Instituii judiciare

I. Teoria justitiei ca serviciu public. Principii de organizare si functionare a institutiei judiciare

a) JUSTITIA este un serviciu public. Exist 4 principii de organizare:

1. Principiul separatiei dubla separatie.

a. Separatia jurisdictiilor judiciare de drept comun de cele administrative (in Romania nu exista aceasta separatie).

b. Separatia functiei de judecator(grupai n instane) de cea de procuror (parchete-Ministerul public)

2. Principiul ierarhiei jurisdictionale.

S-a fundamentat din necesitatea ca o cauz s nu fie judecat n ci de atac(appel, recura) de acelai judector. Exista 3 grade de jurisdictie. Instantele sunt organizate in mod ierarhic, iar in varful ierarhiei se afla instanta suprema. Instantele trebuie sa se supuna instantelor superioare.

3. Principiul independentei si al impartialitatii. Judecatorii sunt independenti, ei nu se supun preedintelui instanei decat administrativ. Dpdv al organizarii activitatii de justitie sunt egali (presedintele instantei nu poata sa impuna solutii). Se supun numai legii, sunt impartiali fata de pri, fa de experti, fata de martori. Dpdv al organizarii activitatii de justitie sunt egali (presedintele instantei nu poata sa impuna solutii).

4. Principiul colegialitatii. Are la baz doctrina conform creia o soluie e mai bine s fie pronunat de mai multe persoane. Pentru litigiile uoare este suficient s fie judecate de un singur judector complet unic. Cile de atac ordinare i extraordinare sunt judecate in complete colegiale, formate din minim 2 judecatori.

b) Principii de functionare

1. Principiul egalitatii.

Presupune:

O egalitate n faa judectorului dreptul la judector Orice cetatean trebuie sa aiba acces legal la un judecator (CEDO, art 6)

O egalitate n faa legii

2. Principiul gratuitatii. Justitia este un serviciu public - gratuita, oricine trebuie sa aiba acces gratuit la judecator, dar cu toate acestea, pentru litigiile cu o anumita valoare patrimoniala, legiuitorul prevede plata unei taxe de timbru. n materie penal i contencios administrativ este gratuit.

3. Principiul neutralitatii.

1. Tehnic judectorul trebuie s se abin de la exprimarea oricrei opinii n legtur cu litigiile aflate pe rol.

2. Social judectorul trebuie s se abin de la exprimarea unor opinii cu caracter social

3. Politic - judecatorul trebuie sa se abtina de la exprimarea in public a convingerilor si opiniilor sale politice, de asemenea nu trebuie sa fie membru al niciunei formatiuni politice si nu trebuie sa participe la jocuri electorale.

4. Principiul continuitatii. Serviciul public al justitiei se furnizeaza in mod continuu, neintrerupt. Cu toate acestea, este reglementata vacanta judiciara (1 iulie-31 august), dar pentru acele litigii cu o complexitate deosebita se asigura permanenta pe durata vacantei n materie penal. Personalul judiciar i ia vacan ulterior. In Romania este reglementata expres vacanta judiciara, in alte state este prevazut doar concediul de odihna al magistratilor.

Sistemul jurisdictional

A. Jurisdictii nationale:

a) Jurisdictii judiciare de drept comun

b) Jurisdictii specializate

c)Sistemul inaltelor jurisdictii

B. Jurisdictii internationale

A. Jurisdictii nationale

a) Jurisdictii judiciare de drept comun:

- cuprind judecatoriile care asigura gradul 1 de jurisdictie si judeca toate litigiile date de lege in competenta lor.

- apoi, tribunalul (1 pe judet + TMB) ce judeca in fond litigiile date in competenta lor, precum si apelurile sau recursurile dupa caz, declarate impotriva sentintelor judecatoriilor. Tribunalele asigura gradul 2 de jurisdictie.

- Curtile de Apel asigura gradul 3 de jurisdictie. Judeca in apel apelurile date impotriva sentintelor tribunalelor si in recurs recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate in apel de tribunale.

b) Jurisdictii specializate:

- litigii privind minori si familie Tribunalul de la Brasov

- tribunalele militare, judecatorii si procurorii fiind militarizati TMB, Curtea Militara Bucuresti

c) Sistemul inaltelor jurisdictii

- la nivel national, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), are competenta si in fond (ICCJ)

- are 4 sectii:

Sectia I civila - litigii civile

Sectia II civila - litigii comerciale

Sectia penala litigii penale

Sectia de contencios administrativ si fiscal

- are 4 complete de 5 judecatori:

2 in materie penala

celelalte in civil si contencios administrativ si fiscal

- are sectiile unite care au competenta de a judeca recursurile in interesul legii (RIL) 20 de judectori

- Instanta Suprema judeca numai recursuri (gradul 3 de jurisdictie). In materie penala judeca si in fond (particularitate romaneasca) acele infractiuni comise de persoanele cu functii oficiale in stat (ministri, parlamentari, judecatori ICCJ, judecatori ai CC Romania, membri CSM).

B. Jurisdictii internationale judeca litigiile privind incalcarea drepturilor de catre statele membre.

- Curtea Penal Internationala de la Haga judec infraciuni precum genocidul, distrugeri internaionale (state, guverne); are o echip de procurori n cadrul ei

- Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg judec litigiile referitoare la Convenie; este un organism al Consiliului Europei

- In UE a fost creata Curtea de Justitie de la Luxembourg. Cuprinde 3 instante

Curtea de Justitie UE - judeca litigii privind principiile dreptului comunitar, precum si litigii privind intrebarea preliminara (chestiunea judiciara; cand au dubii, fac o intrebare cum se interpreteaza acest drept comunitar)

Tribunalul Uniunii Europene - judeca litigii privind marca comunitara, precum si dreptul concurentei comunitare

Tribunalul functiei publice - judeca litigii privind functionarii europeni.

Procesul judiciar

I. Notiuni de procedura civila

1. Activitatea partilor

2. Activitatea judecatorului

II. Notiuni de procedura penala

1. Faza urmaririi penale

2. Faza judecatii

I. Notiuni de procedura civila

1. Activitatea partilor

In procesele civile, partile se numesc reclamant si parat. Pentru a se putea adresa judecatorului, ele trebuie sa introduca o actiune in justitie.

Codul de procedura civila republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, prevede in articolul 109, alin.1 ca "oricine pretinde un drept impotriva unei alte persoane trebuie sa faca o cerere inaintea instantei competente".

Actiunea in justitie nu trebuie confundata cu libertatea sau cu dreptul de acces la justitie si la judecator. In doctrina franceza se arata ca actiunea in justitie nu trebuie confundata nici cu cererea in justitie, pentru ca cererea in justitie reprezinta actele de procedura care se fac in cadrul procesului.

In doctrina romaneasca si dreptul romanesc, notiunea de actiune in justitie si cea de cerere in justitie sunt sinonime opinie minoritar.

Conditiile actiunii in justitie sunt interesul si calitatea.

Interesul nu se poate actiona in justitie decat daca exista un interes al persoanei care doreste sa faca cererea de chemare in judecata. Interesul trebuie sa indeplineasca mai multe conditii:

sa fie legitim (ex: dreptul la motenire al concubinei pentru c se afl ntr-o stare de fapt i nu de dreptu nu e legitim)

interesul trebuie sa fie nascut si actual (ex: actiunea in evaluarea prejudiciului se va respinge daca prejudiciul este ipotetic, nu este cert c se va produce)

interesul trebuie sa fie direct si personal. Fiecaruia ii revine sarcina sa-si apere interesele, drepturile sale prevazute de lege.

Calitatea are un sens general si un sens special.

sensul general reprezinta titlul in baza caruia actioneaza o persoana (n nume personal, fie este creditor, fie e platitor, mostenitor, parinte)

sensul special reprezinta posibilitatea de a actiona in justitie, care este rezervata numai pentru anumite persoane, care au o calitate speciala (ex: intentarea actiunii de divort presupune calitatea de sot; actiunea de tagaduire a paternitatii /contestarea paternitatii poate fi introdusa numai de sotul mamei)

Aciunea civil poate fi introdusa si in cadrul procesului penal, deschizandu-se astfel latura civila a procesului penal(procesul penal are dou laturi: civil i penal). Astfel, se poate formula o actiune civila in despagubire pentru repararea prejudiciului savarsit de autorii infractiunii sau de inculpat, si suferit de partea vatamata sau victima infractiunii (ex: cel ce accidenteaza trebuie sa-i plateasca spitalizarea, prejudiciul moral). Actiunea in despagubire se poate introduce si separat in procesul penal.

2. Activitatea judecatorului. Procedura naintea instanei

Actul de sesizare este procedura inaintea primei instante. Sesizarea instantei se face numai dupa indeplinirea procedurii prealabile, daca legea prevede expres acest lucru.

Reclamantul formuleaza o cerere de chemare in judecata, ce reprezinta actul de sesizare a judectorului.

Ea trebuie sa cuprinda mai multe elemente:

1) datele personale ale reclamantului

2) datele reprezentantului partii in proces

3) obiectul si valoarea cererii

4) motivele de fapt si de drept ale chemarii in judecata

5) probele pentru fiecare capat de cerere

ntr-o aciune n justiie, reclamantul poate cere mai multe lucruri (francezii fac o distincie ntre aciunea n justiie i cererea de chemare n judecat n care pot exista mai multe cereri i cererea n sine). Ex: aciunea n justiie pentru recuperarea unui mprumut poate cere plata aheltuielilor de judecat, plata transportului etc.

Paratul se apara printr-o intampinare (actul pe care redacteaz acesta i prin care se apr), care trebuie sa cuprinda:

1) datele sale personale

2) exceptiile de procedura pe care vrea sa le invoce

3) raspunsurile sale la toate capetele de fapt si de drept ale cererii(dac nu rspunde rezult c este de acord cu reclamantul)

4) probele in apararea sa

Atunci cand paratul, la randul lui, emite pretentii in contra reclamantului, actul pe care il intocmeste se numeste cerere reconventionala (ex: pretinde c i creditorul a fost la rndul su debitor i are deci i calitatea de reclamant). In acest caz, cererea reconventionala trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si cererea de chemare in judecata.

Cererea se inregistreaza pe rolul instanei, se formeaza dosar si se repartizeaza aleatoriu unui complet de judecata (de calculator element anitcorupie).

La primul termen de judecata, la inceputul sedintei, poate fi amanata cauza (dac se dorete). Presedintele completului deschide, suspenda sau ridica sedinta si da cuvantul mai intai reclamantului, iar apoi paratului, apoi cere explicatii partilor in legatura cu motivele de fapt si de drept ale cererii de chemare in judecata.

In sistemul nostru de drept, judecatorul are un rol activ ceea ce inseamna ca este obligat sa foloseasca toate mijloacele legale in scopul aflarii adevarului.

Cererea de chemare in judecata care nu cuprinde numele reclamantului sau paratului, obiectul ei sau semnatura este nula.

Partile au obligatia sa urmareasca dezvoltarea si finalizarea procesului. Prin urmare, partile trebuie sa faca toate actele de procedura in conditiile legii, sa-si exercite drepturile procesuale, sa-si probeze pretentiile si apararile.

In ceea ce priveste motivele de fapt si de drept, judecatorul cere partilor explicatii. De asemenea, cere sa puna in dezbatere orice imprejurare de fapt si de drept, chiar daca nu sunt mentionate nici in cererea de chemare in judecata, nici in intampinare.

Judecatorul si partile pot pune intrebari martorului si expertilor prin intermediul presedintelui completului. In litigiile in care se prevede procedura medierii, judecatorul va invita partile la o sedinta de informare cu privire la avantajele folosirii procedurii de mediere. Recomanda, daca este cazul, recurgerea la mediere. Cu toate acestea, medierea nu e obligatorie pentru parti.

Judecatorul se pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, apoi asupra exceptiilor de fond, care, daca sunt admise, nu se va mai intra in solutionarea fondului. Dupa solutionarea exceptiilor invocate, daca au fost respinse, se va dezbate fondul. Apoi, se spun concluziile de catre parti. Judecatorul delibereaza, apoi se pronunta: fie admite total sau parial actiunea, fie o respinge n totalitate.

Partea nemultumita poate recurge la apel. Apelul se poate declara la 15 zile de la data comunicarii sentintei.

Partile in apel se numesc apelant cel care face apelul (poate fi reclamantul sau paratul) si intimant cel care echemat n apel (poate fi reclamantul sau paratul), in functie de cine e nemultumit si declanseaza apelul.

Cererea de apel trebuie sa cuprinda:

1) datele personale ale apelantului (subsemnatul, domiciliat)

2) hotararea atacata

3) motive de fapt i de drept

4) probele

5) semnatura

Motivele de fapt cuprind o descriere succinta a ceea ce s-a intamplat. Motivele de drept sunt cuprinse n lege. Probele trebuie aduse prntru fiecare capt. Judecatorul verifica, in limitele cererii de apel(judectorul nu poate da mai mult dect ce au cerut prile), stabilirea situatiei de fapt si legalitatea in aplicarea legii de ctre instana de fond.

Daca se constata existenta unor motive de ordine publica, acestea se invoca din oficiu.

Judecatorul de apel poate incuviinta refacerea sau completarea probelor deja admise de instana de fond, si, in plus, poate sa incuviinteze probe noi. De asemenea, prin hotararea pe care o pronunta, poate pastra sau schimba, total sau partial, hotararea atacata, insa trebuie sa respecte regula potrivit careia apelantului nu i se poate crea o situatie mai grea in propria cale de atac, decat cea din hotararea atacata (de la fond).

Solutionarea sau dezlegarea problemelor de drept de catre judecatorul de apel, plus necesitatea administrarii unor probe noi, sunt obligatorii pentru judecatorul de fond. Daca se admite apelul, se poate casa hotararea - fie total, fie partial.

Daca este necesara rejudecarea, readministrarea probelor, se caseaza cu trimitere, adica se trimite inapoi la instanta inferioara, sa fie judecata din nou. Exist i casare cu reinere.

Partea nemultumita poate declara recurs. Recursul se exercita pentru motive de drept, nu pentru fapte.

Partile se numesc recurent si intimat.

Tot in 15 zile, se depune cererea de recurs. Cererea de recurs trebuie sa cuprinda:

1) datele personale ale recurentului

2) hotararea atacata

3) motivele de drept si dezvoltarea lor(pot fi dezvoltate ntr-un memoriu separat)

4) semnatura

La judecarea recursului, presedintele da cuvantul partilor dupa citirea raportului cauzei. Au loc dezbaterile, se spun concluziile, apoi completul delibereaza si se pronunta, recursul putand sa fie admis sau respins. Daca se admite, hotararea atacata se caseaza total sau partial. Casarea poate fi cu trimitere sau cu reinere, ca la apel.

II. Notiuni de procedura penala

Procesul penal are doua faze: faza urmarii penale (secreta) si faza judecatii (publica).

1. Faza urmaririi penale

Urmarirea penala se efectueaza de procurori si organe de cercetare penala. Sesizarea se face prin plangere penala sau din oficiu.

Solutiile care vor fi date in faza urmarii penale vor fi:

1) neinceperea urmarii penale

2) inceperea urmaririi penale

3) scoaterea de sub urmarirea penala

4)incetarea urmaririi penale

5) clasarea cauzei

Atunci cand se stabileste vinovatia invinuitului sau inculpatului, se intocmeste rechizitoriul = actul de trimitere in judecata si totodata de sesizare a instantei.

2. Faza judecatii

In faza judecatii, judecatorul verifica temeinicia acuzatiilor procurorului.

Sarcina probei revine acuzarii, inculpatul bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie. Reclamantul trebuie sa dovedeasca vinovatia. In caz de probe care nu dovedesc clar vinovatia, dubiul profita inculpatului (in dubio pro reo) (reglementat in Noul Cod de Procedura Penala)

Judecatorul administreaza probe la cererea procurorului, a prilor din proces, sau din oficiu. Probele din oficiu se administreaza atunci cand judecatorul considera ca acest lucru e necesar pentru formarea convingerii lui intime. Dupa dezbateri, se pun concluzii, completul delibereaza, iar apoi se pronunta.

Partea nemultumita, procurorul sau inculpatul, pot declara apel. Apelul se formuleaza atat pentru motive de drept, cat si pentru motive de fapt. Judecatorul poate readministra probele administrate la prima instanta. De asemenea, poate administra probe noi. El este obligat sa verifice hotararea atacata sub toate aspectele de fapt si de drept. Apelul poate fi admis sau respins.

Daca apelul este admis, hotararea se caseaza total sau partial. Casarea poate fi cu trimitere sau retinere. Daca se respinge apelul, inseamna ca hotararea este corecta.

Persoana nemultumita poate declara recurs. Recursul se judeca numai pentru motive de drept, competenta materiala.

Daca se admite, hotararea va fi casata - fie cu trimitere, fie cu retinere. Daca se respinge, hotararea se mentine - inseamna ca e legala.

In ceea ce priveste caile extraordinare de atac, Noul Cod de Procedura Penala modifica caile de atac, astfel nu mai exista calea ordinara obiectiva de atac a recursului. Inalta Curte de Casatie si Justitie va judeca apelurile declarate impotriva hotararilor curtilor de apel cand acestea judeca in prima instanta, precum si apelurile impotriva hotararilor sectiei penale a ICCJ, cand aceasta judeca in prima instanta.

Noul Cod de Procedura Penala introduce o noua cale extraordinara de atac: recursul in casatie. Se exercita numai la ICCJ. Obiectul lui il reprezinta asigurarea unei practici unitare la nivelul intregii tari. Se poate exercita numai pentru motive de drept. Noul Cod de Procedura Penala mentine caile de atac extraordinare, contestatia in anulare si revizuirea.

Revizuirea cuprinde un motiv nou, si anume, se poate exercita atunci cand hotararea s-a pronuntat in baza unei legi declarate ulterior neconstitutionala, iar hotararea judecatoreasca este definitiva si efectele incalcarii dispozitiilor constitutionale continua sa se produca.

Se mentine si contestatia in anulare, care se formuleaza pentru anularea unor hotarari definitive, pronuntate cu anularea normelor procesuale.

De asemenea, este mentinut si recursul in interesul legii.

Pe de alta parte, Noul Cod de Procedura Penala mai reglementeaza posibilitatea pronuntarii unui nou tip de hotarare, si anume, hotararea prealabila pentru rezolvarea unei probleme de drept. Astfel, instantele inferioare se pot adresa Inaltei Curti pentru a pronunta o astfel de hotarare. Este similara intrebarii prejudiciare/preliminare din dreptul comunitar, cand instantele nationale din cele 27 de state membre ale UE se adreseaza Curtii de Justitie a UE din Luxembourg. Instanta Europeana interpreteaza dreptul comunitar, astfel incat acesta sa fie aplicat in mod unitar de catre statele membre.