CAPITOLULI

CAPITOLULI

EVOLUTIA SISTEMULUI FISCAL - CADRU DE DEZVOLTARE Ai EVAZIUNIIFISCALE

,,Nu e intotdeauna acetafi tucru a fi un om bun cu a fi un bun cetatean."

Aristotel

1.1. fiscalitatea pe teritoriile romane$ti de la tnceputuri pana la revolutia din 1989

In orice stat, contributiile au avut, au si vor avea intotdeauna o im-jrtanta capitala, fara ele existenta statala ar putea fi pusa Tn pericol. , Tnceputuri, veniturile erau Tn cea mai mare parte Tncasate Tn natura, 1 cheltuielile publice nu au fost Tntotdeauna acoperite din impozite si Ke ci mai mult din visteriile regale si din veniturile mosiilor, minelor .; doarTn vreme de razboi (asa cum a fost la greci Tn Elada antica) se 8la la impozite ca mijloace extraordinare de acoperire a necesitatilor Itului.

Tn acele vremuri Tnsa nu existau nici strazi, nici spitale, nici scoli Itru populatia care platea dari grele celor ce o asupreau. Tn Imperiul dan, secolul II T.e.n., Tn economia sclavagista apare un sistem de jnere.

Perceperea impozitelor era realizata de functionari specializati ai sta-I Introducandu-se totodata si sistemul concesiunii perceperii taxelor. Dar dupa ce Imperiul Roman a cucerit Dacia, datorita capturii de 3i, a tezaurului de la Sarmisegetuza constand Tn 165.000 kg aur si 000 kg argint, finantele Imperiutui roman s-au redresat astfel Tncat Iratul a acordat chiar si scutiri de impozit.1 Odiseea "Iliada" de sr cuprinde numeroase informatii referitoare la tracii ce veneau de pt meleagurile noastre, regii lor avand arme de aur "cum numai zeii au drtptul sa poarte".

,(>inoa, E.Molcut, "Istoriastatului si dreptului romanesc" citat de Dan Drosu 5aguna P|)I (luanciar 51 fiscal" 1992

Scriitorul bizantin Lydus, Tn lucrarea sa "De magistribus", afirma ca Traian Tnvingatorul lui Decebal a pus stapanire Tn Dacia nu numai pe minele de aur dar si pe un imens tezaur al regilor daci, el ducand la Roma "de cinci sute de ori zece mil de livre de aur, dublu Tn livre de argint, fara a mai socoti numarul de vase si cupe de neevaluat, turmele, armele si peste cincizeci de mii de razboinici valorosi cu armele lor".

Insa, marele istoric francez Jerome Carcopino a corectat cifrele lui Lydus, el evaluand cantitatea de aur din tezaurul de la Sarmisegetuza capturata de romani la 150.000 kg.

Oricare ar fi adevarul istoric, valoarea tezaurului capturat a fost enorm de mare, fapt evidential si de redresarea finantelor romane, de executarea de numeroase lucrari publice si chiar de organizarea unor spectacole care au tinut mai multe luni.

Voi Tncerca Tn paginile ce urmeaza sa prezint evolutia sistemului fiscal din Romania folosindu-ma de datele stranse de diversi autori Tn privinta originii si dezvoltarii finantelor publice romanesti.1'2'3

In timpurile vechi Tn partile locuite de romani puterea era Tn mana unor clase sociale ai carei membri se numeau cnezi, din randurile ca-rora eel mai destoinic, numit voievod era considerat ca sef militar si Tmpartitor de dreptate Tn conflictele dintre sateni si clasa dominant!.

Cnezii constituiau nobilimea, apoi erau satenii liberi si vecinii. Vecinii erau prizonieri de razboi casatoriti cu romance; ei nu se puteau muta din asezarea lor si faceau pentru nobilime mai multe zile de mun-

ca pe an decat satenii.

Populatia ducea o viata patriarhala, ocupandu-se cu agricultura, cresterea vitelor, producerea branzeturilor, pescuitul, extragerea sarii si exploatarea metalelor, apoi au Tnceput aratul si semanatul graului, orzului si ovazului, cultura vitei de vie si cresterea albinelor. Toate aces-tea au dat nastere unui comert oarecare care Tnsa era Tmpiedicat mult de navalirile barbarilor.

1 C.Tautu - "Rolul contributiunilor m viata statului", Bucure$ti 1939

2 C.Giurascu - "Organizarea financiara a Tarii Romanefti", Academia Romana,

Bucure$ti, 1927

3 G.M.Dobrovici - /storicuf dezvoltarii economice ji financiare in Romania

Populatia avea Tndatoriri fata de cnezi si voievozi, fiind obligata sa le dea acestora o parte din produsele ei, sa le lucreze un numar de zile pe an iar de sarbatori sa dea plocoane si daruri. Dari Tn bani Tn acea vreme nu existau decat cele percepute de voievod si care erau folosite pentru plata tributului catre unguri. Cnezii fiind provem'ti din sanul poporului, nu era Tnca o diferentiere Tntre ei si popor, astfel ca starea taranimii era multumitoare, cu toate jafurile, pustiirile si siluirile barbarilor.

Situatia se schimba Tnsa odata cu navalirea tatarilor Tn secolul al [ Xlll-lea cand au Tnceput sa se puna dari grele asupra satenilor si pe care ttrebuiau sa le execute cnezii si voievozii raspunzatori fata de navalitori. Dupa alungarea tatarilor peste Nistru a avut loc Tntemeierea

incipatelor Romanesti si anume Tara Romaneasca (la sfarsitul secolului ll-lea) si Moldova (catre mijlocul secolului al XlV-lea), ambele princi-ate fiind de acum conduse de domni. Acum populatia se ocupa tot mai null cu agricultura, cresterea vitelor, exploatarea sarii, pescuitul dar \ cu extragerea aurului si a fierului. Totodata si obligatiile catre Domn

Vin din ce Tn ce mai apasatoare, obligatii care erau urmatoarele:

1. Dijmele (zeciuiala), a zecea parte din toate produsele care re-prezentau dari ce trebuiau date Domnului Tn mod obligatoriu Tn fiecare an.

2. Muncile pe care locuitorii trebuiau sa le faca pentru Domn, anume:

a) caratul sau transportul cu carele;

b) pascutul sau hranitul cailor domnesti;

c) cai de olac, adica obligarea locuitorilor de a da caii nece-sari pentru ducerea stirilor grabnice;

d) cositul fanului pentru curtea Domnului;

e) pescuitul morunului, trei zile pe an pentru Domn;

f) lucrul domnesc, adica obligatia locuitorilor de a lucra un numar de zile pe an pentru Domn pentru repararea cetati-lor, a morilor domnesti, taierea copacilor din padure. 3. Venituri care aduceau bani si anume:

a) vamile, care se percepeau Tn moneda tarii nu numai la granite ci si Tn interior, Tntre judete si orase. Vamile se dadeau Tn arenda.

b) birul sau capita^iunea;

c) venitul ocnelor de sare. 4. Sume rezultate din amenzi aplicate locuitorilor, ce puteau fi in

natura sau in bani.

Perceperea darilor se facea de un intreg aparat de agen^i fiscali care puneau la dispozi^ia Domnului tot ceea ce strangeau sau Tncasau. Domnii concentrasera intreaga administrate a ^arii pentru ei si pentru curtea domneasca, neexistand decat o singura casa de venituri si chel-tuieli, ,,visteria", care era a Domnului si a ^arii.

Despre o organizare financiara si o indrumare economica adeva-rata nici nu putea fi vorba caci n-au existat iar daca au existat intr-o forma oricat de simpla, ne lipsesc complet registrele pentru socotelile Visteriei din secolele XIV, XV, XVI, multe din secolul XVII si chiar pana la a doua jumatate a secolului XVIII.

Lipsa documentelor se datora atat deselor navaliri la care erau supuse Principatele Romane cat si lipsei de organizare a visteriei, caci darile odata incasate si pla^ile efectuate, inregistrarile facute nu mai

prezentau nici o valoare.

Domnii ambelor principate erau in lupte continue cu ^arile inve-cinate, dar din aceste tari Turcia era cea mai puternica, astfel incat Valahia, in 1416, a semnat un tratat prin care se angaja sa plateasca turcilor un tribut de 3000 de ducati sau galbeni in schimbul garantarii

suveranitatii tarii.

Dupa aproape 100 de ani, in 1513, Moldova devine tributara Turciei

cu 4000 galbeni in afara de alte dari in natura.

Cu inceperea secolului al XVIII-lea (1700-1800) influenta turceasca a devenit si mai puternica, Turcia incepand sa numeasca direct pe dom-nii Principatelor, fiecare domn jefuind tara cat mai mult atat din punct de vedere economic cat si financier pentru a putea plati suma anuala Sultanului si a-si rascumpara tronul.

In aceasta epoca, cea mai trista din istoria poporului rornan, ^a-ranii erau obliga^i sa plateasca toate darile care erau din an in an mai impovaratoare iar boierii nu plateau nimic, ceea ce dadea nastere la rascoale ^aranesti urmate de emigrari si retrageri in munti.

8

Se impuneau birurile cele mai grele si toate impreuna si anume :

1) dijma (desetina in Moldova), adica un stup de albine din zece;

2) gostina, o taxa de opt bani pentru fiecare pore vandut:

3) oieritul, o taxa de zece bani, apoi 16 bani pentru fiecare oaie vanduta;

4) vacaritul, o taxa pentru oi si vaci;

5) pogonaritul, o taxa pentru pogonul de vie;

6) vinaritul sau vadraritul o taxa pentru fiecare vadra de vin;

7) tutunaritul, o dare pentru fiecare pogon plantat cu tutun;

8) cunita, o dare pe cai, mai ales in Moldova; 9) sferturile (capitatiunea), impozitul personal adica un sfert pe trimestru, care ajunsese sa se dea de 12 ori pe an; sferturile constituiau o dare directa ce se stabilea de Domnitor, reparti-zata pe comune si apoi pe lude (asociatii de familie). Tn afara de aceste dari mai erau si altele care constituiau venitul Domnului si anume:

1) vamile, erau in cota de 3% si se percepeau atat la import cat si la export;

2) darea, care era un monopol in favoarea Domnului;

3) fumaritul si carciumaritul - dari puse asupra carciumilor mari din Bucuresti si Craiova;

4) caminaritul, o dare pe vinul vandut in targuri;

5) sapunaritul, o dare pusa pe ocaua de sapun ; 6) podvezile, servicii in natura facute de tarani pentru domni.

Boierii si manastirile erau scutite de dijma, vacarit si fumarit; boierii plateau oieritul o data la trei ani. Nu se da nici o atributie pentru fhcasarea darilor iar daca la un datornic nu se gasea nimic de luat ince-peau schingiuirile si chinurile.

Prima reforma a finantelor publice romanesti a fost incercata de Constantin Mavrocordat in 1741 in Muntenia, si ea a constat in :

1. toti au fost obligati la plata birului de 10 lei pe an in patru sferturi, cu exceptia invalizilor care erau scutiti;

2. sateanul era responsabil doar de partea lui de contribute;

3. au fost suprimate darile extraordinare ca vacaritul, pogonaritul etc.;

4. au fost marite veniturile vamilor i ocnelor de sare, date in

licitatie boierilor;

5. functionarii tarii au Tnceput sa fie platiti din Casa Statului;

6 s-a redus numarul functionarilor mici;

7. s-a constituit un control asupra veniturilor si cheltuielilor ma-

nastirilor;

8 s-au unificat veniturile Domnului cu cele ale tarn. Reforma lui Mavrocordat ar fi fost o binefacere pentru poporul ro-man, dar ea nu s-a putut aplica in Tntregime datorita lacomiei turcilor

care au impus noi biruri.

0 alta reforma a finantelor romanesti a fost realizata pnn Regulamentele Organice ale Munteniei si Moldovei din 1831 care desfi-inteaza vechile dari si aseaza doua impozite directe : pe capitate (30 lei' pe cap de familie) si asupra comertului si industne,. Birul de 30 lei il plateau numai taranii, meseriasii aveau patenta lor.

Impozitele indirecte erau constitute din taxele vamale si dm da-rile asupra sarii.

Regulamentele organice au pus baza trecerii de la sistemul finan-ciar fiscal feudal format in decursul secolelor precedente la sistemul de bugete anuale regulate, bazate pe venituri stranse si administrate dupa anumite reguli, bugete supuse controlului politic si juridic al organelor

constitutional ale statului._