Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor – delimitarea de contravenţiile şi delictele fiscale conexe

1

PLAN:

INTRODUCERE.......................................................................................................3

1.1. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în contextul faptelor care constituie infracţiuni sau contravenţii fiscale în Republica Moldova..................................................................................................4

1.2. Prevenirea infracţiunilor şi contravenţiilor fiscale în Republica Moldova....................................................................................................................14

CONCLUZII..............................................................................................................19

BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................21

2

INTRODUCEREActualitatea investigaţiei: Odată cu dezvoltarea societăţii, pe plan social, cultural şi

economic, cu structurarea şi delimitarea legislaţiei în public şi privat, penal şi economic, civil –

administrativ, evaziunea fiscală apare ca o reflectare negativă a întregului sistem politic,

economic şi fiscal abordat la nivelul întregii ţări de către puterea politică. Deoarece astăzi, în

pofida dezvoltării relaţiilor economice, precum şi trecerea la o economie de piată, infracţiunile

fiscale au devenit un fenomen tot mai frecvent şi un lucru inevitabil. Întrucît agenţii economici

folosesc toate mijloacele şi toate căile posibile pentru a se eschiva de la plata impozitelor.

Fenomenul dat a căpătat amploare mai ales în ultimii ani, deoarece s-a mărit numărul

întreprinderilor private, ai căror conducători sunt mai mult cointeresaţi cum ar scăpa de plata

impozitelor, decît în prosperarea pe căi legale a întreprtinderii. Ori nici impozitele de fapt, nu

sunt o povară atît de uşoară. Astfel, desigur că în consecinţă, în mod direct are de suferit în

primul rînd bugetul statului şi în mod indirect - întreaga societate: neplata la timp a salariilor, a

pensiilor, indemnizaţiilor sociale etc.

Pentru a putea combate fenomenul infracţiunilor fiscale, statul în primul rînd ar trebui să

descopere izvorul, sau miezul acestei probleme. De ce agenţii economici evită impozitele, de ce

se eschivează de plata lor, şi de ce fenomenul dat în pofida atîtor măsuri sanţionatorii nu se

stopează, ci dimpotrivă în ultima vreme a devenit un lucru obişnuit.

După părerea noastră pentru a dezrădăcina fenomenul dat este necesar ca în primul rînd să se

stabilească care sunt cauzele acestuia. Trebuie ca legislativul să- şi analizeze puţin prevederile

din textele cu legi şi să vadă dacă nu carecumva povara impozitelor va sista activitatea unor

întrprinderi mici, sau dacă anumite scutiri fiscale nu favorizează dezvoltarea unor întreprinderi

monopoliste. Ori necesitatea modificării legislaţiei din domeniul fiscal este nu doar un lucru

evident, ci o necesitate salvatorie atît pentru contracararea acestui fenomen, cît şi pentru

activitatea la general a tuturor operatorilor economici care activează pe piaţa din RM.

Ar mai fi de menţionat şi necesitatea unui control bine determinat şi organizat, dotat cu

personal bine pregătit şi onest. Ori lipsa acestuia duce la formele cele mai complicate ale

cazurilor de evaziune fiscală.

În ţările de peste hotare eficienţa unui sistem fiscal nu se măsoara atît prin importanţa

venitului fiscal, cît prin gradul de consimţire la impozit; Dar pentru aceasta este necesar o

elucidare fiscală a contribuabilului şi exces de zel din partea organelor fiscale.

Considerăm că este necesar de a se acorda o atenţie deosebită cazurilor de evaziune fiscală

nu doar din partea organelor fiscale şi de drept, ci şi din partea practicienilor, şi a teoreticenilor

pentru ca studiind fenomenul mai îndeaproape, comparînd metodele de combatere a acestuia în

alte ţări, să se găsească o cale de contracarare a fenomenului şi la noi.

3

1.1. Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor în contextul faptelor care constituie infracţiuni sau contravenţii

fiscale în Republica Moldova

Pentru a enumera faptele care constituie infracţiuni sau contravenţii fiscale, care în realitate

sînt mult mai multe decît le prescrie legea, este necesar de a scoate în evidenţă cauzele care au

condiţionat săvîrşirea acestor fapte. Aşadar cauzele apariţiei acestui fenomen sunt multiple. Însă

o importanţă deosebită în primul rînd pentru noi o prezintă exercitarea sarcinilor fiscale, care are

ca motiv tocmai amploarea pe care a căpătat-o evaziunea fiscală. În al doilea rînd trebuie de

menţionat insuficienţa educaţiei cetăţeneşti şi educaţiei fiscale a contribuabililor, precum şi

excesul de zel al organelor fiscale predispuse uneori la exagerări.

Ar mai trebui de menţionat aici şi faptul că lipsa unui control bine organizat şi dotat cu un

personal priceput şi corect, aduce adesea la formele cele mai mari de evaziune. În fine, dar nu şi

în ultimul rînd, după cum s-a mai spus lipsa unei reglementări care s-o îngrădească şi s-o

interzică într-un mod mult mai convingător. Săvîrşirea unor fapte ifracţionale sau

contravenţionale, are loc ca urmare a nerespectării obligaţiilor aflate în sarcina contribuabilului,

obligaţii prevăzute de astfel de acte normative ca: Codul Penal Codul Fiscal.1

Analizînd cadrul normativ a RM deducem pentru contribuabil următoarele obligaţii: să

respecte modul stabilit de înregistrare (reinregistrare) de stat a întreprinderilor şi de desfăşurare a

activităţii de antreprenoriat; în termenuln stabilit conform legii, după înregistrarea de stat să se

pună la evidenţă în organul fiscal, în raza căruia îşi are sediul executiv permanent al

administraţiei întreprinderii, care este stabilit în documentele de constituire. Să comunice

modificările ulteriore despre sediul organului executiv al administraţiei întreprinderii, al

unităţilor structurale etc.; în cazul lichidării sau reorganizării întreprinderii, în termen stabilit de

lege după adoptarea hotărîrii respective, să comunice aceasta organului fiscal în raza caruia îşi

are sediul; să ţină contabilitatea după formele şi în modul stabilit de legislaţie, să întocmească şi

să prezinte organelor fiscale în raza căruia îşi are sediul, darea de seamă fiscală (declaraţii cu

privire la venituri, calcule fiscale şi alte acte) prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea

documentelor contabile în conformitate cu legislaţia şi cu regulile de organizare a arhivisticii de

stat; să declare cu certitudine informaţia despre beneficiul (venitul) rezultat din activitatea de

producţie şi de altă natură şi despre alte obiecte impozabile; să verse la timp şi în întregime la

1 Codul Fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997. Republicat Monitorul Oficial al R.Moldova, ediţie specială din 08.02.2007, pag.4; Juc V., Toma T. Rolul controlului administrativ în realizarea ordinii juridice în statul de drept, Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală. Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice din 23-24 septembrie 2004, Chişinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2004, p. 324

4

buget şi în fondurile extrabugetare sumele calculate ale impozitului şi altor plăţi obligatorii,

asigurînd exactitatea şi autenticitatea cuvenită a calculelor prezentate;

în cadrul controalelor, să prezinte şi să depună la prima cerere a persoanelor abilitate

din organele fiscale, documentele contabile, dările de seama, declaraţiile cu privire la venituri,

calcule fiscale, alte documente şi informaţii privind desfaşurarea activităţii de antreprenoriat,

calcularea şi vărsarea la buget şi în fondurile extrabugetare a impozitelor şi altor plăţi obligatorii,

acordarea înlesnirilor fiscale.2 Iar pentru nerespectarea acestor obligaţii vor surveni anumite

penalităţi, atragerea la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale, şi suportarea anumitor

pedepse fie cu caracter educatoriu, fie cu caracter sancţionatoriu.

Nerespectarea obligaţiilor prevăzute de lege a fost încriminată de legiuitor ca fiind

contravenţie sau infracţiune de ordin economic-fiscal, în funcţie de gradul de pericol social pe

care a considerat că-l prezintă. În continuare este necesar a scoate în evidenţă sistemul de

infracţiuni din care acestea fac parte. Astfel, vom porni de la afirmaţia că articolul 126 al

Constituţiei, caracterizînd economia Republicii Moldova ca o economie de piaţă, are în vedere

economia naţională. În acelaşi context reglementar, este statuat că statul trebuie să asigure,

printre altele: libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător; protecţia concurenţei loiale;

crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie; protejarea intereselor

naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară etc.3

Aşadar, conceptul de economie naţională a Republicii Moldova este o categorie economică

fundamentală, care desemnează ansamblul de resurse naturale şi umane, de activităţi productive,

de schimb şi servicii, constituite ca ramuri sau domenii de activitate economică, pe teritoriul

naţional al Republicii Moldova, ca rezultat al dezvoltării forţelor de producţie şi al diviziunii

sociale a muncii, în cadrul frontierelor ţării noastre.4

Economia naţională a Republicii Moldova este influenţată, în principal, de modul de

funcţionare a diferitelor ramuri care o compun. Pînă la începutul anilor '90 ai secolului trecut,

economia naţională a ţării se caracteriza prin sistemul centralizat-birocratic de conducere a

activităţii economice, prin proprietatea colectivă, ruptă de cei care produceau, factori negativi

care au determinat rămînerea în urmă a dezvoltării economiei naţionale. Tocmai de aceea, o dată

cu democratizarea societăţii, s-a impus, ca o necesitate imediată, efectuarea de schimbări de

structură în economia naţională. A fost desfiinţată proprietatea socialistă asupra mijloacelor de

producţie, întreprinderile de stat fiind reorganizate ca societăţi comerciale, funcţionând după

2 Legea pentru modificarea si completarea legii “cu privire la bazele sistemului fiscal”din 06.06.1995 art.133 Babii V., Cu privire la răspunderi constituţionale. Materialele conferinţei practico-ştiinţifice internaţionale a studenţilor, doctoranzilor şi tinerilor savanţi, Probleme ale dezvoltării economiei de piaţă şi dreptului în condiţiile actuale”, sub red. Gheroghe Costachi, mun. Bălţi, 12-13 mai 2006, Chişinău: Tipogr. Centrală, 2006, pag 6924 Stati V., Noţiunea, caracterizarea generală şi tipurile infracţiunilor economice // Revista Naţională de Drept, 2007, nr.1, pag 33

5

principiile economiei de piaţă.5 Totodată, s-a dat curs liber iniţiativei private în economie, ceea

ce a determinat apariţia unui sector privat cu pondere din ce în ce mai mare în realizarea

produsului intern brut în economia moldovenească, aceasta devenind astfel o economie de piaţă.

Concluzia ce se impune este că economia naţională a Republicii Moldova este o realitate

obiectivă, aflată în plin proces de transformare, şi ea se înscrie printre valorile fundamentale ale

societăţii, care trebuie să se bucure de ocrotire juridico-penală.

În dezvoltarea aserţiunilor date, menţionăm că obiectul juridic generic al infracţiunilor

economice este constituit din relaţiile sociale economice, bazate pe următoarele principii de

desfăşurare a activităţii economice: libertatea activităţii economice; exercitarea activităţii

economice în temeiuri legale; concurenţa loială a subiectelor activităţii economice; buna-credinţa

subiectelor activităţii economice; interzicerea formelor vădit infracţionale ale conduitei

subiectelor activităţii economice.6

În privinţa obiectului juridic special al infracţiunilor economice, acesta îl reprezintă relaţiile

sociale ce vizează anumite valori sociale concrete, care derivă din economia naţională a

Republicii Moldova (de exemplu: relaţiile speciale referitoare la încrederea publică în

autenticitatea banilor sau a titlurilor de valoare, lezate prin infracţiunea de la art.236 C.pen. RM;

relaţiile sociale ce ţin de încrederea publică în autenticitatea cardurilor sau a altor carnete de

plată, lezate prin infracţiunea de la art.237 C.pen. RM; relaţiile sociale privitoare la obţinerea

legală a creditului, lezate prin infracţiunea de la art.238 C.pen. RM; relaţiile sociale referitoare la

acordarea legală a creditului, lezate prin infracţiunea de la art.239 C.pen. RM; relaţiile sociale ce

ţin de utilizarea conform destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe

garantate de stat, lezate prin infracţiunea de la art.240 C.pen. RM etc.).

La majoritatea componenţelor infracţiunilor economice este necesară stabilirea obiectului

material:7 banii sau titlurile de valoare false (ori materialele din care se fabrică acestea), sau banii

ori titlurile de valoare autentice (în cazul infracţiunii de la art.236 C.pen. RM); cardurile sau alte

carnete de plată false (ori materialele din care sunt confecţionate acestea), sau banii ori titlurile

de valoare autentice (în cazul infracţiunii de la art.237 C.pen. RM); documentaţia de credit (în

cazul faptei penale, prevăzute la art.238 C.pen. RM); banii care formează creditul (în cazul

infracţiunii de la art.239 C.pen. RM); mijloacele din împrumuturile garantate de stat (în cazul

faptei infracţionale prevăzute la art.240 C.pen. RM) etc.

Din punctul de vedere al laturii obiective a infracţiunilor economice, este de notat că

majoritatea din ele se comit prin acţiune. În cazuri mai rare, infracţiunile date sunt săvîrşite pe 5 Visterniceanu E., Experienţa legislativă a unor state cu economie de tranziţie în combaterea infracţiunii de tîlhărie // Revista Naţională de Drept, 2003, nr.5, pag 496 Babii V., Rolul sistemului bancar în cadrul economiei. Legea şi viaţa., 2006, nr.12, pag 417 Cuşnir V., Varietăţi de sancţiuni pentru delictele fiscale. Buletinul judecătoriei Economice şi serviciului fiscal de stat. Chişinău, nr. 4, 2002, pag 17

6

calea acţiunii sau (şi) inacţiunii (de exemplu, transportarea, păstrarea sau comercializarea

mărfurilor supuse accizelor, fără marcarea lor cu timbre de control sau timbre de acciz;

evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor; contrabanda; insolvabilitatea

intenţionată; încălcarea regulilor de exploatare, reparaţii şi modificare a locuinţelor dintr-un bloc

de locuit etc.). Numai infracţiunea de la art.249 C.pen. RM se comite prin inacţiune.

De asemenea, trebuie de menţionat că o parte din componenţele infracţiunilor economice

sunt construite ca fiind formale (de exemplu; infracţiunile prevăzute la art.236, 237, 238, 243,

246, 247, 248, 256 C.pen. RM). O altă parte a componenţelor infracţiunilor din Capitolul X al

Părţii Speciale a Codului penal au o factură materială (de exemplu, faptele penale prevăzute la

art.239, 240, 241, 242, 244, 245, 249, 250, 252, 253, 255 C.pen. RM). În unele cazuri,

componenţa de infracţiune presupune existenţa semnelor atît ale unei infracţiuni materiale (de

exemplu, faptele infracţionale de la art.251, 254 C.pen. RM).

În situaţia componenţei infracţiunii, prevăzute la art.258 C.pen. RM, există semnele atît ale

unei infracţiuni formal-materiale, cît şi ale unei infracţiuni materiale. În cazul componenţei

infracţiunii de la art.257 C.pen. RM, se atestă structura infracţiunii formale, formal-materiale sau

materiale, în dependenţă de varianta de realizare.8

Din perspectiva laturii subiective, toate infracţiunile economice sunt infracţiuni intenţionate.

Aceasta nu exclude manifestarea de către făptuitor a imprudenţei în raport cu agravantele (de

exemplu, în cazul faptei de la lit.b) alin.(2) şi lit.b) alin.(3) art.254 C.pen. RM etc.).

În unele cazuri, legea impune stabilirea scopului special al infracţiunii: scopul obţinerii unui

credit, fie al majorării proporţiei acestuia sau al obţinerii unui credit în condiţii avantajoase (în

situaţia faptei penale prevăzute la art.238 C.pen. RM); scopul de a acoperi genurile activităţii de

întreprinzător ilicite (în ipoteza infracţiunii de la art.242 C.pen. RM) etc.

Subiectul infracţiunilor economice este, înainte de toate, persoana fizică responsabilă care la

momentul săvîrşirii infracţiunii are vîrsta de 16 ani. De asemenea, în cazul infracţiunilor

prevăzute la art.236-246, 248-251, 254 şi 257 C.pen. RM, subiectul poate fi persoana juridică ce

desfăşoară activitatea de întreprinzător.

Persoana fizică, care comite unele infracţiuni economice, trebuie să aibă calităţile unui

subiect special: funcţionar ori alt salariat în exerciţiul funcţiunii (lit.b) alin.(2) art.237 C.pen.

RM); funcţionarul instituţiei financiare care decide asupra acordării creditului (art.239 C.pen.

RM); persoana cu funcţie de răspundere sau persoana care gestionează o organizaţie comercială,

obştească sau o altă organizaţie nestatală (lit.с) alin.(2) art.243 C.pen. RM) etc.

În urma trecerii în revistă a elementelor constitutive ale infracţiunilor, prevăzute în Capitolul

X din Partea Specială a Codului penal, putem formula următoarea definiţie a noţiunii acestor 8 Negru B., Responsabilitatea şi răspunderea juridică într-un stat democratic şi de drept. Revista Naţională de Drept. Ediţie specială. 2006, nr.12, pag 43

7

infracţiuni: prin „infracţiuni economice" se au în vedere faptele social-periculoase, comise cu

intenţie, care lezează, prin excelenţă, relaţiile sociale economice, răspunderea penală pentru care

se prevede în art.236-258 C.pen. RM.

Punînd la baza clasificarea ramurilor sau domeniilor activităţii economice, putem identifica

următoarele tipuri de infracţiuni economice: a) infracţiuni săvîrşite în sfera financiar-creditară

(art.236-240, 244, 245, 250 C.pen. RM); b) infracţiuni săvîrşite în sfera activităţii de

întreprinzător (art.241, 242, 252, 253 C.pen. RM); c) infracţiuni săvîrşite în sfera distribuirii

bunurilor (art.243, 246, 247, 251 C.pen. RM); d) infracţiuni săvîrşite în sfera activităţii

economice externe (art.248, 249 C.pen. RM); e) infracţiuni săvîrşite în sfera consumului de

bunuri, servicii şi lucrări (art.254-257 C.pen. RM); 1) infracţiuni săvîrşite în sfera exploatării

fondului de locuinţe (art.258 C.pen. RM).

În continuare, conform prevederilor Codului Penal al republicii Moldova,9 vom distinde art

244 care incriminează acţiunea de evaziune fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi

organizaţiilor. Deci, evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor prin

includerea în documentele contabile, fiscale sau financiare a unor date vădit denaturate privind

veniturile sau cheltuielile ori prin tăinuirea altor obiecte impozabile, dacă suma impozitului care

trebuia să fie plătit depăşeşte 2500 unităţi convenţionale, se pedepseşte cu amendă în mărime de

la 1000 la 2000 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 2 ani, iar persoana juridică se

pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unităţi convenţionale cu privarea de dreptul

de a exercita o anumită activitate.

Aceeaşi acţiune: b) care a condus la neachitarea impozitului în proporţii deosebit de mari se

pedepseşte cu amendă de la 2000 la 3000 de unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3

ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de pînă la 3 ani, cu amendă, aplicată persoanei juridice, de la

3000 la 6000 de unităţi convenţionale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate

sau cu lichidarea persoanei juridice.

La fel, codul penal prin articolul 2441, incriminează evaziunea fiscală a persoanelor fizice.

Astfel, evaziunea fiscală a persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin

eschivarea de la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în

declaraţie a unor date denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat

depăşeşte 2500 de unităţi convenţionale, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 1000 la 2000

de unităţi convenţionale sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 180 la 240 de

ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an. Aceeaşi acţiune care a condus la neachitarea impozitului în

proporţii deosebit de mari se pedepseşte cu amendă în mărime de la 2000 la 3000 de unităţi 9 Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002. Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009

8

convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani. Din examinarea structurii acestor infracţiuni

rezultă caracteristici prin care se aseamănă, întrucît sub aspect obiectiv, elementul material

constă într-o infracţiune, în sensul că nu se face ceia ce este obligatoriu, în cadrul reglementarilor

fiscale. Sub aspect subiectiv, toate aceste infracţiuni se săvîrşesc doar cu intenţie. Aici vom

adăuga că în conformitate cu articolul 17 al Codului penal "se consideră că infracţiunea a fost

săvîrşită cu intenţie dacă persoana care a săvîrşit-o îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al

acţiunii sau inacţiunii sale, a prevăzut urmările ei prejudiciabile, le-a dorit sau admitea, în mod

conştient, survenirea acestor urmări". De menţionat în acesta ordine de idei că, atît în legislaţia

naţională, cît şi în doctrina penală naţională10 intenţia este denumită uniform. Însă doctrina

penală, precum şi în unele legislaţii penale asupra problemei de fundamentare a conceptelor

privitoare la aşa forme ale vinovăţiei penale cum ar fi intenţia şi imprudenta infracţională au fost

lansate mai multe teorii. Toate acestea abordînd sau determinînd sub diferite aspecte afinităţile

proceselor psihice specifice au făcut ca, în cele din urmă, să fie fundamentate sau proliferate

natura juridică a fiecăreia dintre acestea luate aparte. Or tocmai aceasta vom încerca să reliefăm

şi noi în acest itinerar ştiinţific. Aşadar, în ceea ce priveşte intenţia infracţională, o noţiune

frecvent utilizată în concepţiile doctrinei penale ca o formă a vinovăţiei penale, este privită sub

diverse puncte de vedere în funcţie de teoriile care o abordează sau, în cele din urmă, încearcă să

o fundamenteze. Astfel, vom atrage îndeosebi atenţia asupra uneia dintre teorii, care, în viziunea

noastră, conturează cel mai bine rafinamentele vinovăţiei penale. Aşa încît, potrivit concepţiei

normativiste care explică noţiunea şi esenţa vinovăţiei penale, mai ales în ce priveşte intenţia

infracţională, în doctrina germană, s-au expus două: teoria intenţiei şi teoria vinovăţiei.11

Prima teorie are la bază ideea că intenţia presupune voinţa şi conştiinţa de a comite o

infracţiune. Astfel, dacă agentul doreşte producerea unei anumite urmări socialmente periculoase

nu este suficient ai considera fapta ca fiind una intenţionată, ci la atare infracţiuni trebuie să fie

cunoscută de persoana infractorului că fapta sa intră sub incidenţa unui text a normei de

incriminare penală. În acest caz se are în vedere de către autorul infracţiunii atît elementele

constitutive ale infracţiunii, cît şi într-un mod implicit faptul că acea conduită este una

incriminată. În acest fel susţinîndu-se că: „Infractorul la comiterea infracţiunii într-o formă

intenţionată, în mod implicit, cunoaşte şi conţinutul legii penale".12

Ca urmare dacă aceste acţiuni sau inacţiuni ar fi săvîrşite din culpă, nu ar fin posibil de

stabilit răspunderea penală în cadrul altor reglementări.10 Barbăneagră Al., Berliba Viorel, Bârgâu Mihai, Borodac Alexandru, Bujor Valeriu, Carpov Trofim, Gheorghiţă Mihai, Gurschi Constantin, Laşcu Mihai, O.Popovici Tudor, Ţaulean Vitalie, Ulianovschi Gheorghe, Ulianovschi Xenofon; CODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-74/195 din 14.04.200911 Plawscki S., L'erreurde droit, în „Annales de I'Universite de Scences Sociales de Toulouse", nr.LXXX, 1982, (I), pag 13312 Paraschiv C., Damaschin M., Dreptul învinuitului de a nu se autoîncrimina.//Dreptul, 2005, nr.2, pag 19

9

Ca şi în cazul Codului Penal din 2009, Codul Penal al RM din 1964 abrogat, reglementa

evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor. Iar articolul 164’2 prevedea:

"Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pe calea includerii în

documentele contabile a unor date vădit denaturate privind veniturile sau cheltuielile fie pe calea

tăinuirii altor obiecte impozabile, savîrşite în proporţii mari se pedepseşte cu privaţiunea de

libertate de pîna la 2 ani, cu privarea dreptului de a deţine funcţii anumite sau de a exercita o

anumită activitate, pe un termen de pîna la 3 ani sau cu amendă în mărime de pînă la 500 salarii

minimale".13Aliniatele următoare vizînd săvîrşirea aceloraşi acte fie repetat, fie în proporţii

deosebit de mari. Cu amenda este pedepsită şi persoana fizică în caz de evaziune fiscală -

art.164’3 CP, care prevede că: "neprezentarea de către o persoană fizică a declaraţiei cu privire la

venituri, în cazul cînd depunerea declaraţiei este obligatorie, precum şi includerea în declaraţie a

unor date falsificate despre venituri sau cheltuieli, care au dus la evaziune fiscală în proporţii

mari". Pentru existenţa componentei de infracţiune era necesar ca obiectele impozabile tăinuite

sau datele despre venit, precum şi includerea în declaraţie a unor date falsificate despre venituri

sau cheltuieli să fie cuprinse de noţiunea "proporţii mari sau deosebit de mari", acceptată de

Codul Penal. Drept infracţiuni fiscale prevăzute de Codul Penal erau: art. 164, practicarea

ilegală a activităţii de întreprinzător, art. 164’1, eschivarea de la prezentarea documentelor şi a

datelor cu privire la venit, art. 164’6, neachitarea impozitelor, taxelor şi altor plăţi etc.14

Codul cu privire la contravenţiile administrative, pe lîngă Codul Penal, enumeră un şir de

fapte ilicite, ce constituie contravenţii, desigur cu un pericol mai scăzut. Constituie contravenţie

acţiunea privind evaziunea fiscală a persoanelor fizice prevăzută la art 301. Evaziunea fiscală a

persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător prin eschivarea de la prezentarea

declaraţiei cu privire la impozitul pe venit sau prin includerea în declaraţie a unor date

denaturate, dacă suma impozitului pe venit care trebuia să fie achitat nu depăşeşte 2500 de

unităţi convenţionale, se sancţionează cu amendă de la 100 la 150 de unităţi convenţionale. Nu se

aplică sancţiune în cazul în care impozitul pe venit ce urmează a fi achitat este mai mic de 100 de

unităţi convenţionale.15

Trebuie de menţionat că achitarea cu întîrziere a TVA, a impozitelor sau prezentarea de

declaraţii false se referă nu numai la averea ci şi la alte venituri obţinute din unele activităţi

obişnuite şi ocazionale, considerate în mod nejustificat că nu merită a fi făcute publice, cum ar fi

meditaţiile, chiriile încasate, lucrările de reparaţie a instalaţiilor, lucrări de zugrăvire ale

locuinţelor, ajutoare la lucrările de menaj, îngrijirea sau supravegherea copiilor altora, adică

13 Osoianu T, Orîndaş V, Procedura penală. Partea generală. Curs universitar, Chişinău 2004, pag 32014 Certan A. Politica fiscală: aspectul teoretic şi aplicarea practică: informaţie expres / A. Certan.- Chişinău: INEI, 2009, pag 3915 Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008. Monitorul Oficial nr.3-6/15 din 16.01.2009

10

activitatea din care rezultă totuşi cîteva procente din valoarea totală a serviciilor, iar în cazul

unor persoane reprezintă singura lor sursa de venit.16

Din categoriile mijloacelor de evaziune fiscală necunoscute publicului larg, ci doar

autorităţilor însărcinate cu supravegherea respectării legilor, fac parte unele procedee mai subtil

utilizate de o anumită categorie de evazionişti şi anume: umflarea costurilor, falsificarea

documentelor contabile sau realizarea unor manievre prin care se elucideaza prevederile

convenţiei între ţări referitoare la evitarea dublei impuneri.17

În Franţa, organele fiscului dispun de un catalog oficial al mijloacelor de evaziune fiscală, în

care umflarea costurilor de către administraţiile firmelor reprezintă probabil pentru unii din noi o

adevarată surpriză. Indiferent de gradul de dezvoltare al unei economii, pentru sustragerea unei

plăţi din profit de la impozitare se fac intenţionat cheltuieli mai mari decît ar fi normal în cadrul

capitalului: salarii, se măresc cotele anuale de amortizare mai mult decît deprecierea reală a

mijloacelor fixe sau se introduc în capitalul de cheltuieli generale sume mai mari decît s-au

cheltuit în realitate.

În ţările mai dezvoltate economic, conducerile firmelor îşi plătesc salariile şi primele mai

ridicate atunci cînd obţin beneficii mai mari şi-i platesc, de asemenea mai bine şi pe membrii

consiliilor de administrare, care le avizeaza plăţile, consumînd aşa un volum însemnat din partea

de profit, care în mod normal ar fi trebuit sa ajungă la bugetul naţional.

Acest obicei se practică azi şi în Moldova, prin aceea explicîndu-se de ce în unii ani unele

societăţi obţin profituri simbolice sau nu obţin nimic, în ciuda vînzărilor mari şi a indicatorilor

economici realizaţi, constatare în faţa căreia colaboratorii Curţii de Conturi şi ai Gărzii

Financiare, nu pot întreprinde nimic efectiv.18

O altă formă a evaziunii fiscale este acea a neplăţii integrale a impozitului pe venituri

dobîndite de firmele moldoveneşti în străinatate, sub protecţia convenţiilor interstatale de evitare

a dublei impuneri. De exemplu, pentru a realiza nişte economii la conturile lor de producţie,

firmele occidentale care folosesc forţa de muncă din străinatate , sînt interesate ca impozitele şi

asigurările sociale pe cîştigurile realizate sa fie plătite integral în ţara de origine a firmelor străine

cu care colaboratorii, pentru a nu mai plăti către statele lor adaosurile pentru asigurările (circa 45

%), obligatorii atunci cînd utilizează salariaţi autohtoni.

Celălalt exemplu reprezintă o umflare a costurilor de către firmele de stat, în scopul

diminuării profitului obţinut în valută. Echipele de muncitori deplasate în vest pentru lucrări de

construcţii erau conduse de un maistru, un tehnician sau un inginer vorbitor al limbii ţării

respective. El avea sarcina atît să facă legatura cu personalul tehnic al antreprizei care executa

16 revista “Adevarul economic” 2009 nr.1-2 pag.517 ziarul “Tribuna economica” 2009 nr.10 –“De la evaziune fiscala la frauda fiscala”18 Revista “Adevarul economic” 2009 pag 15 nr.2

11

lucrarea, cît şi să asigure supravegherea şi calitatea lucrărilor. Ca un fel de plată - chilipir,

imediat după revoluţie unele firme aflate atunci în proprietatea de stat au mai trimis acolo în

deplasare şi cîte alte două persoane din conducere, persoane care se schimbau din două în două

săptămîni. Delagaţii locuiau în hoteluri de lux, unde preţul zilnic al unei camere este egal cu un

salariu mediu lunar pe ţară, cu diurne mari ş.a.

Dintr-un calcul sumar al cheltuielilor făcute pe parcursul unui an cu ocazia acestor deplasări,

numai de reprezentanţii conducerii unei firme, pe atunci proprietate de stat rezultă o sumă din

care s-ar fi putut cumpăra o duzină din cele mai moderne electrocardiograme sau 50

computatoare dintre cele mai bune. Nu au fost cumpărate, pentru că în ţară unde nu se dă

socoteală cum se cheltuieşte banul public, este imposibil să mai domnească şi altceve în afara

bunului plac şi a anarhiei.19 Reeşind din situaţia Moldovei, nu cred că numărul unor astfel de

cazuri este mic.

Un aspect care poate facilita evaziunea fiscală sînt conturile bancare greu sau imposibil de

descoperit. Din practică s-a constatat că nu toate băncile prelucrează documentele de decontare

în acelaşi fel, dar mai ales editează extrasurile de cont în mod diferit, potrivit propriilor programe

de prelucrare automată a datelor.20

Printre numeroasele forme de evaziune pe care legiuitorul le-a avut în vedere este şi cea

contabilă, pentru întreprinderile impuse pe baza registrelor. Disimularea prin înregistrare e

variată. Procedee din cele mai ingenioase sînt practicate. Descoperirea lor e foarte anevoioasă,

cerînd timp şi o bună cunoaştere nu doar a teoriei contabile, dar şi a tehnicii respective.

Mijloacele de disimulare îmbracă forma fie a unei înregistrări, care are ca scop prezentarea

altei situaţii decît cele reale. Amploarea fenomenelor de evaziune în această direcţie se explică

printr-o serie de cauze: În primul rînd ar trebui menţionată necunoaşterea de către agentul

economic sau de aparatul financiar angajat de acestea a legislaţiei fiscale sau interpretarea în

defavoarea bugetului a prevederilor referitoare la obligaţiile fiscale pa care le au. În al doilea

rînd, nu trebuie neglijata nici slaba pregătire pe probleme financiar-contabile a personalului

contabil din cadrul societăţilor comerciale, precum şi a unei anumite părţi din personalul cu

atribuţii de control fiscal.

O altă cauză şi cea mai de temut, o constituie înregistrarea incorectă în contabilitate a unor

operaţii, înregistrare făcută însă, cu buna ştiinţă.21 În general, cazurile de evaziune fiscală

depistate după locul unde ele au fost constatate, se pot delimita astfel: la frontieră - mărfuri fără

documente, cu documente false sau subevaluate faţă de preţurile de pe piaţă; pe drumurile

publice, atunci cînd mijloacele fixe, materiile prime, mărfurile etc. sînt transportate în cantităţi şi

19 “Adevarul economic” 2009 nr.2 pag.1520 “Impozite si taxe” 2006, nr.1-2 pag.1521 Saguna D.D. “Evaziunea fiscala pe intelesul tuturor” Bucuresti 1995 pag.38

12

la preţuri diferite decît cele înscrise în documentele legale prevăzute a se întocmi şi care

obligatoriu trebuie să le îsnsoţească; la locul desfăşurării activităţii de persoanele fizice sau

juridice sau chiar în afara acesteia şi anume: - desfăşurarea de activităţi economice subterane; -

desfăşurarea de activităţi prin intermediul sucursalelor, filialelor sau altor subunităţi care sînt

înregistrate la organele competente; - declaraţia nesinceră a obiectului sau a sursei impozabile; -

întroducerea şi desfacerea de mărfuri fără documente; - necalcularea corectă a impozitelor şi

taxelor şi aplcarea abuzivă a înlesnirilor prevăzute de legislaţie; - evidenţa contabilă dublă sau

alte cauze şi metode de sustragere. Constatarea contravenţiei de evaziune fiscală implică

întocmirea în fiecare caz a unui proces verbal cuprinzînd datele privind organul constator,

contribuabilul persoana fizică sau juridică, funcţionarul din unitatea de impozit, taxa, vinovatul

de producerea fraudei.

13

1.2. Prevenirea infracţiunilor şi contravenţiilor fiscale în Republica Moldova

Conform normelor fiscale, întreprinderile au obligaţia de a plăti impozite, taxe şi alte

contribuţii, chiar dacă acestea sunt suportate de alţi contribuabili. Beneficiari ai acestor impozite

pot fi bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale sau bugetele fondurilor

speciale. O listă a obligaţiilor trebuie să cuprindă impozitul de profit, impozitul pe venit (plătit de

întreprindere dar suportat de beneficiarii veniturilor), impozitul pe devidente, impozitul de

profitul obţinut din activităţi comerciale licite sau din nerespectarea legii privind protecţia

consumatorilor. Această listă nu este valabilă pentru toate întreprinderile, multe obligaţii sunt în

sarcina întreprinderilor care desfăşoară anumite activităţi sau care deţin anumite bunuri.

Astfel, întreprinderea îşi asumă un risc fiscal, iar organele de control acceptă şi recunosc o

anumită abilitate în raport cu reglementările de natură fiscală. Însă, atunci cînd în urma

controlului administraţia constată erori, întreprinderea este obligată să le corecteze sau să

dovedească faptul că înterpretarea pe care o dat-o normei legale este bună.22 Practica de

fiscalitate a impus tratarea separată a erorii contabile de decizie de gestiune. De aceea există o

metodă de efectuarea a controlului fiscal ce este efectuată în modul următor: pentru acesta sunt

necesare actele, numele, prenumele şi funcţiunea persoanelor responsabile de respectarea

legislaţiei fiscale ale contribuabilului în perioada supusă controlului şi participanţilor la

efectuarea controlului, perioada supusă controlului,

1. rezultatele controlului precedent şi măsurile întreprinse de contribuabil pentru

lichidarea încălcărilor indicate în materialele de control precedent,

2. locul unde s-a efectuat controlul,

3. date privind înregistrarea agentului economic la Camera Înregistrării de Stat de pe

lânga Ministerul Justuţiei,

4. datele privind constituirea şi vărsarea mijloacelor în fondul statutar,

5. genul de activitatea al întreprinderii în perioada supusă controlului, cu indicarea

existenţei licenţei dacă este necesară pentru genul de activitate practicat,

6. informaţia despre toate conturile bancare ale întreprinderii,

7. filialele şi depozitele agentului economic, precum şi modificările în documentele de

constituire,

8. încălcările depistate cu indicarea obligatorie a actului normativ ce le reglementează.23

22 Azarov M., Introducere în dreptul constituţional şi instituţional al Uniunii Europene (Curs universitar). Chişinău: 2001, pag 6923 Grosu V., Cojocari I. Controlul financiar ca instrument principal de prevenire şi combatere a infracţiunilor cu caracter economico-financiar, Probleme de drept în perioada de tranziţie. Conferinţa ştiinţifică anuală a profesorilor din 26 aprilie 2002, Chişinău: Universitatea de Criminologie, 2002, p. 135-140

14

Actul de control este semnat de către inspectorii fiscali care au efectuat controlul şi de către

persoanele responsabile de respectarea legislaţiei fiscale ale agentului economic, care au

participat la efectuarea controlului.

Precum este cunoscut faptul, în ultimii ani agenţii economici fug de plătirea impozitului total,

iar un număr mare de întreprinderi au fost depistate ca vinovate de aceasta. Numai din anul

2008-2012 au fost anulate 7043 de întreprinderi în RM ce nu au plătit impozitul fiscal.24

Sub aspectul de mai sus, vom adăuga că peste tot unde se doreşte dispariţia evaziunii fiscale,

acţiunile de prevenire şi combatere a acestora trebuie să înceapă cu începutul şi aceasta nu este,

aşa cum se crede, nici infiinţarea Gărzii Financiare, Curţii de Conturi ori însărcinarea poliţiei de

a-l aresta şi ancheta pe cel bănuit de evaziune.

Într-un stat de drept nimeni nu are interesul să aibă puşcăriile pline de infractori, chiar dacă o

astfel de situaţie ar da de lucru la o mulţime de oameni. Cele mai importante dintre măsurile de

prevenire a evaziunii fiscale - legile şi normele care pentru a fi corecte - statul trebuie să respecte

cu rigurozitate principiile moderne ale impozitării. Iar înainte de a pretinde contribuabilul să fie

cinstit la plata impozitului, statul trebuie să fie el însuşi corect şi cinstit, nu numai atunci cînd

crează şi adoptă legea, dar şi cînd o aplică.25

Fenomenul evaziunii este generat în mare parte nu doar de faptul că prevederile legale sînt

confuze, ambigue şi susceptibile de interpretări, dar de activitatea ce lasă de dorit a organelor

menite să prevină şi să combată acest fenomen.26

În prezent, constătări privind modul cum persoanele fizice şi juridice şi-au creat şi au achitat

faţă de buget datoriile fiscale se fac de către inspectorii fiscali, Garda Financiară, specialişti din

cadrul Curţii de Conturi, poliţie economică şi vamală, în timp ce valorificarea (depunerea la

dosarul fiscal propriu al tuturor acestor constatări) se face doar de către inspectorii fiscali.

Munca în paralel pe care o desfăşurau pînă nu demult aceste organe, conducea la o activitate

uneori ineficientă. Prin trecerea Gărzii Financiare sub controlul Inspectoratului Fiscal sperăm că

activitatea de combatere şi prevenire a formelor şi metodelor de evaziune fiscală să fie mai

reuşită.

Profesorul Hoanţă N. în lucrarea sa "Evaziunea fiscală" ne atrage atenţia la dificultatea

măsurării evaziunii fiscale. Acest lucru ilustrează faptul că nu există instrumente şi posibilităţi

sensibite şi eficiente de măsurare a acestui fenomen. În statul fiscal al zilelor noastre acest fapt

este evident un paradox. Dar, în împletirea de opţiuni politice vizînd evaziunea fiscală pe de o

parte, tendinţa dacă nu de curmare a ei, măcar de limitare semnificativă a acesteia, pornind de la

24 Cobzari L. Gestionarea finanţelor publice în Republica Moldova // Ştiinţa, businessul, societatea: conferinţa internaţională: (12-14 februarie).-Chişinău, 2011, pag 31-34. 25 Saguna D.D. “Drept financiar si fiscal” ,Bucuresti 1997, pag 14626 Gaftoniuc S., “Finante Internationale” Editura Economica, 1997, pag 96

15

caracterul nociv asupra mediului economico-social, iar pe de altă parte, o altă tendinţă de folosire

a evaziunii fiscale ca element pozitiv al politicii fiscale – adesea, neavând interes să măsoare

amploarea evaziunii fiscale.

Amploarea fenomenului generalizat la întreaga geografie politică a lumii, multitudinea

modalităţilor concrete de manifestare, caracterul neortodox al acestora, eforturile pe care le

presupune strîngerea datelor etc. şi din punct de vedere tehnic operaţiunea măsurării evaziunii

fiscale devine o întreprindere greu de realizat.27 La toate acestea, în practică, se mai adaugă încă

un element, relevant: greutatea efectivă în depistarea şi propagarea unei evaziuni fiscale, în

această direcţie intervenind factori multipli - inconsistenţa legislativă, inventativitatea general

recunoscută a evazioniştilor, caracterul limitat al surselor destinate combaterii fenomenului, etc.

Un alt factor ar fi acela că, în timp ce interesul imediat pentru limitarea acestuia îl poartă un

singur organism, Minsterul Finanţelor ca reprezentant al statului în procurarea şi administrarea

bunurilor publice, interesul în realizarea unei evaziuni fiscale îl are, practic, orice contribuabil al

unei ţări, în special, când este confruntat cu o presiune fiscală excesivă. Din acest unghi de

vedere evaziunea fiscală trebuie privită ca o refuzare din partea oricărui contribuabil şi care

devine o certitudine atunci când momentul este prielnic realizării ei. Deoarece semnificaţia

mărimii evaziunii fiscale constă şi în determinarea factorilor legistativi şi guvernamentali, se

întreprind metode aproximative de estimare.

În prezent, organele fiscale ale Republicii Moldova sînt îngrijorate de răspîndirea diferitelor

scheme complicate, orientate, în special, spre evaziunea fiscală.28 Vom realiza cercetarea

practicilor evazioniste pe baza studiului pieţei produselor alcoolice (PA) şi a analizei preţurilor

de import practicate în Republica Moldova. Conform cercetării date, s-a constatat că majoritatea

absolută a companiilor-importatoare de PA în Republica Moldova realizează aceste importuri în

baza contractelor cu companii-intermediare, înregistrate, de regulă, în ţări cu regim fiscal

offshore, pe cînd livrările propriu-zise se efectuează de către întreprinderile-producătoare (în

mare parte, din Ucraina, România şi Belarus).

În prezentul studiu, am analizat detaliat schemele de import, practicate de principalele

companii-importatoare (din „Top-25”), fiind nominalizate majoritatea structurilor străine (în

special de tip offshore), prin intermediul cărora are loc transferul de profituri, obţinute în

Republica Moldova în cadrul activităţii operatorilor pe piaţa de alcool.29

27 Patroi D., “Evaziunea Fiscala intre latura permisiva, aspectul contraventional si caracterul infractional”, Editura Economica, Bucuresti, 2006, pag 14728 Borcan M.A. Evaziunea fiscală, în concepţia UE / M.-A. Borcan // Economistul.- 2005.- 25 mai, pag 8 29 Gogîrnoiu Gh. Atragerea investiţiilor străine şi politica fiscală ca factor esenţial în stabilirea riscului de ţară: cazul Republicii Moldova şi României / Gh. Gogîrnoiu, R.Hîncu // Anale ASEM, 2006. – Chişinău: CEP ASEM, 2006, pag 330

16

Astfel, supunînd unei analize minuţioase datele din declaraţiile vamale (DV) de import în

Republica Moldova a PA, am constatat că, dintre companiile din „Top-25”, doar S.A. „Benefix”

importă produse direct (fără intermediari) de la livrator – S.N.P. „Lumix” (România). Totodată,

preţurile de import ale acestor produse, practicate de compania în cauză, sînt puţin inferioare

valorilor medii generale pe ţară şi, în acelaşi timp, ceva mai ridicate decît preţurile existente pe

piaţa regională.

Această situaţie se explică prin faptul că S.A. „Benefix” este deţinută integral de S.N.P.

„Lumix” (România), astfel fiind lipsită de sens includerea în schema de livrare a cărorva

structuri intermediare: transferul de preţ/profit se efectuează direct către „compania-mamă”. O

altă explicaţie, în acest sens, o constituie şi faptul că S.N.P. „Lumix” este o companie de stat,

supusă unui control riguros din partea autorităţilor române asupra transparenţei tranzacţiilor

realizate de aceasta.

Printre importatori, mai multe companii activează fără intermediari. Însă, nivelul relativ înalt

(în raport cu media generală) al preţurilor de import, practicate de unele din aceste companii,

denotă că ele practică şi transferul de preţ/profit direct către companiile livratoare. Restul

operatorilor naţionali ai pieţei alcoolice, supuşi analizei, importă PA prin structuri intermediare,

numărul şi „geografia” acestora variind de la un operator la altul. Lider în acest sens este S.R.L.

„Dalios”, pe adresa căruia, pe parcursul anului 2005, au fost efectuate livrări de PA (de la 7

livratori din 3 ţări) prin intermediul a 9 companii.30

O situaţie similară se atestă şi în activitatea S.R.L. „Intervest”, pe adresa căreia au fost

efectuate (în acelaşi an fiscal) livrări de PA prin intermediul a 7 companii. De asemenea, prin

intermediul a 7 companii, au fost efectuate importurile de PA de către SRL „Adalit”.

Totodată, multe companii au realizat, practic, toate importurile de PA, în anul 2005, prin una

sau două companii intermediare. Printre acestea pot fi menţionate S.A. „Altes” şi S.R.L.

„GrunoGrup” (ambele au beneficiat, în acest sens, de „serviciile” unei singure companii –

„GrunoGrup” Gmbh).

Astfel, din informaţiile prezentate mai sus, se poate observa, că deseori, în calitate de

intermediari în cadrul importurilor, efectuate de diferite companii moldoveneşti, figurează unele

şi aceleaşi structuri din străinătate.

Luînd în calcul această constatare, structura importurilor de PA în Republica Moldova a fost

supusă analizei şi dintr-o altă optică – pornind de la companiile din străinătate, prin intermediul

cărora au fost realizate aceste importuri în anul 2005.

30 Fuior E., Unele consideraţii privind mecanismul estimării potenţialului fiscal / E. Fuior // Integrarea europeană şi competitivitatea economică: simpozion internaţional: (23-24 sept.).- Vol. II.- Chişinău: ASEM, 2006, pag. 78

17

În sensul de mai sus, vom prelungi cu idea conform căreia schema eschivării parţiale de la

plata impozitelor în Republica Moldova, aferente veniturilor obţinute din activităţi de

comercializare pe piaţa locală a produselor alcoolice importate, este următoarea:

1) companiile importatoare încheie contractele de import cu companiile intermediare – la

preţuri de procurare superioare celor reale, stabilite cu livratorii acestor produse;

2) valoarea diferenţei de preţ, menţionate mai sus, este calculată pornind de la preţurile finale

de comercializare pe piaţa locală, luîndu-se în considerare: cheltuielile de transport pînă în

Republica Moldova; impozitele şi plăţile aferente importului; precum şi cheltuielile aferente

comercializării suportate de compania respectivă. Important de reţinut că, în cadrul „stabilirii”,

prin această metodă, a preţului de import se „programează” un nivel de rentabilitate mizer (sau

chiar egal cu zero ori cu valoare negativă);

3) achitarea pentru produsele importate se efectuează, de regulă, prin transferarea către

companiile intermediare a contravalorii în bani a acestora – pornind de la preţurile majorate

artificial, ce includ şi diferenţa de preţ, calculată conform metodei expuse mai sus. Companiile

intermediare, la rîndul lor, transferă sumele derivate din preţurile reale de procurare către

companiile livratoare, iar diferenţa de preţ este împărţită, conform proporţiilor stabilite10, cu

importatorii.

Constararea şi sancţionarea faptelor de evaziune fiscală este efectuată de organele de control

ale Ministerului Finanţelor (Direcţia de Control Fiscal, Garda Financiara), Curtea de Conturi,

organele Ministerului de Interne prin actele de control întocmite, iar faptele penale de către

instanţele judecătoreşti în baza constatărilor organelor de control fiscal.

Faptele de evaziune fiscală sancţionate de legile din Republica Moldova se referă în general

la: refuzul de a prezenta organelor de control prevăzute de lege documentele justificative

necesare pentru stabilirea obligaţiilor fata de stat; sustragerea de la plata a impozitelor, taxelor şi

a contribuţiilor datorate prin neînregistrarea unor activităţi; organizarea sau conducerea de

evidenţe contabile duble, distrugerea documentelor de evidenţă contabilă sau a suporturilor

informaţionale de stocare a datelor; refuzul de a permite accesul organelor de control în locurile

unde se desfăşoară activităţi impozabile; nedepunerea declaraţiilor de impozite şi taxe la

organele fiscale teritoriale; declararea fictivă a sediilor sociale etc.

18

CONCLUZII

Crearea şi existenţa unei societăţi perfecte în care toţi membrii ar fi cinstiţi, oneşti, şi să

desfăşoare o activitate productivă, să îşi plătească toate impozitele şi taxele care le datorează, să

nu existe crime, infracţiuni, corupţie, să fie respectata legea este o utopie. Toate acestea ar fi

posibile numai în cazul în care există numai proprietate publică sau numai proprietate privată,

ceea ce este de asemenea, o utopie.

Existenţa celor doua forme de proprietate, publică şi privată, creează distorsiuni în realizarea

societăţii perfecte. Distorsiuni ce apar în funcţie de gradul de întindere a unor forme de

proprietate. Proprietatea publică are nevoie de resurse pentru a acoperi cheltuielile pe care le

angajează, mărimea lor fiind data de ponderea acesteia în cadrul economiei naţionale. Sursa

principala de venituri sunt în principal impozitele şi taxele pe care le încasează de la persoanele

fizice şi de la întreprinderile private.

Persoanele fizice şi întreprinderile private obţin venituri, şi în funcţie de rentabilitate,

beneficii, de politica promovată de conducere, de de cadrul juridic existent într-o ţară sau alta. Şi

la o parte din aceste beneficii trebuie să se renunţe pe cale impozitului şi să le vireze la bugetul

statului.

Numai că renunţarea la o parte din beneficiile obţinute nu este prea uşoara, de aici apare

izvorul evaziunii fiscale.

Mulţi consideră că tăinuirea de la impozitare este, în felul său, nesupunerea civilă, care ar

putea fi comparată, de exemplu, cu refuzul de la serviciul militar sau lupta apărătorilor mediului

ambiant pentru păstrarea spaţiilor verzi împotriva lărgirii construcţiilor în oraşe. Însă acest lucru

reprezintă o problemă cu mult mai subtilă, iar miezul ei se regăseşte individual la fiecare în

parte. Uneori de vină poate fi statul , alte ori obişnuinţele create dea lungul timpului – şi de aici

sectorul tenebru al unei ţări , unde evaziunea e la sine acasă.

Însă cercetînd sectorul “negru”,el ne arată că sistemul fiscal nu este drept. De unde şi

influenţa negativă asupra dorinţei populaţiei de-a plăti impozite şi asupra încrederii în sistemul

politic şi unitatea socială a diferitor pături a populaţiei. Şi, probabil, în aceasta constau

argumentele de bază împotriva sectorului “negru” , care duce la micşorarea impozitelor locale şi

de stat.

Dacă despre venituri s-ar declara la timp, aceasta ar influenţa asupra preţurilor şi asupra

volumului mărfurilor şi serviciilor care se produc în sectorul “negru”. Dacă munca “neagră” nu

ar exista, aceasta ar duce la ceea că o parte din ea se va transforma în sectorul “alb”. Preţurile

pentru munca dată se vor ridica, deoarece în preţ sînt incluse impozitele şi plăţile sociale. Dar

majorarea preţurilor ar naşte majorarea veniturilor impozabile.

19

Altfel spus, veniturile impozabile din sectorul “alb” vor determina creşterea veniturilor

nedeclarate, obţinute din munca în sectorul “negru”. Lichidarea sectorului “negru” va duce la

ceea că o parte din lucru nu se va efectua sau se va efectua de sine stătător, fără plata

impozitelor. Faptul acesta va micşora creşterea veniturilor impozabile.

În ceea ce priveşte volumul impozitelor neplătite, este necesar de-a lua în consideraţie, că o

parte din suma dată se duce statului şi organelor locale de autoadministrare, datorită creşterii

impozitelor şi micşorării ajutorului social.

Tendinţa micşorării a veniturilor sale veridice în Moldova, precum şi în alte ţări, este

considerat un fenomen răspîndit, cum din partea monopolului, precum şi din partea

antreprenorilor şi unor anumiţi cetăţeni. Impozitele înalte, care sînt plătite de către monopoluri,

în starea finală, tot ajung la ei, dar în formă de subsidii, comandări de stat, asigurarea cu forţă de

muncă calificativă, din folosul bugetului de stat sau altor posibilităţi.

Codificarea legislaţiei fiscale în Republica Moldova presupune o sistematizare regulată a

relaţiilor fiscale, în acord cu alte acte normative, o sistematizare nehaotică, stabilă, prin a cărei

prismă vor fi apărate drepturile participanţilor în relaţiile fiscale. E necesară înbunătăţirea

apărării procedurilor fiscale şi sistemei de răspundere, construirea unei administrări efective a

sistemului fiscal şi răspunderii pentru săvîrşirea fraudelor în acest domeniu.

Contradicţia, naclaritatea, conţinutul lexico-terminologic în formulările normelor fiscale şi

penale în domeniul infracţiunilor fiscale şi fraudelor fiscale, duc la obţinerea unor condiţii pentru

manipularea cu aceste norme şi neîndeplinirea de către contribuabili şi alte persoane a obligaţiei

sale constituţionale privind plata impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii în bugetul de stat.

În situaţia dată este clar că dauna este adusă de către Legislatorul nostru.

Psihologia contribuabilului este creată astfel, încît el nu poate accepta multitudinea

neobişnuit de mare a obligaţiilor fiscale, mai mult ca atît, interesul particular fiind întotdeauna pe

primul plan, el căuta să reducă aceste obligaţiuni constituţionale prin orice metode.

Ori sîntem într-o etapă tranzitorie caracterizată prin modificări structurale ale relaţiilor

economice care favorizează fapte ilegale, îndeosebi corupţia, traficul de influenţă, înşelăciunea şi

desigur infracţiunile fiscale.

Legislaţia ar trebui să asigure siguranţa bugetului de stat prin prevederea obligaţiei pentru toţi

cei care obţin venituri, de a contribui cu o parte din acestea ca impozite la realizarea bugetului de

stat. În conflictul stat-contribuabil, ce are ca miză infracţiunea fiscală daca ne situăm la nivelul

individului, sintem înclinaţi să dăm dreptate celui din urmă, mai ales cînd fiscalitatea devine o

frînă în calea creşterii economice.

20

BIBLIOGRAFIE

1. Azarov M., Introducere în dreptul constituţional şi instituţional al Uniunii Europene (Curs universitar). Chişinău: 2001, pag 69

2. Babii V., Cu privire la răspunderi constituţionale. Materialele conferinţei practico-ştiinţifice internaţionale a studenţilor, doctoranzilor şi tinerilor savanţi, Probleme ale dezvoltării economiei de piaţă şi dreptului în condiţiile actuale”, sub red. Gheroghe Costachi, mun. Bălţi, 12-13 mai 2006, Chişinău: Tipogr. Centrală, 2006, pag 692

3. Babii V., Rolul sistemului bancar în cadrul economiei. Legea şi viaţa., 2006, nr.12, pag 41

4. Barbăneagră Al., Berliba Viorel, Bârgâu Mihai, Borodac Alexandru, Bujor Valeriu, Carpov Trofim, Gheorghiţă Mihai, Gurschi Constantin, Laşcu Mihai, O.Popovici Tudor, Ţaulean Vitalie, Ulianovschi Gheorghe, Ulianovschi Xenofon; CODUL PENAL AL REPUBLICII MOLDOVA. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002 // Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009

5. Borcan M.A. Evaziunea fiscală, în concepţia UE / M.-A. Borcan // Economistul.- 2005.- 25 mai, pag 8

6. Certan A. Politica fiscală: aspectul teoretic şi aplicarea practică: informaţie expres / A. Certan.- Chişinău: INEI, 2009, pag 39

7. Cobzari L. Gestionarea finanţelor publice în Republica Moldova // Ştiinţa, businessul, societatea: conferinţa internaţională: (12-14 februarie).-Chişinău, 2011, pag 31-34.

8. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr. 218-XVI din 24.10.2008. Monitorul Oficial nr.3-6/15 din 16.01.2009

9. Codul Fiscal nr. 1163-XIII din 24.04.1997. Republicat Monitorul Oficial al R.Moldova, ediţie specială din 08.02.2007, pag.4

10. Codul penal al Republicii Moldova nr. 985-XV din 18.04.2002. Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.72-74/195 din 14.04.2009

11. Cuşnir V., Varietăţi de sancţiuni pentru delictele fiscale. Buletinul judecătoriei Economice şi serviciului fiscal de stat. Chişinău, nr. 4, 2002, pag 17

12. Fuior E., Unele consideraţii privind mecanismul estimării potenţialului fiscal / E. Fuior // Integrarea europeană şi competitivitatea economică: simpozion internaţional: (23-24 sept.).- Vol. II.- Chişinău: ASEM, 2006, pag. 78

13. Gaftoniuc S., “Finante Internationale” Editura Economica, 1997, pag 9614. Gogîrnoiu Gh. Atragerea investiţiilor străine şi politica fiscală ca factor esenţial în

stabilirea riscului de ţară: cazul Republicii Moldova şi României / Gh. Gogîrnoiu, R.Hîncu // Anale ASEM, 2006. – Chişinău: CEP ASEM, 2006, pag 330

15. Grosu V., Cojocari I. Controlul financiar ca instrument principal de prevenire şi combatere a infracţiunilor cu caracter economico-financiar, Probleme de drept în perioada de tranziţie. Conferinţa ştiinţifică anuală a profesorilor din 26 aprilie 2002, Chişinău: Universitatea de Criminologie, 2002, p. 135-140

16. Juc V., Toma T. Rolul controlului administrativ în realizarea ordinii juridice în statul de drept, Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova la etapa actuală. Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice din 23-24 septembrie 2004, Chişinău: F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2004, p. 324

17. Negru B., Responsabilitatea şi răspunderea juridică într-un stat democratic şi de drept. Revista Naţională de Drept. Ediţie specială. 2006, nr.12, pag 43

18. Osoianu T, Orîndaş V, Procedura penală. Partea generală. Curs universitar, Chişinău 2004

19. Paraschiv C., Damaschin M., Dreptul învinuitului de a nu se autoîncrimina.//Dreptul, 2005, nr.2

20. Patroi D., “Evaziunea Fiscala intre latura permisiva, aspectul contraventional si caracterul infractional”, Editura Economica, Bucuresti, 2006, pag 147

21

21. Stati V., Noţiunea, caracterizarea generală şi tipurile infracţiunilor economice // Revista Naţională de Drept, 2007, nr.1, pag 33

22