Fișă de carte

Swift, Jonathan, Călătoriile lui Gulliver, traducere de Leon D. Levițchi,

Bucureşti, Editura Adevărul, 2009

Această carte a fost scrisă de Jonathan Swift și poate fi considerată o

satiră la adresa monarhiei engleze dar și la adresa moravurilor oamenilor. Cartea

este formată din patru părți, fiecare parte descriind câte o călătorie. Prin

intermediul acestor călătorii, Gulliver descoperă adevărata față a caracterului

uman. Cu toate că în fiecare călătorie Gulliver ajunge într-un teritoriu straniu, de

fiecare dată el reușește să-și facă un prieten. Acest lucru ne arată că într-un

ocean de răutate va exista mereu o insuliță de blândețe.

Prima călătorie a lui Gulliver este în țara Liliput, o țară guvernată de

oameni mici de înălțime. Gulliver este la început prizonierul lor dar este eliberat

după ce îi asigură că nu le va face nimic rău. El descoperă că liliputanii sunt

conduși de un rege despotic al cărui singur scop este cel de a cuceri regatul

rival, Blefuscu. Descrierea curții regale este o satiră la adresa fastului regal

prezent la curtea monarhilor europeni. Modul de promovare al miniștrilor este de

asemenea o satiră la adresa valorilor existente în societatea secolului XVIII.

Competența nu avea un rol important. Liliputanul ce dorea să devină ministru

trebuia să fie foarte agil. Gulliver, deși a fost eliberat, trebuia să respecte mai

multe reguli ce implicau ajutarea împăratului. Acest lucru ne arată că liliputanii

aveau, pe lângă înălțimea mică, și un suflet mic, un suflet incapabil să simtă

încredere și recunoștință. În opinia lor, Gulliver nu putea fi altceva decât o

unealtă vorbitoare care trebuia să le satisfacă orice dorință. Cauza războiului

dintre Liliput și Blefuscu este un bun exemplu al modului în care gândesc piticii.

Liliput și Blefuscu sunt în război deoarece locuitorii lor nu se pot pune de acord

cu privire la capătul la care trebuie spart un ou. Această divergență de opinii este

nesemnificativă și infantilă însă din cauza ei au murit foarte mulți pitici. Acest

război poate fi asemănat cu războaiele purtate de monarhii europeni, războaie

care de cele mai multe ori nu au un motiv real. Împăratul Liliputului este un

despot și îl acuză pe Gulliver de înaltă trădare pentru că a urinat pe palatul regal,

neînțelegând că nu era altă cale de a stinge incendiul. Acest împărat poate fi

comparat cu monarhii absolutiști care făceau abuz de lege după bunul lor plac.

Gulliver reușește să părăsească Liliput, țara oamenilor mici cu suflete mici și

ajunge în Anglia.

A doua călătorie a lui Gulliver este în regatul Brobdingnag, un regat locuit

de giganți. Rolurile se inversează: dacă în Liliput Gulliver trebuia să aibă grijă să

nu calce în picioare locuitorii, acum protagonistul trebuie să se ferească la rândul

lui de picioarele altora. Fermierul care-l găsește pe Gulliver profită de pe urma lui

și-l folosește pentru a face bani. Acest lucru ne arată faptul că ființa umană va

profita întotdeauna de pe urma celor slabi, bunătatea și compasiunea dispărând

în favoarea lăcomiei și a sentimentului de putere absolută. Regina țării giganților

află de Gulliver și-l cumpără de la fermier. Fata fermierului este desemnată

îngrijitoarea lui Gulliver. Gulliver este prezentat regelui. Regele giganților este un

monarh iluminat, înțelept, care-și guvernează regatul respectând cu strictețe

legea și neconcepând trădarea sau minciuna. El este opusul monarhilor

europeni, monarhi care de cele mai multe ori abuzau de statutul lor. Acest rege

nu înțelege rostul puterii absolute și refuză darul oferit de Gulliver. Reacția

regelui este nefirească pentru Gulliver deoarece firea omenească dorește

întotdeauna să domine, să dețină putere. Gulliver este deranjat de

imperfecțiunile doamnelor de la curtea regală deoarece, datorită staturii lor,

acestea sunt amplificate. Nu există perfecțiune ci doar o ascundere a

imperfecțiunilor. Acest lucru este valabil și pentru caracterul uman care pare fără

defecte la prima vedere însă care este plin de imperfecțiuni atunci când este

analizat mai atent. Regele giganților consideră lumea lui Gulliver o lume odioasă,

plină de oameni mici cu țeluri la fel de mici. Pentru el, europenii sunt un fel de

liliputani. Gulliver este șocat de acest lucru, neînțelegând că defapt el e cel ce

greșește deoarece el promovează un sistem corupt. În timpul unei călătorii pe

mare, ”cutia de călătorie” a lui Gulliver este prinsă de o pasăre uriașă. Această

pasăre aruncă cutia în mare, cutia fiind găsită apoi de niște marinari cu ajutorul

cărora Gulliver se-ntoarce în Anglia.

În a treia călătorie Gulliver vizitează Laputa, Balnibarbi, Glubbdubdrip,

Luggnagg și Japonia. Conducerea și elita regatului Laputa locuiesc într-un oraș

plutitor. Oamenii de rând locuiesc în orașele de pe pământ. Acest lucru

sugerează faptul că monarhiile și guvernele sunt deasupra societății de rând,

necunoscând problemele adevărate ale oamenilor. Elita Laputei era preocupată

numai de concepte abstracte ce nu puteau fi puse în practică. Calculele lor erau

inutile deoarece hainele făcute cu ajutorul lor nu puteau fi purtate, casele

construite pe baza lor se dărâmau iar oamenii de rând mureau de foame.

Gulliver părăsește Laputa și ajunge în Lagoda. Acolo ia contact cu oamenii de

rând ai regatului, oameni înfometați ce locuiesc în case sărăcăcioase. Gulliver

vizitează Academia din Lagoda și constată că elita societății, în loc să fie

preocupată de găsirea unor soluții viabile pentru oamenii de rând, își petrece

timpul făcând cercetări inutile. Acest lucru ne arată că oamenii care devin

absorbiți de concepte abstracte eșuează în a obține ceva ce poate fi utilizat.

Cercetările lor, în final, nu sunt decât o încercare de a arăta că aparțin unei

societăți aparent superioare. Gulliver ajunge în Glubbdubdrip, o insulă locuită de

magicieni. Acolo el se întâlnește cu figuri istorice remarcabile ca Alexandru cel

Mare sau Cezar. Gulliver pleacă apoi în Luggnagg. Acolo îi întâlnește pe

Struldbrugi. Aceștia sunt nemuritori însă îmbătrânesc ca orice om normal.

Autorul, prin intermediul lor, satirizează dorințele superficiale ale oamenilor,

demonstrând că firea umană este mai interesată de partea materială a vieții

decât de cea spirituală. Nemurirea nu înseamnă o viață lungă și frumoasă, ci

este un lung șir de dezamăgiri. Gulliver ajunge în Japonia. De acolo se urcă într-

o navă olandeză și ajunge în Anglia.

Ultima călătorie pe care o face Gulliver este în țara Hoyyhnhnm-ilor.

Această țară este condusă de o specie de cai, oamenii fiind numiți Yahoo și fiind

considerați ființe inferioare. Deși clasa conducătoare este formată din cai,

Gulliver dorește să i se alăture. Această reacție este opusă reacției pe care a

avut-o Gulliver în celelalte trei călătorii. Gulliver le descrie cailor societatea din

care provine. Aceștia ajung la concluzia că Gulliver nu este decât un Yahoo mai

cultivat deoarece defectele firii umane: gelozia, egoismul, lăcomia se găsesc și la

Yahoo. Motivul principal pentru care Gulliver a dorit să fie acceptat în lumea

cailor este dorința lui de a face parte din clasa conducătoare. Un alt motiv ar

putea fi și faptul că Gulliver dorește să se separe de defectele omenirii. Caii însă

nu l-au acceptat, neconcepând ideea de a avea un Yahoo în societatea lor. Deși

păreau blânzi și raționali, acești cai sunt de fapt la fel de cruzi ca și oamenii pe

care-i desconsideră. Societatea cailor este o societate rigidă. Opinia individului

cedează în favoare opiniei majorității. Tot ce făceau caii era pentru

îmbunătățirea speciei, tratându-i cu dispreț pe cei ce nu erau ca ei. Societatea

cailor poate fi comparată cu clasa nobililor europeni, nobili ce evitau orice

legătură cu oamenii din clase sociale inferioare. Gulliver nu a fost acceptat în

societatea cailor deoarece el făcea parte dintr-o specie ”inferioară”. Datorită

șederii lui cu aceștia Gulliver a ajuns să creadă că toți oamenii sunt Yahoo.

Gulliver a devenit la fel de disprețuitor și plin de prejudecăți ca și caii. Atunci

când s-a întors în Anglia el nu s-a putut adapta deoarece el considera că toți

oamenii sunt ființe inferioare.

În concluzie, putem spune că această carte este o alegorie a societății

umane deoarece ea prezintă diferitele fețe ale caracterului uman.