Nr. 2 (1068) l februarie 2016 24 pagini l pret,: 3 lei

REVISTĂ FINANŢATĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII

Formau o constelație necunoscută si-atât de neînsemnată,încât nimeni nu-i găsise un nume vreodatăde la începuturile timpurilor și până acuma.Erau uimite de atâta vegetație efervescentă, de atâta intimitate,între trupurile lor zburătoare și verzimea crudă a păduriise simțeau înfiate de fiecare plantă, învățau să fie lent-încântătoare,erau ademenite să se prefacă-n flori, să se feminizeze,să se expună în toată splendoarea;li se acordau roluri fabuloase de zeițe, de grații, de zâne nemuritoare, sau nimfe,își puneau pe cap coroane prețioase din petale, aripi de făpturi misterioaseși înfloreau cât era ziua de lungă, cu părul străns înlăuntrul unui caliciu,lăsând să le curgă prin vine nectaruri, având de-a facecu atâția cameleoni curtenitori la liziera condescendentă a pădurii.

Noaptea își căutau trupurile nebuloase pierdute, așteptau s-adormim,se strecurau în somnul nostru și ne răsturnau visele în palmă,întorcând pe dos scorburile în care se refugiaseră visele noastre,ca și cum cineva s-ar fi priceput să le citească, descifrând învățătura lor secretă,lăsându-le apoi să atârne neglijent peste marginea abruptă a lumiica niște văluri înverzite, vrejuri încâlcite, moi si fragile, viețuitoare bizare , confundându-se toate în cele din urmă...Cea mai din vârf își petrecea timpul închipuindu-seZeița desăvârșită a Luminii, vizitând sanctuare, deprinzându-sesă treacă deseori travestită în partea nevăzută a Lunii pentru întâlniri secrete;se iniția în marea scriptură a Upanișadelor, îi plăcea să fie profeticăaducând sub baldachinul pădurii ritualuri nemaivăzute, ceremonii sub clopote de seră, trupuri ardente și tremolente.atrăgând uneori spirite pervertite ale pedepsei și ingerinței pământene..

Petreceau împreună ca niște zeități primordiale,își aruncau una alteia mărul de aur, iluminându-și starea de grație,mâncându-i din palmă Mumei Pădurii;se desfătau în cele mai consternante ipostaze, respirând ca plantezburând ca zburătoarele, înflorind ca toate înfloriturile pământului,iubind ca lumina îngerilor, întrupându-se ca din spumă,acolo unde-au căzut esențe divine din rănile crude ale desișului,și El picta pe urzeala densă a pădurii în hieroglife indescifrabile,ca niște săruturi încarnate pe gură, glisând către puncte vitale, făcând să triumfe în trompe-l’eoil verdele său de clorofilă îndurătoare,căutându-le buzele când dansau frenetic până la ziuă în cămări de bal eoliene,concrescente în beția stufoasă din coroanele nemărginite ale copacilor.

Cu gândul la cititoarele noastre...Ilustrație: Petru BOTEZATU

���

Grat,iiCora BOTEZATU

2 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Via\a cultural[

Director: DAN CRISTEA

Redactor şef: ALEX ŞTEFĂNESCU

Redacţia: HORIA GÂRBEA (secretar general de redacţie)

IOAN GROŞAN, IOLANDA MALAMEN,

DAN STANCA, RĂZVAN VONCU (redactor asociat)

Colegiu editorial:

RADU F. ALEXANDRU GABRIEL CHIFU

LIVIUS CIOCÂRLIE D.R. POPESCU

MIHAI ŞORA CORNEL UNGUREANU

Art director: GELU IORDACHE

Administraţie, difuzare: EUGEN CRIŞAN

Tipărit la ARTPRINT SRLE-mail: office@artprint.ro

Tel: 0723.130.502

Revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂeste membră a Asociaţiei Revistelor,

Imprimeriilor şi Editurilor Literare (A.R.I.E.L.)

Adresa redacţiei: Calea Victoriei nr. 133, Bucureşti, sector 1

Tel: 021.212.79.87

E-mail: revistaldd2015@gmail.com

www.revistaluceafarul.ro

Banca Română de Dezvoltare – Sucursala Victoria, Bucureşti

Cont Lei: RO29BRDE445SV36784884450Cont Euro: RO25BRDE445SV36784964450

ISSN 2065-7536

Autorii care doresc să fie recenzaţi înpaginile LUCEAFĂRULUI DE DIMINEAŢĂ

sunt rugaţi să expedieze cărţile pe adresa redacţiei:

Calea Victoriei nr. 133, Bucureşti, sector 1

IMPORTANT! Colaboratorii ne pot trimite materiale doar

în format electronic şi culese cu semne diacritice!

Reguli generale de corespondenţă cu redacţia:

Manuscrisele nesolicitate şi nepublicate nu se înapoiază.

DIFUZARERevista Luceafărul de dimineaţă

poate fi cumpărată de la Oficiile Poştei Române.

Preţul unui exemplar este de 3 lei.

Abonamentele pot fi contractate la toateoficiile poştale din ţară număr catalog 19379

sau direct la redacţia revistei.Tel: 0727.872.276

Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din România

nu răspunde pentru politica editorială a publicaţiei şi nici pentru conţinutul

materialelor publicate.

Revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂpromovează diversitatea de opinii,

iar responsabilitatea afirmaţiilor cuprinse în paginile sale aparţine

autorilor articolelor.

Revistă de cultură a Uniunii Scriitorilor din RomâniaEditor: Asociaţia LUCEAFĂRUL DE DIMINEAŢĂ

Comitetul Filialei Bucureşti – Poezie a Uniunii Scriitorilor dinRomânia atrage atenţia că site-ul web http://usrpoezie.ro/, pe carefigurează ca realizatori: „Coordonator: Dan Mircea Cipariu, Web-master: Grigore Şoitu, Web Designer: Manuela Sz. (sic!)” şi carefuncţionează cu sigla U.S.R. şi în numele Filialei noastre, este unfals şi nu are girul Comitetului Filialei. Niciunul dintre membriiComitetului sau vreo persoană desemnată de aceştia nu deţin

parolele şi drepturile de administrare. Comitetul Filialei Bucureşti –Poezie nu îşi asumă conţinutul postărilor de pe site-ul menţionatmai sus şi nici altele care au apărut sau vor apărea în viitor în spaţiulinternetului, sub formă de site-uri, conturi pe reţele de socializareetc., fără acordul său explicit.

Comitetul solicită încetarea utilizării fără drept a siglei U.S.R.Folosirea fără drept a siglei U.S.R. constituie infracţiune.

Lucian AlecsaPoetul şi prozatorul

Lu cian Alecsa a încetat dinviaţă vineri, 5 februarie2016. S-a născut în locali-tatea Mihăileni, judeţulBo toşani, la data de 31ianuarie 1954. Poet, proza-tor, publicist, Lucian Alec -sa a absolvit şcoala pri-

ma ră şi gimnaziul în co-muna natală (1961-1969),Liceul Teoretic Siret, jud.Sucea va (promoţia 1973).Din 1993 devine membrual Uniunii Scriitorilor dinRo mânia – Filiala Iaşi.Dintre volumele publicate,majoritatea de poezie, amintim: Oraşul de gips,1992; Ars apocalipsis,1996; Recurs la Joc se-

cund, roman, 1999; Asu -pra căderii, 2002; Deasu- pra căderii. A doua gene -ză, 2003; Judecătorul, ro -man; Ţinutul Klarei,2005; Iluzionista Babe -tte, poezii, 2008; De ve -ghe în lanul cu moroi,2009; Viaţă mahmură şineagră, 2011; Femeia fă -ră zâmbet, 2015; Umbra,agent dublu, 2016.

Pentru activitatea sa, aprimit Pre miul pentru De -but, Po e zie, acordat deAso ciaţia Scriitorilor dinMoldova, 1993; Premiiacordate de Filiala Iaşi aUniunii Scrii torilor dinRo mânia, 1993, 2009,2013; Premiul APLER.Lucian Alecsa va rămâneo pagină vie în literaturaromână.

±edin\a Comitetului Director al USRMiercuri, 27 ianuarie 2016, a avut loc

şedinţa Comitetului Director al UniuniiScriitorilor din România.

În cadrul şedinţei au fost discutate as-pecte curente din activitatea U.S.R. A fostprezentat calendarul proiectelor UniuniiScriitorilor din România pe anul 2016, ac-tualizat. A fost completat Juriul pentru Pre-miile U.S.R. pe 2015 care vor fi acordate în

2016. A fost discutată situaţia membrilorU.S.R. care încalcă Statutul U.S.R. Cu par-ticiparea redactorilor-şefi ai revistelor Uni-unii Scriitorilor din România, anume in- vitaţi la această şedinţă a Comitetului Di-rector, a fost discutată situaţia creată de Mi -nisterul Culturii, care nu respectă preve- derile Legii nr. 136/2015 pentru finanţarearevistelor de cultură reprezentative din

România, normele pentru anul 2016 nefiindelaborate de Ministerul Culturii până la datade 27 ianuarie 2016.

Ulterior şedinţei Comitetului Directordin 27 ianuarie 2016, în cursul lunii februa -rie, normele au fost elaborate şi contractulcu Uniunea Scriitorilor din România a fostsemnat de Ministerul Culturii, finanţareafiind în derulare.

Comunicat al Filialei Bucure§ti-Poeziea Uniunii Scriitorilor din România

Constantin M. PopaRevista Luceafărul de dimineaţă anunţă cu pro-

fundă tristeţe încetarea din viaţă a scriitorului Con-stantin M. Popa, colaborator al revistei. S-a născut laBraşov la 1 septembrie 1943, a urmat studii de filolo-gie la Cluj. A fost redactor-şef al revistei Mozaicul dinCraiova. De la Constantin M. Popa ne-au rămas

douăsprezece volume de critică şi istorie literară, pre-cum şi patru volume de poezie şi proză. Ultima sacarte, culegerea de poezii Amsterdam, ultima escală,a apărut în prima lună a acestui an şi a ajuns la redacţianoastră după stingerea din viaţă a autorului.

Prin dispariţia lui Constantin M. Popa, literaturaromână suferă o dureroasă pierdere.

IN MEMORIAM

Conducerea Uniunii Scriitorilor din România facecunoscut că anunţul publicat în presă de un pretins Comitetde iniţiativă al Adunării Generale Extraordinare a AsociaţieiUniunea Scriitorilor din România, referitor la convocareamembrilor Asociaţiei Uniunea Scriitorilor din România în -tr-o Adunare Generală Extraordinară la data de 18.03.2016,este un fals grosolan şi o încălcare a Statutului în vigoare alU.S.R., legal înregistrat la Ju decătoria Sectorului 1 Bucu -reşti (17 aprilie 2013, dosar 16099/299) şi care face caducStatutul anterior la care se referă pretinsul Comitet de ini -ţiativă. Reamintim faptul că există un proces intentat Uni-unii Scriitorilor din România pe tema nerecunoaşterii

Sta tutului actual, aflat pe rol la Tribunalul Bucureşti. Pro-cesul fiind în curs, Statutul din 2013 trebuie considerat învigoare.

Totodată atragem atenţia că, în virtutea tuturor Statutelorsuccesive ale U.S.R., este de competenţa exclusivă a Preşe -din telui U.S.R., a Consiliului U.S.R. sau a unei treimi dinnumărul membrilor U.S.R. (Cap. 5, Art. 16) convocareaAdu nării Generale Extra ordinare. Conducerea U.S.R. îiavertizează pe membrii săi care vor da curs convocării căvor fi excluşi din rândurile U.S.R., urmând procedurile sta -tu tare, pentru încălcarea prevederilor Cap. 3, Art. 9, punctulb) din Statut. (Conducerea Uniunii Scriitorilor din România)

S-a stins din viaţă Sonia Larian(1931-2016), una dintre cele mai origi-nale autoare din literatura ro mâ nă post-belică. A debutat la Revista elevilor în1947 şi editorial în 1952. A fost redactorla Viaţa Ro mânească şi a colaborat lapublicaţii importante precum Contem-

poranul şi România literară. În 1983s-a exilat în Franţa, alături de soţul ei,marele critic literar Lucian Rai cu. Dupăce s-a făcut cunoscută, în anii ’50, cu

mai multe cărţi de lite ratură pentrucopii, titluri ca Bi blioteca fantastică(1976; Premiul Uniunii Scriitorilor dinRo mânia) şi Bietele corpuri (1986) auimpus-o pe Sonia Larian în canonulnostru literar. Dumnezeu s-o odihneascăpe Sonia Larian

Sonia Larian

Com

unic

at

3Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Cronic[ literar[

Dan Cristea

De la Bac[u la OradeaPetru Cimpoeşu ne pune la încercare

perspicacitatea, divulgându-l, chiar pe primapagină şi într-un mod destul de insidios, pepersonajul care deţine în romanul său atâtrolul de scriitor, cât şi pe acela de narator (celcare vede şi vorbeşte). Personajul, care scrieo „Lucrare”, cum îşi denumeşte acesta„opera”, este un puşcăriaş, membru al unuicenaclu literar dintr-un penitenciar (nu mai enevoie să subliniem aluzia evidentă la rea lităţiromâneşti recente!), loc unde ispăşeşte o pe -deapsă de doi ani pentru o potlogărie comisăîmpreună cu soţia şi cu un grup de amici. Pot-logăria, unul dintre cele mai amuzante inci-dente din roman, ar fi demnă de imaginaţiaunor Ilf şi Petrov, din epoca tehnologiei mod-erne, căci grupul respectiv provoacă voit, cuşoferii pe care îi are, mici accidente şi sâcâieliîn circulaţia rutieră, îndemnându-i, în acelaşitimp, pe oamenii vătămaţi să-i reclame pefăptaşi la un post telefonic, cu suprataxă, pecare îl manevrează fraudulos, autorii „in-gineriei financiare” încasând astfel banii pen-tru impulsurile consumate la telefonul mobil.

Ocazia de a scrie „lucrarea” e legată demedicamentul Xanax (vom vedea cam în cefel după ce trecem de jumătatea romanului)şi a apărut, precizează neobişnuitul autor dinpenitenciar, „la capătul unui lung şir de în-tâmplări destul de complicate şi pe careacum, privind în urmă, le regret destul de sin-cer. Voi încerca să le relatez... într-un modclar şi judicios...”. Personajul-narator secheamă Simion, dar toţi îi zic Puiu, cei dinpenitenciar considerându-l „fraier ca un puide găină”. Cel mai bun prieten îi spune, pepatul de moarte, că nu are o părere prea bunădespre inteligenţa lui, iar un cerşetor remarcă,„din prima”, că are o „figură de ins călduţ şinorocos”, precum un „mic-burghez mulţumitde sine”. Omul e un ins cu meserie incertă,pare-se fost merceolog, mic profitor care sepensionează pe caz de boală, pentru că ne -vastă-sa lucrează la Casa de Pensii, interesatdoar de bani (fără ei, viaţa ar fi „pierdere detimp”), naiv, banal la culme, împărţind bârfaşi opinia străzii cum se împarte pâinea cea detoate zilele. Simion-Puiu e însă departe de a fiun personaj rău, un malefic, aşa cum ne-ar

sugera cele câteva rânduri de prezentare a ro-manului de pe coperta a patra („în loc de în-geri şi moldoveni, avem de-a face, de aceastădată, cu ipostaze ale răului în forma luibrută”). Dimpotrivă, dacă ţinem cont de di-viziunea pe care, într-un fel, o insinuează ro-manul, aceea între „fraieri” şi „şmecheri”,adică între tipi păcăliţi, care înghit şi tolereazăşi tipi cu tupeu, care profită, personajulSimion-Puiu s-ar încadra pilduitor în primacategorie.

Întrebarea care se pune însă este ce sepoate face cu un asemenea gen de personaj,pe post de scriitor şi narator, personaj medio -cru intelectualiceşte şi care menţine relatareaşi observarea faptelor, oamenilor şi întâm-plărilor la un nivel îndeajuns de jos de înţe -legere? Răspunsul ar fi că Petru Cimpoeşunici nu şi-a propus în romanul său o „miză”foarte mare. Romancierul şi-a ales cu bunăştiinţă şi cu intuiţie artistică un astfel de per-sonaj-narator mediocru, nici bun, nici rău,pentru că lumea pe care şi-a ales-o ca terende investigaţie e o lume mediocră, nici bună,nici rea. Acumulând faptul divers, părereastrăzii ori extravaganţa Mass-Mediei (Can-can, Un Show Păcătos), naraţiunea lui PetruCimpoeşu se doreşte o radiografie-inventar,o înregistrare la firul ierbii a evenimentelorzilei, de toate felurile, de toate calibrele şi detoate nuanţele, din mediul autohton actual, dela problema câinilor vagabonzi la cea apostacilor de pe Internet.

Personajul său narator înghite totul,aproa pe pe nemestecate, fără să întrebe şi fărăsă se întrebe, fără să se mire şi fără să cli-pească. Este un emiţător fidel al şabloanelorverbale, al formulelor gata făcute, al frazelorstereotipe, al ideilor absurde vârâte într-untipar de frază consacrat, de felul: „PărinteleBostan mi-a spus că banii sunt ochiul dracu-lui şi închisoarea sufletului”; „De ce-s din ceîn ce mai multe farmacii şi din ce în ce maimulte medicamente şi din ce în ce mai multemaşini care le transportă de colo până din-colo? Fiindcă sunt din ce în ce mai mulţi oa-meni bolnavi sau femei grase care vor să-şirezolve problema”; „Cu cât eşti condamnatla mai mulţi ani, cu atât eşti mai aproape de

Dumnezeu. Teoretic, cei condamnaţi pe viaţăe ca şi cum ar fi deja în Rai. Sau în Iad. Dar,în orice caz, foarte aproape de Dumnezeu”;„După părerea mea, optimismul exagerat nue bun. Oamenii exgerat de optimişti mănâncămult şi se îngraşă, până nu mai e nimic defăcut”; „Activitatea de scriitor e foarte difi-cilă. Uneori ideile îmi vin noaptea, înainte dea adormi. Ce să fac cu ele noaptea? Nu-mifolosesc la nimic. Pe de o parte, din cauza lornu pot dormi, iar pe de altă parte, dimineaţa,când mă trezesc, nu-mi mai amintesc nici-una”.

Unul dintre lucrurile care îi reuşesc bine,în roman, lui Petru Cimpoeşu, este cuplarealui Simion-Puiu cu un personaj contrapunc-tual, Bazil. Un soi de pereche Farfuridi –Brânzovenescu la proporţiile de azi. Fostpolitruc, înainte de ’89, la Comitetul de Cul-tură, fost ziarist, după revoluţie, dat afară dela ziar, şi şomer în timpul când se desfăşoarăacţiunea romanului, Bazil este intelectualul,filozoful, omul cu preocupări înalte şi cu ideide stânga, care citeşte Psihologia consonan-tistă a lui Ştefan Odobleja, lucrând el însuşila un Tratat care să împace Ştiinţa cu Teolo-gia. Îl domină din punct de vedere intelectualpe Ştefan-Puiu, băgându-i în cap acestuia,atunci când se întâlnesc, la restaurantul Re-grete Eterne, profilat pe praznice şi parastase,tot soiul de idei din cărţile pe care pretinde căle citeşte. În fond, nu e altceva decât un mit-oman care se închipuie vânat de KGB pentrucă l-ar fi atacat pe Putin. „Ideile” lui sunt,bineînţeles, de tot hazul. Iată, de pildă, o con-versaţie delirantă între cei doi: „–Hai, Puiule,să nu ne mai ascundem după degete! Nu astafac cei mai mulţi scriitori? Scriu necrologuri.În cele mai multe cărţi moare cineva, iar scri-itorul îţi povesteşte cum a murit ăla. Cealtceva este scriitorul decât un necrologist?...Sau necrograf”. Culmea absurdului e atinsăîn momentul în care Simeon-Puiu povesteşte,la sfârşitul romanului, chiar moartea lui Bazil,bolnav incurabil.

Personajele lui Petru Cimpoeşu sunt, cumse exprimă naratorul însuşi, nişte „ciudaţi”,bizareriile lor contribuind decisiv la aspectulfunambulesc al naraţiunii. Astfel, Bazil e în-

surat cu o chinezoaică, Li Ka, românizatăLica, mai tânără decât el cu douăzeci de ani.Lica îşi serveşte oaspeţii, pentru a-i calma, cuceai în care a dizolvat pastile de Xanax, fi-indcă toţi românii, crede chinezoaica, atuncicând vorbesc, par că se ceartă. În goană dupăbani, Bazil pune la cale o afacere şi îşicumpără cu o sumă exorbitantă, de altfel îm-prumutată de la prietenul lui cel mai bun, uncâine trufar, care să-i găsească trufe pe caresă le vândă. Câinele se dovedeşte nu numainefolositor, dar şi dispare hăituit de nişte câiniciobăneşti. Un alt personaj (Gogu) e un fostturnător, care, în primii ani de după Revoluţie,profitând de apariţia universităţilor particu-lare, devine absolvent de Drept şi de alte zecefacultăţi. Unul dintre şoferii executanţi ai„conspiraţiei” de îmbogăţire cu impulsurilesuprataxate poartă numele de Hans, „deşi nuera propriu-zis neamţ şi se născuse la PodulTurcului, unde nu s-a născut niciodată vreunneamţ” (Caragiale, cu neam ţul în Bulgaria, eprezent în memorie). Personajul are o singurămăsea, a cărei plombă emite un bruiaj puter-nic la apropierea oricărui fost securist. Vână-torul de securişti îşi găseşte contra-perecheaîn ucigaşul de câini (Gioni), un al doilea şoferal bandei, iar amândoi ipochimenii fuseserăpentru o vreme cumnaţi, căsătoriţi cu douăsurori gemene, „amândouă năsoase”. Hotârâtlucru, prozatorul are nu doar umor, dar şi in-ventivitate în articularea comicului.

Două personaje secundare (Deputat şiAvocat European pentru Drepturile Omului)ar juca rolul oficia lităţii (al Diavolului) în in-citarea la îmbogăţire frau- duloasă. Doar nişteumbre caricaturale, ele apar şi dispar însă pre-cum „deus ex machina”. Amuzant, vioi, darsub nivelul lui Simeon liftnicul, romanul luiPetru Cimpoeşu oferă o lectură plăcută, încare funambulescul încearcă să se răzbune perealităţile din jur care ne exasperează.

���

���

***Traian Ştef este un tradiţiona -

list, din linia bine conturată a tra -diţionalismului ardelean, de la Coş- buc la Goga, dar fără dramatismeleşi limbajul expresionist din poeziageneraţiei transilvane mai recente,a lui Ioan Alexandru şi GheorghePituţ. Nu trebuie prea multă „ure-

che” ca să-l auzi pe Goga, de pildă,în aceste versuri, caracteristice pen-tru predilecţiile autorului, din poe -mul Laudă pentru mintea ceaproastă: „Lasă-mă neînsemnat prin- tre ai mei/ Aşa cum mă voi întoarceastăzi / De la târguiala/ De păs-târnac sfeclă roşie ţelină/ Rămâipuţin aşa nedumerită/ Aşa ca mineprintre unel tele/ De la tatăl meu”.În nu pu ţine momente, poetul, firediscretă şi molcomă, se simte încă,în lumea urbană de azi, în care tră -ieşte, un „dezrădăcinat” din lu mearurală, a copilăriei de altădată.Aproape întreg ciclul Fotografiilorîn sepia (cel mai bun şi mai unitardin vo lum) o demonstrează, alăturişi de numeroase, alte versuri. „Nu -mai în pădure cade zăpada fru-mos”, scrie într-un poem TraianŞtef, în vreme ce, prin contrast, ză-pada din parcul orşului „amuţeşteca plumbul”. Oraşul înseamnă ză -dărnicie, funcţionărime, „mizerieasfaltată”. Evadarea din el, în na -tură, e sinonimă cu fericirea: „Fe ri - cit eram eu că am ieşit/ Dintre

manechinele oraşului/ Şi am merssă scriu cronica unei vânători”.

Să notăm că starea şi climatulde fericire sunt printre lucruriledefinitorii pentru poezia lui TraianŞtef. Există astfel, pentru poet,„fericirea” de atunci, din trecut, acopilăriei şi a băiatului de la ţară,obişnuit cu „vorba de acasă” (poe -mele Pantalonii de catifea, Celă -lalt rac, Vânătoare de curcubeie).Mai depistăm, apoi, „fericirea” (carepoate fi, câteodată, şi cea a iubirii)de a te afla într-un spaţiu asigurat,familiar, cum e universul domesticori acela al unei naturi îmblânzite.În astfel de ipostaze, Traian Ştef sedovedeşte un bun şi sugestiv poet allucrurilor casei şi gospodăriei (po - dul, lada prăfuită, fotografia înve-chită, scândurile duşumelei, miro- surile amestecate, de după Sărbă-tori, oala de lut cu jumări şi sarmalede păsat, dar şi pubela pentru guno -ieri, scoasă afară în fiecare joi di -mineaţa). Deopotrivă, un observa-tor avizat al lumii fizice, pe careîntr-adevăr se pricepe s-o vadă şi

s-o descrie minuţios: „Altădată tevăd într-un măceş/ Cu măceşelecoapte/ În care nu stau nici păsărilecâmpului/ Pentru că/ Măceşul e orudă sălbatică a trandafirului/ Untrandafir câinesc şi are crengiletufă/ Subţiri şi înspinate/ Şi spiniisunt ca o gheară de vultur/ Darmult mai ascuţiţi”.

Starea de bine, la Traian Ştef, semai poate confunda cu starea de vis,dar a unui vis caleidoscopic, diurn,sub forma reveriei: „Deci pentrumine realitatea e senină/ Mă vădplutind pe orizont într-o bărcuţă/Luminată de primăria Vienei”. Vi -sul de acest tip, cu totul altceva de -cât tulburarea sau coşmarul oniric,ar constitui şi un refugiu, o ieşiredintr-o lume care pune probleme:„Numai visul îmi aduce claritatea/Altfel sunt obligat să trăiesc/ Mereude faţă cu acest Etcetera”. Tot oformă de adăpost în faţa agitaţieicotidiene, aflată, aceasta, în preajmareveriei, este starea de otium, stareade tihnă şi lene, de somnolenţă şi degolire de gânduri: „Ba m-a apucat

un fel de lene/ De sfârşeală/ Îmiplace să zic/ A unui ţăran în pragde iarnă”. Gândurile, în viziuneapoetului, aduc cu sine atât prolife -rarea înţelesurilor din întâmplărilezile, cât şi spaima („Adevărul e căpe unde trec gândurile/ Se despicăpuţin spaima”).

De aici, poemele din primulciclu al culegerii (Un pic de frică),care, şi sub influenţa unor pierderisuferite recent (a tatălui, a unor prie -teni apropiaţi), rejectează „cuminţe-nia” atitudinilor de odinioară, pre- cum şi „simţurile care dau o ima gi - ne prea bună realităţii”, încercând,de astă dată, să-şi apropie teme aleîndoielii şi spaimei. Fireşte, e de ur-mărit evoluţia poeziei lui TraianŞtef, poet merituos şi harnic, intere-sant în unele abordări (am încercatsă le semnalez), însă cu un ton camuniform, fără memorabilitatea lim-bajului figurativ, fără ştiinţa litoteişi a ruperilor de ritm. Dar poate căam citit alt poet decât cel pe care îlexplică Al. Cistelecan în prefaţa lavolum.

„Fumez toată ziua ca matei pascal printretrandafiri”, zice Viorel Mureşan în poemulSertarele din antologia Poştaşul rural – şigândul ne fuge imediat la personajul faimosal lui Pirandello, Matia Pascal, cel care sereinventează sub un alt nume după ce, luân -du-şi lumea în cap, este declarat mort de cătresoţie. Stranie comparaţie a poetului dinArdeal, dar cine-l cunoaşte pe Mureşan, maibine zis cine-i cunoaşte poezia, îşi poate dacumva seama de această evaziune care pare oa doua sa natură, o alteritate care, la urmaurmei, convine dintotdeauna poetului. Sau,mai degrabă, o retragere din faţa prozaismu-lui vieţii, cu acutele lui materialiste, un soi deeschivă tocmai pentru ca poetul să poatăexista în mediul său natural. Printre trandafiri,veţi zice? Da, dacă nu uităm că aceştia auspini din belşug, iar Rilke a consacrat fru-moasa floare drept ucigaş potenţial.

Recenta antologie apărută prin grija Cai-etelor Silvane şi a Editurii Şcoala Ardeleanăeste o lungă scrisoare trimisă cititorilor dinamarul său supliciu didactic de acest poet re -legat, prin soarta asumată, la o condiţie de inscare aşteaptă mereu un semn din lumea largă:„... undeva, într-un sat din Nordul Ardealu-lui, toată această viaţă am simţit că-mi pierdminţile în aşteptare”. Cutremurătoare confe-siune. Nu-i vorbă, lumea largă, ba chiar mar-ginile ei, au ca locuitor poetul, un om degraniţă, cel care provoacă soarta nu prin pa-sivă aşteptare, ci prin proiecţia sa de tip

himeric – chiar poezia pe care o scrie pe unmaterial ceva mai puţin utilizat: oglinda.Atunci când lumea nu vine la tine, aduci tulumea acasă – asta e una dintre calităţileoglinzii. Căci Viorel Mureşan mi se pare po-etul specularităţii care trădează adevăratanatură, nu doar a lumii în care trăieşte ca sim-plu dascăl de literatură, ci a lumii ca revelaţieîn magma unei poezii ce se reflectă în tehnicasa de cataptromant, cel care ghiceşte în oglin -dă. Ce ghiceşte poetul nostru, veţi întreba?Ceea ce ne este scris, dat de „zeităţile care neguvernează destinul”. O astfel de divinitateeste poştaşul rural, această figură stranie,aducătorul veştilor, cel care „ne poate aducebinele şi răul din cele patru vânturi”. În lu -mea păgână a zeităţilor greceşti aducătorulveştilor, mă rog, trimisul zeilor, era Hermescel înaripat, dar azi, în decăzuta noastră lumea materiei amorfe, este un biet poştaş rural,reprezentat pe coperta cărţii lui Viorel Mure -şan de bine cunoscutul portret al lui VanGogh. Barba roşcată şi mâinile sale noduroa -se nu lasă loc niciunei iluzii: la vederea luisimţim în dosul vestonului albastru cu tigheleaurii pe Trimisul celor nevăzute. Lumea noas-tră cumsecade ia foc la apariţia lui şi câţi din-tre noi nu am simţit la ivirea sa cum destinulne bate în poartă cu un petec de hârtie scris înlimba damnării sau a speranţei?

Însă de la Eliot citire, sfârşitul lumii (dacăacesta e destinul nostru înscris în stele) vine„nu cu un bang, ci cu un scâncet” . Tot astfel

ne bate în geamul minţii, în tâmpla capuluisau în pervazul inimii poezia lui ViorelMureşan. Stranietatea ei nu este egalată decâtde o dulceaţă care ni se depune pe limbă cugust de arse scrisori expediate. Iată un gustnou în poezia românească: „Într-o zi pe bal-con mă va aştepta acea doamnă cu capul sti-clos/ vom arde scrisorile expediate de fiinţeprea grave/ ne vom aminti de când desenamavioane în fugă pe un hipodrom/ răsuflareacelui venit să ne vadă va foşni ca un câmp detutun/ de la un timp fruntea mea cu luciu depiatră” (Deschidere I). Oglinda, care poatefi şi ciobul afumat prin care un tânăr aşteaptăsă vadă eclipsa, este simbolul enigmatic alunei lumi a frigului, a cărei măreţie o intuiseNichita Stănescu şi a cărei poveste, după PaulKlee, ne-o spune tăcutul Viorel Mureşan: „In-ginerul Frigului joacă şah la o mansardă peo tablă de lut roşu/ stele deasupra norilorprin cristalul ferestrei mişcând,/ dintr-un vârfde stilet cum cade Magistrala Vorbire/ petăbliţe de ceară...// Doar copiii împleticin -du-se cad. Vin pe cai/ de departe – aduc buni-cilor lemne pentru/ acele foarte lungi sănii.Vor coborî muntele/ pe oglinzi,// ce frumos!”(Batista cu vocale a cântăreţei de muzicăde cameră Rosa Silber). În altă parte, „Dela muzeu se aude corul paharelor/ vocala Eînnecată-n absint/ despre oglinzi se spunec-ar şti lucruri concrete/ puneţi-le gură şivedeţi dacă mint...”. E un aer de apoteozăonirică, simili-fantastă în poezia lui Mureşan,

un caleidoscop de bolgii în care se amestecă„substantive pe două şosele”, „păsări defontă” şi „forma gânditoare a literei E”, aceahimerică literă soră cu „sunetul Z”, un sunetmisterios care trage în pod scara copilăriei –şi dusă a fost. Numai că la fel de misteriosulpoet Viorel Mureşan are fantezia şi chiarharul de partea sa – aşa încât copilăria nu dis-pare cu totul, are puterea, de la poet venită,de a trăi in secula seculorum: „Trăiesc cuinima unui animal colorat/ în albastru/ carevisează pentru blana sa nuanţe deschise./ Neînţeleg prin semne şi/ ce? – dacă/ te vădprintr-o uşă./ Mi-ai părut mai/ înalt/ dar seg-mente/ din tine/ se găsesc dimineaţa/ petreptele veacului/ abia terminat.// Sângelenostru într-o cameră goală/ ţine o piele devulpe la geam/ secundele trec prin ea zâm-bitoare/ până se rup de tavan.// Vântul nesmulge părul din cap/ dunga subţire de ochi/şi/ tabloul din care fugim” (Secol).

S-a observat demult că poezia sa este undistilat de atroce şi diafan, o alchimie a lu-minii în care se amestecă negrul, noianul denegru bacovian, ca şi strania presimţire a unorlumi în care am putea ajunge împotriva voin -ţei noastre, deşi poetul vrea să ne convingă,cu binişorul, că suntem copiii pierduţi aiacelor lumi, lăstari ai arborelui Yggdrasil, celcare cunoaşte în nouă lumi: „anul acesta îngrădinile satului au/ mai crescut treizeci decruci/ cu şapte mai multe decât anul trecut/frunzele de pe jos toată vara au/ făcut semneîmbietoare/ frunzelor din copaci:// să veniţipe la noi avem linişte din belşug/ fiecare seva întoarce acasă cu un mare pachet”(Marele pachet).

Runele acestui arbore mitic sunt verbeleesenţializate, „tăiate în pătrate de gheaţă pecer” , cu care scrie acest anahoret căruia, seva spune, dacă nu cumva se spune deja, îiplăceau „cârciumile şi cimitirele/ şi nu scriamai mult de două versuri pe an”. Dar ce ver-suri!

Unul dintre autorii cu ale căror texte s-aîntâmplat să mă reîntâlnesc în ultima vremeeste Marin Codreanu. Scrierile lui, publicatede-a lungul a mai bine de trei decenii şi jumă-tate (debut în 1978, cu volumul de versuriGloria şoimilor), destul de variate din punc-tul de vedere al genului – de la jurnal şi me-mo rialistică la poezie şi proză, cu un nu toc- mai de neglijat popas, prezentând multe tuşesentimentale, în marginea comentariului lite-rar –, chiar dacă inegale, au, din fericire, aceanotă de originalitate care îl face pe cititor săîşi acorde timp pentru a le pătrunde materia.

Fermitatea bonomă, ca şi cum şi-ar ştibine măsura şi locul pe harta literaturii, un locpe care îl deţine cu o netrucată iubire de oa-meni şi cu un profund respect pentru valoare,pentru talent, iarăşi o marcă a Sudului nostru,transpare printre rândurile celor mai multedintre cărţile pe care le-a publicat. Altfel spus,se deduce, din modalitatea în care îşi deapănăamintirile cu scriitorii pe care i-a cunoscut –Gheorghe Pituţ, Dan Laurenţiu, Nicolae Cio-banu, Mircea Ciobanu, Virgil Mazilescu, Ma-rius Robescu, Florin Pucă, Grigore Hagiu,Mircea Nedelciu fiind numai câţiva dintreaceştia –, însă şi din felul în care poezia sa seraportează la ecuaţia existenţei, ca şi din subs-traturile prozei, că nu se socoteşte niciodatămai presus de locul care i s-a rezervat sau pecare a reuşit să îl dobândească. Dar nici maiprejos. Un simţ al măsurii pe care cineva,obişnuit cu felul lui de a fi în viaţa de toate zi-lele, înclinat către jovialitatea învăluitoare re-vărsată asupra companionilor, ar putea să nu îlsesizeze decât foarte târziu.

În cele ce urmează, mă voi opri, pe cât îmiîngăduie spaţiul acestei rubrici, asupra prozeiscriitorului. Este vorba de romanele alcătuinddipticul O lume de poveste: I. Timp de pace;II. Un mort printre vii, ambele apărute în vo-lumul Opere esenţiale. Proza (Ediţie alcă-tuită de Silvia Codreanu, Editura TipoMoldo- va, Colecţia „Opera omnia”, Iaşi, 2015).Lumea este aceea cunoscută în copilăria pe-trecută în ţinutul Teleormanului. Povestea, cudestule ramificaţii, personaje şi schimbări de

timp, de loc şi de perspectivă, este a unuicuplu tânăr, Petruţ şi Didina, în care-i putemghici, ca prototipuri, pe părinţii autorului, ti-neri care „se iau” împotriva voinţei părinţilorfetei. Ea, bogată („avea în casă tot ce i-ar fipoftit sufletul”), „fuge” cu el, sărac (aşa îl ştielumea, numai că el are puşi deoparte ceva banicâştigaţi cu sudoarea frunţii, o mică sumă ce lepermite să pună primul pas în viaţă), cam caPolina după Birică, personajele lui MarinPreda. Iar asta se întâmplă tocmai în anii încare Al Doilea Război Mondial bătea la uşă,când, abia însurat, Petruţ este mobilizat la re-gimentul din Roşiori pentru a-şi satisface sta-giul militar. La naşterea copilului, tânărul os- taş (între timp, fusese „făcut sergent şi şef depromoţie” la Şcoala Regimentală, cum înţe -lege Didina, mândră nevoie mare, din scri-soarea învăţată pe de rost a bărbatului ei, aflatîn aceeaşi companie cu „însuşi Regele Mi -hai”) fuge din unitate ca să şi-l vadă; cât pe cesă-l aresteze jandarmii, scapă după o strata-gemă ce aminteşte de romanele picareşti, seîntoarce, în cele din urmă, din armată, glorios,sublocotenent de rezervă, pentru a pleca maiapoi pe front, de unde este dat dispărut înimen sitatea teritoriului rusesc.

Întoarcerea nesperată din război, dupăaventuri precum cele din romanele care apă-reau la noi în fascicole în anii ’30 (o undă pu-ternică de neverosimil se face simţită în câtevarezolvări epice, de unde şi această senzaţie defoileton), constituie subiectul celui de-al doi-lea roman al ciclului, Un mort printre vii.

Chiar dacă narează suita de întâmplări ceformează substanţa epică (unele cu substrat –

se poate bănui – real, altele, desigur, rod al im-aginaţiei), într-o modalitate uşor deconcertantăpentru cine ţine cu străşnicie la concordanţatimpurilor, trecând de la imperfect la perfectulcompus, în momentele dinamice folosind co-pios prezentul, ceea ce ar putea fi judecat dreptsemn de inabilitate stilistică, e de notat că efec-tul este unul neaşteptat, impactul naraţiuniifiind sporit, o dată cu o doză corespunzătoarede umor şi de detaşare ironică, acolo unde estenevoie. Cititorul de roman se vede răsplătit nunumai prin înlănţuirea de situaţii şi întâmplăricare includ diverse conflicte între cei din lumearurală a Teleorma- nului sau între aceştia şi au-torităţi, de incursi unea în atmosfera escadrile-lor de război şi în psihologia aparte a piloţilormilitari, de punerea în scenă a unei audienţe larege, prilej cu care Didina se prezintă natural,ca o demnă ţărancă ce era, mintoasă şi hotă-râtă, ceea ce face bună impresie – cum altfel!?– tuturor, de la aghiotantul regal la diverşi şam-belani, civili sau militari, chiar şi monarhul, că-ruia-i cere permisiunea să-şi caute bărbatul pefront, fiind sensibilizat.

S-a vorbit, la apariţia primului volum, de -spre faptul că scriitorul ar fi un urmaş al luiMarin Preda. E adevărat că lumea satului te-leormănean apare şi aici, dar miza nu are o bă-taie atât de lungă, iar modalitatea de abordareseamănă mai mult, dacă e să fac o oarecareanalogie, cu aceea din filmul lui Mauro Bo-lognini La storia vera della signora dalle ca-melie, care prezintă proto-istoria celebruluipersonaj Marguerite Gauthier. În rezumat, unfel de a zugrăvi ceva mai realist lumea care l-ainspirat pe autorul Moromeţilor.

Poveştile spuse de Marin Codreanu suntalerte, cu destulă doză de imprevizibil, dar nuîn naraţiune stă particularitatea lui cea mai în-semnată, ci în detaliile din care alcătuieşte im-aginea satului, în moravurile oamenilor şi maiales în limbajul reprodus cu veridicitate, o ve-ritabilă mostră de memorie culturală şi un te-zaur pentru cine urmăreşte să reconstituie oepocă revolută, fie şi la nivel etnologic.

Magistral este întotdeauna, pe lângă in-ventarul paremiologic extrem de bogat, „pro-tocolul” cu care personajele angajează odiscuţie, iniţiază o tranzacţie (tocmeală, ca săfiu în ton). Slavici este predat elevilor inclusivpentru redarea scenariilor verbale la sătenii dinzona Aradului. Ţăranii din Câmpia Burnazu-lui sunt, însă, mult mai slobozi, iar adresărilelor, mai aproape de ale celor din Desculţ, in-comparabil mai truculente (ceea ce nu prea-irecomandă pentru manualele de liceu).

De o savoare rară, nepreţuit pentru un lin-gvist-dialectolog (fără ca autorul să fie unemul de-ai lui Victor Vlad Delamarina), este,repet, lexicul pe care Marin Codreanu îl acti-vează în paginile prozelor sale, care şi prinaceasta capătă o pronunţată culoare locală. Unpersonaj, de pildă, „se bărbieri, se ferchezui,îmbrăcă ipingeaua de sus (adică de sărbă-toare), pantalonii din abá seină, cămaşa debumbac scărmănat la zbârnă, cusută cu ar-nici vişiniu, încălţă opincile din piele de vier,îşi aşeză cu grijă căciula bufură pe creştetulcapului, înhămă iapa la carioară, smulse dincorlată biciuşca din vargă de taur ne-ntors,apoi porni în galop...”. Cum unele dintreaceste vocabule care făceau parte, altă dată,din cotidianul Teleormanului şi al Romana -ţilor nu sunt de găsit, probabil, decât în Atla-sul lingvistic român, cred că era bine, fiindvorba şi de o ediţie „opera omnia”, deşi nusunt atât de frecvente sau de impenetrabileîncât să impieteze asupra înţelegerii mesajului,dacă textele ar fi fost însoţite şi de un glosar.

Marin Codreanu reînvie, în paginile salede proză, o lume care altfel ar fi fost uitată [...].

4 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Caiet critic

Radu Voinescu

Pove§tidin Teleorman

Nicolae Coande

Viorel Mure§an – unicul po§ta§rural din poezia româneasc[

���

���

5Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Caiet critic

Ioan Groşan

Coeren\[ §i radicalizare:un lamento liric

Felix Nicolau

O tifl= cu adev=rat literar[

Cu Gellu Dorian se-ntâmplă unlucru paradoxal: deşi a debutat înpoezie printre primii din generaţiaoptzecistă, cu volumul Esopia (Edi - tura Albatros, 1981), deşi căr ţile saleau avut parte de o receptare cvasi-unanim favorabilă, deşi este colec -ţionarul unei suite impresionante depremii, am impresia că masa (totmai critică, în sensul ştiinţific al ter-menului...) a iubitorilor de poezienu-l percepe încă la ade vărata sa di-mensiune valorică, nu-l situează în„prima linie” a liricii româneşti deazi. Să fi contribuit la asta şi remar-cabila sa prolificitate (comparabilă,la nivelul optzeciştilor, doar cu cea alui Liviu Ioan Stoiciu ori a regreta-tului Traian T. Coşovei) sau autorulCărţii singurătăţilor este eclipsat(pe nedrept, mă grăbesc să spun) deproeminenţa preocupărilor şi înda-toririlor sale cultural-organizatoricelegate de atâtea şi atâtea manifestăriiniţia te şi găzduite chiar de el, în ju-deţul natal? Un fapt este însă cert:Gellu Dorian şi-a creat, carte cu car -te, un univers numai al lui, incon-fundabil, începând, după părerea

mea, cu Cafeneaua Kafka (EdituraCartea Românească, 2003), conti-nuând cu Cartea tăcută (EdituraCartea Românească, 2004), zecepoe me exemplare din Târgul încare, cică, nu se întâmplă nimic(Editura Tracus Arte, 2011), Carteasingurătăţilor (Editura Charmides,2012) şi terminând cu cea mai re-centă apariţie editorială, de anul tre-cut, la Editura Paralela 45, Închizifereastra. Şi zbori!

Care este, aşadar, „diferenţa spe-cifică” în cazul poemelor lui GelluDorian, cea care dă, în fapt, unicita-tea lor? Aş porni de la constatărilepe care le fac, analizându-i dis -cursul liric, doi excelenţi critici depoezie, Dan Cristea şi Al. Cistele-can. Primul remarcă faptul că poeziaautorului Cărţii tăcute este, înesenţă, „un soi de biografie esenţia-lizată”, iar al doilea că „Vitalitata-tea poetului a atins o cotă absolută adepri mă rii şi lehamitei de viaţă”. În- tr-adevăr, aproape oriunde deschizio pagină din volumele amintite maisus, descoperi, mai mult sau maipuţin ascunse, repere (auto)biogra-

fice. Până şi într-un splendid poem(Madi), închinat, dacă nu cumvamă-nşel, memoriei regretatei Ma-riana Marin, se face, pe nesimţite,un subtil transfer de „eu”-ri, ca înpasajul următor: „văd, desigur căvăd, toate hainele mele sărace,/mama spălându-le cu lacrimi,/ aşacum a făcut de la naştere./ toate aumirosul sângelui ei,/ sângele meu aavut amirosul sângelui ei,/ gura meaa fost gura ei,/ ţipătul meu a trecutîn ţipătul ei/aşa cum trec zilele în lu-mina lor adâncă/ ghemuită într-unstrop veşnic de întuneric”. Însă, de-parte de a fi doar o expandare a pro-priei intimităţi, poezia lui GelluDo rian este şi o radiografie, cu scep-tic umor, a propriei sale (noastre, defapt) generaţii, lucru observabil înrecenta carte Închizi fereastra. Şizbori!: „Au dat cu fiecare din noi depământ,/ unii s-au ridicat, alţii aurămas acolo,/ rătăcind prin memo-ria noastră ca nişte stâlpi de înaltătensiune/ pe un câmp plin de măză-riche,/ n-au crezut în noi,/ dar s-autemut să nu creştem altfel,/ să nu îm-bătrânim mai mult ca ei,/ să nu le

luăm firimiturile de la cinele lor deîmbuibare,/ să nu descoperim caselefurate de la cei îngropaţi prin/ cimi-tire anonime” (1980. Puzzle). Prinacest amplu poem se face trecereade la poemele-avalanşă din volu-mele precedente la o rostire esenţia-lizată, radicalizată dacă vreţi, nurareori aproape aforistică: „Aceastae viaţa mea, o bucăţică de hârtie/ fă-cută cenuşă de un simplu chibritlăsat la îndemâna copiilor”. Nimicdin coerenţa temelor anterioare nuse pierde, totul e trecut printr-un fil-tru de un patos minat de propria-itristeţe. Până şi derizoriul dintr-uncelebru scurtissim poem al lui MihaiUrsachi („Un om din Tecuci avea unmotor/ dar nu i-a folosit la nimic”) epropulsat într-un, ca să zic aşa, şimai mare derizoriu: „Motorul omu-lui din Tecuci/ zace acum într-un ci-mitir de maşini/ descompus în mii şimii de piese/ care mai folosesc doar

celor care trăiesc din vânzarea fie-rului vechi” (Acţiunea Rabla).

Şi nu pot să trec peste faptul căexistă aici emoţionante memento-uri ale unor vârfuri ale generaţiei’80, fie prin trimiteri directe (Tra-ianT, Ultimul tren din Budila), fieprin preluarea unor motive caracte-ristice (alcoolul, cârciuma), precumîn poemul În familie, ce mă duceimediat cu gândul la „alcoolicii” luiIon Mureşan: „Stăm în aceiaşi cua -draţi ca în halbe berea pe care obem,// unii sunt mai însetaţi şi scriumai puţin,/ numele lor curg de pemese ca nişte ceasuri în tablourilelui Dali,// nu risipiţi minutele, se-cundele,/ nu risipiţi nimic,/ lăsaţi zi-lele să curgă aşa la nesfârşit,/nopţile, mai ales”. De fapt, se potcita versuri tulburătoare oriunde aideschide cartea, căci toate poemelesunt faţete ale unui lamento de mareexpresivitate.

Un lamento liric ce-l urcă peGellu Dorian în plutonul de elită alpoeziei româneşti de azi.

Unul dintre cei mai heraclitici,morfotici poeţi basarabeni este An-drei Ţurcanu. Oscilând între umor,melancolie şi constructe mitologicesobre, scriitorul-critic-profesor nu azăbovit în tăierea minuţioasă a opti-milor şi şaisprezecimilor de-a lun-gul timpului, ci pur şi simplu a tre- cut la alte partituri. Cum ar spuneErnest Laclau, emanciparea înseam -nă mai întâi ruptură dramatică dedeterminări anterioare.

Propriu-zis o matrioşcă poetică,Andrei Ţurcanu este populat de vreopatru locatari Andrei Ţurcanu. Iatăantologia Zăpezi în august (EdituraGunivas, 2015) care debutează cu oselecţie din Cămaşa lui Nessos din1988. Titlul sugerează tortură, com-bustie insuportabilă şi nevoia de ză-padă alinătoare. Când la noi optze- ciştii îşi produseseră experimenteleşi curând avea să apară pastişa su-premă şi superbă Levantul, A. Ţur-canu propunea o ars poetica meta- forică şi bucuroasă de substanţeleprimordiale, nemixate cultural:„Otra vă rumenă mi-e fructul/ cel-am dat luminii”; „picioarele-mi sescaldă/ în untdelemnul serii”. Şipoezia cu protagonist se deruleazămodernist, amestecând cultura în-altă cu imagini ale dezolării şapte-zeciste, baconskyene. Sim plicissi-mus şi Chiron Centaurul trăiesc pos-tapocaliptic, într-o lume invadată de

„roboţi cu fălci proeminente” ce sedeplasează în unghi oblic. Poemelemasive plutesc într-un „gol imens învidul pur”. Intervine o oboseală bla-giană, ca în marea trecere, însă sus -ţinută de un impuls spiritual: „Ru- gaţi-vă pentru omul modern îndes-tulat”. Dar nici aici nu se stabili-zează inspiraţia poetică, fiindcăime diat măsura versurilor este mo-dificată şi imagistica devine suplă şieficientă ca în picturile rupestre:„Bivoli de mir/ zburdă prin ora/marsupială”.

Un al doilea ciclu al elegiilor luiSimplicissimus este Exodul careconţine instantanee de o prospeţimesenzorală precitadină: „spânzurat/leşul cela de miel/ încă aburind”.Impresia este că această poetică reiaşi perfecţionează ceea ce se întâm-plase cu zece ani mai înainte în Ro-mânia. Perfecţionarea este posibilădatorită nealterării simţurilor şi re-verenţei faţă de vechile capodopere:„Din grotele nopţii ne pândeşte ab-surdul/ androginul superb, marmo-reic/ mlădiindu-şi floreta/ în timp celacul vomită-n extaz/ o lună de jar/sângerie”. Romantismul cu valenţeexpresioniste este îngheţat în ipos-tazieri parnasiene.

Ciclul Naufragii rimează reve-renţe culturale, omagii către Abé-lard, conservându-l ca ghid iniţiaticpe Chiron Centaurul. Poetul a refă-

cut istoria postbelică a poeziei ro-mâneşti cu răbdare şi perseverenţă.Parcă ştia că Parcele îi vor toarce cuzăbavă firul inspiraţiei.

Cândva, Mihai Cimpoi l-a per-ceput ca pe un „ortodox al clasicis-mului fundamental”, în timp ceTheodor Codreanu îi remarca an-vergura culturală. Adrian Dinu Ra-chieru îl percepea mai curând ca peun critic avizat şi tăios. VladimirBeşleagă este primul care îi savu-rează muzicalitatea versurilor, iarNicolae Leahu va pleca şi el urecheala structura polifonică singulară şi lavirtuozităţile tehnice. Sedus de sim-bolismul contrapunctic al acesteipoezii, Alexandru Burlacu îi vizua-lizează şi personajele numeroase.Profitând de descifrările anterioare,Aliona Grati evidenţia arhitectonicasofisticată şi mitologia apocaliptică.O altă reprezentantă a noului con-tingent critic din Basarabia, NinaCorcinschi, arată că poezia îmbibatăde cultură şi formatată de multipletehnici a lui A. Ţurcanu reuşeşte sărămână vie, sensibilă.

În panoplia de tehnici intră şi he-teronimia pessoană. Volumul Verderegal a fost publicat iniţial la Edi-tura Arc din Chişinău pe numele luiEmanuel Alexandru, apoi reeditat în2015 la Vinea cu ceva adăugiri. Înprefaţă, Alex. Ştefănescu găseşteaceastă poezie de „un calm maies-

tuos”, deşi niciodată plictisitor, iarîn dosarul critic final Mircea V. Cio-banu istoriseşte mistificarea publi-cului cu poetul anonim care, pepatul de moarte, îi transmite nepo-tului său sarcina de a publica aceastăcarte. A existat chiar o lansare tru-cată la o librărie din Chişinău, încare s-a dezvăluit identitatea fictivăa poetului anonim: Filarie Cârnaţ.

Nebunia cărţii este de găsit încorespondenţa purtată de nepot cuposibilii editori. Nepotul din Ka-zahstan are nas de marketist şi pro-mite editurilor că o să le bage pe gâtunor studenţi ca la vreo 250 deexemplare semnate eufemizat Phi-larie Chernaz. Pe parcursul cores-pondenţei de un haz agramat nebun,nepotul mai descoperă poeme de-ale răposatului prin garderoba ace-luia – unul mai bombastic decâtaltul. Editorul răspunde în doi pericum că deja cartea e solicitată deTitu Maiorescu, G. Călinescu şi E.Lovinescu.

Verde regal îmi apare ca o etapăa poeziei purificate, atrasă de abs-tractul sublim. Până şi amintirileculturale sunt fotonizate: „Ca-nado lescenţă, citindu-l pe Dumas-

fiul,/ r-e-v-e-r-b-e-r-e-z”. Muzica şivortexurile sunt plasticizate prin in-tertextualizări contrapunctice: „Să-racà inima mé, iar o prins a măduré!/ Săracá ini...”.

Energia stihială e chiar mai vio-lentă decât în poemele de acum treidecenii. Poetul nu se sfieşte să re-curgă la metafore şi epitete, însă nuatât cu intenţie ornamentală, cât cuextaz vizionar. Energetismul acestanietzschean, amintind de junele Bla -ga, se manifestă ca un panteism cenu sacrifică niciun detaliu. Speciaumanoidă a dezamăgit, iar salvareae în vegetal şi reverii impresioniste:„nu credeam să te mai întâlnescvreodată/ verde regal.// Eram sigur/în cercul de cretă, unde dimineţilese confundă iremediabil cu-amur-gul/ nu eşti şi niciodată nu vei pă-trunde”.

Dispoziţia este romantică, nuonirică, însă luciditatea dezamăgiriiîn faţa civilizaţiei contrabalanseazăposibilitatea extazului. Aşa se facecă poemele vibrează de semitonurielegante, presărate câteodată cu ră-bufniri orchestrale ce permit „să sereverse potopul/ de chirieci cân-tând”.

Verde regal este unul dintrepuţinele volume de poezie calitativăcare ar suporta o analiză ecocritică.De aici şi actualitatea lui.

���

���

Titlul romanului celui mai re-cent al lui Dănuţ Ungureanu, Viaţaşi faptele haiducului Tănase Vlă-sia (Editura Tritonic), trimite lavechile foiletoane cu haiduci saubandiţi. Celebrul Tunsu ori invi -diatul Terente au avut parte şi ei debiografii mai mult sau mai puţin ro-manţate, în centru fiind faptele lor.Căci viaţa e ca viaţa...

Numele evocînd codrul, prenu-mele anacronic şi profesia perso -najului central atrag atenţia şi sedo vedesc o pistă falsă. Tănase hai -du ceşte în Bucureştiul secoluluiXXI, mai ales prin Colentina, ia şide la săraci, şi de la bogaţi, dar cuprimii îşi mai face pomană. De fapt,cartea s-ar putea intitula mai exact:

Învăţăturile banditului T.V. cătreucenicul său Nelu Borangic. Fieca -re capitol are un preambul cu litereitalice în care sînt expuse „învăţă-turi” necesare unui (aproape) ado-lescent picat fără mijloace de sub- zistenţă într-un Bucureşti completnecunoscut, cum este Nelu Bo-rangic.

Nelu are un of: iubita lui, Pe -tronela, a părăsit localitatea natală aamîndurora, Turceni, Gorj, unde nuavea nicio perspectivă, decît a secăsători cu Nelu şi a trage mîţa decoadă în doi. Ea îşi dorea o carierăîn show-biz şi garantez, cunoscîndlocalitatea, că la Turceni nu aveanicio şansă, ca şi oriunde în judeţulGorj de altfel. Lăsînd un bilet de

adio, Petronela pleacă în căutareanorocului, iar Nelu porneşte dupăea, neştiind unde s-o caute şi fărăsorţi rezonabili de a o detecta întrepeste două milioane de locuitori. Şide-ar găsi-o, la ce bun?

Prozatorul exploatează faptulreal al tinerilor plecaţi de disperaredin micile oraşe româneşti „defa-vorizate” de economie, societate şiDumnezeu, care se duc şi uneori se

pierd fără urme în Bucureşti, ca şiîn Madrid, Paris, New York. Ei dis-par pentru totdeauna sau numaipentru a apărea la ştirile de la oredin afara prime-time, cele cu sinu-cigaşi şi ştoarfe, pentru a dispăreaapoi din nou.

Aşa păţeşte şi Nelu, care ajungela mila unui interlop surprinzător defilotim, care îl „înfiază” de amorulartei – ca în filmul Léon − şi-lpoartă pe la diferitele lui gazde, celmai adesea şi amante. Mai mult,Tănase îl ajută pe Nelu s-o caute pePetronela cu ajutorul vastei salereţele de cunoştinţe din tagma celorcare se au bine între ei şi rău culegea. Aceştia trăiesc profitînd deobiectiva şi subiectiva ineficienţă a„poteraşilor”, ei fiind mai mulţi şimai bine organizaţi decît potera,greu de găbjit în Vlăsia urbană aCapitalei.

Nelu o va găsi pe Petronelaîntr-un bordel, dar şi potera pe Nelu

şi pe Vlăsia. Pe acesta din urmă unglonţ tras aiurea îl ucide. Putemcrede că Nelu - care scapă cu fuga,fără magistru şi fără iubită - va de-veni urmaşul în haiducie al lui Tă-nase şi-i va pune în practicăînvăţătura.

Romanul lui Dănuţ Ungureanueste scris admirabil, antrenant, cumult umor, plin de duioşie aspră şirăutate tandră. Dialogul e „mie - zos”, argoul e prins excepţional, iar„învăţăturile” nu sînt deloc scolas-tice. Este o „Groapă” a începutuluide mileniu, într-un Bucureşti multmai ticăloşit decît cel al lui EugenBarbu, dar care încă ascunde re -zerve de tandreţe şi omenie în stra-turile cele mai de jos, debusolate şiele ca toată societatea. E una dintrecele mai frumoase cărţi pe carele-am citit în anul trecut, ar meritacu prisosniţă un premiu cît demare!

6 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Caiet critic

Monica Grosu

O imagine concludentă asupraliteraturii române din deceniilepostbelice mai ales, fără pretenţiade istorie literară, ne oferă GabrielDi mi- sianu în Sfârşit şi începutde secol, volum ce se adaugă altortitluri anterioare, cuprinzând evo-cări, portre te şi cronici literare. Pe-riplul mărturiilor literare înce pusecu Lumea criticului (2001), pen-tru a continua cu Amintiri şi por-trete literare (2003) ori Frag- mente contemporane (2004).Apre ciat pentru consecvenţa şi co-rectitudinea actului critic, GabrielDimisianu devine în aceste paginişi martorul credibil al unor timpuriliterare pe care le-a cunoscut dininteriorul lor, pentru că a trăit prin-tre scriitori, a lucrat în redacţiileunor reviste literare centrale, con-stituind de-a lungul anilor un ba-rometru critic al apariţiilor edi- to riale, al debuturilor, al grupări-lor literare în exact punctul cel maiefervescent: Bucureştiul. De ace -ea, majoritatea relaţiilor sale vi-zea ză lumea literară, o lume pecare o ştie bine şi pe care o înţe -lege, iar atunci când prinde în filacărţii portrete şi amintiri de ne -şters, o face adesea cu nostalgie şisensibilitate.

Volumul însumează numeroa -se articole, cronici, recenzii, refe-riri la evenimente literare şi uneoribiografice, portrete literare şi me-dalioane, toate publicate de-a lun-gul anilor în reviste literare, darasigurând, în ciuda acestei struc-turi compozite, o imagine cât sepoate de reală şi complexă a vre-murilor „interesante” pe care au-torul le-a traversat. Astfel, de laarticolele introduc tive cu caracter

mai general, privind apartenenţaautorului la generaţia ’60, contex-tul ideologic şi cultural în care s-aprodus debutul membrilor aces-teia, compromisurile inerente afir-mării în literatură, diverse detaliide natură istorico-literară, relaţiatinerilor scriitori cu mentorii şiprofesorii care i-au susţinut şi im-pulsionat să publice până la celededicate exclusiv unui autor sauunei cărţi, diversitatea abordăriifenomenului literar e asigurată.Toate acestea şi multe altele con-struiesc un tablou destul de com-plex şi viu al unei epoci în carescriitorul era „sub vremi” tulburi,iar „alunecarea” (devierea) unorasau a altora de la drumul drept tre-buie judecată în funcţie de cir-cumstanţe. Sublinierea acestornuanţe nu periclitează cu nimictonul ferm şi verbul uşor ironic pealocuri sau cel puţin întrebător,dubitativ.

Gabriel Dimisianu pledeazăimplicit pentru o memorie justă,pentru adevărul mărturisit fără pa-timă, pentru luciditate şi, acolounde este cazul, pentru o priviretolerantă. În acest scop nu emitecondamnări irevocabile, mai alescă societatea de astăzi e plină deaşa ceva. Istoricul literar respon-sabil cu cele scrise sau rostite sedezice de acest mod radical de aacţiona, demonstrând că lucrurilenu sunt întotdeauna ceea ce par lao primă vedere, că gesturile saucomportamentele unor scriitori as-cund deseori mari drame existen -ţiale. În această direcţie ne suntprezentate cazuri grăitoare (ŞtefanAu gustin Doinaş, Alexandru Pa-leolo gu), dar poate cel mai impre-

sionant este cel al lui Ion Caraion,măcinat de un rău lăuntric toatăviaţa.

„Cumpătarea în judecarea tre-cutului” (Constantin Cubleşan)primează în rândurile scrise deGabriel Dimisianu, vizând nu doardezvă luirile senzaţionale din do-sarele CNSAS, avid gustate decontemporani, ci şi locul unorscriitori căzuţi în (cvasi)uitare.Din acest punct de vedere, Sfârşitşi început de secol se aşază înlinia unui volum recuperator, criti-cul readucând în discuţie numeleunor scriitori pe nedrept omişi deistoricii literari sau, poate, tempo-rar neglijaţi. Portretele şi evocărileautorului se remarcă prin viziuneade ansamblu şi „solidaritatea cuvalorile” (Daniel Cristea-Enache),extinzându-se şi spre zona exilu-lui literar, unde scriitori ca Ale-xandru Sever şi Virgil Duda(ambii în Israel), S. Damian (înGermania), Vintilă Ivănceanu (înAustria) ş.a. au experimentat rup-tura, depărtarea, desprinderea detrunchi. Dar, subliniază Gabriel

Dimisianu, „cărţile scrise de Vir-gil Duda în Israel, ca şi cele alelui Alexandru Sever, Mirel Brateş,Gina Sebastian Alcalay, cu pro-blematica lor specifică, sunt cărţiale literaturii române. Prin ele şiprin altele, literatura română rea-lizează, dacă este să vorbim în ter-menii geografiei literare, o ex -tin dere benefică de teritoriu spi- ritual” (p. 358).

Cu justă măsură sunt priviţi şialţi scriitori, astăzi aproape uitaţi,cum e cazul lui Mihail Crama.Nici despre scriitorii canonici, genCamil Petrescu sau Marin Preda,în afară de mediul şcolar, nu sediscută prea mult. La toate aces-tea, autorul adau gă centenarelediscrete (Eugen Jebeleanu, MironRadu Paraschi vescu, George Ivaş -cu), devenite prilejuri deosebite deevocare a unor timpuri şi persona-lităţi, de readucere aminte, de cân-tărire a trecutului literar. În acesteprocese de critică postumă, ade-seori li se impută scriitorilor amin -tiţi şi altora (Zaharia Stancu, GeoBogza, Geo Dumitres cu etc.) op -ţiunile politice: „au fost colabo-raţionişti, astfel zicând, şi me rităsă fie blamaţi sau, în cazul cel maibun pentru ei, lăsaţi în uita re” (p.231). În demersul său critic, Ga-briel Dimisianu optează pentru ojudecată mai calmă, pentru discer-nământ critic şi pentru recunoaşte-rea valorilor literare dincolo debio grafiile sinuoase ale scriitori-lor, pentru normalitatea gestului li-terar.

În mod special îi atrag atenţiacriticului, cum era şi firesc, isto-riile literare publicate în anii dinurmă de Nicolae Manolescu, Alex.

Ştefănes cu sau Cornel Ungureanu,precum şi studiile unor critici(Eugen Simion, Ştefan Cazimir,Ion Pop, Mircea Martin, GheorgheGrigurcu, Valeriu Cristea) sau celededicate lui I.L. Caragiale. În con-secinţă, discuţiile pornesc frecventde la câte o apariţie editorială, uneseu, o monografie despre careGabriel Dimisianu se pronunţă înpresa literară cu aceeaşi tenacitatea lectorului experimentat şi cuaceeaşi bine cunoscută claritate aexpunerii, criticul dovedindu-seadeptul stilului simplu, fără preţio-zitate.

Din când în când, paşii (cuocazia unor invitaţii, evenimenteculturale, simpozioane), amintirilesau vântul nestatornic din port îlademenesc spre Brăila, toposulcopilăriei, de aici deopotrivă nos-talgia şi afec ţiunea purtată celorcare au plecat în lume din acelaşipunct (Panait Istrati, Mihail Seba-stian, Perpessicius, Teodor Vârgo-lici ş.a.), aşa cum făcuse, larându-i, cândva.

Discuţiile despre schimbareacanonului literar nu conving privi-torul începutului şi sfârşitului desecol, căci Gabriel Dimisianu op-tează pentru un act constructiv deadăugare a unor noi valori celorcreate înainte şi în niciun caz dedemolare a trecutului. În aceeaşimanieră se adresează şi criticuluitânăr, îndemnân- du-l la echilibruşi autenticitate în gestul critic, dar,mai ales, făcându-l atent în pri-vinţa prieteniilor literare. Răspun-dem acestor gânduri cu o reve- renţă.

���

Gabriel Dimisianu la sfâr§it §i început de secol

Horia Gârbea

Via\a §i faptele

���

7Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Caiet critic

Volumul de poeme Aritmii, sem nat deAndrea H. Hedeş (Editura Neuma, Cluj-Na-poca, 2015), este o carte cu mai multe sertareconceptual-poetice. Lectura volumului solicitămai multe grile de receptare, care însă nu seexclud între ele, ci coexistă complementar înmintea cititorului şi în ţesătura poemului.

Divinitatea, punctul alephic al cărţii, esteuna diferită de cea întâlnită la alţi poeţi şi con-stituie un cadru ce determină ambianţa cărţii.Citeşti, la un moment dat, imageria unei dum-nezeiri de poştă: „dumnezeu era o cartepoştală”, „am primit nouă sfinţi prin poştă”.Această istorie poştală se repetă aproape re-dundant la pagina următoare: „Am primit încasă nouă sfinţi/ sosiseră cu poşta din Etiopia/unde să îi aşez/ cel mai bine le stă/ pictaţi petavan”. Este esenţa celestă expediată şi primită,divinitatea-traiectorie dintre emiţător şi recep-tor, dintre destinator şi destinatar. Doar că nuştim cine este adresantul, este mai degrabăunul retoric, acel ochi lectural implicit al cărţii.

Dimensiunea angelică este alta şi ea, dife-rită de obişnuitele obiceiuri poetice în acestsens: „îl ştiu pe îngerul acesta/ deja îi putrezi-seră aripile”. Toate aceste gânduri vin „în faţaunei halbe de aghiasmă” şi în faţa lumii şi avieţii. Sfinţii sosiţi din Etiopia şi îngerii, şiDumnezeu revin ca o constantă poetică înaceastă carte: „O bătrână/ îmbrăcată de bise-rică/ printre fulgi/ prinsă/ în cleştele cerpă-mântului/ ce duci în spinare/ o întreabă sfinţiietiopieni/ ce duci în spinare/ o întreabă înge-rii/ visele mi le duc/ lui Dumnezeu”.

Or, nu este vorba de o blasfemie, nici de odesacralizare, este mai degrabă un fel de resa-cralizare a lumii suprapusă peste lume şi chiarpeste obiecte, care niciodată nu au fost, de fapt,sacre. Divinitatea clasică este o dimensiunecare poate fi recuzată, dar respingerea ceres-cului nu se produce, căci nu acesta este scopulvolumului. Adresantul este şi el un în ger, poatecăzut, poate în cădere, poate cel alunecat în pă-catul dragostei. Cartea are şi un profil egologic:„eu/ omul lui Dumnezeu”, care treptat se înalţăspre marele chip a cărui asemănare suntem.Dumnezeirea, care aici aparţine altei categorii,diferite de paradigma teologică, de fapt estemodelul, standardul spre care tinde şi din carereiese eul poematic. Dumnezeu însă nu este unadevăr absolut, mai degrabă o salvare absolutăde sine şi de singurătate: „singurătatea/ atunciabia la crima/ şi numai lacrima/ şi Dumnezeu”.

Totodată, Aritmii este şi o „cântare a cân-tărilor”, dar una altfel, o proprie cântare a cân-tărilor: „Iubitul meu este ca marea...”. Citeştiaici şi o poezie a neatingerilor: „şi mă tem/ demâna ta/ şi mâna ta/ se teme de mine/ noi nune vom atinge/ nu ne vom mângâia/ nu ne vompipăi”. Eul feminin este între două naturi di-vine: cea a virilităţii copleşitoare şi cea a zei-tăţii cereşti: „Preaînalte, mântuie-mă dinbraţele sale!”. Este vorba de salvarea de sine,acel sine copleşit de iubire, de dăruire, de uitarede sine.

Poeta exclamă: „şi Îţi spun/ nu mă încerca/încearcă-mă cu apă/ încearcă-mă cu foc/ cudragoste/ nu mă încerca”, un poem-invocare

în care este vorba fie de o adresare lui Dum-nezeu, fie bărbatului, acestui preot al casei înlumea veterotestamentară, acestui levit al iu-birilor noastre mai postmoderne (dar atât de lafel ca cele de acum vreo şapte milenii). De aicişi retorismul întrebării: „la ce bun/ atâta lu-mină/ aripi de înger/ toată muzica/ rugile/când eu cad/ în dragoste/ ca-ntr-un hău clo-cotind”.

Există în aceste pagini şi o plăcere a mi-niaturalului, aşa cum unele poeme par a fi niştehaiku-uri cumva mai extinse: „Sufletul stă în-tins în prag/ şi brodează/ priveşti peste el/marea sub corăbii/ privesc peste el/ petale devânt petale de frig/ sub mesteacăn/ bătrânulcu briceag/ sâmburi de rodii”. Ipostazele na-turii contribuie şi ele la conturarea unui peisajpoetic aparte. Zăpada este o purificare a lumiişi a vieţii. Versul „va porni să ningă” nu esteapocaliptic, ci mai degrabă mesianic – o ză-padă salvatoare.

Deodată se revine la bolgia iubirii: „iubireata aprinde zăpada”, dragostea este ceea ce tereaduce şi din- tre îngeri, te coboară, te re-cheamă, te opreşte. Pe acest fundal vedemmoar tea ca pe o femeie fatală în „trecerea eileneşă felină”, moartea, această pândă exis-tenţială de fiecare zi. Poeta întreabă: „tu cumţi-ai trăit moartea?”. Oximoronicul trai almorţii este suficient pentru a contura răspun-sul. Iubirea lui Dante, care „mişcă sori”, aicipoate fi văzută în lumina emanată de „soarelenegru/ stele de negre rotiri”. Cromatica aceastaînsă nu sperie, nu displace, ci se înscrie perfect

în miniaturalul conceptual al cărţii. Pe funda-lul luminii negre a aştrilor negri, femeia-moarte, această fiinţă fatală, se îmbu nează, setransformă, în timpul poetic al cărţii, în „moar-tea e mama noastră”, astfel ea ne naşte, noi otrăim şi ea ne omoară.

Versul „în genunchi/ am continuat să fug”este un ax al volumului, poate cel mai bun versal cărţii, căci aici încape şi sacrul, şi viaţa, că-derea şi înălţarea, iubirea şi fuga de toate aces-tea înspre moarte şi dinspre ea. Titlul cărţii −Aritmii − indică lipsa unui anumit ritm poetic(şi cartea sparge un ritm poetic stereotip, aşacum ai senzaţia că poeta posedă dexteritateade a transforma cacofoniile existenţiale în poe-zie) sau este vorba şi de lipsa unui ritm cardiacal poemelor şi al poetei şi, imanent, al cititoru-lui empatic.

Astfel, volumul, un jurnal poetic al unorstări umane, este în primul rând o carte de poe-zie. Iar poezia este acel ceva ce poate fi simţit.Dacă un text este înţeles, perceput, receptatîntr-un fel sau altul, dar nu poate fi trăit, atuncieste orice, dar poezie nu este. Aceste poeme,semnate de Andrea H. Hedeş, sunt simţite deautoare şi de cititor, semn că ne aflăm în gră-dina poeziei, grădina acelor poteci ce se bi-furcă, se intersectează şi fug în toate părţile,cărări pe care stările poetice aleargă uneori şi însens giratoriu, chiar pe contrasensul unui ritmprozaic al vieţii...

Ioan Holban

Poeme dintr-un exil interior

Maria Pilchin

Între Eros §i Thanatos:mi§c[ri pe contrasens

Cu volumul Spaţii interioare (EdituraJunimea, 2015), Radu Florescu se transferăînlăuntru, într-o interioritate care e blestem şiexil, părăsind pădurea, satul fabulos dinmunţi, care lumina „ca un far” − spaţiu alutopiei refugiului dintr-o carte precum Răude pămînt − „casa de la ţară”, de pe apa Sa-basei, din lemn de cireş amar, unde locuia cu„fratele meu obosit” în spatele unui hublou„din scînduri şi ferigi”: în cărţile anterioare,poetul dădea „proba de viaţă”, în Spaţii in-terioare dă „proba morţii”. E, aici, un altspaţiu/timp, unde se modifică pînă şi sintaxa:emisia textului e sacadată, gîfîită, în versurităiate de puncte, într-un zbor periculos: „plu-team într-un timp care-mi era tot mai străin./în jurul meu multă vreme/ aceleaşi imaginicu mine în clarul ferestrei/ se repetau obse-siv./ mă întrebam ce se întîmplă/ cum pot de-păşi marginea patului/ masa şi scaunelepereţii camerei/ vîrful copacilor. cerul./ încănu ştiam şi-mi era frică./ atent la durerea dinpiept/ dintr-o dată lumea mi-a părut mai fru-moasă/ nopţile mai blînde/ viaţa mai puţincomplicată./ se făcuse dimineaţă. soarele ră-sărise/ dar eu pluteam/ tot mai aproape devarul pereţilor/ de tavanul camerei./ călăto-ream de unul singur/ încercînd cu disperaresă aflu/ încotro mă îndreptam” (zbor pericu-los). Punctele aşezate, adesea, după nişte co-municări oarecare (viaţa e mai puţin com- plicată, s-a făcut dimineaţă, soarele răsăriseetc.) dau sugestia urgenţei, a pericolului, a nă-

ruirii fiinţei înlăuntru unde nu o aşteaptă, ca înatîtea alte paradigme lirice, fratele, seamănul,salvarea, ci disperarea lipsei reperelor tocmaipărăsite, în nervul şi dramatismul unui jurnalintim sau, mai degrabă, ale unei scrisori deadio: „între două lumi fragile/ de ani buni ofereastră mă închide încet./ la cea mai micăschimbare/ simt frica/ cuibărindu-se în trup./nu ştiu cît de prezentă e această realitate/ cîtde sigur sînt între aceşti pereţi/ care cresc în-spre mine continuu noapte de noapte./ o luptăacerbă se dă între timpul de afară/ şi timpulmeu închis aici înlăuntru./ dar am îndoielilemele. în preajma casei/ un rîu roşu/ nu parea fi un semn bun” (două lumi fragile).

Supra-vieţuirea în exilul interior e o po-veste de spus printre lacrimi, cum scrie RaduFlorescu în poemul această lehamite; afară,în universul paralel, rămîn oameni „tot maineliniştiţi mai ursuzi”, pe o realitate cît lamacuţitului, în ceaţă şi ţipăt, într-un timp fărămemorie, înlăuntru, într-o încăpere ale căreiieşiri, uşi şi ferestre sînt blocate cu o „con-strucţie bizară” − metafora obsedantă a cărţii−, se află sufletul istovit, atins de rugină, încăutarea mecanismului complicat al „uităriide sine”, în sunetul asurzitor al miilor de clo-pote care bat vecernia, traversînd continentede frică, trăind doar în anotimpuri de ceaţă:„rătăcit în mijlocul casei, mii de clopote verzise aud din pereţi/ bătînd a vecernie./ intuieştio oră sonoră în care secundele curg pe subpiele/ în şuvoi, traversezi rînd pe rînd/ conti-

nente de frică anotimpuri de ceaţă/ odăilegoale. îţi întrebi inima cum era viaţa înmunţi./ o fereastră se deschide încet şi tot ceera sigur azi/ mîine devine periculos şi am-biguu./ înconjurat de o armată de molii des-chizi uşa./ simţi acut durerea zilelor pierdute/simţi apele rătăcind în fîntîni/ vezi flacăranea gră a morţii în floarea unor vişini” (con-tinente de frică). Nici măcar nostalgia sudu-lui din cărţile anterioare nu mai agită fiinţachiar dacă în Spaţii exterioare, a doua sec -ţiune a volumului, a omului hoinar, pare agăsi deschiderea (im)probabilă pentru a se ri-sipi într-o aventură spre sudul însorit, plecînddin pădurile neguroase şi de pe apele reci alenordului: „un timp ai călătorit în jurul casei./ai văzut iarba cum creşte/ ai văzut varul pe-reţilor cum tremură./ zile şi nopţi te-ai fră-mîntat/ dacă această călătorie te va ducedincolo/ unde trupurile devin energii pulsa-tile/ iar sufletul/ ia forma unei corăbii plutindîn derivă/ pe mările cerului./ ani la rînd aitrăit orbeşte/ ai aprins focul/ ai înotat în apelereci ale nordului/ ai hrănit cu visele tale o ar-mată de îngeri./ a sosit clipa să pleci. mai pri-veşti o dată în urmă/ şi vezi casa/ o corabie cupînzele umflate de vînt/ croindu-şi drum prinlivada de meri/ abia înfloriţi” (omul hoinar).

Lirica lui Radu Florescu repetă, în fond,experienţa poeziei noastre care creşte mereu(şi) în această întîlnire între sudul solar al uneiplaje cretane, de exemplu, şi ţinuturile hiper-boreene ale munţilor cu păduri şi ape precum

Sabasa; dar plaja e pustie, teritoriile visate sînt„întinse de frică”, deschiderea e o iluzie sur-pată în varul din pereţii casei etanşe, între cerşi pămînt, unde miroase a praf de puşcă şiunde omul e „aidoma unui gînd refuzat”:lumea, viul, polimorful − spaţiile interzise −sînt ale altora (cu numele poeţilor din preajmalăsată dincolo de „camera mea”: Nicolae,Cassian, Adrian, Mircea, Dorian), dintr-o rea-litate paralelă: „zile la rînd rămîi tăcut. rămîiîn preajma casei/ ascultând ploaia, rămîi înviaţă pentru că ştii./ nu departe de tine/ ro-iuri de drosophila melanogaster descoperălumea./ îţi imaginezi o viaţă primejdioasă/cîmpuri de ceaţă/ călătorii amînate/ nopţi culună pe dealurile din jur./ tot ceea ce ţi se în-tîmplă acum/ are un mesaj clar. în rest trupultău nou/ copleşit îşi urmează memoria./ rămîiaici respirînd anevoie/ atent la teritoriul dedincolo de uşă./ acolo de ceva timp/ eşti văzuttot mai rar” (rămîi tăcut). Blocat de o con-strucţie bizară sub un clopot uriaş, Radu Flo-rescu, un poet foarte special, scrie în Spaţiiinterioare jurnalul liric al zilelor fricii, dis-perării şi morţii. Cu faţa la zid.

���

���

Pasionat cercetător, cu răbdareşi acribie benedictine şi, mai ales,cu aspiraţia exhaustivităţii, Stan V.Cristea este istoricul literar caredemonstrează la fiecare apariţieeditorială o încredere absolută încuvânt, în capacitatea omului de aumple lacunele şi, deci, de a scrieistoria, de a o orienta în direcţiaade vărului. O conştiinţă autentică,derivând din responsabilitatea faţăde valorile naţionale, se corobore-ază cu fiecare demers cultural. StanV. Cristea defrişează terenuri ne-cunoscute, trasează drumuri clare,iar pe unde trece creează ordine şidisciplină, aşază lucrurile în matcafirească a adevărului – un adevăr alvieţii şi al culturii.

Prin lucrările dedicate lui MarinPreda, Marin Preda. Repere bio-bibliografice (2012) şi Marin Pre -da. Portret între oglinzi (EdituraAius, Colecţia Exegesis, Craiova,2015), Stan V. Cristea se dovedeştea fi ceea ce Perpessicius este pentruMihai Eminescu. Pentru viitorulcercetător al vieţii şi al operei luiMarin Preda, Stan V. Cristea a rea -lizat munca de documentare şi deinventariere a tot ceea ce a apărut înlegătură cu scriitorul. În aceastănouă lucrare, Marin Preda. Por -tret între oglinzi, istoricul literarvizează clarificarea şi elucidareaunor momente importante din bio -grafia scriitorului.

Parcurgând etapele biografieilui Marin Preda, pe ideea că aven-tura destinului este aventura conşti-inţei, Stan V. Cristea atinge pro- ble ma sensibilă a receptării postde-

cembriste, când scriitorul, răsfrântîn oglinzi din ce în ce mai infidele,este contestat cu o râvnă furibundăde Eugen Barbu, Grigore Grigurcusau Al. George. Extremele recep-tării sunt fixate prin spusele luiAlex. Ştefănescu („Niciun scriitorde după război nu s-a bucurat deatâta încredere din partea citito-rilor ca Marin Preda”) şi EugenSimion („Niciun alt scriitor românn-a fost atât de mult contestat – uneufemism – ca Marin Preda!”).

Precizările autorului sunt con-cludente, Stan V. Cristea urmărinddestinul scriitorului Marin Preda încontextul de dinainte de 1989 şi încel de după, în sensul unei reeval-uări corecte, fidele, în concordanţăcu adevărul istoric şi literar. Avândîn vedere că viaţa lui Marin Preda,„cu toate umbrele şi luminile ei”,are încă multe aspecte neelucidate,autorul nu-şi propune doar o clari-ficare, ci ajunge la o tratare com-pletă a „umbrei” proiectând asu- pra-i reflectoare din toate surselece-i stau la îndemână prin cercetareacribioasă: confesiunile autoruluimai întâi, apoi documentele de arhi -vă, mărturiile unor cunoscuţi, altecercetări dedicate temei.

Noul volum se vrea doar o„con tribuţie de istorie literară”, dareste, indiscutabil, mai mult decâtatât, căci Stan V. Cristea nu este uncercetător rece, fără implicare afec-tivă, detaşat de subiectul studiuluisău, ci, dimpotrivă, unul sensibil,fără ca afectivitatea să prevalezeasupra raţiunii interogative şi alogicii discursului.

Metoda aplicată în acest demersal exhaustivităţii este exprimată deautor în mai multe rânduri, direcţiade cercetare pornind din interior (dela confesiunile lui Marin Preda dineseuri, interviuri, roman) către ex-te rior, aşa cum apar în documenteşi în alte mărturii, aşadar, „informa -ţii acumulate prin cercetări (...) şiprin propriile noastre investigaţii,inclusiv în arhivă, fără să eludămalte elemente desprinse din operapredistă sau din biografia cesti -unii”.

Foarte multe dintre informaţiileaduse de cercetarea acribioasă a luiStan V. Cristea sunt inedite, alteleclarificatoare asupra unor chestiunicontroversate. Sursele pe care sebazează sunt credibile, nicio afir-maţie nefiind preluată fără o argu-mentare solidă. În cel mai pur stilpredist, Stan V. Cristea se bazeazămereu pe documente în demons -traţia pasionată a adevărului. Nimicnu-l lasă indiferent când este vorbade a clarifica aspecte controversate,când se confruntă cu orgolii şi idio -sincrazii exagerate, nemăsurate şi,mai ales, false.

Sunt puşi sub aceste lupe fideleşi clarificatoare, în sensul veridici -tăţii documentului, anii de şcoală(porecla dată de colegi lui MarinPreda în această perioadă eraPâh...), anii serviciului militar, de-butul (de fapt, debuturile) literar(e),polemica Ilya Murometz vs. IlieMo romete, relaţia cu Securitatea învederea elucidării suspiciunii de„nomenclaturist” a scriitorului. Bi -bliografia impresionează prin can-

titate, prin acribie şi rigoare, prinpasiunea vizibilă a exhaustivului.

Ceea ce aduce nou Stan V. Cris -tea în cercetarea asupra anilor deşcoală este corelaţia dintre figurileunor colegi şi profesori şi reflecta -rea lor în personajele operei. Nume -le unora dintre ei trece în ficţiune,contribuind la crearea unei atmos-fere necesare epicului sau confi -gurând un mediu de viaţă, precumaceste nume reale cu rezonanţe înoperă: Mihai Petrini, Diacones cu,Cochin. Profesorul cel mai drag dinanii adolescenţei, Iustin Salan ţiu,care i-a luminat primii ani de viaţăintelectuală, întreţinându-i încre -derea în talentul propriu, trece înlumea romanului Cel mai iubitdintre pământeni, pentru a numidouă personaje: Iustin Comănescuşi doctorul Salanţiu.

În privinţa debuturilor, Stan V.Cristea stabileşte debutul absolut allui Marin Preda: prima proză publi-cată este Nu spuneţi adevărul carea apărut în Tinereţea, 20 ianuarie1942, precedând cu câteva luni de-butul asumat de scriitor cu schiţaPârlitu’, apărută în Timpul, la ru -brica Popasuri, din 15-16 aprilie1942. Însă, Stan V. Cristea aduce şialte precizări pentru a clarifica pro -blema debutului predist. Astfel, elprecizează că prima proză, De ca -pul ei, pe care Marin Preda a trimis-o spre publicare revistei Albatros,condusă de Geo Dumitres cu, urmasă apară la 25 martie 1941. Primultext publicistic apărut a fost o re-cenzie dedicată lui T. Tretinescu şiG. Niculescu (Sergiu Filerot), apă -rută în Sfarmă-Piatră, 21 ianua rie1942. Sunt luate în considerare de-butul în volum, în roman, în tea tru.

Referitor la polemica Ilya Mu -ro metz vs. Ilie Moromete, Stan V.Cristea respinge speculaţiile lansatede Eugen Barbu, pentru a susţinepresupusele concesii/linguşeli, le -vantinisme atribuite abuziv lui Ma -rin Preda, susţinute apoi şi de alţii.Argumentul decisiv al lui Stan V.Cris tea este chiar lumea silişteană,

ma tricea stilistică a romancierului,în care este atestat numele de Mo-romete, nume comun, de altfel,sudului, explicat de lingvistul IorguIordan, ca derivat din moale, molo -mete; moromete este o variantă aacestuia, însemnând om leneş.

Interesantă este şi revendicareanumelui Preda, pe care Stan V.Cristea, în acord cu o interpretare alui Al. Piru, îl pune în relaţie cu lat.praeda „pradă”, fapt ce ar oferi oaltă lumină asupra titlului romanu-lui autobiografic Viaţa ca o pradă.Ideea e că opera nu şi-a dezvăluittoate secretele, că există cifruri, co-duri secrete prin care îşi provoacăpermanent cititorul.

Multe informaţii noi transpardin capitolul Marin Preda, urmă -rit de Securitate, în care istoriculliterar recenzează cartea IoaneiDia conescu, Marin Preda. Un por-tret în arhivele Securităţii (2015),din care reţinem că scriitorul a fosturmărit între 1952-1979.

Din toate aceste surse, tot atâteasimbolice oglinzi, imaginea lui Ma -rin Preda iese limpede, pură, caipostază a unui om curajos, neîn-frânt, în acord cu idealul pe care-lsugera indirect prin ultima replică atatălui: „Domnule, eu toată viaţamea am fost un om independent!”,„o conştiinţă morală solidă”, o„veritabilă conştiinţă naţională”,cum scria Eugen Simion, un scriitorcare a crezut în rostul scrisului şi înprofesiunea de scriitor, pe care aridicat-o la rangul exemplarităţii.

Cartea lui Stan V. Cristea esteun document care întregeşte bibli-ografia scriitorului, completându-i,totodată, şi profilul de intelectualautentic pentru care responsabili-tatea faţă de cuvântul scris, care ex-primă adevărul, prevalează asupraoricărui calcul, interes sau orgoliu.Scrisă din dragoste şi admiraţiepentru Marin Preda, cartea îi îm-părtăşeşte idealurile, fiind scrisă de-opotrivă din dragoste pentru adevăr.

Pe 26 mai 2000, a venit pe lumeprimul număr al unei publicaţii carea făcut istorie: Ziarul de Duminică,suplimentul de cultură al ZiaruluiFinanciar. Apărea în fiecare vinerişi se distribuia împreună cu acestadin urmă. Numărul 1 a fost lansat laTârgul de Carte Bookarest 2000, launul dintre etajele Teatrului Naţio -nal din Bucureşti. După 15 ani de laacel eveniment, iniţiatorul publi-caţiei, proteicul prozator şi jurnalistStelian Ţurlea, reface întreaga po -veste în Istoria inedită a unui ziarcultural (Editura Casa de PariuriLiterare, 2015). Un proiect în caream fost eu însumi implicat vremede peste zece ani, motiv pentru carepot adeveri fiecare episod pe care îlrelatează Stelian Ţurlea, dintre celela care am luat parte.

Cartea debutează cu un prologal fostului senior-editor, emoţionalşi emoţionant ca toate celelalte luăride cuvânt ce se regăsesc în paginileei. „În mai 2000”, zice Stelian Ţur -

lea, „nu m-am gândit o clipă undevoi fi peste 15 ani, ştiam că voi faceacest ziar, dacă mă va ţine Dum-nezeu în viaţă, încă un an, doi, zece,dar nu m-am văzut o clipă măcarpeste un număr atât de mare de ani.Pentru o publicaţie, de orice fel, 15ani înseamnă enorm, aproape isto-rie, mai ales când traversează vre-muri de criză, cu fluctuaţii econo- mice uriaşe, cu schimbări politicecare pot pune capăt şi celui mai mi-nunat proiect”.

În cei mai bine de opt ani în carea apărut sub formă tipărită, Ziarulde Duminică şi-a păstrat structurade la primul număr. Pagina întâi cu -prindea un editorial, semnat de fie -care dată de altcineva (seria a fostdeschisă de domnul profesor Nico-lae Manolescu, din al cărui text, in-titulat Ziarul de care aveţi nevoie,reproduc un pasaj edificator: „Zia -rul de Duminică nu inventează, ciselectează, nu compune concertele,nu pictează, nu sculptează; alege,

pentru cititorii săi, tot ce e valabildin toate cărţile, concertele, tablou -rile pe care artiştii le realizează. Elvede limpede şi aude corect...”), orubrică de eveniment, una de foile-ton, alta de interviu, de reportaj şide istorie nefardată, care continuaude obicei în paginile 2, 3 şi 4. Pa -gina 2 era dedicată cărţilor de lite -ratură şi portretelor de scriitori,pa gina 3 venea în plus cu rubricileConfesiuni şi Istorie literară, pepagina 4 îşi găsea locul Istoria, pe5, Ştiinţa, pe 6 şi 7 Artele, iar pe 8,alternau Avanpremierele cu paginilededicate Mentalităţilor. Un încân-tător spectacol de text şi imaginecare şi-a găsit repede cititori fideli,niciodată dezamăgiţi de conţinutulpublicaţiei.

În paginile Ziarului de Dumi -nică s-au exprimat unii dintre ceimai importanţi oameni de culturăde astăzi. Iată cine a semnat în pri -mul număr: Nicolae Manolescu,Constantin Stan, Bogdan Ghiu,

Mar cela Zamfir, Eugen Uricaru,George Arion, Dan C. Mihăilescu,Marius Ianuş, Alexandru Condees -cu, Gellu Naum, Ioan Groşan, Cos-min Popa, Silviu Sepciu, AndreiBacalu, Mircea Ţeca, Horia Gâr-bea, Tudor Călin Zarojanu, Gia Io -va, Andra Mămularu, Cornel RaduConstantinescu, Aristiţa Albăcan,Oltea Şerban-Pârâu, Dorina Gheor -ghe, Cristian Crisbăşan, Ioan Flora,Ioan Buduca. Lor li s-au adăugat ul-terior nume ca Ştefan Aug. Doinaş,Eugen Negrici, Alex. Ştefănescu,Tudor Octavian, Corneliu Antim,ducând numărul titularilor de ru -brici şi al colaboratorilor ocazionalila un total de ordinul sutelor.

Dar să revenim la structura căr -ţii. Prologului, editorialului semnatde profesorul Nicolae Manolescu şicelui scris de autorul acestei cărţi leurmează un amplu şi lămuritor in-terviu pe care Stelian Ţurlea i-lacordă lui Un Cristian şi care se in-titulează Erau atât de multe lu-cruri altfel în acel proiect, încâtnu puteai să nu fii sedus. Despreproiect vorbeşte şi Constantin Stanîn textul său intitulat Diversitate înunitate sau Nemţii din România,el revenind câteva pagini mai în-colo pentru a deschide secţiuneaOpinii la nr. 300 (şase ani) – 12 mai2006. Au exprimat atunci păreri, pelângă cel menţionat deja, TudorCălin Zarojanu, Emanuel Bădescu,Dan C. Mihăilescu, Oltea Şerban-

Pârâu, Cristian Crisbăşan, DanielNi colescu, Marcela Gheorghiu,Ioan Es. Pop, Alex. Ştefănescu şiStelian Ţurlea. Acestora li s-auadăugat, în secţiunea Confesiuni la15 ani – 22 mai 2015, BogdanGhiu, Andreea Chiriac-Hentea, Bog -dan-Alexandru Stănescu, Ale xan -dru Purcăruş, Daniel Cristea-Enache, Alice Georgescu, RobertŞerban, Adrian-Silvan Ionescu, Lu-miniţa Batali, Radu Constantinescu,Eugen Negrici, George Arion, Ni -culae Gheran, Călin Hentea, EugenUricaru, Cătălin Fudulu, Irina Pe-traş, Doina Ruşti, Alexandru Po pes -cu, Ioana Ieronim, Daniela Crăs- naru, Ovidiu Pecican, Marius Vasi -leanu, Dan-Silviu Boerescu, Mar-ius Miheţ, Remus Andrei Ion, VirgilMihaiu, Lucian Vasilescu, SoniaCris tina Stan, Daniel Cain şiGheor ghe Onuţ. Toţi aceştia, dar şialţii au respirat cândva aerul înalt alZiarului de Duminică.

Ultimele secţiuni ale cărţii se in-titulează Textele ajunse cărţi, Co-laboratorii Ziarului de Duminicăîn epoci diferite, Cei care au plecat,Trei portrete de Stelian Ţurlea şiArgument editorial, acesta din urmăfiind semnat de Un Cristian. Două -s prezece fotografii completează an -samblul acestei cărţi dense şi ma- iestuoase. O ultimă şi necesară pre-cizare: la fel ca alte proiecte greu deegalat, Ziarul de Duminică n-ar fiexistat fără Adrian Sârbu.

8 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Caiet critic

Ioan Es. Pop

O istorieîn haine de duminic[

Ana Dobre

Oglinzile recept[rii §i oglindirea adev[rului

���

���

9Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

���

Via\[ §i oper[

Alex. Ştefănescu

Romulus Rusan mi-a pus la dispoziţie, cuamabilitatea sa bine cunoscută, un jurnal ine-dit al lui Sergiu Huzum, ca şi alte documentereferitoare la viaţa şi activitatea acestui ope-rator de film rămas în istoria cinematografu-lui. Tinerii de azi poate nu ştiu, dar SergiuHuzum (17 mai 1933 – 23 noiembrie 2004),al cărui nume apare pe genericul faimosuluifilm al lui Lucian Pintilie, Reconstituirea, ainventat un procedeu de filmare, „Trans-Trav”, adoptat de cineaştii din întreaga lume.

În 1970 s-a stabilit la Paris (ceea ce în-seamnă că a devenit, implicit, indezirabil înRomânia) şi a realizat acolo filme documen-tare de mare interes, unele în colaborare cuPaul Barbăneagră, altele, pe cont propriu.

Era structural inaderent la comunism. Înpaginile sale de memorii evocă, printre altele,în registru satiric, modul cum s-a organizat laFocşani, pe vremea când el era elev al Liceu-lui „Unirea”, participarea la funeraliile unuilider comunist (textul din care citez în conti-nuare este inclus în culegerea de evocări:Asociaţia „Unioniştii”, Exerciţii de neui-tare. Liceul „Unirea”, Focşani, 1943-1951,volumul III, Bucureşti, octombrie, 2003):

„Într-o zi, ne spune un profesor:− Toată lumea vine mâine dimineaţă îm-

brăcată curat şi cât mai în negru cu putinţădeoarece va trece trenul mortuar cu tovarăşulDimitrov, care a murit la Moscova.”

[Întâmplarea s-a petrecut fără îndoială în1949, când liderul bulgar a murit pe neaştep-tate, în mod suspect, aflat în vizită în URSS,la invitaţia autoritară a lui Stalin.]

În stil comunist, elevii sunt duşi încolo-naţi la gară, în ritmul unui marş rusesc, cumult mai devreme decât ar fi fost necesar, şianume la ora 5 dimineaţa. „Pe la ora 10 di-mineaţa − povesteşte Sergiu Huzum – a în-ceput un fel de foială. Unul zice despre trencă vine la 11”, dar trenul nu vine. „Pe la 12,ora prânzului, mai marii serbării au hotărâtsă-i disperseze pe participanţi în lungul linieiferate, ca să nu mai fie atâta îmbulzeală peperoane...”

În aşteptarea trenului funerar tinerii îşi gă-sesc tot felul de ocupaţii, configurându-se ast-fel o comedie a aşteptării inutile. Se înfiripăchiar poveşti de dragoste. Spre seară, trenulîn sfârşit apare: „Se aude un fluierat lung delocomotivă. Într-adevăr o locomotivă trecedestul de încet, fluierând, ca lumea să steamai departe de linie”; „După vreo zece mi-nute apare o altă locomotivă, care trăgeadupă ea trei vagoane-platformă, pe care eraualiniaţi şi îmbrăcaţi în costumele de paradă,cele mai sclipitoare pentru ruşi, mai modestepentru bulgari şi ponosite pentru ai noştri”;„Problema lor însă cred că era cum să se ţinădrepţi când locomotiva trăgea scuturând însalturi cele trei vagoane”.

Chiar şi când scria amintiri, SergiuHuzum făcea de fapt film.

*În arhiva – necunoscută până în prezent

lumii literare – rămasă după moartea saexistă, printre altele, un dosar de plasticverde, cu copertă de folie transparentă, cu-prinzând texte printate (în total, 178 de pa-gini): Sergiu Huzum, Privind lumea princuvinte. Aceste texte surprind prin talentul li-terar, este adevărat, necultivat, dar impetuos,al marelui operator de film. Unele pagini, deo originalitate şocantă, ar putea figura chiarşi în cea mai exigentă antologie a prozeiscurte româneşti. Mă gândesc, de exemplu,la o scurtă povestire scrisă la persoana întîi,

intitulată Câteva cuvinte despre „moarteacăprioarei” şi datată 12.11.1999. Construităpe un echivoc apărut într-o convorbire tele-fonică – o copilă a murit la figurat pentru căa devenit adolescentă sau a murit la propriu,strivită în urma prăbuşirii patului sub care seascunsese ca să afle de ce geme mama ei înfiecare noapte −, această povestire este de undramatism zguduitor:

„Azi am o preocupare importantă.Să găsesc prin magazine ceva care ar

putea să-i facă plăcere. Marie-Neige, ne-poata mea, împlineşte astăzi 12 ani.

Seara, încerc să-i dau telefon la Paris,dar este tot timpul ocupată linia.

În fine, după multe încercări, răspunde latelefon femeia care se ocupă de copilă cândmaică-sa este plecată.

− Marie-Neige a murit. Nu mai avem co-pilă. Îmi spune bătrâna femeie printre la-crimi.

− Cum este posibil? Ce s-a întâmplat?Mă bâlbâi eu în timp ce cred că bătrâna şi-apierdut minţile, iar pe mine mă podidesc la-crimile. Cu chiu, cu vai, aflu că fetiţa a fostgăsită de femeia de serviciu venită pentru cu-răţenie dimineaţa, strivită sub patul prăbuşitîn care fusese culcată maică-sa, ca în fiecarenoapte, cu unul din noii ei prieteni.

Fulgere de stop-cadre îmi trec prin faţă,prin ochi şi mai ales prin minte. Crâmpeie defraze şi imagini răbufnesc din memorie.

− Papy, de ce scânceşte mama noaptea şimă trezeşte din somn?

− Poate a mâncat prea mult aseară şi odoare burta.

− Papy, de ce astă noapte a gemut şi aţipat multă vreme? Noaptea viitoare o să scotcheia de la camera mea, ca să nu mă maipoată închide. Vreau să mă duc încet să vădde ce ţipă. Poate cere ajutor? Să mă ascundsub pat, să-mi dau seama ce se întâmplă.

− Te rog să stai liniştită şi să dormi. Credcă toate astea sunt închipuirile tale. Nu

cumva ai luat note proaste la şcoală şi dincauza asta visezi urât?

− Papy, astă noapte am aflat misterul.Am fost să văd. Lumina era aprinsă, mamaera dezbrăcată, iar omul acela, gol şi el, eraurcat peste ea. Din cauza asta ţipa, pentru căomul acela era prea greu. De ce acceptămama să doarmă omul acela peste ea? Nupoate dormi alături?

− Cred că eşti încă prea mică pentru aînţelege tot ce se întâmplă în jurul tău.

− Eu sunt prea mică sau tu nu eşti încădestul de mare ca să-mi poţi explica secretul?

Marie-Neige, copila, a murit strivită şistrivind la rândul ei, ţinând strâns în braţe

puiul de căprioară, jucărie adusă de mine,anul trecut. A murit copila, strivită de obse-siile, fantasmele şi dezlănţuirile violent feme-ieşti în călduri, fără urme de pudoare, alemaică-sii. A murit copila, în plină separarede inocenţă, chiar în ziua de astăzi, când aîmplinit 12 ani.

− Nu mai avem copilă! Marie-Neige adevenit adolescentă, mi-a mai spus bătrânala telefon.

− Doamne, fă ca nimfomania mamei sănu se fi transmis fetei!”

Puţini sunt scriitorii – trebuie să recu-noaştem – care ar fi putut inventa o întâm-plare la fel de semnificativă din punct devedere estetic ca această întâmplare reală. Saupoate că şi Sergiu Huzum a inventat-o, dar apovestit-o atât de convingător, încât îţi vinesă crezi că a trăit-o.

Operatorul de film, specialist în arta de-cupajului, avea un remarcabil simţ artistic şio capacitate de exprimare rapidă, nervoasă.În textele sale, viaţa este gândită şi regândită,analizată şi reanalizată, definită şi redefinităîn câteva fraze, remarcabile prin caracterul lorparadoxal şi prin plasticitate. Iată câtevaexemple:

Despre manifestanţii văzuţi pe străzileBucureştiului în 1999:

„Mergeau cu spatele ca să ajungă repedeîn urmă, înainte de 22.12.1989.”

Despre ortodoxism:„Cred că sunt orto-docşi drepţi şi orto-

docşi strâmbi.(...)Eu sunt de partea preoţilor cu har, ade-

văraţi, şi nu de cea a popilor autopopiţi, lin-găi şi trădători.”

Despre reziduurile de comunism dinminţile unor oameni:

„Mari maeştri în arta stigmatelor invizi-bile au fost întotdeauna chinejii. Ei au inven-tat tehnica prin care ele pot fi făcute vizibile.În felul acesta, mii de fugiţi din lagărele lorde concentrare au putut fi prinşi şi condam-naţi.

Pentru a distinge stigmatele invizibile, eletrebuie luminate cu o sursă de lumină infra-roşie şi una ultravioletă. Păstrând în unul dinsertarele mele filtre de lumină pe care le fo-loseam pe timpul când lucram la televiziune,am rămas uimit aşezându-le în faţa uneilămpi cu xenon.

Lumina lămpii, traversând filtrele, cădeaşi pe o revistă ilustrată din România, aflatăpe masă din întâmplare. O mulţime de foto-grafii reprezentau aici diferiţi prelaţi, politi-cieni, ba chiar diverşi oameni simpli de pestradă. Uimirea mea a fost maximă când pefrunţile multora au apărut secera şi cioca-nul.”

*Sergiu Huzum a fost căsătorit, cum se

ştie, cu Mioara Cremene, poetă longevivă şiprolifică, autoarea unor versuri lipsite de pro-funzime, dar neplictisitoare (a murit la 18aprilie 2014 la Paris, în vârstă de 91 de ani).În 1956 ea l-a vizitat pe Nicolae Labiş, la spi-tal, cu câteva zile înainte de moartea acestuia,i-a ascultat confesiunea precipitată şi a ţinut-ominte. De scris, n-a scris nimic atunci, întru-cât nu voia să ajungă la închisoare (ca atâţiaalţi scriitori care în acea perioadă au fost în-temniţaţi pentru difuzarea unor adevă ruri ne-convenabile regimului comunist). Iată însăcă, după 1989, revenind pentru scurt timp înţară, a stat de vorbă cu Cezar Ivănescu, carepovesteşte într-un interviu:

„Ea [Mioara Cremene] a vorbit cu Labişcând acesta se afla pe patul de moarte şi, în-trebându-l cum s-a petrecut accidentul, Labişi-a spus aşa: el s-a dus să ia tramvaiul la ora2:40 noaptea de la Colţea, staţie în care-şidăduse întâlnire cu o cucoană mai în vârstă,Maria Polivoi, dansatoare pe nu ştiu unde,care voia să-l ia şi să-l culce la ea acasă înseara aia; şi acolo, în staţie, securistul care-l urmărea pe Labiş s-a urcat în remorca tram-vaiului în care urma să se urce şi poetul.Labiş era un pic băut − nu tare băut, că s-adovedit că n-a prea băut în seara aia − şi,cum se clătina aşa un pic şi era indecis, secu -ristul a avut senzaţia că Labiş nu se va urcaîn acel tramvai şi, de frică să nu-l scape desub observaţie (că el îl avea în urmărire, îţidai seama, filatorii, ce meserii au, trebuie săse ducă după ăla peste tot, dimineaţă dau ra-portul, că altfel au îmbulinat-o), a sărit prinuşa din faţă şi, în săritură, l-a izbit pe Labişşi l-a băgat sub tramvai.”

Textele inedite ale lui Sergiu Huzum ne-o aduc în minte şi pe Mioara Cremene, alăturide alţi scriitori şi artişti care populau scenavieţii publice din România în a doua jumătatea secolului trecut şi pe care, ingraţi cum sun-tem şi, desigur, absorbiţi de tot ceea ce se în-tâmplă azi, i-am uitat.

Sergiu Huzum, altfel decât îl §tiam

1. Sergiu Huzum elev de liceu

2. Sergiu Huzum alături de Lucian Pintilie

3.Mioara Cremene cu sot&ul ei, Sergiu Huzum

1

3

2

Mască mortuarăDacă o să vă treacă, totuşi, prin capsă-mi faceţi o mască mortuară, să zicem, bunăoară, ca unor mai vechi locatari de la belu,atunci, bine, fie,o mască din pepene galben să-mi faceţiori din zahăr pudrăo mască dulce de femeiesă iasădin capul meuşi de pe chipul meu

o mască mortuară este fiecare vers pe care l-am scriseste fiecare privirefiecare paloarepe fruntea mea demodată

*

masca mea mortuarăar trebui luată după cuvântdupă gura mea, care a îmbătrânittot numărând anii

O mască funerară, nimic altceva,este fiecare carte.

O mască a mea,ulrând,

cu gura spuzită,care se întoarce din moarte

*

Gura mea a căpătat, de la o vreme, un zâmbet amar.

O cutăîncreţitoare,ca a ochilor.

Buzeleau dobânditun rictus al buzelor.

Dacă te uiţipe faţa mea,s/au trasat, deja, liniile de demarcaţie.

S/au săpattranşeieleşi s-au însemnat poziţiile de bătălie.

Se poatevedea chiar urma frontului.

Sepot observaatentlocurileunde au explodatşrapnelele.

Coapseleîn care, adânc, s/au înfundatobuzele

şi obielele.

Şi cum,pe contur,abia

se mai pot mişcabuzele

Maestrul meu esteunul dintre numelelui DumnezeuMaestrul meu este unul dintre numele lui Dumnezeu.

El nu este decât un reflex al Beatitudinii infinite.

Un fel deEsenţă divinăîn mişcarede aceea este Essencia/ de aceea e--ste Essencianoi nu suntem decât aceiacare ne bucurăm de bucuria Luine gândăcim cu jocul Lui

ne desfătăm numai cu dragostea şi minunile Luinoi numai prin el iubim

cu mâinile Lui nemijlocitdin El am gustat din veşnicie

şi ce-i al Tău, oare,Doamne• şi poate • să-mi rămânănumai mie?

Sunt una cu maestrul meu(Intru în carne la cine mă iubeşte)

Cine se atinge de mine se face scrum.

Nici nu ştiu de unde ţâşneşte sângele. Nici nu ştiu. Nici nu ştiu de undeîngheaţămeningele.

Cine se atinge de mine se taieca de o muchie ascuţită a lumii. Versul meunu se moaie.

Cuvântul meu nu se-ncovoaie.Cine se atinge de Mine se rupe.

Cine Mă atinge se despică.FiindcăEu nu sunt de atins.

Nu sunt de iubit.Nu sunt de sărutat cu buze Păcătoase. Şi nici cu buze perfide.Şi nici, măcar, cu buze virgine.

Intru adânc, la cine mă iubeşte,În carneŞi-n oase.

*

Nu sunt de mâncatşi nici măcar de băut,pentru că doar El, Unul, este.

Eu sunt numai de îndumicatşi de ciugulit firmituride pe crestele agreste.

Eu sunt numai una cu maestrul meu,Fiindcă, de la El, vine mâncarea.Şi de la El vine şi înserarea.

*

Luminez prin carnea celor pe care îi iubesc. ŞtiuCâte puţinDin ce-nseamnă să fii viu.Luminez prin oaseŞi de aceea mi se spune fluorescenţăSunt, numai, pace şi cadenţă.

Trăim într-o lume de drone.Şi clone. Deasupra noastră se învârteOsârdia sfântă – şi lasăOase în cripte-Poezia mea e precisă.

E un instrument chirurgical.E prescrisă. Şi beauPocal după pocal.

Jivine. Luminal. PastileCare dorm şi-n trupul tău şi-al meu.

Poezia mea a fost amarăamară ca iarbaşi ca pelinul, şi ca lucerna.

Doar steagul ştieDoliul şi berna.

*

Am iubit, iubitgheaţa subţire şi cruntă,gheaţa cumplită la mal.

Am iubit, iubit,zăpada tristă din carbit.

Am iubit toate felurile în care aş putea iubi.Am iubit toate felurile în care aş putea muri.

Aş fi murit în toate felurileaşa cum, de altfel, am făcut-o deja,am şi făcut-o de-a lungul istoriei.

Nici nu mai ştiucât de amarestegustul gloriei.

*

Am scris toată viaţa mea numai cu gândul de a nu-ldezamăgi pe Maestrul meu. Cu teama. Cu fricaviscerală şi evisceratăcă Lui nu o să îi placă ce am scris.

Am scris numai din vârful picioarelorîn vârful degeteloram scris cât o zi de clacă.

Viaţa mea s-a dovedit scrisă dintr-un capătîn altul.

(am plecat spre galaţi cu aceeaşi geantă cu care, acum douăzeci de ani, am venit în bucureşti, care era aceeaşi capitală)

Inima mea a fost cântăreaţa cheală.

10 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Poezie

���

MihailG[l[\anu

Constantin Iftime

Copiii s[lbatici3

Apoi şi-au dat seama că sunt înconjuraţi de găini. Se strânseseră toate din jur, chemate parcă în acelaşi

timp, ca la o manifestaţie. Îşi înălţau capul înspre ei în ace-laşi timp. Nici una nu cârâia.

− De ce nu cârâie, domnule?, întrebă Capră cu glasulsumbru.

Găina din faţă căscă ciocul mare şi galben şi vărsă cevaverde. Avea ochii trişti când îşi îndreptă încet gâtul golaş.După pene, lui Capră, care se afla cu un pas mai în faţă, nui se păru a fi sănătoasă deloc, nici după clonţ, nici dupăochi. Era slabă şi avea şi pieptul ascuţit, târşâindu-l pepământ, doar burta i se umflase ca o minge. „Asta moare!”,spuse. „A mâncat grăunţe degeaba!”

Toate întoarseră deodată capul spre cel care vorbise,ca la comandă. Îl ignorau pe Michi, care părea mult maimic. Parcă adormise sau intrase în pământ. Îl priviră şi peel cu aceiaşi ochi rotunzi şi răi. În troscotul murdar ca părulde porc, nu mai era căldură, iar fierbinţeala zilei se topiseîn pământul pietros. Lumina venea pieziş dinspre un bloc.Lui Capră i se păru că ţigara din mână, un Carpaţi tare calemnul, avea gust de untură.

− Hai la badea, curvelor! Hai, că nu vă omor!Prinse curaj, apoi ştia că avea voie să vorbească, doar

era vorba de găini, iar lui îi făcea bine să fie cât mai direct.Înnebunea cu Michi ăsta, care tăcea, şi nu ştia de parteacui să fie, nu era de partea lui, sigur.

Cocoşul rămăsese mult în urmă şi privea peste gard.Găinile continuau să se apropie, încet, uguind cu clonţuldesfăcut. Cele din frunte rupeau cu furie firele de nalbăsau de troscot, se vedea că nu o făceau de foame, aşteptausă se apropie una de alta, să înceapă să cârâie. Înghiţeaufrunzuliţele întregi. Clonţul se căsca, până li se înroşeagâtul golaş, la unele rămânea limba subţire înfiptă în aer.Lui Capră îi era scârbă acum să se uite. Cele mai multeaveau un gât musculos şi plin de piele bătrână încreţită.

Cei doi deveniseră atenţi, deodată, la creasta cocoşului.Tremura, se ridica în sus ca la o comandă anume, uite, de-venise dreaptă, încordată, tăind aerul, apoi căzu bleagă.Mereu arăta însă îngrozitor de cărnoasă şi de mare. Cârdulde găini ocolea un gărduţ al curţii răvăşite. Într-o troacă decauciuc, o roată de tractor, tăiată grosolan cu fierăstrăul,strălucea un lichid cu o peliculă multicoloră. Urma un tubde beton, zdrobit la mijloc de vreo maşină, înecat în mâlputuros şi plin de pene. Tot pe acolo, apăruse din senin uncopil, care se aplecase după o piatră colţuroasă, stând cuochii numai pe ei.

− Bă, uite-o pe Gălbenuşa şi pe Pestriţa! Strigă, aruncă bolovanul cu toată puterea şi o zbughi

după colţ. Alte pietre începură să plouă în urmă. Găinilesăriră în toate părţile. Se stârni un praf gros, textil, cu fulgişi zdrenţe putrezite. Mirosea a petrol. Capră se apăra depraf cu o mână, de parcă ar fi fost orbit. Dusese cealaltăpalmă desfăcută, căutând de zor cu degetele la burtă. Nureuşea să ajungă la pistol şi se scremea. Auzi ceva pârâindchiar lângă el şi încetă. O găină uriaşă se zbătea în praf cucapul zdrobit.

Sângele ţâşnea cu putere. Găinuşa, căci era galbenă deparcă fusese afumată cu sulf, se înfipsese cu gâtul golaş îngărduţul de sârmă cu ghimpi şi urzici. Se eliberă în celedin urmă şi o luă după celelalte, clătinându-se de parcă erabeată. Îşi târa o aripă galbenă prin praf. Alta, Pestriţa, stăteanumai lângă ea. Cei doi se uitau derutaţi, nu înţelegeau,cum de e posibilă o asemenea prietenie între găini. Cred căşi copiii aceia care-i pândeau căscară ochii de milă şi,poate, unul de la locul lui ascuns lăcrima. Le era şi milă,şi scârbă în acelaşi timp. Găinuşa frântă se întorsese pejumătate cu trupul ei gras, căzu peste aripa moartă şi-i privigaleş, foarte ademenitor. „Hai, acum să vă văd!”, auziră eişi priviră ciudat spre colţul de unde se pregăteau să le vinăcopiii în ajutor.

− Bă, asta e bolnavă! Hai s-o omorâm!Găina, la comanda grasului, se lăsase pe vine, cu ari pi -

le desfăcute, iar la urmă se răsturnă în praf. Rămăsese doaro urmă groasă de sânge. Michi, mai refăcut după ce celălaltcedă, nu pierdea din ochi nici o mişcare a găinii muri-bunde. Hai, omorâţi-mă, ce mai aşteptaţi! spuneau ochii

ei lipicioşi. Din clonţ îi curgea lichidul acela murdar. Gra-sul se tot trăgea îndărăt, puse mâinile la ochi. Nu suportascena, dar se enerva de-a binelea, voia s-o înfrunte şi gata.Lovi cu bocancul în pietriş de ciudă. Făcu doi paşi, dar maiîn lături şi se înmuie. Înfrângerea lui fusese pecetluită înfaţa lui Michi, care avea deja clar în minte acest jalnicsfârşit. Când se aplecă, sângele găinii a ţâşnit şi-l murdăripe Capră de sus până jos. Căutară atunci amândoi să o iala fugă, unul în faţa celuilalt.

Cocoşul rămăsese fix, nemişcat. Cei doi ignorară găinile care se îngrămădiseră nemul -

ţumite şi se hotărâseră să o ia tiptil, călcând pe vârfuri,aplecaţi, numai după el. Găinile, neluate în seamă, nu maicârâiau, dădeau repede din picioruşe ca nişte copilaşi. Lă -sau în urmă mirosul proaspăt de pene zburătăcite. Cocoşulcârâia ca un ţăran luat la întrebări, când şi când se propteaîn gheare, drept în faţa celor doi miliţieni. Le arăta o găoa -ză cheală, dar nu putu să cânte cum ar fi voit. Se auzirăcâteva chiorăieli de maţe pline de grăunţe, le scotea pegâtul umflat şi încordat ca pe nişte pocnete de pene rupte.

Chiar se împiedică într-un picior de ciudă, bolboroseasingur, cu pleoapele înroşite, ca un bătrân. Tare ar mai fipus Michi bulanul pe el! Să-i sară păduchii şi microbiiaceia străini din penele bolnave! Grasul lovise odată unţăran cu piciorul în fund, pe unul cam de vârsta tatălui său,Lică nebunul. Simţise fesele vânoase în bombeu, numaios pe os, iar fundul acela uscat îi împinse gheata înapoi.Acum îşi plecase capul în faţa acelui cârd, fusese înfrânt,nu ştiu cum, ca în faţa acelui ţăran. Demult, şi cascheta îicăzuse în praf, iar ţăranul scosese la urmă un ditamai cuţi-tul şi îl privea supărat. Dusese de mai multe ori buriceledegetelor groase pe ascuţiş, avea şi pielea mâinii crăpată,cu tăieturi negre, impregnate de beton.

Cocoşul, cu spatele năpârlit şi gras, horcăi iar ceva,ceva răguşit, aruncă cu furie ţărâna, scurmând-o chiar desub bocanci. Nu putea cânta, dar se înălţa parcă până lacentura lui. Găinile îl ascultau rotind capetele rapid, cândla stânga, când la dreapta.

Atunci, după ce îşi socotise bine paşii, Capră îl chitişi-l lovi mortal. Se aplecă aproape de pământ, de mai multeori, ca să fie sigur că-l nimerise. Cocoşul însă desfăcu arip-ile, mândru ca un vultur, şi zbură! Zbură pur şi simplu peo bară groasă de metal. Se clătină în faţă şi în spate, ţinân -du-se zdravăn cu ghearele care înşfăcară ţeava, care ră-suna limpede de tot, şi o trăgea spre pieptul musculos,înroşit la sânge, pe sub penele rare. Totuşi, îşi ţinea echili-brul greu. De mult nu mai zburase atât de dezinvolt, îm-bătrânise sau îşi pierduse din deprinderea de sălbăticiune.Mâncase şi se îngrăşase într-un coteţ de beton scârbos.Asta se vedea pe burta lui tocită, lată de la grăsimeabătrână, unde avea răni de la cuie, pietre sau sârme. Poatei se făcea greaţă şi de găinile lui, care gâfâiau schimbate,cu pieptul slab, cu petice subţiri de grăsime albă, teşită depardoselile reci. Din cioc, le curgea mereu ceva alb, abun-dent, mai aveau şi limba galbenă. Deodată găinile arătarăcă puteau alerga mai bine decât ei. Cârdul viră la nouăzecide grade, se vedea că făcuseră mişcarea asta de mai multeori, alergând după tomberoanele de gunoi, dar acum leieşise perfect. Pur şi simplu au dispărut.

O femeie ivită în mijlocul lor, în capot, îşi făcea vântcu amândouă mâinile, uitându-se spre cocoş. Îl ameninţăcu o coadă de mătură, ghintuită la capăt cu o ţeavă de alu-miniu, cu mâner strunjit, ca să fie mânuită bine la bătut co -voare. Cocoşul nu o luă în seamă. Aşteptase ca găinile luisă treacă pe lângă picioarele dezvelite ale femeii, să facămişcarea aceea strategică şi, după ce dispărură, se uităameninţător în sus la ea. Îşi scutură aripile păduchioase,îşi lungi gâtul şi sughiţă ca un om matur. Femeia se speriede-a binelea. Uite, cocoşul ăsta ori s-a sălbăticit cu totulde la resturile de mâncare de la cantină, ori a învăţat să sebată în parte cu femeile, de la beţivanii ăştia care nu se maisatură de băutură. Gândind astfel, se înmuie şi nu-l mailovi.

Cei doi deja se încurcaseră în covoarele puse pe altebare la uscat, dădeau din mâini, erau umede şi jilave,cleioase şi miroseau a hoit. Era vorba de un clei sau de ovopsea care se scurgea tulbure, groasă, ca mierea, din părulacela scurt şi tocit. Când au ieşit din hăţiş, femeia dis-păruse, o luase bine la picior. Hoo, că nu te mâncăm

proasto!, glăsui grasul, aflat pe urma ei. Văzuse capotuldesfăcut, îi mirosea cu poftă pielea ei proaspăt îmbăiată, îivăzuse şi picioarele albe, care se zbăteau s-o ia la sănă-toasa. Apoi hotărî să se pună chiar pe alergat, până vaomorî găinile acelea. Michi avansase cel mai mult, de fapt.Femeia se speriase tare de ei, apoi răcni de-a binelea,uitându-se la miliţianul acela gras, care se muncea să des-facă ceva de la şold, unde clămpănea tocul de pistol. Nuştia că e gol. Capră avea acolo de fapt nişte bile de rulmentsau ceva asemănător. Pe chipul femeii se arătă o expresiede spaimă, „Doamne, să nu-l mâniem pe Cel de Sus!”,şopti cu mâna la gură.

− Ce tot spune toanta asta?, întrebă Capră şi se munceacu centura, cu tocul desfăcut.

Lângă femeie ajunsese în grabă un bărbat, care seuitase multă vreme cu palma la ochi. Lăsă mâna pe umărulei şi încercă să o liniştească, dar ea plângea sfâşietor. Gra-sul o consolă şi el în gând: „Stai, proasto, că dacă rănimgăinile le tai şi le mănânci tot tu!”. Michi ar fi vrut ca gra-sul să greşească atunci când aruncă nişte bile şi de dataasta. Ştia că acum socotea în gând pe care să o scoată, maimare sau mai mică, nu se decidea. Michi scutură centuraîn acelaşi fel, o făcu pentru celălalt. Îi arătă cum să pro-cedeze. Atunci, centura lui sări în aer de parcă ar fi fostmai nervoasă decât el, sări cu toată puterea. Erau pierduţi!

La blocurile din jur apăreau capete, care se lăsau pestebalustrade. Atunci, din stânga, dinspre acel tomberon, unulcu margini năclăite, cu hârtii fărâmiţate, cu pungi pline demizerii atârnând pe buza lui crăpată, se auzi ceva. Văzurăcum se mişcă înăuntru, cum se clatină greoi tot mormanul.„E un porc acolo înăuntru!”, îi spuse pe tăcute Capră şifăcu semn ţinându-se de botul lui gros. De unde se afla,Michi zări coama neagră şi bătucită de praf a jivinei. Scor-monea nestingherită în tomberon. Clefăind, înălţă capulde câteva ori, privi mânios spre cei doi, apoi spre bloc. Dinbot îi atârna un şoşon sau un ciorap rupt, iar coada fluturalipăind cu plăcere de fundul lat, apoi o lovi şi de tablă decâteva ori.

Cocoşul, în spatele lui îşi împingea găinile cu pieptul,îşi târa aripile pe pământ, ara pur şi simplu prin mormanelede gunoaie. Găinile găsiră ceva de mâncare şi nu se dădeauduse. La urmă, convinse şi gălăgioase, se strecurară, ple -când capul, în tomberon, printr-o gaură ştiută. Acolo, înpartea de sus, unde creştea o tufă mare de urzici, tabla seînnegrise, iar rugina săpase o roată împrejurul unei îndoi-turi. Capetele ierboiului se băgaseră deja cu totul înăun-tru, unde era umbra mai deasă şi gunoiul mai gros. Porciio lăţiseră cu grumazul. În zimţişorii ruginiţi, fluturau firegroase de păr de pe greabănul lor tocit, unele negre, altelegalbene şi viguroase.

În sfârşit, găinile s-au liniştit acolo înăuntru. Cocoşulrămăsese de pază şi se penea. Privea ameninţător spreporc. Coada lui răpănoasă flutura lângă ciocul lui neclin-tit. Când porcul îşi făcu vânt ca să zburde, fiind mâncat şiodihnit, cocoşul o zbughi spre găini, care se auziră zbură -tăcind. Îşi făcură un culcuş al lor, drept în mijloc, înconju-rate de malurile înalte de gunoi împietrit. Se pregăteau iarde culcare prea devreme.

Văzând porcul cum saltă de picioarele de dinapoi, mil-iţienii zâmbiră şi nu prea. Îşi frecau cu neîncredere bulanulîn palme. Erau obişnuiţi cu asemenea porci sălbatici prinoraş. Creşteau în gunoi. Al cui o fi ăsta? Doar îi cunoşteape toţi din mahala. Oamenii, după ce îi hrăneau cu lături,îi împingeau cu piciorul afară din ogradă, să meargă câtmai acolo, în gropoi, să se scalde în nămol. Apoi pândeaudin dosul gardului şi râdeau cum porcii îi alergau pe copii.

− Bă, e cutremur, şopti Capră speriat. Toate în jur se opriseră în loc, se aşteptau la o spaimă

mare. Întâi se auzi un huruit gros, dând de înţeles că înain-tează ceva groaznic. Nici ei nu se mai mişcau, aşteptau săvadă ce li se mai poate întâmpla. Alături, un lampadar s-aaprins şi s-a stins de câteva ori la rând. Atunci Michi simţicum vâjâie ceva pe la urechea lui. Îndată se înteţiră şihuiduielile de la balcoane. Femeile strigau mai ales la ei şila porc. Băteau cu lingurile în oale, în barele de la balcon.

Michi şi Capră se hotărâră deja de mult să se retragă.Păşeau şi iar se opreau. Căutau cu ochii în urmă, când laporcan, când la balcoane. Le era silă de ceva, cum făceaucând erau obosiţi, la sfârşit de tură.

11Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Proz[

���

(Fragment din romanul Copiii sălbatici, în curs de apariţie la Editura Cartea Românească)

12 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Publicată la Madrid, la Editura Alfaguara, în 1997 (într-untiraj de peste cincizeci de mii de exemplare), cartea a avutimediat un amplu ecou în Spania şi pe plan internaţional: acunoscut mai multe ediţii, ultima fiind cea apărută în 2014 laEditura Planeta, şi a fost tradusă în zece limbi − engleză, fran -ceză, germană, portugheză, greacă, polonă, olandeză, core ea -nă, chineză şi mandarină (cele două limbi majoritare dinChina, unde a fost publicată în o sută de mii de exemplare şidistinsă cu Premiul Naţional de Excelenţă pentru LiteraturăStrăină, acordat de Ministerul Culturii).

Pentru a crea o operă biografică de asemenea anvergură,Dasso Saldívar a lucrat vreme de 20 de ani, vizitând locurileesenţiale din viaţa lui García Márquez; a realizat sute de in-terviuri cu familia, rudele, prietenii, colegii şi criticii scrii -torului – dintre acestea, două cu autorul însuşi – şi a consultatarhive din mai multe ţări, pentru a putea răspunde la cele douăîntrebări majore: cine a fost omul care a scris Un veac de sin-gurătate şi care este realitatea istorică, socială, culturală şipersonală care a dat naştere faimosului roman.

Oferim un fragment din această biografie, în curs deapariţie la Editura Rao, unde se relatează circumstanţele încare a apărut Un veac de singurătate şi modul în care a fostreceptat în America Latină.

*

Deşi cu două luni înainte scriitorul din Aracataca mărtu -risise că „a scrie cărţi e o profesie sinucigaşă”, în realitate nufusese niciodată atât de sigur pe o carte a sa ca acum: în stră-fundul fiinţei ştia foarte bine că realizase „capodopera” pecare îi făgăduise lui Mercedes că o va scrie la patruzeci deani, pe când zburau, proaspăt căsătoriţi, de la Barranquilla laCaracas. Şi o ştia nu numai din proprie convingere şi de laprietenii care îl citiseră, ci şi din rumoarea continentală careîncepuse să se stârnească în jurul romanului, o rumoare carepornise de la comentariile ziariştilor şi de la publicarea înavans a unor fragmente. Vocea cea mai autorizată şi cea maientuziastă fusese aceea a lui Carlos Fuentes care, în iunie1966, a primit la Paris primele trei capitole din Un veac desingurătate şi a scris la sfârşitul lunii, pentru suplimentul Cul-tura în Mexic al ziarului Siempre!1, un comentariu plin de el-ogii privitor la romanul prietenului său, pe care îl aştepta dinmomentul când, lungiţi pe gazonul casei lui din San ÁngelInn, îl îndemnase să-l scrie. Imediat, Fuentes i-a dat primeleoptzeci de pagini lui Julio Cortázar, care le-a citit cu acelaşientuziasm, şi apoi i-a trimis capitolul al doilea criticuluiuruguayan Emir Rodríguez Monegal ca să-l publice în primulnumăr din august al revistei sale Mundo Nuevo. Însă cel din-tâi fragment publicat în premieră s-a datorat prietenilor de laEl Espectador din Bogotá, la 1 mai, cărora fostul reporter le-adus personal, ca un gest special şi exclusiv, primul capitol înmartie, când a asistat la Bogotá la premiera filmului său Timppentru a muri. Au urmat apoi alte fragmente: cel din revistaAmaru din Lima, în ianuarie 1967, şi cel din revista Eco dinBogotá, în februarie acelaşi an2.

Astfel că García Márquez avea referinţe suficiente, în-cepând cu cele de la prietenii din Barranquilla, pentru a fi maimult decât sigur pe romanul lui. Nu era însă prea sigur cămanuscrisul va ajunge în sfârşit la Buenos Aires, căci peatunci poşta din Macondo, chiar dacă era par avion, părea că

merge cu poştalionul. Aşa încât a profitat de bunele oficii deştafetă ale prietenului Álvaro Mutis pentru a se asigura căoriginalul va ajunge la destinaţie. Poetul din Coello lucra deun an ca director pentru America Latină la 20th Century Fox,fiind într-un veşnic du-te vino dintr-o parte în alta şi, într-ocălătorie pe care a făcut-o la Buenos Aires, la jumătatea lui oc-tombrie 1966, García Márquez l-a rugat să-i ducă romanulpentru cazul că s-ar fi pierdut cu avionul. Când Mutis a ajuns,l-a sunat pe Paco Porrúa şi i-a spus: „Ţi-am adus originalul ro-manului Un veac de singurătate”, şi acesta i-a răspuns: „Măisă fie, eu l-am şi primit şi e genial, nu ştiu ce părere ai tu”.Mutis mărturiseşte: „Eu nu-l citisem, şi i-am zis să vină laHotel Plaza. A venit şi mi-a spus: Ascultă, îţi dai seama că eo capodoperă? E ceva clasic, o operă perfectă. Îşi notasedouă sau trei presupuse cazuri de lipsă de continuitate, pen-tru a folosi un limbaj cinematografic, dar eu n-am fost deacord cu el şi cred că n-avea dreptate. Însă am vorbit în-delung despre roman şi amândoi am fost de părere că avea săfie ceva colosal”.

Întâlnirea cu Álvaro Mutis a fost o referinţă hotărâtoarepentru editor, fiindcă s-a văzut confirmat de cineva care cu -noştea la perfecţie viaţa şi opera lui García Márquez. Atunci,Paco Porrúa a ajuns să-i contagieze cu entuziasmul său pe toţicei de la Suramericana şi, mai apoi, pe prietenii săi din dome-niul criticii şi presei din Buenos Aires. Acesta a fost alt maremerit al său ca editor al romanului Un veac de singurătate:cel de a fi ştiut să creeze, ca şi pentru Şotron al lui JulioCortázar şi pentru atâtea alte cărţi memorabile, atmosfera deinteres şi expectativă propice pentru ca romanul să vadă lu-mina tiparului la 30 mai 1967, bucurându-se de consacrareaproape la nivelul mulţimii.

Aproape. Mulţimea va începe să vină când autorul a sositla Buenos Aires, după două luni şi jumătate, pentru a asista lalansarea cărţii lui şi totodată pentru a face parte din juriul con-cursului de roman Primera Plana Sudamericana.

În marea lui dorinţă de a organiza o lansare spectaculoasă,Paco Porrúa stârnise entuziasmul prietenului său Tomás EloyMartinez, redactorul-şef al săptămânalului Primera Plana, şiacesta i-a propus să-i dedice autorului un reportaj exclusiv şiprima pagină în culori, o concesie excepţională din parteacelui dintâi săptămânal argentinian pentru un scriitor remar-cabil, dar puţin cunoscut până în acel moment. Atunci revistal-a trimis în Mexic pe secretarul ei de redacţie, Ernesto Schóo,care s-a întors la începutul lui iunie cu un amplu reportaj încare relata cum trăia şi scria autorul romanului Un veac desingurătate, cine era familia lui, unde şi cum crescuse, carei-a fost traiectoria literară şi jurnalistică, cine erau prietenii luişi ce proiecte imediate avea. Reporterul l-a găsit exultant,aproape glumeţ, cu un umor năvalnic, împărţind prin oraşzâmbete şi îmbrăţişări la prietenii şi cunoscuţii pe care îi negli-jase vreme de doi ani. De când terminase romanul, în sep-tembrie anul trecut, îşi reluase viaţa ieşind în oraş, respirândun aer nou, şi era conştient că asistă de pe acum la începutullegendei împărăţiei sale, însă nu putea bănui marea fervoarede la Buenos Aires.

Reportajul şi prima pagină din Primera Plana fuseserăprogramate să apară înainte de jumătatea lui iunie, când Un veac de singurătate se va afla în librării de o săptămână,dar chiar atunci a izbucnit Războiul de Şase Zile între Israelşi Egipt, şi fotografia lui García Márquez a fost înlocuită în ul-

timul moment cu una a „soldaţilor din armata israelianăînaintând pe teritoriul iordanian”3. Atunci au amânat pentrusăptămâna următoare şi astfel apariţia reportajului a coincis cuaceea a celei de a doua ediţii a romanului4 .

Surprinzător este că prima pagină şi reportajul fuseserăconcepute ca piesă de rezistenţă a lansării romanului, dar cânds-au difuzat se epuizaseră deja în cincisprezece zile cele optmii de exemplare ale primei ediţii5. Bineînţeles că aşteptareaera uriaşă de la bun început, căci Sudamericana mobilizase in-tens aproape toate mijloacele de comunicare din Buenos Airesşi însuşi autorul, cum am văzut, dăduse în avans fragmentedin roman unor publicaţii strategice de pe continent.

Un asemenea succes editorial, atât de răsunător şi imediat,a luat prin surprindere pe toată lumea. Editorii stabiliseră untiraj iniţial de cinci mii de exemplare, dar, revăzând şpalturileşi văzând entuziasmul stârnit în editură şi în afara ei, au decissă-l ridice la opt mii. Când García Márquez a aflat, le-a scrisfoarte îngrijorat, spunându-le că riscau să rămână cu exem-plarele primei ediţii, dar ei i-au răspuns că nu, fiindcă romanule excelent şi erau siguri că le vor vinde pe toate din iunie pânăîn decembrie5. Adevărul este că după cincisprezece zile s-auapucat să pregătească o a doua ediţie, de zece mii de exem-plare şi astfel editura a rămas fără hârtie şi fără capacitate detipărire pentru a satisface în continuare o cerere în creştere di-rect proporţională cu nesaţul lector al unui întreg continent.Astfel, timp de două luni, s-a manifestat paradoxul că se vor-bea de Un veac de singurătate în toată America Latină, darlumea nu-l putea cumpăra pentru că nu se mai găsea în li-brării. Când în septembrie a ieşit în fine a treia ediţie, era dejahaosul complet al prosperităţii, căci Mexicul cerea douăzecide mii de exemplare, Columbia cerea zece mii şi celelalte ţări

Tudora Şandru Mehedinţi

Biografie

Dasso Saldívar: „Gabriel García Márquez.C[l[torie spre obâr§ie“

„Dacă aş fi citit înainte Călătorie spre obârşie, nu mi-aş mai fi scris me -mo riile.” Este mărturisirea lui Gabriel García Márquez după ce a citit cartea„în trei zile, fără să o pot lăsa din mână”. Este vorba de monumentala bio -grafie a celebrului Premiu Nobel columbian realizată de compatriotul său,scriitorul Dasso Saldívar. Este, neîndoios, reconstituirea cea mai documen-tată, completă, rigu roasă şi totodată fascinantă a vieţii creatorului de geniucare a scris Un veac de singurătate.

13Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

cereau zece mii, cinci mii, trei mii. Aşa a început torentul ama-zonian care, numai în spaţiul de limbă spaniolă, va vinde întrei ani şase sute de mii de exemplare şi în opt, două milioane,cifră pe care o va atinge doar în Argentina douăzeci şi cinci deani mai târziu. De bună seamă, sunt cifre aproximative căci,după cum se ştie, nu toţi editorii îşi declară întotdeauna tira-jele reale şi, pe de altă parte, este imposibil de estimat muncauriaşă a editorilor piraţi.

Dar nu numai că a fost nevoie să se amâne până în sep-tembrie cea de a treia ediţie, aşa cum se procedase cu paginaîntâi din Primera Plana, ci chiar şi prima ediţie a ieşit cu în-târziere, pentru că amânările, cum s-a văzut în cursul con-ceperii şi scrierii romanului, erau un fenomen inerentdestinului acestei cărţi. Şi astfel, deşi prima ediţie fusese pre-văzută să apară cu mult înainte de 30 mai, coperta originală nua ajuns la timp din Mexic, şi la Sudamericana a trebuit să seimprovizeze alta, pentru a nu se mai întârzia apariţia.

Pictorul Vicente Rojo, coeditor şi prieten al lui GarcíaMárquez, o crease la rugămintea acestuia. Când s-a adâncit înlectură, căutând motivele pentru copertă, a rămas descum -pănit: nu putea alege personaje, fiindcă erau multe, nici nu seputea călăuzi după teme, căci se pierdea. Atunci, îşi va amintiVicente Rojo, „am ales viziunea populară, elementele careexistă în pictura religioasă populară; nu sunt tocmai ele-mentele din roman, pentru că nu ilustram un anumit lucru”.Pe un fond alb, pictorul a plasat pe un panou reticular albas-tru motive folclorice în negru şi roşu-portocaliu: inimi sân -gerânde, cupidoni activi, drăcuşori jucăuşi, luni în descreştere,îngeraşi uimiţi, steluţe triste, sori zâmbitori, peştişori zbură-tori, bonete frigiene, clopoţei şi arabescuri şi simboluri alemorţii.

Nu numai că reuşise să capteze fondul şi mesajul popularal romanului, ci şi, fără să şi-o propună, se apropiase de sche -ma originală a vechiului joc macondo*, care a fost atât depopular în zona bananieră în primele decade ale secolului XX.

Desăvârşindu-şi concepţia lucrării, Vicente Rojo a desenatnumele autorului şi titlul romanului cu litere mari, ca aceleafolosite pe cutiile de ambalaj în prăvăliile de prin sate, şi în ul-timul moment i s-a năzărit să scrie invers litera E din cuvân-tul soledad din titlu, imprimând un joc cu dublu înţeles lanivel popular. Pictorul mexican nu şi-ar fi putut imagina nicio-dată că năzdrăvăniile astea ale spiriduşului său personal vor danaştere unor teorii dintre cele mai diverse ale criticii inter-naţionale şi chiar şi unor anecdote realmente hazlii, ca aceeaa unui librar din Guayaquil, care s-a grăbit să comunice edi-turii Sudamericana rugămintea de a nu-i mai trimite exem-plare cu defecte, fiindcă el a fost nevoit, pentru a nu-şi

nemulţumi clienţii, să şteargă şi să deseneze cu mâna lui lit-era scrisă invers în titlu.

Coperta lui Rojo a invadat continentul cu peste un milionde exemplare şi ajuns, fireşte, să fie la fel de populară ca ro-manul, depăşind limitele fenomenului literar şi devenind oimagine de identitate culturală. Însă succesul triumfal al ediţieiprinceps va reveni copertei artificiale pe care cei de la Su-damericana au fost nevoiţi s-o improvizeze, văzând că nu maisosea cea autentică. Un desenator anonim a pus atunci pe cop-erta primei ediţii a romanului o corabie eşuată în miezulselvei, pe un fond albastru cenuşiu, cu trei flori exotice por-tocalii deschizându-se la poalele galionului. După treizeci deani, negustorii de incunabule vor da lovitura cu supravieţui -toarele acelor prime opt mii de exemplare, traficându-le pesute de dolari.

Nici chiar autorul n-a putut bănui aceste riscuri ale glorieiliterare, atunci când a coborât cu Mercedes din avion la aero-portul Ezeiza**, la 16 august 1967, şi nici nu i-a putut treceprin minte că apariţia romanului şi prezenţa lui în BuenosAires vor fi salutate de o mulţime atât de impresionantă. Dupăcum spunea Paco Porrúa, capitala argentiniană a făcut o săr-bătoare din venirea lui şi „tot oraşul a fost robit pe dată deputerea de seducţie a romanului şi s-a apucat să-l citească”.Însă, după Tomás Eloy Martínez, la început au fost câteva zilede anonimat înainte de a se dezlănţui nebunia şi de a fi nevoiesă-l mute pe scriitor în alt hotel şi să-i dea o secretară care să-iselecteze apelurile6.

Cei doi mari artizani ai lansării romanului Un veac de sin-gurătate veniseră să-l întâmpine la aeroport la trei dimineaţa.La ora aceea şi după o călătorie atât de lungă, se aşteptau săvadă un om doborât de somn şi de oboseală, în schimb auvăzut coborând din avion un bărbat împins parcă de un vântputernic care voia să se ducă imediat până în Pampas, să vadărăsăritul violet şi să mănânce o friptură bună la grătar. Am-fitrionii l-au făcut să renunţe la asemenea nebunie şi l-au dusla unul din ultimele restaurante deschise de pe strada Monte-video. Văzându-l alături de Mercedes, cu sacoul în culoricaraibiene, pantalonii ajustaţi în stilul lui Pietro Crespi***, cudinţii plombaţi, conversaţia molcomă şi felul acela de a fi,vioi şi dezinvolt, Paco Porrúa şi Tomás Eloy Martinez au în-ceput să creadă că într-adevăr numai acest om născut în Ara-cataca, un adevărat globe-trotter, putea scrie romanul care, îndoar două săptămâni, prinsese în mreje opt mii de cititori ar-gentinieni.

Totuşi, în primele trei zile nimeni nu părea să-şi dea seamade prezenţa lui în Buenos Aires, în ciuda faptului că GarcíaMárquez mergea pe stradă pe lângă ilustraţiile din PrimeraPlana, care îi multiplicau imaginea ca într-un labirint deoglinzi inventat de Borges, prin chioşcuri şi librării. Într-odimineaţă, pe când îşi luau micul dejun într-o cafenea de pestrada Santa Fe colţ cu Suichapa, au observat primul simp-tom de popularitate: o femeie care ieşea cu plasa plină dinpiaţă a lăsat la vedere un exemplar din Un veac de singură-tate, printre salată şi roşii7. Pentru autor a fost o dovadă în-curajatoare, căci romanul, care se ivise din străfundurilesufletului poporului, era acceptat de la bun început drept cevapropriu universului popular. Cartea avusese, într-adevăr, „oreceptare nu ca roman, ci ca viaţă”.

În seara aceea, soţii García Márquez au asistat la premieraunei piese de teatru la Instituto Di Tella. După spusele luiTomás Eloy Martínez, „Mercedes şi el au avansat în stal, de-scumpăniţi de atâtea blănuri timpurii şi pene strălucitoare.Sala era în penumbră, dar pe ei, nu ştiu de ce, îi urmărea unreflector. Erau gata să se aşeze, când cineva, un necunoscut,a strigat «Bravo!». Şi lumea a izbucnit în aplauze. O femeiei-a ţinut isonul: «Pentru romanul dumneavoastră», a spus.Întreaga sală s-a ridicat în picioare. În momentul acela amvăzut că faima se pogora din cer, învăluită într-o fâlfâirestrălucitoare de cearşafuri albe, precum frumoasa Remedios,proiectând asupra lui García Márquez o adiere de luminăimună la ravagiile anilor”7.

Însă pentru scriitor asediul mulţimii începuse la una dinmultele reuniuni publice din zilele acelea în care Buenos Airesera o sărbătoare. În seara aceea a fost asediat de o mulţime deoameni care i-au spus că îi citiseră romanul, deşi abia fusesepublicat, că Úrsula era leit bunica şi Amaranta semăna ca douăpicături de apă cu mătuşa. Pentru García Márquez, sărbă-toarea aceea a însemnat „despărţirea de singurătate”, fiindcăniciodată n-a mai putut fi singur8. Dar, la drept vorbind, a fostmai curând intrarea lui în singurătate, în alesul club al sin-gurătăţii faimei.

Acest iureş care îi va schimba viaţa peste noapte şi îl vasitua în fruntea romanului latino-american era produsul celmai pur al talentului său singular, al luptelor din nopţile fărăsomn de artizan al cuvântului, dar lucrurile ar fi fost poatefoarte diferite sau cel puţin mai lente, fără editorii, ziariştii,criticii şi cititorii din Buenos Aires. În spaţiul limbii noastre,numai o metropolă culturală precum capitala argentiniană re-unea pe atunci condiţiile optime pentru a accepta şi popu larizaimediat un roman ca Un veac de singurătate fără consacrareaprealabilă la New York, Paris sau Roma. Pentru că oraşul carei-a sărbătorit primul pe deplin meritata sa glorie n-a fost er-metica şi neîncrezătoarea capitală a Mexicului, nici strălucitaşi indiferenta Bogota, nici senzualul şi apaticul Caracas, nicifascinantul şi irealul Paris şi, de bună seamă, nici provincialulşi medievalul Madrid al franchismului, ci cultul şi pasionatuloraş Buenos Aires, leagănul maestrului său Borges şi al atâ-tor edituri mitice, ale căror cărţi i-au întregit formaţia descrii tor.

În cursul lunilor iulie şi august ale anului 1961, în care n-a găsit nimic de lucru, García Márquez a scris Marea tim-pului pierdut, primul text unde se observă influenţa trans- for matoare a lui Juan Rulfo şi ultimul text înainte de a începedrumul prin deşert care îl va conduce, după patru ani, la Unveac de sigurătate.

Aşa cum am văzut, unul din obiectivele care l-au adus înMexic era „să facă cinema”. Celelalte două erau să caute oplatformă editorială la scară continentală şi să continue cuscrisul. Sătul să mai fie un scriitor pentru minorităţi, s-a gân-dit că modul de a ajunge la un public larg este să scrie poveştipentru copii şi a început cu povestirea Marea timpului pier-dut. Când a terminat-o, a supus-o criteriului exigent al prie -tenului Plinio Mendoza. Acesta i-a răspuns cu sinceritate cănu i-a plăcut fiindcă el detestă fantezia. Gabo, care eludasemereu atracţia amăgitoare a fanteziei, a acceptat acest verdictca fiind inapelabil şi a abandonat proiectul cărţii de poveştipentru copii9.

Este posibil ca pe drumul acesta scriitorul să nu fi ajuns să-şi mulţumească eventualii cititori copii, dar nu pentru că ar fipură fantezie ceea ce ar scrie, aşa cum spusese Mendoza, citocmai dimpotrivă: de fapt, aceasta este una din povestirilecele mai realiste ale lui García Márquez, reflectând acest rea -lism alegoric şi fantastic pe care îl au şi povestirile lui Kafka.

Spre deosebire de ceea ce va afirma Mario Vargas Llosa,cu Marea timpului pierdut García Márquez nu închide „oîntreagă etapă a vieţii lui de scriitor”10. Dimpotrivă: o con-tinuă sau o deschide, căci această povestire nu este veriga delegătură între Ceasul rău şi Un veac de singurătate, ci, maicurând, anticamera acestuia şi, chiar mai mult, romanul în-suşi în stadiu embrionar.

Însă în Vijelia şi în povestirile O zi după sâmbătă, Siestade marţi şi Funeraliile Mamei Mari (care sunt adevărataverigă de legătură între Ceasul rău şi Un veac de singură-tate şi, totodată, un antecedent al romanului Toamna patri-arhului) autorul nu reuşeşte încă să definească o atitudine, opsihologie şi o filozofie cu desăvârşire macondiene. Apar,bineînţeles, schiţe, progrese importante, precum şi elementeleclimatologice, geografice, urbanistice, sociale, istorice, poli -tice şi culturale fundamentale pentru a trasa viitorul Macondo,dar, nefiind suficient de relaţionate între ele printr-o dinamicăinternă de transpunere deplină, nu reuşesc să prefigureze cutotul o atitudine tipic macondiană. Aceasta începe să se res-imtă de la Marea timpului pierdut, deşi acţiunea nu se pe-trece în Macondo, ci într-un sat de marinari unde există atâtde puţin pământ încât morţii trebuie să fie aruncaţi în mare.Însă aici, în această povestire, ca şi în Monologul lui Isabelvăzând cum plouă în Macondo, apar într-o formă dezvoltatătrăsăturile tipic macondiene. Astfel, de pildă, întâlnim un preotcare levitează, un bărbat care îşi duce nevasta să cunoascăghiaţa11, o Erendiră anonimă, un sat care este sau poate fi unmiraj din vise (ca acela visat de José Arcadio Buendía înaintede întemeierea satului Macondo), un eveniment extraordinarcare schimbă fizionomia satului, lăsându-l într-o stare ase -mănă toare sau mai proastă decât era, precum şi un sat fan-tomă scufundat în mare, cu oameni şi femei călare: oadevărată Comala acvatică.

Aşadar, Marea timpului pierdut reprezintă, sub influ-enţa lui Rulfo (o influenţă în concepţie şi ton), prima sau adoua izbândă în configurarea unei realităţi macondiene careîşi este suficientă sie înseşi.

Biografie

���

*Locuitorii din Aracataca dau acest nume unui jocde noroc asemănător cu bingo. (n.tr.)

**Aeroportul principal din Buenos Aires. (n.tr.)***Personaj din Un veac de singurătate, model de

eleganţă vestimentară inovatoare în acea vreme. (n.tr.)NOTE:

1 Cf. răspunsului dat de García Márquez lui GermánVargas, în „Intelectuales interrogan a Gabriel GarcíaMárquez” („Intelectualii îi pun întrebări lui Gabriel Gar-cía Márquez”), de Eva Norvind, în revista Hombre deMundo, México, 1977.

2 Mario Vargas Llosa, García Márquez: Historia deun deicidio („García Márquez: Istoria unui deicid”),Barcelona, Seix Barral, 1971.

3 În prima ediţie a povestirii (în Revista Mexicanade Literatura, nr. 5-6, México, mai-iunie 1962) sespune că Tobías „a dus-o pe Clotilde să cunoascăgheaţa”, frază pe care García Márquez a schimbat-o în„a dus-o pe Clotilde să cunoască banii” în versiuneapovestirii inclusă în volumul La increíble y triste his-toria de la candida Eréndira y de su abuela desalmada(„Incredibila şi trista poveste a candidei Eréndira şi abunicii ei fără suflet”), México, editorial Hermes,1972.

4 Carlos Fuentes, „García Márquez: Cien años desoledad” („García Márquez: Un veac de singurătate”), înSiempre!, „Cultura în Mexic”, nr. 670, México, 29 iunie1966.

5 Amaru, nr. 1, a publicat capitolul 12 şi Eco, nr. 82,capitolul 17. În afară de capitolul din revista mexicanăDiálogos, revista Mundo Nuevo de la Paris a oferit un aldoilea fragment în avans, în 1967.

6 Primera Plana, nr. 233, Buenos Aires, 13-19 iunie1967. Totuşi, versiunea lui García Márquez este diferită:„Voiau să-mi dea prima pagină, dar a izbucnit Războiulde Şase Zile şi în ultimul moment au pus o fotografie alui Dayan”.

7 Ernesto Schóo, „Los viajes de Simbad GarcíaMárquez” („Călătoriile lui Simbad García Márquez“), înPrimera Plana, nr. 234, Buenos Aires, 20-16 iunie 1967.

8 Prima ediţie a ieşit de la tipar la 30 mai 1967, laCompania Argentină de Tipar, S.A., de pe strada Alsina,

2049, Buenos Aires, şi s-a publicat la 5 iunie. Prin ur-mare, când a apărut Primera Plana, cartea era de cincis-prezece zile pe piaţă şi s-a epuizat toată ediţia.

9 Cf. declaraţiilor lui García Márquez făcute echipeide redacţie de la revista Seuil, în „Gabriel GarcíaMárquez”, Bruxelles, 1976.

10 Tomás Eloy Martínez, „El día en que empezótodo” („Ziua în care a început totul”), în Para que misamigos me quieran más. Homenaje a Gabriel GarcíaMárquez („Pentru ca prietenii să mă iubească şi maimult. Omagiu lui Gabriel García Márquez”), prolog şiselecţie de Juan Gustavo Cobo Borda, Bogotá, Siglo delHombre Editores, 1992.

11 Ibid.

14 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Diana Turconi

Vârsta nerotund[ a lui Geo BogzaÎn 6 februarie Geo Bogza a împlinit 108 ani. Nu e o vârstă

rotundă, dar lui nu i se potrivesc simetriile, convenţiile, sen-inătăţile, volutele estetice sau zările „spre care să ne extaziemca înspre o aureolă“. El aparţine „unicului“ colţuros, „trăs-netului“ ţinut în pumn, dinamicii gândirii şi a expresiei, „ex-asperării creatoare“ şi demolatoare, sentimentului de a fi înlume şi chiar dincolo de ea „cu o intensitate şi un tumultfăcând ravagii“ (Exasperarea creatoare).

Silueta lui nesfârşită, care şi-a pierdut masivitatea de odin-ioară, subţiindu-se treptat, ocupă totuşi în întregime spaţiosulfotoliu bergère, albastru-electric, aşezat pieziş, în dreptul fe -restrei triple, cu vedere spre Ateneul Român. Acolo, lângăpiedestalul statuii lui Eminescu de Dimitrie Anghel, care luiîi plăcea tocmai pentru ineditul poetului ima -ginat ca ieşinddin „adânc necunoscut“, se pot încă vedea, cu o concentrareadecvată, cercurile suprapuse ale coroanelor cu garoafe roşii,pe care le-a depus acolo decenii în şir, de 15 ianuarie. Pentrucă Bogza e statornic. Ai spune că astăzi nu mai e paznicul în-cruntat, ci însuşi farul, iar de-acolo, de la etajul de sus, cuochiul puţin împăienjenit, dar judecată limpede, vegheazăatent peste valuri şi vre melnicii.

Ninge uşor, este încă iarnă grea şi la nivelul etajului şasevântul spulberă zăpada de pe solbancuri şi de prin colţurileunde se aşază. În micul apartament de două camere este cald,însă nu suficient pentru ca sărbătoritul să renunţe la puloverulgros, cenuşiu, închis cu fermoar până la eşarfa liliachiu palidşi la pătura în carouri care îi acoperă genunchii. A lăsat de-oparte, pe colţul mesei de lângă el, caietul şi lupa; tot acolo apus şi vo lumul de Borges, Cartea de nisip sau poate o altăscriere a autorului de căpătâi, capabil să îi transmită acel sen-timent pe care l-a exersat, cum spune, foarte rar – seninătatea.

În faţa gazdei, sprijinit de perete şi întru totul asemănător,ca un alter ego, stă ceasornicul zvelt, Pendulul de doi metriînălţime; marchează ritos orele: bang! şi inima aurie bate rar,dreapta-stânga, în pieptul îngust de cristal. Bang, îi răspundeBogza, în trup am mai murit puţin, dar nu e mare lucru...

Sonorul televizorului a fost închis, va fi activat la inter-vale orare precise, pentru ştiri, pentru vreun eveniment mu zi -cal sau un spectacol de teatru tv. Acum, în aşteptarea celorcâţiva prieteni a căror afecţiune îl ţine ancorat de pământ pre-cum odinioară uriaşii bocanci galbeni ai adolescenţei, mă -nâncă un ou moale. Se vede că se delectează, nu se gră beştedeloc: mai întâi îi retează unul din ca pete, pune căpă celul de-o parte, pe marginea farfurioarei şi se ocupă de gălbenuş. Îlcombină cu franzelă albă, alege numai miezul, bucăţele mici:le împinge uşor cu vârful de getelor în cavitatea plină cu cremagălbuie, le roteşte înăuntru o singură dată, cu linguriţa şi leînghite, ridicând puţin bărbia. Mărul lui Adam, foarte proe -minent, se zbate sus-jos pe gâtul lung şi slab, urcând până subbărbie, parcă gata să sară din locul lui. Mâinile albe şi neatinsede vârstă nu îi tremură deloc, bine antrenate de exerciţiulscrisului. Îţi aminteşti obligatoriu de femeia din Ţara Moţilorpe care o pusese, în goana mocăniţei, să mă nânce un măr: „Nunumai că nu era nimic obişnuit, nimic vulgar, dar părea căoficiază un cult, că se împărtăşeşte dintr-un mister“.

Dacă ai privilegiul să îl poţi vizita pe Bogza, te vei aşezadesigur pe canapeaua sau într-unul din fotoliile mici, Bider-meier, tapisate cu frunze ruginii: în felul acesta vei sta aproapefaţă în faţă cu gazda şi vei putea urmări cum se schimbă lu-mina pe fundalul cenuşiu-luminos al ferestrelor. Vei susţinecâteva clipe privirea scriitorului; mai mult este greu, el te mă-soară atent, cumva avid de adevărul tău, ca şi cum ai fi o al-cătuire neobişnuită sau ar fi descoperit în tine un aspect cutotul aparte, de care nu ştia nimic înainte. Încerci să răspunzila întrebările lui abrupte şi în acelaşi timp îţi rectifici ţinuta, în-drepţi cravata, tragi de haină, treci o mână prin păr. Bogza ob-servă fâstâceala în vreme ce te ascultă fără să te întrerupă; seamuză puţin, nu te ajută, ba dimpotrivă te împinge să greşeşti,să te întorci de unde ai plecat. Aruncă fraze scurte, cu sprân -ceana încruntată – cum altfel! − atent, curios. Doamne fereştesă aprobi vreo afirmaţie a lui aşa, din dorinţa de a fi amabil –te întrerupe imediat: vrea să ştie de ce nu îl contrazici, a spusce-a spus doar ca să te provoace, iar tu l-ai şi luat pe da-da înbraţe şi, gata, ai omorât conversaţia. Vorbeşte rar, cu accenteneaşteptate, cu suişuri şi coborâri de intensitate care surprind.Are un alt fel decât tine sau mine de a concepe rostirea, de ao elabora interior. Îl amuză gândirea originală chiar şi atuncicând o ia puţin razna, cum i se întâmplă cutărui prietencomun, pe care îl caracterizează, afectuos, „nu bun, ci mai de-grabă nebun“.

Noi îl cunoaştem: pentru el conversaţia e parte a poezieicare-l bântuie necontenit, iar clişeele plicticoase nu pot con-stitui material valid; rolul tău e să-i aduci această ofrandă, săfertilizezi orele lui de singurătate. Dar cum să intri în lumeacolţuroasă, acută şi eliptică a lui Bogza? Cu amicii din tinereţeîntreprindea căutări, investigaţii de limbaj şi alte mijloace deexpresie: unul rostea un cuvânt şi toţi începeau să caute sino -nime, antonime, diverse alăturări, contexte şi noţiuni conexe;se contraziceau cu furie sau se preţuiau entuziast când lereuşea vreo mică bijuterie. Părea un joc, dar era un laboratorextraordinar de creaţie, care a întors spatele valorilor cimen-tate, a înlăturat pacea agrestă, lirica sentimentală şi nostalgică.Erau timpuri de mari schimbări, când F. Tommaso Marinettiîşi publica Manifestul în Le Figaro şi Gabriel Marcel lansachemarea Atenţie la unic! De la volanul maşinii se descop-erea oraşul, viteza, progresul. Se schimbau regulile, inau-gurân du-se o altă literatură şi artă (pictură, grafică, gravură,arte decorative ş.a.), inspirate de futurism şi dezvoltate, la noi,prin Manifestul activist către tinerime al lui Ion Vinea, Pic-topoezia lui Victor Brauner sau De la fu turism la inte-gralism, crezul lui Mihail Cosma. După cum mărturisea

Brauner în 1928, „Pretutindeni modernismul a pornit din niştegrupuri de prieteni cari înţelegeau viaţa ca un drum străbă-tut împreună... Noi am pornit în grup... Nu voiam să începemprin a face teorii estetice subtile, dar fastidioase. Am produsîn jurul nostru scandalul, singurul mijloc modern de lansare.Era – desigur – o pornire tânără şi entuziastă...“ (O contri -buţie la istoria modernismului de la noi, 31 martie 1928).E vorba, aşadar, de familii de spirite în sensul dat de Sainte-Beuve, care descindeau din prima avangardă a lui Marinetti.

Când Bogza spune „stau deasupra caietelor ca un ocnaş“(Jurnal de copilărie şi adolescenţă) nu e o exagerare. Pe sutede pagini, în caietele subţirele de exerciţii (doar în mică partepredate la Academia Română de soţia scriitorului, ElisabetaBogza) care aşteaptă să fie inventariate şi analizate, el cautăcuvinte, le răsuceşte, cântăreşte, împleteşte după criterii ne-cunoscute altora. La o privire mai atentă, reiese că de fapt po-etul caută sunete, încearcă să le pătrundă inefabilul, să creascăputerea şi muzicalitatea cuvintelor prin alăturări, să le con-tureze câmpul magnetic – le descoperă, cu o muncă de biju-tier, atracţiile, empatiile, sau, dimpotrivă, intoleranţele,nepotrivirile. A învăţat repede să le supună, ca dresorul de fe-line mari: a putut obţine de la ele efecte extraordinare, le-apus să reflecte toate stările sufleteşti, de la ultragiu şi răzvrătirela retorică, măreţie, condam nare sau rezistenţă, iar din toateacestea lirismul vibrant nu lipseşte deloc, făcând dovada in-contestabilă a virtuozităţii. Gloria literară nu îl preocupă, dar

e sensibil la denaturarea intenţiilor sale în prezent sau vii -tor: „ceea ce m-a chinuit acum a fost teama că şi tragediamea are să fie falsificată, că are să i se dea un caracter deieftinătate şi − ca şi la Voronca − de dorinţă de a ajunge.Simţeam nevoia să desfăşor o activitate extraordinară în li te -ratură, să răscolesc, să vîntur, să agit − şi m-a îngrozit gîn-dul că s-ar putea crede că fac asta pentru «glorie», pe cîtăvreme eu n-aş fi făcut-o decît din exasperare, fără a-mi pro-duce vreo încîntare dacă asta ar fi făcut să se vorbească de-spre mine“. Din această perspectivă înţelegi de ce i se po tri- veşte atât de bine apelativul de Mahat ma, pe care i l-a datodinioară o bună prietenă.

Dacă îl cunoşti, ştii asta: ceea ce nu poate deveni poezienu îl interesează, tratează tangenţial să fie amabil, să înşu-rubeze un bec, să bată un cui, să repare o clanţă, să spele unpahar. Nimic. În camera lui de la Snagov, un bec fără abajurcoboară din perete şi, când se arde, fratele mezin, Radu Tu-doran, trebuie să îl schimbe. Doamna Bunty se ocupă de gos -podărie şi mai ales de grădină – seamănă, pliveşte, culege,pune de-o fiertură. Uneori, de pe terasă, vocea lui ca un tuneto strigă cu un fel de disperare: „Buntiilee!“ şi dânsa aleargă,îngrijorată. Cu arătătorul ridicat, o atenţionează: ascultă, cântăcucul; uite, a co borât soarele şi veveriţa; iată, s-au adunat noriişi au sosit lişiţele. E siderată, dar îl cu noaşte prea bine, pen-tru el toate acestea sunt evenimente cu o conectare înaltă, dupăcum întoarcerea lui Orion între constelaţii e o grijă, de parcăsistemul planetar ar fi capabil de toane şi răzgândiri.

La Bogza trăirea în imediat e material preţios pentru actulcreaţiei, prozaicul e convertit şi chiar proza devine vers cu saufără rimă, toate formele de expresie devin până la urmăpoezie. Combustia în care le amestecă şi se aruncă la sfârşitel însuşi e aproape un act sacrificial, devine zeul care muşcădin propria carne. Percepţia e nemiloasă, privirea de prădătorferoce: pare că îi este scârbă de „servitoarea scurtă, bondoacăaproape/ Şi mirosea foarte rău a sudoare“, cu „pînteculmirosind a ceapă şi a pătrunjel“, dar e tocmai pe dos − faceamor cu negricioasa pe care n-avea s-o mai revadă nicicândşi chiar îi dedică o poezie, în vreme ce pentru „fetele burgheze/Şi(...) părinţii lor onorabili“ îşi rezervă întreg dezgustul (...)„Şi mă urinez în cutiile lor cu pudră/ În lingeria lor/ În pi-anul lor/ Şi în toate celelalte accesorii care le formează fru-museţea“. Te poţi întreba de unde atâta îndârjire împotrivapudratelor, pomădatelor, răsfăţatelor vieţii şi societăţii? Unprim răspuns de suprafaţă găsim în Jurnalul de copilărie şiadolescenţă: sora prietenului Saşa Pană, frumoasa Mag-dalena Binder, de care se îndăgostise teribil, decisese că vadeveni totuşi o burgheză cu un soţ bine plasat social şi mulţicopii, care, la rândul lor, vor învăţa pianul şi vor avea la dis-poziţie „toate celelalte accesorii“. Dar nu poate fi numai atât,e vorba de o alegere existenţială mai profundă, constitutivă:„tragedia mea“, cum o numeşte el, astfel încât la 21 de ani, în1929, promitea: „voi privi cele de toţi privite într-un fel nou.Peniţa îmi va sîngera ca o ghiară şi vârful ei va înroşi hîrtia“.Astfel de trăiri exacerbate au generat versuri esenţiale, puter-nice şi limpezi, precum Poem cu erou: „Nicolae Ilie sondordin com. Livadea/ Băiat cumsecade şi vorbind peltic/ careiubea alcoolul mai presus de orice/ căzut pradă păcurei şifocului// VINERI 28 SEPTEMBRIE ANUL 1928// dus la spi-tal cu maşina peste dealuri/ cu miros de carne proaspăt friptă/mort a doua zi ora 6 fără lumânare/ fie-i ţărâna uşoară“...

Consecvent cu el însuşi, plăteşte vămile – suportă douăcondamnări şi face efectiv închisoare –, dar continuă să scriepoezie incisivă, iritantă, a cărei aparentă spontaneitate ascundeacribia detaliului şi a cizelării; versuri emblemă pentru avan-garda românească şi europeană. Astfel, în1934, continua, maiacut: „Ar trebui inventat poemul care să conţină atâta trăsnetcît e în mine“...

Determinările decisive ale personalităţii lui Geo Bogzagerminează în neliniştea fecundă a anilor dintre cele douărăzboaie – sau dintre două Expoziţii internaţionale. E o pe-rioadă specială, de mari tensiuni şi prefaceri profunde lanivelul societăţii şi al gândirii umane, pe care Albert Thi -baudet, excelent critic literar interbelic, o caracteriza ca mar-când „un avânt al originalităţii, un tumult al unicului“.

Dacă tăcem o clipă, am putea auzi bătaia Pendulului,răzbătând din cine ştie ce colţ ascuns al oraşului. Şi − cineştie? − l-am putea auzi pe Bogza trecând vijelios deasupranoastră, ca o cometă, aşa cum l-a imaginat, când va, pictorulJules Perahim.

Evocare

���

ArteArta răbdării şi a uitării, arta tăcerilor nu există,muzele ştiu cel mai bine că timpul e o fiarăpe care n-o îndupleci nici cu o rochie nouă,nici cu oglinzi smintite – rugina este şi eao falsă pictură aleatorie, sieşi suficientă,cu aspect şi cu gust. Femeile care m-au învăţataproape tot ce ştiu au fost măcar cu un zâmbetînaintea bărbaţilor care au dat cu zgârcenieşi mi-au cerut să păstrez numai pentru mine ceea ce nu aparţine omului înaintea nirvanei

Nimeni nu cunoaşte arta nevinovată a fericiriipe care să o poţi multiplica printr-un măruntsacrificiu. Cuvintele mari, adevăratele durerişi prezumţia de naivitate cu care poţi să uiţipilonii invizibili ai unui templu părăsitşi anacronic doar fiindcă timpul se curbeazăpână îşi atinge propriile urme

Dar priveşte în ochii care rezistă, nu se apleacăhipnotizaţi de o pasiune aproape inexplicabilă.

Tot ce ştiai despre oglindă sau scut, trestie sauarc şi săgeată păleşte şi devii sclavul lor etern,uiţi secţiunea de aur şi revii în poziţia de fetusdinaintea tuturor întrebărilor, cobori în tineiar mintea e doar un ţărm nesfârşit şi aridcu epave fosforescente cercetate de peştişi umbre dansând, cu o artă aproape străină.

StatuiÎn bezna unui parc mă aşteaptă o siluetă: cuib de termite, efigie neterminată,pelerin muiat de ploaie, cerşetor în zdrenţe,plop deja îmbălsămat în smoală? –ceva de privit cu capul dat pe spatecu sfială de călător spre locul magnetic

Sau ţurţure mare de bronz, clopot năruitdin nepricepere sau ofrandă prea săracăadusă zeului vulcan – hai nu mai fiţisimple siluete, mişcaţi-vă mâinile,lăsaţi pletele să urmeze vântul acestadragile mele statui care mi-aţi legănatnedumeririle copilăriei şi chiar tinereţea

Cât am vrut să dansez cu fata de aramăcu toate femeile impasibile – nici visnici dorinţă, nu v-am uitat în frigulartezienelor care pornesc la semnulanilor cei mai frumoşi, alergând capricios prin lanterna magică.

15Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Poezii

Constantin MARAFET

în ochii tăiîn ochii tăi sunt mutam pălăria sucită,o mână-mi iese din fum.

visul acela nebunîmi face nod la cravată.

în ochii tăi am cearcănecolorate,lungide la polul sud la palma deschisănu dorm în ochii tăi,acolo şi dincoace îmi ridic naşterea,mă învelesc cu pleoapa ta dimineaţaun aer ciudat îmi risipeşte ceaţa,rămân în ochii tăi ca într-o uitarepână în marea unire a întrebărilor

dacă ai ştii cât te-am aşteptatnu ai mai sădi prin alte grădini omătul.

un singur loc libervalurile sărutului tăum-au lovit ca un uragan în fotografie.

prin goluri ciuruiteplanetele se vor aliniaîntr-o necuprinsă lacrimă.

apoi să locuim în oceane uitate fără cer, un singur loc liberîn toate dorinţele,o inimă acceptată în dar.

turcoaz,aplauzele înălţimilorne contopescîn iluzii.

pe coapsa ta întâmplarea creşte-n penumbrele tale.

din adâncimi ochii de iarnăpe coapsa ta stau ca o lacrimă nesătulă de chipul tăucare ascunde sub aşteptăriaripa rănită de lumina înălţimilor.

la încheietura degetuluiîngenunchează o iluzie în roua uitării,cât necuprins aşteapă iertarea!

mă sprijin cu inima de inima taîn toate clipele furtuniinu, nu, blestem, caută-măprin oceane cu nuferi galbeni.

încă o valedeschid fereastra din gânduri amânateunul după una,mă războiesc cu lunafrâng în mine lumina.

un dor desculţ se plimbă agalede la deal şi până-n vale,câini lătraţi îi stau în caleîncă o valenemuritoare,apa clară se despicădorul la o adicăabdică.

în suspine se înalţădorul de spânzurătoare

Lui Ashraf FayadhAu măsurat cuvintele tale în petrolau măsurat cuvintele tale în sângete-au decretat exilat pe viaţă, din viaţăpoet: cel care se alege ca uleiul pe apăvinovat vinovatde la un an la altul mai vinovatpentru cuvintele durerii tale spuse, odată pentru o mână de cuvinte care n-au întâlnit cuvintele lor transmise la megafoane în buclăcât de aproape ne eşti deodată− tu, cel care a străbătut bezna şi a mărturisit

cum s-a pierdut promisiunea dintâiomenească.

Prin tine vedem, în clar de moarte,slăbiciunea mascată drept forţă, Cruzimea strigătoare la cerrotitoare în buclăvedemstarea timpului pe loc o vedemşi departele nu mai există.

N.R.: Ashraf Fayadh, poet, s-a născut în 1980,Arabia Saudită, fără cetăţenie, într-o familie dearabi palestinieni. A fost condamnat la moartepentru apostazie în 2015. Ca urmare a unorproteste internaţionale, sentinţa a fost comutată.

ScriuScriu pentru a trăi, trăiesc pentru a scrie,Asta spune orişicare, fie-n vers, fie-n ţigare,În sonete, în sunete, însumi eu eram, poete, Doar cu trudă nu se udă nici pământul, nici cuvântul,Disciplina, bat-o vina, mult antrenament la Kent, Înţeleptul făureşte insula lui Dinopeşte.Spuse Buddha lasă cruda vorbă să se ducă-n hău, Dumnezeul meu, al tău, suntem fraţi, orice am face, Spre tot ce este îndoielnic, sufletul meu, o pasăre rănită, Se-ndreaptă în bătaia puştii, gata să tragă,Sub privirea aţintită, sau spre capcana pe care făptaşulDe mult a părăsit-o-n crânguri, merg ca un orb şi ocolesc oraşulÎn care toţi mărşăluiesc cu stângul. E cam târziu să schimb eu loculSau el să-mi schimbe felul, mă pătrunde un dor de cavalerii urcaţi pe soclulLegendei Meselor nicicând Rotunde.

IoanaIERONIM

Boris MARIAN

Dan D{NIL{

Zidirea legendeiSunt locuri unde suntem obligaţi să ne reîntâlnim, aici ori dincolo.Interesant este la ce nu te gândeşti aproape niciodată.Orice animal de pradă poate fi un profesor pentru om. Setea de putere ascunde frica de moarte.Nicio convertire nu este completă, orice convertire ascunde o dramă. Să nu confundăm profunzimea şi înţelepciunea cu laşitatea. Ultima dorinţă a celui care moare ar fi viaţa.

Bătrâneţea te poate îmbăta ca alcoolul prea tare. Orice răzbunare este o nedreptate, chiar o crimă. Unui sărac nu-i poţi dărui un imperiu, ar fi o minciună. Înţelepciunea lucrează numai pentru tine, nu are alt stăpân. Nu cunosc păcat mai mare decât ura de sine sau de alţii.Morala s-a născut din contrariul ei. Nimeni nu te obligă să fii responsabil, eşti ori nu eşti. Observaţia incoruptibilă este crudă. De ce orbii ştiu mai multe decât noi? Ca să dureze scrisul tău, trebuie să te zideşti în el.

���

În copilărie am locuit între Hala Traian şiFoişorul de Foc, într-o clădire care aveafascinante subsoluri, o centrală termică si- tuată la sub-subsol, prevăzută cu vane, ma -nometre şi flanşe misterioase (a funcţionatpînă în 2010), curţi interioare mărginite deziduri înalte, acoperite cu iederă, şi calcanesumbre ale clădirilor din jur. Peste un astfelde zid ştiam că săriseră bunicul meu şi un văral tatălui meu în 1956. Vărul tatălui meu, me -dicinist, era căutat de Securitate pentru agi-taţii anticomuniste şi locuia la familia meaatunci. Bunicul l-a ajutat să scape arătîndu-ipe unde se poate strecura. Momentul repre-siunii dure a trecut şi omul şi-a terminatstudiile fără a ajunge la puşcărie. Buniculmeu a scăpat şi el atunci, fiind arestat abia în1961.

Cînd eram mici, fratele meu şi cu mineeram convinşi că măcar una dintre boxelesubsolului are comunicare cu tuneluri secretecare răzbat în parcul din apropiere sau subclădirile emblematice ale zonei: Hala şi Foi -şorul. Patru din cele şase camere ale aparta-mentului aveau cîte două intrări, fiind idealepentru „v-aţi ascunselea”.

La fel de fascinant era podul imobiluluinostru, cu geamuri mici şi lucarne. Ştiam căacolo ascunsese bunicul bijuteriile atît debine, că nu fuseseră găsite la percheziţii pînăcînd el însuşi nu făcuse o schiţă cu ascunză-toarea. Cîteva ne-au fost restituite spectacu-los, în 2012, într-o încăpere din subsolulblin dat al BNR. Şi totuşi podul nu-şi dezv ă -luise toate secretele! La prăbuşirea calcanu-lui, la cutremurul din 1977, am găsit unseg ment de bandă cu 9 (nouă!) cartuşe de mi-tralieră anti-car intacte. Tot bunicul ni le-aarătat şi le-a extras gloanţele în faţa noastrăcu un patent, colectînd pulberea pe care aaprins-o demonstrativ şi lăsîndu-ne să nejucăm cu cartuşele şi gloanţele rămase in-ofensive.

În copilărie – în anii ’60 − o plimbare laCirc sau în Parcul Tei, pe atunci prevăzut cuvaporaş şi trenuleţ de agrement, era o aven-tură pentru noi, copiii. Pe străzile mici creş -tea muşeţel prin rosturile pavajului din piatrăde rîu, iar odată am văzut pe un trotuarcîteva raţe. De altfel, cocoşii ne vesteaurăsăritul de pe străzi ca Plantelor, PopaSoare, Sf. Ştefan.

*

De toate acestea mi-am amintit intens, înstare de trezie, dar şi în vis, citind Solenoidde Mircea Cărtărescu. Cu tot respectul pen-tru prozatorii români de azi, unii dragi prie -teni ai mei, niciunul nu m-a făcut să visez,cîteva nopţi la rînd, „scenarii” cu copilăriamea amestecate în poveştile personajului.Pot admite, pentru obiectivitate, că pentru uncititor care nu a locuit la Foişor şi nici în Tei− cartierul în care stau acum – efectul n-ar fiatît de puternic, dar ceva magie tot este în„cărămida” lui Mircea Cărtărescu.

S-a scris şi se va mai scrie că volumuleste prea lung, prolix, inegal, cu personajecare apar şi nu au destine încheiate, că finalule lung şi nereuşit pentru că nu derivă „logic”din premise. Cuvîntul-cheie l-a scris însuşimentorul autorului şi cel mai mare critic înviaţă, care l-a cam „ras” pe discipol: amorf!Îmi scot pălăria, dar îndrăznesc să zic: şi cedacă? Un alt critic vorbea de „arhitectură ro-manescă” şi greşea. Nu e nicio arhitectură.Totul e moale, plastic, amorf ca bitumul, pre-cum ceasurile lui Dali, probabil una dintresursele vizuale de căpetenie ale cărţii. Dacăexista o structură, o dispunere cristalină, So-lenoid era altă carte, nu ştiu dacă mai bună.Eu cred că nu. După cum cred că ilustaţia depe copertă e fix în răspărul cărţii. Totul învolum e organic (în sensul chimiei organice)cu excepţia solenoizilor înşişi.

Nu trebuie să uităm cine ne spune po -vestea. Naratorul nu se suprapune cu autoruldecît în detalii biografice de biroul popu -laţiei: născut în iunie 1956, absolvent deFilo logie şi profesor de română la o şcoalădin Colentina. Copilăria autorului, ba şi ado-lescenţa şi tinereţea nici nu pot fi atît de ori-bile şi de autiste ca ale personajului care scrie„eu”. Nici experienţele de la şcoala numero-tată fals – din delicateţe, şcoala 86 fiind înTitan − nu puteau fi atît de cumplite. Dar per-sonajul, dacă nu şi autorul, „vede mons -truos”.

Naratorul, scribul, nu e un scriitor de topcare cochetează cu Premiul Nobel pe la ca -sele de pariuri. Ci un refuzat (şi) al literaturii,avînd un singur cititor – el însuşi. De altfel,în fauna din jurul lui nici nu putea avea maimulţi, trecînd peste dificultatea lui tempera-

mentală de a comunica fie şi cu părinţii saucu prima lui soţie.

Posibila parte genială a naratorului amurit − din nefericire pentru acesta, deşi nuse ştie dacă ea nu l-ar fi strivit − la un an: erafratele geamăn complementar, cu organeleaşezate „în oglindă”. Ultimul ins cunoscutcare a avut „situs inversus totalis” a fost unindian şi a fost examinat aiurea de medicipînă la 64 de ani fără ca vreunul să se prindăde ciudăţenie. Cazuri mai moderate apar odată la 50.000 de naşteri.

Putem bănui că şi caracterul, şi destinulextrem de ciudate şi nefericite ale frateluisupravieţuitor fac parte din jumătatea în-tunecată a perechii gemelare, cea solară mu -rind prematur.

Solenoid e o poveste de „istorie con-trafactuală”: ce-ar fi putut să fie autorul dacăar fi fost ca naratorul. Nu ştim cît de puţin alipsit. Norocul lui şi al nostru este că MirceaCărtărescu e geamănul „bun”, iar cel „rău” amurit sau, mai probabil, nu s-a născut. Şi ast-fel, poemul Căderea, citit de autor la Cena-clul de Luni, nu a fost o „cădere” precum celcitit de narator în acelaşi loc.

Romanul – să-l numim aşa, simplificator– deschide multe căi, dintre care, ca în oricelabirint, unele se înfundă. Sau revin în centru,mai exact în „centre”, punctele de intersecţieale magicelor „ley lines”, unde se aflauplasaţi solenoizii. Unul e casa, labirintică şiea, a naratorului, alta fiind vechea morgă in-augurată în 1892 şi dărîmată în 1985. În loculei se află azi, ironic, Ministerul Culturii.Aceste fire nu se pot înnoda toate într-un sin-gur punct. Astfel sînt lumile subterane, ră -pirea portarului şcolii de către extratereştri,secta „pichetiştilor”, extraordinarul Dum-nezeu al acarienilor care cultivă sarcoptulscabiei. Un subiect al atenţiei naratorului,după ce se ocupă de George Boole, de logicalui, dar şi de una dintre fiice care a scrispopularul roman Tăunul, este topologia

cvadridimensională cu accent pe studiile luiCharles Howard Hinton (soţul altei fiice a luiBoole, Mary) şi „tesseractul” său, ceea ce neduce cu gîndul la Borges, autor ce-l men -ţionează pe Hinton.

Acum, pentru a fi drepţi, paginile de „en-ciclopedie” sînt cam enervante; din fericire,mai erupe cîte-un filon de umor, precum con-vertirea empirică la topologie a semidocţilordin şcoala nr. 86 prin intermediul cubului luiErnő Rubik.

Naratorul deschide toate uşile − jurnalulsău are ca simbol casa-labirint − şi nu le maitrage după el. Autorul nu are nici el ce săfacă: odată ce personajul-narator găseştepoziţia pe harta Bucureştiului a celui de-alşaselea solenoid la pagina 799, trebuie săîncheie, în doar 128 de pagini. Iată peste cenumăr magic s-a căzut: 128 este 2 (cuplulNarator-Irina, cuplul „gemenilor” etc.) laputerea a 7-a (cei şase solenoizi plus al şapte-lea, cel astral sau, dacă vrem, cel din a patradimensiune).

Să mai notez că romanul sau ce-o fi are837 de pagini, adică de trei ori cîte trei ori31, iar 31 este un număr prim simbolic ste -nic, generat de vibraţia cîmpurilor lui 3 şi 1!

Sînt sigur că nici naratorul, nici editorul,ba nici Mircea Cărtărescu însuşi nu s-au gîn-dit la asta! Dar... „there are more things inheaven and hell, Horatio”!

Deci autorul, presat de cîmpurile mag-netice magice generate de propriu-i solenoid,suceşte brusc gîtul naraţiunii şi, graţie acelo-raşi cîmpuri sau doar unui capriciu divin, Bu-cureştiul comunist se ridică la cer, lăsîndvederii naratorului, scăpat cu partenera lui şifetiţa lor, „legiunile de demoni” de sub el.Simbol sau nu al Revoluţiei care a eliberatoameni şi demoni, cert e că aşa se terminăromanul. Naratorul îşi rupe manuscrisul, darautorul îl duce la editură aşa, cu toate uşilelabirintului deschise.

Chiar şi un solenoid este un „labirint”,dar unul în care nu te poţi rătăci, umblînd,elicoidal, în jurul unui gol interior. Solenoid− cartea – este un material organic amorf, darviu, un procariot fără membrană şi cu nucleulîn toate părţile. Va urma, oare, o „exploziecambriană” a vieţii?

Este uluitor că un om în toate minţile aputut să-şi imagineze un narator nu tocmaiîn toate minţile care a scris aşa ceva. Cu toatedefectele ei (de atribuit, de ce nu, naratoru-lui), Solenoid merită numele de carte maimult decît 99% din obiectele de pe rafturilelibrăriilor. Că ar fi „cea mai bună” din lume,ţară, eră geologică etc., cum s-a scris, vommai vedea...

16 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

C[r\ile lunii

Amorf §i magicHoria Gârbea

� Ovidiu Dunăreanu, Luminaîndepărtată a fluviului, Ed. Ex-Ponto. Roman al spaţiului ruraldobrogean, cu inserţii de fantas-tic şi mitizarea Fluviului. Postfaţăconsistentă de Angelo Mit chie -vici. � Ioan F. Pop, Poemele poemu-lui nescris, Ed. Caiete Silvane.Reluare într-un singur volum acărţilor de poezie anterioare,patru la număr.� Victor Martin, Un punct devedere (aforisme), Ed. AutografMGM. Cîteva zeci de cugetări.Unele originale, altele nu. Unelehazlii: „Bărbaţii au totdeaunadreptate. Cînd li se dă“.� Carmen Focşa, Scrisori deneiubire, versuri, Ed. eLitera -tura. Elegii evanescente, o tristeţemetafizică se expune reţinut.� Laurenţiu Belizan, Selfie cuDumnezeu, Ed. Rafet. Poeziimai degrabă cuminţi în raport cutitlul spectaculos. Textele au

pros peţime, unele imagini, voitşocante, sînt reuşite.� Aida Hancer, Lupii de casă,Ed. Tracus Arte. Marea tînărăsperanţă de acum cîţiva ani s-amaturizat evident, ca tehnică. Şitotuşi poemele sînt calde, tine -reşti.� Constantin Kapitza, Hoină rindprintre umbre – Poezii (haiku),Ed. Granada. Cum unii se facchinezi, C.K. se face ja ponez.Terţine uneori ingenioase, niciolegătură cu definiţia haiku-ului.� Angi Cristea, Plus/minus sen-timente, Ed. Macedoneanul.Poeta macedoneancă se ia în se-rios. Dar tot ludicul îi iese maibine: „iubirile mele dorm în şurade fân ca nişte pisici cu coadaprea lungă“.

� Arta conversaţiei. Sărutul,Colecţia Poezia iubirii, Ed. Măi-astra. Ca autor, pe copertă, fi -gurează, ciudat, „Arta conver-sa ţiei”. De fapt e o antologie cu32 de autori de la A (Paul Arva)la Z (Gina Zaharia). Printre ei,nume mai cunoscute ca MariusChelaru, Clara Mărgineanu, An-drei Păunescu, Amelia Stănescu,Mircea Florin Şandru, alături deaspiranţi încă noi în arenă. Nustricau nişte mici note bibli-ografice. Textele − de dragoste –decente şi-atît.

� Mircea M. Ionescu, Taxime -trist de noapte la New York,teatru, Editura pentru Sport. Cu -noscutul dramaturg şi cronicarsportiv îşi dramatizează într-o

monodramă spectaculoasele me -morii din volumul omonim.� Ileana Urcan, Negustorul deanotimpuri, Ed. Tracus Arte.Combinaţie ciudată de versuri şischiţe în acelaşi volum. Poemelesînt banal-prozaice. Puţin lirismse află în proze. � Dumitru Velea, Odette, traduc-ere în ebraică de Menachem M.Falek, Ierusalim. Poeme în chi-nate unei femei iubite, dispăruteprematur.� Diana Trandafir, Oraşul sus-pendat, Ed. Fundaţiei Libra.Poeme vag suprarealiste cu vi -ziuni uneori forţate, dar cu de -stule versuri izbutite.

� Toma Grigore, Cum pot lăsapoezia să-mi spună adio, Ed.

Tracus Arte. Dacă vrei cu ade-vărat, poţi. Încercarea moarten-are! � Flavia Adam, Femeia de ni sip,Ed. Rafet. Titlul e banal, poe meleînsă nu! „M-a legat de glezne, demâini m-a legat./ mi-a umplutgura cu umbrele lui./ dar tot n-ammurit.“ O autoare în creştere.� Paul Sârbu, Amurg Păgîn, Ed.Tracus Arte. Roman de epocă în-depărtată cu traci, daci, vraci,draci. Un vraci se numeşte Azap,ca poetul clujean. Un preot cammalefic se cheamă şi mai spec-taculos: Dapix. � Calistrat Costin, Lumea se pe-trece (Nudoarversuri...) (sic!),Ed. Ateneul Scriitorilor. Divers şihazliu ca întotdeauna, autorulprozaizează aforistic. Poza de pecoperta a patra îl reprezintă cutelefonul mobil la ureche, as-cultînd concentrat indicaţiile mu -zei.

C[r\i primite la redac\ie

���

���

În măsura în care cronicarii revistei vor manifesta interes pentru unele dintre volume, le vor recenza mai pe larg. (H.G.)

17Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Carte str[in[

Elizabeth Gilbert şi-a câştigat popularitatea odată cu apariţia bestsellerului din 2008,Mănâncă, roagă-te, iubeşte, ecrani zat doi ani mai târziu. Romanul lui Gilbert, cu unatât de mare succes, este un jurnal de călătorie. Eat, Pray, Love este povestea unei scri-itoare aflate în pragul unui divorţ, care decide să lase totul în urmă şi porneşte într-ocălătorie a regăsirii de sine în Italia, apoi în India şi, în final, în Bali, unde îşi întâlneştejumătatea. Continuarea acestei poveşti se regăseşte în următorul roman, Şi am spus da,apărut la noi în 2011. Printre alte scrieri ale aceleiaşi autoare se numără şi Pelerinii,Războiul homa rilor şi Semnătura tuturor lucrurilor, un roman cu o receptare crit-ică promiţătoare. Cu toate că scrierile lui Gilbert se bucură de un real succes, făcând-osă îşi câştige popularitatea în lumea întreagă, fiind cunoscută şi pentru seminarelesusţinute la TED, acestea nu aparţin literaturii glossy. Romanele lui Gilbert sunt scriseîntr-un stil natural şi plin de viaţă, fără a da vreo secundă dovada vreunei lipse de ex-perienţă. Ultima carte semnată de ea iese însă din tiparul cu care şi-a obişnuit cititorii.Bazată pe conferinţele de la TED, Lecţii de magie, cu titlul original Big Magic: Cre-ative Living Beyond Fear, este mai degrabă un curs interactiv de dezvoltare perso -nală, destinat scriitorilor aspiranţi, iubitorilor de artă, dar şi oamenilor creativi în general.

Lecţii de magie este o carte plină de sfaturi despre cum să fii o persoană creativă,despre cum să te menţii creativ. Totul se bazează pe experienţa de viaţă a autoarei ame -ricane. Gilbert povesteşte despre viaţa de scriitor,despre eşecurile prin care a trecut, dar care nu aufăcut-o să renunţe la visul ei, dând astfel o altădefiniţie creati vităţii: viaţă condusă mai mult decurio zitate, decât de frică. Cartea este împărţită înşase secţiuni: Curajul, Încântarea, Permisi-unea, Perseverenţa, Încrederea şi Divinitatea,prezentând crea tivitatea ca pe un proces con-tinuu ce trebuie trăit ca experienţă în sine, şi nuca o moda -litate de a dobândi anumite foloase.Pentru Gilbert creativitatea este un mod de avedea viaţa şi de învăţa să o accepţi cu bune şicu rele. O persoană creativă este un farseurpar excellence, care ştie nu numai să jonglezecu piedicile din calea sa, ci să îşi înfruntefrica. Viaţa creativă este existenţa asumată,trăită dincolo de frică, un soi de fericire pecare noi înşine ne-o construim fără să negândim prea mult dacă va dura sau dacă vomreuşi. Crea tivitatea în viziunea lui Gilberteste această fericire a momentului care tre-buie exploatată în cel mai mic detaliu: „În-deletniceşte-te cu orice te fascinează şi te umple de viaţă”, ne spune autoarea.

Nu numai definiţia aceasta originală a creati vităţii mi s-a părut interesantă, ci şi felulîn care Elizabeth Gilbert vorbeşte despre anumite concepte, ca de exemplu ideile. În vi -ziunea sa, ideile au o conştiinţă proprie şi alcătuiesc o instituţie care se bazează în prin-cipiu pe furnizarea de inspiraţie. Numai că ideile îşi caută doar clienţii cu potenţial. Casă fii creativ, trebuie să acorzi multă importanţă unei idei. Odată ce aceasta te ia în pri -mire, trebuie să o întâmpini cu bunăvoinţă, să fii deschis şi să o ajuţi să se dezvolte. Încazul în care o idee te alege pe tine, dar nu crezi că aţi putea lucra împreună, trebuie săîi mulţumeşti pentru răbdarea cu care te-a ales şi să îţi iei rămas bun într-un mod politi-cos, căci altfel rişti să pierzi din pricina impoliteţii şi alte idei asociate.

Creativitatea este văzută şi ca o modalitate de evadare din cotidian. Avem nevoie săfim creativi pentru a ne elibera, pentru a căuta fericirea şi în alte forme, pentru a neregăsi. Iată un pasaj evocator în acest sens: „fie că ne facem sau nu o profesie din ea, cutoţii avem nevoie de o activitate care se situează dincolo de lumesc şi care ne scoate dinrolurile noastre în societate deja stabilite şi constrângătoare. Cu toţii avem nevoie deceva care ne ajută să uităm de noi înşine pentru o vreme – să ne uităm vârsta, condiţiasocio-economică, îndatoririle, eşecurile şi toate lucrurile pe care le-am pierdut saule-am ratat”. De asemenea, Gilbert are un cuvânt de spus şi despre atitudinea elitistă amultor creatori de artă. În opinia sa, creativitatea se poate adresa oricui şi, mai presusde orice, nu trebuie să fie constrângătoare. Nu trebuie să fi avut o experienţă de viaţă înspate care să te îndemne să scrii, nu trebuie să fi suferit îndeajuns pentru a fi creativ. Dincontră, spiritul crea -tiv se manifestă atunci când te eliberezi de tot ceea ce te ţine pe loc.

Lecţii de magie nu este un îndreptar, o carte care va declanşa o revelaţie desprecum să poţi fi creativ, ci este doar o altă perspectivă din care poate fi privită creativitatea,ca pe o activitate angajată, dar liberă de orice constrângeri, o formă de manifestare asinelui. Cartea lui Gilbert este punctul de întâlnire al mai multor viziuni despre crea -tivitate, un dia log al cărţilor citite, o amplă discuţie ce porneşte de la Aristotel şi se con-tinuă până la James Joyce. Lecţii de magie este asemenea unei cărţi vechi de vrăjitorie,unde fiecare scriitor vine cu reţeta sa pentru o altă poţiune magică. Lucrurile nu se con-trazic, ci pur şi simplu se aşază în armonie unele lângă altele, eşecuri şi realizări, aştep-tări şi confirmări. Toate acestea vorbesc despre creativitate în fel şi chip, căci „nimicniciodată nu e în bună ordine şi nici definitiv”, cum spune Gilbert. Nu vom afla dinaceastă carte secretul crea -tivităţii, căci scopul nu este de a ne instrui, ci doar de a ne facesă fim mai relaxaţi în ceea ce priveşte ideea de creaţie. Creativitatea văzută prin ochiilui Elizabeth Gilbert este ceea ce ne face să fim în fiecare zi „un pic altfel”.

Laura Botuşan

Elizabeth Gilbert:„Lec\ii de magie“.

Simona-Grazia Dima

Abisullumii v[zute

Cu nedisimulată curiozitate am citit uni culroman al titanicului plastician spaniol controver-sat prin fire şi exhibiţionism, dar incontestabilprin originalitate, în pofida caracterului foto gra -fic al unora din creaţiile sale, ce-i co boară, une-ori, statutul de mare pictor. Un anu me fixism, caşi bine cunoscuta vocaţie histrio nică se regăsescşi în paginile romanului său Chipuri ascunse(traducere de Ileana Cantuniari, Editura Huma -nitas Fiction, Colec ţia Raftul Denisei, 2015),însă, nu fără rost încurajat de Federico GarcíaLorca, Salvador Dalí vădeşte un adevărat talentde prozator. Talent vizibil mai ales prin impli-carea perso najelor într-un alambicat proces deredare a obsesiilor autorului lor, dar şi, maiconvingător, prin exprimarea hotărâtă a unorcrezuri artistice şi culturale.

Viziunea lui Dalí, deşi plăsmuită uneori înregistrul horror, cu o violenţă de substrat măr-turisită de autor în cuvântul-înainte, posedă unsoi de stranie măreţie. Protagoniştii unei na raţiuniciudate, „spectrale”, Contele Hervé de Grand-sailles, Solange de Cléda, Veronica Ste vens,Betka sau John Randolph, pre-

cum şi alte personaje de mai mică amplitudine,dar jucând un rol important, se mişcă dezinvoltpe o scenă internaţională, în anul 1943, în miezulcelui de-al Doilea Război Mondial, străbătândaventuros Franţa, Africa de Nord, Statele Unite,Malta. Desigur, ei aparţin lu mii aristocraţiei saucelei a opulentei burghezii, autorul fiind interesatcu precădere de acest milieu social, dar există înfundal şi un grup de ţărani francezi prin careumanitatea, naturaleţea şi realismul său se ma -nifestă în chip surprinzător.

Roman de acţiune şi de moravuri, precum şiunul filozofic şi psihologic (marcat de ultimeledescoperiri în materie de atunci), naraţiunea estede dicată iubirii tragice, uci gătoare la propriu, im-pregnată de note sado- masochiste. Epica esteconstruită în manieră clasică, iar stilul flamboiantnu-i umbreşte claritatea scânteietoare. O deplinăprestanţă a imaginii conturează cu exuberanţăilogi cul superlativ – al unor sentimente morbide,al extremelor până la care este purtată putinţaumană de a suferi emoţional şi sentimental.Solange de Cléda, iubita ideală a contelui, devinecobaiul unor experienţe demoniace puse în scenăde acesta (se ştie că Dalí avea o pasiune pentrumedieval, pentru substratul poetic al unor epocitrecute). Deşi amândoi nutresc o pasiune realăunul pentru celălalt, de tipul celei dintre Tristanşi Isolda, irea lizabilă pe pământ, aşa cum apreci-ază judicios Haakon Chevalier, traducătorul înlim ba engleză al romanului, scris în fran ceză, nuvor fi împreună fizic niciodată, pentru că între eise interpun îndoieli minore, dar şi caligrama in-utilă a ri -tua lului inventat de conte, prin care iu-birea e trăită în absenţă, substitutiv. De altfel, deGrandsailles, arogant, capricios, dominator, posi-

bilă efigie exagerată a lui Dalí însuşi, dis pare untimp, lăsând-o pe Solange să se macine în sin-gurătate, hăituind-o apoi până la moarte prinjocul malefic al magiei cu incubi şi sucubi, re-gizat de el de la distanţă graţie cărţilor cu farmecede care nu se des parte niciodată. Moartea eroineise sustrage, prin iubire, credinţei creştine, în-locuită cu un cult pentru ucigaşul ei, împletit cuo subordonare în faţa demonilor. Sterilitatea afec-tivă este, pentru conte, încercarea majoră a vieţiişi ei nu-i poate face faţă, din pricina orgoliuluisău suprem şi chiar, la un moment dat, din cauzăcă senzualitatea îl smulge idealului dominant,făcându-l să se căsătorească în mod necinstit cuVeronica Stevens. Absolutul, axiomatic în conşti-inţa sa, în pofida formelor monstruoase asumateuneori, păleşte momentan în faţa opu lenţei ame -ricane, descrisă cu un fin umor. În faţa empiris-mului dezgolit al modului de viaţă american,parnasianismul său sofisticat lasă în cele dinurmă garda jos, înlocuit de o pledoarie naturală şipatetică, emoţionantă, pentru artă şi poezie camod de viaţă (vocaţie implicit europeană).

Pentru Dalí, vizibil îndoit, în acele clipe derăscruce, cu privire la viitorul Europei, Ame ricaeste întruchiparea unei societăţi spoliate de sacruşi mister. Obişnuit să-i terorizeze pe cei din jurulsău, să împrăştie un respect co -vârşitor, conteleeste redus la ridicol, la insig nifianţă în acea at-mosferă de eficacitate şi pragmatism (pe urmelelui Oscar Wilde, un alt european care a ilustratstrălucit situarea psihologică faţă cu prototipulamerican).

Ce vrea să semnifice titlul Chipuri ascunse?Citind, înţelegem de ce acesta e su -gestiv şi bineales, cu veritabilă intuiţie de scriitor. Toate per-sonajele sunt chipuri ascunse prin faptul că joacădiverse roluri care le voa lează adevărata identi-tate, una finalmente eroică. Nu este vorba de pre-făcătorie, aşadar, ci de la tenţe eroice, prezente înfiecare, oricât de monden sau cinic ar fi acesta.Oricât de respingător este, de pildă, eroul princi-pal, contele, el este eroic în iubirea purtată Fran -ţei. Ţării sale îi dedică toate acţiunile, călătoriile,demersurile sale diplomatice hazardate. Chiar şidraga sa Solange este descrisă, în termenii unuivechi cântec popular francez despre o sfântă, ca„Franţa-Solange, buze de iasomie!”. Vestită per-sonalitate mondenă într-un Paris estetizant pânăla decadenţă, ea devine umi la adoratoare a po se -sivului iubit, prefăcut în himeră, aşa cum su ge -rea ză titlul unui capitol: Himeră a himerelor,totul este hime ră. John Randolph, aviatorulamerican fami liarizat cu mondenităţile Parisului,pilo tează până la jertfă avioane de luptă, esterănit, iar medicii îi imobilizează craniul într-omască de piele albă. Totuşi, nu o uită pe Vero -nica, de care se îndrăgosteşte într-un adăpostcontra bombardamentelor, aşa cum şi ea îi ră mâ -ne fidelă, deşi nu-i vede chipul, iar contele pro -fită că ea îl crede acel iubit, iniţial fără chip, şi oia, ilicit, de soţie.

Titlul figurează, în plus, nesfârşitele la tenţeale vieţii, posibilitatea de a lăstări, la nesfârşit,noi evoluţii. Nu întâmplător, personajele sunt de-scrise într-un loc în chip de insecte, fluturi saumante religioase, de unde inconştienţa lor devo-ratoare. Proliferarea imaginativă a realului justi-fică şi aleatoriul întâmplărilor, eroii fiind, practic,ispitiţi în toate direcţiile, fără restricţii, precumramificaţiile unui copac cosmic. Eroina cea mailovită de durere, Solange, ia, după moarte, în-făţişarea unui copac de pe domeniul cum părat deea în cinstea contelui, avatar justificat de mareaei strădanie de a conserva Franţa arhetipală,sădind arbori de plută în pofida protestului vio-lent al lui de Grandsailles. Finalul iluminatoriual epifanicei renaşteri a pădurii pe domeniulfrancez eliberat de germani emană o discretăforţă consolatoare, afirmând „întreaga realitateterestră şi sacră a acestui pământ”, în contrastcu „oribila noastră civilizaţie meca nică”.��� ���

Ce înseamn[ creativitatea?

18 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Poezie maghiar[ contemporan[

TOLNAI OTTÓ (n. 1940)

A studiat filozofia şi literatura maghiară laNovi Sad şi Zagreb, a debutat cu un volum deversuri în 1963, având la ora actuală peste do-uăzeci de volume de poezii, plus altele de tea-tru şi eseistică. Activitatea literară i-a fostîncununată cu circa douăzeci de premii literare,printre care Premiul Brücken (1967 şi 1980),Premiul József Attila (1991), Premiul Ady

Endre (1993), Premiul Déry Tibor (1995) etc. Este redactorul-şef alrevistei Ex Simposion. Aparticipat la numeroase festivaluri de poe-zie, inclusiv în România.

am furat peria de sârmănoua perie de sârmăperia de sârmă e frumoasădoar dansul de împerechereal lui tibike orbu a fost mai frumosdoar dansul orb veselal lui tibike cu flamingoulfără picioare cum să dansezwili a vrut să halească flamingouldar n-a halit decât combinezonul lui fanny am furat peria de sârmănoua perie de sârmăperia de sârmă e frumoasăe frumoasă ca flamingoulca apusul de soareîn oglinda soldăţească a lui wili mânjită cu căcat ca-ntre picioarele lui fannyoglindite în lavoarul cu hipermanganatperia de sârmă e frumoasăfrumoasă ca flamingouloglinda soldăţească mânjită cu căcatîntre picioarele oglindite în lavoarul cu hipermanganatam furat peria de sârmănoua perie de sârmădacă or să mă prindă n-o să rămână jeg rapăn leprăn-o să rămână rugină pe mineperia de sârmă e frumoasăşi eu voi străluci orbitorca lama plugului după aratul adâncca tibike orbul în dansul lui vesel de împerechereîn dansul lui cu flamingoulperia de sârmănoua perie de sârmă

am fost la bisericăera plină-ochice de catrafuse trebuie să mai care un îngereu unul măcar pot să mai pun jos din când în când cănilenu se mai aude pleoscăitulla fel şi valizele de mucavaşi panerul cu cornuri pot să-l pun josdar el nu-şi poate lepăda nicicând aripile da’ măcar numai o dată de l-ar putea jumuli ţiganii păroşio să vorbesc eu cu eiam fost la biserică în laibărul cel negru al tatiiera plină-ochipe mine de câte ori nu m-au jumulitpe el precis că de-aia nu-l jumulescpentru că nu s-ar mai termina jumulitul niciodatăi-ar sufoca penelepenele de înger sunt nesfârşiteîn buzunarul de la laibărul tatii mereu găsesc câte ceva noufiecare firimitură i-o duc sfinţiei salela altarpoate e tocmai aia care trebuiee din pâine mahorcă sau hârtieatunci nu se mai aude pleoscăitulda’ atunci sfinţia sa nu mai are timp şi pentru minefiindcă la nouă fix trebuie să terminefiindcă la nouă va începe să vuiască joagărul de la depozitul delemne şi o să taie în două ostia ce se topeşte pe limbi o să spintece limbileor să arate ca limba şopârlelordin miez de pâine mahorcă sau din hârtiedin hârtie de ţigărieu nu ştiu să-mi răsucesc unadin hârtie finăde ţigări e făcut dumnezeuîncă are marginea udă de salivăa avut într-însul mahorcă de herţegovina

PREZENTĂRI ŞI TRADUCERI George Volceanov���

DE-AR FI ATÂT DE CLAR...La marginea pădurii de bradPrivescCum se apleacă piezişCei cinci plopiDeasupra poienii şi nu-mi dau seamaCe-i atât de ciudat la ei.

Deşi ar fi de-ajuns să răspundLa câteva întrebări aparent simple.Eu însă nici să le pun nici măcarSă le pun n-am putut pân’ acum.

Un lucru mi-e clarVa trebui să le pun:Există un aici la întâlnireaCâmpiei cu pădurea de bradSub tâmpla fibroasă culcatăA acestor veri sau deasupra eiSau totuşi mai degrabă în aprilie...?

Barem de-aş fi în stareSă fac distincţie între lucruri...Întocmai ca boierul careÎntr-o singură frazăA dat definiţia a două femei:„Una dintre ele e nevastă-meaCealaltă nu.”

Sau poate e vorba doar de faptulCă am din nou sentimentul acela: îmi vorbeşteDoar pentru că-i frumoasă?Deoarece pe mine unul chiar şi urâtulMă zguduie de obiceiDar rău de tot din cap până-n picioare.

ACUMUneori se-ntâmplă deja să te uit.Altfel spus uneoriNu-mi aduc aminte de tine.Parcă am fi pe-o planetă platăAici peisajul se desfăşoară în cerc:

Scriu despre aici.Un colţ de insulă şi două apeAlcătuiesc locul ce i-l dedic lui aici.Mă uit la fum se-nalţă deasupra verdeţii.Din tine fără tine – Deduc din experienţa mea de viaţă.De mult eşti cea mai săracă.Dar ce vorbesc ce tot vorbesc?A fost returnat viitorul ţie prezis –Destinatarul necunoscut! –Prezicerea aşadar mă priveşte.Mă ţin pe poziţii în locul tăuŞi-acest loc l-am numit aici. Azi scriu despre acum şi mâine.Eşti prezentă în scrierea mea. Rămâi?Şi-n rugile mele. Te implorDoar eşti atât de săracăDin noi doi – tu eşti cea mai săracă.Te-ajută cu ceva? M-ajută?Aici-ul îl dedic acestui loc.

TREBUIE SĂ-NTREB DIN NOUPână unde ţine iubireaCă sigur nu până la capăt

Am să-ntreb din nouAu oare cuvintele sensSau doar pretind că au

Am să-ntreb din nouOglinda chiar lucreazăIar noaptea se odihneşte

Am să-ntreb din nouExistă DumnezeuSau doar ni se spune că da

Am să-ntreb din nouDar lumea chiar existăSau e doar plăsmuire

Am să-ntreb din nouVehiculul uriaş ce se apropieNe va distrugeSau vom sări şi noi în el

Am să-ntreb din nouNimic nu e perfectŞi asta nu vă deranjează

Ajuns matur din nou am să întreb.

OLÁH JÁNOS(n. 1942)Poet de cursă lungă, dramaturg şi roman-cier, devine în 1994 redactor-şef al pres-tigioasei reviste literare Magyar Napló şi,totodată, fondatorul editurii cu acelaşinume. Este deţinătorul unui număr im-presionant de premii literare, printre careşi Crucea de Ofiţer a Ordinului de Merit

Maghiar, József Attila, Bethlen Gábor, Arany János, Cu-nuna de Lauri etc.

CUTIA DE SCRISORIAi cumpărat o pereche de ochelari de soareşi ai pornit la drum.Ai o ocupaţie obositoare,Trebuie să călătoreşti tot timpul.De-atunci trăiesc în cutia de scrisori.Aici e destul de întuneric.

STRĂLUCIRE LĂUNTRICĂPăşeşti grăbit printre nămeţii sclipitoriai strălucirii lăuntrice.

Ţii degetul pe trăgaciul somnului.Îl apeşi. Tăcerea bubuie.

Ca un urangutan rănitsoarele se prăvale fără veste.

Pe braţul arăturii afânaterămâne o băltoacă de sânge cu piele de găină.

BĂTRÂNEŢEAsă nu crezi că se năpusteşte asupra taca vijeliaşi nu te trăsneşte ca trăsnetul.Se-mprieteneşte cu tine, pe îndelete, pe neobservate,se dă binevoitoare,îţi face curte mimând înţelegerea, înţelepciunea,dar să nu crezi o boabă din tot ce-ţi spune,dansul ei de fluture, exuberant şi mincinos,nu-ţi vindecă, ci doar îţi ascunderănile roase de viermi ale respectului de sine din tinereţe.Acum, că ştiu toate astea,aş vrea s-o alung,aş vrea să-i întorc spatele,s-o las baltă,dar în zadar,râsu-i batjocoritor îmi spumegă pe piele,îmi înjunghie oasele,îmi străbate creierul.Oricât ar fi de dureros, de umilitor,trebuie să recunosc că eu sunt şi ea.

RÁCZ PÉTER (n. 1948)Rafinat traducător de poezie şi filozofie germană, este şi autorul a cinci volume depoezii apărute între anii 1984 şi 2014. Este un excelent manager cultural: a organizatcursurile de traduceri literare de la Institutul Balassi din Budapesta şi este fondatorulCasei Traducătorilor de la Balatonfüred. Activitatea literară i-a fost distinsă cu pre-miile József Attila şi Örley.

19Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Interviu

Dragă George Ardeleanu, ne-am cunoscut în urmă cuvreo 10-12 ani la cafeneaua Pardon din DrumulTaberei. Am apreciat mereu la tine o atitudine sobră,echilibrată, animată de un umor subtil. Nu bănuiampe vremea aceea că vei fi autorul celei mai bune cărţicare s-a scris vreodată despre N. Steinhardt şi care înmod sigur nici nu se va mai scrie. La şapte ani, dacă numă înşel, de la apariţia cărţii, cum te simţi? Mai eşticopleşit de glorie?

„Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?“, vorba poe -tului...

Cât despre locul pe care îl acorzi monografiei mele în topulcărţilor despre N. Steinhardt, lucrurile sunt simple, dacă dorimsă le lămurim: monografia mea este cea mai bună, întrucât esingura. Aşadar sper că am reuşit să evit ridicolul situaţiei de aconcura cu mine însumi şi de a ieşi pe locul al doilea... Desigur,s-au mai publicat căteva cărţi (puţine!) despre Steinhardt, însănu cu caracter monografic. S-au mai susţinut câteva teze dedoctorat , însă nu toate s-au publicat, alte teze sunt în curs deelaborare şi tot aşa...

Pe ce te bazezi însă când afirmi că „în mod sigur nici nu seva mai scrie” o asemenea carte? E o afirmaţie hazardată şi ar fişi trist să fie aşa... Între timp, după cum ştii, la Polirom au apărut17 volume din Integrala operei lui N. Steinhardt, care este oediţie ştiinţifică (nu i-aş spune chiar critică) şi care oferă o sub-stanţială platformă documentară viitorilor cercetători (platformăpe care eu nu am avut-o, dar pe care am construit-o... pentrualţii). Gândeşte-te, de pildă, că acum toată publicistica interbe-lică a lui N. Steinhardt s-a publicat în volumul Articoleburgheze, actualul cercetător o are cu lejeritate la îndemână, întimp ce eu a trebuit să identific fiecare articol în arhive, să-l fo-tocopiez şi aşa mai departe... Acum varianta inedită a Jur-nalului fericirii s-a publicat tot la Polirom (în 2012), în timp ceeu a trebuit mai întâi... s-o descopăr în arhivele mănăstirii Rohiaşi apoi s-o editez. Şi exemplele pot continua... Nu mai vorbescde aparatul critic al fiecărui volum. La care se adaugă faptul căapar noi şcoli de gândire şi noi metode critice, iar generaţianoastră rămâne inevitabil o generaţie de dinozauri... Încât ar fimai mult decât jenant ca monografia mea să nu fie depăşită înviitor de altele mult mai frumoase şi mult mai luminoase...

(N-aş vrea să trecem la următoarea întrebare fără să aduc unomagiu cafenelei Pardon Cafe din Drumul Taberei, cafeneauadin Bucureşti în care mă simt cel mai bine.)

Există un model Noica în cultura română şi în gene -ral noi căutăm modele, ceea ce este un lucru foartebun. Există, te întreb, şi un model Steinhardt? Aicinu mai e vorba doar de cultură, ci de mult mai mult.

Te întreb şi eu: chiar (mai) există un model Noica în culturaromână? A existat, desigur, ceea ce s-a numit „Şcoala de la Păl-tiniş”, iar discipolii lui Constantin Noica joacă astăzi un rol im-portant în cultura română. Este mai mult decât onorabil dinpartea lor că ori de câte ori e nevoie îşi apără maestrul în di-versele procese (ideologice, etice etc.) intentate filozofului după1989, însă problema este dacă aceştia chiar perpetuează mo -delul Noica. Nu cumva se îndreaptă spre alte „zări” culturale?De altfel, dacă deschidem Jurnalul de la Păltiniş, descoperimnu puţine momente polemice între profesor şi discipoli, dacăar fi să ne gândim doar la discuţiile legate de moartea martiricăa lui Mircea Vulcănescu. Evident, aceasta e doar o întrebare, otemă de reflecţie...

N-aş vorbi, în schimb, de o „Şcoală de la Rohia”, cumînceară unii juni steinhardtologi. Steinhardt a fost şi el vizitat detineri, a avut şi el discipoli, însă aceştia nu s-au constituit într-ungrup, într-o „şcoală”, n-au realizat coeziunea grupului din jurullui Noica, relaţia maestru – discipoli fiind mai degrabă una detip „rizomatic”, dacă se poate spune aşa...

Ca să vorbim de un model Steinhardt, trebuie să avem învedere mai multe paliere: cultural, ideologic, etic, religios etc.Probabil că există descendenţi, dacă nu pe toate, măcar pe uneledintre aceste paliere. Există o direcţie liberal-conservatoare (detipul celei la care aderase Steinhardt) printre ideologiile care semanifestă astăzi la noi, există, cred, unii (puţini) clerici careaplică metoda omiletică a părintelui Nicolae (flexibilitate în in-teriorul dogmei, o anumită ludicitate expresivă, racordare laimperativele modernităţii, o puternică infuzie culturală etc.),există critici (puţini) care „practică” entuziasmul hedonist întextele lor, fiind orientaţi spre ceea ce am numit cândva o „on-tologie a binelui” , invalidând celebra butadă a lui Gide con-form căreia „literatura bună nu se face cu bune sentimente”

ş.a.m.d. Câţi însă dintre noi ne ridicăm la altitudinea etică a luiN. Steinhardt? Câţi dintre noi am fi putut face la ieşirea din în-chisoare un bilanţ de felul celui realizat de Steinhardt?

Ai ţinut de curând o conferinţă la un simpozion şti-inţific de mare anvergură, unde au fost prezente per-sonalităţi culturale din toată lumea, o conferinţăaşadar despre Don Quijote în închisorile comuniste.Explică, te rog, cu acest prilej relaţia care există întreacest personaj legendar şi suferinţele prin care au tre-cut deţinuţii noştri politici...

Da, e vorba de un colocviu internaţional (El retablo de lalibertad. La actualidad del Quijote), organizat de Catedra deSpaniolă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Univer-sităţii din Bucureşti, consacrat împlinirii a patru sute de ani dela publicarea părţii a doua a romanului Don Quijote. Comuni-carea mea, Don Quijote: o problemă de etică. Reprezentări înliteratura Gulagului Românesc, şi-a propus să urmărească an-umite recurenţe ale modelului Don Quijote (roman, personaj,mit, simbol etc.) în literatura carcerală din România comunistă.Nu mică mi-a fost surpriza să găsesc poezii „scrise” în în-chisoare de Radu Gyr, Ion Omescu, Demostene Andronescu,Lucian Valea, Constantin Oprişan ş.a. în care este invocat mod-elul Don Quijote. Fireşte, plecasem în căutările mele de la Ju-rnalul fericirii, în care numele Don Quijote are multe şi diverse„intrări”. Este inevitabil să ne întrebăm cum se explică faptul căîntr-un univers coşmaresc, atroce, al confruntării cu cea maidură realitate se postulează modelul Don Quijote, cel care, celpuţin în aparenţă, practică iluzia şi autoiluzia, „nebunia” şiUtopia. Aşadar, nu un model al pragmatismului (cum ar fi pre-supus o asemenea existenţă), ci al idealismului. Este un para-dox aparent, pentru că pentru aceşti autori modelul Don Quijoteeste o problemă de etică. Pentru niciunul dintre aceşti autoriDon Quijote nu este expresia nebuniei (ci, doar, eventual, a„nebuniei mântuitoare” ), ci a normalităţii care devine excepţieîntr-o lume anormală şi, nu în ultimă instanţă, o formă de imi-tatio Christi (în sensul dat de Miguel de Unamuno în celebra sacarte). Ei contestă „normalitatea” adaptării la anormalitate şiprin aceasta identificarea cu modelul Don Quijote devine oformă de subversiune etică şi politică.

Steinhardt a fost în interbelic o persoană cu un pro-nunţat caracter ludic, înclinat spre şarje parodice,luându-şi peste picior confraţii. Transformarea lui esteuluitoare. Dar citindu-i predicile pe care le-a scrisdupă convertire se observă şi aici un caracter jucăuş,al omului superinteligent, care nu vrea să fanatizezeşi fuge ca dracul de tămâie de fanatism, de funda-mentalism, de tot ceea ce înseamnă exces. Eşti deacord cu punctul meu de vedere şi, dacă eşti, crezi to-tuşi că ludismul părintelui Nicolae a afectat întrucâtvaataşamentul său creştin ortodox?

Sunt de acord cu ceea ce spui tu, cu precizarea că în inter-belic, atunci când Steinhardt – Antisthius în volumul său dedebut În genul... tinerilor − îşi ironiza şi parodia congenerii(atât pe cei de dreapta, cât şi pe cei de stânga), o făcea de pepoziţiile liberalismului conservator, şi nu de pe poziţii noncon-formist-avangardiste. Orientarea estetică a junelui Steinhardtera mai degrabă una conservatoare. Or, tocmai prin convertireel devine mai flexibil şi mai deschis în faţa diverselor experi-mente ale modernităţii şi postmodernităţii literare. Aşadar, mo -nahul Nicolae este într-un fel mai flexibil şi mai nonconformistdecât scorţosul, uneori, Antisthius. Astfel că particularităţilepredicilor sale, pe care le-ai identificat corect, nu ne pot sur-prinde prea tare dacă le analizăm în relaţia cu devenirea glo balăa omului Steinhardt. Nu cred că acest ludism de care pomeneştia afectat în vreun fel ataşamentul creştin ortodox al lui Stein-hardt, dimpotrivă. Părintele Nicolae – am mai spus-o – ilus-trează modelul Zosima din Fraţii Karamazov, nu modelulFerapont...

Ştiu că te-ai ocupat şi te ocupi de personalitatea luiDinu Pillat. Dinu a fost prieten bun cu Steinhardt, seşi vizitau, părintele, acasă la Pillaţi, se simţea ex-cepţional. Dinu Pillat, pe de altă parte, era un omfoarte credincios. Procesul Noica − Pillat în epocă afăcut vâlvă. Crezi că la ora actuală mai putem realizaasemenea grupuri intelectuale care să-şi rişte viaţa dedragul unor idei?

Mă tem că astăzi grupurile intelectuale sunt asemenea...partidelor politice. Aşa cum, de fapt, astăzi nu mai există par-

tide politice, cu o anumită identitate, ci doar grupuri de interese(era să zic „găşti” de interese), care se combină, se desfac, serepliază pe alte direcţii, se recombină după alte ecuaţii şi tot aşa(ca într-o veritabilă partuză), tot aşa se întâmplă şi cu grupurileintelectuale, care de altfel urmează patternul oferit de bestiarulpolitic. Încât mă îndoiesc că s-ar mai putea realiza grupuri in -telectuale care să-şi rişte viaţa de dragul unor idei, probabil cănumărul informatorilor ar fi mai mare decât înainte de 1989...Deşi, cine ştie, poate că în faţa Răului...

Părintele a murit, din câte ştiu, în 1989 în acelaşi an cuI.D. Sîrbu şi cu atât de mediatizatul acum ArsenieBoca. Oare aceste morţi au fost ca o prefigurare asfârşitului unei epoci sumbre? Au murit ca în acest felsă fertilizeze, conform sentinţei evanghelice citată şide Dostoievski drept motto în Fraţii Karamazov, unspaţiu pentru a se ivi de acolo planta libertăţii şi adreptăţii? Poate e cam naivă întrebarea mea, dar săreflectăm asupra ei.

Este, ca să zic aşa, o perspectivă... mistică. Personal, aş fipreferat ca aceste spirite extraordinare, încarcerate, hărţuite deSecuritate, interzise, marginalizate să apuce să vadă prăbu -şindu-se şandramaua... Aş fi preferat, de asemenea, ca toateaceste nume invocate de tine să poată deveni puncte vii de reperşi în contorsionatele evenimente de după 1989. Personal, demai multe ori în aceşti 25 de ani m-am întrebat cum ar fireacţionat Steinhardt într-o împrejurare sau alta, m-am între-bat: cu cine ar fi votat Steinhardt, dom’le? Apropo de modelulSteinhardt, într-o discuţie scurtă pe care am avut-o cu domnulAndrei Pleşu despre Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste,în care i-am spus că în cartea sa (excelentă!) se pot identifica an-umite convergenţe de perspectivă cu viziunea lui Steinhardt,domnul Pleşu mi-a mărturisit că a simţit de multe ori pe par-cursul scrierii acestei cărţi nevoia să stea de vorbă cu Stein-hardt...Aş fi vrut de asemenea să ştiu ce părere ar avea părinteleArsenie Boca despre „fenomenul Arsenie Boca” de azi (deşipot aproxima un răspuns). Aş fi vrut să vad reacţia lui I.D. Sîrbuîn faţa mineriadelor din şi de după 1990...

Şi în final întrebări mai mult sau mai puţin banale. Lace lucrezi acum? Cum îţi vezi viitorul? Eşti confe -renţiar universitar. Te mulţumeşte actualul statut so-cial?

După cum ştii, sunt implicat în realizarea a două integrale:Integrala operei lui N. Steinhardt, care se publică la Polirom,ajunsă, aşa cum am spus, la cel de-al XVII-lea volum, şi Inte-grala operei lui Dinu Pillat, finalizată de curând la Humani-tas (şase volume). E vorba de ediţii ştiinţifice, care presupun omuncă destul de intensă. În cazul Integralei Steinhardt,urmează să mă ocup de partea cea mai dificilă (deja îmiprovoacă frisoane!), editarea corespondenţei trimise (inclusiv acorespondenţei interceptate de Securitate şi recuperate dinarhivele CNSAS). E vorba de recuperarea scrisorilor de la des-tinatari (o parte au fost recuperate), de organizarea şi clasifi-carea lor, de descifrarea şi transcrierea acestora, de realizareaaparatului critic etc., etc.

Când mă gândesc la actualul meu statut social, îl compar cucel din intervalul 1987-1990, când eram profesor de română înValea Jiului şi când singura mea „ocupaţiune mintală” (vorbalui Moromete), în afara orelor, era să procur cărbuni pentruîncălzirea godinului din garsoniera îngheţată, în condiţiile încare tocmai se născuse fiica mea, şi când, dacă mi-ar fi spuscineva că voi ajunge să predau la Litere, i-aş fi mutat falca dinloc, socotind că-şi bate joc de mine... Văzând lucrurile dinaceastă perspectivă, fireşte că sunt mulţumit...

Cât priveşte viitorul – vorba lui Bacovia – deocamdată esublim...

Dialog realizat de Dan Stanca

„ Don Quijote nu este expresia nebuniei , ci a normalit[\ii”

���

George Ardeleanu

20 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Parodii/Rock/Darts

În lumea restrânsă a publiciştilor de la noi,care se preocupă în special de rock, DoruIonescu a căpătat, prin muncă şi devotament,slujba cea mai râvnită: redactor la TVR. Ţintalui − rockul românesc. Ţelul lui − să-l facă şimai cunoscut decât este. Mijloacele − oricarepermise: emisiuni pe toate canalele de care dis-pune uriaşa instituţie, prezentări de concerte pescenele ţării, editare de discuri, videoclipuri,materiale promoţionale. Şi publicare de cărţi.Cine crede că rockerii nu citesc ori n-are habarde mintea lor minunată, ori e rău intenţionat.

Să parcurgi o carte semnată de DoruIonescu e ca şi cum ai face zapping pe canaleleTV din portofoliul furnizorului de cablu.Viteza de schimbare nu-i legată de nervozitateadegetului ce apasă butonul CH al telecomen-zii, nici de imaginile afişate pe ecran, ci decantitatea de informaţie pe care eşti în stare săo receptezi. Textele pritocite de fostul chitaristajuns redactor conţin multiple date desprenume, trupe, discuri, concerte, compoziţii,com pilaţii, componenţe, cântece, influenţe sti -listice, surse de finanţare, firme de echipa-mente, localuri frecventate, băuturi predilecte,idei afirmate, teme recurente şi aşa mai de-parte, o avalanşă ca din cornul abundenţeiajuns mod de viaţă. Ceva lipseşte din texte, caşi din emisiunile transmise sub diferite titula-turi: bârfele despre viaţa intimă a legiunilor demuzicieni. Dacă astea ar fi intrat în programullui Doru Ionescu, probabil că orele de difuzarese numărau zilnic între cele mai vânate de am-atorii de rating, pentru că − realitatea o demon-strează − lumea se uită mai abitir la scandaluridecât la prestaţii elevate. Însă Doru Ionescuţine la calitate, ştie să (dis)cearnă temele va -loroase, să aleagă filonul căruia i se spune artă.Şi rockul, dincolo de vâna distracţiei, devineartă adevărată.

Anul trecut, oraşul Cluj a fost capitala eu-ropeană a tineretului. Cu acest prilej, DoruIonescu a grupat peste 40 de texte dedicatemuzicii (aproximativ 300 de pagini) în volu-mul Timpul chitarelor − Muzica tinereţii...à la Cluj, la Editura Eikon (al cărei sediu esteîn Bucureşti!). Se înţelege că subiectul acestormici eseuri ţine de spaţiul muzical clujean, cu

despărţămintele sale consacrate: jazz, rock,folk, dar şi cu zone de fuziune, a căror stilisticăreclamă lucrări docte de specialişti universi-tari. La Cluj s-au născut câteva dintre cele maiinteresante sinteze muzicale ale ultimelor douădecenii, numele afirmate aici ajungând prinlocuri pe unde nici n-ar fi visat să ajungă vre-odată rockerul român, care alerga loco în 1970după un disc străin. (Nightloosers, de exem-plu, a cântat recent la un festival din... India!)

N-am spaţiu să înşir formaţiile (numele)care beneficiază de prezentări alerte sau inter-viuri febrile. Doru Ionescu s-a contaminatparcă de specificul muncii la radio şi televiz-iune, (tran)scriind lapidar, în fraze percutante,despre „subiecte” în mişcare permanentă. Dacăi-aş reproşa ceva, e sintagma „muzică tânără”,preluată fără acoperire teoretică. Să numeştijazzul „muzică tânără” e frumos, dar superfi-cial. Un pic de acurateţe nu dăuna. Altfel,metafora din titlu defineşte ironic şi tandru o„mâncare” consistentă!

Adrian Pârvu

Dumitru Ungureanu

Varz[... à la Cluj

DARTS

Fantoma f[r[ oper[� Criza normalităţii şi golul minţii � Fantoma în lipsa

operei � După statut, de la Decebal � Mai lipsesc 797 � Schimbaţi firma la naşu’ � Ziua Z+1 din noaptea N+1 � Scooby-Doo, unde eşti tu? � Totu-i „noir” pe câmp, pedrumuri � Generalul armatei moarte

� Se zice că poeţii (unii, nu toţi) cochetează cu nebunia. Dar aceastae doar o convenţie romantică. Nu trebuie luată prea în serios. Mani-festările care mimează hamletian ieşirea din matca raţiunii au hazul lorîn literatură, însă în viaţa de zi cu zi îi expun pe cei care le etalează unorpriviri deloc măgulitoare.

� Se ştie că unii conducători ai lumii au avut momente de cădere îngolul gîndirii. Printre ei, Henric al VI-lea al Angliei, ceea ce a declanşatRăzboiul Celor Două Roze şi, anterior, Carol al VII-lea al Franţei, carese credea din sticlă. Dar nu toţi „glumeţii” ajung lideri. Recent, a apărut,pe ici, pe colo, un anunţ prin care un comitet, format nu se ştie din ce şicîte persoane, anunţă o Adunare Generală Extraordinară a unei la fel defantomatice Asociaţii Uniunea Scriitorilor. Noi nu am auzit de AsociaţiaUSR, ci numai de Uniunea Scriitorilor din România, care este, ce-idrept, o asociaţie de creatori.

� Desigur, există printre noi tot felul de ligi, societăţi, chiar şi „aca -demii” de „scriitori” stafi(di)forme pe care unii, ca Hamlet şi Horaţio,le văd, iar alţii jură că nu există decît în închipuirea acelora. Urmele lorpalpabile mai apar uneori sub forma reziduală a unor reviste şi a unorcirculare internautice. Dar chiar pînă la adunări generale, şi încă extra-ordinare, nu ştiam să se fi ajuns.

� Pentru cei care pot decripta intenţiile unor gîndiri haotice, comu-nicatul cu pricina se descifrează: AsUSR ar fi, eventual, tot USR, iar„comitetul” – compus probabil dintr-un singur comitagiu, poate doi şimai punem noi unul ca să fie trei – îşi arogă, cu de la sine putere, pre-rogative pe care statutul USR, în toate redactările lui, de la Decebal în-coace, le rezervă doar preşedintelui organizaţiei, consiliului său (decinici măcar Comitetului Director) sau unei treimi din membri.

� Cum USR are vreo 2.400 de membri, celor 1, 2 sau 3 fantomepline de iniţiativă le-ar mai trebui adeziunea a vreo 797 de eventualiciraci. Asta, dacă e să credem că AsUSR e totuna cu USR. Dacă însăAsUSR este un simplu salon al refuzaţilor, cu 8-9 membri, atunci nu enevoie decît de trei dintre ei ca să-şi fondeze propria casă bîntuită şi sărătăcească prin ea în nopţile cu lună.

� Dar, în acest caz, trebuie să-i schimbe firma pentru că denumireaUSR e rezervată, cum se cuvine, la OSIM şi utilizarea ei fără drept poateatrage un stagiu de creaţie penitenciară. Se ştie paradoxul că fiecarevolum scris acolo reduce durata pe care se acordă bursa.

� Desigur, în cazul unui proces pentru subminare de calitate ofi-cială, inculpaţii pot pleda cu succes iresponsabilitatea. Orice judecătorîi va crede!

� O convocare, chiar şi una de stafii, trebuie să aibă un ţel, ca să numai zicem de niscai manipulanţi prin spate, ca în frumoasele filme cuScooby-Doo. În acest caz, scopul pare să fie tulburarea apelor şialegerea unui (anti)-papă.

� Dacă în ziua Z, la ora H, nu se vor aduna decît cei trei strigoi decomitet, în ziua Z+1 ei se vor strînge din nou şi vor desemna un Tartordintre ei − dacă nu se vor certa pe şefie peste noapte − şi vor zice căsînt adunaţi, generali şi legitimi.

� Pot spune, de fapt, orice, chiar şi că au aterizat din Sirius. Legeanu interzice să te crezi Lordul Dracula sau dromader. Interdicţia vizeazădoar substituirea – că asta se încearcă – a unei organizaţii respectabile,avînd o istorie şi nişte reguli, cu un grupuscul de moroi ieşiţi la prăduitdin sicriele şi lojele lor obscure.

� Totul e „noir” în povestea asta, de la tenul şi veşmîntul conjuraţilorpînă la banii cu care îşi vor sărbători eşecul sabaticei făcături.

� Pentru a fi livreşti pînă la capăt şi pentru că e vorba de o adunarepretins „generală”, îi vom acorda vîrcolacului-şef al acestei comediinegre titlul de „General al Armatei Moarte”. Aşa să-i ajute Azazel!

���

���

���

Chiar un prinţ al gândirii, din Arad, nu vă mint,Drept antroposof pe la mese trecea,Tot vorbind despre Steiner, cel cu colţi de argint,şi cui îl asculta, şi cui nu-l asculta.– Veniţi a văspune, din trăiri nepătrunse,Cum Herr Rudof a scris şi-a gândit fabulosşi s-a re-întrupat, prinMisterii ascunse,suferind pe Golgotha, cot la cot cu Hristos.– Ah, Buduca, Buduca, la vida e loca,iară Rudolf al tău nu preatrecepe-aici.Hai, mai bine,vorbim de Arsenie Boca,Să îi facem peplac şi lu’domnu’ Drăghici?

Dar Buduca mergea pe-ale lui intuiţii,Cu Botez, Înălţare şi Arhai sclipitori,Când noi, proştii, pierduţi în satanice-ambiţii,

Transpiram pe la ceafă şi pe la subsiori.Blând, Buduca se-întoarce spre Lume:– Ia priviţi cum vă lasă Rudolf Steiner un semn,În trei sute şi peste cincizeci de volume,Pe cândvoi îl vorbiţi cu o limbă de lemn. (…)

Cu jumate de gură zice şi Adamaru:– Orice suflet cuminte pune binele-n saci…Şi atunci, disperat, chiar golindu-şi paharu’,Se întoarce Buduca spunând ferm: – Tu, să taci!Eu gândesc, şi vorbesc, şi mă chinui într-una,şi-am să scriu, până mor, manuscrisul divin.Acum, câh! Ia de-aici, te plătesc, pune mânaDe culege-mi cinci pagini… însă-i foarte puţin!

Steiner, cu col\i de argint

21Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Teatru

Dana Pocea

Terorism

Dinu Grigorescu

Pe urmele Agathei ChristiePe lângă câte crime economice, ecologice,

geologice, rutiere, sadice etc. se comit şi setransmit publicului asasinat de kitsch la ore demaximă audienţă, ştiri care asfixiază eveni-mente culturale (prin strangulare mediatică,boli incurabile, scadenţa de vârstă etc., etc.), artrebui să se scrie non-stop „seriale de seriale”,subiecte fiind cu duiumul − despre masacrulde la Balc, uciderea tinerilor la disco prin in-cendiere, sub nasul pompierilor care au în spa-tele lor steagurile lui Pristanda, la care s-auadăugat fire de aur şi sponsorizări de la vic-time şi nu mai facem inventarul macabrului şiincredibilui cotidian. „Funeraliile fericite“ l-auinspirat şi pe marele Ho raţiu Mălăele, şi peShakespeare, dacă ne gândim la thrillerulHamlet.

Trei autori români, cu stiluri diferite de ascrie thriller, sunt publicaţi de editura cu ştaifnumită Tri to- nic (patron scriitorul BogdanHrib), într-o ediţie colectivă elegantă, intitu-lată sugestiv SCENA CRIMEI. La plecare afost o provocare: concursul iniţiat de editurasus-menţionată împreună cu teatrul de buzu-nar Coquette (şi la propriu, şi la figurat), undenu de mult am vizionat o admirabilă comediepolitică, ignorată de marile scene. Este vorba

despre piesa Luciei Verona Secretul atomic,având în distribuţie un ventriloc. Concursuls-a desfăşurat sub titulatura „Mistere şi enig -me, flori de groază“ şi a dat trei câştigători.Premiul a constat în editarea pieselor. Textulde pe locul întâi va avea premiera la TeatrulCoquette, în re gia talentatei doamne IngridBonţa. Una dintre condiţiile concursului a fostca piesele să conţină maximum cinci perso-naje. Autorii s-au conformat restricţiei.

Experimentat, scriitor total, dl Horia Gâr-bea – premiul al II-lea − a găsit şi modalitateaartistică de a extinde numărul personajelor,permi ţând unei singure actriţe să joace rolurimultiple. Crimă cu pistol şi bile imagineazăsinuciderea unui mafiot din clanul Pastramă.Presupusa crimă este pusă în cârca unui nevi-novat. Rezultă un evantai inedit de ipoteze,toate subsumate unei idei profunde: manipu-larea ideii de vinovăţie până ce aceasta e dusăla paroxism şi pulverizează ideea de justiţie.Aleatoriul devine mai important decât revela-toriul şi avem exemple în actualitatea proximăcu diverşi inşi de top, când criminali, când în-geraşi. Când arestaţi la domi ciliu, când arun-caţi în beciurile inchiziţiei contemporane. Nupoves tim piesa pentru a nu-i deconspira mis-

terele. Scriitura este teatrală şi cinematogra-fică, simultan, eliptică şi epică, tragică şi co-mică. Ea poate da un spectacol de cert succes.

Premiul al III-lea − Denis Dinulescu; ce-lebrul fost jurnalist tartor al ziarului AcademiaCaţavencu îşi păstrează toate calităţile de in-cisivitate, verosimilitate şi causticitate neştir-bite de trecerea timpului în care teatrele staucu spatele la el, după triumful avut cu fai-moasa montare de la Teatrul Mic din anii ’90a celebrului regizor Alexandru Tocilescu, cuo distribuţie „criminală”: Florin Călinescu,Mihai Dinvale şi Coca Bloos în rolul răposa-tei regine a balului proletar. De la execuţia din25 decembrie trecute fix, autorul, stil laconic,rotund şi plin de imaginaţie, duce piesa în SF.O cri mă este produsă de un cuţit provenit nuse ştie de la cine, dar în final aflăm că provinedin spaţiul cosmic! Personaje conturate, dia-loguri concentrate, iţe încolăcite, descâlcitefac din această piesă o raritate, o extravaganţăa genului mixt.

Piesa − cireaşa de pe tortul crimelor – ocu-pantă a primului loc în preferinţele experi-mentatului juriu Tritonic va beneficia de visulîmplinit al autorilor dramatici: premiera laTeatrul Coquete. Autoarea prolifică, inge-

nioasă şi prodigioasă Olga Delia Mateescumerge pe urmele Agathei Christie şi ca stil, şica metodă: relatează crima şi tot balamuculanchetei strict realist, creează mul tiple piste şidescoperă ucigaşul în cel mai nesuspect... sus-pect. Mag nolii şi cianură (titlul piesei) esteun buchet de surprize. Actriţa-dramaturg simtela detaliu personajele, dezvoltă dialoguri şi si-tuaţii de viaţă absolut veridice, copiază dupănatură, aduce cadavrul, complică supoziţiile,bagă în creuzet şi un distins senator şi rezolvăintriga magistral.

Consemnăm un triplu succes: al con- cursului aflat la prima ediţie, al autorilor,nume cu rezonanţă, şi al editorului cu exper-tiză în domeniu şi multiple prezenţe beneficela târgurile de carte naţionale şi internaţionale.

Nu ar fi nicio crimă (repertorială) dacă,parafrazând titlul piesei lui Denis Asasinulavea scarlatină, scenele bugetate, ar ucide in-diferenţa şi ar capta „virusul“ montării rapidea textelor valoroase care totuşi se scriu şi sepublică, ştiut fiind că genul poliţist − cu co-media inclusă − este pe gustul spectatorilordin toate generaţiile.

La TNB, unde se joacă piesa FraţilorPresniakov, Terorism, tranzitezi foaierulsălii, printre Îngerii lui Şetran şi Grădinilesuspendate ale lui Ion Alin Gheorghiu. Au-torul lor scrie undeva: ,,Aş vrea să pictez cumine/ Dacă întind mâinile şi picioarele/ Cao cruce greacă/ Acopăr pânza”. Confesiunememorabilă care, după ce am văzut specta-colul lui Felix Alexa, impetuos, cu o arhi-tectură sigură, demonstrând o ştiinţă acon centrării energiilor şi a compunerii unorcaractere puternice, nu numai că s-a conver-tit într-o obsesie, dar mi-a şi readus în mintebarochismul dramatic al culorilor, făcându-mă să mă gândesc la posibile analogii. De -sigur, regizorul recidivează, el nu e la primamontare a textului în discuţie. Să nu-l fi mul -ţumit ceea ce a comunicat, acum aproape optani, în spectacolul de pe scena Teatrului deStat din Constanţa? Nu ştim, dar puţin im-portă. Cert este că de „poveştile” destul decontondente ale Fraţilor nu scapi neatins.Structurate în şase scene (secvenţe, tablo -uri), fiecare purtând un titlu, ele au conti-nuitate una cu cealaltă, atât în planulac ţiunii, cât şi prin dozajul în căr căturii pa-roxistice, coerenţa lor fiind un atu de necon-testat.

Felix Alexa, specializat în ultima vremeîn analiza la microscop a sinonimelor terorii,cum ar fi spai ma, groaza, frica (vezi Revi-zorul, Butoiul cu pulbere), pictează sce-nele-tablouri din Terorism cu lama în pieleaac to rilor. Dacă în reprezentaţia cons tăn ţeanăscenografia i-a aparţinut Dianei RuxandraIon, în noua sa versiune de spectacol, Felixse arată a fi adeptul schimbării şi o alege peAndrada Chiriac. Nu aş vrea să trec totuşimai departe fără să amintesc că spaţiul dejoc creează, printre geamantane, gadgeturi,visuri, iluzii etc., exploatând ingenios fiecare

detaliu, o stare-limită, de aşteptare a lui Go -dot. Scenele se derulează, rând pe rând,într-un crescendo coş maresc, parcă ar fi ela- borate într-un şantier psihanalitic, vin înprim-plan cu o problematică umană gravă,cu vieţi eşuate fără putinţă de salvare sub tă-vălugul cotidianului.

Secvenţa-prolog, intitulată Aeroportul,debutează sub semnul aşteptării, cu acumu-lări de tensiune de la o replică la alta, într-unaeroport închis din cauza unei situaţii de ur-genţă, provocată de ame ninţarea cu explo-zia unei bom be. În următoarea secvenţă,Dormitorul, se prefigurează cu sarcasm, lafel ca în Amanţii lui Magritte, ceea ce ar tre-bui să fie, în viziunea Presniakovilor, o„lume de creaturi fericite”. Din interpreta-rea lui Mihai Călin, a Irinei Movilă şi a luiAndrei Finţi, protagonişti de un relief atentmarcat, transpare clar ideea că iubirea esteun simulacru de durere, vinovăţie şi plictis.Din amanta bovarică (Irina Movilă), dupăexplozia din apartament, nu mai rămân decâtmâinile „imortalizate” într-o fotografie des-tinată unei expoziţii macabre. În Pasagerul,soţul înşelat care descoperă adulterul şi-lsan c ţio nează printr-o crimă, lăsându-i pe ceidoi amanţi pradă exploziei, Andrei Finţi e oapariţie implozivă, riguroasă, cu atât maipregnantă cu cât scena nu are loc la vedere,ci e relatată de personaj. Parcul, de astă datăo scenă-tablou cu miză comică, mi-aş per-mite să-l plasez pe undeva prin vecinătateaSemnificaţiei timpului a lui Dali. Douăactriţe cu personalitate şi farmec, AdelaMărculescu şi Ileana Stana Ionescu, portre-tizează savuros o bunică de o cuceritoare du-ioşie şi, respectiv, o doamnă în vârstă fărăur maşi.

În Biroul avem imaginea unui veritabilviespar, o secvenţă-tablou halucinantă,

amintindu-l pe Bosch din Purtarea crucii,unde personajele sunt supralicitate in extre-mis, iar cablurile de tensiune de prea multăîncărcătură nu mai rezistă şi provoacă, încele din urmă, scurtcircuit. Dereglările în an-grenaj apar imediat ce se constată o absenţădin birou. O colegă, retrasă pentru o vremeîn „camera de relaxare”, întârzie să-şi facăapariţia la locul de muncă. Totul culminează,producându-se un adevărat cutremur psiho-logic, cu descoperirea morţii aces teia. Clau-diu Bleonţ, energic, uşor angoasat, interesatde ,,funcţionarea” firmei, reacţionează, înrolul Bărbatului, ca un ceas cu bombă,scoate la iveală sensibilităţi diferite, scor-moneşte în zone ale memoriei în care suntstocate sentimentele, gândurile fiecărui an-gajat. Rodica Ionescu, Femeia numărul 3,aranjează pe birou colajele copilului, Nata-lia Călin, o altă femeie, ascunde faptul că enecăsătorită, etalând poza fratelui în ipos-tază de soţ. Tania Popa şi Florentina Ţilea,amândouă în personaje cu vieţi la fel de mă-runte, creionează tipologii individualizate nunumai verbal, ci şi din punct de vedere almentalităţii, al traumelor ce le marchează.După ce trece momentul de isterie al şocu-lui, jucat excelent atât de Tania Popa, cât şide Claudiu Bleonţ, cea trecută la celeveşnice aproape că este uitată. Mihai Ca-lotă, nedumerit, calm în aparenţă, cu un aermucalit, dar de efect, întruchipează un per-sonaj secătuit, îngrozit de faptul că, întoc-mai ca întreaga fau nă imaginată în Terorismde Fraţii Presniakov, trăieşte într-o realitateopresivă faţă de condiţia umană, ce nu îngă-duie individului să-şi afirme personalitatea.În Cazarma, secvenţă ce tri mite din nou laDali, şi anume la Războiul, se reconstituie oscenă în care nepăsarea şi indiferenţa, per-cepute ca imune la durere, domină intriga şi

conferă personajelor consis tenţă. MariusBodochi manifestă o formă de generoasă in-spiraţie. Controlează cu aplomb de taliile,arată o concen trare maximă, care îl ţine de-parte de orice automatisme, evoluează ca şicând s-ar privi în oglinda morţii, afişând oexpresie apocaliptică a alienării. Subordo-naţii Colonelului, realmente împins de Bo-dochi pe treapta de sus a demenţei, per- sonaje bine susţi nute de Răzvan Oprea şiVictor Ţăpeanu, îşi secondează superiorul,batjocorindu-şi un alt coleg, „văzut” în da-tele unei măşti năuce şi depersonalizate deMihai Calotă, ce nu marşează la ,,glumele”lor. Acestora li se alătură, cu stăpânire desine şi resemnare, jucând iarăşi inspirat şinuanţat, Claudiu Bleonţ. Aşa că împreunărealizează o autentică sarabandă a delirului.

În fine, Avion este titlul scenei-epilog.Soţul înşelat, incapabil probabil să se de-taşeze de amintirea crimei, stă într-un scaun,asemănător celor din avioane, şi retrăieşteintens, obsesiv, cu o expresie de decrepitu-dine punctată discret de Andrei Finţi, mo-mentul pregătirii uciderii soţiei şi amantului.Impresia de ansamblu e că toată cohortafoştilor pasageri din aeroport se găseşteîntr-un ospiciu unde minţile se pierd în ima -ginar. Şi, ca să rămân până la capăt în uni-versul picturii, dar şi fidelă cu ceea ce amîncercat să demonstrez, cred că e greu să nufii ispitit să apropii Terorism de Strigătullui Munch.

Preocupat să depăşească o relatare peorizontală a faptelor, Felix Alexa ne oferăîncă un spectacol de un profesionalismexemplar, lucrat cu minuţiozitate, reuşind săforeze în subteranul tulbure al conştiinţelorşi să aducă la suprafaţă nu groaza sau frica,ci pietatea.

���

���

CARTEA DE TEATRUOlga Delia Mateescu, Horia Gârbea,Denis Dinulescu, Scena crimei,

trei piese „poliţiste” la Editura Tritonic

Claudiu Bleonţ, Marius Bodochi, Victor Ţăpeanu

Tania Popa, Florentina Ţilea, Rodica Ionescu, Mihai Calotă

Pe Elisabeta Lăsconi o cunosc de maimultă vreme, mai exact din perioada cândscria în Adevărul literar şi artistic. Susţineaacolo o rubrică insolită, „cărţi pereche”, princare încerca să depisteze înrudiri între romanecare aparţineau nu numai unor spaţii diferitede cultură, dar şi unor epoci diferite. Fineţea eide-a descoperi asemenea apropieri era remar-cabilă şi, ceea ce e cel mai important, nu făceaaceasta într-un mod forţat, cu tot dinadinsul,pentru-şi impune punctul de vedere. Demersulei era aproape impersonal şi dezvăluia ceea ceochii celorlalţi, din comoditate, din superfi-cialitate, robi ai unor clişee, nu vedeau.Mi-aduc aminte că şi pe mine m-a pus alăturide Michel Houellebecq, vorbind despre cele-brul roman al acestuia din urmă Particuleleelementare şi cartea mea mult mai puţin cu-noscută, apărută în 2002 la Editura Albatros,Pasărea orbilor. Aşa ne-am cunoscut şi amrămas buni prieteni. Între timp, rubrica ei de -spre „cărţile pereche” s-a mutat la Românialiterară şi Viaţa Românească. Până la urmă,acesta este adevăratul comparativism. Nucomparăm ceva cu ceva doar de florile măru-lui, ci pentru a pune în evidenţă un ţesut uni-tar. Morala, puţin preţioasă, este de aceea unasingură: nu suntem singuri. Autorii care seunicizează în mod stupid fac o mare greşeală.

Orgoliul îi orbeşte şi nu-şi dau seama ce bineseamănă între ei. Cu cât asemănarea e mai iz-butită, cu atât cărţile pereche sau surori au maimultă importanţă. Aceasta este lecţia de lite-ratură şi de înţelepciune pe care de aproape 15ani Elisabeta Lăsconi ne-o predă.

Este născută pe 1 februarie 1957, în Den-suş. Are o fiică, Diana, care anul acesta, într-ozodie tot de Aer, Balanţă, va împlini 30 de ani.A făcut Facultatea de Filologie la Bucureşti,pe Edgar Quinet, şi a fost colegă de grupă cuMircea Cărtărescu. Ea l-a cunoscut foarte binepe viitorul mare scriitor, i-a perceput atât ti-miditatea, cât şi ambiţia. Ceva în om mocneaşi aştepta momentul erupţiei. Elisabeta avealuciditatea pentru a descoperi adevăratele va-lori. Nu a vrut să fie ea creator, ci doar oglindacare să le servească altora. Această oglindă afăcut o operă măiastră, iar în ceasurile când ease luptă cu suferinţa, importanţa efortului eiintelectual este cu atât mai semnificativă.

La Editura Meronia, de curând, a apărut ocarte care sintetizează munca ei de până acum:Cărţi pereche în literatura română şi uni-versală. Ar mai trebui spus că volumul ante-rior al Elisabetei Lăsconi se ocupa de un autorpe care acum l-am uitat, Sorin Titel, de fapt afost lucrarea ei de doctorat. Acolo ea descope-rea ce înseamnă literatura Europei Centrale la

un scriitor bănăţean care s-a stins devreme dinviaţă şi nu a fost înscris în nici un curent al epo-cii. Şi acum strădaniile pun în evidenţă asocierinebănuite. Cartea de faţă are patru părţi: Seco-lul XIX, întemeieri şi capodopere, basm cult,nuvelă şi roman, Secolul XX, aventurile prozeiscurte, povestire, nuvelă, microroman, Seco-lul XX, perioada interbelică, tri um ful romanu-lui, tot Secolul XX, axat de data aceasta peopera de scriitor a lui Mircea Eliade, care aco-peră şi interbelicul, şi postbelicul.

Luăm cartea în mână şi ne mirăm, purtândpe buze zâmbetul aceluia la început neîn-crezător, dar, treptat, din ce în ce mai sedus decomparaţiile pe care autoarea se încumetă săle facă. Iată, după părerea mea, care sunt celemai interesante: Enigma Otiliei şi Afinităţileelective de Goethe, Adela lui Ibrăileanu şi, in-credibil, O dragoste de Dino Buzzati. Dar ceamai şocană dintre toate este aceea dintreCrăciunul de la Silvestri de Ionel Teodo-reanu şi un roman inconfortabil precum Co-recţii al lui Jonathan Franzen, intrat în spaţiulnostru cultural prin intermediul Editurii Poli-rom. Dar ce părere aveţi de asocierea dintrePisica lui I.D. Sârbu – nici nu ştiam că auto-rul lui Adio, Europa! a scris aşa ceva − şi Opisică în ploaie de Hemingway? Sau delegătura dintre clasicul nostru Ion şi Către un

zeu necunoscut de Steinbeck? Unui puşticare vede peste tot teribilisme, de fapt oglindasufletului său, asemenea demersuri îi pro-voacă zâmbete distante. Nici pe un profesorde modă veche nu-l pot încânta. ElisabetaLăsconi a riscat să meargă pe un drumNUMAI al ei, ştiind la ce se poate aştepta, darcrezând în bunul ei gust, în fineţea actului cri-tic şi mai ales în faptul că a citit TOT.

Deşi este de o viaţă profesoară la un liceude elită din Capitală, autoarea noastră nu şi-apierdut nici pentru o clipă simţul aventurii. Nua vrut niciodată – cum se spune – să-şi smin-tească elevii, dar nici nu a vrut pe sine să seplafoneze practicând până la capăt un confor-mism aplatizant. Cartea aceasta, poate, este re-vanşa ei la sutele de ore de didactică, încer- când să le explice elevilor pe înţelesul lor ceeste literatura, de ce un scriitor este o fiinţăspecială. A izbândit. Cartea este scrisă cumâna fermă a profesorului, şi nu a eseistuluiturmentat. Este cartea curajului şi a răbdării,a devoţiunii şi a tenacităţii, a bucuriei şi a tri-steţii. Este o carte simplă care duce în cârcă ocultură uriaşă. Iar când am văzut şi legăturadintre Ferma „Coţofana veselă“ a lui RaduTudoran şi Ferma animalelor a lui Orwellchiar că am căzut pe spate.

Spuneam la începutul acestor rânduri căs-a ocupat şi de mine. Nu mă vedeam neapăratînrudit cu iconoclastul autor francez. Dar ceeace nu ştim este deseori mai important decât ni-velul nostru limitat de înţelegere. Tot Elisa-beta Lăsconi a văzut în romanul meuApocalips amânat ecouri din Hesse şi Jun-ger, deci autori la antipodul francezului. Aşa ofi... În faţa cărţii am tot respectul şi mă simt,graţie ei, o insuliţă dintr-un copleşitor arhi -pelag.

22 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Educa\ie/Profil

Adrian Costache

Dan Stanca

Despre un memoriu §i despre o reform[A circulat pe reţelele de socializare un

memoriu al Departamentului de FilologieClasică şi Neogreacă de la universitatea bu-cureşteană care protesta împotriva faptului căe posibil ca, în noile planuri-cadru gimna -ziale, latina să nu mai figureze ca disciplinăde studiu. Dincolo de argumentele aduse însprijinul menţinerii latinei la clasa a VIII-a,multe dintre ele pertinente, dar sunând cumva„clasic”, memoriul atinge câteva lucruri sen-sibile cu privire la ceea ce numim genericdezbatere în spaţiul public. Spuneam cu cevatimp în urmă că piatra de încercare a oricăreireforme este elaborarea planului-cadru,adică stabilirea disciplinelor de studiu şi anumărului de ore în spatele cărora se poateidentifica o filozofie şi o finalitate a şcolii pre-universitare. Mai mereu însă când s-a ajunsaici lucrurile s-au blocat, pentru că a dispărutbrusc „interesul elevului” şi a apărut înschimb pregnant „interesul profesorului”,speriat de restrângerea catedrei. Nu mai pu -nem la socoteală şi demersurile sindicatelor,apărătoare ale „interesului profesorului”. Dar,într-un fel sau altul, toate aceste lucruri suntcumva ştiute, iar în cele din urmă cineva(Ministerul!) taie „coada pisicii” şi ia o de-cizie administrativă, acesta fiind, în fond, fi-nalul oricărei dezbateri reale sau mimate.Nemulţumiri şi nemulţumiţi vor fi mereu, înmomentul de faţă, profesorii de română, lati -nă, istorie. Important este ca argumentareadeciziilor finale să stea în picioare şi să con -vingă cel puţin minţile cât de cât obiective.Se pare însă că tocmai aici stăm destul deprost. Fiindcă orice modificare a arhitecturiicurriculare ar fi trebuit foarte serios motivată.Din start însă, motivaţii de genul că planul-cadru are în vedere „un profil dezirabil alacestuia (al elevului) la finalul unui ciclu de

învăţământ: aşteptările recunoscute social dela absolvent” fără descrierea „profilului de zi -rabil” sau a „aşteptărilor recunoscute social”riscă să devină retorică goală, adică un fel delimbaj de lemn al educaţiei. Este ceea ce parecă s-a întâmplat şi cu recentele variante aleplanului-cadru gimnazial în cazul cărora, deşis-a încercat o motivare a structurării lor, ar-gumentele au fost palide. A lipsit astfel o di-agnoză privind modul în care au funcţionatvechile planuri-cadru şi al neajunsurilor de-alungul anilor. Consecinţa nu poate fi altadecât aceea că nu vom şti nici de acum îna -inte, cu limpezime, care este profilul viitoru-lui absolvent de gimnaziu.

Dar Memoriul evidenţiază cu acurateţe şirecurente „patologii” ale dezbaterilor. Se în-tâlnesc în documentul elaborat de Institutulde Ştiinţe ale Educaţiei enunţuri, texte careinclud un tip de demagogie care mascheazăîn fond o neputinţă de argumentare. De pildă:„în august-septembrie 2015 au fost organi-zate dezbateri faţă în faţă cu organizaţii sindi-cale, organizaţii din societatea civilă, aso- ciaţii profesionale, experţi curriculum, repre -zentanţi ai universităţilor”. Aşa o fi fost, dar,ca să-i credem, ar fi trebuit să apară precizăriîn acest sens: cine a participat la aceste dez-bateri, ce universităţi, ce organizaţii sindi-cale, ce asociaţii de experţi (cine or fiaceş tia!) şi, mai ales, ce aspecte relevanteau fost discutate.

Dincolo de cazul particular al latinei, carea generat reacţia Departamentului corespun-zător al Universităţii Bucureşti, impactul adusde noile variante ale planului-cadru dezvăluieînsă şi carenţe serioase de concepţie care-şiau cauza în modul în care cercetarea peda-gogică, ştiinţifică sau şcoala reală au con-tribuit (sau n-au contribuit!) la realizarea

acestora. E adevărat, avem foarte mulţi ex-perţi, fiindcă au apărut multe domenii speci-fice de cercetare. Competenţa acestora, cândea este reală şi nu mimetic-europeană, pre-supune însă drastice limitări de viziune, aşacum limitări apar şi în cazul consultării pro-fesorilor-practicieni. De pildă, într-un fel vedeun umanist profilul învăţământului obligato-riu şi conceptul culturii generale şi altfel unprofesor de ştiinţe. Pe de altă parte, practi-cienii sunt de regulă îngrijoraţi de problememult mai pământene decât de o „nouă vizi -une/filzofie” despre planul-cadru (a se vedeaşi reacţiile apărute!); ei sunt preocupaţi maiales de ceea ce se va întâmpla cu disciplinalor, cu catedra lor, puţini având puterea şi „şti-inţa curriculară” de a se ridica deasupra unuicontext particular-subiectiv. Pe scurt, profe-sorii de română vor cere mai multe ore deromână, îngrijoraţi între altele şi de nivelul deutilizare al limbii naţionale, care e tot mai pre-car, ca şi de serii de absolvenţi ce dovedesc aavea competenţe tot mai scăzute de a lucra cutextul, cu cuvântul. Impasul este serios,aşadar. Cauzele nu se pot limita totuşi doar lanumărul de ore, stabilit de planurile-cadru,ci are în vedere în mod cert şi conţinuturiledisciplinelor de studiu. E greu de înţeles cume posibil ca un copil normal să aibă realedificultăţi în a descifra şi a înţelege un textdupă nouă ani de şcoală sau problemereale cu tabla înmulţirii. Ceva nu e în re gulăşi priveşte probabil chiar echilibrul dintre ce„se învaţă”/studiază şi ce semnificaţie areacest lucru în raport cu nevoia de „a fi înlume” a elevului. E vorba, cu alte cuvinte, dece conţinuturi învaţă elevul azi în şcoalaobligatorie şi la ce-i folosesc ele...

O rezolvare nu e deloc facilă câtă vremeMinisterul Educaţiei, ca instituţie, şi biro-

craţia adiacentă nu par a fi recunoscut vreo-dată temeiurile unei crize a educaţiei în Ro -mânia. Fiindcă doar de la o asemenea recu- noaştere de bun-simţ se mai pot aştepta soluţiidurabile atât dinspre şcoala reală, cât şi dinpartea acelor teoreticieni capabili de „vizi -uni”, dar tot mai puţini la număr, care ur-măresc cu adevărat starea educaţiei preuni -versitare din ultimul deceniu.

P.S.: Apropo de conţinuturi: citesc o pa -gină din manualul de biologie pentru clasa aV-a. Înţeleg de aici că un elev ar trebui să ştiece înseamnă: fasciculele libero-lemnoase,inelul de creştere, epiderma, scoarţa, cilin-dru central, măduva, vase lemnoase, vaseliberiene… Nu-i cam mult?!... Şi la ceserveşte?!...

P.P.S.: De la una la alta: imaginez că suntprofesor. Vreau să mă duc cu elevii mei la unspectacol teatral. La Bulandra, se joacă decâteva luni File din viaţa lui Bach. Aprecieriditirambice cu privire la valoarea specta-colului. Dincolo însă de formula originală aspectacolului – un amestec de pantomimă,dans, muzică – şi de o posibilă ironie laadresa lumii contemporane, plină de formeal kitschului: sexualitate, epidermism, fugade idei, spectacolul n-are nicio legătură cuBach. E adevărat, în final se aude un fel de…Ave Maria şi un fel de… Aleleuia. Întrebareape care mi-am pus-o este până unde se poatemerge cu „tabloidizarea” într-un spectacolcare are ca pretext un motiv al culturii cla-sice?!... De altfel, cam acelaşi lucru se în-tâmplă şi într-un alt spectacol, Ivanov de A.P.Cehov, la acelaşi teatru, sub semnătura unuiregizor celebru.

���

���

Adev[rata literatur[ comparat[

23Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Muzic[/Sport

Gelu Negrea

Puiu Iord[nescu Costin Tuchilă

Memoria vis[toareProbabil că nu există imagine mai fasci-

nantă, oferită de o călătorie cu avionul, decâtaceea a norilor. Nici crestele montane, nici unrăsărit sau un apus de soare deasupra întinde-rii marine, nici luminile unei metropole sur-volate noaptea. Explicaţia e simplă: norii sunto hrană extraordinară pentru imaginaţie, suntpoate imaginaţia însăşi. Materialitatea lor eîntotdeauna iluzorie, impresia de stabilitate,falacioasă. Când, după ce te-ai ridicat deasu-pra plafonului alb, lumina cerului irumpe peîntreaga pânză umplută cu tonuri de albastru,ai strania senzaţie de neclintire. Ea se insta-lează treptat ca o metafizică euforie. Hiper-bole încremenite, indiferent de forma pe carecapriciul naturii le-o fixează, certitudine decâteva clipe, norii devin dintr-odată expresiaunei uluitoare memorii. O memorie, desigur,atinsă de valuri de fantezie. „Norul, scrie Gas-ton Bachelard, ne ajută să visăm transforma-rea” (Aerul şi visele, eseu despre imagi- na ţia mişcării, 1943). Reveria norilor, carese numără „printre «obiectele poetice» celemai onirice” pentru filozoful francez, are uncaracter psihologic particular, fiind „o reve-rie lipsită de responsabilitate”. Jocul forme-lor, metamorfozele surprinzătoare, perma- nenta deformare conduc la o acumulare pro-gresivă de stări şi imagini, faţă de care privi-rea încetează să fie pasivă. Această dinamicăperpetuă, în care schimbarea şi repetiţia suntcomponente esenţiale, conducătoare de vo -inţă imaginară cu un scop totuşi abstract, nueste, oare, similară desfăşurării discursuluimuzical? Cu cât mai multă libertate şi, apa-rentă sau nu, ieşire dintr-un cadru uşor de pre-văzut, cu atât mai bine. Aceste figuri de vatăumplând un spaţiu al imponderabilităţii par omuzică mută. Întreaga mişcare se consumă întăcere; într-o tăcere şi ea captatoare de reve-rie. Dar este un anume gen de visare.

Dacă, ascultând furtunile celebre din is-toria muzicii, ne putem închipui legiuni denori vineţii, descătuşări ale „artileriei cereşti”,semnale ale haosului, importantă rămâne to-tuşi acolo imaginea globală a urgiei, şi nu de-taliul fugace. Impresia este statornic aceeaşiîn Pastorala beethoveniană, în oratoriulAno timpurile de Haydn sau la Rossini (fur-tuna care răzbate de departe şi pentru scurttimp într-o scenă din Bărbierul din Sevillasau aceea, celebrisimă, din uvertura la Wil-helm Tell). Procedeele diferă mai mult saumai puţin. Aceeaşi intervenţie zgomotoasă aalămurilor grave, păstrate de obicei pentruasemenea moment, când bombardele celestese năpustesc să distrugă un echilibru muritor,bătăi aprige de timpane, corni şi trompeteavântate în haosul de-o clipă...

Dar, înneguraţi şi neprietenoşi, norii scotla iveală cadre cu totul neaşteptate: „Grămezide nori învolburaţi lasă să se întrevadă, prinochiurile senine, perechi valsând. Ei se risi-pesc încetul cu încetul: se distinge o imensăsală populată de o mulţime ameţitoare. Scenase limpezeşte treptat. Lumina candelabrelorstrăluceşte în fortissimo. O curte imperială,pe la 1855”. Notat succint în partitură, acestaeste programul poemului coregrafic Valsulde Ravel. Abile filtre de lumină sunt sugeratemuzical până la eclatanta izbucnire a valsuluiîn salonul imperial. Exemplul pare perfectpentru a ilustra tehnica impresionistă aplicatăla o scenă care ar fi putut solicita o tratare dealtă factură. Farmecul piesei lui Ravel constătocmai în această treptată reconstituire a val-sului, împlinire a lui din fragmente care seadună din ceţurile impresioniste. Descriereamuzicală a grămezilor de nori învolburaţi ardori să exprime trecerea progresivă de la în-

tuneric la lumină, risipirea succesivelor obs -tacole din calea memoriei visătoare. Petele deumbră colorată, în limbaj pictural, mai exactvolumele întunecate la care se referă compo-zitorul, sunt complet lipsite de vreo urmă deagresivitate. Discreţia, distincţia expresieipregătesc în taină exuberanţa dansului. Douăsunete repetate la grupe de contrabaşi cu sur-dină, pianissimo, apoi la violoncele şi viole,în fine, dar pentru puţin timp (două măsuri),la viori; marcări ale ultimului timp al măsuriide 3/4 la timpane şi harpă în registrul grav, iardeasupra sugestii de vals purtate cu o tensiunereţinută de fagoturi, mai târziu de clarinete,cu impresia de mister insondabil din inter-venţia clarinetului bas.

Această ţesătură deasă prin care razele delumină pătrund cu greu, este o echivalenţămuzicală a vagului creator de atmosferă, tipicimpresionist. Strălucirile şi voalările alterna-tive din desfăşurarea amplă a valsului vor răs-punde, la altă scară desigur, jocului de umbrede la început. Când textura în discuţie trecela violine, ea este chiar mai strânsă, privităîntr-o oglindă infidelă. Dacă la o parte dincorzile grave sunetele repetate marchează in-tervalul de cvartă micşorată, ascendentă, laviori auzim cel mult o secundă, iar la unelegrupe de instrumente doar un semiton des-cendent. Nuanţele sunt, prin urmare, singu-rele care pot produce acest ecleraj, care îi potda personalitate şi nimic nu poate nuanţa maidelicat, pentru muzicianul impresionist, ca şipentru pictor, decât jocul umbrelor în impon-derabilele adunări ale norilor.

Prima parte a tripticului simfonic Noc-turne de Claude Debussy, piese scrise iniţialpentru orchestră şi vioară solistă, dedicate luiEugène Ysaÿe, şi apoi refăcute, în 1897-1899,pentru orchestră şi cor, alcătuieşte o admira-bilă imagine a norilor în trecerea lentă pe fir-mament. Nu aş vrea să fac o afirmaţie gra- tuită; nu mi se pare deloc exagerat a spune căpaginile intitulate Nuages compun cel maifrumos tablou al norilor din istoria muzicii.Stă mărturie, în primul rând, extraordinara şti-inţă a liniştii în muzică, dovedită de Debussy.O mai întâlnim, ca atmosferă şi reverie, înmulte pasaje din Cvartetul de coarde, op.10. Ea se înscrie în aceeaşi poetică a vagului,a stărilor de conştiinţă care îşi pierd treptatconturul, prilejuind acea imprevizibilă pro-ducere a reflexelor, a trăirilor indefinibile.

Dar nu e straniu ca acest irepetabil tabloual norilor să fie o nocturnă? Nu una în gust şiaccepţie romantică, e drept. Totuşi – noc-turnă. Luminoasele plăsmuiri ale naturii, ca-racterizate muzical – şi încă în cea mai fru- moasă piesă care le-a fost dedicată – prin in-vocarea nopţii! Este un mod de a atrageatenţia asupra acelei misterioase senzaţii delinişte care se instalează odată cu contempla-rea îndelungată a norilor. Pe cerul senin alnopţii, mănunchiuri de nori plutind doar pen-tru a marca nemărginirea mută a spaţiilor as-trale şi, prin ele, a conştiinţei. Norii devinastfel mesagerii unei tăceri metafizice. Cadruprielnic revelaţiei, noaptea se arată deopotrivăfavorabilă acestui exerciţiu de aşteptare, deacomodare cu libertatea contemplaţiei. Mu-zica şoptită a lui Debussy exprimă ideal sta-rea de linişte supremă, obţinută prin interio- rizarea unui peisaj care părea, cel puţin pen-tru început, problematic, dacă nu chiar de-clanşator de angoasă.

Acea linişte insistentă, stranie şi plăcută,a priveliştii norilor. Norii sunt muzica mută aunui cosmos umanizat.

��� ���

era st]ngaciCO

NTR

E-P

IED

Cu pas mai mult hotărât decât sigur (Caragiale dixit!), tronsonul regular al acestei ediţiide campionat, mai mult naţional decât fotbalistic, păşeşte neînfricat spre linia de sosire. Orispre linia de start a confruntărilor decisive din play off şi, respectiv, play out – cum vă place(Shakespeare dixit!). Ultimele runde nemaifiind în stare a fi capabile să schimbe mare lucruîn compoziţia celor două categorii de combatante la care făceam aluzie mai sus, punctul demaxim interes al momentului şi schiţei adiacente mi se pare a-l reprezenta mişcarea de du-te-vino produsă prin soccerul autohton între sezonul de toamnă târzie şi cel de primăvarăatât de timpurie, încât rotaţia anotimpurilor începe să fie un fenomen la fel de misterios carotaţia arbitrilor pe la meciurile unor echipe. De fapt, e un fel de a spune „du-te-vino”:mişcarea este orientată preponderent pe sensul „vino”, la capitolul „du-te” treaba stând, pean ce trece, din prost în mai prost.

Aţi înţeles, desigur, că mă refer aici la fenomenologia spiritului de migraţie unidi-recţională a forţei de muncă şi a personalului auxiliar din fotbalul nostru din ce în ce mairomânesc. Ideea e că exportăm tot mai anemic şi mai nesemnificativ (valabil inclusiv pen-tru excursia lui Budescu la marele zid financiar chinezesc...), iar la import oscilăm între unreputat internaţional feroez şi regimentul de iluştri conaţionali cărora neagra străinătate (saugalbena, sau maronia – nu mai contează...) le înţelege fără milă dorul de casă şi le satisfaceduioasa nostalgie. Din India, Arabia, Turcia, Bulgaria sau de nicăieri, fotbalişti pe carelumea nu poate să-i mai încapă se întorc spăşiţi la vatră, cu toţii la pământ şi(-o) apă. Chioară.Şi nu mă gândesc neapărat la Adrian Mutu, deşi ce se-ntâmplă cu el a depăşit cam demultişor hotarele balzacienei comedii umane, bătând insidios către dramă. Sunt ani buni decând unul dintre cei mai talentaţi jucători născuţi pe aceste meleaguri păcăleşte fotbalul şise păcăleşte pe sine amăgindu-se că mai reprezintă ceva pe stadioanele lumii. Când a ajunsla o formaţie de doi franci din Galia zilelor noastre, a sfidat realitatea crudă a degradării salevalorice şi l-a provocat pe Zlatan Ibrahimovici la un concurs de curtea şcolii: cine înscriemai multe goluri în acea ediţie a campionatului Hexagonului?! Din milă, nu menţionez cuce rezultat s-a soldat penibilul rămăşag. Acum, Mutu – care de vreo trei ani a pierdut aproapecomplet contactul cu fotbalul de performanţă, eşuând, după un voiaj lamentabil în India, încimitirul elefanţilor de la Târgu-Mureş – i-a aruncat mănuşa umilinţei altui întors cu coada-ntre cele două picioare din deprimante voiajuri euro-asiatice, Ciprian Marica, cea mai bineplătită rezervă de pe continent (cu excepţia lui Bogdan Lobonţ, desigur...). Băiatul care aatins performanţe demne de Cartea Recordurilor, bifând perioade bune în care juca maimulte minute şi înscria mai multe goluri la Naţionala României decât pentru echipa de clubîn al cărei lot figura (făcea figuraţie, mai bine zis), domnul Marica, a dezvoltat, timp deaproape un deceniu, o singură preocupare devenită obsesie: contracte cât mai bănoase. Evo-luţii apreciate, performanţe sportive – vax albina: basme de fraţii Grimm şi Petre Ispirescu!Contracte cu multe zerouri în coadă – acesta s-a revelat a fi idealul celui care, la 17 ani, eraconsiderat cel mai valoros junior din Europa. Dar timpul a trecut, prefixul s-a schimbat şiiată-l acum ofertat de Mutu la o întrecere menită să le deschidă ambilor, la vară, drumul spreînalta societate. Fiindcă, vorba proverbului etrusc: fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i laParis! Adevăr rupt din înţelepciunea milenară a poporului vostru, la care subscrie cu ro-bustă convingere şi Gabi Tamaş, aterizat şi el prin zonă cu aceleaşi gânduri tangente la oche-laristica generalului (r) Anghel Iordănescu, antrenor. De parcă lotul echipei naţionale pentruCampionatul European ar fi un soi de renovată Casă de Ajutor Reciproc a Pensionaţilorpentru limită de vârsta a doua şi urmă toarele...

Dar nu numai bourceni, takaiuchi şi pintilişti provoacă aglomeraţii la punctele de tre-cere a frontierei de stat degeaba prin campionate în care managerii suferă de maladia cu-noscută în literatura de specialitate sub titulatura de mintea românului de pe urmă. S-a mairepatriat, relativ recent, cu zgomot mare, şi un tâşti-bâşti cu ifose de José Mário Félix dosSantos Mourinho, care n-a aflat că one special man tocmai a fost mătrăşit de la Chelsea pecare o dusese la trei puncte de retrogradare în campionatul Angliei. Un ingrat acel RomanAbramovici care şi-a permis să uite că în palmaresul portughezului atomic figurează niscaitriumfuri prin Champions League şi ceva titluri cucerite prin ţări în care nativii defilează cumedalii de campion mondial la butonieră. La al doilea descălecat pe malul Tamisei, Mou-rinho a fost silit să înţeleagă de ce anticii filozofi heraclitieni se chinuiau amarnic să-şi con-vingă contemporanii cu care purcedeau periodic la scăldat că nu facem de mai multe ori baieîn apa aceluiaşi râu din motive de pantha rei (în traducere liber-fotbalistică: a zburat puiu’cu aţa, când era frumoasă viaţa...). Mister Laurenţiu Reghecampf, fiindcă la el făceam alu-zie, a revenit, de voie, de nevoie, în fotbalul românesc cu un tupeu cât Casa Poporului, deparcă se-ntorcea de la cârma combinatei planetare Barcelona Bay – Real Madrid, iar nu dela dune şi cămile, unde fusese mazilit pentru incompetenţă după doar câteva luni de coabi-tare cu şeicii degrabă rupători de contracte bazate pe ţepe balcanice. Uitând glorioasele ex-perienţe sfârşite în coadă de peşte de pe la Bistriţa, Craiova, Sofia şi alte localităţi cu fotbalîn curs de dezvoltare, domnul Reghe, că altfel n-ai cum să-i zici, a trecut cu graţie şi pesteîntâmplarea că a luat două titluri cu o Steaua fără adversari, campionatul dâmboviţean fiindla nivelul solului, ba chiar subsolului, respectiv că la o formaţie cu Tătăruşanu, Sukala, Va-rela, Sânmărtean, Rusescu, Keşeru, Adi Popa, Tănase şi ceilalţi puteai pune antrenor şi peIlie de la sculărie că tot aia era. Amnezic până la obrăznicie, reşapatul tehnician cu careGigi Becali l-a înlocuit pe mult prea performantul Constantin Gâlcă, l-a luat din prima latrei păzeşte pe selecţionerul Iordănescu, la al cărui deget mic de la piciorul drept (nea Puiuera stângaci!) încă n-a ajuns, refuzând să onoreze convocarea la lot a 5-6 jucători de laSteaua. Ulterior, am înţeles cu toţii de ce avea imperioasă nevoie de ei micuţul Reghe: casă nu ia mai mult de 3-0 de la Ludogoreţul lui Moţi! Să-i dea Dumnezeu sănătate şi rezul-tate pe măsura aroganţei bravului soţ al doamnei Ana-Maria Prodan; abia atunci când ra-portul dintre fumuri şi performanţe va fi echiunitar, băţoşenia infantilă a apariţiilor salepublice îşi va găsi un oarece temei. „Atunci şi nici atunci, când o face plopul nuci fiindcăbalonul e al dracului de rotund”, şopteşte cucernic din pătrăţica lui de şomer internaţionalel ingenioso hidalgo de Setubal, Jose Mourinho cel păţit.

Ultima oră: Tribunalul Ilfov restituie spaţiului public dâmboviţean persoana fizicăMihai Stoica, zis Meme, autor a patru cărţi de o inestimabilă valoare ştiinţifică. Ave, Meme!Mulţi mureau de al tău dor şi le-am spus şi fetelor...

24 Nr. 2 (1068) � Februarie 2016

Cronic[ plastic[

Iolanda Malamen

Vincen\iu Grigorescu la 418galleryDincolo de aceste date care ţin de

biografia şi activitatea sa, trebuie spus cătoţi cei care l-au cunoscut pe VincenţiuGrigorescu şi-l amintesc ca pe un ins cul-tivat, deschis, ale cărui eleganţă, pres-tanţă şi rafinament atrăgeau imediat toateprivirile. Plecarea din ţară, într-un mo-ment politic şi social dintre cele maisumbre (era imediat după Tezele din

Iunie), nu-i va opri elanul pictural-abs-tract-geometrizat, început prin anii ’60.Pictura lui va porni pe un drum europeanbine definit, susţinută fiind cu cronici en-tuziaste de critici de renume: Gillo Dor-fles, J. Pigéon, Angelo Dragone, RinoCrivelli, Alberto Veca.

Artistul nu a mai revenit în ţară ni-ciodată, nici măcar după 1990, unul din-tre motive fiind, după propria mărtu- risire, neputinţa de a da nas în nas cu ceicare cîndva îl turnaseră cu conştiinciozi-tate, metodic la Securitate. Singurul lu -cru care l-ar fi putut convinge să revinătotuşi ar fi fost o retrospectivă, la care,din păcate, dacă s-ar întîmpla de-acumîncolo, Vincenţiu Grigorescu n-ar maiputea fi prezent, artistul stingîndu-se dinviaţă în 2012.

Binevenite în circuitul bucureştean,ciclurile unor expoziţii recuperatoare, atîtla 418gallery, cît şi, de peste un deceniu,la Galeria Dialog, nu fac decît să desţele-nească moral şi cultural spiritul unoropere cărora părea că li s-a pierdut defi-nitiv „urma”. Este vorba despre un nu -măr de artişti plecaţi din ţară de multedecenii, a căror opere reintră firesc în cir-cuitul expoziţional românesc.

Expoziţia de la 418gallery (25 no-iembrie 2015 − 20 februarie 2016) are pesimeze lucrări pe suport textil (pe careînsuşi artistul le numea „cîrpe”), elibe-rate de „supliciul” şasiului, cupate învarii dimensiuni şi realizate între 1972 şi2000. La un prim impact vizual, impre-sia este aceea a unei însetări de spaţiu şia unei sanităţi structurale, în care limba-jul a devenit recurent, ca o muzicănesfîrşită. Eliberînd memoria de „toxi-nele“ şi tonurile unor formulări figura-tiv-narative, artistul performează în actulabstract, purificat şi echilibrat. Se potvedea accente constructiviste, însoţite de„pliurile” unor elemente cu morfologiespaţială difuză, minimalistă, dar şi or-nametică gestuală cromatică şi formală.Fiecare treaptă are valori proprii senzo-riale şi spirituale, iar stilizarea şi arhitec-turizarea sunt calităţi ale spaţiului şito nurilor. Regăsim pe alocuri unele ase -mănări cu Frank Stella şi Malevici, darasta mai mult în pregnanţa unor linii şivolume decît în anduranţa emoţională şiestetică. Pictorul dozează imaginarul,abandonîndu-se cu fiecare lucrare visării

spaţiului, golului, albului, negrului, jocu-lui vibrat al contrastelor, simplificînd şicontemplînd. Efectul înseamnă ritmuri,forţă de reflexie şi volume incorporate înfluidul unei logici subiective. Libertateainterioară face de nerecunoscut eventu-alul model, suprimînd realul mundan.Atît culoarea, vibrată parcimonios, dar şinon-culoarea sunt elemente de cons -trucţie, singularitatea lor delicată fiind unlogos ce-şi este sieşi vital. Geometriculs-a constituit într-un suport dominant,sacrificial, tangibil. Totuşi, uneori, cu oclaritate polemică şi ironică, artistul vafigura, de exemplu, Secera şi ciocanul(1972-1973), realizată cu un desencorect, colorată cu un roşu puternic, am-intind de elanurile staliniste, pe fondulunui roz şters din care se scurg cîtevadîre de culoare. Emblematice pentru oîntreagă istorie a comunismului opri-mant, ele devin jalnice stafii ale memo-riei colective bîntuită de umbrele unuiregim politic de care artistul s-a deziscîndva prin fronda plecării din ţară.

Calităţile spaţiale şi raţionamentulgeometric sunt realizate cu rigoare şi ex-cepţională claritate. Eliberarea de afecti-vul imediat prin geometrii şi spaţiu fluid,originar, este intensă, cerebrală.

Pictorul olandez Corneille, iniţiato-rul Mişcării Cobra, spunea, după cum re-latează un cunoscut critic: „Dacă ammurdărit pînza, ea începe imediat să măinspire“. La Vincenţiu Grigorescu im-aginea nu poate exista în pecetluirea eidecît pe fondul acurateţii desăvîrşite.Este una dintre calităţile acestui abstractpornit cumva dintr-un conceptual care aexemplificat propria interioritate. Geo-

metria plăsmuieşte formulări sacrale înaceste spaţii golite de prisosul obiectual.Titlurile lucrărilor relevă această con-centrare cu puls de solilocviu şi de inte-rioritate: Modul, Reliefuri, Exfolieri,Striaţii, Întotdeauna negru, Spaţiu în-chis, Oglindă, Infinit, Geometrie alea-torie, Pătrat cu ţesătură albă, Deschi- de rea pătratului, Returnarea roşuluiş.a.m.d.

Închei acest scurt excurs empaticvizavi de o mică parte din opera artistu-lui încredinţată fiind că o retrospectivăVincenţiu Grigorescu, organizată cutoată deschiderea şi reverenţa curatori-ală, ar readuce în atenţia criticii şi a pu -bli cului românesc, cu sentimentul în- dreptăţit al reevaluării, un nume de rangeuropean. Astfel, la numele importantedin ultimele decenii din arta româneascăs-ar adăuga încă unul, prin recuperareaacestui artist emblematic şi valoros.

Criticul german Arnold Gehlen spu-nea despre un mare pictor că a avut treidintre cele mai importante atribute ale ge-niului: „naivitatea, siguranţa de sine şirespiraţia largă“. Cel puţin ultimele douăatribute pot fi lesne de recunoscut şi înpictura lui Vincenţiu Grigorescu.

VINCENŢIU GRIGORESCU(1923, Bucureşti – 2012, Castel-nuovo Magra) este unul dintreartiştii a căror activitate conţine

două perioade distincte: cea românească, forma-toare, a căutărilor entuziaste, şi cealaltă, a des-ăvîrşirii, în ţara de adopţie, Italia.

În 1944 devine student al Facultăţii de Arhi-tectură; în 1946 are primele lucrări de grafică şide pictură, iar în 1950 este exclus din UAP, fiindcatalogat drept „formalist” şi „reacţionar”. Înanul 1953 este reintegrat în UAP. Va fi iarăşi ex-clus din aceleaşi motive, fiind reprimit în 1968 şinumit de data aceasta chiar secretar al UAP. Anii1958 şi 1961 îi vor aduce cîte un premiu al Uni-unii Artiştilor Plastici din România, pentru acti-vitatea grafică. În 1968 participă la Haga la oexpoziţie comemorativă Van Gogh, iar în 1969participă la o expoziţie la Torino. În 1971 demi-sionează din postul de secretar al Uniunii Artişti-lor Plastici. În 1972 se stabileşte la Milano.Par ticipă în 1974 la o expoziţie în Bruxelles. În1980 are o expoziţie personală la celebra galerieVismara din Milano, iar în 1996 o expoziţie per-sonală la Lugano ş.a.m.d. În anul 1999 se mutăla Castelnuovo, unde continuă să picteze maiales în stilul abstract.

Expoziţia personală de la 418gallery intitu-lată Le Tele este a patra participare cu lucrări înRomânia. În 2013, tot la 418gallery, a fost des-chisă o expoziţie intitulată Structure&Energy,cu lucrări de: Vincenţiu Grigorescu, RomulNuţiu şi Diet Sayler.

Lucrări ale sale pot fi găsite în colecţii pu-blice şi în cele ale unor personalităţi din diversedomenii din Europa şi America: actorul EdwardG. Robinson, William Rogers, fost secretar destat al SUA, Frank Shakespeare, reprezentantulSUA la Vatican ş.a.m.d.

Studiile de arhitectură îl vor orienta la înce-puturi mai ales către grafică. Va participa con-stant cu expoziţii personale şi la expoziţii co- lective în Bucureşti, dar şi în alte colţuri alelumii: Düsseldorf, Uppsala, New York, Linkö-ping, Milano, Copenhaga ş.a.m.d. Totodată, Vin-cenţiu Grigorescu se va remarca şi în graficapublicitară, realizînd postere şi imagini filatelicepentru mari evenimente sportive. În paralel, ar-tistul se va remarca şi în pictură, dovedind liber-tate scripturală de cele mai multe ori necon- venabilă culturnicilor acelei perioade. O expo -ziţie deschisă la Milano (1971) îl va hotărî să nuse mai întoarcă în România, stabilindu-se defi-nitiv în Italia, unde va solicita azil politic.

La acea dată,Vincenţiu Grigorescu era unnume vehiculat în ţară şi primise deja o serie depremii la Moscova, Mexic, Milano, Montrealpen tru pictură şi lucrări grafice, în afară de celedouă premii ale UAP din 1958 şi 1968. Cu unasemenea palmares ar fi putut să se alinieze mul-tor artişti care în taina atelierelor, cu o resemnarepatetică, deseori dureroasă, îşi construiau ope-rele, unii dintre ei reuşind doar cu mari sacrificiisă expună. Natura cosmopolită, spiritul europeanşi mai ales temerile că libertatea pe care o simţeaca pe un dat natural s-ar putea să-i fie limitată lamaximum, pe măsură ce politicul lua forme ab-surde, l-au determinat să aleagă exilul. Refuzulconstant de a deveni colaborator al Securităţii(„Eu nu am fost membru de partid, nu am fostsecurist, nu am dat note informative. Cînd auvenit unii încercînd să mă convingă, i-am datafară“, spunea artistul) era încă un motiv sufi-cient să-i fie teamă că regimul totalitar va fi dince în ce mai vigilent în privinţa lui.

���

V