EDUCATIA ECOLOGICA A SCOLARULUI MIC

Dreptul la un mediu sanatos Mediul reflecta o valoare sociala, o etica, o responsabilitate colectiva care se impun nu numai statelor, ci, tot asemenea, tuturor actorilor econo-mici si sociali.Mediul, organizat sub aspect juridic de o multitudine de conventii internationale si de legi nationale, a dobandit o legitimitate politica, astfel incat dreptul la un mediu sanatos a fost consacrat in cele mai inalte reglementari din ierarhia legilor, si anume in constitutii, ca un drept fundamental. In acest sens, in Constitutia Romaniei este prevazuta obligatia statului de a “asigura refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic”. De asemenea, Constitutia a stabilit ca “dreptul la proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului”. Recomandarea 1614 cu privire la mediu si drepturile omului adoptata de Consiliul Europei la 27 iunie 2003 recomanda guvernelor statelor:– sa asigure o protectie adecvata vietii, sanatatii, vietii private si de familie, integritatii fizice si bunurilor persoanei “asa cum sunt garantate de art. 2, 3 si 8 ale Conventiei europene si de Protocolul nr. 1 al Protocolului aditional, tinandu-se seama in mod deosebit de necesitatea protectiei mediului;

– sa se recunoasca un drept al omului la un mediu sanatos, viabil si demn, drept care contine obligatia obiectiva a statului de a proteja mediul in cadrul legislatiei nationale, de preferinta la nivel constitutional;

– sa garanteze drepturi procedurale individuale, recunoscute de Conventia de la Aarhus, la informatia de mediu, la participarea publicului la procesul decizional si la accesul la justitie in materia de mediu. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este concludenta in acest sens, deciziile curtii stabilind ca:

a. Dreptul individului la un mediu sanatos poate constitui in anumite circumstante un aspect al dreptului la viata privata.

b. Dreptul la mediu sanatos este respectat in conditiile informarii privind riscurile de poluare si calitatea mediului.

c. Garantarea dreptului la un mediu sanatos se realizeaza si prin “dreptul la un proces echitabil”.

In aceste conditii, respectarea dreptului la mediu sanatos si echilibrat este asigurata de autoritatile desemnate ale statului, insa incalcarea lui este un act atroce si inuman, greu de inteles de materialismul concret al societatii in care traim.

1

Intelegerea fenomenelor legate de evolutia societatii omenesti in contextul protejarii mediului este o parte a educatiei elementare a fiecarui cetatean. Resursele necesare vietii scad ingrijorator, iar consecintele directe pe care cetateanul de rind le simte nu intirzie sa apara. Degradarea de astazi a mediului afecteaza siguranta zilei de miine. Cu totii preferam orasele curate, aerisite, cu multe spatii verzi si zgomot redus. Costurile necesare realizarii si intretinerii unui astfel de oras sunt imense, iar resursele necesare sunt obtinute din activitati economice, multe dintre ele cu impact negativ asupra mediului. Daca mai luam in calcul interesele economice ale locuitorilor unui astfel de oras si cresterea in timp a pretentiilor acestora, vom avea o imagine aproximativa asupra cauzelor reale care ne genereaza ingrijorarea. Pretentiile unora afecteaza mediul altora, argumentele invocate de "cei mai tari" pun de multe ori oamenii intr-o stare jenanta de resemnare. De aceea, adeseori se intimpla ca un om sa renunte la drepturile lui elementare pentru un mediu sanatos in favoarea intereselor altuia. Insa, in cele din urma, citi oameni puternici si citi oameni slabi poate avea un oras ? Afirmam ca dreptul la un mediu ambiant sanatos depoluat fizic si moral este un drept elementar al fiecaruia dintre noi. Legislatia garanteaza respectarea acestui drept. Scoala ofera, desi inca prea modest, o educatie in sensul respectului fata de mediu si societate. Imbinarea masurilor educative cu cele punitive in directia formarii unei constiinte ecologice este una dintre marile necesitati de rezolvat in societatea romineasca. Dreptul la un mediu sanatos nu trebuie doar afirmat, ci intarit cu masuri practice care sa ofere cetateanului siguranta si incredere. Cine altcineva poate sa se opuna intereselor economice ale celor puternici care aduc prejudicii mediului dac nu institutiile Statului reprezentind interesele generale ale cetatenilor?! Pentru aceasta autoritatile trebuie sa dezvolte mecanisme practice prin care sa se dea posibilitatea tuturor celor afectati (interesati) sa-si spuna cuvintul. Incercarile timide de pina acum ale institutiilor Statului nu au facut decit sa adinceasca disperarea celor care au avut curajul sa adreseze o anumita problema legata de sanatatea mediului. Toti dorim sa traim mai bine, pe toti ne framinta interese personale care de multe ori ne pun in situatia de a face compromisuri. Nu este insa acelasi lucru sa-ti asumi raspunderea de a lua decizii pentru comunitate sau sa te afli in postura celui care asteapta ca aceste decizii sa-l reprezinte. In practica cea mai buna cale este dialogul, colaborarea. Nimeni nu va garanta asigurarea unui mediu sanatos cetatenilor fara a avea o deschidere spre dialogul cu publicul. Speram ca cei care decid in privinta sanatatii mediului sa nu uite ca, de multe ori, nu numai campaniile electorale scot in evidenta un larg interes al publicului fata de rezolvarea cu prioritate a unor probleme de mediu. Conditia ecologica a locurilor in care traim si muncim nu este nici pe departe compatibila cu o imagine care ar putea aduce un plus de speranta locuitorilor. Dreptul la un mediu ambiant sănătos este un drept elementar pe care mulţi cetăţeni nu îl cunosc sau nu îi acordă importanţa necesară. Nu realizează că de el depinde de fapt viaţa, sănătatea şi pe termen lung chiar bunăstarea proprie, şi mai ales a generaţiilor care urmează. De ce această percepţie insuficientă? Cauzele sunt multiple: Problemele de mediu s-au accentuat în România mai ales în ultima jumătate de secol, perioadă în care, din cauza sistemului politic totalitar, nu a existat o informare şi o dezbatere publică pe această temă, problema fiind pur şi simplu negată sau dosită. Apoi a urmat avalanşa schimbărilor politice, economice, sociale, culturale etc. de după 1990, iar problemele de mediu au fost din nou eclipsate de alţi factori, în special politici şi economici, mai "sonori" (nu neapărat mai importanţi, pentru că din problemele de mediu derivă o bună parte din cele de sănătate, sociale şi economice şi implicit şi politice...). Legislaţia care garantează respectarea acestui drept la un mediu curat este relativ recentă şi punerea ei în aplicare este la începuturi. Legislaţia este încă puţin cunoscută iar cetăţenii au încă mari reţineri în a se adresa instituţiilor şi a-şi apăra drepturile "cu legea în mână". Proactivitate şi încurajare din partea autorităţilor nu prea există, ONG de mediu nu au resursele pentru a deveni foarte vizibile în public, partidele politice şi presa desconsideră încă importanţa subiectului şi ignoră relaţia cauză-efect între problemele de mediu şi cele economice şi sociale. Şcoala începe să ofere, deşi încă prea modest din punct de vedere cantitativ şi calitativ, o educaţie în sensul respectului faţă de mediu, deşi de aici trebuie plecat, pentru că o informare şi educare ecologică a tuturor cetăţenilor rezolvă de la rădăcină problema. Iar pentru acel procent unde informarea şi educaţia nu dau roade, există şi instrumentul . punitiv al legii, care se aplică prea rar şi cu jumătăţi de măsură. Îmbinarea dintre educaţie şi coerciţie este soluţia de ansamblu a problemelor de mediu, iar cu cât educaţia este mai eficientă şi coerciţia este mai puţin

2

necesară. Ambele presupun informare şi ambele sunt mai eficiente când există participare publică. Un prim pas in respectarea dreptului la un mediu sanatos ar fi constientizarea cetatenilor (inca de a cea mai frageda varsta ) de necesitatea ocrotirii si protectiei mediului ca un „bun” mostenit ce trebiue transmis nealterat generatiilor viitoare. Degradarea mediului aduce dupa sine incalcarea de catre generatia actuala a dreptului la un mediu sanatos al generatiilor viitoare. Educatia pentru protectia mediului incepe inca de la gradinita si poate continua pe tot parcursul vietii. Se stie ca esducatia este eficienta daca se realizeaza permanent. Fondul de cultura al fiecarui individ fiind necesar a se reinnoi permanent ca o conditie a existentei noastre pe Pamant.

2. Ce este educatia ecologica

După cum susţin unii cercetători, a educa înseamnă a-i face pe copii să însuşească prin experienţă un sistem de valori prin intermediul căruia să se integreze moral în societate. Literatura de specialitate defineşte educaţia ecologică drept un proces care are scopul de a îmbunătăţi calitatea vieţii prin asigurarea cunoştinţelor, deprinderilor, motivaţiilor, valorilor şi angajamentelor necesare oamenilor pentru a administra eficient resursele naturale şi a-şi asuma răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului. Dacă dorim ca seminţele educaţiei ecologice să dea roade, atunci publicul ţintă trebuie să fie în primul rînd copiii, pentru că „pomul cînd e mic se-ndreaptă” spune un vechi proverb românesc. De altminteri, deprinderea cea mai desăvîrşită este aceea care începe a se forma în anii tinereţii. Pe lîngă aceasta, copiii sînt un public important pentru educaţia de mediu, deoarece ei sînt gestionarii şi consumatorii de mîine ai resurselor naturale, iar în unele cazuri, chiar pot influenţa radical atitudinile părinţilor şi ale altor membri ai comunităţii faţă de problemele ecologice. Educaţia ecologică este un proces aflat la confluenţa dintre ştiinţele realiste (biologie, fizică, geografie, chimie, etc.) şi cele umaniste (legate de sistemele sociale: sociologie, psihologie, istorie, etc), în care ştiinţa se îmbină armonios cu arta, iar noţiunile teoretice sunt zadarnice dacă nu sunt strans legate de activităţile practice. Educatia ecologica studiază influenţa activităţilor umane asupra mediului înconjurător. În acest context, studiază în mediul natural şi cel artificial, vieţuitoarele, inclusiv omul şi contribuie la înţelegerea circuitului energiei şi materiei. Ea trebuie să îi ajute pe copii să înţeleagă influenţa comportamentului lor asupra calităţii mediului. Educatia ecologica se bazează pe cunoştinţe referitoare la sistemele sociale şi ecologice, dar are şi o componentă afectivă: domeniul responsabilităţii, sistemul de valori, atitudinile necesare construirii unei societăţi durabile.

Scopul EE este de a crea atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător. Obiectivele educatiei de mediu în toată lumea sînt asemănătoare: îmbunătăţirea şi menţinerea calităţii mediului. Pe de o parte, educaţia de

3

mediu înseamnă informarea şi sporirea cunoştinţelor elevilor despre mediul înconjurător. Elevii învaţă cum „funcţionează” pămîntul şi ce urmări poate avea degradarea mediului, conştientizînd astfel care este rolul lor în crearea şi prevenirea problemelor de mediu. Pe de altă parte, educaţia de mediu sporeşte sensibilizarea opiniei publice faţă de protecţia mediului, ajutîndu-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi clarifice sentimentele faţă de mediu şi faţă de modul cum contribuie la rezolvarea problemelor acestuia. Apoi educaţia de mediu este şi una practică, în sensul învăţării unor deprinderi de viaţă care ar reduce impactul negativ asupra mediului. Şi, în final, educaţia ecologică accentuează abilităţile de a acţiona ca cetăţean – de la elaborarea unui proiect pînă la influenţarea consiliilor locale sau a autorităţilor publice şi a instituţiilor internaţionale.

Iata care ar fi o formulare mai succinta a obiectivelor educatiei ecologice

Cultivarea dragostei pentru Terra şi a tuturor elementelor care intră în componenţa ei: ape, plante, animale, etc;

Creşterea dorinţei de a ocroti, respecta şi proteja natura prin implicarea copiilor în activităţi cu caracter experimental şi demonstrativ ;

Dezvoltarea aptitudinilor de cercetare, explorare, investigare a mediului;

Cunoaşterea fiinţelor şi fenomenelor din mediul înconjurător şi caracteristicile acestora;

Îmbogăţirea vocabularului activ cu cuvinte din domeniul ecologic;

Însuşirea unor norme de comportament necesare pentru a asigura echilibrul dintre sănătatea individului, a societăţii şi a mediului;

Cunoaşterea plantelor şi animalelor ocrotite de lege; Cercetarea modalităţilor de reabilitare a stării mediului

înconjurător prin a ntrenarea elevilor în activităţi de îngrijire a spaţiilor verzi, de reciclarea a deşeurilor, de salubrizare a localităţilor etc.;

Conştientizarea necesităţii de a economisi apa, energia electrică, lemnul, etc. (toate resursele naturale);

Formarea unei atitudini dezaprobatoare faţă de cei care încalcă normele şi legile ecologice.

4

Studiul problemelor de mediu nu se realizează doar pe baza informaţiilor ştiinţifice ci trebuie să se ţină cont şi de factori istorici, culturali, sociali. Mediul înconjurător nu cuprinde numai elementele naturii ci şi clădiri, autostrăzi, termocentrale, fapt pe care trebuie neapărat luat în consideraţie la organizarea activităţilor de educaţie ecologică.

Ce principii trebuie urmaţi: Abordarea mediul în totalitatea lui: natural şi artificial,

tehnologic şi social, economic şi politic, cultural şi istoric, mural şi estetic. EE este un proces continuu, începînd cu vîrsta preşcolară şi continuînd cu toate stadiile formale şi nonformale;

Explorarea problemele ecologice majore din perspectivă locală, regională, naţională, internaţională, astfel încît elevii să cunoască factorii de mediu si din alte regiuni geografice

Axarea pe problemele de mediu actuale şi potenţiale, luînd în considerare evoluţia lor istorică;

În prevenirea şi rezolvarea problemelor de mediu, trebuie promovate valorile şi necesităţile locale, naţionale şi cele internaţionale ;

Descoperirea simptomele şi cauzele reale ale problemelor de mediu;

Promovarea învăţarii prin cooperare. Contrar părerilor mai multor oameni, educaţia de mediu nu se leagă numai de obiectele ce ţin de ştiinţele naturii, ci se intersectează cu toate celelalte obiecte de studiu, inclusiv economia, arta limbajului, istoria, studiile sociale şi umanitare. Fie că lucraţi cu preşcolarii sau elevii din gimnaziu, din zone rurale sau urbane, în programele de educaţie a comunităţii sau în calitate de profesor, puteţi introduce educaţia de mediu în oricare din activităţile dumneavoastră. De asemenea, problemele ecologice pot fi abordate în cadrul orelor de educaţie civică şi consiliere (dirigenţie), dar nu fugitiv şi în treacăt, ci cu cea mai mare seriozitate. Altă măsură ar fi introducerea educaţiei ecologice în programa de studiu a instituţiilor de învăţămînt. Deşi actualmente acest obiect lipseşte din orarul elevilor, totuşi în multe şcoli din republică se întreprind diverse activităţi în acest domeniu. Bunăoară, Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi Ministerul Educaţiei în comun cu ONG-urile de mediu au organizat un şir de ore ecologice în cadrul cărora elevii au avut ocazia să se informeze despre ariile naturale protejate de stat, principalele resurse naturale ale ţării, modelul dezvoltării durabile şi principiile Convenţiei de la Aarhus, impactul transportului asupra mediului, efectele schimbării climei, conservarea energiei, valorificarea deşeurilor etc. În afară de aceasta, anual se desfăşoară

5

olimpiada ecologică la care participă tot mai mulţi şi mai mulţi copii din întreaga republică.Fireşte că sporirea interesului faţă de problemele de mediu este îmbucurătoare, însă, cu toate acestea, mulţi oameni susţin că elevii de pretutindeni – în special din zonele urbane – pierd legătura cu lumea naturală. Copii de astăzi tot mai mult preferă să-şi petreacă timpul în faţa computerilor şi televizoarelor, decît în sînul naturii. În acest sens, profesorii şi-ar putea aduce elevii mai aproape de natură prin folosirea mediului drept o aulă studenţească. De exemplu, mulţi profesori din occident îşi ţin prelegerile în aer liber pentru a le stimula elevilor spiritul de creaţie, alţii folosesc mediul ca un laborator în care elevii îşi efectuează investigaţiile şi experimentele. La noi, cu părere de rău,  experienţele în aer liber deseori se reduc doar la cîteva ieşiri în clasele primare, în loc să fie practicate de-a lungul întregii perioade de şcolarizare a elevilor. Desfăşurarea orelor ecologice în natură este o parte substanţială a unui program eficient de educaţie de mediu, pentru că nimic nu poate înlocui propriile experienţe care îi ajută pe elevi să-şi creeze o imagine obiectivă a realităţilor ce-i înconjoară. Este important ca profesorii să sensibilizeze opinia publică faţă de problemele ecologice cu care se confruntă comunitatea. Mulţi dintre elevi şi familiile lor pot fi direct sau indirect responsabili pentru problemele de mediu pe care le investighează. De exemplu, unii dintre părinţii elevilor, probabil, lucrează la întreprinderile industriale care ar putea să polueze aerul şi apa. În localităţile rurale unii dintre ei s-ar putea să fie implicaţi în problema braconajului şi a tăierii excesive de copaci. Această situaţie nu trebuie să ne facă să evităm discuţiile despre problemele de mediu, dar trebuie să fim foarte atenţi atunci cînd „învinuim” pe cineva şi este necesar să găsim cea mai bună cale de a prezenta anumite probleme. Unul dintre scopurile programelor de educaţie ecologică este de a-i ajuta pe elevi să-şi dezvolte capacitatea de a gîndi atît critic cît şi creativ. Un elev, care într-o bună zi ar putea face parte din consiliul local, trebuie să poată să cîntărească bine opţiunile, să identifice alternativele, să comunice, să pună corect în discuţie problemele comunităţii, să analizeze sugestiile cetăţenilor şi să ia decizii. La fel şi un un elev care într-o bună zi ar putea deveni proprietar de pămînt, trebuie să ştie să-şi administreze corect resursele funciare. Cu alte cuvinte, un bun program de educaţie ecologică trebuie să-i facă pe elevi să se simtă cetăţeni care pot să se implice în rezolvarea unei probleme ce afectează mediul şi comunitatea. Educaţia de mediu cultivă şi un sistem de valori care poate influenţa opţiunile şi deciziile elevilor referitoare la toate aspectele vieţii lor, inclusiv problemele de mediu. Educaţia ecologică nu constă numai în a face să se nască idei bune, adică prin cuvinte potrivite să se nască sentimente lăudabile. Nici ideile, nici sentimentele nu sînt îndeajuns, trebuie sa urmeze acţiunea. Se ştie că omul învaţă mai repede din greşelile proprii decît din cele ale semenilor, însă cînd e vorba de „reparat”, de suportat consecinţele greşelilor altora, lucrurile se inversează. Astfel, acţiunile de igienizare organizate cu participarea elevilor le insuflă acestora un fel de dispreţ faţă de cei care au produs mizeria pe care o adună şi implicit un dispreţ faţă de atitudinea pe care au avut-o aceştia faţă de mediul înconjurător. Ei suportă de fapt «pedeapsa» care ar trebui aplicată celor care au generat deşeurile. În aşa mod, este cert că elevii, participanţi la această acţiune, îşi vor revizui atitudinea şi comportamentul faţă de mediu şi faţă de cei care nu-i valorifică resursele. Copilul căruia îi rămîne imprimată

6

această deprindere şi atitudine o va transpune în viaţă în măsura caracterului şi a anturajului său, dacă se face aprecierea necesară.

3. Modalitati si forme de realizare a educatiei ecologice Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de activitate: şcolară, extraşcolară, activităţi ştiinţifice, literare, artistice, plastice, sportive etc. Formele de realizare sunt diversificate: observaţii, experimente, povestiri ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări, drumeţii, excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mişcare, distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecţii, expoziţii, spectacole, vizionări de emisiuni TV, expediţii, tabere, scenete ecologice, concursuri. Tematici care pot fi parcurse: „Să ocrotim natura”, „Poluarea în diferite anotimpuri”, „De ce?”, „Ştiaţi că ?”, „Ce se întîmplă iarna cu plantele?”, „Ce ştim despre pădure?” „Natura se trezeşte la viaţă”, „Vreau să ştiu”, „Locuitorii apelor în pericol”, „Un delfin ne povesteşte”, „Şoaptele pădurii”, „Priveşte-mă, înţelege-mă, apără-mă”, „Copac tînăr, copac bătrîn”, „Albinele, florile şi omul”, „Ce ne învaţă natura?”, „Cînd se întîmplă?”, „Să facem un insectar, un ierbar”, „Mic dicţionar ecologic”, „ Reclame ecologice”, „Apa izvoarelor”, „Cum să fie pedepsiţi cei care distrug natura?”, „Ce e bine, ce e rău”, „Curiozităţi din viata plantelor şi animalelor”, „S.O.S. natura...”, „Poluarea”, „Culorile şi sănătatea”, „ Natura, izvor de sănătate”, „Natura la ea acasă”, „Aspectul cartierului meu, satului meu”, „Curiozităţi ecologice”, „Pămîntul planeta vie”, „De ce a erăm camera?”, „Măşti ecologice”, „Focul şi paza contra incendiilor”, „ Detectivii curăţeniei”.

Sursa: „Educaţia Ecologică şi Voluntariatul în protecţia mediului”, elaborat de către Fundaţia Pentru Cultură şi Educaţie Ecologistă ECOTOP şi Centrul Naţional de Voluntariat PRO VOBIS, Iunie, 2003

Educaţia în domeniul ocrotirii mediului şi acţiunile ecologice încep urmărindu-se prin reprezentări grafice, prin desene şi lucrări tehnologice, formarea noţiunilor de mediu social, natural şi familial.Treptat, copilul îşi lărgeşte orizontul cunoaşterii şi întrebările lui devin din ce în ce mai logice şi chiar problematice, ceea ce ne duce cu gândul la imensa capacitate de gândire a celor mici, la cunoscuta şi proverbiala lor curiozitate. În şcoală, noi, educatorii avem o şi mai mare posibilitate de aprofundare a cunoştintelor despre sol, apă, aer, vieţuitoare, lanţ trofic etc., rolul acestor elemente în viaţa locuitorilor TERREI. Oricât ne-am strădui, prin mijloace moderne, să ne formăm un mediu ambiant cât mai plăcut cu aer condiţionat-rece sau cald, lumina cât mai difuză şi muzica electronică în surdină,

7

oricât i-am invidia pe cei ce trăiesc în oraşe ultra sofisticate, cu blocuri la care te uiţi ca după avioane, cu sigurantă nu pot fi mai fericiţi ca noi. Ia închipuţi-vă,de exemplu,că vă plimbaţi liniştiţi într-o pădure de brazi după o uşoară ploaie de vară, când răşina curge ca mierea pe trunchiurile bătrâne răspdind mireasmă de tămâie; sau, mai simplu, imaginaţi-vă că mergeţi desculţi prin iarba verde şi mătăsoasă ce se întinde cât vezi cu ochii, că staţi întinşi pe un braţ de iarbă abia cosită şi priviţi cerul limpede şi albastru…albastru…Soarele şi păsările întregesc tabloul.Oare e nevoie de mai mult să fii fericit? Iată, aşa se poate începe o lecţie despre mediul înconjurător stârnind o mare curiozitate,dragoste şi interes fată de natură,dar nu numai atât,căci n-ar fi îndeajuns. Copiii au nevoie să "simtă"ceea ce le spui, trebuie scoşi în natură cât mai mult ,duşi în excursii şi drumeţii, la diverse acţiuni ecologice, pentru a-i ademeni să iubească mai mult natura decât calculatorul şi internetul. Elevii trebuie să fie educaţi în vederea responsabilitaţii lor privind: -protecţia mediului înconjurător; -utilizarea raţională a resurselor naturale -progresul civilizaţiei umane; -cooperarea şi colaborarea internaţională; -resursele planetei şi intelegerea necesităţii protejării şi conservării acestora; -cunoaşterea fenomenelor ce caracterizează actuala configuraţie a naturii; -înţelegerea aspectelor şi fenomenelor ce se pot desfăşura de-a lungul unui anotimp, an, deceniu; -aspecte ce ţin strict de zona în care trăiesc, de schimbările ce au loc în permanenţă; Vom avea grijă ca atunci când avem diverse ocazii, să le amintim copiilor câte ceva despre oraşul nostru, care deşi nu este un oraş foarte bogat din punct de vedere economico-financiar, are în schimb alt fel de bogaţii. Locul în care este situat, din punct de vedere geografic, e zona de campie (Podişul Moldovei) dar are în apropiere un fluviu de mari proporţii (Dunarea). Toate aceste lucruri îi va face să fie interesaţi din ce cauze s-au produs inundaţii, vor învăţa ce trebuie să facă în caz de pericol, cum să dea o mână de ajutor celor în nevoi.Vom aminti elevilor că toţi locuitorii oraşului avem obligaţii unii faţa de alţii de a păstra curăţenia, de a colabora cu autorităţile şi forurile superioare ale protecţiei mediului, de a sesiza aspectele negative celor în drept. Ca forme de realizare a educaţiei ecologice amintim:

1.Convorbirea însoţită de imagini cu tema "Familia mea " desfăşurată în clasa I şi reluată mai pe larg în clasele următoare,oferind un prilej de formare şi extindere a reprezentărilor despre mediu familial cel mai la îndemână tuturor ,dar şi de educare a sentimentelor de respect faţă de familie. 2.Amenajarea unui colţ cu verdeaţă în clase, pe holurile şcolii, în laboratoare pentru a crea o atmosferă plăcută, pentru a le încredinţa mai multe sarcini de gospodărire şi îngrijire a plantelor. 3.Acţiuni ample, ce vor cuprinde cât mai mulţi elevi de toate vârstele, cum este cea la care s-a înscris cu foarte mare succes scoala noastra încă din anul şcolar trecut sub „Calendarul verde” 4.Acţiuni practice de plantare a pomilor, florilor şi a ierbii în curtea şcolii. 5.Activitate extracurriculară de curăţare a spaţiilor verzi din fata curtii caselor, văruirea pomilor, strângerea gunoaielor şi măturarea trotuarelor. Noi ne putem lăuda şi cu astfel de acţiuni, căci le practicăm anual şi le -am numit ''Şi nouă ne pasă'', căci ne pasă în ce mediu trăim, ne jucăm, creştem şi ne dezvoltăm. 6.O altă valoroasă formă de ecologizare se foloseste în cadrul acţiunilor ECO-ŞCOALA, unde orice institutie participanta ar dori să obţina mult râvnitul Steag Verde, pentru care se iniţiaza şi

8

desfăşura o serie de activităţi cum ar fi: colectarea şi valorificarea deşeurilor din hârtie, strângerea de pet-uri, organizare de întâlniri cu edilii comunei, cu care se discuta modul concret de colectare a deşeurilor, afişiere şi spoturi, diafilme, expoziţii etc. 7. CDS – optionale cu tema ecologica: „Micii ecologisti”, „Prietenii naturii” etc. Calendarul verde al naturii este prilej de punere in dicutie a componentelor mediului : aer, apa, sol, precum si a vietuitoarelor :

Ziua Evenimentul Aniversat

02 Februarie Ziua Mondiala a Zonelor Umede, Conventia Ramsar

15 Martie - 15 Aprilie

Luna Padurii

22 Martie Ziua Mondiala a Apei

23 Martie Ziua Mondiala a Meteorologiei

01 Aprilie Ziua Pasarilor

17 Aprilie Ziua Mondiala a Sanatatii

22 Aprilie Ziua Pamantului

24 Aprilie Ziua Mondiala a Protectiei Animalelor de Laborator

10 Mai Ziua Pasarilor si Arborilor

15 Mai Ziua Internationala de Actiune pentru Clima

24 Mai Ziua Europeana a Pasarilor

05 Iunie Ziua Mediului

08 Iunie Ziua Mondiala a Oceanelor

17 Iunie Ziua Mondiala pentru Combaterea Desertificarii

21 Iunie Ziua Soarelui

11 Iulie Ziua Mondiala a Populatiei

09 August Ziua Internationala a Gradinilor Zoologice si Parcurilor

16 Septembrie Ziua Internationala a Stratului de Ozon

9

18 Septembrie Ziua Mondiala a Geologilor

23 Septembrie Ziua Mondiala a Curateniei

25 Septembrie Ziua Internationala a Mediului MArin

26 Septembrie Ziua Mondiala a Muntilor Carpati

01 Octombrie Ziua Mondiala a Habitatului

04 Octombrie Ziua Mondiala a Animalelor

08 Octombrie Ziua Mondiala pentru Reducerea Dezastrelor Naturale

16 Octombrie Ziua Internationala a Alimentatiei

17 Octombrie Ziua Internationala pentru Eradicarea Saraciei

31 Octombrie Ziua Internationala a Marii Negre

08 Noiembrie Ziua Internationala a Zonelor Urbane

10 Decembrie Ziua Mondiala Drepturilor Omului

14 Decembrie Ziua Internationala de Protest Impotriva Reactoarelor Nucleare

29 Decembrie Ziua Internationala a Biodiversitatii

Este foarte important ca informaţiile despre problemele de mediu şi soluţiile lor să fie transmise într-un mod cît mai interesant şi accesibil copiilor. În general, potrivit opiniei mai multor specialişti în domeniul educaţiei, orele ecologice vor fi cu atît mai eficiente, cu cît profesorii îi vor ajuta pe elevi să-şi evalueze aportul lor la rezolvarea unor probleme de mediu. Din aceste considerente ar fi bine ca acţiunile ecologice – fie că e vorba de salubrizarea unui izvor, fie că e vorba de plantarea unor copaci – să se desfăşoare ca o sărbătoare, astfel încît elevii să simtă că au contribuit şi ei cu ceva la protecţia mediului înconjurător, iar atunci cînd vor creşte mari să-şi îndrume proprii copii să sădească un arbore, să lichideze o gunoişte neautorizată, să cureţe o fîntînă etc. În cazul în care comunitatea nu va aprecia la justa valoare eforturile copiilor de a îmbunătăţi şi menţine calitatea mediului în care trăim, ar trebui aplicate nişte amenzi administrative, ceea ce ar atinge poporul nostru exact acolo unde-l doare cel mai mult – la buzunar. De altfel, după cum susţin mai mulţi ecologişti, înăsprirea sancţiunilor pentru încălcarea normelor ecologice ar fi unul dintre instrumentele principale în optimizarea procesului de educaţie şi sensibilizare faţă de problemele de mediu.

10

Un stimul foarte bun în educaţia elevilor sînt concursurile şi jocurile. În acest sens, fiecare profesor poate să adapteze lecţia la stilul său de predare. Important este ca ei să-şi manifeste spiritul creativ şi să se distreze împreuna cu elevii. Uneori astfel de experienţe pot da naştere unor adevărate capodopere. Bunăoară, în fiecare an elevii şi profesorii de la şcolile din Durleşti îşi propun nu numai să strîngă deşeurile aruncate în stradă, ci şi să confecţioneze din ele diferite jucării şi brazi artificiali pe care ulterior le expun în faţa unui juriu. Elevele de la şcolile din Ialoveni au ocazia să-şi demonstreze ingeniozitatea participînd la expoziţiile de piese de îmbrăcăminte fabricate din deşeuri menajere. La prima vedere e greu să-ţi dai seama că toate aceste obiecte sînt efectuate din sticle goale de bere, pahare de unică folosinţă, dopuri de şampanie, cutii de carton, pungi de polietilenă – lucruri care par absolut inutile, dar nu şi pentru copii, care avînd o minte ageră şi o imaginaţie bogată, îndată le găsesc rostul. Un exemplu demn de urmat sînt concursurile de desene şi poezii cu tematică ecologică, în cadrul cărora elevii propun adeseori idei de-a dreptul uluitoare. De exemplu, unii participanţi la concursul de artă plastică „Dynarea de azi şi de mîine” au prezentat desene în care îşi închipuie că în fluviul respectiv cresc peşti cu icre negre şi navighează corăbii, alţii au desenat staţii balneare situate de-a lungul malului. Este foarte important ca orele ecologice să fie predate în aer liber – pe lîngă faptul că aceste lecţii sînt mai interesante şi mai distractive, ele oferă elevilor posibilitatea să cunoască în mod direct elementele despre care învaţă şi care sînt de fapt foarte buni factori de motivaţie. În contextul dat, am putea să exemplificăm campaniile de salubrizare şi monitorizare a rîurilor mici organizate de către mai multe organizaţii neguvernamentale şi reprezentanţi ai instituţiilor de învăţămînt. Un program educaţional de mediu poate face multe pentru a da putere elevilor să-şi îmbunătăţească calitatea vieţii lor şi a celorlalţi, iar această putere poate duce la amplificarea sentimentelor de mîndrie şi respect de sine. Cînd elevii iau parte la un proiect al comunităţii pentru a contribui la îmbunătăţirea calităţii mediului sau la rezolvarea unei sau altei probleme, ei se ajută pe sine înşişi şi îi ajută şi pe ceilalţi în acelaşi timp. Ei îşi afirmă propriile valori şi văd că acţiunile lor contează. Introducînd strategiile educaţiei ecologice în predare se poate influenţa mentalitatea elevilor . Calitatea mediului se reflectă direct nu numai în vieţile lor, ci şi ale familiilor acestora. Ajutandu-i să-şi cunoască drepturile ca cetăţeni, dandu-le puterea să acţioneze şi să simtă că atitudinea lor contează, clarificand legăturile dintre sănătatea individuală sau familială şi mediu, arătand legătura dintre veniturile personale şi mediu şi în cele din urmă trezindu-le interesul faţă de lumea naturală,se poate aprinde o scanteie a sentimentului de stimă faţă de sine şi nu vă faceţi griji dacă nu puteţi face totul – aprinderea unei scîntei este un început bun.

4. Educatia ecologica-educatie obligatorie

In prezent educatia ecologica se realizeaza in gradinite, scoli si licee numai prin intermediul cadrelor didactice care sunt constinte de necesitatea implementarii in institutile de invatamant a acestei forme de educatie, a cadrelor didactice care personal ocrotesc si protejeaza mediul, incercand sa transmita mai departe acest fel de a fi si elevilor pe care ii indruma. Anul trecut s-a semnat intre ministrul mediului si cel al invatamantului un acord prin care se dorea imtroducerea „Educatiei ecologice” ca disciplina de studiu obligatorie in scoli. Si astazi se mai

11

gaseste postat pe sit-ul Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor un comunicat de presa prin care d-na Sulfina Barbu anunta ca:

“Educatia ecologica reprezinta un instrument de baza in protectia mediului. In acest sens, Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor a demarat toate demersurile necesare pentru

introducerea educatiei ecologice in curricula scolara, incepand chiar din septembrie 2007”, a declarat Sulfina BARBU, Ministrul Mediului si Gospodaririi Apelor, in conferinta de presa sustinuta

astazi, 6 martie 2007.

Manualele sunt destinate invatamantului prescolar, primar si gimnazial si sunt insotite de ghidurile metodologice destinate profesorilor. In prezent, acestea se afla la comisia de evaluare din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii, urmand a fi decisa oportunitatea introducerii lor in programa scolara, ca materie obligatorie sau optionala.

Manualele au fost elaborate in conformitate cu protocolul de colaborare incheiat intre MEdC si MMGA, prin intermediul Garzii Nationale de Mediu, in cadrul proiectului ECO ORIZONT, derulat de catre Inspectoratul Scolar al Judetului Bihor, cu sprijinul financiar al Consiliului Local al Primariei Municipiului Oradea.

Introducerea educatiei ecologice ca materie de studiu in scoli vine in sprijinul educarii noilor generatii in spiritul protectiei mediului. Fiecare manual in parte a fost editat si conceput de catre o comisie de profesori, timpul de realizare a acestor materiale scolare fiind de aproximativ o jumatate de an.

“Am convingerea  ca tanara generatie are un rol extrem de important in schimbarea mentalitatilor. Sper totodata ca studiind in scoala aceasta materie, tot mai multi tineri sa sa se orienteze catre domeniul protectiei mediului si sa devina persoane responsabile si active in acest sector” a declarat ministrul Sulfina BARBU.Dar educatia ecologica nu a fost inca introdusa in scoli de abia Manualul de educaţie ecologică lansat în premieră naţională la Oradea|  1 aprilie 2008

Manualul de educaţie ecologică lansat în premieră la Oradea

Sala Filarmonicii orădene a găzduit, marţi, lansarea la nivel naţional a unei noi discipline opţionale “Educaţie ecologică şi de protecţia mediului”, materie ce va fi predată la clasele I-VIII din anul şcolar 2008/2009. Iniţiativa implementării acestei discipline aparţine Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor care, în 2005, a demarat proiectul împreună cu Garda de Mediu, Agenţia de Mediu şi mai multe ONG-uri locale. Manualul realizat de mai mulţi profesori orădeni abordează teme ca încălzirea globală, deşeurile şi poluarea, şi are menirea să-i înveţe pe elevi cum să protejeze mediul. De altfel, Oradea este oraşul-pilot în care această materie a fost popularizată în ultimii doi ani sub forma mai multor concursuri interactive şi expoziţii pe teme de mediu. 

Ziarul Bihoreanul

Educatia ecologica nu va fi insa disciplina obligatorie din acest an. Potrivit reprezentantilor Ministerului Educatiei, in anul scolar 2007 - 2008, aceasta materie va fi doar optionala, cu posibilitatea transformarii in disciplina obligatorie abia peste doi ani". Este mult prea repede pentru a introduce o noua materie in viitorul an scolar. De aceea, din toamna, educatia ecologica ar putea fi studiata ca disciplina optionala. Pentru anul scolar 2008 - 2009, daca programa se va

12

mai elibera, vom lua in considerare si aspectul obligatoriu", a declarat Oana Badea, consiler al ministrului educatiei. Pe de alta parte, ministrul mediului Sulfina Barbu considera ca introducerea educatiei ecologice in scoli ar putea avea efecte si asupra carierei pe care o vor imbratisa elevii de astazi. "Am convingerea ca tanara generatie are un rol extrem de important in schimbarea mentalitatilor. Sper, totodata, ca studiind la scoala aceasta materie, tot mai multi tineri sa se orienteze catre domeniul protectiei mediulu si sa devina persoane responsabile si active in acest sector, astfel incat sa nu mai trecem prin criza actuala de specialisti", a mai spus Sulfina Barbu.

Revista Green-report, nr. 3/aprilie 2007 Sa speram ca incepand din anul scolar 2008-2009 tot mai muilti elevi se vor putea bucura de efortul d-nei Sulfina Barbu de a introduce educatia ecologica in scoli, dar totodata ne dorim ca actualul mistru sa continue actiunea si chiar sa o imbunatateasca, caci aşa cum afirmă Romain Gary: “Este absolut necesar ca oamenii să ajungă să apere şi altceva decât ceea ce serveşte la fabricarea tălpilor pentru pantofi sau a maşinilor pentru cusut, şi trebuie să păstreze un refugiu, un lăcaş de rezervă în care să se poată refugia din timp în timp.”.

1. XXX CURRICULUM NAŢIONAL -PROGRAME ŞCOLARE PENTRU INVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR,C.N.C.,M.E.N.,BUCUREŞTI,1998 2. ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR,ED. DISCIPOL,NR 2-5,BUCUREŞTI,2001 3. V.PÂRÂIALĂ,D.PÂRÂIALĂ,C. FILOTI,-ŞTIINŢE ALE NATURII,AUXILIAR PENTRU ELEVI,CADRE DIDACTICE ŞI PĂRINŢI,ED.EURISTICA,IASI,2002

13

14