TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

CURSUL nr.2

Structura cursului (tematicile)

Principiile dreptului Funcţiile dreptului Dreptul în sistemul normativ social

Principiile dreptului

idei conducătoare ale conţinutului tuturor normelor juridice

extrase din dispoziţiile constituţionale sau deduse pe cale de interpretare

N O Ţ I U N E

Principiile dreptului

„nimeni nu ştie de unde vin legile; ele sunt veşnice” (Sofocle, Antigona);

raţiunea umană (şcoala juridică a dreptului natural)

conştiinţa colectivă, spiritul popular (şcoala istorică a dreptului)

O R I G I N E

Principiile dreptului

1. Principiul asigurării bazelor legale de funcţionare a statului

2. Principiul libertăţii şi egalităţii

3. Principiul responsabilităţii

4. Principiul echităţii şi justiţiei

E N U M E R A R E

Asigurarea bazelor legale de funcţionare a statului

Constituie premisa existenţei statului de drept (en. „rule of law”; germ. „staatrecht”)

Caracteristica fundamentală a statului de drept: cucerirea pe cale legală a puterii şi exercitarea sa în conformitate cu cerinţele legalităţii

P R I N C I P I U L nr.1

Principiul libertăţii şi egalităţii

statul este organismul politic care dispune de forţă şi decide cu privire la întrebuinţarea ei

statul garantează libertatea şi egalitatea indivizilor (se auto-limitează)

libertatea şi egalitatea sunt fundamente ale vieţii sociale

nu poate exista egalitate decât între oameni liberi şi nici libertate decât între oameni a căror egalitate este consfinţită juridic

P R I N C I P I U L nr.2

Principiul responsabilităţii

responsabilitatea însoţeşte libertatea demarcaţie netă între libertate şi liberul

arbitru libertatea omului: în raport cu natura; în

raport cu societatea; în raport cu sine însuşi responsabilitatea ca o asumare a răspunderii

faţă de rezultatele acţiunii sociale a omului

P R I N C I P I U L nr.3

Principiul echităţii şi justiţiei

priveşte atât activitatea legiuitorului, cât şi activitatea de interpretare şi aplicare a dreptului

raţiunea stabileşte (siguranţa vieţii sociale) că echitate = dreptate = cumpătare

Justiţia este starea generală ideală a societăţii realizabilă prin asigurarea pentru fiecare individ în parte şi pentru toţi împreună a satisfacerii intereselor lor legitime

P R I N C I P I U L nr.4

Funcţiile dreptului

direcţii (orientări) fundamentale ale acţiunii mecanismului juridic

la îndeplinirea lor participă întregul sistem al dreptului (ramurile, instituţiile, normele dreptului)

precum şi instanţele sociale special abilitate cu atribuţii în domeniul realizării dreptului

N O Ţ I U N E

Funcţiile dreptului

1. Funcţia de instituţionalizare (formalizare juridică a organizării social-politice a societăţii)

2. Funcţia de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale ale societăţii

3. Funcţia de conducere a societăţii4. Funcţia normativă

E N U M E R A R E

Funcţia de instituţionalizare

organizarea şi funcţionarea puterilor şi instituţiilor publice fundamentale sunt concepute în manieră juridică

mecanismul raporturilor ce se nasc în procesul conducerii politice este reglat prin intermediul dreptului

dreptul cuprinde în sfera sa domeniul organizării sociale

F U N C Ţ I A nr.1

Funcţia de garantare

dreptul este instrument al controlului social, prevenind dezorganizarea

dreptul asigură coeziunea interioară a colectivităţilor prin tipizarea unor conduite socialmente utile

dreptul defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale

dreptul sancţionează conduitele deviante cele 3 drepturi „absolute” ale societăţii civile:

securitatea persoanei; libertatea individului; proprietatea

F U N C Ţ I A nr.2

Funcţia de conducere a societăţii

actul normativ juridic este un act de conducere socială

dreptul urmăreşte să stabilească în avalanşa de interese, adeseori contradictorii, ale oamenilor, o armonie în virtutea ideii de valoare

legea este forma universală de exprimare a dezideratelor sociale majore

F U N C Ţ I A nr.3

Funcţia normativă

dreptul nu este un scop în sine dreptul este destinat să asigure subordonarea

acţiunilor individuale faţă de o conduită tip dreptul este un factor de programare a libertăţii de

acţiune a omului conţinutul normei juridice = reprezentarea

conştientă, de către structura politică, a anumitor categorii de relaţii asupra cărora îşi propune să acţioneze

F U N C Ţ I A nr.4

Dreptul în sistemul normativ social

structurându-şi interesele şi stabilindu-şi strategia de acţiune, individul intră în diverse legături sociale.

acţiunile şi relaţiile individului generează societatea toate genurile de activitate umană sunt supuse, într-

un fel sau altul, normării ele nu se pot desfăşura neorganizat, fără să se

subordoneze unor scopuri şi mijloace

N O Ţ I U N E

Sistemul normelor sociale

1. normele ETICE

2. normele OBIŞNUIELNICE

3. normele TEHNICE

4. normele POLITICE

5. normele RELIGIOASE

6. normele JURIDICE

E N U M E R A R E

Norme juridice – norme etice

morala precede dreptul stabilirea criteriilor în baza cărora o anumită relaţie trece

din reglementarea morală în cea juridică eficienţa normei etice se realizează prin dezavuare

socială dacă o anumită comportare afectează un interes legal

ocrotit, dezaprobarea morală nu mai este suficientă – sancţiunea juridică

criteriul de diferenţiere este interesul lezat şi modul său de apărare socială

diferenţe: exigibilitatea (norma de drept poate fi adusă la îndeplinire prin mijloace exterioare); forma de exprimare

C O R E L A Ţ I E

Norme juridice – obiceiuri

dreptul s-a desprins şi din obiceiuri obiceiul devine o formă de exprimare a dreptului obiceiul = o regulă de conduită statornicită în cadrul

convieţuirii umane, printr-un uz îndelungat aplicarea obiceiului se realizează prin consensul

membrilor colectivităţii, potrivit cu credinţa în justeţea reglementării sale

uzurile = au caracter convenţional: sunt un mod anumit în care părţile au înţeles să acţioneze, aşa cum rezultă dintr-o practică dovedită (spre exemplu uzurile comerciale)

C O R E L A Ţ I E

Norme juridice – obiceiuri

NOUL COD CIVIL: art. 1 – Izvoarele dreptului civil(1) Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale

ale dreptului.(2) În cazurile neprevăzute de lege se aplică uzanţele (...).(3) În materiile reglementate prin lege, uzanţele se aplică numai în măsura

în care legea trimite în mod expres la acestea.(4) Numai uzanţele conforme ordinii publice şi bunelor moravuri sunt

recunoscute ca izvoare de drept.(5) Partea interesată trebuie să facă dovada existenţei şi a conţinutului

uzanţelor. Uzanţele publicate în culegeri elaborate de către entităţile sau organismele autorizate în domeniu se prezumă că există, până la proba contrară.

(6) În sensul prezentului cod, prin uzanţe se înţelege obiceiul (cutuma) şi uzurile profesionale.

CORELAŢIE în DREPTUL CIVIL

Norme juridice – norme tehnice

(A) normele tehnice conduc procesul productiv se constată o invazie în conţinutul dreptului a numeroase

norme tehnice societatea nu poate rămâne descoperită în faţa unor erori

de utilizare a proceselor tehnologice (cazul Cernobâl) (B) în cadrul sistemului normelor juridice există şi reguli

tehnice: elaborare normativă (iniţierea proiectului, avizarea sa,

depunerea, adoptarea, promulgarea, publicarea) regulile de procedură (sesizarea instanţei, ordinea

audierii martorilor, acordarea cuvântului în fond, etc.)

C O R E L A Ţ I E