Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 250revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/01/250de-net1.pdf ·...

TRIBUNA 250

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

D i r e c t o r f o n d a t o r : I o a n S l a v i c iR e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X I I • 1 - 11 5 f e b r u a r i e 2 0 1 3

Ilustraþia numãrului: Ilie Boca

Radu Aldulescu

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

interviu

Alexan

dru

Ioan C

uza

prozã

Nicolae Iliescu

Un

docu

men

t ined

it din

dosarele U

nirii Prin

cipatelor R

omân

e

Al. Cãprariuin memoriam

2 TRIBUNA • NR. 250 • 1-15 februarie 2013

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

CCoonnssiilliiuull ccoonnssuullttaattiivv aall rreevviisstteeii ddee ccuullttuurrããTTrriibbuunnaa::

Constantin BarbuAlexandru Boboc

Gh. BoboºNicolae BrebanNicolae IliescuVasile Muscã

Carmen MuºatMircea MuthuPetru Poantã

Ioan-Aurel PopD.R. Popescu

Marius PorumbIon Vartic

Gh. VlãduþescuGrigore Zanc

RReeddaaccþþiiaa::Mircea Arman(redactor-ºef)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

TTeehhnnoorreeddaaccttaarree::Virgil MleºniþãOvidiu Petca

ªtefan Socaciu(fotoreporter)

CCoollaaþþiioonnaarree ººii ssuuppeerrvviizzaarree::L.G. Ilea

RReeddaaccþþiiaa ººii aaddmmiinniissttrraaþþiiaa::400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

RReessppoonnssaabbiilliittaatteeaa aassuupprraa ccoonnþþiinnuuttuulluuii tteexxtteelloorrrreevviinnee îînn îînnttrreeggiimmee aauuttoorriilloorr

Responsabil de numãr: Ioan-PPavel Azap

bloc-notes

Dat fiind faptul cã scriu acest articol sub„prestaþie” de semnãturã, vreau sã vã asigur,dragi ºi stimaþi cititori ai revistei „Tribuna”, cã

rândurile care urmeazã nu vor sã stabileascã nici pedeparte un „top” al revistelor culturale din România,numãrul ºi calitatea acestora fiind atât de mari încâtnu ne-ar ajunge un întreg numãr al excelentei noastrepublicaþii pentru a le consemna mãcar. Aºadar, voiscrie succint ºi fãrã prea multe comentarii despre(doar) câteva dintre revistele de profil care ne-auparvenit la redacþie (cã de cumpãrat ritmic, nouã,redactorilor, bugetari fiind, ne e mai greu...),mulþumindu-le ºi pe aceastã cale cã þinem, mãcarastfel, legãtura.

În editorialul numãrului 400 (24-30 ianuarie2013) al „Observatorului cultural”, Ovidiu ªimoca„deplânge” închiderea OTV-ului ºi „puncteazã”pertinent: „Închiderea postului OTV nu e un motivde bucurie. Asemenea balaurului din poveste, reteziun cap, cresc zece la loc. Vã daþi seama cã acestculoar, al OTV-ului, rãmas liber, va fi exploatat dealte posturi de televiziune. E foarte simplu sã spui:am scãpat de o toxinã media. Dacã OTV ar fi oexcepþie, da, m-aº bucura. Dar închiderea acestuipost de televiziune nu va înmiresma aerulteleviziunilor noastre.” Subscriem cu tristeþe. Paginiconsistente semneazã Ovidiu ªimonca ºi VictorRizescu luând în dezbatere „primul volum al unuiautor român care stârneºte interes la acest începutde an” (am citat din prezentarea autorilor), respectivCãrturari, opozanþi ºi documente. ManipulareaArhivei Securitãþii (Editura Polirom, 2013) de GabrielAndreescu: „Se întâmplã adesea ca întreprinderilelaborioase, aplecate asupra unor problemecontemporane, dar bazate pe documentareamãnunþitã – ºi necesitând, pe deasupra, reflecþieîndelungatã ºi migalã compoziþionalã –, sã nu poatãieºi la ivealã decât dupã ce subiectul îºi pierde înbunã mãsurã din actualitate. Acesta este ºi cazulcãrþii lui Gabriel Andreescu, consacratã manipulãrilorpublicistice ale informaþiilor provenite din arhiveleCNSAS în spaþiul luptelor pentru legitimitate,audienþã ºi influenþã politicã de dupã comunism.[...] Chiar ºi aºa, clarificãrile aduse acum, princonfruntarea atentã a documentelor cu deciziileorganismului de deconspirare, precum ºi cu puzderiade piese din mozaicul scandalurilor publice iscate deele, sunt mai mult decât bine-venite.” (VictorRizescu) O altã dezbatere are în „vizor” cel mairecent film al lui Quentin Tarantino, Djangodezlãnþuit, despre care scriu Camil Ungureanu,Mihai Fulger ºi Cezar Gheorghe. Mai reþinemsemnãturile lui: Bedros Horasangian, Daniel Cristea-Enache, Bianca Burþa-Cernat, Bogdan-AlexandruStãnescu – doar lipsa spaþiului tipograficîmpiedicându-ne sã-i amintim aici pe toþi cei caredau consistenþã acestui numãr recent al„Observatorului cultural”.

Aºa cum ne-a obiºnuit, „Suplimentul de culturã”ieºean e greu de lãsat din mânã. Încã de pe primapaginã aflãm cã domnul Cassian Maria Spiridon,director al Institutului Cultural Român Moldova Iaºi,nu este angajat al ICR, ci, deocamdatã, doar patriot.Dar ICR Moldova Iaºi are un sediu, domnul AndreiMarga a fost prezent la inaugurarea acestuia, care aavut loc pe 14 ianurie a.c., în ciuda faptului cã atâtprimarul Iaºului cât ºi ºeful Consiliului Judeþean Iaºi

au lipsit de la „sfeºtanie”. Tot în acest numãr (383 /19-25 ianuarie 2013) Iulia Blaga consacrã nu mai puþinde trei pagini filmului: una despre laureaþii Globuluide Aur, ediþia a 70-a, alta despre posibilii laureaþi aiOscarului (ceremonie ce va avea loc în 24 februarie) ºialta despre Beasts of the Wilde (dat fiind cã filmul nua rulat încã în România, nu avem o traducere„oficialã” a titlului), al debutantului Benh Zeitlin, filmcanadian laureat al Marelui Premiu la Sundace FilmFestival, revelaþia cinematograficã a anului precedent.De semnalat ºi un fragment din volumul Drumul sprelibertate semnat de Mircea Carp, aflat sub tipar laeditura Polirom.

Am primit din Reºiþa, dupã o absenþã îndelungatãde pe piaþã, un nou numãr al revistei „Reflex”,absenþã motivatã dupã ce am citim pe frontispiciu „nr. 7-12 (142-147), iulie-decembrie 2012”, ºi amrealizat, încã o datã, cã acest „reflex” cultural bãnãþeanîºi datoreazã existenþa acribiei ºi cerbiciei poetuluiOctavian Doclin. Numãrul/numerele ar ficitabil/citabile (aproape) în întregime, dar amintescaici doar douã interviuri, ambele realizate de unveteran al presei cãrãºene (ºi nu numai), domnul TitusCriºciu. Primul, cu Dumitru Þeicu, director alMuzeului Banatului Montan din Reºiþa (citez:„Începuturile muzeografiei la Reºiþa trebuie fixate înanul 1957, atunci când s-a constituit un grup deiniþiativã în cadrul Combinatului Metalurgic Reºiþa,numit de altfel Comisia pentru înfiinþarea Muzeului.S-a lansat, la 12 iulie 1957, de cãtre comisia mai susinvocatã, un Apel pentru înfiinþarea unui muzeu laCasa de Culturã a Combinatului Metalurgic Reºiþa.”Apelul a avut succes, oraºul de pe Bârzava dovedindu-ºi, în plin „obsedant deceniu”, valenþele culturale, pelângã cele de îndelungatã tradiþie industrialã: furnalelede la Reºiþa au avut foc nestins vreme de peste douãsute de ani, începând în 1771, stinse fiind doar de„palã” vagã a suflului anemic al istorie pe la mijloculdeceniului ultim al secolului/mileniului trecut), aldoilea cu istoricul-arheolog Gheorghe Lazarovici,bãnãþean de origine consacrat profesional (ºi) în Cluj.

Nu sunt pus pe lãudat cu orice preþ, dar nu pot sãnu semnalez la superlativ numãrul pe decembrie 2012al revistei ieºene „Convorbiri literare”, recomandabilspre lecturã în întregime, rezumându-mã, din motivede spaþiu, doar la interviul cu Andrei ªerban realizatde Vasilica Oncioaia Bãlãiþã ºi la prima parte a unui(bãnuim) amplu studiu dedicat de Cristian Livescupoetului Ion Mureºan („Ion Mureºan sau poemul caimagine fulgurantã a eului”); nu pot trece, aº fi ipocritdacã aº face-o, peste articolul „De zece ori TIFF”, încare domnul ªtefan Oprea – cãruia îi mulþumesc ºi peaceastã cale – se apleacã asupra volumuluisussemnatului dagheroTiff. Carte despre primele 10ediþii ale Festivalului Internaþional de Film Transilvania(2002-2011) (Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2012), care are(mãcar) minimul merit de a fi prima carte consacratãFestivalului clujean, din care (nu mã pot abþine sã)citez: „Cartea lui Ioan-Pavel Azap oferã citorului obogãþie de informaþii ºi de opinii, ne face cunoºtinþãcu creatori din toatã lumea, prezenþi la cele zece ediþiiale TIFF, ºi se impune ca o «carte de identitate» a unuiimportant festival internaþional, care meritã sã fie maibine cunoscut decât este, cel puþin în þarã”.

Revista revistelor culturaleIoan-Pavel Azap

Existã douã feluri de profeþii: unele profundeºi adevãrate, altele superficiale ºi mincinoaseînsã care au capacitatea intrinsecã de a

mima veridicul, de a disimula adevãrul. Nu depuþine ori suntem obtuzi la a sesiza autenticul, înaºa fel încît, dincolo de aparenþe, sã putem decelaîntre gîndirea auguralã a unui Kant, H. Bergson, O. Spengler sau Heidegger ºi falºii profeþi ai„lumii noastre”, „maeºtrii gîndirii economice”(foarte la modã în ultimul timp), cîntãreþi aiglobalismului economic ºi universitari debilizaþi,profeþi ai nihilismului spiritual, pentru care oricevaloare naþionalã, fie ea filosoficã, istoricã, literarãsau de altã naturã trebuie topitã în creuzetulindeterminat al lipsei de identitate, al viduluietnic.

Desigur, avem noi românii un mod de a fioarecum autoflagelator care vede în mod detaºat,lipsit parcã de orice încãrcãturã valoricã ºivalorizatoare toate defectele morale,caracteriologice, ale naþiunii, într-un soi de filmalb–negru, impersonal, caracteristicile negative alefiinþei naþionale.

Este, în mod vãdit, un uriaº defect, o falsãraportare la valoare, o detaºare aparentã de larealitatea istorico-culturalã dar ºi cea imediat-existenþialã prin care aceºti falºi profeþi vestesc cuhidoase trîmbiþe apocaliptice sfîrºitul a tot ce estevaloare consacratã, de la Eminescu, întîiulmeºteºugar al limbii româneºti, la Blaga, Brâncuºi,Arghezi, Barbu, Mircea Eliade sau AntonDumitriu.

Inexistenþa culturii naþionale (ºi a oricãreidimensiuni culturale în genere), a oamenilor devaloare, prãbuºirea estetismului, inutilitateafilosofiei (pentru care nu au avut, nu au ºi nu voravea niciodatã „organ”) sunt pentru ei tot atîtea„semne” ale hegemoniei actualitãþii, aledominaþiei integratoare a eonului economic.Aceºti falºi profeþi anunþã triumfãtor suveranastãpînire a lui homo oeconomicus. Însã, în modbizar, îmbrãcînd mantia atotacoperitoare afilosofiei.

Aceastã idee care dominã începutul de secolXXI nu face altceva decît sã inverseze ierarhiavalorilor specific umane „cocoþînd” în vîrfulpiramidei, printr-o lipsã de pudoare ºi conºtiinþãvaloricã revoltãtoare, economicul.

Aºezarea infrastructurii economice, care nueste altceva decît un simplu mijloc, pe planulsuperior al suprastructurii spirituale a devenitmitul realitãþii noastre culturale. Aºa-ziºiiintelectuali, fie ei epigonii penibili ai lui Noica,autori ai unor cãrticele care mai curînd suntforme fãrã fond, Siegfrizii care cãlãrescputernicele motoare bavareze în faþa cãrora cadmuþi de admiraþie, nu sunt altceva decît„potentaþi ai zilei” slugi ai intereselor strãine,vînãtori de recompense ºi adevãraþi Iuda aivalorilor naþionale. Aceºtia sunt, în ciuda tuturoraparenþelor, arhanghelii spiritului practic.

Generaþia noastrã, strãinã de lichelismul celorcare condamnau lichelele ºi în al cãror portret seregãseau ei înºiºi, trebuie sã lupte pentru

afirmarea unor alte valori, pentru impunerea virilãa spiritului creator scãpat de mlaºtina stãtutã aarghirofiliei.

Existã, aºa, o socotealã proastã, conformcãreia economicul dicteazã spiritualul iar epocanoastrã a ridicat aceastã idee la rang de dogmã.Nimic mai fals. Tot ceea ce a creat umanitatea cuadevãrat valoros s-a creat în epocile în care apredominat cîntul.

Elinii iºi cîntau limba ºi de acolo a rãbufnit cufantasticã forþã gîndirea greacã, miezul ºi mugurulgîndirii europene. Cine creeazã cîntã, fie cã o faceîn cuvînt, în culoare sau în piatrã. Astfel, acestcîntec devine cîntecul existenþei, al fiinþei dar ºi alnefiinþei, al metafizicii vieþii dar ºi al marii morþi.Totul se tranfigureazã, lumea ºi viaþa devine artã,searbãda existenþã devine gîndire. Iatã de ceNietzsche, în ultima scrisoare cãtre Gast, scrisãdincolo de cumpãna vieþii, spunea: „Chante-moiun chant nouveau: le monde est transfiguré, ettous les cieux se réjouissent… que je t’aie enjoitde chanter, ô mon âme, vois, ce fut mon terme”

De aici pornind, de la aceastã preamãrire afrumuseþii ºi a spiritului creator, afirmate deaceastã datã de un autentic profet, Nietzsche,pînã la lipsa de înþelegere a chiar fenomenuluieconomic ºi exacerbarea unor aspecte ale uneicrize economice cu vãditã intenþie declanºatã ºisusþinutã, ºi pînã la negarea valorilor spiritualeautentice este mai puþin decît un pas.

Desigur, economicul, alãturi de alte valoriumane îºi are locul lui bine determinat ºi nu neîndoim niciun moment de binefacerile ºi utilitatealui. Falsã este însã absolutizarea sa. Valorilespirituale sunt independente ºi, de aceea,absolute. Nu cred cã un popor, indiferent demãrimea lui, de rolul sãu la un moment dat înghemul evenimenþial-imediat, poate sã dãinuie înistorie în afara valorii spirituale. Cine mai ºtieceva cu adevãrat ceva despre hitiþi sau mitani? Ceau lãsat în urma lor marile civilizaþii nedublate demari culturi? Nimic. Un popor este atît cît estegeniul sãu. Geniul sãu este istoria sa spiritualã ºiasta va dãinui, dincolo de toate globalismele ºivisurile unei unitãþi abstracte ale unor politicienitembelizaþi sau ai unor intelectuali vînduþi.

Orice viziune sinteticã a lumii ºi a vieþii, cualte cuvinte orice abordare sistemicã a lumii, de laabordarea filosoficã la cea ºtiinþificã, presupune oautonomie, un fel de ”prin sine însuºi”, carescapã atitudinii pãstoase ºi uniformizatoare aglobalismului economic, prin urmare a formeieminamente practice a spiritului. BenedettoCroce, un hegelian în ultimã instanþã, spune cãorice sistem filosofic presupune o ierarhizare arealitãþii, o adevãratã ierarhie a valorilor între careexistã raporturi analoage. Acest fapt presupunecã, dupã cum însãºi Croce spune, formelespiritului sunt distincte ºi nu separate. În opinialui, atunci cînd spiritul se întrupeazã în una dinformele sale manifestîndu-se în ea la modulexplicit, ºi celelalte forme se regãsesc în aceasta,însã la modul implicit. În esenþã, Croce aratã cã

universul spiritual se împarte în forma teoreticã ºiîn forma practicã, iar atunci cînd una dintre elese manifesta la modul explicit, cealaltã subzista înea la modul implicit.

Astfel, forma teoreticã implicã gîndireaintuitivã ºi tot ceea ce derivã de aici, adicãestetismul (nu în sensul wildean) ºi cunoºtinþelelogice de tip universal. În ceea ce priveºte însãforma practicã, aceasta cuprinde atît gîndireaeconomicã cît ºi cea eticã. Sunt însã acesteatitudini spirituale pur divergente? Atomizeazã elerealitatea? Nicidecum. Autonomia lor, în modparadoxal, este atît relativã cît ºi absolutã, însensul cã se completeazã ºi se limiteazã una pealta. Între ele existã „raporturi de relaþie organicã”cum ar spune Hegel. Aceste forme organice seîntregesc prin raporturi dialectice în ghemulabscons al vieþii unde începutul ºi sfîrºitul seîngemãneazã ºi se întrupeazã pentru un rãstimp :„Dichtung ist der Anfang und das Ende derPhilosophie” cum profetic exclama Hölderlin.

Desigur, aceastã limitare ºi afirmare dialecticãse refera la ceea ce E. Spranger numea„Lebensformen”. În ceea ce priveºte afirmareaspiritului autentic ºi al geniului fiecãrui poporlucrurile se simplificã substanþial. Eternitateafiinþei priveºte spiritul în puritatea ºi autonomiasa suveranã.

Ar fi o adevãratã impietate faþã de spiritulcreator dacã am ignora aici marea masã a celor ceopun spiritul practic celui teoretic. Omuleconomic, cel cãruia practica, adicã acþiunea, îieste adevãratul cãlãuzitor ºi „constructor” neagãcu vehemenþã spiritul intuitiv ºi cunoaºterea detip universal, adicã filosofia. Ceilalþi vãd în homooeconomicus doar un alter ego decãzut. Nu ºtim,dacã de aceastã datã adevãrul se aflã la mijloc.

Falºii profeþi vin îmbrãcaþi în mantia filosofiei,dar propovãduiesc în ascuns arghirofilia. Sunt ceicare au drept Zeu BMW-ul, cei care, în spateleaparenþei spiritului autentic, al cîntului, duc încîrcã povara umilitoare ºi profeþia dezintegratoareale lui Homo Oeconomicus. Al lor va fi „ rodulpãmîntului”, dar ºi uitarea.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 250 • 1-15 februarie 2013 3

editorial

Homo Oeconomicus saudespre amfibolia spirituluipractic

Mircea Arman

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


În Arhivele statului din Craiova, Direcþia Dolj(provenind din fondul Prefecturii JudeþuluiDolj), se aflã Dosarul nr. 108/1864 cuprinzând

14 file. Acest Dosar avusese nr. 118 ºi era“atingãtor de cei rãuvoitori contra naþiunii”, ºicontra Domnitorului Cuza. Dosarul 108 era datat

’864 Mai 9.Dosarul cuprinde o depeºã telegraficã din21.5.1864 trimisã de Kogãlniceanu cãtre toate pre-fecturile, Kogãlniceanu vorbind de “o conspiraþi-une cu ramificaþiuni în strãinãtate spre a sfãrâmaUnirea, ºi a Detrona pre Domnitor”. Agentul con-spiraþiei era doctorul Lambert, arestat la Giurgiu ºiprins cu acte autentice doveditoare de înaltã trã-dare.

O depeºã este îndreptatã cãtre plãºile poliþiei. Odepeºã telegraficã din 22.5.1864 semnatã deKogãlniceanu relateazã cã trãdãtorul ConstantinSoutzu“a mãrturisit crima ºi prim mandat judecã-toresc s-a pus în stare de arest” pentru înaltã trã-dare. Urmeazã încã o depeºã telegraficã a min-istrului de Interne Kogãlniceanu privitoare tot laConstantin Soutzu, o scrisoare a prefectului deDolj (10 mai 1864) prin care Kogãlniceanu esteinformat despre adeziunea craiovenilor la actul din2 mai. De asemenea, un comunicat la luiKogãlniceanu publicat de Monitorul PrincipatelorUnite (11 mai 1864).Publicãm în revista Tribuna file din acest dosar118/9 mai 1864 (aflat astãzi în Arhivele Statuluidin Craiova sub numãrul 108/1864) ca documentinedit de istorie româneascã din epocaDomnitorului Alexandru Ioan Cuza, fãuritorulfundamentalei Uniri din 1859. Cuza stã în chipstrãlucit între Mihai Viteazul, acel vestit RexDaciae din 1601, ºi Ferdinand Întregitorul, RegeleMarii Uniri, din 1918.

Dosarul 108/1864 (fost 118/1864) se compunedin mai multe documente, între care, cele mai

importante sunt urmãtoarele:Documentul 1, depeºa telegraficã din 21.5.1864,trimisã de Kogãlniceanu cãtre prefecturileRomâniei. Transcriem Depeºa telegraficã:“Circularã cãtre toate Prefecturile, unde este numaisub-prefect, ºeful o va citi sub-prefectului arãtându-I cã e liber a o publica în toatã întinderea.Guvernul era demult a urmãri o conspiraþiune curamificaþiuni în strãinãtate spre a sfãrâma Unirea,ºi a Detrona pre Domnitor. Agentul acestei con-spiraþiuni era doctorul Lambert trimis înadins laConstantinopol, acest Individu la întoarcerea sa înTzarrã s-a arestat în Giurgiu. Cercetându-seHârtiile sale s-au gãsti acte Autentice doveditoarecrimei de înaltã trãdare. Din aceastã subscriereresultã cã Unirea Tzerilor avea a se sfãrâma, cãfiecare Tzarã avea a dobândi câte un Caimacam,cã Caimacamul pentru Valahia avea a fiConstantin ªutzu. Toate dovezile sunt în mânaGuvernului. D-lui Constantin ªutzu, prin mandateJudecãtoresc ºi în urma interogatoriului fãcut deProcurorul CurþiiCriminale s-a ºi pus în stare deArest. Iatã unde inamicii Tzãrri noastre voiau a neconduce!

Liniºtea domneºte în Bucureºti, cu toate cã indig-naþiunea ºi contra acelora ce au uneltit o aseme-nea faptã este fãrã margini. Publicaþi aceasta spreºciinþa bunilor Români.

Ministrul de Interne Kogãlniceanu”

Un alt document din dosar este Depeºatelegraficã din 22.5.1864, tot a lui Kogãlniceanu:“Domnule Prefect, Domnul Constantin Soutzuinterogat de procuror ºi-a mãrturisit crima ºi prinmandat judecãtoresc s-a pus în stare de arest caprevenit de Înaltã Trãdare cãtre Tzarã ºi cãtreTron. Indignaþiunea este generalã. Kogãlniceanu.”Cu acelaºi subiect, avem încã o depeºã telegraficãsemnatã tot de Kogãlniceanu. Citim în depeºã:

“Domnului Prefect [de] Dolj, Crajova. Uneltirea înBucureºti era îmbinata ºi în Jassi. Aceia ce d-nulConstantin Soutzo pregãtea aici, domnul PanaitBalsiu pregãtea peste Milcov, adicã rumpereaUnirei ºi numirea de domni separatiºti. În urmareacercetãrii fãcutã în Casele Domnului Panait Balsiudin Iasi cercetare fãcutã de Prefectul Districtului ºide Procuror i-au gãsit mai multe Acte scrise deînsuºi dl. Balsiu corespunzânde cu Strãinii din careresultã, cã complotul în contra Unirei, în contra d-lui cerea o […] în þarrã, învinovãþea pre Guvernpentru cã voieºte organisaþiunea ei Militarã,pledeazã în contra reformei Legii Electorale ºipropune o Unire federativã, într’alte cuvinte separ-ratismul unele hârtii poartã titlul de ComitetulClubului Naþional. Dl. Panait Balºiu s-a pus înstare de Arest ca prevenit de crimã de înaltã trã-dare în contra þãrri ºi a tronului. Cercetarea ºi înBucureºti ºi în Jassi urmeazã cu cea mai mareenergie ºi îndatã ceea va fi finitã, CurþileJudecãtoreºti Competente se vor chema spre ajudeca pre preveniþi în cuprinderea legilor.Ministru de Interne Kogãlniceanu.”

Lãsãm netranscrise câteva documente din acestdosar facsimilat, în speranþa cã, poate, se vor gãsicâþiva istorici tineri care sã mediteze cu mai multãrãbdare asupra acestui episod din istoria domnieilui Alexandru Ioan Cuza.

Un document inedit despremarele Domnitor Alexandru Ioan Cuza

Constantin Barbu

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

5TRIBUNA • NR. 250 • 1-15 februarie 2013

Octav Pancu-IaºiÞaraundevinerierajoiCluj-Napoca, Editura ASCR, 2012

Editura clujeanã ASCR (înfiinþatã de Asociaþia deªtiinþe Cognitive din România) a avut excelentaidee de a reedita prozele pentru copii ale lui

Octav Pancu-Iaºi într-o antologie de schiþe ºi povestiricu titlul Þaraundevinerierajoi (Cluj-Napoca, 2012, 262pagini). Mircea Breaz, cel care semneazã postfaþa, aredreptate: "poveºtile ºi povestirile au darul de a fi leacuribune pentru orice ºi de a se gãsi la îndemâna oricui […]"Fantastice" sau numai "de necrezut", "fãrã mister" saudoar "caraghioase", nemaipomenita lor putere sporeºtemereu, din ºi mai marea noastrã putere de a crede înele." Ilustraþiile Mariei Brudaºcã, simpatice ºi delicate,þin perfect isonul poveºtii. Eu însãmi am semnat cuentuziasm prefaþa. O fãcusem ºi pentru cãrticeleleConstanþei Buzea reeditate de aceeaºi editurã într-unremarcabil proiect de recuperare a tot ce are mai bunliteratura pentru copii de la noi.

Numele lui Octav Pancu-Iaºi (1929-1975) a însemnat- în copilãria mea - Povestea însãºi, cu toate porþiledeschise. Fiecare poveste mã lua ºi pe mine pegenunchi - Mai e un loc pe genunchi, 1956. Cã Aretata doi bãieþi (1956) nu mã încurca foarte tare. Tataavea douã fete, dar poveºtile pentru Bogdan ºiAlexandru se potriveau la fel de bine ºi pentru ele; erauadaptabile ºi arãtau oricãrui copil - fetiþã ori bãiat - înce lume coloratã trãieºte ºi câte minuni se petrec imedi-at dupã colþ. Schiþe în pantaloni scurþi (1958) puteauciti ºi fetiþele cu rochiþe scurte, amintindu-ºi de demo-craticul spielhosen care, într-o lume de iubitori depoveºti cu tâlc, ºtergea orice diferenþã litigioasã. ApoiAla, bala, portocala (1957) era formula magicã de toatãpuºtimea cunoscutã, O.P.-I. o împrumutase ºi,recunoºteam cu toþii, se descurca foarte bine cu scama-toriile. Cãrþile creºteau odatã cu mine. Le rãsfoiam cuîncântare ºi mi se pãrea de la sine înþeles cã Fãt-Frumoscând era mic (1963) se hrãnea cu Tartine cu varã ºivânt (1968) ºi-l invita uneori la ospãþ ºi pe Ariciul dincãlimarã, cel înþelept (1964). În 1970, copilãria mea erade-acum tare departe ºi puteam ºopti cu povestitorulîntr-un glas: Nu fugi, ziua mea frumoasã! Ei, bine, n-afugit. În 1971, s-a nãscut Laura, fiica mea, ºi tot de laO.P.-I. am aflat atunci cã Mai e mult pânã desearã. Amluat poveºtile de la capãt, una câte una. Acum edeparte ºi copilãria ei, dar a rãmas pentru amândouãamintirea unei bucurii. Cel mai des ne vine în mintePomul care face ciori. Adaptatã pentru televiziune înanii ºaptezeci, poate fi urmãritã pe net. OctavianCotescu ºi Anda Cãlugãreanu repetã, de câte ori vremnoi, aiuritoarea ºi fireasca, în fond, convorbire.Dincolo de toate astea, se iveºte o întrebare: de ceplace Octav Pancu-Iaºi? În Dicþionarul General alLiteraturii Române, Ileana Mihãilã vorbeºte despre"mici bijuterii în care scriitorul recompune cu delicateþeºi umor universul copiilor, urmãriþi atât în efortul lorde comunicare cu adulþi plini de înþelegere ºi simpatie,dar ºi în acela de a construi, cu multã candoare ºi seri-ozitate, relaþii cu cei de-o vârstã cu ei". Delicateþea ºiumorul sunt, e adevãrat, ingrediente nelipsite din tex-tele sale. Iar cuvintele se pliazã sub condeiul sãu zglo-biu ºi sfãtos, gata sã intermedieze orice relaþie cuceilalþi, sã descifreze lumea, dar s-o ºi inventeze, sãþeasã o reþea de vorbe ocrotitoare în care orice copil îºipoate gãsi locul ºi drumul spre casã. MirceaSântimbreanu, prefaþatorul volumului-antologie Mai emult pânã desearã? (1977), îl situeazã pe Octav Pancu-Iaºi într-o vecinãtate selectã ºi diversã, citindu-l, oare-

cum copleºit de spumoasa ºi extrem de gustoasa reþetãtextualã, ca pe o rãscruce liberã ºi originalã în care seîntâlnesc "verva marelui humuleºtean cu senina bãrbãþiea lui Gaidar, romantismul întrebãrilor Selmei Lagerlöfcu flegmatismul rãspunsurilor unui Jerome K. Jerome,pura melancolie a lui Exupéry cu neastâmpãrul unuiGianni Rodari, ghiduºiile lui Ciucovski ºi blânda visaredin lanurile lui Salinger". Reþin, mai ales, apropierea deGianni Rodari (1920-1980) ºi cartea sa celebrãGramatica fanteziei. Introducere în arta de a nãscocipoveºti. Spusele acestuia puteau fi semnate foarte bineºi de Octav Pancu-Iaºi. ªtiu amândoi cã imaginaþia nupoate lipsi dintr-un proiect educativ care îi vizeazã pecopii. Cã un cuvânt poate stârni oricând hore depoveºti nemaiauzite dacã e aruncat cu dibãcie în chiarlacul imaginaþiei verbale - "un cuvânt, aruncat în mintela întâmplare, produce valuri la suprafaþã ºi înadâncime, provoacã o serie infinitã de reacþii în lanþ,antrenând în cãderea lui sunete ºi imagini, analogii ºiamintiri, sensuri ºi vise, într-o miºcare ce intereseazãexperienþa, memoria, fantezia ºi inconºtientul ºi care ecomplicatã de faptul cã mintea însãºi nu asistã pasivãla reprezentaþie, ci intervine continuu pentru a acceptaºi respinge, a uni ºi a cenzura, a construi ºi a distruge".Binoamele fantastice ale lui Rodari, adicã împerecherileneaºteptate ºi nãstruºnice de cuvinte, sunt de aflat întoate povestirile lui Octav Pancu-Iaºi. Manierasuprarealistã de abordare a lumii ("întâlnirea întâmplã-toare dintre o maºinã de cusut ºi o umbrelã pe o masãde disecþie" - Lautréamont) e absolut legitimã în ochiicititorului copil. Cum la vârsta copilãriei fantasticul edin lumea aceasta, iar lucrurile din preajmã ori dedeparte sunt la fel de gureºe ºi jucãuºe, antropomor-fizarea e un exerciþiu cotidian de descifrare a lumii, iarabsurdul se mãnâncã pe pâine. Jocul de cuvinte,manierismul logic - în poveste, coerenþa e facultativã,planurile alunecã unele în altele, graniþele dintre lumi ºiobiecte, dar ºi proporþiile aparent imuabile pot fi spartesau mãcar negociate, distorsiunea e pozitivã, cãci inova-toare, povestea curge ºerpuit ºi poate oricând reveniasupra propriilor enunþuri etc. -, silogismul ironic, ludic,toate astea sunt cãi de conservare ºi exersare a uimirii,a inocenþei curioase ºi îndrãzneþe, a libertãþii de

miºcare printre cuvinte ºi lucruri, pentru o reevaluarepe cont propriu a relaþiilor umane. Cele mai multe din-tre povestirile lui Octav Pancu-Iaºi au o moralã, suntpronunþat educative, însã ele te "învaþã" sã fii atent cuceilalþi, sincer, harnic, corect, drept nu prin "porunci"rostite ca atare, ci pe drumul ocolit ºi bogat în aventurial unei povestiri ºugubeþe. Regula pare abolitã: "eu scriucum vreau, fac ce vreau", spune în câteva rânduripovestitorul, sugerându-þi discret cã vrerea ta are limiteºi îndatoriri faþã de ceilalþi, iar devãlmãºia e doaraparentã, ea are un desen ascuns, un scop înalt, o þintãbunã.

Povestirile selectate sunt grupate pe vârste. Primasecþiune, Vopsea pentru meduze ºi pentru multe altele,e potrivitã vârstelor mici, 3-7 ani, iar povestirea cuacest titlu este chiar ilustrarea lui "ziceam cã", aforþei/poftei de a intra în joc, de a fantaza. Partea adoua, Sã ne gândim mereu la altceva, e mai nimeritãpentru cei de 7-12 ani. Fireºte, toate pot fi citite cufolos ºi desfãtare la orice vârstã între 3 ºi 80 de ani.Temele de o diversitate cuceritoare reiau precepte alepoveºtilor pentru copii dintotdeauna. Afli, astfel: cât degreu ºi adesea inutil e sã încerci sã mulþumeºti pe toatãlumea; la ce e bunã o simplã pãlãrie dacã ºtii sãimprovizezi ºi sã apelezi la nevoia-care-îl-învaþã-pe-om.Mai afli cã pãmântul e "rotund ca un mãr, dar multmai puþin dulce ºi adeseori chiar amar"; despre secretalimbã a castanelor, despre pistrui ºi mici fiori de iubire.Dialogul cu cititorul e permanent, copiii sunt, rând perând, martori, complici, spectatori, specialiºti, garanþi.Personajele-animãluþe, vii ori de pluº, îl iau pe scriitordrept intermediar ºi avocat pentru felurite "scorneli,minciuni, gogoºi" pe care copilului cititor i se cere sã ledezamorseze dupã obligatoria porþie de voie bunã. Înpartea a doua, mecanismele sunt aceleaºi, dar li seadaugã o umbrã de nostalgie, o micã tristeþe, o ºãgãlni-cie ºi un fior. Lecþia finalã pentru micul cititor depoveºti e generoasã ºi meritã reþinutã ºi ca o lapidarãars poetica: "Când va fi mare, o sã se facã ceva care sãle aducã oamenilor mãcar o întrebare, mãcar o mirare,dacã nu o bucurie întreagã".

Octav Pancu-Iaºi a murit la 46 de ani, de inimã. ÎnTata s-ar putea sã plece, se poate citi o presimþire: "Aºa,dragul meu, am sã plec ºi eu mult mai devreme decâtpoate ar fi trebuit ºi mult, mult mai devreme decât aºfi vrut". Povestirea e tulburãtoare, cu un mic zâmbettrist, ca în jocul viclean al lui Arghezi, din De-a v-aþi-ascuns...: "Dragii mei, o sã mã joc odatã / Cu voi, de-aceva ciudat. / Nu ºtiu când o sã fie asta, tatã, / Dar,hotãrât, o sã ne jucãm odatã, / Odatã, poate, dupãscãpãtat". Însã nimeni nu "pleacã" de-adevãratelea atâtatimp cât amintirea nu i se ºterge. Povestirile lui OctavPancu-Iaºi, aºa cum le veþi gãsi ºi (re)citi în aceastãcarte, sunt un bun leac contra uitãrii. Râzând cu el, cupersonajele sale ºi cu vorbele-oglinzi, Jocul continuã.

Irina Petraº

Octav Pancu-Iaºi — tartine cupoveºti sau despre oglindadin cuvinte

cãrþi în actualitate

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Mircea Ivãnescu, Vasile AvramInterviu transfinit: Mircea Ivãnescu rãspunde la 286 întrebãri ale lui Vasile AvramBistriþa, Casa de Editurã Max Blecher, 2012

Existã cãrþi, chiar în afara Marii Cãrþi, la carene întoarcem întotdeauna ca la o sursãinepuizabilã de poeticitate, încîntare ºi

înþelepciune. Fãrã a fi impuse prin cult sau sistemeduca þional, unele acþioneazã subversiv, printr-unnucleu de adepþi, creîndu-ºi-din generaþie îngeneraþie – propriile tabere de cititori-oficianþipãtimaºi. Sã luãm, de pildã, literatura românã. ªisã amintim titluri-cult care, însã, nu au avutniciodatã dezavantajul unei popularitãþirudimentare, indistincte. Pentru cã Þiganiada luiIon Budai-Deleanu, Craii de Curtea-Veche, eposulmatein, Întîmplãrile din irealitatea imediatã, deM. Blecher, Viaþa ºi opiniile lui Zacharias Lichter,romanul-eseu al lui Matei Cãlinescu, pînã lareportajele – nereeditate nici pînã azi – ale lui GeoBogza ºi Monciu Sudinski reclamã cititori liberi,instruiþi peste medie. Fireºte, mai putem numi ºialte cãrþi, unele mai recente. Între acestea,neapãrat, Interviu transfinit: Mircea Ivãnescurãspunde la 286 întrebãri ale lui Vasile Avram,avîndu-i ca autori pe marele poet Mircea Ivãnescu(1931-2011) ºi pe „antropologul ortodox” VasileAvram (1940-2002). La finalul anului trecut, Casade editurã Max Blecher tipãrea o a doua ediþie,revãzutã, însoþitã de un frumos aparat critic, astadupã ce prima (2004, editura Ecclesia – aMãnãstirii Nicula, unde „Eckermann”-ul VasileAvram este ºi înmormîntat) a trecut practicneobservatã, cum lãmureºte în erudita sapostfaþã, în 2012, Radu Vancu (el însuºi,„mopetolog”, autor al unicei, pînã acum,monografii importante dedicate poetului).

Despre o „modificare de imaginespectaculoasã” pomeneºte tot Radu Vancu,numind Interviul transfinit ºi Mãºtile lui M.I.(Humanitas, 2012) drept inevitabile repere ºiparadoxale ieºiri în arenã ale, altminteri,retractilului Mircea Ivãnescu. Pe seama cãruiacirculã o întreagã paraliteraturã, sînt celebreezitãrile sale cu privire la interviuri, apariþii laradio sau televiziune. Meritul cãrþii lui VasileAvram este, mai întîi, de a compune, recompuneºi disemina contemporanilor adevãrata Mascã aPoetului, mai mult decît interviul precipitat(cîteva luni înainte de moarte), agresiv(deschizînd nedrepte procese de intenþie) ºineglijent redactat (a demonstrat Felicia Antip într-un numãr al revistei Cultura) pe care GabrielLiiceanu îl publica la începutul lui 2012. Fiindcã,trãindu-i în preajmã cîteva decenii (în Sibiu, înredacþia revistei Transilvania, în anticariate ºi„bufete”), Vasile Avram îi cunoaºte, ca nimenialtul, ticurile, reacþiile, fobiile, umorul, temelepredilecte pentru paranteze ºi filozofare. Astfel cã,nimerindu-se prilejul – griul ºedinþelor de partid,în anul de graþie 1986 –, Vasile Avram inventeazãprovocarea: Mircea Ivãnescu sã rãspundã, într-untimp rezonabil, la 286 de întrebãri, cîte unapentru fiecare zi lucrãtoare a anului. Sînt întrebãridirecte, suplimentare ºi de „potenþare a logosului”– cum le grupeazã, comic-serios, Vasile Avram –cãrora intervievatul le va rãspunde în scris,întîrziind ºi amînînd, în stilul sãu ininimitabil.Pentru cã Mircea Ivãnescu îºi face aripi din

amînãri ºi retrageri tactice, din paranteze ºi umilevirgule, adãugînd nuanþe ºi irizãri succesiveacestui „text plin de sevã epicã, atestînd încã odatã o vocaþie de romancier” (p.7-8), puncteazãV.A. în preambulul intervenþiilor sale, precedatede justificarea pe care M.I. o dã prezentei cãrþi ºi,prin aceastã carte, existenþei ºi prieteniei: „Rãmîneînsã faptul – pe care nãdãjduiesc mult cã niciintenþia mea atît de realã, nici neputinþele vieþiimele actuale nu-l pot ºterge – cã am fost ºi sîntprietenul prietenului meu Vasile Avram, ºi cã aceacomuniune dintre noi mi-a însemnat viaþa,luminînd-o ºi îndurerînd-o acum, ºi rãmîneprezenþa ochilor lui, aºa cum mi-i amintescoprindu-mã locului, undeva în trecut ºi înprezentul fãrã trecut ºi viitor al milei ºi al iubiriipe care constat cã el a ºtiut sã-l exprime atît debine în cuvinte – ºi în faptele care se cuvine sã neînsemne trecerea.”(p.6)

Textul acesta, cu volute faulkneriene, atestã –dacã vreþi – înrîurirea pe care proza, mai alesmarea prozã a secolului XX, a avut-o asuprapoetului Mircea Ivãnescu: de la autorii pe care,traducîndu-i, îi încorporeazã organic (Musil,Broch, Kafka), pînã la Proust – cu care seamãnãatît de mult (ca atmosferã, tip de senzualitate,spirit digresiv etc.) ºi pe care, probabil, i-ar fiplãcut sã-l transpunã româneºte. Aºa cum rabinulfoloseºte parabola în Martin Buber, MirceaIvãnescu – în confesiunea provocatã de VasileAvram – foloseºte citatul exemplar ca vehicul sprefilozofare, niciodatã crispatã, chiar dacã – prinnatura amãnuntului biografic – nu o datãiluminatã de tragism: „Într-una din operele clasiceale literaturii contemporane, romanul Zgomotul ºifuria de Faulkner, la un moment dat i se spuneunuia din protagoniºtii negativi: ‹‹Rãu suflet ai,mã, Jason›› (numele aceluia), ‹‹dacã suflet ai fiavînd›› – de unde, implicit, supozi þia cã existãoameni fãrã suflet. Cam ceea ce spun ºi basmelepopulare.” (p.168) Dar citatul ºi reflecþia pemarginea capodoperei faulkneriene revin, obsesiv,pe parcursul Inteviului transfinit, ca un leit-motiv.Pentru cã substanþa acestei cãrþi e bîntuitã depãcat, de instinctul autoderiziunii (celebru ºi laM.I.), de „remuºcãturile lãuntrice” (cum sunãJoyce, alt elefant, tot în traducerea lui). Ivãnescuîºi inventeazã ºi inventariazã temeri ºi vinovãþii: eantologic ºi, din pãcate, prea lung pentru a ficitat/comentat aici schimbul de replici iscat de

participarea amîndurora – V.A. ºi M.I. – la primelezile ale Revoluþiei din decembrie 1989, la Sibiu:defazaþi, livreºti, inoportuni, în mijlocul uneimulþimi unde dominã pofta de linºaj (a, pînãatunci, oprimaþilor) ºi de parvenitism (a hienelorce, tot pînã atunci, aºteptaserã, îºi fãcuserãîncãlzirea în eºalonul secund). Tragismul familial,domestic ºi – într-un anume fel – înnãscut esubstituit, în dese rînduri printr-o portretisticã dezile mari. Sînt convocaþi, în rãspunsurile enorme,parantetice: Alexandru George (cel care avea, caadolescent orfan, o invidiabilã siguranþã de sine, operfectã stãpînire a românei literare ºi-aincomodelor materii de liceu), Nichita Stãnescu(genial, genialoid, invidiat ºi admirat), o anumeMartha (studentã, blondã, hipercultivatã,inabordabilã), Petre Stoica (primul „ºaizecist” cuvolum publicat, infatigabil, generos naº literarprietenilor) ºi, mai ales, Matei Cãlinescu (spiritulsolar, strategul ºi teoreticianul primei generaþiiliterare majore de dupã aceea interbelicã). MateiCãlinescu – nu se sfieºte sã afirme M.I. – eartizanul „Renaºterii” literare de dupãproletcultism, cei mai importanþi autori ai epociigravitînd în jurul lui: Nichita Stãnescu, MirceaIvãnescu, Nicolae Breban, Petre Stoica, ModestMorariu, Cezar Baltag ºi alþii.

Nimic anost, nimic solemn în aceste memoriideghizate în interviu. Nu vom ºti niciodatã cît deordonate vor fi fost amintirile ºi judecãþile devaloare ale poetului. Adesea vorbeºte de „aºa-zisamea operã” ºi simte nevoia unor ghilimele caredau acea distanþã bonomã, ironicã – M.I. trade-mark. Altãdatã, simþindu-se încolþit (cuvîntul e,totuºi, prea dur) de o întrebare, aplicã aceeaºistratagemã, a autorioniei: „ªtiu cã îndoielile mele,aºa cum mi le-am mãrturisit de atîtea ori, parfactice, sau, mai rãu, sunã asemeneabinecunoscutei poze ce mi se atribuie (fãrãjustificare?) de modestie ºi perpetuãautodepreciere, care ar face parte dintr-o bineºtiutã acum pozã însoþindu-mã în exhibiþiile melepublice.” (p.125)

O carte mare, cu un personaj la fel de mare,pe care am face bine sã-l vizitãm din cînd în cînd.Douã sute de pagini în care locuieºte, în hãþiºurilepropriului sãu limbaj, mai viu ca oricînd, poetul.

ªtefan Manasia

Adevãrata mascã a luiMopete

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 250 • 1-15 februarie 2013 7

Nu mai puþin de 405 scrisori dezvãluiecunoscãtorului ediþiei Niculae Gheranpagini din viaþa lui Liviu Rebreanu. În

pofida unor accente patetice, a unor confesiuni„intime”, sentimentul încercat de cititor este acelaal singurãtãþii creatorului, captiv al unor raporturi– adesea greu de înþeles – între cei doi parteneri,Fanny ºi Liviu Rebreanu, raporturi modificate caregistru ºi tonalitate prin prezenþa Puiei-FloricaRebreanu, fiica „recunoscutã” de scriitor. Istoriafamiliei e, în general, cunoscutã graþie acestuineobosit ºi ireproºabil istoric literar care e NiculaeGheran; cum astãzi literatura românã interbelicã ecvasiuitatã, cum numele unor mari prozatoriprecum Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu,Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban etc.etc. sunt uitate ºi cum apar chiar jalnice ºisubelementare comentarii la o strãlucitã creaþieepicã, opera (cuvîntul e în totul legitimat de aniiconsacraþi autorului Pãdurii Spînzuraþilor) luiNiculae Gheran e de-a dreptul singularã pentruun timp al ignorãrii ºi al exemplarelor aculturaleprezente într-o pseudoculturã...

Desigur, nu volumul Intime e produsulinvestigaþiilor celor mai istovitoare ºi îndelungi;ediþia e mãrturia unei cariere de cercetãtor, iarcãrþile despre Liviu Rebreanu, volumelecomplementare ediþiei reprezintã totala dãruire pecare o vom reaminti mereu. Documentul, actulindeniabil, martor definitiv, reface un destin iarIntime (Liviu ºi Fanny Rebreanu în ipostaza deepistolieri), „Ediþie de Niculae Gheran încolaborare cu Dana Hiticaº-Moldovan, LorenþaPopescu ºi Teodor Papuc”, volum apãrut laEditura Academiei Române (2012), aparþineacestui program. Sã mai precizãm cã parcurgemun „dosar” epistolar destinat unei mai largirestituiri a unui timp ºi, mai cu seamã, a unuidestin de mare creator. Intime are drept redactorde carte un reputat ºi remarcabil editor, peMagdalena Bedrosian.

Îi datorãm lui Niculae Gheran cîteva explicaþiiextrem de utile ºi de concludente pentruperseverenþa, „strategiile” ºi imensa pasiune înrefacerea întregului univers al vieþii lui LiviuRebreanu, cu patimile scrisului ºi cu avatarurileunei vieþi adesea discutate de presa vremii, deadversarii declaraþi ai scriitorului, nu puþini ºidefel dispuºi la revizuirea propriilor lor opinii(Nichifor Crainic, Pamfil ªeicaru etc.), adeseaagresivi ºi de o exacerbatã vulgaritate. NiculaeGheran invitã cititorul, mã gîndesc la cititorulavertizat, cunoscãtor al volumelor undeconfesiunea (Jurnal 1927-1941; Spovedanii; Jurnalde bord 1928-1943; Însemnãri de la TeatrulNaþional 1941-1942; Jurnal de la vie 1935-1943) seamplificã prin masiva corespondenþã ascriitorului. Sã adãugãm La lumina lãmpii (1981),Mãrturisiri (din seria patronatã de D. Caracostea).De altminteri, volume din Opere (17, 18, 21, 22)sunt consacrate corespondenþei precum într-oistorie romanescã inauguratã în 1908 ºi încheiatãîn anul morþii autorului ei. Împreunã cu Puia-Florica Rebreanu (Rebreanu. La lumina lãmpii),asociind-o ºi mai tîrziu, Niculae Gheran a parcursun itinerar prelungit nejustificat din pricinafamiliei (Fanny Rebreanu), proces stînjenitor ºi nu

o datã agitat. Intime e mãrturia unei experienþesingulare, rodul unei obstinate explorãri. În„Cuvînt-înainte”, istoricul literar ne dezvãluiesursa epistolarului descoperit dupã moartea soþieiºi fiicei lui Liviu Rebreanu; scrisori „rãtãcite”deliberat („de un cetãþean neturmentat”); uneleprovin de la un bine cunoscut cercetãtor, Gabrielªtrempel. Cronologia, lecþiunea scrisorilor, noteleinformate ºi adesea inedite fac din scrisori oautenticã istorie „intimã”, atît de opusã cãrþii luiFanny Rebreanu, Cu soþul meu, deºi, fãrã a„psihanaliza”, completeazã portretul unei femeipe care postumitatea a uitat-o.

Istoria operei lui Liviu Rebreanu o datorãm luiNiculae Gheran, iar cãrþile sale, consacrate unormomente decisive din viaþa scriitorului,completeazã un DOSAR impresionant cuinformaþii, ipoteze, confruntãri de documente,confesiuni ºi, evident, scrisori; ultimele extrem denumeroase; dominã scrisoarea fãrã pretenþii.probabil, asta face ca ele sã pãstreze un toncomun, informînd, chestionînd sau explicînddiverse situaþii în totul obiºnuite ºi fãrã orezonanþã anume. Desigur, e vorba de majoritateascrisorilor. Dosarul s-a amplificat ºi a devenit undocument revelator, mai ales în succesiuneareeditãrii operei. De la volumul de debut alscriitorului (Frãmîntãri, 1912), ºi odatã cu ocreaþie transparent autobiograficã (Calvarul, 1919)elaborarea „dosarului” (preeminent e, de fiecaredatã, „romanul romanului”) a cîºtigat în proporþii,informaþii ºi dovezi peremptorii. În totuledificator e procesul reconstitutiv, laborios ºiminuþios, în cazul romanului Gorila, urmîndcodul actual ºi surprinzãtor de coerent al lecturiiºi al re-lecturilor.

Subliniam într-o suitã de eseuri (vezi Lecturaromanului, Editura Dacia, 1983, p. 16-31) rigoareaacestei construcþii care rivalizeazã cu un TEXTPARALEL menit sã reconstruiascã opera;impulsurile, ezitãrile ºi torturanta angajare încompunerea discursului narativ propriu-zis.Mecanismul e acelaºi în „anexele” la PãdureaSpînzuraþilor, operã indiscutabil influenþatã,dincolo de „istoria” sa (conflict, tramã, destine,momente istorice etc.), de lecturile lui Rebreanudin proza expresionistã ºi, mai sigur, dindramaturgia dominatã de viziunea curentului.

Liviu Rebreanu este o personalitate formatã înspiritul unei deliberate izolãri, refuzînd prieteniilezgomotoase, cultivarea colegilor de breaslã; apreferat singurãtatea ºi liniºtea nopþilor destinatescrisului. În Jurnal-ul perioadei 1927-1944 (Opere,17) confesiunea e de o indeniabilã sinceritate:„menirea omului (...) este sã ducã singur o viaþãîn fond solitarã”, alegînd „pãtrunderea în mineînsumi, lentã, necruþãtoare, francã ºi de absolutãsinceritate” (p. 3). Ar pãrea surprinzãtoaremãrturisirea scriitorului dacã am reaminti cãfuncþiile ocupate în decursul cîtorva decenii:preºedinte al Societãþii Scriitorilor Români,director general al teatrelor, Direcþia EducaþieiPoporului, asumarea patronãrii unor periodice(Scena, Miºcarea literarã, Gazeta literarã,România literarã, Viaþa) nu au fost de naturã sã-iprotejeze singurãtatea. Exceptînd preºedinþia

Societãþii Scriitorilor, obiectul unor virulente ºijoase polemici, acuze ºi mahalagisme frecvente înbalcanismul românesc, celelalte funcþii suntadesea rezultatul unor îndemnuri venite dinspre osoþie avidã de bani, ambiþioasã ºi de un orgoliunemãsurat. Precaritatea materialã a familiei,evidentã pînã la apariþia marilor sale opere (Ion,Pãdurea Spînzuraþilor), devine un veritabil coºmarcauzat în cea mai mare parte de o femeie nu odatã lipsitã de scrupule.

Dincolo de diverse etape din viaþa scriitorului,de evenimente, cãlãtorii în strãinãtate, itinerareleºezãtorilor orgnizate de scriitori, perioadelepetrecute la Orlat sau la Valea Mare etc.,scrisorile dezvãluie împrejurãri inedite saucompleteazã o biografie atît de agitatã ºi deimprevizibilã precum evadarea din Bucureºtiiocupaþi de trupele germane sau refugiul la Iaºi(moment plin de peripeþii, punînd în luminã rolulunui politician social-democrat uitat, din pãcate,de istoria politicã a României, C. Titel-Petrescu).Niculae Gheran a avut motive temeinice sãciteascã nu fãrã rezerve ºi nu fãrã suspiciuniunele scrisori „expediate” de Fanny Rebreanu.Trec, de altminteri, peste conflictele din familiaRebreanu, amplificate ºi duse pînã la confruntãriîn instanþele judiciare, mai ales dupã tãcerileimpuse de „doctrinarii” de dupã 1945. Reeditãrile,redescoperirea operei (termenul e justificat) audus la ridicole ºi jenante deshumãri în istoriafamiliei (paternitatea fiicei lui Fanny Rebreanu;drepturile succesorale etc.). Douã scrisori alesoþiei sunt un fals indiscutabil ºi argumenteleineluctabile invocate de Niculae Gheran adaugã laun portret sancþionat de diverse alte împrejurãridin viaþa unei actriþe mediocre, dar nu lipsite deinteligenþã... Falsul patetism al unei epistoleprilejuite de elaborarea Pãdurii Spînzuraþilor(scrisoare datatã 4 iulie 1924: „Cezar al literaturii...”, p.197). Mult mai flagrant e falsul dintr-oscrisoare (13 august 1924) expediatã de FannyRãdulescu-Rebreanu, prilejuitã de momentulinaugural al elaborãrii „romanului” Adam ºi Eva,carte structuratã conform simbolurilormetempsihozei ºi remarcabilã prin reconstituirisubtil sugerate ca timp, ceremonial, mituri.Inadvertenþele, cronologia, referinþele confirmãfalsul, iar exaltarea, tonalitatea ºi retorica unuientuziasm suspectabil ratificã opinia istoriculuiliterar. Iatã cîteva mostre din epistola datatã 13

comentarii

Ion Vlad

Liviu Rebreanu. Singurãtatea scriitorului

(continuare în pagina 33)

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Dupã un sfert de veac de când AlexandruCãprariu a pãrãsit lumea aceasta (vai, câtde repede trec anii!), numele sãu nu spune

tinerilor scriitori clujeni nimic, sau aproape nimic,iar dacã, totuºi, vreunul pare a face vreo legãturãa acestuia cu viaþa urbei (nu doar a ei), trimiterease îndreaptã spre editura „Dacia” („Vine o vârstãcând eºti tot mai des citat/ ºi tot mai rar citit!”).Poetul pare a fi uitat azi pe de-antregul deºicândva – nici nu e prea mult, totuºi, de-atunci –prezenþa lui era una de rafinament în contextulliteraturii ce se scria (în bunã mãsurã) pe temedate (cel puþin oficial). De aceea nici atunci liralui nu era prea cultivatã cãci pãrea o voceatemporalã cu totul, tributarã unui romantism(neoromantism, romantism întârziat) ºãgalnic,alunecat nostalgic în tandreþea unor iubiridiafane: „Bine-nþeles cã încã îþi mai scriu/ culacrimi ºi tristeþi ºi chiar cu sânge./ ªtiu cã-itârziu. Dar nu e prea târziu,/ când râzi sã-miblestem inima cã plânge [...] Mã roade crâncenîncã ºi mã arde/ sãrutul ultim care-a fost pecete/plimbãrilor în doi pe bulevarde,/ când frunzele debronz cãdeau încete” (Recviem).

Oraºul, cu strãzile lui nocturne dar mai alescu locantele sale primitoare pânã târziu în nopþicolocviale cu prietenii statornici ori cu alþii deocazie, era spaþiul predilect în care se refugia...strategic (în absint, ar fi zis simboliºtii), savurândo cafea, un coniac, o þigarã finã, ca un veritabilboem de viþã aristocratã, vrând astfel sã uite, înadins, mãcar pentru o clipã, obligaþiilefuncþionãreºti de peste zi, din redacþiile prin carea trecut, ºi unde i se solicita... angajamentul(„Aprind o þigarã,/ o sorb îndelung,/ ca un salvatde la înec, pe plajã/ aerul,/ apoi, ca pe o floare,mâna dreaptã/ ridicã pân’la ochi paharul plin,/uºor îl clatin,/clinchete de gheaþã/ se-aud dincatifeaua brumãrie,/ sunt parcã zvonuri vechi dinalte vremi [...]/ la care dau rãspunsuri nepereche/ºi mã-mping/ în cercuri tot mai strâmte spreadânc,/ ºi iar devin o singurã fiinþã/ al cãrui chiprãsfrânt în apa vremii/ îºi recunoaºte mascaînþeleaptã/ între tãgãduiri ºi remuºcare” (Spleen).

Era, de altfel, un om fixat, fãrã abatere, înproblemele diurnului tracasant al timpuluiactualitãþii („Sunt fiul unor vremi ciudate”),cãruia n-a pregetat sã-i aserveascã însã întreaga saexistenþã. Activ temperamental (poate prea puþiniînþelegeau cã sub aceastã fervoare se ascundea, defapt, un suflet delicat, mereu îndrãgostit depoezia lumii), plin de iniþiativã (ºtia sã se dãruiepentru cauza oricãrui confrate cãruia ajutorul luiputea sã-i fie de preþ), bun cultivator de relaþiioportune (intra uºor în cabinetele ºtabilor, fãrãmorga tovãrãºeascã, protocolarã, ºi poate tocmaide aceea era preþuit de aceºtia, de aceia care îlputeau preþui pentru asta), energic ºi intransigent(sancþiona fãrã milã greºeala în servici, ca înminutul urmãtor sã te invite, în calitate deprieten de-acum, la un pahar de whisky), ºtiindsã dea mereu locului de muncã (la „Tribuna”, la„Dacia”, mai înainte la Teatrul de pãpuºi) o tentã

de culoare personalã, inconfundabilã, cum numaiel putea fi în stare s-o facã. Nu era un supra-om,ba dimpotrivã avea toate calitãþile ºi cusururileomului obiºnuit, însã atins de de aripa îngereascãa talentului („Eu scriu aºa, mai într-o doarã,/Lãsând la alþii jocul faimei/ Când flamuri urcã ºicoboarã/ Speranþei semn ºi poate spaimei” – Aºa).

Secretar general de redacþie la „Tribuna” aºtiut sã atragã între colaboratorii acesteia autori(scriitori ºi nu numai) dintre cei mai prestigioºi aimomentului (ºi din totdeauna), pentru ca maiapoi, fondând editura „Dacia” sã facã din aceastao veritabilã redutã (cuvântul nu-i deloc deplasat) aexpresiei libere. Era capabil sã þinã spatele, cumse spune (numai el ºtia în ce condiþii ºi cu cepreþ) pentru a promova cãrþi... cu probleme, decare alte edituri nici nu voiau sã audã. E drept cãstrategia îi era de multe ori dejucatã în final, daraproape de fiecare datã mãsurile veneau preatârziu (Prolegomenele la actul de la 23 August,bunãoarã, de Auricã Simion, a stat în librãrii maipuþin de o sãptãmânã, de ajuns ca tirajul sã seepuizeze înainte ca dispoziþia retragerii ei de pepiaþã sã vinã cu mânie revoluþionarã, stârnindurmãri dintre cele mai stranii: la puþinã vremedupã aceea, autorul a sucombat subit, în condiþiiniciodatã elucidate), pânã ce, un obtuzprimsecretar de judeþ, un nimeni în fond –lucrurile se petreceau de-acum dupã ce edituratrecuse biniºor de primul deceniu al existenþei,devenind cunoscutã ºi recunoscutã în þarã ca ºidincolo de fruntarii – fãcând din propriul orgoliude activist o cauzã principialã partinicã, l-aînlocuit la conducerea instituþiei pe care el ogândise ºi o împlinise, cu un alt activist de partid,aproape strãin de faptul culturii dar având însânge disciplina muncitoreascã (!!). A fostcumplita umilinþã la care l-a supus regimul, carãsplatã pentru atâtea împliniri adusespiritualitãþii româneºti. Apoi a venit boala aceaincurabilã pe care voia cu tot dinadinsul s-o biruie(izolat într-o rezervã a Clinicii de Radiologie, pecare profesorul Rãdulescu i-o pusese la dispoziþie,pentru a avea liniºtea meritatã, nici vorbã, citea ºipromitea sã scrie în continuare eseuri despreCioran, pe care cu ani în urmã îl vizitase la Parisºi despre Mircea Eliade al cãrui oaspete îi fusesela Chicago), dar timpul nu-i mai îngãduia,mãcinându-i clipele vieþii cu un cinism de carenumai marea moarã cosmicã e în stare: „Macinãmoara, fãrã oprire,/ Apele vremii o-mpingînainte,/ Toate le schimbã în amintire:/ Gheaþadin lacrimi, iubirea fierbinte.// Macinã moara,astâmpãr nu are./ Toate le sfarmã, pe îndelete./În praf preschimbã tot ce e mare./ Macinã moaracu urã ºi sete.// Macinã moara, fãrã oprire./ Eimãcinarea i-a fost ursitã./ Face din toate fãinãsubþire –/ Pentru uitare, ori pentru pitã.// Dar ºipeste moarã e scris sã vinã/ Ziua aceea fãrãiertare,/ Când o s-o macine, pânã-n ruinã,/ O altãmoarã, cu mult mai mare.” (Moara).

În poezia lui Alexandru Cãprariu existã unputernic filon de meditaþie existenþialã, profundã

ºi emoþionantã, cum numai la marii creatori dintotdeauna aflãm. Acest filon e cel ce rãmânemereu, impunând un poet autentic pe care niciun confrate mai tânãr nu are deptul sã-l deauitãrii.

De altfel, însuºi poetul îºi definea traiectul învreme, dincolo de împrejurãrile clipelor ce vorveni în urma-i, cu luciditate, într-o ars poeticamemorabilã, veritabil poem testamentar: „Nu epãcat sã îmi lipseascã mie,/ din biata mea fiinþãtecãtoare –/ gândul parºiv, dar spus cu veselie,/cã-s pedepsit sã pier ca ºi o floare.// În mariiubiri, ca-n crunte ierni geroase,/ am plânsmarmorean, statuie purã,/ greu umilit în carneamea ºi-n oase/ ºi în cuvântul ce-nflorea pe gurã.//Chiar timpii toþi, stând drept dar cu sfialã,/ – pecâte laturi sunt, pe toate patru – / i-am strãbãtutºi n-am dat socotealã/ la cei ce taina lumii o facteatru.// Prin vârste trec, cântând cu voce plinã,/fiind sol bun din gloata fãrã numãr,/ tot ce atingse schimbã în luminã/ ºi râd de cei cu puºtile laumãr,// Din când în când, e unul sã-mi arate/ cedrum mi-e bun, de parcã n-am putere/ la ce-ifrumos – dar frânt pe jumãtate –/ sã-i dãruisingur seve în artere.// ªtiu sã leg rãni ºi ºtiu golipocale,/ mã dedulcesc la vorbã mai scãzutã,/ darnimãnuia nu i-am stat în cale –/ de-aceea steauavremii mã sãrutã.// Mi-e soarta o zidireminunatã,/ fiindu-mi viaþa asta dragã foarte –/ vãvoi minþi pe toþi numai o datã;/ am sã lipsesc lapropria mea moarte.” (A doua bârfire amenestrelului).

Constantin Cubleºan

Arta de a fi boem

In memoriam

Al. Cãprariu

Al. Cãprariu vãzut de Paul Sima

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Era în toamna lui 1969 când demisionând,dupã trei ani de apostolat sui-generis, dinpostul de profesor la o ºcoalã comunalã din

Câmpia Transilvaniei, îmi încercam, fãrã mariiluzii, ºansa de a gãsi un loc de muncã în Cluj,care sã corespundã cât de cât aspiraþiilor mele.Tocmai publicasem prima carte, Arme albe, ºi mãsimþeam oarecum îndreptãþit sã sper cã numelemeu ar putea fi luat în seamã în alcãtuireagrupului de tineri ce urmau sã alcãtuiascã redacþiaunei noi instituþii a cãrei înfiinþãri pãrea iminentã,în atmosfera de relativã liberalizare de dupã 1968:editura Dacia. Numele directorului era dejacunoscut, sediul fixat, profilul stabilit, mairãmânea sã se aleagã cei ce vor forma diferitelecompartimente ale editurii. Oferta nu era micã,criteriile de selecþie pãreau pe cât de ferme (maiexact, rigide), pe atât de aleatorii. Nu-l cunoºteampersonal pe proaspãtul director, poetul Al.Cãprariu; îl vãzusem o datã sau de douã ori înredacþia Tribunei, unde, pe vremea aceea (ca ºiazi), mergeam foarte rar. Înalt, masiv, cu o frunteînaltã, accentuatã de o calviþie prematurã, pãºeaapãsat ºi drept, sigur pe el ºi cu privirea mereuînainte. Un rictus echivoc, ceva între încredere ºinedumerire, stãruia în colþul gurii, chiar ºi înclipele de destindere. Nu-l cunoºteam, aºadar, peAl. Cãprariu ºi chiar dacã l-aº fi cunoscut, nu credsã fi avut curajul sã-l abordez. Au fãcut-o, separatºi fãrã sã-i fi rugat direct vreodatã, poetul MironScorobete, cel ce sprijinise publicarea primului meugrupaj, mai substanþial, de versuri în Tribuna, ºi,aproape concomitent, Mircea Zaciu, profesorulpreþuit ºi prietenul statornic de mai târziu. N-amaflat niciodatã ce i-au spus cei doi, cert este cã,într-o nefiresc de caldã amiazã de toamnã târzie,pe când mã aflam în faþa librãriei Universitãþii, m-am pomenit strigat de Miron, care tocmaicoborâse, însoþit de Al. Cãprariu, din redacþie. „Ele Vasile Igna”, a spus Miron. „Mi-a vorbit ºi Zaciudespre dumneata”, a spus Cãprariu, mãsurându-mãdin cap pânã-n picioare, întinzându-mi o mânã cemi s-a pãrut nefiresc de mare ºi strâgând-o cuputere pe a mea. „Treci o datã pe la mine, sã stãmde vorbã”, a spus, ºi s-au îndepãrtat imediat. Totula durat preþ de un minut-douã.

Nu l-am cãutat. Mã pregãteam sã mãcãsãtoresc, aveam alte griji, iar întâlnirea dintoamnã mi se pãruse nu doar foarte convenþionalã,ci ºi lipsitã de orice perspectivã. Alþi colegi de ande-ai mei (N. Prelipceanu, Mircea Opriþã,Constantin M. Popa, Valentin Taºcu) erau înaceeaºi situaþie: tãvãlugul repartiþiei centralizateministeriale generase acelaºi impas profesional ºisufletesc. Doar cã eu nu-l cunoºteam încã pe Al. Cãprariu ºi nu urma sã-i descopãr, decât pesteun timp, formidabilul fler, extraordinara intuiþie aoamenilor, ireproºabila loialitate, respectul pentrucuvântul dat. Sub aparenþa unei boemii irepresibile,încheiate, cel mai adesea, în restaurantul saubraseria Continentalului, Al. Cãprariu ascundea nudoar un autentic ºi, uneori, juvenil spirit de frondã,ci, mai ales, o nevoie acutã de comuniune, un gende solidaritate care, spre a fi mutual acceptatã,avea nevoie de un spaþiu din care sã lipseascãipocriziile ºi constrângerile. Era bonom, fãrã a fiagasant prin compasiune, ºi necruþãtor în aprecieri,fãrã a fi, decât rar ºi neintenþionat, nedrept.„Vulgaritatea” unor apelaþiuni ori directeþea unorcalificative aveau un aer ludic ºi erau, mai degrabã,expresia unei brusc descoperite libertãþi interioaredecât al unui comportament grosier. De altfel,politeþea ºi urbanitatea comportamentului sãu

cotidian, umorul benign ºi cavaleresc nu erauegalate decât de celebritatea ºi ritmul imprevizibilal escapadelor sale boeme, de cuvintele de spirit(transmise, apoi, prin telefonul fãrã fir alcompanionilor ºi... profitorilor), care au fixat, caîntr-un insectar al cãrui taxonomie ºi identitate vorfi cândva, probabil, dezvãluite, figuri de politruci ºidemnitari, de cãrturari scorþoºi ºi sterili, de veleitarizgomotoºi ºi agresivi etc. etc.

La începutul anului 1970, dupã nu lipsite deemoþii „verificãri”, eram angajat ca redactor lasecþia de beletristicã de la Dacia. Am rãmas acolopânã în octombrie 1994. Aveam sã fiu, alãturi dealþi colegi, colaboratorul ºi „complicele” întru fapteculturale memorabile al lui Al. Cãprariu. Sandu (ºinu Sandy), cum, dupã puþinã vreme, mãîndemnase sã-i spun, spre a ºterge diferenþa de 15ani dintre vârstele noastre, a fost, în tot acest timp,nu doar directorul exigent ºi drept, ci, mai ales,intelectualul deschis ºi prob, cu un, nealterat devremi, simþ al valorii ºi cu o imensã dragostepentru cultura românã. Îi cunoscuse ºi admirase peTudor Vianu ºi G. Cãlinescu, se înconjurase la Clujde prietenia unor intelectuali precum Ion Vlasiu,Constantin ºi Hadrian Daicoviciu, Mircea Zaciu,Ion Vlad, D.R. Popescu, gãsea la ei sprijin ºiîndemn. Supãrãri trecãtoare ºi, uneori, vorbe grelen-au putut umbri niciodatã solidaritateaintelectualã ºi legãtura sufleteascã ce se întemeiaupe valori morale ºi culturale comune. Avea vocaþiaprieteniei, deºi nu totdeauna a fost rãsplãtit cuaceeaºi monedã. E adevãrat, a fãcut, ca noi toþi, ºianumite compromisuri (inevitabile?), dar l-amvãzut suferind ºi amendându-ºi drastic slãbiciunile,înjurând cu nãduf ºi... fãrã discriminare. În 1985,în timpul unei cãlãtorii cu trenul spre Mediaº, într-un memorabil, pentru mine, moment desinceritate, am realizat cât de mult urãºtecomunismul ºi cât îi dispreþuieºte pe cei ce-l susþinfãrã rezerve. Cãlãtorise destul de des în Occident,era un cititor împãtimit ºi avizat, era el însuºi,fundamental, un spirit liber. Construcþia pe care orealizase la Dacia era aºezatã pe temeiurile valorii,a respingerii (uneori, brutale ºi extrem de riscante)a veleitarismului ºi amatorismului. N-a fost singurîn aceastã luptã, dar a fost cel dintâi care ºi-aasumat responsabilitãþile. Construia cu gândul laduratã, suferea când era boicotat ori deturnat de laun drum despre care ºtia cã nu e numai al sãu. Nutoþi l-au înþeles; unii l-au judecat nedrept, vãzându-idoar extravaganþele ºi ignorând drama ce seascundea dincolo de straturile superficiale decinism ºi orgoliu.

Au trecut, iatã, 25 de ani de la despãrþirea deAl. Cãprariu; aproape tot atâþia cât i-am stat înpreajmã. Un sfert de veac în care s-a consumatprima mare experienþã intelectualã a vieþii mele,cea care, pe scurt, ar putea fi numitã naºterea,afirmarea ºi gloria uneia din cele mai importanteinstituþii culturale româneºti a celei de-a douajumãtãþi a secolului XX: Editura Dacia. Îndrãznescsã cred, cã alãturi de el ºi graþie lui, mi-am legatnumele de destinul acesteia. De aceea, nu oevocare a personalitãþii ºi, cu atât mai puþin, apoeziei lui Al. Cãprariu s-au dorit a fi rândurile demai sus. Ci un simplu, sincer ºi binemeritatomagiu.

Vasile Igna

Mai mult decât o evocare Nicolae Mocanu

Reminiscenþe (04.02.1988)In memoriam Al. Cãprariu

Iertare prieteni – Cum sã fac dovada?Eu n-aº dori dar trebuie sã plecAud pe-acoperiºuri cum bubuie zãpada –În giulgiu-acesta mã-învelesc cînd trec

Eu n-aº fi vrut sã vã trãdez astfélDar vine-o vreme cînd nu ai ce face –Aud în cer cum se gãtesc în elOºtiri sã plece dupã mine-încoace

Ne ducem fãrã-a cere-o – prea curîndMi-ar fi plãcut sã mai rãmîn aiceDar se aude-n fluierul din gîndUn înger ud cum pentru mine zice

Iertaþi-mã prieteni de puteþi – Trãdarea mea nu-i o trãdare nouãAduceþi cartea strînsã în peceþiºi-o frîngeþi ca pe-o pîine caldã-n douã

S-o puneþi înainte – cãci purúriVa vîntui-ntre noi de-acum uitareaNu va mai fi nici jos nici împrejur –Doar sus de tot va tãinui ninsoarea

ªi flori de umbrã albã vor plutiDeparte printre arse constelaþii –Iertaþi-mã prieteni cînd vom fiFelii de timp tãiat în alte spaþii

Horia Bãdescu

Ilustratã din Place Pigalle

lui Sandy Cãprariu

E frig fãrã de tine-n univers.La noi acasã iarna se întinde;s-ar face vremea sã cântãm colinde.N-ai mai ajuns pe unde-aveai de mers?Nu te uita cã urmele s-au ºters,cenuºa ta de aur nu se vinde,întinde mâna sã þi-o pot cuprinde!N-ai mai ajuns pe unde-aveai de mers?Ce drumuri face sângele invers?N-am whisky, n-am þigãri, în suflet plouã,acum în Place Pigalle e ora nouã;n-ai mai ajuns pe unde-aveai de mers?

Ninge cu dimineaþa unui vers:E frig fãrã de tine-n univers.

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


În 16 august 1870, un tînãr de origine nobilã,Alain de Monéys, e supus vreme de douã oreunui supliciu sãlbatic în comuna francezã

Hautefaye, în care se desfãºura un tîrg de vite pecare îl vizita, dupã care e ars (pe cînd era, poate,încã în viaþã). Participanþii la aceastã atrocitate, înnumãr de 300 pînã la 800 (estimãrile furnizate demartori nu pot fi confirmate cu rigoare) acuzauvictima de a fi strigat „Trãiascã republica!” ºi de a fiagent sau spion „prusac”, regretînd totodatã cã nu i-au aplicat aceeaºi pedeapsã ºi preotului parohiei.Relatat de Alain Corbin într-o carte magistralã (1),evenimentul readuce în discuþie sensurile, mobilurileºi mecanismele violenþei populare.

Tripla imputare care l-a costat viaþa pe Monéys(republicanism – deºi aparþinea nobilimii liberale,strãinã de agitaþia politicã întreþinutã de social-democraþi -, simpatie pentru casta clericalã ºiserviciile pe care le-ar fi fãcut duºmanului cu careFranþa lui Napoleon al III-lea era în rãzboi din 17iulie ºi care pierduse trei lupte la început de august,fapt ce va aduce cenzurarea informaþiilor de pefront, stîrnind nesiguranþã ºi agitaþie) se cereinterpretatã cu atenþie. Scrutarea comportamentuluimulþimilor, a reprezentãrilor sociale ale sinelui ºi alecelorlalþi, a interacþiunilor dintre ele, a genezeispaimelor colective, a stereotipurilor verbale ºi arumorilor – fapt social difuz ºi structurant îndefinirea atitudinilor, sentimentelor ºi poziþionãrilorindividuale ºi de grup – sînt un fascicul de elementecontrastante ºi o nebuloasã pe care antropologia

istoricã practicatã de A. Corbin le pune într-operspectivã dinamicã, mobilã, deschisã reinterpretãrii.

Dacã mediul rural din Franþa celui de-al DoileaImperiu era foarte ostil nobilimii, faptul nu e datoratdoar imaginii perimate a minoritãþii privilegiate ceexploateazã munca þãranilor, ci, îndeosebi,stereotipului negativ adãugat de propagandaburgheziei rurale. Pentru a-ºi masca avariþia, practicilede cãmãtãrie, afacerile veroase ºi comportamenteleneomenoase, aceasta va manipula strãvecheaanimozitate a claselor populare împotrivaaristocraþiei în folos propriu. Insistenþa asupracomponentei biologice a inegalitãþilor (ereditatea) ºiocultarea dimensiunii lor sociale (în care rapacitateaburgheziei rurale în ascensiune rapidã o întrecea pecea a vechii nobilimi) a generat, prin deformare,reprezentãri sociale eronate ºi confuzia dintre claseleprivilegiate înainte de Revoluþia francezã ºi cele dedupã A Doua Republicã. Vehiculatã cu insistenþã,imaginea miticului complot seniorial (restaurareaprivilegiilor, a rentelor, a justiþiei feudale, restituireabunurilor naþionalizate dupã 1789) va fi izvorul uneiduºmãnii populare mocnite, ce se va rãsfrînge atîtasupra nobilimii cît ºi asupra clerului – prima dintrestãrile privilegiate înainte de Revoluþie. Prejudecatãnejustificatã, deoarece în centrul Franþei, unde esituatã comuna Hautefaye, nobilimea semodernizase ºi participa cu competenþã lagestionarea comunelor ºi la activitãþile de schimbprecum tîrgurile rurale (cum o va face Monéys),raliindu-se la politica de industrializare ºi de

reamenajare a teritoriului promovatã de imperiu. Pe fundalul prosperitãþii rurale generalizate la

toate clasele sociale, mobilurile ostilitãþii populare, încare circulaþia zvonurilor are un rol major, se referãîndeosebi la evenimente, embleme, pretenþii ºiatitudini, nu la persoane ºi bunuri (p. 16). Astfel,întoarcerea nobilimii emigrate dupã înfrîngerea luiNapoleon la Waterloo a fost perceputã în mediulrural ca o revenire a trãdãtorilor împãratului iar cele„o sutã de zile” (a doua domnie a lui Napoleon) ca„revoluþia din 1815”, simetricã celei din 1789. Prinmijlocirea figurii lui Napoleon, nobilimea apare,

Prima – povestea pictorului Victor Brauner.Obsedat de tema omului fãrã un ochi. În1931 picteazã chiar un autoportret cu ochiul

scos. ªi alte numeroase schiþe în jurul aceluiaºisubiect. Fiind rugat de Brâncuºi, fotografiazã în1927 la întîmplare cîteva strãzi ºi case din Paris.Printre ele inclusiv clãdirea în care, opt ani maitîrziu, în 1935, fiind implicat fãrã voia sa într-unscandal, ciobul sticlei aruncate la întîmplare aveasã-i scoatã un ochi!

A doua – povestea scriitorului Cesare Pavese.Obsedat de tema sinuciderii, trece ideea pe seamaunui personaj feminin secundar. Romanul Tredonne sole debuteazã cu imaginea unei tinerecare a încercat sã se sinucidã luînd o supradozãde somnifere într-o camerã de hotel din Torino.Este salvatã în ultima clipã. Acþiunea înainteazã(anevoios) în jurul tribulaþiilor unei alte femeimature, care rãtãceºte între legãturi sexuale întîm-plãtoare ºi obligaþii de serviciu obositoare. Uneorirevine în fundal tînãra Rosetta, care îºi repetã cuîncãpãþînare deziluzia pe care i-o provoacã viaþa ºinu acceptã resemnarea maturã a protagonistei.Romanul se încheie circular: fata reuºeºte sã sesinucidã, otrãvindu-se într-o camerã închiriatã.“Non pareva nemmeno morta. Soltanto un gon-

fiore alle labbra, come fosse imbronciata. Ilcurioso era stata l’idea di affittare uno studio dapittore, farci portare una poltrona, nient’altro, emorire così davanti alla finestra che guardavaSuperga. Un gatto l’aveva tradita – era nella stan-za con lei, e il giorno dopo, miagolando e graf-fiando alla porta, s’era fatto aprire.” (Nici nupãrea moartã. Doar o umflãturã a buzelor, deparcã era bosumflatã. Ciudatã fusese ideea ei de-aînchiria un atelier de pictor, sã cearã un fotoliu,nimic altceva, ºi sã moarã aºa în faþa geamuluicare dãdea spre Superga. O pisicã o trãdase – eraîn camerã cu ea ºi în ziua urmãtoare, mieunînd ºizgîriind uºa, a chemat lumea.)

Dupã cîþiva ani, Cesare Pavese însuºi se sinu-cide într-o camerã de hotel din Torino, înghiþindo supradozã de somnifere. Se spune cã, în culmeadelicateþii, înainte de-a se întinde pe pat, pentru a-ºi aºtepta moartea, s-a descãlþat spre a nu mur-dãri cuvertura ºi a stins lumina ca sã nu consumecurentul...

A treia – povestea scriitorului MihailSebastian. Supravieþuieºte anevoios în Româniaanilor ’40, ca evreu sub dictatura legionarã, învalul de antisemitism antonescian, vãzîndu-ºiîndurerat prietenii cum devin pe rînd rinoceri, el

în schimb fiind permanent frãmîntat de mizeriamaterialã a rãzboiului, printre nedreptãþi ºiabuzuri. Descrie cu accente impresionante înJurnalul sãu aceasta etapã chinuitoare. Îndatãdupã eliberare sperã sã-ºi mai tragã puþin suflarea,sã-ºi redobîndeascã demnitatea umanã. Însã, pecînd traversa în fugã strada pentru a þine o con-ferinþã despre Balzac, este lovit mortal de uncamion ºi moare stupid, absurd.

Cu cîþiva ani înainte, în romanul Accidentul (!), un lucru similar i se întîmplaseeroinei sale (din nou premoniþia a fost transferatãcãtre un personaj feminin): “Nu-ºi dãdea seamacît timp trecuse. Cîteva secunde? Cîteva lungiminute? Nu simþea nimic. Auzea în jurul ei voci,paºi, chemãri, dar totul surd ºi cenuºiu, ca un felde pastã sonorã, din care numai uneori sedesprindea cu o subitã claritate un clopot detramvai sau un strigãt, pentru ca imediat sã rein-tre în aceeaºi rumoase stinsã. Va sã zicã un acci-dent, gîndi ea foarte calm, aproape cu indiferenþã.Gîndul nu-i deºteptã nicio alarmã, nicio grabã.Avea foarte vag impresia cã trebuie sã fie lungitãpe jos, lîngã trotuar, cu capul în zãpadã, dar nuîncercã sã facã nicio miºcare. Îi trecu prin minte oîntrebare stupidã, fãrã sens: Cît sã fie ceasul?”.

Coincidenþe stranii, care dau fiori.

amfiteatru

Laszlo Alexandru

Coincidenþe stranii

incidenþe

Horia Lazãr

Ultimii canibali Violenþa ruralã în Franþa anilor 1870

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


simultan, ca duºman al împãratului, al Revoluþieifranceze plecînd de la care s-a clãdit imperiul, ºi almaselor populare care au furnizat soldaþi ºi cadrearmatei imperiale. În anii 1830, imaginile ºizvonurile colportate prin afiºe, caricaturi, ziare ºicîntece populare difuzau rumori privind existenþa încastele a unor depozite de juguri la care urmau sãfie înhãmaþi þãranii pentru munci agricole în folosulnobilimii. Înjositoarea prestaþie urma sã fie rãsplãtitãcu paie ca hranã zilnicã! Acestei identificãrianimaliere a þãranului îi rãspunde una simbolicã, încare nobilimea se amestecã cu clerul. Împotrivadistincþiilor ºi privilegiilor, revendicarea privindscoaterea bãncilor din biserici (rezervateprivilegiaþilor), gratuitatea tragerii clopotelor în cazde botez ºi de deces ºi accesul liber al credincioºilorîn sanctuar va de naºtere unor tulburãri constante:distrugerea mobilierului în caz de refuz al evacuãriilui, apeluri prin toacã (ca în situaþie de invazie saude dezastru natural), adunãri populare spontane,ameninþãtoare, cu aer de rãscoalã. Dezlãnþuirileverbale legate de astfel de evoluþii („sã-l tãiem pepreot în bucãþi!”), cãrora li se adugã tentative demutilare sãlbaticã prin castrare (transpunere apracticilor cotidiene din lumea crescãtorilor deanimale), indicã adîncirea faliei sociale, chiar dacã nusînt urmate de treceri la act. Ruptura se va extindespre clasa clericalã, bãnuitã de manevre oculte învederea restabilirii dijmelor. Apariþia pe armoariileepiscopale a spicelor de grîu ºi a unor flori einterpretatã imediat ca semn al rãsturnãrii regimuluiimperial – ocrotitor al maselor rurale – ºi alreintroducerii corvezilor (p. 28-29). La somaþia unorgrupuri de nemulþumiþi, florile ornamentale au fostscoase din biserici într-o ambianþã de efervescenþãvecinã cu delirul.

Burghezia ruralã a transformat ostilitateapopularã faþã de bogaþi (printre care se numãrau ºimembri ai ei) în aversiune faþã de nobili ºi clerici.Insurecþia parizianã din 1848 explicã, la rîndul ei,atitudinile antirepublicane ale mulþimilor rurale,decepþionate de guvernarea social-democratã ce se vainstala la putere în 13 mai 1849, cu sprijinul lorelectoral masiv. Zvonuri privind ravagii comandatede insurgenþi-bandiþi reînvie spaimele din 1789 iarimpunerea unui impozit universal de 45 de centimeva îndepãrta definitiv mediul rural de guvernuldemocrat. Tumultul antifiscal din anii 1814 ºi 1830se repetã (arderea registrelor, molestarea agenþilor,refuzul de a plãti impozitul), îndreptînd sufragiilerurale spre prinþul Ludovic-Napoleon, care va deveniprimul preºedinte de republicã înainte de a seproclama împãrat ºi de a-ºi valida triumfal actul prinreferendum. În lectura lui A. Corbin, ataºamentulvisceral al populaþiilor rurale faþã de persoana luiNapoleon al III-lea, care depãºeºte simpla adeziunede circumstanþã, se explicã prin efectele de memoriedecalatã a legendei napoleoniene (2), prin reînviereacezarismului în forme democratic-plebiscitare ºi prinapariþia unui adevãrat „cult al Providenþei imperiale”(p. 48-40) – previziune politicã savantã ºi solicitudinepersonalã permanentã a ºefului politic. Deplasãriiputerii economice de la nobilime la burghezia ruralãîi rãspunde confiscarea instrumentelor democraticede cãtre imperiu. Rãspunzînd nevoilor imediate aleþãrãnimii (dezvoltarea agriculturii ºi a zootehniei,rentabilizarea producþiei, amenajarea de drumurivicinale, extinderea reþelei de tîrguri, libertatea de apescui, de a vîna ºi de a frecventa fãrã opreliºticabaretele rurale, construirea de ºcoli ºi deschidereade noi cimitire), imperiul a împins în umbrãideologia, retorica parlamentarã ºi politica de partid,calificate drept pasionale, demagogice ºi imorale.Introducînd în sînul populaþiilor rurale abnegaþia înmuncã ºi neîncrederea individualistã faþã de cei ce oexploatau ºi faþã de „strãini”, el a dat naºtere uneietici ºi unui sentiment naþional aparte, apolitic,întemeiate pe „perspicacitatea colectivã” (p. 55) ºi pevigilenþa popularã, pe care regimul le va utiliza

politic, într-un amalgam de liberalism ºi de încadrareadministrativã strictã a activitãþilor.

Strigãtul sfidãtor „Trãiascã republica!”, aruncatspre mulþime de un alt tînãr nobil, care ºi-a scãpatpielea fugind, i-a fost atribuit lui Monéys în confuziageneratã de împrejurãri, fãrã rea credinþã. Supliciulnevinovatului s-a desfãºurat în etape, cu schimbãride actori ºi de poziþii în scenografia crimei, într-uncrescendo al ororii din care nu au lipsit apelurile lacanibalism. Lovit în sat, tîrît prin faþa locuinþeiprimarului – care a refuzat sã-l primeascã în casã ºicare va însoþi mai apoi cortegiul încercînd sã-icalmeze pe agresori fãrã a avea însã autoritateanecesarã -, apoi prin faþa unui han unde accesul i-afost din nou refuzat, nefericitul, epuizat sub lovituri,va fi ars sub o îngrãmãdire de lemne ºi paiearuncate deasupra lui, ca un porc sacrificat. Opririleintermediare (în faþa unui staul, apoi în tîrg) sîntrãgazuri în spaþii destinate vitelor, a cãror soartã ova împãrtãºi. Înscris în seria a douã „temporalitãþifestive” (cea a tîrgului de vite – 14-16 august – ºi ceaa zilei împãratului – 15 august), masacrul aparþineistoriei tîrgurilor de animale, nu istoriei comuneiHautefaye, aratã Corbin (p. 70). Dintre sutele departicipanþi la supliciu – activi sau pasivi – au fostinculpaþi 21, al cãror domiciliu era dispus pe o razãde 20 de km în jurul locului crimei (unii locuiau îndepartamente învecinate). Structurat de ocazie ºimobil prin natura lui, grupul de agresori, dispersaþigeografic ºi cunoscîndu-se puþin între ei, darpredispuºi psihologic la o acþiune imprevizibilã, s-amanifestat violent nu prin efectul unor rivalitãþi întrerude, al unor tensiuni între vecini sau altradiþionalelor ritualuri de înfruntare între tineri(participarea tineretului la masacru a fostnesemnificativã), ci printr-un antrenament colectivfãrã scop premeditat, devenit posibil datoritãregularitãþii calendaristice a tîrgului de vite, autorizatîncã din vremea lui Ludovic al XIII-lea, în 1633 (p.71). Aºezat la marginea comunei, pe linia cedesparte douã departamente, tîrgul de la Hautefayee plasat într-o zonã de vizibilitate maximã ºi, deasemenea, pe un teritoriu slab controlat de autoritãþi– element decisiv în 1870, cînd în neliniºtea legatã derãzboiul cu Prusia jandarmii nu au fost prezenþi lafaþa locului (3).

Un tîrg de animale se desfãºoarã în douã etape.Rezervatã simbolicului, dimineaþa e perioada în caremarfa e expusã ºi lãudatã, ºi în care au loc miciciorovãieli ºi înfruntãri de pãreri în scene în careglumele se încruciºeazã cu insultele, sugerîndritualuri de iniþiere masculinã. Dupã amiazã,simbolicul e înlocuit cu festivul. Îndepãrtîndu-se deanimalitatea tîrgului, de mirosurile ºi de zgomotelelui specifice, sãtenii se instaleazã în hanuri ºicafenele – uneori improvizate -, într-o atmosferã dedestindere, de relaxare ºi de disponibilitate în care seîncheie afacerile, ºi care e totodatã propice excesuluiºi violenþei. Monéys a apãrut în tîrg la ora 14, lalimita dintre cele douã pãrþi ale zilei, iar supliciul luiinterminabil acoperã perioada de rãgaz în caretimpul se decomprimã, ºi în care oamenii cad laînvoialã sau se rãzgîndesc, lent, fãrã grabã. De altfel,o bunã parte dintre actorii supliciului s-au îndepãrtattemporar de scena principalã pentru a bea un paharsau a vorbi între ei, revenind ceva mai tîrziu în primplan. Putem presupune cã dacã supliciatul ar fi ajunsîn sat cu cîteva ore mai devreme, prezenþa lui ar fitrecut neobservatã iar pretinsul lui entuziasmrepublican nu ar fi jenat prea mult.

Suprapusã pe un timp festiv, masacrarea luiMonéys se înscrie într-o serie tipologicã cu rãdãciniîn epoca rãzboaielor religioase din Franþa, cîndimaginile antropofagiei, agravate de cele ale„incestului alimentar” ºi ale autofagiei, contureazã„canibalismul endogen”, „de rãzbunare” sau „defoamete”, avînd ca etape degradarea cadavrului,lapidarea ºi apoi arderea lui (p. 123). În secoleleXVII-XVIII, „mutilãrilor ceremoniale” ale cadavrelor

li se adaugã practica ambivalentã a supliciilor,prelungire a torturii inchizitoriale. Simultanprofanatoare ºi purificatoare, acestea îl împacã pecriminal cu Dumnezeu sau îl resocializeazã simbolic.În continuare, umanismul Luminilor ºi nouasensibilitate în faþa experienþei durerii, descrisã înoperele literare, încredinþeazã suferinþa trupeascãmedicinei, cantonînd masacrul în sfera ororii. An derãscruce, 1792 va elimina din moravurile publicemodalitãþile fruste de rãzbunare instituind, prindispozitivul ghilotinei, moartea instantanee, „fãrãsuferinþã”. Desacralizînd moartea ºi îndepãrtîndu-i pespectatori de plãcerea perversã a contemplãriisuferinþei altuia, eºafodul revoluþionar devine un „local pedagogiei” (p. 129) ce deplaseazã timpulmartirajului înaintea morþii. În sfîrºit, constatã A. Corbin, secolul al XIX-lea, care dupã uniicercetãtori consfinþeºte atenuarea violenþei, e veaculîn care violenþa creºte, dar în care „configuraþia” eise modificã prin intoleranþã sporitã faþã demanifestãrile ei colective (p. 132).

Uciderea lui Monéys a avut loc sub Al DoileaImperiu iar procesul ucigaºilor dupã cãdereaimperiului, în primele luni ale celei de A TreiaRepublici. În 21 decembrie 1870, patru din cei 21 deinculpaþi au fost condamnaþi la moarte ºi alþi 15 laani grei de închisoare (p. 154). Neîndurãtoare,justiþia republicanã a lovit greu în sãtenii credincioºiîmpãratului, tratînd crima ca pe un fapt de dreptcomun, în ciuda strãdaniilor avocaþilor apãrãrii de aorienta politic procesul ºi de a-i dezvinovãþi parþialpe inculpaþi prin convocarea cercetãrilor depsihologie colectivã, foarte la modã pe atunci.Ranchiuna republicanilor împotriva imperiului,exasperatã de rezultatul plebiscitului din 8 mai 1870,care aprobase cu o majoritate zdrobitoare reformelelui Napoleon al III-lea, se va exacerba în 8 februarie1871, cînd alegerile pntru Adunarea naþionalãconsecutive înfrîngerii în rãzboiul cu Prusia vor dacîºtig de cauzã monarhiºtilor pacifiºti, sprijiniþi demasele rurale. Dupã aceste alegeri, termenii „sãtean”ºi „rural” devin peiorativi, Adunarea naþionalã însãºifiind numitã, în presa republicanã, „adunare desãteni, ruºinea Franþei”.

În ce priveºte soarta comunei ucigaºilor luiMonéys („brutele imperiale”), republicanii locului aupreconizat, mai întîi, ºtergerea numelui ei de pehartã – soluþie extremã ºi naivã, care ar fi tratat„afacerea” Monéys ca pe o crimã colectivã,înfãptuitã de toþi localnicii. În continuare, disociindteritoriul comunei de cel al tîrgului, autoritãþilerepublicane au propus suprimarea celor patru tîrgurianuale – propunere abandonatã ºi ea.

Executarea celor patru condamnaþi, în 6 februarie1871, cu douã zile înaintea alegerilor ºi în condiþiileîn care ministerul refuzase graþierea lor (deºiautoritãþile locale, conºtiente de miza electoralã aprocesului, o solicitaserã cu insistenþã), a produsefectul aºteptat: în comuna Hautefaye ºi în celelimitrofe republicanii au obþinut între 4% ºi 18% dinvoturi (p. 159).

NNoottee::(1) Alain Corbin, Le village des „cannibales”, [1990],

Paris, Aubier, col. „Champs histoire”, 2009, 204 p. (2) Exuberanþa bucuriei populare consecutivã cãderii

regimului Restauraþiei, în 1830, ia aspectul unorcomemorãri ale imperiului napoleonian. Drapeleletricolore desfãºurate pretutindeni nu sînt cele din 1789, cicele ale armatelor napoleoniene. Unii observatori seîntreabã cu umor dacã vulturul imperial a fost scos de petoate!

(3) Imperiul lui Napoleon al III-lea a încercat sãlimiteze numãrul tîrgurilor rurale, încurajîndu-le pe celecitadine, atît pentru a accelera schimburile cît ºi pentru aasigura buna lor protecþie.

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


În toamna anului 1970 eram student în anulîntâi la Departamentul de limbi strãine alFacultãþii de Litere (rebotezatã „de Filologie”,

dupã model sovietic) din cadrul Universitãþiiclujene. Grupa noastrã – englezã (principal) /germanã (secundar) – beneficia de „tutelaspiritualã” a lui Peter Motzan, care ºi-a þinut cunoi primul curs în calitate de proaspãt asistent.Între junele universitar, care în scurt timp aveasã se afirme drept unul dintre experþii de elitã ailiteraturii germane, ºi studenþii sãi s-a stabilit dela bun început o relaþie de maximã încrederereciprocã. Noi, ca diligenþi învãþãcei aflaþi încãutarea unui magistru, am perceput-o dreptrezultatul unui... coup de foudre intelectual. Nue de mirare, întrucât fuseserãm instantaneucuceriþi de aºa-numitul curs practic, conceput deMotzan ca o complexã ºi fascinantã iniþiere înpoesia germanã. De-a lungul acelui prim an defacultate, toate orele petrecute în companiabriantisimului nostru mentor deveniserãmomente paroxistice de încântare intelectualã.Structuralismul era la apogeu, iar influentalucrare a lui Hugo Friedrich Die Struktur dermodernen Lyrik fusese deja publicatã înromâneºte, ceea ce crea o ambianþã fastã pentruinterpretãrile de texte în care ne lansam încompania blondului Peter. Poemele judiciosselectate de cãtre acesta deveneau pretextulunor explorãri/descifrãri de sensuri, cuparticiparea quasi-integralã a studenþilor dingrupã, în pasionante dezbateri ce se prelungeauadeseori peste limitele orarului strict. Îmi

amintesc cum, dacã se întâmpla sã fim ultimiiprogramaþi în sala de curs respectivã, mairãmâneam acolo continuând analizele pe text,spre uimirea portarilor neobiºnuiþi cu asemenearâvnã.

De fapt, pe Peter Motzan îl cunoscusem învara dintre examenul de admitere ºi începutulanului universitar, graþie iniþiativei bunei noastreamice comune Monica ªurtea (Dumnezeu sã-iprotejeze sufletul!). Între noi s-a nãscut o ami-ciþie care avea sã dureze o viaþã. În anul urmã-tor am fost integrat redacþiei Echinox – unobiectiv pe care mi-l fixasem încã din anii deliceu, de comun acord cu amicul meu dincopilãrie Marian Papahagi, botezãtorul aceleimitice reviste de culturã. Hazardul a fãcut ca,timp de 13 ani, cât am lucrat efectiv la Echinox,sã fiu aproape singurul redactor român capabilsã-ºi asume ºi unele responsabilitãþi – desigur,nu de profunzime, dar oricând binevenite –legate de paginile germane (pe blazonulEchinox-ului rãmâne înscris ºi caracterul sãu tril-ingv: în pofida vicisitudinilor, pe lângã paginileromâneºti, în cadrul publicaþiei au fiinþat perma-nent ºi cele concepute în maghiarã ºi germanãde cãtre redactori specializaþi). De fapt, primulredactor al paginilor germane fusese, de la înfi-inþarea revistei pânã în 1972, însuºi PeterMotzan, originar din Sibiu. I-a urmat între 1972-1975, arãdeanul Werner Söllner, coleg de an cumine (dar la Secþia germanã/principal). Apoi,responsabilii respectivei secþiuni a revistei aufost: Georg Aescht (1975-1976), Edith Konrad

(1976-1977), Helmut Britz ºi Anton Seitz (1977-1980), Klaus Schneider ºi Maria Schullerus(1981-1982), Ute Roth (1983). Fapt e cã, graþieamiciþiei mele cu asemenea companioni, amavut acces la mediile selecte ale literaturii ger-mane din România, evident, în mãsura în careaceasta avea rezonanþe la Cluj.

Am legat o strânsã amiciþie ºi cu FranzHodjak, redactorul de limbã germanã al EdituriiDacia. Întâmplãtor, Franz era vecin de casã cumine, în Piaþa Cipariu de lângã TeatrulNaþional. Pe Peter îl întâlneam cel mai adesea laFacultate, dar îl vizitam mai rar, fiindcã locuiaîn Mãnãºtur – un cartier-dormitor din vestulurbei, destul de greu accesibil (dacã nu mãînºel, finalizarea asfaltãrii sale a durat pânãdupã cãderea regimului dictatorial). Pe la Franztreceam destul de frecvent, ceea ce s-a soldat cugrupaje de texte d-ale mele excelent traduse îngermanã. Cu amici precum Peter, Franz, Werner,dar ºi mai tinerii Georg Aescht sau HelmutBritz, mi se creaserã punþi spre mica dar dinam-ica scenã literarã germanã din România anilor’70-’80. Nu am timp ºi spaþiu spre a menþionaaici cele mai semnificative nume, însã majori-tatea lor urmau sã figureze în influenta antolo-gie Vânt potrivit pânã la tare, ce avea sã aparãla editura Kriterion la începutul anilor 1980.

Apropierea mea faþã de literatura germanãcontemporanã în genere, ºi faþã de poesia ger-manã din România acelei perioade în particular,nu avea cum sã rãmânã fãrã urmãri în propriamea creaþie. Consider cã a fost vorba despre oinfluenþã organicã, despre o adaptare ºi inserarepoeticã sui generis într-un anume spirit al tim-pului, radicalmente disociat faþã de retorica ide-ologiei în curs de lãbãrþare asupra þãrii noastre,dupã nefastele vizite din 1971 ale dictatoruluiscorniceºtean în Extrem(ist)ul Orient. Bizar eracã, atunci când îmi prezentam creaþiile unorcongeneri germani, ei le percepeau pe aceeaºilungime de undã esteticã, în schimb, faþã de„moda poeticã” autohtonã ele sunau mai curândca anti-poesie. Retrospectiv vorbind, îmi dauseama cã – printre traumele îndurate în aceaperioadã – s-a înscris ºi plecarea lui Ion Pop,spiritus-rector al Echinox-ului, pentru un stagiude trei ani în Franþa. Ceea ce pentru el era oºansã, pentru mine reprezenta un ghinion. Prin1973 mi-a apãrut o paginã de autor în revistaEchinox, dupã care marele critic literar m-a ono-rat cu o misivã cuprinzând flatante felicitãrireferitoare la acele texte (þin minte cã începutulsuna aproximativ astfel: „Dragã Gil, îþi strîngmâna inspiratã, pentru frumoasele poeme publi-cate în cel mai recent Echinox”). Or, tocmaiaceastã susþinere – în egalã mãsura avizatã ºiempaticã – mi-a lipsit în perioada absenþei dinþarã a lui Ion Pop. Din contra, când mi-amprezentat aceleaºi texte la o ºedinþã a cenacluluiomonim, un individ atoateºtiutor (altminteriincurabil oportunist, lucrând din greu la per-fecþionarea dosarului sãu de securist nãscut iarnu fãcut) m-a desfiinþat, sugerând asistenþei cãnimic din ceea ce prezentasem nu avea vreolegãturã cu noþiunea de poesie aºa cum ºi-oimagina el. La drept vorbind, nici eu nu mãambiþionasem vreodatã sã ating nivelul de per-fecþiune tehnicã al poeþilor gongorici.Preferasem, de la bun început, sã mã considerun autor de texte, iar nu de poeme. Însã orizon-tul meu plurilingvistic îmi dãdea suficientãîncredere spre a mã defini drept autor de lite-raturã.

Clivajul a continuat o bunã perioadã de

remember

Virgil Mihaiu

Lucrând în penumbrã pentruantologia poeþilor germanidin România, în anii ’70-’80

Aktionsgruppe Banat 1974

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


timp: printre ai mei compatrioþi... pãream sus-pect (cam ca în epitaful bacovian!), în timp cePeter Motzan reuºea sã-mi publice poeme înNeue Literatur, exclusivista publicaþie-fanion aliteraturii de limbã germanã din România. Maiapoi, neîntrecutul poet ºi traducãtor OskarPastior m-a inclus în grupajul sãu de poeþiromâni reprezentativi, dintr-o antologie anualãde referinþã în spaþiul german: Jahresring, ediþia1979-1980, apãrutã la Deutsche-Verlag-Anstalt,Stuttgart, 1980. Pentru mine, selecþia efectuatãde Pastior reprezenta o adevãratã confirmarevaloricã, în sensul sincronismului cu evoluþiilepoeticii din „lumea liberã”. Cei ºase poeþiantologaþi erau: Gellu Naum, Ion Caraion,Nichita Stãnescu, Marin Sorescu, Petre Stoica,ºi semnatarul textului de faþã (care constatã, cuoroare, cã e unicul rãmas în viaþã).

Cultivând relaþii genuine de colaborare cunoul val al poeþilor germani din România, amavut ºansa de a cunoaºte modul lor specific dea se raporta la viaþã ºi artã, sau, dacã vreþi, laSinn und Form (sens ºi formã). Le-am urmãritîndeaproape dezbaterile, angoasele, confruntãrilede idei, m-am... contaminat de absoluta dedi-caþiune cu care îºi asumau statutul de creatori,ca pe o inexorabilã vocaþie. În mod firesc, dinprelungile, fraternele colocvii cu Peter Motzanavea sã se nascã ideea editãrii unei antologiiconsacrate fenomenului evocat mai sus (ce înce-puse sã ia ºi o turnurã oarecum subversivã,datoritã notorietãþii cvasi-underground pe care oatinsese Aktionsgruppe Banat, dar ºi prin faptulparadoxal cã regulile cenzurii totalitare eraumult mai laxe atunci când venea vorba desprepublicarea unor cãrþi de limbã germanã în sis-temul nostru editorial). Eram amândoi tot maiconvinºi cã ºi noile generaþii de poeþi românimeritau sã aibã acces la creaþiile colegilor lorcare scriau în limba lui Brecht... Când s-a pusproblema gãsirii unui traducãtor, m-am gânditimediat la Ioan Muºlea, pe care îl ºtiam bine,atât în ipostaza sa de iconoclast jazzolog, cât ºica rafinat degustãtor de poesie. E drept cã publi-casem eu însumi multe traduceri din poesia delimbã germanã contemporanã – divizatã laepoca aceea pe criterii geopolitice: Germania deVest (BRD), Austria, Germania de Est (DDR) ºizone periferice, unde se încadra ºi România.Însã cred cã opþiunea Muºlea a fost cea bunã,fiindcã el dispunea de o forþã de concentrareasupra subiectului, pe care eu o pierdusem

datoritã poliglotismului. Pe atunci publicam curegularitate în presa culturalã din România tra-duceri din poeþi suedezi (inclusiv TomasTranströmer), spanioli, americani, cubanezi,brazilieni, englezi, portughezi, danezi, ruºi, ital-ieni... Chestiunea era cã Peter ºi Pi (cum eraalintat Muºlea) nu se întâlniserã niciodatã. Ceeace mi se pãrea pur ºi simplu inadmisibil. Întot-deuna m’a întristat ideea cã autentice persona-litãþi culturale ar putea locui în metropola uni-versitarã a Transilvaniei ignorându-se reciproc.Nu fu extrem de simplu sã-i extrag pe cei doieremiþi din lumea ideilor ºi din vãgãunile lorburduºite de cãrþi, reviste, discuri, casete, prop-unându-le sã dialogheze direct. Momentul (evo-cat într’un text pe care aveam sã-l public învolum abia pe la mijlocul anilor 1980) s-adovedit a fi de bun augur. Mai apoi aveam sã-lpersuadez ºi pe Mircea Iorgulescu sã conceapã omini-prefaþã, iar cu redactorul cãrþii, GabrielGafiþa, aveam sã ne întâlnim acasã la Pi.

Desigur, mai sunt ºi numeroase episoade cola-terale: primele mele întâlniri cu Richard Wagner,Klaus Hensel, Gerhardt Csejka, joncþiunea dintreechinoxiºti ºi lunediºti întîmplatã la Festivalulde poesie de la Sighiºoara, precum ºi vizita pecare i-am fãcut-o – împreunã cu Emil Hurezeanu– lui William Totok, în subsolul sãu de laTimiºoara (prima dupã ce fusese ostracizat, cumel însuºi îºi aminteºte). Ulterior eliberãrii din1989, Rolf-Frieder Marmont, unul dintre poeþiicuprinºi în Antologia conceputã de PeterMotzan ºi tradusã de Ioan Muºlea, mi-a fãcutonoarea de a realiza o selecþie bilingvã, româno-germanã, din propriile-mi texte. Cartea a apãrut,sub titlul Gold aus Ariadnes Mähne/Aur dincoama Ariadnei, la editura “Limes” în 2004.

Cert e cã, timp de vreo jumãtate de deceniu,fusesem atât de implicat în preparativele legatede publicarea volumului Vânt potrivit pânã latare (ed. Kriterion, Bucureºti, 1982), încât –supremã ironie! – nimeni nu s-a gândit sã-mimenþioneze, mãcar în vreun subsol de paginã,numele. Personal, am mai clarificat chestiuneaîntr’un articol din România literarã (prin 1997),reluat în traducerea lui Hannes Schuster ºi decãtre publicaþia germanã SiebenbürgischeZeitung (30 sept. 1997), precum ºi prin studiulpe care l-am prezentat la Colocviul germano-român þinut la Gasteig din München în 2004.

Omisiunea din antologie fu oarecum corijatã,spre onoarea sa, de cãtre Ion Bogdan Lefter (câtîncã mai sunt totuºi în viaþã): cu tenacitatea ºiacribia ce-l caracterizeazã, el a reuºit salutaraperformanþã de a reedita acea carte de referinþã,dupã 30 de ani, cu binevenite comentarii ºicompletãri! În plus, în toamna anului 2012 aorganizat un interesant Colocviu dedicat poesieigermane din România anilor ’70-’80 la MuzeulNaþional al Literaturii Române, în colaborare cudirectorul Lucian Chiºu ºi cu editorul IoanCristescu. Printre invitaþi s-au numãrat WilliamTotok, Gerhardt Csejka, Georg Herbstritt,Werner Kremm, Ion Pop, Gabriel Andreescu,Simona Popescu, Magda Cârneci, Sorin Antohi,Cosmin Dragoste ºi, încã o datã sus-semnatul.

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Inele de cenuºã

Sunt vocile mele cântândca sã nu cânte eleîncãtuºãrile gri din zoriveºminte de pãsãri întunecate în ploaie

Existã, în speranþãun zgomot de liliac zdrobit.ºi atunci când se face ziuão pãrticicã de soare se face sori mici ºi negri.Iar noaptea, mereu,un trib de cuvinte mutilatecautã azil în gâtul meuca sã nu cânte ele,funestele doamne ale tãcerii.

Cãrãrile oglinzii

ªi cel mai important e sã privesc cu inocenþãCa ºi cum nu s-ar întâmpla nimic, ceea ce esteadevãrat.

Dar pe tine te rog sã te priveºti pânã când chipulþi se îndepãrteazã de spaimele mele precum opasãrede muchia nopþii.

Precum o fetiþã din cretã roz pe un perete bãtrân, spãlatã brusc de ploaie.

Ca atunci când se deschide o floare ºi-ºi aratãinima lipsã.

Toate gesturile trupului meu ºi ale vocii mele facdin mine o ofrandã, creanga ce abandoneazã vân-tul ºi umbra.

Am acoperit amintirea chipului tãu cu mascaa ceea ce vei fi ºi speriatã de copila ce-ai fost.

Noaptea celor doi s-a risipit cu ninsoarea. Este anotimpul alimentelor reci.

ºi setea, memoria mea este a însetãrii,eu cãzutã, în adânc, în fântânã, eu beam, îmiamintesc.

Sã cad precum un animal rãnit pe tãrâmul destinat revelaþiilor.

Precum unul care nu vrea ceva. Nici un lucru.Gurãcusutã. Pleoape cusute. M-a uitat. Înlãuntrul vân-tului.Toate închise cu vântul pe dinãuntru.Cuvintele se poleiau cu aur în soarele întunecat altãcerii.

Doar liniºtea e sigurã. De asta scriu. Sunt singurãºi scriu. Nu, nu sunt singurã. Este aici cineva caretremurã.

Chiar dacã spun soare ºi lunã ºi stele mã referla lucruri care mi se întâmplã. ºi ce mi-am doriteu?Am dorit o tãcere perfectã.De aceea vorbesc.

Noaptea are forma unui urlet de lup.

Deliciul de-a te pierde în imaginea ce þi se aratã.Eu m-am ridicat din cadavrul meu, eram încãutarea a ceea ce sunt. Cãlãtoarea de mine, m-am dus pânã la cel ce doarme într-un þinut al vân-tului.

Cãderea mea fãrã sfârºit în cãderea fãrã sfârºitunde nu mã aºtepta nimeniaºadar, în privirea celui ce mã aºteptasen-am vãzut altceva decât pe mine însãmi.

Ceva cãdea înãuntrul tãcerii. Ultimul meu cuvântfusese eu, dar mã refeream la zorile luminoase.

Florile galbene construiesc un cerc de pãmânt albastru. Apa tremurã plinã de vânt.

Orbirea zilei, pãsãri galbene dimineaþa. O mânãdezlãnþuie tenebre, o mânã târãºte pãrul uneiînecatecare nu înceteazã sã treacã prin oglindã. Sã teîntorcila memoria trupului, trebuie sã înþeleg ceea cespune vocea mea.

Cântãreaþa nocturnã

Cea care-a murit din cauza rochiei sale albastrecânta.Cânta impregnatã de moarte în soarele beþiei.

În cântecul ei exista o rochie albastrã, existaun cal alb, exista o inimã verde tatuatãcu ecourile bãtãilor inimii salemoarte.

Expusã tuturor pierderilor, eacântã împreunã cu o fetiþã din afara vieþii careeste ea:talismanul ei norocos. ºi cântãrindzãpada verde cu buzele ºi frigul gri cu ochii,voceaei parcurgea distanþa ce se deschide între seteºi m-na care cautã paharul.Ea cântã.

Nãscutã în 1936, Alexandra Pizarnik fãcea parte din adoua generaþie de emigranþi evrei din Rusia.A început sã studieze literele ºi filosofia la Universitateadin Buenos Aires, mai apoi pictura, avându-l ca profesorpe suprarealistul Juan Batlle Planas, dar ºi-a descoperitlegãturile puternice cu poezia, cãreia i se va dedica 17ani, timp în care va avea un impact uriaº asupra limbaju-lui poetic hispanic, îl va duce în adâncurile cele maiîntunecate ºi-l va abandona acolo, lãsând una din celemai interesante moºteniri literaturii argentiniene.„ Aº fi preferat sã cânt blues într-o încãpere încãrcatã defum, decât sã petrec nopþile vieþii mele cotrobãind prinlexic precum o femeie nebunã” a spus Alexandra odatã.Într-o scrisoare adresatã bunei sale prietene Rúben Vela,ea ºi-a descris poemele ca pe o încãierare înlãuntrul ei ºichiar dacã relaþia cu scrisul ei era dificilã, a generat unadin cele mai remarcabile poezii ale secolului al XX-lea.Consumatoare constantã de amfetamine ºi halucinogene,a petrecut odatã, dupã afirmaþia ei, ºapte zile sub influ-enþa acestora, ascultând Janis Joplin. Viaþa ei a cunoscutnumeroase ºi lungi perioade de instabilitate psihicã ºidepresii, însã aceste stãri nu au fãcut altceva, probabil,decât sã-i facã scriitura mai originalã ºi mai interesantã,dar, fãrã îndoialã, i-a cauzat suferinþe profunde.Din nefericire, în Argentina nu s-a simþit niciodatã acasã,aºa cã în 1960 ea a plecat la Paris, unde îi întâlneºte pe o

serie de poeþi ºi prozatori argentinieni ºi unde revine maitârziu. Talentul ei incontestabil este recunoscut ºi i seconferã douã premii pentru poezie.Obsedatã de ideea de nebunie, teama de nebunie ºi cont-aminarea cu nebunia, specialitatea Alexandrei era sã tragãcititorul într-o lume haoticã, plinã de coºmaruri, undeerau cu toþii subiecþi ai aceloraºi îndoieli, disperãri, vocischizofrenice, claustrofobii ºi temeri cu ale ei.Din punct de vedere lingvistic, repetiþiile, contradicþiile întermeni ºi cuvintele cu înþelesuri ambigue ºi schimbã-toare, de-a lungul aceluiaºi text conferã poemelor sale oevidentã supradozã de paranoia. Poemele ei sunt adeseatranslatate de la persoana I la II-a ºi a III-a , ceea ce puteafi o creaþie artificialã, sau mai degrabã o imersiune într-un eu secundar, generat de starea ei emoþionalã ºi men-talã.Ar fi probabil greºit sã citim poemele sale în aceastãcheie, deoarece, se pare cã înainte de sinuciderea fizicã, aexistat o sinucidere literarã a Alexandrei, poeta ºi poeziasa sunt într-o asemenea mãsurã interconectate ºi între-pãtrunse, încât destinul ei pare aproape scris de ea ºi pen-tru ea.Dupã o tentativã de suicid eºuatã, Alexandra Pizarnikeste internatã , iar la 36 de ani moare în urma uneisupradoze de sedative, lãsând în urma ei ºapte volume depoezie ºi unul de prozã, apãrute între 1955 ºi 1972. Afost probabil cea mai importantã voce poeticã femininã aArgentinei.

poezia

Alexandra Pizarnik

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


El singur, poemul

Bãrci pe apa natalã.Apã neagrã, animal al uitãrii. Apã lila, unicaveghe.Misterul ars de soare al vocilor din parc. Ah, atâtde bãtrân!

Unica ranã

Ce bestie cãzutã de uimirese târãºte prin sângele meuºi vrea sã se salveze?

Aici e cel mai greu lucru:sã meargã pe scãriºi sã arate cerul sau pãmântul.

L’obscurite? des eaux

Ascult cum sunã apa ce cade în visul meu.Cuvintele cad, precum apa eu cad. Desnezîn ochii mei forma ochilor mei, nimic înapele mele, îmi rostesc tãcerile mele. Toatãnoapteasper ca limbajul meu sã mã defineascã. ºicred în vântul ce vine spre mine, rãmâneîn mine. Toatã noaptea m-am plimbat prin ploaianecunoscutã. Mi s-a dat o tãcereplinã de forme ºi viziuni(se spune). ºi alergdezorientatãprecum o pasãre singuraticã în vânt.

Dimineaþã

Nud visat într-o noapte solarã.Zãceau animalele zilei.Vântul ºi ploaia mã ºtergprecum un foc, precum un poemscris pe un perete.

Dincolo de uitare

Uneori dintr-o parte a luniivei vedea cãzând sãruturi ce strãlucesc pe mineumbrele vor surâde trufaºelucind secretul ce geme rãtãcitorvor veni frunzele neînfricate careîntr-o zi vor fi ceea ce vorvedea ochii mei.

Dedesubtul cuvântului

Noapte, din nou noapte,înþelepciunea magistralã a întunericului,piatra caldã a morþii,o clipã de extaz pentru mine,moºtenitoarea a unei întregi grãdiniinterzise.

Paºi ºi voci pe parteaîntunecatã a grãdinii.Râsete în interiorulzidurilor.Nu-þi vine sã crezi cã sunt vii.Nu-þi vine sã crezi cã nu sunt vii.În orice moment fisura din zidºi fuga haoticã subitã a copilelor care-ai fost.

Cad fetiþe de hârtie de culori diferite.Culorile vorbesc?Imaginile de hârtie vorbesc?Vorbesc doar cele auriiºi din acelea nu sunt pe aici.

Plec între zidurile ce se apropie,Ce se ating.Toatã noaptea pânã cândAurora psalmodia: dacã nune vin este pentru Cã nu este vine.Întreb. Pentru cine?Spune cã întrebarea vrea sã ºtie pe cine întreabã.

Tu nu mai vorbeºti cu nimeni.Strãinã de moarte era muribunda.Altul este limbajul celor ce agonizeazã.

A risipit darul de a setransfigura în faþa celor interziºi(îi simt respirând în interiorul zidurilor).Mi-e imposibil sã povestesc ziua mea, viaþa mea.Dar contemplu absolut singurãgoliciunea acestor ziduri.Nici o floare nu creºte ºi nu va creºte ca prinminune.Cu pâine ºi apã întreaga viaþã.

În culmea fericiriia declarat aproape de o melodieniciodatã uitatãºi ce?De-ar putea trãi doar în extaz,Fãcându-ºi trupul din poem cu trupul meurepetând fiecare frazã cu zilele meleºi cu sãptãmânile mele afundându-leîn poem, mã umplu pe mãsurã ce fiecare literãdin fiecare cuvânta fost sacrificatã în ceremoniile trãirii.

Prezentare ºi traducere de AAlliiccee VVaalleerriiaa MMiiccuu

O portocalã ascunsã sub un prosop albca laptele

Dupã-amiezele din copilãrie în care eram dus lafrizer,cu soarele rotund ºi albpoleind strãduþele-ntortocheate,reflectându-se în oglinzilemaºinilor urcate pe trotuare într-o rânã,soarele ce fãcea suportabile pânã ºi faþadeleblocurilor de la marginea acelui cartier munci-toresc oportocalã ascunsã sub un prosop alb ca lapteleesteemoþia aceasta pe care o resimt de fiecare datãcând intuiesc pe piele mirosul de loþiune ieft-inãciudata familiaritate a saloanelorscãldate în luminã sinteticã.

Copiii din Hamelin(unul rãmas în urmã)

Încã mai am momente în care îmi vine sãplângde fericire pentru un vers.ªtiu cã e o prostie.Oamenii mari nu fac asta.Nu, oamenii serioºi nu fac asta.

ªi dacã mã gândesc la creierul meu, nu vãdlucrarea naturii desãvârºitã,nu descopãr minunea,ci o bormaºinã stricatãdatã pe mâna unui imbecil.

ªtiu cã oamenii onorabili au o pãrere mai bunãdespre umanitate.

Ei se-nfrãþesc.Îºi împrumutã desfãcãtoarele de conserve.Îºi admirã unul altuia golulce li se cascã-n farfurii.

Într-o noapte am urcat pe acoperiºul unui blocde 26 de etaje – am vãzut oraºul scufundatºi m-am gândit cum ar fi.

Toamna vine ºi fãrã noi

Vezi, putem ºi noi, mi-a spus,putem ºi noi sã ne simþim în siguranþã,putem sã pierdem firul poveºtii ºi sã nu ne fieruºine de asta,putem sã fumãm ascultând relaxaþirespiraþia oraºului, zgomotele lui încetinite defrigam putea ieºi pe balcon sã aprindem artificii

sintaxa e-acum o ceaþã în care decupãmsiluete întâmplãtoare, contururi care se spul-berã într-o clipãmari galioane de fum cãlãtorind spre rãsãritiar noi cu pãlãvrãgeala noastrã nevroticã atenþila ticãitul ceasului pe care cineva l-a lãsat pebalustradã

parcã am aºtepta sã vinã ceva de nerefuzat,cevadin care intrã ºi ies cabluri puternice vene strãlucitor de negre gândindu-ne la toamnele în care am fi pututsã ne zburãm creierii hohotind

hohotind ca dupã o glumã perfectã.

Ghicitoare pentru monºtri

La ce?... Oare totul nu e nebunie?

(Eminescu)

Vremurile-s cum sunt. Corurile îngereºti mute.Despre decãderea moravurilormai bine sã nu vorbim. Pe dincolocâte o luminiþã rãzleaþãîn vreun orãºel de provincie sauîntr-o pãdurice ameninþatãde boturile albe ale buldozerelor. Rãmãºiþelecinei de ieri. Un soare clonat de insecte.

Undeva e o camerã, cu o groapã în mijlocºi un omuleþ posac, ce transpirã ºi scrie, bâigu-indîntr-o limbã pe care se reazemãceva (încã) nemâncat de ruginã.Scheletul unei girafe. Sau poate ultimulgând generat dupã ceo razã telepaticã venitã din constelaþia Jiguline va fi rãvãºit definitiv creierele.

Am vãzut acele obiecte strãine. Unii credeau cãvorsalva lumea cu ele. Nu au salvat nimic.Mecanisme subtile. Acumulatori, bobine ºi cea-suriºi animale care le poartã la gâtºi râd de dumnezeul ce stãîntr-o salã goalã de cinematografºi se uitã la un western spaghettidin vremea când s-a spânzurat ºi ultimul vãrsã-tor.

Scrisoare din Bakirköy

aº vrea sã mai pot scrie cum scriam acumcinci, acum ºapte ani, aº vrea sã mai pot fumanepãsãtor ºi sarcastic în lumina lãmpilor de barca în casablanca ºi femeia de lângã mine sã fiemai moale ca ºalul ei ºi vorbele sã-i aþipeascãprintre pahare ºi ceºti

într-o dupã-amiazã de miercuri sã o aºteptdupã draperii cu ochii injectaþi sã mergem lafilm sã ne aºezãm pe o bancã ºi sã uitãm ce-am pierdut ºi sã ne batem joc de restul

atâtea adicþii ºi subterfugii ca sã mã simtcât de cât confortabil când am crezut cãtrebuie sã dai totul pentru poezie sã renunþi ladelicateþuri ºi la tocmeli pentru un sunetnumai al tãu pentru ceva ce ai putea numi într-o zi adevãr ca apoi sã te-ntrebi ce-i adevãrul ºice e în definitiv poezia

ºi nu mai ai rãspunsuri numai lecturi însubsoluri mucegãite cu câþiva oameni la fel devulgari ca ºi tine ºi câte o bãtrânã cu privireapierdutã fotografiazã pantofii tuturor poate cãasta e poezia ºi de atâta avem nevoie cumspunea poetul olandez menno: ceva ceîmpãrtãºeºti cu o mânã de idioþi irecuperabilila fel ca tine unul dintre puþinele gânduri dincare mai iradiazã o cât de micã speranþã

iar acum stai la o masã lângã o stradãaglomeratã ºi scrii nu te vede nimeni teîncãlzeºte imaginea asta nu ai vrea sã te mairidici niciodatã nici nu simþi rãcoarea seara deseptembrie te înveleºte în vatã

departe de barurile în care am scris poemeacum cinci, acum ºapte ani, departe de barurilede la marginea oraºului care îºi umileºte poeþiiam crezut cã trebuie sã dai totul pentru poezieam dat totul pentru poezie aºa mi se paretoate scurtcircuitele astea romantice pe care nule-am putut evita ascultã-mã pe mine:

nu da totul pentru poezie joacã-te cubricheta priveºte cum trec maºinile bucurã-tede singurãtatea asta a ta pe care nu dã nimenidoi bani e lucrul cel mai cinstit pe care-l poþiface

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Claudiu Komartin

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


În lumea aºezatã, burghezã ºi, în parte, încãaristocratã a Clujului, studenþii reprezintãtendinþele avangardiste ale epocii. Nu sînt o

noutate în oraº, însã, în noul context, numãrul lor seaflã în creºtere, iar prezenþa în spaþiul public e maivie ºi mai intens nonconformistã. Oricum, ei dau oculoare specificã urbei ºi îi întreþin sentimentultinereþii. N-am o statisticã exactã, dar, probabil, încei mai buni ani, nu depãºesc cifra de ºapte mii lanivelul tuturor instituþiilor de învãþãmînt universitar.E o comunitate totuºi consistentã, raportatã lapopulaþia Clujului, ºi ceea ce o caracterizeazã înprimul rînd este diversitatea ei etnicã ºi religioasã; ooglindã a oraºului cosmopolit. Iatã situaþia dintr-unan mediu (1928/1929) dupã religie, dar numai dincadrul Universitãþii: 1262 ortodocºi, 866 greco-catolici, 360 romano-catolici, 215 reformaþi, 120evanghelici, 30 unitarieni, 176 israeliþi. Dupã loculnaºterii: 2390 din Transilvania ºi Banat; 373 dinvechiul Regat; 53 din Basarabia; 21 din Bucovina; 15din Iugoslavia; 13 din Bulgaria; 12 din Cehoslovacia;9 din URSS; 9 din Macedonia; 7 din Polonia; 6 dinAustria; 4 din Franþa. Poartã ca semn al diferenþeiºepci roºii, pentru fiecare facultate avînd imprimatpe cozoroc un simbol distinct: balanþa pentru drept;medicina, craniul cu douã oase; facla pentru litere,iar pentru ºtiinþã, bufniþa. Majoritatea o constituiedeci studenþii români, urmaþi de cei maghiari,germani ºi evrei. E un conglomerat cu potenþialexploziv, mai ales într-un stat tînãr în care limbaoficialã, adicã româna, este cel puþin în primii ani unhandicap. Maghiarii în special acceptã greu ºi cumari frustrãri noua realitate, repliindu-se într-un soide univers paralel cu aceasta. Desigur, scurta istoriea studenþimii interbelice s-ar putea scrie din maimulte perspective: politicã, social-administrativã,culturalã etc. În cartea sa, Stelian Neagoe puneaccentul pe turbulenþele de naturã politicã ºi socialãale studenþilor, identificînd chiar o celulã comunistã,ilegalistã, în rîndurile acestora, desenînd ºi figuraunui erou de stînga în persoana tînãrului universitarTudor Bugnariu. Cîteva proteste ºi greve existã, într-adevãr, în cele douã decenii. În 1923 e prima agitaþieprotolegionarã, în care se remarcã unii lideri de maitîrziu ai miºcãrii precum Ion Moþa ºi AugustinBidian. Atentatul împotriva rectorului Fl. ªtefãnescu–Goangã l-am pomenit deja într-unepisod anterior. În ansamblu, însã, revendicãrile deordin social ale studenþilor sînt civilizate, iar soluþiileSenatului, mai întotdeauna prompte ºi binevoitoare.Ne gãsim, în fond, într-o societate democraticã ºi,mãcar în spaþiul universitar, dialogalã. De altfel, dinaceeaºi arhivã a Senatului, pe care am mai invocat-o,îþi dai seama de responsabilitatea paternã asumatãde profesori în relaþia cu studenþii. Se îngrijescgospodãreºte de cãmine, de burse, de reducereapreþurilor pentru cãlãtoriile CFR, de regulamenteleasociaþiilor studenþeºti. Urmãresc sistematicrespectarea mentalitãþii politice a Universitãþii, aºaîncît sancþioneazã sever devierile. O problemã mereuactivã rãmîne aceea a studenþilor români sãraci, aflaþiadeseori în situaþia de a nu-ºi putea plãti taxele. E unparadox al epocii: noii minoritari (maghiarii, saºii,evreii) sînt în general înstãriþi ºi îºi permit, fãrãeforturi eroice, ºcolarizarea integralã a copiilor. Înschimb, copiii de þãran români rãmîn în continuaredezavantajaþi. Bursele sînt puþine ºi acordatemeritocratic. Unii studenþi încearcã sã se întreþinã

cãutîndu-ºi o slujbã oarecare, ceea ce afecteazãcapacitatea de concentrare asupra studiului. În presã,asemenea realitãþi apar periodic într-o proiecþiecatastroficã. Fãrã îndoialã, raportat la pondereaþãrãnimii în structura populaþiei, numãrul studenþilorproveniþi din mediul rural este mic, însã nu trebuieuitat cã abia acum începe sã se dezvolte semnificativînvãþãmîntul preuniversitar, în speþã cel liceal. Dar,indiferent de originea socialã ºi de problemele loradministrative, studenþii întreþin atmosfera jubilantãa oraºului. Într-un spaþiu relativ restrîns, ei constituieun grup remarcabil ºi destul de compact, cu un codcultural propriu, dar în consens cu aspiraþiilecomunitãþii româneºti. Îi gãseºti la toateceremonialurile publice, fie ca actori, fie caspectatori. Sînt marii fani ai echipei locale de fotbal,Universitatea, însã ºi ai Operei ºi Teatrului. Însesiunile de varã, împînzesc Cimitirul Central,transformîndu-l într-o salã de lecturã în aer liber. Batîmprejurimile oraºului, în ieºiri la iarbã verde, cupopasuri bahice la cîrciumi pitoreºti de la periferie.Localurile din centru zumzãie seara de prezenþa lor.E o impresie de exces hedonist aici, dar, în realitate,studenþimea se adapteazã curentului general dinsocietatea clujeanã. Martor de încredere al acestorani frenetici, Horia Stanca îºi aminteºte: „Lumea era,mai presus de toate, veselã ºi înþelegea sã includã înaceastã bunã dispoziþie pe toþi doritorii sã iasã mãcarpentru cîteva ceasuri din rutina preocupãrilorprofesionale. Oraºul trepida de tinereþe ºi de veselie.Oamenii cãutau societatea, nu se izolau unii de alþii.Carnavalul scotea din case ºi din amãreala treburilorgospodãreºti de totdeauna ºi de pretutindeni, mãcarpentru serile de sîmbãtã ºi dupã amiezile deduminicã, pe oameni sã petreacã în iureºul valsurilor,tangourilor, foxtrotturilor ºi charlestonului într-ocomunitate socialã care, pe lîngã toate celelalte, aveaºi un rost educativ pentru tinerii chemaþi cîndva sãdevinã de... societate. Ceaiurile dansante ºi seratelede cunoºtinþã alternau balurilor care culminau cu celal medicilor ºi al Crucii Roºii [...] Viaþa Clujului seînvîrtea toatã în jurul Universitãþii. Ea era centrul deiradiere a vieþii noi româneºti. Profesori ºi studenþierau întruniþi într-o unanimitate impresionantã îndorinþa de a da oraºului o tentã româneascã”.Tabloul pare idealizat ºi nu se vede nicio fisurã. Euprefer însã perspectiva luminoasã, cãci, în fond,lumea aceasta chiar este una specialã ºi se înþelege cãveselia ºi apetitul ei pentru distracþii nu reprezintãnicidecum niºte atribute ale depravãrii. Clujul nu eun oraº decadent, deºi nu lipseºte un cartier alprostituatelor. Avem de-a face de fapt cu vitalitateaeuforicã a unei comunitãþi care are un ideal precis ºimobilizator: românizarea oraºului. În aceasta constãîn principal forþa coeziunii comunitare ºi de aici sealimenteazã un anume sentiment sãrbãtoresc alexistenþei. E o energie contaminantã, întrucîtvairaþionalã, dar care a cristalizat predominant într-oeticã a muncii ºi a datoriei. Veselia duminicalã nu acorupt în nici un fel seriozitatea zilelor de lucru.Trebuie precizat numaidecît cã patriotismul acestaenergizant, cu aspect local, deloc xenofob, este unadintre valorile constitutive ale clasei de mijloc,segmentul cel mai puternic al comunitãþii româneºtidin Cluj. Faþã de vechiul Regat, românii nu au avuto aristocraþie propriu–zisã, în schimb din mijlocul lorîncep sã se ridice persoane întreprinzãtoare(comercianþi, bancheri, juriºti, medici, profesori etc.)

care parvin la o anumitã prosperitate ºi la libertateade gîndire. Aici se aflã nucleul clasei mijlocii, ceacare întreþine idealul Unirii ºi, apoi, cultul patriei. ÎnRomânia Mare, ea rãmâne totuºi destul de precarã ºisituaþia ei devine o temã a teoriei sociale. În Cluj,intrã în atenþia micii comunitãþi de sociologie ºiprimul care se ocupã expres de ea este N. Ghiulea,profesor de sociologie la Facultatea de Drept.Studenþii, în majoritate, provin din aceastã clasã demijloc ºi, de aceea, cel puþin o vreme au un idealcomun cu al pãrinþilor. Mediul burghez, cu codurilelui morale ºi general culturale, le prieºte. Cu toate cãadoptã tot confortul civilizaþiei moderne, nu serevoltã împotriva tradiþiei. Nici în spaþiul culturiiînalte, dintre români nu se iveºte niciun scriitor oriartist avangardist. Douã publicaþii efemere deavangardã, apãrute aici, sînt simple curiozitãþi. Oraºal aristocraþiei maghiare pînã-n 1918, Clujulromânesc îºi cautã ºi el identitatea într-o tradiþie caree construitã pe ideea naþionalã cu întregul sãuimaginar autohtonizant ºi articulat de conºtiinþaoriginii latine. Vîrstnici ºi tineri ritualizeazãdeopotrivã la monumentul Lupoaicei ori în coruri cumuzicã româneascã. Dar conservatorismul acesta nu-i unul reacþionar ºi, de altminteri, e specific ºicomunitãþii maghiare. E, mai curînd, o forþã decoeziune a grupului ºi o valoare legitimatoare încompetiþia localã dintre cele douã etnii. ªi românulºi maghiarul îºi afirmã identitatea prin raportareaobsesivã la tradiþie. Deosebirea e cã românii îºirevendicã o tradiþie preponderent ruralã, pe cîndmaghiarii, una preponderent urbanã. Noii „coloniºti”ai Clujului, cei care formeazã incipienta clasã demijloc ºi, respectiv, elita, nu sînt, decît cu rareexcepþii, copii de þãrani. Chiar dacã strãmoºii lor aufost þãrani, ei au crescut, în genere, în medii decivilizaþii citadine, iar cei mai mulþi dintre intelectualis-au format în universitãþi europene. Originea ruralãnu le creeazã complexe, ci, dimpotrivã, ea reprezintãtemeiul vitalitãþii. Existã, desigur, ºi o clasãmuncitoare în oraº, concentratã în principal laîntreprinderile CFR-ului, la Uzina electricã ºi laDermata. Ea provoacã unele tensiuni ºi conflictesociale, exagerate de istoriografia comunistã, însã,altminteri, se conformeazã idealului de viaþãburghez. Eterogenã etnic, muncitorimea nu poate fimanipulatã ideologic în integralitatea ei. Pe de altãparte, ideile social-democraþiei, cu o anume influenþãîn mediul ei, nu sînt deloc instigatoare, patronatulînsuºi venind în întîmpinarea lor. Am remarcat dejasituaþia de la Dermata, întreprinderea cu cei maimulþi muncitori (aproape trei mii în 1938) ºi unde lise asigurã acestora pînã ºi ajutoare bãneºti pentruconstruirea de locuinþe. Pe scurt, muncitorul calificato duce relativ bine, cu toate cã în Cluj viaþa escumpã. Cei vreo patru ani de crizã, cu sacrificiile eimateriale, afecteazã aproape pe toatã lumea, dar învechile cronici se vorbea doar despre mizeria claseimuncitoare. Comparativ cu prezentul, muncitorii dininterbelic cîºtigã mai mult ºi trãiesc la un standardcel puþin onorabil. Sînt integraþi social, îºiconstruiesc case în noile cartiere ale oraºului, dar,mai ales, reprezintã principala sursã de bogãþie aClujului. Cele cîteva zeci de întreprinderi clujene auîn jur de nouã mii de angajaþi, la care trebuieadãugaþi aproape trei mii de persoane ocupate cuagricultura. Aºadar, în 1938, ceva mai mult de 15000sînt cei cuprinºi în producþia materialã efectivã; maipuþin de 20% din populaþie.

Clujul interbelic

Studenþii clujeni întrerãzboaie

Petru Poantã

Aici e plin de noapte, de ploaie ºi de cuvintecare te asfixiazã, te îneacã, îþi intrã în ochi,în gurã, în nãri. Noapte, ploaie ºi cuvinte

diferite. De toate felurile, ca la piaþã, ca în piaþaaia coloratã numitã “la boqueria”. Sunt ºi cuvinteroz, sunt ºi cuvinte verzi, ca niºte cai, cuvintealbastre, cuvinte de mâncat, de adormit, de statîn papuci, la gura sobei, cuvinte de filosofat,cuvinte de rugat - de la rugã, chestia cea serioasã,de stat în genunchi ºi pendulând pe direcþiaînainte pânã la “mã rog de tine sã dai mai încetporcãria aia de sonor, de mai bine de juma de orãºi tu nimic!”.

Bineînþeles cã este vorba despre o fazãdistinctã. Fie de iniþiere, fie de nebunie. Nimic nueste mai anormal decât normalul, bine zicea cinezicea. Cred cã un anatomopatolog. Sau tata? Saumã-ta? Ce-i aia normal, normalitate? Cevastatistic, ceva care nici nu existã, ceva ce sedecanteazã din nenumãrate piese, ceva ce sescurge necontenit în balta bunului simþ. Ca sãfaci ceva normal, mai bine zis ca sã-þi iasã cevanormal trebuie sã tosãneºti, sã tescuieºti, sã pisezio mulþime de organisme. Ca ºi cum ai face unmujdei.

Abisul din tine ºi din cei aflaþi în preajma ta.Esenþa. Chintesenþa. Profunzimea cea mai intimã.Misterul personal. Fundul oceanului subiectiv.Plin de alge ca niºte firiºoare, ca niºte plase depãianjen, ca niºte gânduri lucioase. Lucioase, dacãar fi luminate, dar acolo e întuneric. Întunericmasiv, greu, plin, dificil, interiorizat, neîncãlzit,purulent. Te trezeºti cu noaptea-n cap ºi vezi,înþelegi, realizezi cã nu ai fãcut mai nimic, nicipentru tine, nici pentru alþii. Mai mult, vezi cumsoarele a început sã lumineze invers, sã aparãdinspre vest, dinspre Apus ºi sã-ºi rãsfrângã razelepeste valurile soioase de întuneric. De-o pildã eu,am fost un copil liniºtit, mutãlãu “ca o lebãdã” cutendinþe autiste în cursul primar, flegmatic-sictiristîn liceu, ºturlubatic - hormonal ºi adolescentprelungit, cum erau vremile, deh, ºi care le-a fãcutnumai zile fripte bieþilor pãrinþi. Pe care la unmoment dat nu i-a putut suporta. Un asterisc, ofiºã clinicã a generaþiei mele, un particular dingeneralul toropit al epocii. Ei bine, acum nu ºtiuce sã mai fac pentru pãrinþii mei, am senzaþia cãnu am fãcut destul, cã nu am fãcut nimic. Auoptzeci ºi ºapte de ani ºi cincizeci ºi cinci de statîmpreunã. Îmbãtrânim, îmbãtrânim, cicã frumos.Aiurea, propagandã, Hollywood, orice îmbãtrânireeste apropiere de moarte. ªi aici am senzaþia cã eca la box sau ca în alt sortiment de spectacol:conteazã impresia finalã! Sã trecem la alte chestii,mai normale !

Mai bun parcã ar fi cititul decât scrisul. Scrisule greu, întortocheat ºi nu are nici un chichirezdacã nu te citeºte nimeni. Cu adevãrat aºa-i,întotdeauna scriitorul are în vedere un public, de-aia pare el sincer, fluid, nonºalant. Sanchi ! Facecu ochiul ºi trage cu ochiul. Toþi liceenii zic cã auceva de spus. Despre ce, mãi frate? Ce mareexperienþã la opt- sau la nouãsprezece ani? Caprofesor de ghimnazie ºi de liceu, suplinitor ºiniciodatã titular, am citit grãmezi de file înnegritefãrã nici un rost, zãu aºa. Unele mai aveau cevarotund, câte o impresie proaspãtã, câte un cuvânt

mai moþat. În cea mai mare parte era o liniºtedesãvârºitã, banalitãþi cu aer pesimisto-gongoric.

Ce o fi însemnând morala în artã? Un artisteste ceva contra naturii, el duce întotdeauna oviaþã dublã, cu un ochi priveºte la lumea din jurullui, cu altul priveºte în el, în interior ºi leagãevenimentele de un text pe care îl mestecã mereuîn minte. Spun un truism perfect ºi istovit, daraºa este! Eºti imoral dacã imoralitatea ta pãtrundeîn operã sau ceea ce crezi tu cã e operã. Sau, mãrog, operetã! Depinde de ce amesteci printrecuvinte. Dupã cum citeam undeva sau îmi spuneaun bijutier nu perlele conteazã, sau conteazã ºiele, punerea lor în valoare se face prin ºnur, prinfir, alãturarea lor dând strãlucire întregului ºirag!Nu doar rubinul dã strãlucire, ci montura,picurarea lui în metalul fierbinte ºi elegantcontorsionat.

Dar ce o fi însemnând sã devii tu însuþi?Pindar, în a doua odã Pitiacã zice: genoi oios essimathon, poþi deveni ceea ce eºti învãþând. Versulse adreseazã unui atlet, Hieron din Siracuza,învingãtor la Jocurile Olimpice într-o cursã de cai.

O noapte insistentã. O liniºte albastrã. Un cermut ºi nesigur. Stele etalate pe acest tip de cer.Lumini periferice ºi inculte dedesubt. Oraºuladormit prosteºte, cu gura deschisã, respirândgâjâit dupã haosul cotidian.

Era prin 2440, 2441 sau chiar prin 2442.Luna stãtea agãþatã pe cer ºi lumina încet, pâlpâiamai exact, cãzãtura asta de mahala cuprinsã întrecolþul din dreapta sus al oraºului, cum te holbezila hartã ºi localizezi strãzile cu pricina care seîncolãceau pe sub burta autostrãzii ce plecaparalel cu ºinele Gãrii de Est. Oraºul se întrerupeaºi apãreau fortificaþiile, luminate pe la colþuri cubecuri galbene, dincolo de ele se întindeaubezmetic plantaþiile ºi cimitirele, ºinele de tren ºibenzile rulante de asfalt, strãzile se încolãceau ºifãceau un fel de buclã, de fundiþã, de ghem debeton. Strada, la acea orã, adãsta letargic înrugina unei veri sfârºite, dar calde. Profund calde.ªi puþin înecãcioase.

Era pe la jumãtatea lunii septembrie, camîntre cincisprezece ºi douãzeci, când NaeDorineanu ºi Pusi Dinuþoiu se întâlniserã laMarcian Spirescu - Diomede, cam între patru,patru ºi un sfert ºi patru ºi jumãtate dupã-amiaza.Dupã-amiaza de sâmbãtã, cã era ºi sâmbãtã. Nuprea aveau ce discuta, s-au uitat la un film prost,au bãut un vin prost ºi au râs. Strepezit.

Strada, la acea orã, adãsta letargic în ruginaunei veri sfârºite, dar calde. Profund calde. ºipuþin înecãcioase. Parcã am mai spus-o, da? Eibine, cei trei pomeniþi mai sus staþionau însufrageria lui Marcian.

Marcian Spirescu – Diomede adãsta în fumulpropriei þigãri. Þigarete, mã rog, cã fumaMarlboro filter-plus, þigãri, de foi adicã, trãgeaVova Morcoveanu, Cohiba, din colþ de la fostaalimentarã unde erau arondaþi ºi care deveniseacum buticã de lux non-stop.

Trebuie neapãrat sã-mi gãsesc un detectiv caresã fie în stare sã-mi descopere propria mea viaþã!Îi voi da telefon ºi-l voi pune sã mã urmãreascãde la distanþã. Nu am sã-i dau nici o informaþie,

doar adrese ºi nume de locuri ºi de persoane, sãafle singur. ªi sã interpreteze. Sã vedem ce-o ieºi.Gândea Marcian Spirescu-Diomede, însã nuaprinse veioza, deºi întunericul nu se lãsadestrãmat de iþirea zorilor. Dormea puþin, de faptnu puþin, ci în rafale, aþipea seara pe la nouã,zece, se trezea la unu sau trei, citea sau se uita lavreun film pe canalele teve din perete, adormeaiar pe la trei sau pe la cinci pânã la opt. Sumadãdea tot opt ore, Eliade, Mircea Eliade, istoric alreligiilor, scriitor de ficþiune, filosof ºi profesorromân, se lãuda cã dormea doar trei ore penoapte, viaþa nu e pentru somn, o viaþã ai ºi peaia o dormi, se zicea puþin vulgar! Dormea înpoziþia ºezând, ca în Evul Mediu, ca Rembrandt,dupã cum vãzuse el la Muzeul din Amsterdamconsacrat artistului cu trei sferturi umbrã ºi cu unsfert culoare.

Marcian, Marcian Elias-Spirache sau Spirescuºi un nume dupã liniuþã, Diomede? MarcianSpirescu – Diomede, aºa. Înalt, ochelarist,posesorul unei figuri blânde, uºor blonde, puþinbonome sau prosteºti, cu ochi spãlãciþi de cicoaresau de albastru de Tizian, dar ºi al unui cotoizdravãn, cu care schimba o groazã de tandreþuripisiceºti dis-de-dimineaþã. Cotoiul, numit foarteciudat Ronron Dugarry, dupã numele unuifotbalist un pic funambulesc, o pãlugã uºordementã din marea echipã a Franþei de la sfârºitulveacului douãzeci, extremã stânga retrasã, îlaºtepta sã se trezeascã pentru ca pe urmã sã-i sarãde gât apropiindu-ºi boticul umed de obrajii lui.Torcea instantaneu, foºnea, fâsâia ca un plic deness turnat direct în apã caldã, apoi, dat la oparte de stãpân, scotea un mieunat trist ºiprelungit, ca un fel de cloncãnit, semn cã vrea sã-ideschizi fereastra ce da înspre o curte interioarã ºisã priveascã sau sã audã pãsãrile ce-ºi fãceaugimnastica sonorã în crengile cireºului sau al celordoi lilieci de acolo.

Marcian Spirescu - Diomede era liber-cugetãtordeºi fãcuse psihologia, fãcuse psihologia e un felde-a zice, o terminase la distanþã, ca mai toatãlumea din vremea lui, cãci în tinereþe nu stãtusedegeaba, nu pierduse timpul, se þinuse de prostii,de mici învârteli, întrerupsese ºcoala într-a zecea,se apucase de zugrãvit, nu avea rãu de înãlþime,se lega cu o funie ºi lucra la etaj sau pe acoperiº,unde era nevoie, apoi se apucase de montatreclame, trecuse la computere, la început levindea ca peste câtva timp sã se preocupe defuncþionarea lor, învãþase sã deseneze, sã facãproiecte sau mai simplu, sã le repare. Îºi fãcuse ºiun sait de fotbal, lua legãtura cu diverºi inºi maimult sau mai puþin oneºti ºi obþinea reclame cucare se mai închivernisea. Dupã o vreme îi dãduseprin cap sã facã Dreptul, dar cum zicea, toþiproºtii sunt azi absolvenþi de Drept, îlîntrerupsese în anul doi ºi se înscrisese lasociologie ºi psihologie., apoi la medicinã ºi laarte plastice. Se pricepea la orice, dar nu preaavea obiceiul de a termina lucrul început. Marciannu citea romane sau poezii, fiindcã nu-i plãceadeloc literatura. Nu suporta ficþiunea, încercareafie de prezentare a mizeriei vieþii fãrã nicio ieºire,fãrã nicio soluþie, fie înfrumuseþarea ei haoticã.Mai citea cu destul de mare interes eseuri politiceºi documente.


proza

Destinul se depune torenþialºi ranchiunos (I)

Nicolae Iliescu

AAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa: – Radu Aldulescu, eºti unuldintre scriitorii contemporani pe care-i prefer. Nude azi, de ieri, încã din anii 90. Oare de ce?

RRaadduu AAlldduulleessccuu: – Dragul meu, îþi mulþumescpentru aceste elogii, dar mai ales pentru cititorulcare-mi eºti. În privinþa întrebãrii, rãspunsul credcã numai tu poþi sã îl ºtii.

– Am încercat ºi eu marea cu degetul, ludic, sãvedem dacã intuieºti. Pentru cã eºti un scriitornãscut, nu fãcut!

– Acum, depinde ce înþelegi prin „fãcut”. Euaº vrea, spre exemplu, sã înþeleg „format”, ºi-atunci sunt un scriitor „fãcut”. Fãcut de mediul încare mi-am trãit tinereþea ºi care mi-a mãcinatcreierul pânã l-a transformat în romane. ªi maisunt fãcut de cãrþile pe care le-am citit. Este ca înpovestea aia cu 1% inspiraþie ºi 99% transpiraþie,adicã sunt, hai sã spun 1% nãscut ºi restul„fãcut” de ºi pentru cititorul care sunt, repet, însensul înþeles de mine al cuvântului.

– Mã gândeam la scriitorul care chiar are cevade spus, neartificial, ne-scremut, care nusuplineºte prin tot felul de tertipuri faptul cã nuprea are ce sã povesteascã.

– Ei, da, nu sunt fãcut de curente ºi cenacluriliterare, ci sunt nãscut „din bube, mucegaiuri ºinoroi”...

– Cred cã e un avantaj, deºi aduce adezavantaj...

– Câtã vreme am cititori care mã includ pelista preferaþilor ºi cititorul care sunt spune cã ebine ce scriu, vorbim doar de avantaje.

– Ce e scriitorul, Radu Aldulescu?

– Scriitorul, dragã Alexandru Petria, în caz cãnu ai observat încã, este un specimen pe cale dedispariþie, pe care instituþiile culturale dinRomânia se luptã de douã decenii împlinite sã îlextermine.

– ªi ce ar trebui întreprins ca sã se schimbesituaþia?

– În ce mã priveºte, ºansa stã în fuga depãcatul deznãdãjduirii. Noi, scriitorii, nu avemdreptul sã ne lãsãm, ci sã continuãm sã facemceea ce ºtim noi cel mai bine: sã scriem. Câtputem de mult, cât putem de bine.

– Mã gândeam la ceva care sã implice obºteascriitoriceascã, o reformare a ei, legi pentruautori, nu la soluþia individualã...

– Dragã prietene, la legi, legislaþie, dar îþi zic ºiþie ce mi-a zis ºi mie cineva apropiat: „Tu chiarnu vezi cã totul se reduce la bani?” Câtã vremebanii sunt gestionaþi-administraþi de oameni caren-au pic de dragoste faþã de literaturã, vomcontinua sã avem în topul vânzãrilor cãrþi deistorie, eseisticã, ghiduri turistice...

– Ai tabieturi la scris?

– Nu am nici un fel de tabieturi, dragul meu.O vreme am crezut cã n-am sã pot în veci sãscriu fãrã sã trag din þigarã, dar timpul mi-ademonstrat cã se poate ºi fãrã. Acum am mairãmas doar cu dorinþa de a avea liniºte în creier ºiîn jur când scriu, motiv pentru care mã trezescdimineaþa la 5:00 ºi mã apuc de treabã.

– E 5 dimineaþa, sã spunem. Ce faci? Cumîncepi?

– E 5 dimineaþa. Sunã ceasul. Mã ridic dinpat, îmi fac toaleta zilnicã (trupeascã ºisufleteascã), câteva miºcãri de încãlzire amusculaturii (20 pânã la 50 de flotãri, 20 pânã la50 de genuflexiuni, îndoiri ºi rãsuciri aletrunchiului) ºi, gata, pot scoate maºina de scris.

– Maºina de scris?

– Da, prietene, nu mã pot despãrþi de maºinamea de scris, oricâte mijloace tehnice ar apãrea.Calculatorul reprezintã doar o fazã de rescrierefinalã a textelor mele.

– Câte ore scrii, dacã scrii zilnic?

– Sã nu uitãm cã eu sunt un om caremunceºte 16 ore pe zi. A, nu, n-am spus eu asta,ci un mare om de afaceri, plin de bani ºi deglorie. Acum, omul, este în aºteptarea unuidonator compatibil de ficat. Eu nu vreau sã ajungca el, aºa cã mã limitez la o medie zilnicã cinciore de scris. Restul e documentare.

– Ai un plan, ai acþiunea în cap sau laºipersonajele sã te poarte?

– Nu scriu dupã un plan ºi cu atât mai puþinmã las purtat de personaje. Scriu dupã cum dãDumnezeu. Când sunt la masa de scris, tot ceconteazã este bucuria de a scrie. Ea este cea caremã ghideazã – bucuria de a scrie ºi de a citi cuplãcere ceea ce am scris. Când plãcerea lecturii nueste deplinã, purced la rescriere. ªi rescriu pânãcând ajung sã fiu bucuros-fericit citind cele scrise.

– Eºti fericit scriind, dacã e aºa. E ca un drogscrisul? Sã înþeleg, pe acelaºi raþionament, cã teîntristeazã terminarea unui roman?

– Din punctul meu de vedere, scrisul nu esteun drog, cum nu este o profesie. Scrisul este ochestiune de vocaþie, iar vocaþia este o stare careimplicã în mod misterios iubirea, spre deosebirede drog, care încearcã sã ascundã absenþa iubirii.

Orice roman pe care îl încep este ca o ispitãcare mã îndeamnã sã povestesc ce am trãit, de latinereþe pân’ la bãtrâneþe ºi totodatã de labãtrâneþe tânjind spre tinereþe ºi mai departe,revenind în permanenþã în acest punct terminus –aici mi-am tãiat inima în bucãþi ca s-o împart, aicil-am vãzut pe fratele meu în groapã fãrã chip ºifãrã mãrire, aici am ºezut ºi am plâns etc. Ori decâte ori mi-am permis luxul sã inventez, soartami-a scos în cale numaidecât întâmplãrile,lucrurile ºi personajele inventate. Un cerc vicios(oare de unde voi începe a-mi plânge faptele vieþiimele celei ticãloase?) pe care, de fiecare datã cânddefinitivez un roman, vreau sã cred cã l-am rupt,supravieþuind experienþei personale care l-adeclanºat, salvându-mi iarãºi viaþa scriind. Astfelcã n-ar avea de ce sã mã întristeze terminareaunui roman.

– Însã scrisul e o muncã. ªi e incorect cã aicinu prea se poate trãi din scris. Ce zici de subiect?

– Oh, dar acesta este subiectul meu preferat.Atâta am fost întrebat dacã se poate trãi din scris,încât a ajuns sã îmi placã sã tot repet: uitaþi-vã lamine, trãiesc, sunt viu. De 20 de ani nu am niciun fel de salariu, nici un fel de venit fix, nici unfel de speranþã de pensie. Cãrþile mi-au adus unvenit minim – pentru un roman la care muncescdoi, trei sau cinci ani, am primit cel mult unsalariu mediu pe economie. Nu am facturi deplãtit, deoarece de mai bine de trei ani locuiesc în9 metri pãtraþi, care nu îmi aparþin. Cam în felulãsta, care mi se potriveºte foarte bine, m-amadaptat, de 20 de ani încoace. Dacã este sau nucorect ce ar mai conta, câtã vreme aceasta estecrucea ce mi-a fost datã de Dumnezeu, nici maigrea ºi nici mai uºoarã decât aº putea duce,crucea care mã ajutã sã trãiesc cu gândul la celeveºnice, în aºa fel încât sã mã mântuiesc.

– Doamne fereºte, te îmbolnãveºti. Nu ai oasigurare medicalã...

– Citeam undeva replica unui pustnic la o


de vorbã cu prozatorul Radu Aldulescu

„Pur ºi simplu, în perioadelenefaste, am muncit cu ziua peunde ºi pe ce s-a nimerit ºi-am continuat sã ºi scriu”

interviu

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


întrebare din aceeaºi categorie: Bre, omule,Dumnezeu care are grijã de viermii pãmântului,nu va avea oare grijã ºi de viermele mai mare caresunt?!

– Corect. Dar este revoltãtor, la valoarea ta.Tocmai pentru a elimina astfel de situaþii, amvorbit cu anumiþi parlamentari, ca sã propunã olege pentru salarizarea scriitorilor, dar, pe cinstite,am avut în calcul prozatorii, care sã primeascã unsalar din fonduri publice contra cedãrii drepturilorde autor statului dupã moarte un anumit numãrde ani, probabil echivalent salarizãrii. Ce pãrere aide idee?

– Da, ar fi o idee foarte bunã, dar cred cã lanoi ideile bune au viaþã scurtã ºi mor în stadiulde speranþã.

– Depinde. De cât de mult se respectã fiecare.

– La modul cel mai sincer, dupã aproapedouãzeci de ani de când public cãrþi, având acelsucces constant de criticã, nici o instituþieculturalã din þara asta n-a miºcat un deget ca sã-mi asigure un salariu minim pe economie, mi-arplãcea sã cred cã nu mi-ar mai trebui nici un felde rentã din partea cuiva, mãcar cã-s destui caresunt convinºi de contrariul.

– De la ce vârsta scrii, mã refer evident ºi latimpul de dinaintea debutului?! Ca sã vedem…vechimea în muncã. Ai visat de mic sã fii scriitor?

– Scriu de când mã ºtiu. M-am nãscut într-ocasã cu multe cãrþi, iar pãrinþii mei aveau veleitãþiliterare. Amândoi lucrau în presã ºi probabil cãasta m-a influenþat. De publicat am publicatprima oarã pe la 16 ani. Activam în cenaclul luiTudor Opriº, „Sãgetãtorul”, astfel cã am fostpublicat într-o antologie a acestuia. Pe urmã,vreme de vreo 12 ani, nici nu am mai scris ºi nicinu am mai publicat nicãieri.

– De ce? E o pauzã mare.

– Am încercat sã mã dezic de moºtenireapãrinþilor, care îmi pãrea prea încãrcatã decompromisuri. Sã fii ziarist sau scriitor în acelevremuri nu-mi suna deloc promiþãtor. Aºa cã m-am lãsat, dupã 18 ani, adoptat cu acte-n regulã (ase citi „carte de muncã”) de þãrãnimeamuncitoare pentru a construi comunismul cucãrãmida trupului, într-o vreme când dispãreau ºiultimele vestigii ale Micului Paris, cotropite dejunglele de blocuri comuniste ºi de noileaºezãminte: Platforma chimicã cu Policolorul,Medicamentele, Anticorozivul, Fabrica de SãpunStela, Fabrica de Sticlã, Platforma Metalurgicã 23August, Republica, Maºini Unelte ºi Agregate,Granitul ºi, pe Dâmboviþa-n sus spre Sud-Vest,Timpuri Noi ºi fabricile de încãlþãminteDâmboviþa ºi Flacãra Roºie, Progresul dinPantelimon, Fabrica de Clei, Fabrica de Ace dinDudeºti, Abatorul ºi Fabrica de Mezeluri dinGlina ºi câte altele. Toate rumegau ºi regurgitausocialismul în marº victorios, hrãnindu-se cutrupurile ºi sufletele þãrãnimii muncitoare ºioblojindu-i totodatã trupurile ºi sufletele în haleuriaºe, din care ieºeau utilaje mastodonþi de totfelul, pentru o þarã tristã plinã de humor, sortitãsã rãzbeascã cu fruntea sus pe cãi ferate uzinale ºitriaje cu vagoane-cisternã, poduri rulante cumacarale, munþi de fier vechi ºi zgurã deturnãtorie, grãmezi de ºpan ºi vagoane cu pietriººi cherestea, parcuri cu rezervoare de solvenþi, mii

de hectare de þevãraie de instalaþii petro-chimice,miasme ºi gaze toxice, ucigaºe, prin care ºi eubâjbâiam mântuindu-mã în trei schimburi, zi dezi, de luni pânã sâmbãtã ºi adesea ºi duminica.De-a lungul a aproape douãzeci de ani acolo mi-am urmat zi de zi menirea de a-mi lãsa obolul demuºchi ºi suflu. Pe insula asta pustie i-am luat cumine pe Tolstoi ºi pe alþii asemenea lui, pe lângãgrija de a nu cãlca în gol în iluzia unui timp liniarcare sã-mi arate bãtrâneþea, sãrãcia lucie ºimoartea propriu-zisã care vine în urma morþiicivile. Asta îmi lãsaserã pãrinþii, spre asta mãîndemnaserã, iar eu dezicându-mã de moºtenirealor riscam sã-mi pierd corpul. Ei învârtiserãcondeiul ºi eu mã gãsisem mai cu moþ sã învârtbarosul de zece kile ca sã sparg calupi de sodã,trusa de scule de patruzeci de kile ca sã asamblezºi sã depanez locomotive...

– Aici ai câºtigat, cred, faþã de alþi scriitori,care au trecut din facultãþi în redacþii sau lacatedrã. În proza ta viaþa e palpabilã. Nu e dupãcãrþi, ce vroiam sã zic la începutul discuþiei.

– Pãi, cum îþi spuneam mai deunãzi, restul edocumentare. Restul vieþii mele în care nu amfost scriitor, m-am documentat pentru a deveniscriitor. De-asta îþi spuneam cã sunt un scriitorfãcut/format.

– Ai fãcut foamea, cu viaþa asta zig-zag-atã?

– Am fãcut ºi foamea, dar nu într-atât de tareîncât sã scriu un roman magistral, precumFoamea lui Hamsun.

– ªi, în acele perioade nefaste, nu te-ai gânditcã-þi iroseºti viaþa cu literatura?

– O, nu, cã-mi irosesc viaþa în nici un caz. Þi-am mai spus cã pentru mine literatura e chestiunede vocaþie, la care nu pot renunþa ºi cred cã niciea nu vrea sã renunþe la mine. Pur ºi simplu, înperioadele nefaste, am muncit cu ziua pe unde ºipe ce s-a nimerit ºi-am continuat sã ºi scriu. Cãciscris este cã nu doar cu pâine se va hrãni omul, cicu tot cuvântul...

– Da, însã viaþa are atâtea lucruri fermecãtoarepe lângã care poþi trece scriind, pe care le poþipierde. ªi care nu ºtiu dacã includ o a doua ºansã.

– Ba tocmai asta-i frumuseþea literaturii: cãpoþi trãi o mie de vieþi ºi de lucruri fermecãtoareîntr-una singurã. Mai ales dacã îþi place nu doarsã scrii ci ºi sã citeºti ce scriu alþii. Bucuria pecare mi-o oferã un roman bine scris – al meu saual altcuiva – nu poate fi egalatã de nici o alta.

– Dar nu este o frumuseþe mediatã, de mâna adoua, care ne subjugã?

– Cum spunea cineva: înþelept este cel ce sebucurã de ceea ce are ºi nu se plânge de ceea ce-ilipseºte. Aºa cã, asta am, de asta mã bucur dinplin!

– Simþi nevoia sã socializezi cu colegii scriitorisau preferi calea ta, solitar? Personal, prefer sã-icitesc, nu sã-i întâlnesc.

– Nu-mi place deloc termenul „socializare”.Da, mã întâlnesc, din când în când cu scriitori(mai des de o vârstã cu mine, dar ºi mai tineri),stãm la o bere, la o cafea, dar, recunosc,momentele acelea îmi par, uneori, ca ºi pierdute.Îmi rãpesc mult din timpul de scris ºi citit ºi mã

obosesc mai mult decât scrisul. Dar nu amrefuzat decât foarte rar cãtre niciodatã invitaþiaunui prieten (scriitor sau nu) la o bere, o cafea, ovorbã, o pãrere, o mânã de ajutor. E chestiune derespect ºi autorespect, înainte de orice.

– Cum ai descrie viaþa literarã de la noi?Încearcã o panoramare marca Aldulescu.

– Un genocid.

– Extrem de laconic ºi dur. De ce?

– Pentru cã cenzura economicã a reuºit sã facãce n-a fãcut cenzura ideologicã: sã distrugãliteratura românã. Când un volum de debut sepublicã în 300 de exemplare (de cele mai multeori pe banii debutantului), iar unul al unui scriitormai rãsãrit în cel mult 1.000 de exemplare (dinnou de cele mai multe ori pe banii scriitorului),nu poþi vorbi decât de un genocid.

– Eºti mulþumit de receptarea romanelor tale?Cronici, reacþiile cititorilor... Pe care-l preferi?

– Aº mânia pe Dumnezeu dacã nu aº fimulþumit de receptarea romanelor mele. Cronicifavorabile, cititori care mã contacteazã pentru a-mi spune cã le-a plãcut ce-am scris sau pentru a-mi exprima pãrerea cu privire la ce au scris eiînºiºi... Cum aº putea sã fac distincþie între celedouã tipuri de reacþie – ale criticilor ºi alecititorilor?! Îmi este cu neputinþã.

– Te-am întrebat ºi pe care roman de-al tãu îlpreferi...

– Scuze, credeam cã te referi la alte preferinþe.

– Am fost cam confuz…

– Sã mã întrebi ce roman prefer e ca ºi cum aiîntreba o mamã cu mai mulþi copii pe care dintreei îl preferã. Am dat cu greu naºtere fiecãruiadintre romanele mele, deci mi-ar fi cu neputinþãsã nedreptãþesc pe vreunul dintre ele, cu atât maimult cu cât fiecare în parte m-a ajutat sã-misalvez viaþa scriind.

– Pe cine mizezi dintre scriitorii românicontemporani?

– Aº începe rãspunsul acesta cu o constatareamarã: anul editorial 2012 a fost extrem de sãrac,mai sãrac decât precedentul, ºi acela funcþionândîn regim de avarie, înscriindu-se într-o pantãdescendentã tot mai abruptã, care face partedintr-un amplu fenomen de nãruire a literaturii ºiimaginii scriitorului din România. De câþiva anibuni bat câmpii, ca sã zic aºa, în articole ºirãspunsuri la anchete în presa culturalã, disecândaspecte ale acestui fenomen, îndelung disecate ºide alþii, tot în nãdejdea cã, la mai bine dedouãzeci de ani de la dobândirea libertãþii totalede expresie în scris, lucrurile o vor apuca însfârºit pe calea cea bunã. Slabã nãdejde însã.Tirajele continuã sã scadã, promovarea-i ca ºiinexistentã, canonul valoric e pervertit de nu-l mairecunoºti, modul de a se implica al instituþiilorculturale în promovarea literaturii în þarã ºi pestehotare tinde cãtre rizibil. Existã justificãri: criza,lipsa banilor, care lucreazã-n tandem cu lipsadragostei pentru literaturã, pentru descurajareascriitorului ºi transformarea României în þara cuun singur scriitor.

Totuºi, pentru a-þi rãspunde la întrebare, dintreromancieri contez ºi-i enumãr pe urmãtorii:

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Octavian Soviany, Alexandru Vlad, AlexandruEcovoiu, O. Nimigean, Nichita Danilov, DanStanca, Viorica Rãduþã ºi ªerban Tomºa. Iarprintre poeþii în care cred ºi-i vãd ca pe niºtegaranþii de subzistenþã pentru literatura românã îienumãr pe urmãtorii: Anton Jurebie (un poetextraordinar, apãrut la o editurã obscurã dinCraiova, despre care am scris în “Luceafãrul” dinluna noiembrie), Ionel Ciupureanu (alt poetcraiovean extraordinar), Nicolae Coande (poet deanvergurã ºi eseist valoros, apãrut ºi el la edituriobscure ºi-n tiraje confidenþiale), Mircea Bîrsilã(un poet de cursã lungã, format în buna tradiþiea vârfurilor otpzeciºtilor ºi ºaptezeciºtilor,insuficient valorizat de criticã), Dan Sociu, DanComan, Aurel Pantea, Liviu Ioan Stoiciu, Ioan EsPop.

– Þara cu un singur scriitor? La cine te referi?

– Ghici. Eu zic cã ºtii ºi n-are rost sã maipronunþãm ºi nume...

– Sigur cã ºtiu, însã aºteptam sã zici tu. Da, n-o sã pronunþ atunci numele lui Cãrtãrescu, nu,ca într-un banc…!

– Aº prefera totuºi sã rãmânã nenumit. Doaraºa de-amoru’ artei.

– Da, dar promovarea sistematicã a unora oplãtim noi, toþi, de la buget. ªi nu-s mai cu steaîn frunte ca alþii, care nu-s abonaþi la sinecuri.

– Dragul meu, important este cine faceîmpãrþeala contribuþiilor noastre la buget.

– Înþeleg cã nu te atrage subiectul. Sã trecemla altceva – vorbeºte-mi despre ultimul tãu roman,Cronicile genocidului...

– Cu riscul de-a mã repeta, îþi spun ºi þie ce-am spus ºi altora: Cronicile genocidului se adunãîn apogeul epocii Iliescu-Constantinescu-Bãsescu.În umbra lor am povestit, ca întotdeauna, maiales ce am trãit.

– O ultima întrebare. La ce lucrezi?

– De obicei, dupã ce finalizez un roman mãodihnesc mãcar douã-trei luni. Numai cã de dataasta, aºa am simþit o poftã de scris, cã la nici osãptãmânã de la apariþia Cronicilor..., am reluatscrisul, cu ceea ce s-ar vrea a fi partea finalã atrilogiei romaneºti avându-l în centru pe RobertStan, zis ºi Satan sau Diavolul. La asta lucrezacum ºi sper sã mã þinã Dumnezeu sãnãtos sãduc la bun sfârºit viaþa lui Robert.

– Succes! Tot ce-þi doreºti. Mulþumesc pentruinterviu.

Interviu realizat deAAlleexxaannddrruu PPeettrriiaa

Una este sã scrii „Eu nu sunt decît o patã desînge care vã vorbeºte” ºi alta sã scrii, efectiv,cu propriul tãu sînge! Rîndurile acestea sunt

prilejuite de lectura relativ recent apãrutului volumLLiitteerraattuurraa rreezziisstteennþþeeii llaa ttoottaalliittaarriissmm, semnat de IImmeellddaaCChhiinnþþaa ºi prefaþat de Prof. univ. dr. Paul Magheru(Editura Eikon, 2011). Comparaþia cu care am începuteste, într-un fel savant, dezvoltatã ºi ilustratã, fãrãaccente patetic impresioniste, doar cu instrumenteleneutre, „reci”, ale cercetãtorului supus doarobiectivitãþii documentului, în întregul volum. „Scrisãîntr-un stil elevat, – ne spune prefaþatorul acesteivaloroase contribuþii – fãrã pedanterie sau aroganþã,fiindcã fiecare cuvînt rar, mai puþin uzitat, sepotriveºte exact noþiunii sau judecãþii exprimate,lucrarea se bazeazã pe lecturi beletristice ºi criticeîntinse, dovedeºte sensibilitate, inteligenþã lingvisticã ºiesteticã în formularea unor idei noi, originale, demultiplã utilitate practicã, didacticã, ºtiinþificã, esteticã,publicã, educativ-civicã.” „Arhitectura” volumului esteconfiguratã în patru capitole: I. Literatura carezistenþã; II. Totalitarismul – ca formã de manifestarea absurdului; III. Memorialistica închisorilor; IV.Experienþe cubaneze. Nu e greu de intuit cã partea ceamai originalã, ineditã în bibliografia româneascã atemei ºi în care se concentreazã valoarea specificã, ceindividualizeazã lucrarea tinerei cercetãtoare se aflã înultimul dintre cele patru capitole enumerate mai sus.Cred cã va fi suficient sã redau, pur ºi simplu,structura conþinutului acestuia pentru a întrevedeaprin ce anume este singularã, cel puþin pînã în acestmoment, întreprinderea Imeldei Chinþa: 4.1.Consideraþii generale asupra totalitarismului cubanez –Peisaj ideologic ºi cultural; 4.2. Portret Armando PerezValladares – un destin zbuciumat; 4.3. Against AllHope – carte a gulagului cubanez. Pe lîngã paralelainstructivã între caracteristicile celor douãtotalitarisme* precum ºi a rezistenþei la ele (opromisiune demnã de a fi luatã în considerare pentruun viitor studiu comparativ de mari dimensiuni), sperca lectura acestui capitol sã aibã ºi darul de a trezi dinbeþia fascinaþiei pentru un criminal odios ca „ElComandante Che Guevara” mãcar o parte dinadmiratorii sãi întîrziaþi care poartã cu o inconºtientãmîndrie tricouri ori insigne cu chipul carismatic aldiabolicului personaj! La polul opus moral, politic ºicivic, însã, descoperim figura solarã a unuia dintre ceimai mari dizidenþi din toate regimurile totalitarismuluicomunist. Numit, nu fãrã temei, „un Soljeniþincuban“, suportînd infernul din închisorile politice alelui Fidel Castro douãzeci ºi doi de ani (între 1960 ºi1982, aproape cît Nelson Mandela!), condamnat latreizeci de ani de detenþie nu pentru ceea ce a fãcut, cipentru ceea ce a refuzat sã facã, (aºa cum l-a descrisAmnisty International), AArrmmaannddoo PPeerreezz VVaallllaaddaarreess adãruit lumii mãrturia sa din „subteranele Cubei luiCastro” în douã cãrþi cutremurãtoare: El corazon conque vivo (1980) ºi – cea mai cunoscutã – Contra todaesperanza (Against All Hope) (1985). Geografiapenitenciarã cubanezã este descrisã fãrã nici oescamotare sau trucaje estetizante. Asemãnãrile dar ºidiferenþele cu/dintre aceste cãrþi ºi opere ce-ºi ausursele în experienþe similare de la noi suntinventariate atent de autoare (Paul Goma, Ion Ioanid,Nicolae Steinhardt, Virgil Ierunca, I.D. Sîrbu). Nu voiface, însã, aici rezumatul acestui capitol. Voi reproducedoar textul hemografiat care m-a determinat sã scriuaceste cîteva cuvinte de prezentare. Într-un univers în

care conversaþia dintre deþinuþii de conºtiinþã „serezuma la a ne þine de mîini ºi a ne plimba într-olume de basm care se degaja din dragostea pe care osimþeam ºi o împãrtãºeam” ºi în care nu doar vorbitul,dar ºi cititul ºi scrisul, pur ºi simplu ca activitãþi însine, erau total interzise, Valladares reuºeºte sãtransmitã devotatei sale soþii, Martha un strigãt-poemcare a fãcut înconjurul lumii:

AAmm ssccrriiss uunn ppooeemm ccuu pprroopprriiuull mmeeuu ssîînnggee

„„MMii-aauu lluuaatt ttoottuull// ppeenniiþþeellee// ccrreeiiooaanneellee// cceerrnneeaallaa//ppeennttrruu ccãã ddoorreeaauu// ssãã nnuu mmaaii ssccrriiuu// ººii mm-aauu ssccuuffuunnddaattaaiiccii// îînn aacceeaassttãã cceelluullãã // ddaarr nnuu mmãã vvoorr îînnããbbuuººii// îînnaacceesstt ffeell..//// MMii-aauu lluuaatt ttoottuull// –– ssaauu aapprrooaappee ttoottuull ––// ddaarrmmaaii aamm zzîîmmbbeettuull// sseennttiimmeennttuull ddee mmîînnddrriiee ccãã ssuunntt uunnoomm lliibbeerr// ººii aamm oo ggrrããddiinnãã eetteerrnnãã// îînn ssuufflleett..//// MMii-aauulluuaatt ttoottuull// ppeenniiþþee// ccrreeiiooaannee// ddaarr mmaaii aamm cceerrnneeaallaavviieeþþiiii// –– pprroopprriiuull ssîînnggee ––// ººii ppoott ssccrriiee îînnccãã ppooeemmee ccuueell..””

Soþia lui – atît de simplu despre el într-o scrisoare:„Vreau doar sã-þi spun, prietene cititor, cã cel ce scrieaceste versuri este un om de o mare sensibilitate,capabil de rezistenþã, fãrã a fi diminuat, în faþabrutalitãþii puºcãriilor politice cubaneze. Are o voinþãatât de neclintitã încît cele mai rele torturi nu auizbutit sã-l înfrîngã. Are o credinþã atât de profundãîncît vecinãtatea uneori imediatã a morþii nu l-aatins…” Ce cuvinte se mai pot adãuga celor scrise cusînge? [Nu va fi „iertat” nici dupã eliberarea dinînchisoare – la intervenþia personalã a preºedinteluiFranþei, Francois Mitterand – ºi exilare. Numitambasador al S.U.A. (de preºedintele Ronald Reagan)în Comisia O.N.U. pentru drepturile omului (între anii1988-1990), Valladares va fi þinta propagandeicastriste, care îl va acuza de „terorism” ºi„mercenariat” în slujba C.I.A., iar „stînga nostalgicã”(dar ºi unii propagandiºti ai „corectitudinii politice”) –de „extremism de dreapta” sau chiar „fascism” (nu s-aîntîmplat la fel ºi cu Soljeniþîn ºi nu se întîmplã, încã,ºi cu Paul Goma?).]

În încheiere, mai reproduc un fragment dintr-oscrisoare cu valoare de avertisment adresat tuturortinerilor din lume: „I knew Che Guevara. He was anassassin, unscrupulous to the core. Many died at hishands, and many more died on his orders. His legendis pure fiction, masterfully crafted by his fellowCommunists and the nostalgic Left. Add to theirnumbers every misguided liberal, a gullible multituderesembling the deluded masses who believed thecowardly lies of the Communists about the Katynmassacre.”

Da, nu e totuna sã scrii despre sînge, sau sã scriicu sînge (ºi anume, cu propriul tãu sînge)! ºi, fãrãîndoialã, nu despre o diferenþã de naturã esteticã estevorba.

* O deosebire esenþialã de percepþie a liderilorcomuniºti de cãtre popoarele din Europa de Est ºi acelui de la Havana de cubanezi constã în aceea cã, înprimul caz, aceºtia sunt consideraþi „strãini” (aduºi,impuºi de sovietici), în timp ce Fidel Castro este „de-allor”. Din aceastã diferenþã de raportare, rezultãdesigur ºi accente specifice în „vocile” dizidenþilor. Îimulþumesc lui Dorin Tudoran ºi aici pentrusemnalarea acestei diferenþe.

ipote(nu)ze

Armando Perez Valladares sau hemografia suferinþei

Vasile Gogea

La Milan Kundera scena reîntâlnirii dupã 20 deani e diferitã. Doar femeia îl recunoaºte înbãrbatul matur pe tânãrul de odinioarã ºi se

lasã purtatã de nostalgia trecutului pentru a-ºi trãiiubirea refuzatã atunci. Josef nu o mai recunoaºtepe Irena, percepând-o ca pe o femeie adultãdebordatã de instinctul erotic refulat, fãrã a înþelegepasiunea ei, deºi trãiesc frenetic o noapte devoluptate, într-o perfectã compatibilitate fizicã.Împlinirea eroticã nu þine de domeniul oniricului laKundera, ci de planul real, pentru a marca ºi maiprofund înstrãinarea exilatului întors acasã,dislocarea de trecut ºi întoarcerea în exil. Nici mãcariubirea femeii ce vine dintr-un trecut comun nupoate înlãtura alteritatea interioarã, pentru a da oºansã reintegrãrii sale.

Exilul devine o eliberare dintr-un sistem ºiintegrare în alt sistem, o modificare de identitateperceputã lingvistic, comportamental, mental,cultural, nu însã aculturaþie, ci transculturaþie, procescomplex în care noua culturã occidentalã asimileazãelemente de culturã strãinã într-un metisaj de culturitipic lumii cosmopolite a marilor metropoleoccidentale. Astfel centrul lumii occidentale sprecare aspirau exilaþii din þãrile estice, devinefluctuant, în permanentã deplasare, într-o lume aemigranþilor în care culturile naþionale tind sã sereafirme prin intermediul unei limbi universale, sausã fie depãºite prin tendinþa spre experienþecolective universale. „Întoarcerea lui Ulise [...] estemodelul paradigmatic de întoarcere a celui care atrãit multã vreme ºi a îmbãtrânit departe de o þarãcare ea însãºi nu mai e aceeaºi.“1 Întoarcerea puneproblema identitãþii ca apartenenþã la o þarã, la ogenealogie, la o limbã, la o familie. Aceastãidentitate trebuie recuceritã de exilaþi pentru a-ºiregãsi originea. Însã ea le este refuzatã exilaþilorreveniþi dupã o lungã absenþã, echivalentã pentru ceirãmaºi cu uitarea sau moartea. Aceºtia nu mai suntdecât spectre ale trecutului care revendicã un loc demult timp ocupat sau eliminat prin uitare.Întoarcerea presupune o renaºtere dupã o moartesimbolicã, pentru ca exilatul sã poatã fi reintegrat.Acesta este sensul probelor iniþiatice la care estesupus Ulise la întoarcerea sa în Ithaca natalã pentrua-ºi demonstra identitatea. Doar prin recunoaºtereasa de cãtre ceilalþi ºi recunoaºterea locurilor nataleîºi poate Ulise relua locul de drept în comunitate,pentru a restabili legea uzurpatã, legãturile cu ai sãi,pentru a recrea lumea stabilã dinaintea plecãrii.Astfel exilul ca aventurã iniþiaticã ia sfârºit prinîntoarcerea ºi reintegrarea eroului în comunitateainiþialã.

Dacã iniþierea ºi renaºterea în spaþiul de originenu pot avea loc, se produce deziluzia, imposibil deînlãturat, determinând întoarcerea definitivã în exil,ca la exilaþii din romanele pe care le analizãm.Renaºterea este imposibilã nu doar din cauzaalteritãþii interioare ºi exterioare, fenomen firescdeterminat de timpul istoric, ci de refuzul celor deacasã de a-i integra, familia, societatea, în virtuteaculpabilitãþii pe care cei rãmaºi o transferã asupracelor din exil, iar cei din exil asupra celor rãmaºi,incapabili de a se desprinde de vechiul sistem.Incompatibilitatea dintre ei, ca ºi cea rezultatã dinconfruntarea cu ei înºiºi în momente temporalediferite, adânceºte prãpastia ºi neînþelererea,determinând întoarcerea exilatului în noua patrie

care l-a acceptat. Refuzul celorlalþi de a acceptaexperienþa exilului, ca diferenþã, nu determinãrenunþarea la aceastã parte a fiinþei, fiindcãmaturitatea reprezintã o altã dimensiune aexperienþei umane, o altã faþã a eului, imposibil deeliminat, corespune experienþei lucide a adultuluiformat în alt spirit decât cel românesc, ceea ceimplicã confruntare de mentalitãþi, de euri sociale,de culturi. Anii exilului nu pot fi eliminaþi, deoarececel de acum se regãseºte doar în acest timp alprefacerii sale, îndepãrtat de copilul sau tânãrul deodinioarã, o ipostazã prea îndepãrtatã din trecutulsãu românesc cu care adultul nu mai e compatibil.

Pe de altã parte, exilul înseamnã desprindere deidentitatea iniþialã, de trecut ºi dobândirea unei noiidentitãþi, o integrare în noul spaþiu, prin mariaj cuun nativ sau o nativã din spaþiul adoptiv. În acestcaz, acasã e dincolo, în spaþiul exilului, nu în celromânesc. E cazul lui Ion, personajul lui GabrielPleºea, românul hotãrât sã reuºeascã prin studii ºislujbã integrarea în spaþiul american. Iubirea îlsalveazã de obsesiile trecutului românesc, seîmplineºte prin americanca Chryssie. De aceeaîntoarcerea în România postcomunistã nu etraumatizantã pentru Ion, deºi înseamnãconfruntãri, rememorãri, surprize. Observãschimbãrile din Bucureºti, alteritatea în relaþiile cuceilalþi, înstrãinarea sa mentalã prin americanizare ºiincompatibilitate cu România postcomunistã.Dincolo, la New York, îl aºteaptã noua familie pecare ºi-a clãdit-o singur pe fondul uneicompatibilitãþi afective reale, dupã legãturile efemerecu americance feministe, independente, ce îireaminteau mereu diferenþa. Iubirea ºterge oritolereazã orice diferenþã. La fel se întâmplã cu Josef,personajul lui Milan Kundera, exilat în Danemarca.Exilul l-a eliberat, l-a împlinit sentimental princãsãtoria cu o danezã, l-a integrat într-atât încât,chiar dupã moartea soþiei, preferã sã trãiascã înlumea amintirilor, în Danemarca, refuzândrenaºterea în Boemia natalã eliberatã de comunism,alãturi de o femeie care îl iubeºte ºi de care îl leagãtrecutul deja uitat. Amintirile s-au ºters, legãturile cutrecutul s-au rupt definitiv, fapt probat deînstrãinarea pe care o resimte la întoarcere.Imposibilitatea apropierii între trecut ºi prezentexplicã eºecul întoarcerii la origini.

Cimitirul în care zac pãrinþii, confruntarea cumoartea acestora e ultima confruntare cu patriamamã înainte de desprinderea definitivã de trecut,de identitatea româneascã la care nu se mai potîntoarce. Gabriel Pleºea evocã acest momentaproape ireal în Imposibila reîntoarcere, ºocul de ase gãsi faþã în faþã cu cei dispãruþi în cimitir:„Simþea cã se apropie de locul de veci al pãrinþilor ºio senzaþie ciudatã i se strecura în suflet. Nu teamã,ori repulsie, ori protest, ci o strângere de inimã cãavea sã se întâlneascã cu ai lui în aceste condiþii. Oreîntâlnire în care „dialogul” era unul în minte, dusîntre propriile lui gânduri ºi rãspunsurile îi veneau înformã de amintiri ale unor convorbiri avute demult. [...] În spatele crucii se întindea un loc, ce luiIon i se pãru neînchipuit de mic, împrejmuit de obordurã de ciment având deasupra un grilaj de fier.Ion privi la nume, înmãrmurit cã tot ceea ce îi eradat sã vadã erau douã inscripþii ºi un petec depãmânt acoperit cu firicele de iarbã. Îl cuprinseameþeala, la început uºor, dar apoi accentuatã ºi

simþi un gol puternic în stomac”2 (subl. aut. – n. n.)Reîntâlnirea cu pãrinþii decedaþi e perceputã dininterior, dar ºi fiziologic, pentru a releva impactulcreat de absenþa celor dragi, prima legãturã afectivãcu pãmântul natal, redus la douã inscripþii strãine,neverosimile, douã nume ca urme ale unei identitãþidispãrute prin moarte.

ªocul imposibilei comunicãri în plan real cupãrinþii declanºeazã dialogul cu umbrele lor, amintiriale unui timp îndepãrtat redeºteptat de memoriaafectivã. Faþã în faþã cu moartea, orice replicã einutilã, orice regret sau durere, iar emoþiacopleºitoare se exteriorizeazã prin senzaþia de vertij,prin lacrimile spontane ce acoperã obrajii lui Ion,simptom al unui rãu venit din interior, reacþie asufletului rãvãºit de o absenþã definitivã. Singurulgest posibil în prezent, pe care nu l-a putut face întrecut, în momentul morþii reale a pãrinþilor, eîmplinirea unui ritual funerar, printr-un gestinstinctiv care redeºteaptã tradiþii româneºti uitate,urmã a unei identitãþi culturale ce nu a fost anulatãde noua identitate din exil: „Ion aprinse lumânãrilecu grijã. În gând spuse o rugãciune de pomenire ºide odihna sufletelor. Nu-l învãþase nimeni ce trebuiesã facã, repeta ce vãzuse pe la alþii când era mic ºiacum, la rândul lui, îndeplinea ritualul cu gesturifireºti. Tot aºa lacrimile îi ºiroirã pe obraji ºi nici nuse sinchisea sã le ºteargã. Nu era plâns, ci doar orevãrsare nestãpânitã de mâhnire ºi amãrãciune. LaNew York, când a aflat cã s-au prãpãdit, atunci da,a plâns în hohote.“3 Doar astfel exilatul se poateîmpãca cu trecutul pentru ca viaþa sã poatã continuaîn altã parte. Prezenþa chiar ºi târzie la cimitir îiabsolvã pe exilaþi de o promisiune care îi lega detrecut, întoarcerea promisã la despãrþire. Nimic nu îimai reþine în trecut, ultima lor legãturã profundã cutrecutul s-a rupt. Fraþii, rudele, femeia iubitã, li sedezvãluie ca strãini, incapabili de deschidere ºiînþelegere. Înstrãinaþi de aceºtia, oglinzi ale proprieilor alteritãþi, exilaþii aprind la capãtul morþilorlumânarea fireascã ca ultim gest de iubire pentru ceidispãruþi.

Dacã iniþial exilul temporar, ulterior definitiv,este perceput ca o trãdare de ambele pãrþi, abiacând exilul devine definitiv, integrarea nu mai eperceputã de exilat ca o trãdare. Sunt cazurile încare exilaþii reuºesc integrarea, încetând sã mai fiescindaþi identitar între aici ºi acolo, între acasã ºinoul acasã din exil, reprezentând cel de a-l treilea tipde atitudine remarcat de Eva Behring în studiul sãudespre exil4: a supravieþui trãind cu nostalgiatrecutului ºi menþinerea limbii române în creaþie, defapt inadaptare, b. a rãmâne suspendat între douãidentitãþi‚ adoptând bilingvismul, ceea ce înseamnã anu mai aparþine niciuneia c. a transcende culturaproprie prin desprinderea de identitatea originarã ºiintegrare prin limba adoptatã în noua culturã. Celetrei tipuri de atitudini sunt prezente la exilaþii luiDumitru Þepeneag, Gabriel Pleºea, Norman Manea,Milan Kundera, ca de altfel în întreaga literaturãdespre exil.

Note:1 Rosa Duraux, Alain Montandon, op. cit., p. 13 :„Le retour d’Ulyse [...] est le modèle paradigmatiquedu retour, retour de celui qui a longtemps vécu etvieilli loin d’un pays qui lui aussi n’est plus lemême.“2 Gabriel Pleºea, op. cit., pp. 349-350. 3 Ibidem.4 Vezi Eva Behring, op. cit.

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


eseu

Sonia Elvireanu

Paradoxul nativului strãin înpropria þarã (III)

Nicicând infinita reintrare în limbaj nu paremai convenþionalã decât atunci cânddeschizi uºa unui spital, când te aºezi în

rând sau strãbaþi holurile în care un halat albatinge absurditatea faptului de a deveni o patã deculoare. Sã spui „bunã ziua”, sã arãþi „fiºa”, sã teconcentrezi sã articulezi adevãrurile tale devenitepe cât de clare ºi evidente, pe-atât deneputincioase, abandonându-se aproape ritmicpalmelor umede, degetelor împreunate ºisenzaþiilor de sufocare atât de variate încât dacãar fi sã le descrii ºi-ar pierde ºiretenia... ar deveniniºte crepusculi romantici ºi mincinoºi. Ar înºelaorice apus cu rãsãritul, pe orice diavol cu undumenezeu, pe orice Mefistofel cu un Faust. Întreboalã ºi vindecare, stã asemeni unui pariupascalian birocraþia analizelor ºi grotescul scoateriimãruntaielor la vedere prin grafice ºi cifre. Pariulpascalian care exclude din mântuire orice momentde seducþie, orice misticã. Acel „nu ai nimic depierdut” respectând regulile, legile, scanãrile,razele x, listarea continuã de sine prin mecanicafluidelor de contrast, chiureteazã atât de precissperanþa ca act de credinþã, reducând-o la oaºteptare ce te mai amãgeºte doar cu un soi debonus improbabil care se poate prãvãli dintr-oexterioritate absolutã, ce exclude orice formã dedialog. În pariul pascalian existenþa divinã ca ºicaritate e total exclusã. Ea poate apãrea (sau nu),în finalul unui silogism pãgubos, dedus dinpremsie insuficente, urmând logica probabilitãþii.Poþi fi sau nu lovit de un trãsnet, de o revelaþie,de un nivel crescut al eozinofilelor sau aleucocitelor, de o existenþã care þi-e strãinã, darcare se infiltrezã în tine cu toatã potenþa sublimãºi grobianã a Duhului Sfânt. Transcendeþarevelaþiei ºi imanenþa durerii au un punct comun:scoaterea la ivealã a vieþii ca formã de invadare,de cotropire, senzaþia cã eºti scenariul uneicontinue desfigurãri, cã ajungi, pentru o secundã,un soi de Iov care îl poate blestema peDumnezeu doar atât timp cât are suflare de laDumnezeu („Eu jur pe Dumnezeul viu care mãvitregeºte, / Pe Cel Atotputernic care mi-a întorsviaþa-n amar, / Jur cã, atâta vreme cât mai pâlpâieviaþa în mine / ºi-n nãri voi mai avea suflare de laDumnezeu”). Dacã ar fi sã interpretãm în cheieidealistã acest pasaj, am spune cã Dumnezeudevine un soi de boalã autoimunã a lui Iov. Viaþaîn durere apare ca o absurdã excrescenþã a uneigândiri care se gândeºte pe sine, a fiinþei care sepropagã în fiinduri. Durerea este descoperireajocului incorect, a secretului murdar: umilireacreaturii e anterioarã umilinþei acesteia (e motivulpentru care Dumnezeu nu poate decât sã râdãascultând vorbele lui Iov). Dar Iov înfãptuieºteprin revolta sa un soi de miracol contra naturii.Miracolul nu mai este creaþia, ci desprinderea decreaþie. Iluzia autoimunã nu mai funcþioneazãpentru el.

O interpretare anti-idealistã a suferinþei lui Iovo gãsim la Antonio Negri, care mizeazã pestãruinþa lui ontologicã, pe imposibila luideturnare prin transcendent, misticã sau chiarjustiþie (variantele prezentate de cei trei prietenicare îl mustrã pentru cuvintele sale aspre, pentrurefuzul de a se cãi). Analiza lui Negri îmi pareinteresantã prin accentuarea naturii non-stoice alui Iov: nu gãsim la el „separaþia dintre etic ºiontologic”, „etica este fiinþa” (Munca lui Iov.Faimosul text biblic ca parabolã muncii umane,

traducere de Alex Cistelecan, editura Tact, 2012,pp. 47-47). Iov urlã în faþa Domnului o durerecarnalã. Nu-ºi foloseºte intelectul pentru a oanestezia, ci pentru a rezista, pentru a o puteaarãta (striga) fãrã sã o modifice. „Potenþa” lui Iov– ca sã folosesc termenul lui Negri – se exprimãdoar prin aceastã rezistenþã, dar cred, despãrþindu-mã de interpretarea autorului italian cã ea nu maiare o valoare proiectivã în sensul creativ pe careNegri i-l atribuie. Prefigurarea lui Mesia este ocreaþie a disperãrii ºi speranþei, nu este o creaþie”tihnitã”, în libertate. Existã o falie pe carecuvântul italian „potenza” nu o poate surprinde:între putere ºi potenþã ca act proiectivsuprapunerea nu este totalã. Speranþa, aº spuneeste o potenþã lipsitã de orice altã putere decâtcea a purei proiectivitãþi, asemeni puterii ultimeisuflãri, ultimei priviri, ultimei rugãciuni.Ea este unultim tertip, e o ultimã formã de a imagina unviitor, care practic ºi-a pierdut potenþialitatea (aºacum poate fi ea proiectatã de intelect).Kierkegaard surprinde bine acest joc dintredorinþã/disperare ºi speranþã care nu mai poate fimediat decât de miracol. În acest pliu îl plaseazãKierkegaard pe Dumnezeu, întotdeauna dupã ce s-a consumat ultima putere, ultima proiecþieluminatã de raþiune, când omul plonjeazã cuadevãrat în pardoxul existenþial. Tocmai pentru cãNegri pierde din vedere acest pliu, poate sãsuprapunã fãrã rest, durerea ºi munca, sã leatribuie aceeaºi corporalitate, ºi acelaºi timp. Maimult, poate sã le salveze pe ambele princreativitate, prin prefigurarea lui Mesia. DarMesia vine sã rãscumpere suferinþa, adicã sã oanuleze în mod miraculos tocmai pentru cã nupoate schimba nici munca, nici durerea acesteilumi. El le poate doar transfigura. De unde ºiformula lui Pavel: “timpul s-a contractat; restul epentru cei ce au femeie ca neavînd ºi cei ce plângca neplîngând ºi cei ce se bucurã ca nebucurându-se ºi cei ce cumpãrã ca neposedând ºi cei ce sefolosesc de lume ca neprofitând. Trece de faptfigura acestei lumi. Vreau ca sã fiþi fãrã griji”.Durerea lui Iov, dupã cum bine observã Negri, estrigatã din mijlocul acestei lumi care nu se poateschimba, dar ea anuleazã timpul care rãmâne.Este strigatã de dinainte de mântuire. Durerii nuîi poate fi suprapusã munca tocmai pentru cã înea timpul, nu mai are nicio valenþã proiectivã.Durerea este reproducerea paranoicã a aceleaºiclipe care nu mai trece. Ori munca, oricât dedureroasã se epuizeazã într-o ritmicitate carereproduce mecanic (sau mitic) timpul ºi creaþia.Dacã ar fi sã exagerãm interpretarea am puteaspune cã „durerile facerii” sunt singurele în caresuferinþa e ritmatã. Creaþia ar fi o suferinþã careîºi gãseºte ritmul, propria muzicalitate. Dardurerea lui Iov este durerea ultimei suflãri, aultimei proiecþii, lipsitã de timpul gãsirii proprieiritmicitãþi, ºi lipsitã de timpul care a rãmas. Iovmai are putere doar pentru a constata lipsa deputere (”Totul îmi e totuna, deci îndrãznesc sãspun: / El nimiceºte ºi pe vinovat, ºi pe cel fãrãde vinã”). Mesia este mediatorul aºteptat, dar niciel nu mai restabileºte credinþa în dreptatea luiDumnezeu, ci s-ar plasa, miraculos, la antipodulfigurii unui zeu crud: nu a-toate-nimicitorul, ci a-toate-salvatorul.

Aº acorda durerii lui Iov, locul pe care îl arenegativitatea în sistemul lui Adorno sau miracolul

în cel kierkegaardian. Creaþia ºi miracolul vin lacapãtul epuizãrii totale. Vin, aºteptate ºi în acelaºitimp neaºteptate, în locul morþii. Durerea lui Ioveste ”rezolvatã” (expediatã) prin miracol, prineterna voinþã arbitrarã a Stãpânului, prin oricealtceva decât dreptatea cerutã. Dumnezeu poatesã îi redea lui Iov bunãstarea sau sã i-o ia la felcum poate crea sau rãpune monºtri. La acestnivel, nu existã nicio diferenþã între Iov, Leviatanºi Behemot. El distruge sau restaureazã lumea,anulând ºi dispreþuind capacitatea creaturii de acrea. Contrar concluziei lui Negri, aº spune cãmunca se aºeazã mereu de partea rezistenþei ºi nua creaþiei. Genul de timp proiectiv de care muncaare nevoie este altceva decât timpul durerii care s-a oprit ºi altceva decât timpul creativ almiracolului sau al mântuirii, un timp, practicanulat. Clasa muncitoare, cãreia Negri îi atribuiedestinul lui Iov, se consumã în timpul rezistenþeinu doar datoritã recompunerii monstruoase aputerii arbitrare, ci prin inevitabila mecanizare aactelor creative (problema hegemoniei). De parteadurerii gãsim revolta ultimelor suflãri care recade,mereu ºi mereu, în reconstrucþia paranoicã aaceluiaºi model, a aceleiaºi secunde care nu maitrece. De partea muncii, niciun miralcol nu paresã stopeze ciclul revoluþiilor (poate doar cel alhiperrealitãþii) ºi repoziþionarea combatanþilor înSclavi ºi Stãpâni. Durerea în care ”totul e totuna”anuleazã ”potenza” corpului. El este limitat,asemeni politicilor sale. A putut visa (o mai face?)o nemãsurã a caritãþii opusã nemãsurii puterii.Era visul care alimenta nemãsura rezistenþei. I-aurmat visul unei nemãsuri comunitare opusãnemãsurii valorii (plusvalorii). Mai poate Iovelabora alt vis sau s-a abandonat unui cinici somnprofund? A devenit, mai mult decât oricând ºipentru mase mari de ”Iovi” mai comod sã facãjocurile decât sã nu le facã? Sau a rezista adevenit forma perversã în care jocurile se fac ºinu se fac în acelaºi timp?

NNoottaa::

i Mã refer aici, la cinismul descris de Slavoj Zizek înarticolul Cynicism as a form of ideology: ”Cynicism isthe answer of the ruling culture to this kynical subver-sion: it recognizes, it takes into account, the particularinterest behind the ideological universality, the distancebetween the ideological mask and the reality, but it stillfinds reasons to retain the mask. This cynicism is not adirect position of immorality, it is more like moralityitself put in the service of immorality — the model ofcynical wisdom is to conceive probity, integrity, as asupreme form of dishonesty, and morals as a supremeform of profligacy, the truth as the most effective formof a lie. This cynicism is therefore a kind of perverted‘negation of the negation’ of the official ideology: con-fronted with illegal enrichment, with robbery, the cyni-cal reaction consists in saying that legal enrichment is alot more effective and, moreover, protected by the law.As Bertolt Brecht puts it in his Threepenny Opera:what is the robbery of a bank compared to the found-ing of a new bank?”

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Oana Pughineanu

Pervertirea rezistenþeishowmustgoon

Observ o noutate în domeniul artei plastice,care tinde sã devinã aproape un fenomen,anume cã un grafician clujean ca atare

suferã tentaþia culorii. Este exact ce i se întâmplã ºiAndreei Radu. Spre deosebire însã de alþi confraþi,creatoarea ne oferã ºi un paralelism între grafica ºipictura sa diversificatã ca tematicã.

Un grupaj consistent, cu variaþiuni pe temanudului feminin, înfãþiºeazã cu o virtuozitateaproape incisivã o adevãratã suitã de atitudini cefrapeazã prin alternanþã, uneori aproape ironicã.Frumuseþea femininã se desfãºoarã cu o libertatede expresie elocventã în sine, eliberatã de oricefardare esteticã. Molcomit doar prin auraînvãluitoare a unui ton auriu liniºtitor, tonusul vitaldominã dincolo de repausul instanteneelor.

O cu totul altã inspiraþie ne întâmpinã înpicturã, unde tonalitãþile se schimbã, supuse unuidiapazon cromatic infinit mai larg. Dispoziþiainvestigatoare nu þine strict de cromaticã, ci seacordã cu fantezia compoziþionalã, amplã înpeisaje, restrânsã, cvasi-episodicã în temele deinterior. Abordarea însãºi este diversã, îndrãzneaþãºi originalã de la un gen la altul, uneori cuminte,alteori rebelã sub impulsul inovãrii. Forile aºezateîn recipiente discrete sunt când înmãnunchiate,când risipite aerat, sugerând planãri în luminã.Pestriþ colorate, lalele involte alterneazã cu verdeaþahirsutã a unui cactus abia înflorit. Flori de piatrãmulticolore se revarsã în paginaþia tabloului, întimp ce, dimpotrivã, flori dalbe se profileazãaristocratic pe un fond poleit, transmiþând opreþiozitate suavã. Fluturi captivi într-un desiº deierburi transmit totuºi sentimentul expansiv algâzelor. În sfârºit, un pom verde înfrunzit îºi ridicãbogãþia stufoasã dintr-un fotoliu galben, în modulcel mai insolit.

Imaginate într-o transpunere vast atmosferizatã,peisajele - îndeosebi cele din Apuseni - respirã oliniºte evocatoare. Linia oblicã a satului marchezãcompoziþia printr-o vegetaþie rarã, suind în planuriparalele spre orizontul îngustat. Bucolicmuzicalizate, ritmurile ascendente simplificãstructura scãldatã într-o claritate filtratã. Respirândpacea, siturile agreste se aflã în contrast puternic,de pildã cu priveliºtea unui apus înnegurat deumbrele adânc albastre ale unui soare roºu murind.

Fãcând aluzie la un peisaj veneþian sugeratprintr-un gât de gondolã, verdele lagunei sedesfãºoarã însã aproape festiv. O impresie apartedegajã interioarele modeste, reduse la etajereînhorbotate, purtând mici vase cu flori înºirate înritm orizontal. Alteori, o niºã cu obloanele deschiseori, pur ºi simplu, o fereastrã ascunsã dupã perdelerespirã un sentiment de liniºte domesticã.

Preferinþa artistei pentru armoniile staticeconcordã cu aspiraþia sa spre intimitateanetulburatã.

Originalã prin modul în care traduce plasticasentimentului, pictura Andreei Radu se situeazã peun palier propriu, suscitând o atmosferã aparte,uneori deschisã, alteori subtil reþinutã. Multiple,cãutãrile sale într-un domeniu râvnit, ilustrat depersonalitãþi dominante, nu sunt doar de un curajnotabil, ci mai ales simptomatica expresie a uneivocaþii artistice, nicidecum sfioasã. Manifestând oanumitã siguranþã, ea inoveazã totuºi fãrã ambiþii,dar pãtrunsã de convingerea unei chemãri plurale.Înfruntând riscurile schimbãrilor stilistice, nu selasã intimidatã de inerente dificultãþi. Personalitatedistinctã, dãruitã cu discreþie emotivã, ea aspirãtotuºi deschis spre un stil propriu.

***Metafora plasticã transformã astfel sensuri cunoscute

printr-o rafinatã diversiune a rostirii culorii, a tuºeistãpânite cu mãiestrie. Rotirea anotimpurilor sau vãluireaeternã în perpetuã transformare este în esenþãconfruntare poeticã, plasticã, între energia culorilor caldece echilibreazã puterea cromaticã, rece, a valului.

Alexandra Rus

Formele picturale se alãturã într-un regim de fluxdiscontinuu al percepþiei ºi memoriei plastice. La fel ca ºiPaul Klee, se “mimeazã” ingenuitatea, caracterul spontan,intelectual, al reprezentãrii. Modularea plasticã estesingurul element de “profesionalizare” al discursuluidesenat, deºi acesta îºi pãstreazã pe de-a-ntregulingenuitatea. Emoþia plasticã se pãstreazã integral, iarmaniera conservã sinceritatea discursului despre sine înopera de artã ca fapt obiectivat.

Vasile Radu

Cu o puritate nealteratã de trecerea anilor, AndreeaRadu manifestã dezinvolt un comportament de Alice înÞara Minunilor. Adicã se bucurã de spectacolul feeric allumii, întreþinut de învolburãrile mutaþiilor atmosferice,de fabuloasa afirmare a faunei sub-acvatice, completatede exuberanþa unor tonalitãþi provocate de ardenþa unoriluminãri ce imprimã spaþiului pictural amprenta uneipure solaritãþi. Întreaga manifestare a gestului creativ,lejer, fastuos ºi cursiv, lasã impresia unei cuceritoarefrenezii furnizoare de emotivitãþi ºi accente ce þin deimperiul paradisiacului.

Este meritul deosebit al tinerei artiste clujene de acapta ºi struni evanescenþele senzorialului onorându-icadenþele prin supla euritmie a intervenþiilor lineare, cusimbolice caligrafieri de însemne zodiacale, dearhitectonic ºi decorativ rustic, incorporând în hainasãrbãtorescului spiritualizat respiraþiile unui robust tonusexistenþial.

Negoiþã Lãptoiu

E atâta intimitate în pânzele Andreei Radu, încât nuconteazã dacã avem nuduri în fotolii (nudurile acestea debudoar au inocenþa florilor), poliþe cu vase mici, flori înglastrã, pe geam sau chiar în naturã: le scaldã aceeaºiluminã caldã, meliferã, obþinutã din pigmenþi puºiconsistent pe pânzã, sau atât de diluaþi încât se scurgstrãvezii. Tuºele generoase de ulei se împacã uimitor cuacrylul, cu pânza ºi hârtia, consistenþa fiind în acelaºitimp vizualã ºi tactilã. Vizualul devine decorativ cu unsoi de inocenþã plasticã miraculoasã.

Alexandru Vlad

...o creaþie care palpitã vital, ca într-o melancolie,aidoma unei iscãlituri tandre pe suflet ºi în inimã,mângâiatã de surâsuri de soare întârziat, pe care timpul s-a oprit în loc sã le aºtepte. E o tuºã ce duce cu gândul lagrãuntele de polen cufundat într-un ocean vegetal, undemai e loc de liniºte, de luminã ºi de pace. LucrãrileAndreei Radu reconforteazã, mângâie, reînvie armoniatuturor lucrurilor.

Michaela Bocu

Discreþie ºi tandreþe: aceste douã calitãþi picturale odefinesc pe Andreea Radu. Dacã intensa cãldurã atonurilor o identificãm în ciclul de Nuduri (o replicã, orevizitare postmodernistã a nudurilor lui Pascin), încelelalte lucrãri gãsim, nu mai puþin, acest sentiment alcomunicãrii cu lucrurile ºi regnurile. Mã gândesc laSãrbãtoare ºi la Cactus, elogii ale minunãþiilor lumiiconcrete, transfigurate plastic în semne ºi semnificaþiigeneroase. Vegetalul ºi mineralul îºi descoprã, astfel,secrete corespondenþe la Andreea Radu.

Adrian Popescu

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


din expoziþii

Expoziþie Andreea RaduViorica Guy Marica

Andreea Radu, Cactus

Metafora „runna láða sunnu” din poemul„Drápa af Máríugrát” este un kenningdublu prin care scaldul anonim evoca la

mijlocul secolului al XII-lea fãpturile supranaturalemijlocitoare între Dumnezeu ºi oameni. Dacãpânã la introducerea creºtinismului, termenul„runnr”, care în limba nordicã veche se traduceprin „copac”, intra în componenþa unor metaforekenning care se refereau la „rãzboinic”, de ex.„hyrrrunrr – copacul înflãcãrat”1, scalzii secoluluial XII-lea îl asimileazã pentru a denumi îngeriiluptãtori ai noii religii.

Pentru scalzii scandinavi ai anului 1.000, raiulnu este atât un loc mistic ºi binecuvântat, ci maidegrabã un loc deasupra capetelor muritorilor,guvernat de Fiinþa Supremã, din care se dezleagãploile ºi furtunile sau din care coboarã razelesoarelui. De aici ºi „coiful soarelui”, „altarulfurtunilor”, „tâmpla pãmântului” sau „câmpiilesoarelui”, obiºnuite metafore kenning care sereferã la raiul creºtin locuit de „domnul câmpiilorsoarelui” sau „regele tãrâmului furtunilor”.Asocierea „copacului”, ca simbol vertical alîntâlnirii între pãmânt ºi cer, cu fiinþa luminoasãmediatoare între om ºi Dumnezeu este unicã înpeisajul poeziei scaldice ºi se integreazã secoluluial XII-lea - vârsta de aur a poeziei scaldicecreºtine. Poemul „Máríugrát” descrie câteva dintreepisoadele biblice care se referã la viaþa FecioareiMaria ºi este foarte posibil sã fie opera unui poetcunoscut al vremii, care din smerenie refuzã sã-ºiaºeze numele lângã faptele mariologice.

Pregãtitã de o perioadã de coexistenþã organicãîntre elementele care aparþin atât vechii mitologiiscandinave, cât ºi creºtinismului, când poeþiprecum Hallfredr Vandraedskald (scaldul cãlãtor)îºi adapteazã poeme pãgâne încãrcate de aluzii lavechii zei pentru a se potrivi succesorilorcreºtinaþi ai unor regi pãgâni, istoria literarã aacestei perioade este caracterizatã de o atitudinesincreticã faþã de panteonul pãgân al vechii poeziiscaldice ºi noile elemente aduse de cãlugãriimisionari. Elifir Godrunarson, de pildã, îl descriepe „Roms konungr – regele Romei” (Iisus) înpoemul „Thorsdrapa” ca pe un rege viking carecucereºte noi teritorii prin puterea sabiei. Înacelaºi poem, Iisus Hristos este aºezat lângã Urdr,o zeiþã pãgânã a sorþii, „prin aceasta acordându-I-se un loc în panteonul scandinav pãgân”2. Tot înaceastã perioadã, zeul Heimdall, al cãrui rol înmitologia scandinavã era sã apere poarta de laintrarea în lumea zeilor, este asimilatarhanghelului Mihail, protector al oamenilorîmpotriva forþelor rãului. Heimdall este cel care vasufla în trâmbiþã înaintea marii bãtãlii (Ragnarok),în timp ce despre arhanghelul Mihail se spune:„Însuºi Domnul cu un strigãt (de luptã), cu glasulde arhanghel ºi cu trâmbiþa lui Dumnezeu, Se vapogorî din cer; ºi întâi vor învia cei morþi înHristos” (1 Tesaloniceni 4,16).

O serie de poeme compuse în perioadaintroducerii creºtinismului în Scandinavia descriucohorte de îngeri care cãlãtoresc pe pãmânt încãutarea vechilor zei, gata sã-i înfrunte, asemenirãzboinicilor vikingi care îºi apãrã un teritoriuabia cucerit. Un astfel de episod este evocat în

„Saga regelui Olaf Trygvasson”. Invitat la osãrbãtoare pãgânã, profetul Thorhall îi ceretânãrului Thidrandi sã închidã bine uºa ºi sã numai deschidã nimãnui, pentru cã vechile spiritepot face rãu familiei. Însã la cea de-a treia bãtaieîn uºã, Thidrandi se grãbeºte sã ridice ivãrul,gândindu-se cã un cãlãtor însetat are nevoie degãzduire. Rãmas în pragul uºii, tânãrul vede nouãfemei, venind dinspre nord, cu sãbii în mânã,toate îmbrãcate în haine cernite, cãlare pe nouãcai negri, în vreme ce din sud se apropiau nouãfemei îmbrãcate în haine luminoase, cãlare pe caialbi. Thidrandi este ucis de femeile îmbrãcate înnegru. Profetul le va explica celor prezenþi cãbãiatul a fost ucis de fylgjur3, spiritele întunecateale familiei, supãrate de iminenþa creºtinãriioamenilor, fapt care le-ar condamna la o uitareveºnicã. În dimineaþa urmãtoare, povesteºte saga,Thorhall vede dealul din faþa casei despicându-seºi toate fãpturile vechii lumi pregãtindu-se sãplece de teama creºtinilor care se apropiau.Întâlnirea dintre cele douã grupuri a fostinterpretatã ca o alegorie a înfruntãrii dintrespiritele pãgâne ºi îngerii care nu reuºesc sã-lsalveze pe tânãrul Thidrandi, încã necreºtinat.Îngerii au mai fost vãzuþi ducând în rai sufletelecelor trecuþi prin moarte martiricã4, aceasta fiindprincipala cale de accedere spre sfinþenie într-oScandinavie încã pãgânã.

Schimbarea cea mai mare adusã de secolul alXII-lea, când poemul „Máríugrát” circula atât în

refectoriile mãnãstirilor, cât ºi la curtea regalã aNorvegiei, este datã de o anume democratizare aactului poetic. Dacã pânã atunci poezia fusesecompusã de poeþi membri ai unor familii relativbogate ºi importante, în atmosfera unor curþiregale ºi ducale din elita Norvegiei, începând cusecolul al XII-lea poezia intrã în ºcoli ºi mãnãstiri,este studiatã la orele de gramaticã ºi limbã latinã,sau este recitatã dupã liturghie în omiliileversificate. Biserica creºtinã ºi noile ºcoli înfiinþateîn apropierea mãnãstirilor câºtigaserã, aºadar,îndeajuns de multã putere ºi influenþã ca sã poatãdeveni o alternativã socialã, politicã ºi ideologicãla atmosfera curþii regale a Norvegiei.

NNoottee::1. Snorri Sturluson, „Edda, Skáldskaparmál”,

Glossary and Index of Names, edited by AnthonyFaulkes, Viking Society for Northern Research,University College, London, 1998

2. Katrina Attwood, „Christian Poetry”, in „ACompanion to Old Norse-Icelandic Literature andCulture”, editat de Rory McTurk, Blackwell Publishing,2004

3. În limba nordicã veche, „fylgjur” se traduce prin„cel care îþi este aproape” (cf. Kellog, Robert(Introduction). Smiley, Jane (Introduction) „The Sagasof Icelanders”, Penguin Group, 2001) ºi reprezintã oîntruchipare a destinului fiecãrui muritor. De cele maimulte ori se aratã în vise sub forma unor animale, însãpoate apãrea ºi când omul este treaz, vestindu-imoartea.

4. Diana Edwards, „Christian and Pagan referencesin eleventh century Norse poetry”, în „Saga Book ofthe Viking Society”, vol. XXI, pp. 34-54, Viking Societyfor Northern Research. London, University College.

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


metaforele nordului

Îngeri - copacii crescuþi pecâmpiile soarelui

Flavia Teoc

Citesc Hölderlin cum primeºti lovituri(1981)

Citesc Hölderlin cum primeºti lovituri.La fel cu Pascal, cu Inima mea dezgolitã, cu

Fiodor Dostoievski, cu alþii câþiva.Aceste cãrþi sunt fãcute ca sã batã „inima” în noi,

ca niºte pietre.Revenim la vocea lor din nevoie de violenþã care

spalã.Dacã le-am cunoscut cu adevãrat, suferit, încercat

cu fiecare nerv, nu mai putem citi nimic altceva fãrãa cunoaºte ce are derizoriu, atunci, o carte care sã nune dezgoleascã mai mult.

Aceste cãrþi merg spre obscen.Trebuie sã ne temem de ele.

Pentru Hölderlin, obscenitatea sa proprie este ocredinþã, o încredere absolutã, aceastã francheþeamoroasã al cãrei ecou este fiecare dintre rândurilesale; ceea ce tremurã, din aceastã voce de copilneliniºtit, care binecuvânteazã.

Atâta bunãtate în sacrificiu face sã-þi dea lacrimile,ºi aceastã înþelepciune:cã o carte mare se cunoaºte dupã asta, vai: doare.Nu ºtiu vreuna care sã facã excepþie, în mine, de

la aceastã mizerie, care sã valoreze cât de cât: care sãatingã, cel mai exact, frica, iubirea, norocul, sfinþeniacântului baptismal – prostia puternicã de a fi: unde sãse piardã, din lume, ceea ce vrea atât de tare sã seignore.

Ele lasã doar sã treacã, totuºi, puþin din aceastãblândeþe care sugrumã.

Hölderlin spune cântul nupþial, unirea cuelementul ºi doliul.

Durerea, în el, strânge ºi bate de moarte„frumuseþea”.

Aceastã demnitate bizarã este tot rãul – care vrea,întotdeauna, prea mult adevãr.

Mãreþia Sfinþilor þine la ei de o deficienþã aanimalului ordinar, de vreo nãruire a dispozitivelorgenerice care regleazã acomodarea omului normal cupitorescul vulgar.

Atunci când oamenii vor atât de mult figura,cunoaºterea lor este cea a elementului.

Ei sunt grei.ªi, în aceastã experienþã a profunzimii, o energie

amoroasã atât de volatilã îi poartã, încât ea lepãstreazã, faþã de voinþa de a trãi ºi de truda avizatãa speciei, acea alurã caracteristicã bolnavilorincurabili.

Nimic care sã nu-i lege, cu toate acestea, dedestinul comun.

Stângãcia lor însãºi îi leagã de mamelã. Vocea lordezgustã ca laptele cald.

Aceastã gândire este propria lor prostie ºi toatãînþelepciunea lor care decepþioneazã: cã cele maiarhaice dintre toate cuvintele sacre ale speciei vor fi ºicele din urmã;

cã e zadarnic, ºi prostesc, sã negi „sublimul” saunumele „sufletului” sau „zeul”.

În plus:cã rugãciunea þine de vrãjitoria cea mai sumarã

care poate fi imaginatã;cã o simplitate enormã o conservã, purtând-o, ca

pe ceva din om care nu vrea sã treacã;cã ea este cânt ºi, prin asta, dintre puþinele acte

veritabil tragice ale oamenilor.Pentru „zeu”, rãul sãu nu are istorie, în afarã de

istoria elegiei.

Pentru cã a voit cu furie perfecþiunea unui cânt,Hölderlin nu este doar un Sfânt.

El este omul unei arte.Aceasta dubleazã rãul:aceste douã disperãri ultime sunt în rãzboi, în el,

între înþelepciunea morþii ºi visul unui corp sublim,pe care îl riºti, împotriva morþii, în acest rãmãºag – alunei cãrþi:

„Fac tot ce pot atât de bine cât pot, dar, atuncicând vãd cã drumul meu sfârºeºte în acelaºi punct cucel al celorlalþi, cred cã trebuie sã fii nelegiuit ºinebun furios ca sã cauþi o cale la adãpost de oriceatingere, ºi cã nu existã remediu împotriva morþii.”

Tragicul merge repede spre insuportabil, dacã nune facem o datorie din aceastã cruzime, dacã nuveghem ca nimic sã nu diminueze aceste douã dureriºi dacã nu le pãstrãm, sprijinite una de alta, inamice,þepene de moarte, geloase pe rãul lor pânã la cãdere.

Hölderlin nu ignorã niciodatã cã regula trebuie sãlimiteze „teribila putere a elementului”, pe care totuºinici o limitare nu o va putea vreodatã conþine.

Rãmâne mereu ceva din ea în vocea sa.Mãreþia unei vieþi care se dedicã unei cãrþi þine de

asta, cã este bãtutã, sfãrâmatã de aceastã injoncþiunenebuneascã de a egala în voce ceea ce este sau, dacãvrem, de a readuce la unitatea unei voci ceea ce esteîn mod fundamental separat.

ªi meritul sãu, care este mult departe de merit:cuvântul cunoaºte ceea ce îl îngreuneazã.

Asta trece printr-o anumitã fidelitate, de înþeleptstrãvechi, faþã de imediat ºi de doliu.

Da, „sã nu trãdezi”.

Sã încuviinþezi la „aceºti munþi strãlucitori”, curiscul de a rata totul, de a minþi totul, de vreme ce lafel de bine nu e drum pe unde sã evadezi.

Vine apoi datoria: („ceea ce este cel mai greu”), ºidupã fatalitatea noastrã particularã „sã ºtii sã teserveºti în mod liber de ceea ce ne este propriu”.

Cu acest preþ poate fi auzitã o voce într-o carte.Justeþea pe care iubim reuºeºte cu greu sã vrea sã

spunã.Ea are nevoie mai întâi de asta: sã þinem la

distanþã reaua „bunãtate”.Iar în ce priveºte „arta”: („sã menþii orice lucru în

propria sa permanenþã”, sã nu calomniezi nimic dinceea ce este)

- datoria sa proprie:„(sã iei) totul în serios, astfel încât afirmaþia astfel

auzitã sã constituie forma supremã a semnului”.Cum aº spune asta:cã textul-Hölderlin în întregime cade pradã

disperãrii ca sã fie spuse, fãrã pierdere, „fluviul,acolo”, „Alpii argintii”, înþesaþi de fiinþã;

cã el se sfãrâmã de aceasta: sã facã sã treacã învoce „zeul”;

cã durerea a ceea ce îl sfãrâmã face sã urce cuîncã o treaptã exigenþa; împinge, mai sus, „eºecul”;

cã întotdeauna, porneºte din nou, pânã când însfârºit s-a sfãrâmat resortul (în „nebunia” însãºi, el numai poate „sfârºi”);

- cã el „cunoaºte” prin asta ceea ce „rateazã”.Asta, în sfârºit: cã în disperarea de a spune

„zeul”, atât de apropiat, el nu înceteazã sã scrie, nupoate decât sã scrie,

iarãºi.

Aceste vorbe ale lui Cézanne, luând ulciorul depe masa unde se mãnâncã, punându-l în faþainvitaþilor veniþi sã vorbeascã despre „picturã”,spunând: „Uite. Totul este acolo”.

Hölderlin duce cenzura ca un maestru asupra atot ceea ce nu ar bate, în voce, de la miºcarea însãºia stuporii ontologice, pe care viseazã sã o ridice la uncorp luminos - de cuvânt.

Arta se vede onoratã de o necesitate proprie înnecesitatea generalã, sigurã pe înþelepciunea disoluþieisimple, sigurã pe înþelepciunea puterii semnelor.

Specia vrea sortilegii. Întotdeauna va avea aceastãdorinþã. ªi întotdeauna cântecul conjurã - ºibinecuvânteazã.

Ne arãtaþi asta, Hölderlin: cã oameniiîngenuncheazã ºi se tem în faþa unei voci care,simplu, spune.

Nu faci „elogiul” a ceea ce sfãrâmã, pãstrezisemnul loviturilor tale.

Nu aº vrea sã spun nimic, aici, atunci când îmiinterzic orice „comentariu” ºi orice glosã, decâtaceasta, care rãmâne:

sfântã este violenþa unei cãrþi care atinge;doar aceastã violenþã ridicã cântul, sau spunerea,

la forþa sa fatalã.ºi asta:violenþa-Hölderlin este o blândeþe, cântec închinat

lucrurilor care stau dedesubt, încetând sã fie cânt,devenit raport dezgolit.

Din aceastã dezgolire nu pãstrãm niciodatã decâto injoncþiune.

Nu vreau sã pãstrez nimic altceva.

Pentru noi, Legea(Despre Hölderlin)

(Revista Europe,Paris, martie 2000)

Referinþele la corespondenþã ºi la operelelui Friedrich Hölderlin sunt datedupã ediþia publicatã de Bibliothèque de la Pléiade,dirijatã de Philippe Jaccottet,Gallimard, Paris, 1967.

„Prin bucurie te vei strãdui sã înþelegi ceea ce estepur”

Primul, de la greci încoace, Hölderlin va firedeschis în faþa calculului poetic câmpul deplin alsfidãrii care îl cheamã, îl provoacã, îl impune laînãlþimea aºteptãrii unde face, pentru muritori, odatorie. Primul, de la începuturile noastre el a pusdin nou în faþa puterilor poemului, cu seriozitate,

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


excelsior

Despre Hölderlin (II)Jean-Paul Michel

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


mize de fiinþã, de adevãr - a spus într-un mod

inimitabil de „înãlþãtor ºi miºcãtor”1 prietenia înprivinþa imediatului ºi doliul. Realului imposibil-de-gândit i-a dat numele antic al excesului: „divinul”.

Ce înseamnã asta, la drept vorbind, sã iei poezia„în serios”2?

Un prim rãspuns, prea grãbit, ar putea fi: a ocunoaºte þine de o datorie proprie, de care nu arputea sã o scuteascã nici teologia, nici filosofia3, nicipolitica. Asta, departe de orice zburdãlnicie formalã:intimarea care pentru poezie, face legea nu s-ar puteaplãti cu jocuri fãrã mize4.

Finitul prezintã la nesfârºit infinitul.Contrapartida poeticã pe care o cheamã aceastãmiºcare vie cere mijloace meditate. O prospeþime, oprofunzime, un ton - aceastã voce a inimii personale-nepersonale pentru care nu am sfârºit sã fimrecunoscãtori, ºi cãreia cei mai buni îi vor fiîndatoraþi multã vreme.

Elementul propriu al poeticului este fervoarea,care permite întâmpinarea adevãrului in miºcareaunei iubiri. „Sã urci ºi sã cobori trepteleentuziasmului (begeisterung), asta este vocaþia ºivoluptatea poetului” (605). Numai aceastã iubire lepoate da locul potrivit fiecãruia dintre momentelesensibilului ºi inteligibilului, eroarea însãºi gãsindu-ºimomentul sãu în dezvãluirea adevãratului concret:„Singurul adevãr autentic este cel în care eroareadevine, la rândul sãu, adevãr prin faptul cã aceasta,în ansamblul sistemului sãu, o plaseazã în epoca ºilocul dorite” (606). „De asemenea, poezia supremãeste cea în care elementul non poetic devine ºi elpoetic, prin faptul cã, în ansamblul operei, el seenunþã la momentul ºi în locul potrivit” (606, 607).

Cea mai înaltã provocare a poeziei este de apricepe „în ce fel declinul ºi ceea ce este de fixat,sensul viu - care nu poate fi calculat - este pus înrelaþie cu statutul calculabil”5. Conteazã deci sãgândim „calculabilul” poeticului pentru a-l ridica câtde sus se poate în faþa incalculabilului „sensului viu”,ºi prin aceasta, atât cât se poate, sã-l întâmpinãm, sã-irãspundem, sã facem semn.

Justa sensibilitate este „cea mai bunã reflexie apoetului”. „Ea este o frânã („delicateþe”, „justeþe”,„luciditate”) dar ºi un imbold (o „ardoare”) pentruspirit”; „inteligenþã ºi voinþã deopotrivã” (605, 606).Pentru a se feri totuºi de un exces de tandreþe, eatrebuie sã se exercite „sobru”: „Acolo undesobrietatea te pãrãseºte, acolo este limitaentuziasmului tãu”. „Aceastã sensibilitate (...) preatandrã (...) devine mortalã”. „Dacã spiritul selimiteazã, ea devine prea intensã, luciditatea eidispare, ea antreneazã spiritul, pradã unei agitaþii deneînþeles în nelimitat”. Aceastã dublã putere de„ardoare” ºi de „luciditate”, „inteligenþã ºi voinþãdeopotrivã” este singura care îi poate da poemului laun loc „delicateþe”, „îndrãznealã”, „justeþe”. Ea þinetot atât de fibra sensibilã nativã cât de culturã, dejudecatã, de curaj, de suveranitatea pe care o cercuvântul potrivit, cântul potrivit.

Numai filosofia, separatã, se împiedicã de limitainternã a speculaþiei intelectuale pure. Ea se sustragefervorii datorate în privinþa concretului ca ºi concret,iubirii figurilor sensibile ale finitului-infinit:

„Însã înþelepþii care nu se deosebesc decât prinspirit, decât într-un mod general, se întorc cu marevitezã la Fiinþa purã ºi cad într-o indiferenþã cu atâtmai mare cu cât cred cã au diferenþiat (...). Ei ºi-auabuzat natura nearãtându-i decât gradul inferior alrealitãþii, umbra realitãþii, opoziþie ºi diferenþiereideale, ºi natura lor se rãzbunã (...)”. „Iubirea, dincontrã, se complace cu tandrele descoperiri” (607).

Acest protest în ceea ce priveºte pretenþiile deintelecþie purã, separatã de atenþia sensibilã la concreteste pretutindeni prezent la Hölderlin:

„Prin bucurie te vei strãdui sã înþelegi ceea ce estepur” (607) „Orice cunoaºtere ar trebui sã se înteme-ieze pe studiul Frumosului”. „Cãci a câºtigat mult celcare reuºeºte sã înþeleagã viaþa fãrã sã aibã sufletul îndoliu” (607).

„Trebuie oare ca omul sã piardã în abilitatecreatoare, în facultate sensibilã, ceea ce spiritul sãucâºtigã în anvergurã? Fiindcã una nu este nimic fãrãcealaltã!” (607). Hölderlin ºtie cã, despãrþitã demiºcarea iubirii în privinþa infinitului sensibil alfinitului-infinit, „inteligenþa care nu se naºte decât dinnecesitate este întotdeauna pieziºa” (607).

Hölderlin nu neagã, el îmbrãþiºeazã, ia de mânã,cãlãuzeºte. În cântul sãu izbucneºte da-ul sacrugraþiei fiinþei-în-strãlucire.

Aceastã graþie este întâmpinatã, refractatã, depoemul just.

La el, sfidarea însãºi are un ton de copilãrie.Acesta îl ridicã la o inocenþã superioarã, informatã decunoaºterile cele mai grave, cele mai fine, din primelepânã în ultimele zile.

Nu numai cã poezia nu este o ramurã minorã aformaþiunilor limbajului, ci ea este propriu-zislimbajul care întemeiazã toate limbajele, le faceposibile, le comandã, le poartã. Prin ea s-a întâmplatZeii:

„ºi el, veghind pe jumãtate, visãtor de temut,Va spune, ca acei din vechime cu inima plinã de

trufieCare strãbãteau Asia cu fluierul lorCã Zeii s-au nãscut odinioarã din verbul sãu”6

Ea angajeazã forma a ceea ce poate fi gândit,geniul limbilor, posibilitatea lumii de a fi locuitã,figurile, în ea, ale divinului precum ºi cele mai înaltepotenþialitãþi muritoare. Ea le formeazã, le fasoneazã,le lumineazã, le dã o figurã dezirabilã.

În epoca raþionalizãrilor logico-politice, Hölderlineste omul acestei cunoaºteri pentru care nimic dinceea ce, dintre încercãrile originale ale artei, pare„finit”, „trecut”, „pierdut”, nu este niciodatã sfârºit,trecut, pierdut. Cele mai vechi ecouri îl fac sã fiepresimþit pe cel foarte apropiat, care le ascunde ca peo comoarã dintotdeauna deja amicalã.

El are gustul istoriilor lungi, profunde, alfundaþiilor, al revelaþiilor. „Ambiþia nepotolitã”7, de ada infinitului real contrapartida sublimã pe care oreclamã este declaratã din prima tinereþe. Sã ajungi lasine la nesfârºit nou ºi viguros este destin de poet, devreme ce muritorii nu pot ajunge la ei înºiºi în afara„vãlului cuvintelor” þesut în faþã „majestãþii vidului”.Miracolul ar fi ca, din opera lor, sã se întâmple olume, cum s-a întâmplat cu Geniul grec.

Hölderlin este la egalitate cu Heraclit, Empedocle,Sofocle, Fedra. El presimte, dincolo de moºtenireaamicalã a timpului sãu, niºte lãcaºe mai vechi, mereuactive, apropiate, iradiante. Onoarea sa, sarcina savor fi sã le capteze partea activã, sã reînnoade firele,sã þeasã într-un mod nou Vechiul ºi Modernul,apropiatul ºi îndepãrtatul, natalul ºi strãinul, prieteniafinitului ºi teribilul lipsei de mãsurã, „viaþa” ºi„cântul”.

Divinul se încearcã în experienþa tragicã aelementului infinit. Nimic nu e ca aceastã experienþãpentru a întemeia o încredere nouã în limbã, pentrua o reîntemeia, pentru a o scãlda din nou într-o baiede tinereþe. Pariul pe figurile poeticului nu poatefuncþiona fãrã conºtiinþa unui eºec probabil: resimþimsoarta lor ameninþatã, în teamã, ºi aproape cã ampurta dinainte doliul „imposibilei” lor victorii. Doarele, cu toate acestea, rezervã ºansa unei bucurii.

Hölderlin a fãcut experienþa decepþiei politice. Ela cunoscut, la douãzeci de ani, entuziasmul Raþiuniimodernilor. Mai târziu, rãnit, va avea forþa de aregãsi, mult dincolo de decepþionantele hazarduri alerevoluþiilor pozitive, marile mize de recunoºtinþã ºide respect pe care le cheamã vieþile muritoare.

Va rãmâne mereu fidel unei anumite idei despreJustiþie: cea a unei regalitãþi strãlucitoare a prieteniilordintre oameni8.

Poate cã este singurul care a ºtiut sã împleteascãla asemenea înãlþime prietenia cu justiþia, acestesuveranitãþi reciproce.

Cum nu a ºtiut niciodatã sã piardã, în

momentele de cel mai înalt tragism, punctul devedere al bucuriei: la Hölderlin, de la un capãt lacelãlalt, valoarea superioarã este bucuria9.

Poate acesta este lucrul pe care l-am „uitat” celmai mult: exultarea de a fi, ºi în focul devenirii.

Iatã, cu siguranþã, prima gândire modernã cuadevãrat afirmativã - niciodatã muºcatã de ironie, cala Nietzsche, chiar dacã la Nietzsche, prin excepþie,ironia ar fi încã afirmativã, încã o generozitate.

Cele mai bune ocazii de bucurie sunt prietenia,Adevãrul, Divinul.

.

Note:1. Jean-Luc Nancy, Rezistenþa poeziei, William

Blake & Co, 19972. "Fãrã îndoialã este în natura mea sã iau

lucrurile prea în serios, dar Domnul fie lãudat pentruasta, cãci astfel nu risc sã le iau prea superficial."(Scrisoarea 32, in Opere, La Pléiade, 1967, p. 60).

3. Scrisoarea 33, cãtre mamã: "Domeniul nostru[...] este de asemenea mai vast decât cel al celorlalþi,cãci muza începe sã strâmbe din nas atunci când fiisãi nu îºi aduc ofrandele decât pe altarul filosofieisau al teologiei." (ibid., p. 60)

4. Orice dezinvolturã îi este chiar interzisã :Scrisoarea 147, cãtre Karl ; 2 nov. 1797 : "Sunt destulde opus faþã de gustul zilei, dar voi rãmâne mereuaºa de încãpãþânat, ºi sper sã-mi croiesc drum : Suntde pãrerea lui Klopstock :

"Poetul care se mulþumeºte sã se joacenu se cunoaºte pe sine nici pe cititor.adevãratul cititor nu e un copil ;el vrea sã-ºi simtã inima virilãmai degrabã decât sã se amuze."Sau : pentru Iduna (iunie 1799?], p. 593. "Nu

frivolitate rece, ci o omenie naturalã, o ordine simplãºi clarã, concizia ansamblului - fãrã salturi saubizarerii capricioase ºi afectate".

5. în Remarci asupra lui Oedipe, pp. 951-952.6. Empedocle, p. 474.7. Scrisoarea 31, cãtre Louise Nast, p. 58 : "Nu

râde de mine, - (...) melancolia mea insurmontabilã -provine, dacã nu în întregime, mãcar în mare partedin ambiþia mea nepotolitã. Odatã ce ea va fi obþinutce vrea, atunci, ºi nu înainte, voi fi perfect vesel,mulþumit ºi sãnãtos". Nu numai veselia ºimulþumirea, dar ºi sãnãtatea vor fi puse în relaþiedirectã cu ambiþia sublimã, care, pentru a oferi vreogaranþie de echilibru psihic în viitor trebuie "sã fiobþinut ce vrea" : posteritatea poeticã, genialã, "scutuldivin" câºtigat cu "certitudine" pentru "inocenþã",prietenia imediatului, "majestatea a ceea ce eadevãrat". Aceeaºi scrisoare : "(...) Nu e sigur cãaceastã dorinþã poate vreodatã sã se realizeze; cãaceastã ambiþie - omeneascã, la urma urmei - va fivreodatã satisfãcutã ºi cã voi putea deci într-o zi sãfiu complet vesel, complet mulþumit ºi sãnãtos".

8. "Am trãit regeºte împreunã", Scrisoarea 8, cãtreImmanuel Nast, p. 23.

9. p. 23 : "Ce bucurie nebuneascã mi-ar provocasimpla promisiune de a veni, oh, promite deci, dragulmeu prieten - sunt sigur cã îmi vei acorda cu plãcerecâteva ore de bucurie" - cãtre Nast, 26 martie 1787.

Traducere deLetiþia Ilea

Graham Swift se numãrã printre cei maiapreciaþi romancieri britanici din generaþiadeja vârstnicã (n. 1949): romanele sale au

fost traduse în peste treizeci de þãri, iar douã aufost ecranizate, versiunea lor filmicã beneficiind deactori de prim rang, ca Helen Mirren, JeremyIrons ºi Michael Caine. În plus, a primit ºi destulepremii, la nivel naþional, inclusiv mult-râvnitulMan-Booker Prize pentru Last Orders (1996 – înromâneºte întitulat Ultima comandã, tradus pentru„Polirom” de Petru Creþia ºi Cristina Poenaru).Totuºi, faima i se bazeazã pe romanul maitimpuriu, Waterland (Pãmântul apelor, traducereromâneascã de Cristina Poenaru ºi Maria-SabinaDraga, Editura „Univers”, 1997), o carte caretranspune în impecabili termeni ficþionaliperceperea istoriei mari de cãtre omul de rând. Dealtfel, în toate romanele sale discursul ficþionaleste subtil potenþat de referiri la istoria mare,prezentând realitãþi alternative ºi perspectivepersonale diverse, uneori conflictuale, asupratrecutului imediat ºi a condiþionãrii prezentului decãtre acesta. În lumea ficþionalã a acestui autor“identitãþile narative”, adicã, în ultimã instanþã,personajele, sunt agenþi ai unei reþele interactivecomplexe, cu trãsãturi individuale dezvãluitetreptat, în decursul procesului de definire aidentitãþii lor intime ºi a identitãþii lor publice.Trãind într-o lume imaginarã, sau “naratã”, daruna dependentã de cea realã, aceste personaje,extrem de variate ºi totuºi derivate dintr-o matriceuniversalã, sunt angajate într-o reprezentarediversificatã ºi complexã a lumii, dezvãluinddeopotrivã faþetele emotive ºi cognitive aleexistenþei ºi condiþiei umane. Realitatea esteprospectatã de cãtre aceste personaje prinintermediul experienþei proprii, care îºi asumã unrol cognitiv, proiectând totodatã identitãþile lorasupra realului. Proza lui Swift este populatã deoameni obiºnuiþi, autorul fiind însã preocupat sãaducã la suprafaþã excepþionalul din strãfundurilevieþilor aparent banale. Acest lucru îl realizeazãacordând personajelor libertatea de a-ºi relatapovestea personalã (dar într-o cronologiedevãlmãºitã ºi prin constante referiri la trecut, înformã de flash-backs), destinele individuale ºisituaþiile semnificative fiind juxtapuse în vedereaobþinerii unui tablou mobil al colectivitãþii. Artanarativã a lui Swift exceleazã prin creareapersonajelor cu funcþie de actanþi ori deobservatori, prin redarea veridicã a interacþiuniidintre aceºtia, manevrarea punctului de vedere,elasticizarea timpului ºi a spaþiului, alternareavocilor narative ºi, normal, întrepãtrundereadiscursului ficþional cu cel istoric. Comunã tuturorromanelor lui Graham Swift este structuranarativã ce urmãreºte tribulaþiile unui personaj înprezent, aproximându-l însã pe acesta nu doar prinreþeaua de relaþii cu alte personaje, în planulimediat, ci ºi prin explorarea constantã a atrecutului (istorii de familie, istoria publicã).Romanele propun modalitãþi diverse de raportarela trecut, de la observatorul pasiv al istoriei dinThe Sweet Shop Owner la identitatea dialogicãdin Out of This World ºi la poveºtile individualesuprapuse din Last Orders, roman incriminat, lavremea lui, pentru plagiat, datoritã asemãnãriiizbitoare cu scrierea lui Faulkner As I Lay Dying.

Desigur, piesele centrale din acest punct de vederesunt Waterland ºi Ever After, meditaþii asupraposibilitãþii ºi oportunitãþii cunoaºterii trecutului,care recompun istorii de familie miºcându-se îninteriorul a douã rame temporale, trecutul,furnizor de explicaþii (inclusiv de ordin genealogic)pentru prezent ºi prezentul, cu foarte complexeledeterminãri ale personalitãþii în funcþie de relaþiilecu Ceilalþi. În The Light of Day (Lumina zilei,traducere româneascã de Luana Schidu, “Polirom”,2006), autorul împrumutã formula romanuluipoliþist, naraþiunea luând forma unei anchete ºinaratorul fiind însuºi investigatorul, dar accentul,departe de a cãdea pe spectaculos, este plasat pepsihologia personajelor implicate, pe nevoia de acunoaºte resorturile ascunse ale acþiunilor umane,profilul psihologic din spatele comportamentului,modul în care trecutul nedesluºit influenþeazã, bachiar determinã, acþiunile prezente.

Consecvent interesului sãu pentru istorie,Graham Swift apeleazã ºi în cel mai recent romanal sãu, Wish You Were Here (2012) la un montajpsihologic menit sã demonstreze modul cumpersoane insignifiante sunt afectate deevenimentele cu larg ecou în viaþa omenirii, încazul de faþã atentatul de la 11 septembrie 2001 ºirãzboiul din Irak. În centrul romanului, al cãruititlu este un vers din William Blake (“Aº vrea sã fiiºi tu aici”, frazã scrisã de protagonist, Jack, peilustratele trimise iubitei sale Ellie din vacanþelepetrecute în tinereþe împreunã cu mama ºi fratelesãu pe coasta de sud a Angliei, momente pe carele considerã cele mai fericite din viaþa sa), se aflãun cuplu de vârstã mijlocie, Jack Luxton ºi soþialui Ellie, care administreazã un camping de rulotepe Insula Wight. Jack ºi fraele sãu mai tânãr, Tom,sunt descendenþi ai unei vechi familii de fermieridin Devon care se ocupau cu creºterea vitelor;afectaþi de “boala vacii nebune” ºi de mãsurilenemiloase luate pentru eradicarea acesteia, Jackand Ellie vând ferma ºi se refugiazã în InsulaWight. Tom, fratele mai tânãr, intrã ca voluntar înarmatã ºi îºi pierde viaþa în Irak (timpul naraþiuniieste, cu aproximaþie, anul 2006). Când Jack aflãvestea morþii fratelui sãu Tom în Irak, se hotãrãºtesã-l înhumeze în cimitirul de lângã vechea bisericã,alãturi de pãrinþii lor, iar aceastã crizã existenþialã

este prilejul unor lungi incursiuni mentale întrecut. Jack asistã la ceremonia de “repatriere” înOxfordshire, urmatã de o înmormântare discretãîn Devon. Pe mãsurã ce se desfãºoarã cãlãtoria luiJack, romanul câºtigã substanþã prin reconstituireavieþii pãrinþilor celor doi bãieþi, insistând asuprasinuciderii tatãlui, diagnosticat cu cancer. Implicit,la modul evocativ, dar nu nostalgic, estereconstituit un stil de viaþã: acela al fermierilor dinDevon, ale cãror tradiþii sunt distruse decalamitãþiule timpurilor noi. Dupã cum observãcronicarul ziarului The New York Times, StaceyD’Erasmo, “... miºcându-se cu graþie, fãrãostentaþie, de la un punct de vedere la altul,romanul evocã o ranã psihicã colectivã, exprimatãprin diferite personaje, concomitent fãcându-i peoameni sã se apropie unii de alþii sau sã seîndepãrteze irevocabil, în funcþie de factoriineºtiuþi ai sorþii”. Printre cele mai mari reuºite alelui Graham Swift în acest roman se numãrãprezenþa spectralã a lui Tom, personajul fãrãprezenþã fizicã, care obsedeazã diferite persoane înfeluri diferite, rãmânând însã o constantã înmintea lui Jack, în parte datoritã copilãriei ºitinereþii comune, legãturilor de familie, suferinþeide pe urma aceloraºi întâmplãri ºi evenimente.Pentru Jack, Tom reprezintã calea neurmatã, un altmod de a trãi istoria comunã, iar uneori el iaproporþiile unui model de urmat, al unui erou altimpului nostru.

Wish You Were Here nu are o construcþieliniarã; romanul este constituit din capitole scurte,la rându-le formate din secvenþe ºi vignete, astfelcã povestea se cere reconstituitã, ca într-un jig-sawpuzzle. Prezentul se amagalmeazã cu trecutul pe osuprafaþã epicã vãluritã, care face dificilã, pentrucititor, înaintarea în poveste. Totuºi, armãturaepicã este relativ simplã ºi evidentã dupã lecturacâtorva zeci de pagini. Comentatorii (BenjaminMarkovits în The Guardian) au observat înrudireatematicã a acestui roman cu Last Orders: ambeleau ca nucleu aranjamentele fãcute pentru oînmormântare, ambele investigheazã disoluþia unuimod tradiþional de viaþã, ambele evidenþiazãdiferenþa dintre adevãruri ºi cliºee. Virtuozitatealui Graham Swift se regãseºte în stilul discret,evocator, în capacitatea de a reda nuanþe desimþire ºi gândire, fãcând dovada unei sensibilitãþiºi subtilitãþi apropiate de cele ale lui Henry James,maestrul realismului psihologic, curent în care,neîndoielnic, se înscriu ºi romanele acestui singularautor.

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


flash meridian

Graham Swift ºi provocãrilesecolului XXI

Virgil Stanciu

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


În 1959, Miles se pregãteºte sã dea lovituracu magistralul Kind of Blue ºi îºi dã seamacã are nevoie de Bill “ca de aer”, acesta

fiind singurul care se pricepea “pe de-aîntregul” la un alt fel de muzicã. De cum îlcheamã, pe deplin conºtient cã e vorba de oocazie unicã, pianistul se întoarce fãrã sãcrâcneascã ori sã stea pe gânduri, ºtiind desprece e vorba ºi ce anume pune la cale Miles.Trompetistul procedeazã în chipul cel maiciudat: le împarte celor cinci muzicieni schiþedestul de sumare, le spune câte ceva desprecum vede el lucrurile, dupã care îi aruncã purºi simplu în apa cea mai adâncã a „cântatului”,îi urmãreºte sã vadã cum se descurcã ºi - dacãe nevoie – intervine corectând ori punândlucrurile la punct. Kind of Blue nu esterezultatul “cap-coadã” al unei unice sesiuni deînregistrare, ci – la fel cum se va vedea/auzi totmai clar în anii urmãtori – reprezintã, în fapt,rodul unei munci epuizante constând înreluarea, selectarea ºi mai cu seamã montareaunor episoade mai mult sau mai puþindisparate care au ajuns în cele din urmã sãsatisfacã atât pretenþiile ºi convingerile(adeseori, destul de nebuloase!) ale“întunecatului magician” cât ºi pe cele alefanilor.

Cândva, Bill Evans avea sã povesteascã unepisod peste mãsurã de bizar, datând din chiarzilele cele mai fierbinþi ale celebrissimei înreg-istrãri. Aflãm astfel cu surprindere cum Milesobiºnuia sã-i “dea teme acasã” ºi sã-l “ia laîntrebãri” cerându-i adesea sã-i spunã ce “sepoate scoate” din diferite combinaþii de acor-duri. La un moment dat, pianistul ºi-a mâncato noapte întreagã pentru a-i rupe gura infatuat-ului trompetist, care – încântat de rezultat - apreluat din zbor ideile ºi le-a “fructificat” într-osuperbã piesã care avea sã se intituleze “Bluein Green”. Despre rolul lui Bill n-a pomenit ovorbã, deºi - în cele din urmã - s-a îndurat ºi l-a“cadorisit” cu 25 de dolari. Cam tot atunci,Miles a ºi “supt” de la Bill tot ce trebuia sã ºtieîn legãturã cu Rahmaninov, Haciaturian sauRavel ºi Debussy, punându-se la zi cu muzicaclasicã de la începutul veacului XX. Undeva pela sfârºitul anilor 50 Bill Evans se apucase dejade heroinã, Miles neizbutind sã-l convingã sãrenunþe. Dupã Kind of Blue, drumurile lor s-audespãrþit, Bill cãutând cu înfrigurare “sufletepereche” ºi reorientându-se în consecinþã înspreformule de trio, însã nedând cu piciorul nicirolului de “sideman” în diverse grupuri. Rãmânnotorii prestaþiile pianistului alãturi deCannonball Adderley sau în grupul lui LeeKonitz.

În 1959 are loc o tentativã de trio cu basis-tul Jimmy Garrison, care nu a fost cine ºtie ceconvingãtoare. La scurtã vreme însã avea sã seproducã miracolul întâlnirii dintre Bill ºitânãrul basist Scott LaFaro, care avea sã-l aducãîn combinaþie ºi pe ritmicianul de zile maricare era Paul Motian. Noul grup avea sã devinãîn scurtã vreme unul dintre cele mai faimoaseºi performante din întreaga istorie a jazzului.Cei trei cântau cu precãdere standarde, dar ºicompoziþii proprii. Ceea ce deosebea acest

grup de oricare altul era o empatie fantasticã,nemaiîntâlnitã pe care Bill Evans o va definicândva ca fiind legãtura profundã, greu deexplicat intervenind între cei trei muzicieniinteresaþi/implicaþi în primul rând într-odevenire sau împlinire comunã care sã ducãfinalmente la o stare/comunicare aproapeextrasensorialã. “Chiar dacã ar fi fost nevoie deun an sau doi, nota undeva Bill Evans, eraminteresaþi mai ales în a lãsa muzica noastrã sãcreascã, sã se împlineascã fãrã nici un fel deambiþii în ce ne privea …” Miracolul s-a întâm-plat, materializându-se sub forma unui splen-did LP intitulat Portrait in Jazz. Succesul a fosturiaº, pe mãsura intensitãþii muzicii celor trei.Au început apoi turneele epuizante ºi în 1960nu a mai ieºit nici un LP. Pe piaþã îºi fãcuserãtotuºi apariþia douã înregistrãri pirat (The 1960Birdland Sessions) care se vor edita de altfelpostum. Tot în 1960, trio-ul participã laNewport Jazz Festival pentru ca în 1961 sã dealovitura cu trei înregistrãri de referinþã:Explorations, A Night at the Village Vanguardºi Waltz for Debby. Este vorba – fãrã nici oexagerare – de înregistrãri devenite legendare ºiconsiderate în unanimitate a fi unele dintrecele tulburãtoare ºi mai intense/dense (aproapeinsuportabile!) momente din întreagã istorie amuzicii de jazz. Unicitatea lor constã dinpãcate ºi în faptul cã sunt ultimele înregistrãriale contrabasistului Scott LaFaro care se vaprãpãdi în acelaºi an. Bill Evans este dãrâmat ºi– timp de câteva luni - nu mai dã nici un semnde viaþã, deºi într-un târziu sfârºeºte prin a-ºireveni. Noul basist este Chuck Israels care iaparte la înregistrãrile cu flautistul Herbie Mann(“Nirvana”) ºi cu ghitaristul Jim Hall,“Undercurrent”. În aceeaºi perioadã, de unulsingur, va înregistra discul Conversation withMyself, realizat în tehnica “overdubbing”, care-iva permite sã suprapunã trei intervenþii pianis-tice. Succesul e asigurat ºi pianistul are partede primul sãu “Grammy Award”.

Partea proastã era cã nebunia drogurilorpunea tot mai mult stãpânire pe el,împiedecându-l – nu o datã - sã cânte. Cu toateastea, au rãmas de pominã înregistrãrile intitu-late The Solo Sessions (1963) despre care sezice cã le-ar fi acceptat fiindcã, pur ºi simplu,nu mai avea bani de heroinã. Lucrurile au merstot mai prost pânã prin 1966 când contrabasis-tul portorican Eddie Gomez s-a dovedit a fi unalt ins providenþial, izbutind sã-l repunã pepicioare pe pianist. În 1968, la festivalul de laMontreux, trioul Evans-Gomez-Jack de Johnette“îºi dã în petec” ºi realizeazã o nouã înregis-trare extraordinarã, intitulatã The Bill EvansTrio at Montreux, care îi va aduce un nouGrammy. Din aceeaºi perioadã dateazã ºi Lp-urile Bill Evans at the Town Hall (1966),Intermodulation (1966, împreunã cu acelaºiJim Hall la ghitarã ºi uluitorul, atoatedramatic-ul album solo Alone (1968). Cu începere din1968, pentru câþiva ani buni, omul de la tobeva fi Marty Morell. În mod surprinzãtor,pianistul va avea parte de un rãstimp de liniºteºi stabilitate, gãsind prilejul sã exploreze ºi

posibilitãþile pianului electric. În 1971 înreg-istreazã “The Bill Evans Album”, conþinândatât piese “reci” cât ºi electrice ºi se pomeneºtecu alte douã “Grammy”. Urmeazã – tot în trio- “The Tokyo Concert” (1973) ºi “Since WeMet” (1974), dupã care un ciudat ºi fermecãtor“But Beautiful” în care saxofonistul Stan Getzse alãturã celor trei. Morell iese din combinaþieºi Bill înregistreazã, doar cu Gomez, douãsplendide albume în duo; e vorba de Intuitionºi Montreux III. Rareori ne va fi dat sãascultãm o asemenea dovadã de comuniune ºidãruire totalã, absolutã!

În 1976, la tobe se va instala EliotZigmund. Noul trio va avea nevoie de aproapeun an ca sã se rodeze în ideea de interacþiuneºi de improvizaþie colectivã, urmãrindu-se/ten-tându-se de asemenea noi experimente armon-ice. Rezultatele sunt fabuloase! Vã puteþi bucu-ra de ele cãutându-le pe Youtube sub denu-mirea de I Will Say Goodbye ºi You MustBelieve in Spring. Anul 1978 aduce o nouãschimbare: trioul va fi compus de acum dinbasisitul Marc Johnson ºi bateristul JoeLaBarbera. Va fi, de altfel, ultimul … În 1979,Bill Evans intrã pentru ultima datã la o înregis-trare. Noul album (care este ºi cel de pe urmã)se intituleazã, cumva premonitoriu, We WillMeet Again. În septembrie 1980, Bill Evans –aflat în concert – se prãbuºeºte peste pian ºimoare pe drumul spre spital

Nu pot sã nu-mi aduc aminte cum, pe laînceputul anilor ’70, Bill Evans urma sã cânteºi la noi, la Sala Palatului; pornindu-se spreBucureºti, Bill fusese însã prins cu droguri peaeroportul din Paris ori pe cel din New York;concertul însã a avut loc: doar cã la pian l-amputut urmãri pe fascinantul Earl Hines.“Veteranul” Hines a fost bun, însã noi amrãmas de fapt cu buzele umflate …

jazz story

Bill Evans (continuare)Ioan Muºlea

Paul Chambers, Miles Davis & Bill Evans

Dintre fotografiile rãmase de la AntoninCiolan, una îl reprezintã cu deosebire: ceaîn care priveºte, cu pleoape muncite,

undeva în dreapta sa, strângându-ºi buzeledeasupra bãrbiei hotãrâte. Are ceva de granit pozaaceea. Chipul cu adevãrat cioplit, din ParculMare, nici nu se apropie ca sugestie de imagineaîn douã dimensiuni. Exilat la Cluj la începutulanilor ’60, printr-o sentinþã a familiei, l-am prinspe Antonin Ciolan la pupitru însã ce-nþelegeameu pe-atunci? N-aveam ochi pentru dirijor - mãfascinau adâncimile orchestrei simfonice, muzicaaceea a sferelor, cu care scârþâitoarea mea vioarãliliputanã pãrea a nu avea nimic în comun.

Când am citit, adolescent fiind, cine fusese A. Ciolan, iarãºi am trecut uºor peste rânduri:tinerii n-au cultul strãmoºilor, forma aceasta deveneraþie se naºte abia când tu însuþi eºti pepunctul de deveni strãmoº. Cum mã apropiigrãbit de rãspântia cu pricina, am avut destultimp sã vãd cât de greu poþi scãpa nemiloaseiuitãri ºi abia acum ºtiu cum sã mã uit la cei înurma cãrora a rãmas ceva, fie ºi câteva rânduriîntr-un colþ de cronicã. Despre Antonin Ciolan aurãmas nu rânduri ci file ºi tomuri dar greu ne maiînvrednicim a le da citire, spre aducere-aminte.

Nu mai ºtiu dacã în 1983, la centenarulmaestrului, împlinit în faza patologicã aceauºismului, s-a vorbit de muzicianul-ctitor însãsunt aproape sigur cã în 1993 ºi în 2003 s-a trecutîn fugã peste comemorãri. De-abia în acestianuarie, la 130 de ani de la naºtere, Clujul i-aînchinat un concert omagial, la Opera NaþionalãRomânã. Bine ºi-acolo, cu orchestrele ambelorscene lirice din urbe, reunite sub baghetamaestrului Petre Sbârcea, discipol al lui A. Ciolan.Bine ºi-acolo, mai zic o datã însã, fie-mi cuiertare, nu era cel mai potrivit loc. Magistrulmoldovean, cu idealurile împlinite la Cluj, meritacel puþin un spectacol la Opera Maghiarã, pe carea condus-o încã din 1948, ºi unul la FilarmonicaTransilvania, a cãrei piatrã de temelie a pus-o în1955! Am auzit (Doamne dã sã fie bârfã!) cãdirectoratul filarmonicii considerã cã adevãratulîntemeietor al instituþiei ar fi...Wilhelm Demian!Pai dacã-i aºa, ar fi trebuit sã se aleagã pentruconcertul din 25 ianuarie numai muzicã de-a lui

Vilmos (era ºi compozitor „fondatorul”), dirijatãde József Horváth! Cel puþin ar fi demonstrattãrie în opiniuni, conducerea.

Concertul din 13 ianuarie a fost de bun nivel,fãcut cu artiºti de la ambele opere, cum spuneam,dirijat de un Petre Sbârcea cu suflet tânãr la 81 deani ºi aplaudat cald de un public recunoscãtor –mi-am dat repede seama cã sala era plinã deoameni care ºtiau unde veniserã. N-am înþeles,totuºi, de ce maestrul Emil Simon (alt urmaº allui A. Ciolan), anunþat ca invitat de onoare, n-afost chemat în scenã nicio secundã?! Cã drasticiiveghetori în halate albe îi interziseserã emoþiilepodiumului pricep, însã un buchet de flori ºi unropot de aplauze i se cuveneau. Când l-am zãritvenind cãtre operã, nu mi-aº fi putut închipui cãam sã-l vãd plecând la pauzã, fãrã ca mãcar sã ise fi pomenit numele! Nume mare, dintre ultimiimohicani, cum el însuºi spunea cu câteva zileînainte, când ne fãcuse o amabilã vizitã la RadioCluj, împreunã cu maestrul Sbârcea. Nu cunoscdedesubturile, de aceea nu zic mai mult dar ºtiucã mulþi dintre cei de faþã au rãmas, ca ºi mine,nedumeriþi. ªi dac-am ajuns la scãderi, iarãºi numi-a plãcut cã printre uverturi, arii ºi piesesimfonice dragi omagiatului, nu s-au strecuratvorbe de preþuire, înviere de fapte, semne demândrie cã avem un asemenea înaintaº. Nupuþini dintre cei prezenþi îl cunoscuserã pe A. Ciolan iar sub acelaºi acoperiº hãlãduiesc odroaie de actori în stare a spune cuvintele dininimã. ªcoala muzicalã clujeanã, în totul ei, estedes pomenitã, pãrinþii ºcolii clujene de compoziþiesunt ºi ei amintiþi, mãcar din când în când darexistã ºi o ºcoalã dirijoralã clujeanã, întemeiatãtocmai de A. Ciolan, care a dat nume ca cele de-acum rostite sau ca Emanuel Elenescu, DinuIanculescu, Constantin Arvinte, Ervin Acel, LiviuComes, Ion Bogdan ªtefãnescu, Erich Berghel. ªiSergiu Celibidache îl considera pe A. Ciolan dreptprimul sãu mare maestru!

Lansarea cãrþii Antonin Ciolan – inegalabilulmaestru al baghetei (titlu uºurel exagerat, ca sãfim întrutotul sinceri), scrisã de Gh. Muºat,trompetist de excepþie, timp de 40 de ani înslujba Filarmonicii din Cluj, lansare elegant

prezentatã în pauza concertului de cãtreacademicianul Cornel Þãranu, n-a umplutîntrutotul golul de care vorbeam.

Antonin Ciolan n-a fost inegalabil, însã a fostun muzician profund, de ºcoalã germanã (astudiat, printre alþii cu Arthur Nikisch ºi Hansvon Bülow), un cavaler al perfecþiunii, un dascãlcrescãtor de muzicieni, care motiva frazarea,dinamica, alcãtuirea formei, un om care scotea lamoment din memorie pãrþi întregi de simfonie,de pildã ºi le diseca la nivel de celulã, spreînþelegerea ultimului orchestrant. Avea o figurãseverã dar era bun ca pâinea caldã, vibra la lipsuriºi suferinþã, ºtia sã strecoare discret o bancnotã înbuzunarul suflãtorului care nu putea împingedestul aer în ancie de foame sau sã-i cumpere uncostum celui ce venea la repetiþii ponosit, mereuîn aceleaºi haine. Numai stãruinþa lui AntoninCiolan era cioplitã în piatrã; sub pojghiþa degranit aburea suflet darnic ºi iubire cu carul. Aºa-sîntemeietorii – au de unde dãrui.

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Omul cioplit în piatrãMugurel Scutãreanu

muzica

Vervã, coeziune, suflet, raþiune – toatereunite într-o singurã trãire, intensã.Aceasta a fost impresia lãsatã de concertul

din 18 ianuarie al Filarmonicii Transilvania dinCluj. Doi oaspeþi bucureºteni – pianistul HoriaMihail (mare pianist, îndrãgostit de urbeanoastrã) împreunã cu dirijorul Tiberiu Soare (unreputat exponent al tinerei generaþii de ºefi deorchestrã, pentru prima datã pe podium la Cluj)ºi un program având în prim-plan douã lucrãriînrudite, nãscute dintr-un singur motiv, de numai4 sunete – variaþiunile pe tema capriciului nr. 24de Niccolo Paganini scrise de SergheiRahmaninov ºi Witold Lutoslawski; în planulsecund (cel puþin dupã optica majoritãþiipublicului) – Simfonia a VIII-a de A. Dvorak.

Abordând piesele pentru pian cronologic, înciuda afiºului, Horia Mihail a uns la suflet maiîntâi vârsta maturã, cu Rapsodia lui Rahmaninov(atât de îndragitã, mai ales prin partea lentã, cumotivul generator în inversare), dupã care aadãugat peste savurosul tort post-romanticîndrãznelile de secol XX ale lui Lutoslawski ºi oglazurã irizatã, scânteietoare.

Tiberiu Soare, tânãr ºi neliniºtit, un vulcan înzbucium perpetuu, s-a impus orchestrei clujene,ansamblu întinerit însã cu o atitudine sobrã,circumspectã, pretenþioasã – o trupã care nu te ia-n braþe numai pentru cã ai temperament...

Simfonia a VIII-a de Dvorak (umbritã detransoceanica ei sorã mezinã), cu debutul sãupentatonic, a pãrut tragicã în adagio dar a surâs

imediat, în tema a II-a, ne-a invitat la un valscapricios, cu fraze de 10 mãsuri(!), ca un dansslav, în partea rezervatã altãdatã menuetului ºi s-aîncheiat cu un allegro variaþional, singurulelement de unitate dintre cele douã jumãtãþi aleseratei.

Din scurtele impresii pe care le-am cules lafinal, a reieºit cã publicul clujean, dupã bunul sãurenume, remarcase toate aspectele esenþiale: înprimul rând, cã tinereþea inundase scena dar nuoricum ci meritoriu; cunoscãtorii ºi-au îngãduitcomparaþii între lucrãrile concertante; în sfârºit,doamnele... veºnic tinere ºi-au declarat, sincer,romantismul fãrã de leac, reþinând din toatãserata numai Rapsodia, ale cãrei sonoritãþi auilustrat scenele tumultuoase din pelicula Undeva,cândva.

În sintezã, remarcabil concertul filarmoniciidin 18 ianuarie: bine condus, bine cântat, bineprimit.

Se mai întâmplã ºi lucruri noisub Soare


Baletul Spãrgãtorul de nuci al lui Piotr IliciCeaikovski este cea mai recentã producþie aOperei Naþionale Române din Cluj-Napoca.

Spectacolul este un veritabil decupaj din realitate,oferã un autentic moment de evadare dincotidian, recreeazã cu artisticitate ethos-ulcopilãriei, al magiei.

Concepþia vizualã a cadrului întregului specta-col „suportã” cu reþinere nenumãratele eveni-mente spectaculare, situaþiile dramatice, narativul,expresia, “clasicitatea” dansului, gestul ºi pantomi-ma. Ca întotdeauna, scenograful Valentin Codoiuasigurã un festin vizual care îmbinã picturalitateacu eficienþa, teme cromatice ce redau strãlucireamagicã a serii de Crãciun (momentul în care sedesfãºoarã acþiunea Spãrgãtorului de nuci) sauspaþiul îngheþat al visului de iarnã.

În acelaºi timp, regizorul Vasile Solomontraseazã cu claritate, în mod meticulos, dramamuzicalã în direcþia unei teatralitãþi corporale înrelaþie organicã cu accentul, tensiunea muzicalã ºidinamica, dar mai ales cu conflictul dramatic ºinenumãratele tensiuni ºi relaxãri armonice ºidinamice bine marcate de dirijorul HorváthJózsef. Impulsurile orchestrei, jocurile de nuanþe

ºi subtilitãþile muzicale, “rupturile” teatrale în dis-cursul muzical, precizia în traseele dramei, dramaobþinutã din manevrele timbralitãþii sunt sudateîntr-o coerenþã fluidã prin corp ºi sunet. Întreguledificiu de relaþii între miºcare, expresie ºi partitu-ra lui Ceaikovski (text-subtext dramatic muzical)rezultã într-o compoziþie coregraficã valoroasãteatral, axatã pe perfecþiune tehnicã (suduri descene, combinaþii de miºcãri) ºi cu accent pe acto-rie ºi pe personajul bine portretizat, calitãþidatorate colaborãrii dintre Vasile Solomon ºi asis-tenta de coregrafie, Anca Opriº Popdan.

Balerinii Andreea Jura (Maria), o mare valoarea scenei de dans româneºti la ora actualã, DanHaja (Spãrgãtorul de nuci), Octavian Popa Marc(Regele ºobolanilor), Mayura Misawa (ZânaDragee), întreg corpul de balet construiesc oimagine de ansamblu armonioasã, de perfecþiunea miºcãrii ºi a gestului într-o varietate de coduride miºcare (spectacolul pãpuºilor mecanice dinactul I, bazat pe pantomimã ºi pe un foarteteatral limbaj gestual, admirabilul moment alinvaziei ºoarecilor ºi lupta acestora cu soldaþiietc.). Alura generalã (gestualitate, expresie) eli-minã orice urmã de agresivitate, chiar dacã tensi-

unea muzicalã ºi situaþionalã se aflã în climax. Dirijorul Horváth József coordoneazã un dis-

curs muzical care scoate admirabil în relief muzi-calitatea, pasiunea romanticã, textura teatralã tim-bralã a instrumentelor, efectele vizuale.Proiecteazã cu mãiestrie întregul complex alinflexiunilor armonice, momentele speciale desti-nate bravurii miºcãrii (dansul rus, dansulchinezesc, valsul florilor etc.), morfologia muzi-calã cãtre o imagine artisticã sublimã, spre untablou copleºitor al ethos-ului ºi autenticitãþii sub-stanþei muzicale ceaikovskiene.

Prezenþa ºi rãspunsul publicului foarte tânãrconfirmã, ca ºi la celelalte spectacole de gen dinrepertoriul Operei Naþionale Române, cã dansul,magia, sublimul miºcãrii sunt ºi vor fi mereunecesare copilãriei ºi nu numai.

Baletul magicAlba Simina Stanciu

opera

imaginii, „livratã” în concentrate simbolice de mareimpact vizual, iradiind, în acelaºi timp ºi onedisimulatã, jubilatorie vervã narativã, de certãfacturã postmodernistã.

Sobru ºi „hâtru” deopotrivã, instalând, uneoricu gravitate extremã, alteori cu autentic umor înpânzele sale, un întreg panteon de zeitãþi fruste,aparent generate de memoria traumaticã a uneigeneraþii post-apocaliptice în cãutarea unei matriciiniþiale legitimatoare, pictorul pare a fi, în primulrând, un iscusit regizor scenograf, preocupat sãînsceneze un spectacol vizual expresiv.

De o incontestabilã erudiþie a privirii, pictorulmãrturiseºte cã evitã sã se serveascã de citateplastice, senzaþia de „deja vu” pe care o degajãmulte din lucrãrile sale provenind, cel mai adesea,din straturi (proto)istorice mult mai adânci.Leitmotivele picturii lui Ilie Boca: portretul simbolic,masca, personajul totemic trãdeazã o certã infuziede sacralitate ce transcende în chip miraculos oricedogmã, restabilind conexiunea cu un arche a-topicºi a-temporal, o zonã privilegiatã, a consubstan-þialitãþii marilor mituri întemeietoare, în care(re)cunoaºterea are loc în regim epifanic.

Universul satului (natal), atât de des evocat decriticii maestrului ca sursã genericã, e explorat decãtre pictorul bãcãuan, în momentele sale deracordare la transcendent, atunci când „se deschidcerurile”, dar ºi „baierele pãmântului”, realizându-seastfel o comuniune de tip ºamanic între lumi,demonii, vâlvele, sufletele strãmoºilor, oamenii ºiîngerii împãrþind un acelaºi spaþiu simbolic,deopotrivã absorbant ºi iradiant, capabil sãasimileze elemente ale unor culturi altere (fie eleetrusce, egiptene, nipone ori mayaºe), precum ºi sãse atuoproiecteze într-o strictãmodernitate/contemporaneitate. Pictura lui IlieBocã, pare, practic, a provoca, dupã cum nesemnaleazã, atât de plastic Dan Hãulicã „straturile

depãrtate ale trecutului sã aflueze într-o convergenþãfãrã prejudecãþi, într-o elaborare vehementã pânã lavisceral”, pãstrând, însã, în subtext reflexele uneiraþiuni trans-mundane.

Renunþând în mod explicit la o mizã esteticã„autistã”, Ilie Boca îºi mãrturiseºte intenþia de a-ºidezvolta discursul plastic sub semnul uneifuncþionalitãþi expresive, acesta nepierzându-ºi, înmod paradoxal, nimic din armonia sa funciarã.Acorduri cromatice sonore, mereu surprinzãtoare,de la tonurile de pãmânt ale ceramicii neolitice, lapatina ºi sobrietatea frescei bizantine, ºi pânã laintegrarea unor tonuri aproape „sintetice”, coexistãîntr-un firesc al receptãrii atotintegratoare, de tipesenþialmente folcloric. Compoziþia, marcatã de ovocaþie epicã înadins epuratã de o anecdoticãmãruntã, reþine, în genere, un numãr de gesturiapte de a figura într-o panoplie de „esenþiale”, încare, însã, umorul (de o facturã aparte) are rolul de„corector de aciditate”, neutralizând, din start, oriceretoricã deviantã ori calofilã. Invitat la o împreunã-privire asupra cãlãtoriilor sale, Ilie Boca nesurprinde mereu, evaluându-le în funcþie depotenþialul lor iniþiatic; orice cãlãtorie, pare a neaminti, atent, maestrul, e o nouã „cale cãtre sine”,schiþele „în prizã directã” ºi, în fapt, toate peisajelesale, deºi încãrcate de „poezia locului” sunt filtrate,mereu, prin sensibilitatea proprie, tributarã unuiacelaºi „acasã” rãspunzãtor de orizontul sãuontologic. Carte(a) cu Ilie Boca aruncã o privire„îndrãgostitã” înspre „subiect”, pe care îl vede,totuºi, nu doar ca entitate umanã creatoare, atinsãde o genuinã inspiraþie celestã, ci ºi ca „nodrelaþional interuman”, ca iniþiator ºi „manager deproiect”, salutând gesturile sale de ctitorire culturalãºi stãruind asupra câtorva dintre cele maicunoscute: Saloanele Moldovei, Tabãra la Tescaniori Tabãra de Artã Naivã de la Berzunþi.

Irezistibilã invitaþie la un periplu confabulatoriu– minând cutumele (instalate via Internet) ale uneidiscuþii ante-regizate, cu un interlocutor predictibil –rezistentã la re-lecturã, ºi fãrã îndoialã un „micîndreptar” necesar pentru a-þi (re)cunoaºte valorile,

Carte(a) cu Ilie Boca n-ar trebui sã lipseascã dinbibliotecile de artã contemporanã româneascã ºi,mai cu seamã, din lecturile unui tânãr plastician.

Note:

*Ilie Boca s-a nãscut pe data de 21 februarie, anul 1937, încomuna Botoºana, judeþul Suceava; absolvent al Institutului deArte Plastice ,,Nicolae Grigorescu” Bucureºti, Facultatea de ArtePlastice ºi Decorative, clasa prof. Alexandru Ciucurencu,promoþia 1967, în prezent trãieºte ºi lucreazã în municipiulBacãu. Un artist extrem de prolific, a deschis, de-a lungultimpului peste cincizeci de expoziþii personale în þarã, pestecincisprezece în strãinãtate, a participat la mai mult de douãzecide expoziþii colective în strãinãtate, a obþinut numeroase burse ºia fost onorat cu un numãr impresionant de premii ºi distincþii,dintre care amintim: 1984 Premiul Caravaggio – Roma; 1989Premiul pentru picturã al U.A.P., România; 1990 Premiul II laBienala Euro-Asia, Ankara; 1992 Marele premiu al MinisteruluiCulturii din România, la Saloanele Moldovei, Bacãu – Chiºinãu;1997 Marele premiu al bienalei Lascãr Viorel, Piatra Neamþ; 1999Marele premiu „George Apostu”, Bacãu; 1997 Titlul de Cetãþeande Onoare al localitãþii Botoºana; 1997 Titlul de Cetãþean deOnoare al Municipiului Bacãu; 1999 Premiul celei de a III-a ediþiia expoziþiei internaþionale de artã plasticã contemporanã, CeskeBudejovice, Cehia; 2000 Steaua României în Grad de Ofiþer;2003 Marele premiu al U.A.P. Romania; 2006 Marele Premiu„Mihail Grecu” al UAP din Republica Moldova la SaloaneleMoldovei, Bacãu-Chiºinãu; 2007 Premiul „Constantin Brâncuºi”al UAP Chiºinãu; 2012 Titlul de Cetãþean de Onoare al JudeþuluiBacãu.

**Cu toate cã a debutat în Cluj-Napoca, pictorul nu a maiexpus în Cluj-Napoca decât în anul 1975, la Galeriile Tribuna, ºiîn 1995, la fosta Galerie de Artã UAP Cluj.

***Carmen Mihãileanu, Carte cu Ilie Boca, Editura CorgalPress, Bacãu, 2012

****Textele poetice au fost semnate de: Octavian Voicu,Mihail Sabin, Ovidiu Genaru, Horia Gane, Ioan Burlacu.

*****Extrase din texte critice reprezentative, din IonFrunzetti, Grigore V. Coban, Nicolae Argintescu-Amza, DoinaBujor, Dan Hãulicã, Alexandra Titu, Constantin Prut, AndreiPleºu, Maria-Magdalena Criºan, Pavel ºuºarã, Negoiþã Lãptoiu,Radu Ionescu, Tudor Octavian, Traian Mocanu, Dan Grigorescu,Valentin Ciucã, Mircea Þoca, Virgil Mocanu, Mircea Oliv,Constantin Doroftei, Radu Mareº, George Bãlãiþã, ConstantinCãlin, Ovidiu Genaru, Ion Drãgãnoiu, Constantin Donea.

Carte cu Ilie Boca(urmare din pagina 36)

Timiºoara a fost pentru mine prima haltã aanului teatral 2013. La mijlocul lui ianuarieam vãzut trei din cele mai recente producþii

ale celor trei teatre de pe Bega.DDrraaggoosstteeaa ccooppiillããrrooaassãã.. Proiectul regizorului

Alexander Hausvater de a dramatiza ºi înscenaatipicul roman al lui Liviu Rebreanu, Adam ºi Eva,mi s-a pãrut extrem de tentant încã de când amaflat de el, în toamna trecutã. Povestea cãrþii mi-arãmas puternic în memorie din adolescenþã, prinmisterul, emoþia ºi senzualitatea pe care le emana,ca ºi prin farmecul exotic al reîncarnãrilor celordouã suflete-pereche. Spectacolul lui Hausvater dela Naþionalul timiºorean m-a deconcertat, într-oanumitã mãsurã, pentru cã nu era... conform cu”lectura” mea; intim, încã nu rezonez la el, deºiprofesional recunosc – ºi certific aici – cã este unspectacol articulat impecabil, jucat – cu miciexcepþii – foarte acurat, asamblat – regizoral,scenografic, videografic etc. – cu inteligentãingeniozitate, atingându-ºi, sunt convins, scopulenunþat de regizor în caietul-program, ca spectatoriisã fie curioºi sã citeascã romanul lui Rebreanu.

De altfel, chiar caietul-program realizat deCodruþa Popov, elegant ºi foarte util, mi-a lãmuritdemersul lui Hausvater, prin confesiunile acestuia.În locul unei abordãri ”senzualist-sexualiste” anaraþiunii, regizorul a preferat o interpretare încheie copilãresc-ludicã, dimensiune ce marcheazãfiecare secvenþã a reprezentaþiei. Povestea dedragoste dintre profesorul Toma Novac ºi Ileana, opoveste adulterinã, sfârºitã tragic, este pretextulrefacerii traseului karmic a douã suflete-pereche, ces-au regãsit încã din epoca babilonianã, în diversemomente istorice ºi puncte geografice. Scenariul euºor schematizat de Hausvater – inevitabil, aº zice,cãci romanul rebrenian, nu foarte lung, are totuºi odevelopare epicã greu de transpus scenic –, redus lacontextualizarea socio-istoricã, interacþiunea decuplu – ludicã, cei doi eroi principali pãrând mereudoi copii ce se joacã împreunã, starea aceastaprevalând asupra celei erotice, ori prevestind-o –, înfine, retezat de moartea ce le e întotdeaunaviolentã.

Aparenþa scenicã duce adesea cu gândul la

pãpuºerie, la o tentã uºor îngroºatã a trãiriipersonajelor, întreg ansamblul contribuind laaceastã impresie. În dreptunghiul scenei, eroii – ceidin secvenþele ”istorice” – intrã impetuos, vital,precum copiii într-un loc de joacã. Pentru câtevaminute, spaþiul e ”ocupat” de aceastã desfãºurarede forþe dinamicã, cu costume colorate ºi opulente,replici voioase – nu rareori romantice, însã, dar deun romantism infantil-amuzant (decorul: AdrianDamian, costumele: Adina Lãþan; o sã remarc”sertarele” decorului, din care intrã ºi ies diversepersonaje, întãrind cumva tocmai ideea uneicamere de joacã, cu jucãriile adãpostite acolo.Chiar costumele au ceva din sclipirea hainelorpentru pãpuºi ori pentru serbãrile ºcolare alecopiilor).

Partea video conceputã de Lucian Matei are odimensiune ilustrativã exact în aceeaºi linie: pefundal apar cãmile ºi piramide, palate orientale,cam toatã gama de imagini-etichetã din cãrþileilustrate pentru copii, alãturi însã de alte imagini,non-figurative, picturale, care dau bunã pregnanþãvizualã spectacolului. ªi light-designul lui LucianMoga se aliniazã aceluiaºi scop. Muzica creatã deAdrian Enescu reuºeºte sã accentueze momentelescenice, potenþându-le cu discreþie, cu sonuriextrem de moderne; coregrafia Andreei Gavriliu efoarte netã, uneori chiar uºor ºarjatã, ilustrând ºi eacontextul momentelor.

Dacã secvenþele ”istorice” sunt susþinute corectîn linia concepþiei regizorale, un pic artificios mi s-a pãrut ”firul roºu” al naraþiunii, perioadainterbelicã în care vieþuiesc Ileana ºi Toma, camprea teatralizatã/formalizatã. Aici, de altfel, amsesizat ºi câteva stridenþe în interpretareaactoriceascã, dar n-o sã insist asupra lor – replicinefiresc-peltice ori în falset, miºcãri cãznite, þepene.

În cea mai mare parte, însã, actorii au rãspunscu brio provocãrii – nu lesnicioase – a luiHausvater. Rolurile principale sunt jucate de doiclujeni: Ramona Dumitrean (Ileana) ºi Ionuþ Caras(Toma), ambii savuroºi în ipostaza lor deîndrãgostiþi-copii, cu zâmbete care te fac sã râzi, caspectator, ºi entuziasme cuceritor-infantile, dar ºicu o finã versatilitate ce le uºureazã tranziþia spre

drama iubirii mature. Un rol aparte, desprins parcãdintr-o peliculã fantasy, face Ion Rizea în TudorAleman, profesorul preocupat de teosofie ºiproblema reîncarnãrii. Rizea a reuºit sã propunã unpersonaj mai mult decât pitoresc, un personajenigmatic ºi excentric. Nu mai puþin, Mara Opriººi-a demonstrat încã o datã, în Femeia în negru, unfel de povestitoare a acþiunii, uimitoareaexpresivitate corporalã ºi nervul scenic. Coregraficam remarcat-o ºi pe Ana Maria Cojocaru în rolulInfirmierei. Restul echipei actoriceºti a rezonat cuacurateþe la cerinþele reprezentaþiei, asigurândpartiturile specifice ale momentelor.

Repet, Adam ºi Eva lui Alexander Hausvater nuseamãnã cu viziunea mea asupra romanului luiRebreanu. Asta însã nu conteazã, câtã vremespectacolul sãu de la Naþionalul timiºorean estelimpede o reuºitã, o lecturã proaspãtã, originalã,ineditã chiar, a unei creaþii clasice, o interpretare încheie foarte personalã, dar ºi extrem-contemporanã,a unei poveºti de dragoste exotice. Dupã reacþiaspectatorilor, cred cã destui vor citi – poate cu alþiochi – ºi romanul.

FFeemmeeii îînn ccuuººccaa vviieeþþiiii.. Patru femei. Patrumãrturii cutremurãtoare, felii crude de viaþã. Patrugeneraþii, aceeaºi poveste. Patru vieþi ratate, abia apatra ieºitã de sub blestemul eºecului. Aceasta ar ficea mai sinteticã prezentare a spectacoluluiGardenia de Elzbieta Chowaniec, montat de KoltaiM. Gábor la Teatrul Maghiar din Timiºoara. Piesatinerei autoare poloneze nu are nimic dinelementele teatrului social atât de la modã la noi,dimpotrivã, fiecare confesiune poartã amprentapersonalizãrii; ºi totuºi, fiecare eroinã se aflã înumbra Istoriei. Gardenia e o dovadã de talentdramaturgic, dublatã de bun-simþ regizoral, uningenios minimalism plastic ºi virtuozitateactoriceascã. Rezultatul? Un spectacol emoþionant,puternic, agreabil ºi profund totodatã, o oglindã avieþii în care adesea refuzãm sã ne oglindim.

Gardenia redã patru poveºti de viaþã a patrugeneraþii de femei, de la cea care, rãmasã cu uncopil în toiul celui de-al Doilea Rãzboi, îºi regãseºtesoþul în braþele alteia, la fiica ei, prizonierã avremurilor ºi a derivei mamei sale, apoi la fiicaacesteia, încarceratã la rându-i în grija obsesivãmaternã, în fine, la ultima fiicã, traumatizatã deexistenþele ce i se suprapun, capabilã însã sã sedesprindã din spirala parcã nesfârºitã a suferinþei.

Povestea e greu de rezumat în toate detaliilesale, pentru cã orice viaþã are o sumedenie deamãnunte: speranþele mici coexistã cu mariledezamãgiri, singurãtatea e suportatã mai uºor cuajutorul unei sticle pline, copiii cresc chiar dacã nusunt crescuþi din scurt, sau tocmai dacã suntcrescuþi aºa, istoria se scurge difuz prin interstiþiileexistenþei cotidiene, iar tu eºti demiurgul meschinal vieþii tale.

Niºte demiurgi nepricepuþi, care se joacãnesigur cu cãsuþele ce le populeazã lumea, au fostactriþele de la Maghiarul timiºorean. Tokai Andreaa întruchipat, cu forþa ºi fineþea pe care i le ºtim, ofeminitate voluntarã, dârzã, uºor ironic-resemnatãîn faþa vieþii, un fel de arhetip al feminitãþiiculpabile. De altfel, prezenþa ei permanentã înscenã, chiar ºi spre final, într-o posturã ludicã demumie, conoteazã un semn teatral. Borbély B.Emilia a redat maternitatea posesivã, feminitatea cese cautã mereu, obsedatã de ordine, echilibru ºirigoare. În pandant, Lörincz Rita a restabilitentropia existenþei, eºecul maternitãþii ascuns însticla de alcool, cedarea în faþa vieþii. La rândulsãu, Tar Mónika a exprimat, cumva simbiotic,întreaga moºtenire de traume, mici triumfuri,

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Iubiri visate, vieþi ratate,ghiduºii...

Claudiu Groza

teatru

Adam ºi Eva Foto: Adi Bulboacã

„Ascultam ºi te priveam. Adam ºi Eva –continua glasul tãu cald – este opera mea care vapurta cel mai mult din ce mi-ai dat tu mai depreþ, draga mea”; „Liviu meu scump, minunãþiaºoaptelor tale aºtern în sufletul meu luminadincolo de orice margini. Fericirea cea rarã,dragostea pentru toatã fiinþa mea, ca soarele înplinã varã!”. Fãrã îndoialã, Fanny Rebreanu nu erao femeie lipsitã de educaþie; teatrul i-a oferit„modele” unde asemenea „monologuri” puteau fiuºor metamorfozate în fraze din intimacorespondenþã cu soþul ei, o corespondenþãcontaminatã de cabotinism.

Sã mai adãugãm la acestea insistenþele luiFanny, îndeosebi în perioada refugiului luiRebreanu la Iaºi (1918), îndemnînd la scris, fieliteraturã, fie publicisticã pentru ziarelebucureºtene („Lasã tot ºi scrie pentru jurnal”. Sau:„Scrie des, scrie în fiecare zi, trimite douãfoiletoane pe sãptãmînã”, p. 119).

Corespondenþa are incontestabilul merit,demn de subliniat, cã ratificã, lumineazã saucompleteazã amplele „dosare” ale operei, ºi unuldintre cele mai evocate exemple e dezvãluireamomentelor prime ale elaborãrii romanului Adamºi Eva („...un roman atît de complicat ºi de

deosebit cum vrea sã fie Adam ºi Eva”, noteazãRebreanu în 1924). Leit-motivul epistolarului e, încele din urmã, creaþia (fragmente numeroase descrisori depun mãrturie, ca în cazul romanuluiGorila), chiar dacã istoria familiei, raporturile,intenþiile ºi portretul în tuºe apãsate al lui Fannysunt de naturã sã incrimineze o femeie decisã sãdomine cu orice preþ ºi sã creeze tensiune, vrajbãºi nu arareori sã deconspire vulgaritatea ºi oinepuizabilã dorinþã de a parveni.

Intime e departe de cunoscute volume

destinate intervenþiei brutale ºi zgomotoase înviaþa unor personalitãþi din diverse domenii.Desigur, interlocutorul scriitorului e o fiinþã alcãrei portret e uºor de descifrat ºi de înscris într-oserie. Niculae Gheran a þinut, împreunã cu tineriisãi colaboratori, sã restituie atmosfera, climatul ºiscenariul unor ani; o istorie a unor oameni ºi aunui creator însoþit în ceasurile morþii sale doarde þãranii din Valea Mare...

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


renunþãri ºi ofensive vitale, depãºind-o în cele dinurmã, sustrãgându-se blestematei spirale a eºecului.Patru partituri generoase, interpretate memorabilde patru actriþe stãpâne pe mijloacele lor.

Am remarcat în Gardenia admirabila discreþie ºifineþe a regizorului Koltai M. Gábor, a cãruiamprentã s-a simþit în detalii, în abila conducere aintrigii, fãrã inutile artificii ºi ”inovaþii”. Scenografiaminimalistã a Iulianei Vîlsan – cu segmentemodulare, încãperi închise cu plasã de sârmã,pãpuºi risipite peste tot, ca în cãutarea uneicopilãrii fericite, ºi mici paralelipipede cu acoperiº,la fel ca într-un oraº de jucãrie, într-o viaþã dejucãrie, în care poþi sã-þi repari ca în joacã greºelile– a completat fericit ansamblul acestui spectacol demare frumuseþe ºi delicatã emoþie.

JJooaaccaa ccuu ppoosstt-iitt.. Un alt tip de ludic,postmodern, rafinat, obraznic chiar, a caracterizatal treilea spectacol vãzut la Timiºoara, derdiedans,realizat de coregraful Florin Fieroiu la TeatrulGerman. Neobiºnuita reprezentaþie este o creaþiede grup, la care au contribuit toþi membrii echipei

– acest lucru e statuat, ghiduº, chiar în splendidulcaiet-program redactat de actriþa Cristina Toma(care semneazã ºi dramaturgia, alãturi de ValerieSeufert) ºi ilustrat-conceput de Cristina Milea,autoarea scenografiei.

derdiedans e un spectacol de dans cu text,oarecum neobiºnuit pentru acest gen de montãri,dar ºi cu... onomatopee ce completeazã miºcareascenicã. Cele cinci actriþe/dansatoare – Ioana Iacob,Daniela Török, Olga Török, Silvia Török ºi Anne-Marie Waldeck – sunt cele mai vorbãreþe: elevorbesc despre ce ”trebuie sã...!” facã, în manierãsuperficialã ºi gratuitã, apoi vorbesc despre copii,cu replici nu mereu burgheze. Evoluþia lor de grup– ce debuteazã, semnificativ, cu lipirea de post-it-uripe suprafaþa scenei, ca un fel de statement alîntregului spectacol – marcheazã aproape undesant, prin sincronizarea ori specularitateamiºcãrilor.

Interacþiunea ulterioarã cu actorii/dansatori –Franz Kattesch, Konstantin Keidel, Georg Peetz,Horia Sãvescu ºi Radu Vulpe – transferã partea

coregraficã spre un joc de cuplu delicat ºi ferm înacelaºi timp. Apoi, scena e ocupatã de bãieþi, iar”acþiunea” gliseazã cãtre un ludic îngroºat,caricatural aproape, cu obsesii maniacale, de laomul ce pupã, þocãind sonor, mâna, piciorulceluilalt, scaunul, pantofii etc., la ”ºeful” care, într-oºedinþã ad-hoc, þine un discurs gongoric din cifreori la secvenþa gay care e aproape un viol ºi lacâteva alte savuroase momente în care comiculparodic ºi absurdul se împletesc cu mare efectteatral.

Spectacolul permite un tur de forþã coregrafic alinterpreþilor – actori de dramã ca formaþie, cu toþii,dar excelent integraþi ºi de un firesc cuceritor înipostaza de dansatori – dar e structurat teatral-postmodern, totodatã, ceea ce îi dã un plus decoerenþã ºi adaugã o dimensiune interesantã pãrþiicoregrafice.

Decorul Cristinei Milea a oferit un cadru foartepotrivit pentru evoluþia actoriceascã, de lapicturalul covor de scenã la fundalul alcãtuit dinmaºini de spãlat ºi bicicleta rotativã ce asigurãefectul vizual reuºit al scenei de final, foarte finãsemantic, cu rochiile ce se rotesc pe o sfoarã, ca unsemn al jocului nesfârºit al aparenþelor. Muzica luiVlaicu Golcea a catalizat ºi potenþat energiacoregraficã într-o manierã la fel de post-moderninspiratã precum întreg ansamblul.

derdiedans e un spectacol care are toatãgratuitatea, dacã vreþi, existenþei noastre cotidiene,cu multiplele jocuri pe care le executãm graþios saurizibil în fiecare zi, înconjuraþi de un amalgam delucruri familiare pânã la confuzie. E meritul luiFlorin Fieroiu de a fi adus lângã el o echipã de top,cu care sã realizeze un spectacol remarcabil, care-ºimeritã cu prisosinþã prezentarea în festivaluri, nudoar de dans. E, pe de altã parte, meritul TeatruluiGerman din Timiºoara cã ºi-a deschis notabil gamarepertorialã, lãsând loc pentru surprize plãcute ºipe mai departe.

derdiedans Foto: Zsolt Fehervari

Liviu Rebreanu impreunã cu soþia, Fanny, ºi cu fetiþa, Puia

(urmare din pagina 7)

Liviu Rebreanu. Singurãtatea scriitorului

Experimentul nu pare a sta în firea românului...cinematografic. Cineastul român preferã, deregulã, cãile (de-a dreptul) bãtãtorite, cãrora

încearcã (sau nu) sã le adauge, dupã puteri ºi gust,un dram din personalitatea proprie sau un strop despecific naþional, respectiv: filmul american deconsum, deºi nu neapãrat de duzinã (SergiuNicolaescu); un estetism verificat pe alte meleaguri,viscontian în speþã (Mircea Veroiu); feeria muzical-coregraficã cu ºi, dar nu numai, pentru copii(Elisabeta Bostan); clasicismul de inspiraþie livrescãtranspus monumental pe ecran (Victor Iliu, LiviuCiulei, Stere Gulea); actualitatea abordatã dinperspectiva unui mixt între free-cinema ºi realismulºcolii cehe ori poloneze (Mircea Daneliuc) – ºi aºa(nu foarte mult) mai departe. Excepþiile nu facdecât sã confirme regula, ºi încã la pãtrat: MirceaSãucan, de pildã, cel din Meandre, este tributarvolens nolens Noului Val francez. Nici Noul valromânesc afirmat spectaculos în ultimul deceniu nudebordeazã de originalitate în sensul inovãriilimbajului cinematografic, cea mai apropiatã rudãdirectã a sa fiind „sãrãcãciosul” neorealism italianimpus în primii ani de dupã cel de Al DoileaRãzboi Mondial.

A nu se interpreta rândurile de mai sus ca unreproº, departe gândul, este vorba doar deconstatarea unei stãri de fapt. Toþi cei amintiþi(nume sau „valuri”) sunt autorii unor filmeimportante pentru cinematografia românã sau chiarmondialã. În acest context, prezentat extrem desumar (ºi incomplet), un festival de filmexperimental în România este mai mult decâtbinevenit. ?i chiar dacã nu mai poate fi vorbadespre suprarealism sau avangardã în sensul„clasicizat” al termenului, experimentul este,dincolo de originalitatea sau teribilismul demersuluiauctorial, ºi o modalitate de „înviorare” a feluluispectatorului de a privi ºi de a vedeacinematografic. Este ceea ce propune, ºi estesingurul de acest fel din România, FestivalulInternaþional de Film Experimental Bucureºti /Bucharest International Experimental Film Festival(BIEFF), ajuns la finele anului trecut (20-25noiembrie 2012) la cea de a treia ediþie.

Lansat la iniþiativa regizorului de filmdocumentar ºi a profesorului universitar (laUniversitatea Naþionalã de Artã Teatralã ºiCinematograficã „I.L. Caragiale”) Copel Moscu,care este ºi directorul Festivalului, BIEFF esteorganizat de Asociaþia Culturã ºi Imagine, încolaborare cu Universitatea Naþionalã de ArtãTeatralã ºi Cinematograficã „I.L. Caragiale”Bucureºti ºi Universitatea Naþionalã de ArtãBucureºti, cu sprijinul Centrului Naþional alCinematografiei. Începând cu cea de a treia ediþie,preºedinte onorific al Festivalului este PeterGreenaway, unul dintre cei mai importanþi ºicontroversaþi cineaºti ai momentului, „vârf delance” al cinematografului de avangardãcontemporan, preocupat în filmele sale (12lungmetraje ºi peste 50 de scurtmetraje) desurmontarea, ba chiar de demolarea convenþiilor, agraniþelor limbajului cinematografic. De altfel,

Greenaway este implicat în BIEFF încã de la primaediþie (2010), în cadrul cãreia a susþinut unmasterclass care s-a bucurat de un succes deosebit.La ediþia a doua, în 2011, a susþinut la SalaPolivalentã, în premierã în România, un show VJ(visual jockey, un nou „gen” cinematografic lansatde Greenaway în 2005), constând într-un sistem VJconceput special pentru el, respectiv o plasmã mareconectatã la un ecran de control tactil, „pupitru” dela care a proiectat simultan pe 12 ecrane imaginidin seria filmelor proprii Tulse Luper, mixate îndirect în faþa spectatorilor. Tot în 2011, PeterGreenaway a primit titlul de Doctor Honoris Causaal Universitãþii Naþionale de Artã Teatralã ºiCinematograficã „I.L. Caragiale” Bucureºti.

Este aproape imposibil sã comentãm celeaproape 40 de filme din competiþia internaþionalã –scurtmetraje studenþeºti în principal, dar ºi filme aleunor regizori care au fãcut pasul spre lungmetraj –,dat fiind spaþiul limitat al acestui articol, cât ºifaptul cã, din nefericire, publicul larg nu are accesla aceste filme, ele rulând (vorba vine, pentru cãpelicula clasicã începe sã disparã ºi din lumeafilmului profesionist) doar în festivaluri, sau încadrul unor proiecþii speciale destinate unui publicformat din specialiºti ai filmului. Aº aminti aicidoar faptul cã în competiþie au fost selectate ºifilme ale unor studenþi de la Universitatea de Artãºi Design din Cluj-Napoca, absolut onorabile, careau fãcut „figurã frumoasã” în contextul dat ºi credcã meritã sã reþinem aceste nume: AndreeaMãdãlina ?tefan (Puzzle) ºi Tanczos Andras (Road),dar ºi, de la aceeaºi Universitate: Corina Drãgan ºiCãtãlina Pintea (Imaginary Borders), TeodoraAdriana Cociºiu (Casual), Pop Tunde (Return toEarth), prezenþi în secþiunea specialã ExperimenteCinematografice Româneºti – Panorama. Maimenþionez de asemenea, cu titlu strict informativ,câteva nume care meritã toatã atenþia: AlexandruCãpãtoiu (7 Dreams, România), Peter Baranowski(Addicted, Germania), Andrew Kavanagh (At theFormal, Australia), Alexei Popogrebsky (Bloodrop,Rusia), Hugo Chesnard (Early Rising France,Franþa), Pedro Pires (Hope, Canada), Paul Negoescu(Horizon, România), Nicolas Provost (MovingStories, Belgia), Gheorghe Preda (The Finnish Cow,România).

Pe lângã secþiunile amintite, BIEFF 2012 a maioferit câteva grupaje consistente, respectiv selecþiunidin programele unor festivaluri ºi instituþiiprestigioase din sfera cinematografului experimentalºi a artelor vizuale: Quinzaine des realisateursCannes, IDFA International Documentary FestivalAmsterdam – Paradocs, Oberhausen InternationalShort Film Festival, Centre Pompidou, Le FresnoyStudio National des Arts Contemporaines, Interior:EYE Film Institute Netherlands, AustralianExperimental Cinema – Sixpackfilm.

Evenimente au fost ºi filmele programate îndeschiderea ºi închiderea Festivalului, precum ºi oproiecþie specialã. În deschidere am putut vedeaPieta (Coreea de Sud, 2012), cel mai recent film allui Kim Ki-duk, câºtigãtor al Leului de Aur laFestivalul de la Veneþia în 2012: „O poveste

nuanþatã despre rãzbunare ºi complicitate [...]. Înaceastã poveste ambiguã din punct de vederemoral, spectatorul este lãsat cu sarcina dificilã de adecide dacã vreunul dintre personaje meritãcompasiune.” (Diana Mereoiu) În închidereaFestivalului a fost programat ultimul film al luiPeter Greenaway, Goltzius and the PelicanCompany (Olanda, 2012), prezentat astfel deGreenaway (care semneazã ºi scenariul): „Întermeni de «idei mari», filmul îºi propune sãdiscute non-apologetic trei teme – erotismul întimpurile noastre, antagonismul dintre creºtinism ºisex ºi invenþia unui nou mediu de comunicare.Punerea în paralel a poveºtilor biblice cu acþiuneadramaticã din 1590 este esenþialã, între cele douãniveluri având loc permanent schimburi metaforice.La fel de esenþialã este ºi «discuþia» cu Goltzius,carre comenteazã asupra manufacturãrii aceleiaºiimagerii pe care el însuºi o creeazã ca pictor ºigravor, asupra tradiþiei iconografiei clasice apoveºtilor biblice la care se referã [...]. Existã cusiguranþã aici un discurs despre blasfemie,moralizarea religioasã, ipocrizia sexualã ºi diferitelestadii ale tabuului sexual ºi despre felulnesatisfãcãtor în care toate religiile trateazã rupturaaparent iremediabilã dintre credinþe religioase ºisexualitate.”

Dar cel mai interesant film, experimental sutã lasutã, a fost lungmetrajul Keyhole al canadianuluiGuy Maddin. Maddin este autodidact, pasionat defilmul mut ºi de literatura central europeanã.Filmele sale sunt, citez din prezentarea fãcutã încaietul-program al Festivalului, „explorãri suprareal-iste ale unor situaþii psihosexuale, în imagini capti-vante ºi poveºti bizare. Contestând continuu con-venþiile, a fost comparat cu David Lynch la începu-turile sale, datoritã imaginii ºi atmosferei impresion-ante ºi a conþinutului intenþionat subversiv alfilmelor sale.” Vorbind despre Keyhole Guy Maddin(se) mãrturiseºte: „Keyhole este varianta domesticãa Odiseei lui Homer, care nu se desfãºoarã pestemãri ºi þãri, ci peste covoare ºi podele. Un studiupoetic despre importanþa emoþionalã a cãminuluipentru fiecare dintre noi, despre toate acele amintiricare bântuie fiecare colþiºor al locului în care amcrescut. Filmul este o autobiografiei a unei case. Însfârºit, prin plasarea dramei în casa de care se leagãamintirile familiei mele ficþionale, sper sã identificnatura iubirii pe care o purtãm cu toþii caselor noas-tre.”

Juriul BIEFF 2012, format din: ChristopheLeparc (Franþa, Managing Director al Quinzaine desrealisateurs – Festivalul de la Cannes), JonathanPouthier (Franþa, responsabil cu programele decinema ale Muzeului Naþional de Artã CentrePompidou, Paris), Francois Bonenfant (Franþa, ?efulcatedrei de cinema ºi artã vizualã la Le Fresnoy),Brigitta Burger Utzer (Austria, director alSixpackfilm, cel mai important distribuitor decinema de avangardã ºi artã vizualã din Austria),Anna Abrahams (Norvegia, Project LeaderProgramming în cadrul Eye Film InstituteNetherlands), Laurenþiu Damian (România, regizor,profesor la Universitatea Naþionalã de Artã Teatralãºi Cinematograficã „I.L. Caragiale” Bucureºti), aacordat urmãtoarele premii: Premiul Juriului –Meteor (Germania, 2011; r.: Matthias Muller,Christophe Girardet), Premiul pentru cea mai bunãimagine: Mario Castanheira pentru filmul TheWaves (Portugalia, 2012; r. Miguel Fonseca);Menþiune specialã: Connection Lost (Turcia /România, 2012; r.: Paula Oneþ, Manuela Borza).

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


film

Câte ceva despre singurul festival de film experimentaldin România

Ioan-Pavel Azap

Enigmatic, domnul Oscar cãlãtoreºte culimuzina de la o programare la alta ºisfîrºeºte fiecare zi într-o altã locuinþã. Se

trezeºte într-o camerã din care pãtrunde într-uncinema ºi ajunge sã contemple cîteva secvenþe dinThe Crowd alãturi de o salã înmãrmuritã deMãreþia Vechiului Cinema, acela în care se spuneamotor, camerã, acþiune, ºi, dupã o nouã zi demuncã, poposeºte într-un cartier rezidenþial plinde case-clone (rãspunsul dat de capitalismconceptului de ville radieuse al lui Le Corbusier)în care locuiesc oameni-maimuþã, rezultatele unorsecole de miºcare economicã propulsatã demotoare. Motoare sfinte / Holy Motors (titlul,filmul) e ºi o sãgeatã îndreptatã spre (r)evoluþiaindustrialã a Occidentului inspiratã de JamesWatt, e ºi o privire ironic-nostalgicã spre o epocãîn care cinematograful era creat cu ajutorulmaºinilor, analogic, nu cu ajutorul softurilordigitale – ale cãror posibilitãþi le vedem tocmai înfilmul de faþã, înregistrat cu ajutorul camerelordigitale Epic Red Pro.

Motoare sfinte e o intersecþie între lumi – fiepolitice, fie cinematografice –, o intersecþieinundatã cu citate filmice, cu trimiteri la starealumii globalizate, cu valuri de simboluri, replicicritice, mîngîieri, violenþã ºi dragoste, pe carespectatorul e invitat sã le interpreteze, sã lepoziþioneze ºi repoziþioneze neîncetat. Totulreprezentat într-o autenticã ºi impresionantãpoeticã a imaginii înregistrate digital, în care uncîine de un negru sclipitor vine pe culoar în salade cinema ºi în prezenþa sa pe ecran simþi

greutatea fiecãrui pas pe care îl face; în care aiimpresia cã poþi intra în pãdurea imprimatã pe untapet; în care epoci sau genuri cinematograficediferite sînt reproduse în culoarea lor nativã; ºi încare privitorul cãlãtoreºte în universul manipulãriidigitale – cum ar fi utilizarea dansului erotic alcuplului înregistrat cu ajutorul tehnicilor motioncapture ºi performance capture în zone precumSecond Life sau folosirea miºcãrii corporaleumane în industria jocurilor video. Aceastãîmbinare uman-avatar, analogic-digital degajã ofrumuseþe greu de cuprins în cuvinte. Baletulerotic analogic devine luptã a unor fiinþe infernaledigitale, transformarea fiind semnul sub carecurge pelicula, precum ºi cinematografia sau viaþa,referinþele constante ale proiectului imaginat deLeos Carax.

Cel mai puternic episod al proiectului e celcare îl are protagonist pe monsieur Merde,gnomul din canalele pariziene. Urîþenia ºiFrumuseþea se topesc într-o rostire acidã în carevom regãsi exotismul lumii Orientale topindu-seprotectiv (sub acþiunea acidului) într-oreproducere tip Buñuel a unei picturi hristice cutuºe de Caravaggio.

Pe de altã parte, însã, finalul lui Motoaresfinte este deranjant de explicit, lucru pe caredoar în parte îl alinã încercarea de a deviaintertextual, prin faptul cã masca pe care o poartãCéline cînd porneºte spre casã e o reverenþãfãcutã filmului Les yeux sans visage, cheia delecturã oferitã pe tavã ºi o moralã servitã lapachet. Un aspect pe care îl înþelegem pe

parcursul relatãrii cinematografice e cã, de-alungul vieþii, fiecare dintre noi e un domn Oscar.Jucãm cu toþii roluri pe care le schimbãm înfuncþie de context. Fie cã societatea impuneanumite standarde de respectat, fie cã dorim sãtransmitem celorlalþi o idee despre noi, ajungemsã fim actori prinºi pe scena localã sau mondialãa vieþii. Faptul cã în spatele domnului Oscaraflãm un repertoriu critic inspirat de conceptuljungian de persona e destul de limpede, decoerent reliefat prin întîlnirile pe care le arepersonajul poveºtii lui Carax în ziua în care îistãm alãturi în limuzina-cabinã de machiaj.

Ori ceea ce se petrece pe ecran începînd culamentul muzical al lui Gérard Manset, conformcãruia trãirea e de fapt o reiterare sisificã aaceloraºi clipe, în care, dupã o vreme, doarîncercãm sã reparãm jucãriile stricate, furãspectatorului bucuria de a clãdi ºi reclãdi istoriipe marginea peliculei. Dacã pînã aici filmul ºispectatorul pot comunica, în secvenþele din finalfilmul gîndeºte în locul spectatorului ºi astarãpeºte plãcerea privitorului de a visa înþelept pemarginea celor de pe ecran. E ceea ce face (la oscare mai mare) Terrence Malick în The ThinRed Line, spre exemplu. În timp ce prezintãluptele purtate de soldaþii americani pentru aelibera insula Guadalcanal, aflatã sub ocupaþiejaponezã, imaginile extraordinare care înfãþiºeazãantiteza dintre frumuseþea locului ºi nimicniciarãzboiului sunt însoþite de gîndurile principalilorparticipanþi la bãtãlie. Gîndurile lor exprimã ceeace nutreºte spectatorul în legãturã cu cele vãzute.Astfel cã acesta din urmã se trezeºte cumva golit,exclus din sfera peliculei ºi din punct de vedereemoþional, ºi ca interlocutor, ºi din punct devedere critic.

Cum Quentin Tarantino nu e… fraþii Coen,cei care au transformat pastiºa într-un gencinematografic mai autentic (uneori) decât

originalul, la el „lucrãtura” e la vedere, ceea ce nuînseamnã cã filmele sale sunt previzibile ori cã arfi simple copii xerox ale altor pelicule. Nu, deobicei Tarantino porneºte de la modele aleculturii pop pe care le îmbracã în haine noi, le dãlustru ca sã parã patinate ºi le livreazã pe piaþã.ªi, tot de obicei, rezultatul este mai mult decâtonorabil. Dacã în Profesioniºtii crimei (Reservoirdogs, 1992), filmul sãu de debut, sau încapodopera sa Pulp Fiction (1994), film care aimpus în limbajul de specialitate termenultarantinesc, Quentin Tarantino vãdea oarecareoriginalitate, în (mai) toate peliculele ulterioarenu este nimic altceva decât un foarte talentat ºiabil imitator. Ceea ce nu deranjeazã atâta vremecât autorul, de obicei ºi scenarist al propriilor salefilme, îºi asumã acest „statut”. Fãrã a fi un fanTarantaino, am savurat filmele sale, privindu-le cudetaºarea necesarã. Sigurul cãruia nu i-am gãsitnoima a fost Ticãloºi fãrã glorie (Inglouriousbasterds, 2009), ºi cred ºi acum cã eramîndreptãþit sã fiu reticent. Nimic de zis, Ticãloºifãrã glorie are secvenþe, ºi nu puþine, de-a dreptulsavuroase, dar întregul seamãnã Creaturii luiFrankenstein: pãrþile în sine sunt luate de laexemplare reuºite, ansamblul funcþioneazã însãcâº. Tarantino face uz, dar mai ales abuz dereferinþe, citate, sugestii, trimiteri cinefile – maimult sau mai puþin „la vedere”, mai mult sau maipuþin superficiale –, nu se sfieºte sã fie dulceag, seamuzã pe teme ori situaþii grave, se joacã pânã la

plictisealã... Altfel spus, face risipã de energie ºide inteligenþã pentru a-ºi afiºa, ostentativ aproape,lipsa de originalitate. Trebuie spus cã Ticãloºi fãrãglorie este un bun divertisment, operã a unuimeseriaº calificat, totul e sã nu ne lãsãm amãgiþi,iar gluma sã se transforme în pãcãlealã sadea. Ate extazia în faþa acestui film al lui Tarantinoechivaleazã cu a recunoaºte cã cinematograful acam „rupt-o în fericire”, tot ce (i-)a mai rãmasfiind autoreferenþialitatea, respectiv: sã-ºi plângãsingur de milã ori sã facã haz de (propriul) necaz.?i, oricât de pesimist aº fi, nu cred cã lucrurilestau aºa...

Din fericire, cu Django dezlãnþuit (Djangounchained, S.U.A., 2012; sc. ºi r.: QuentinTarantino; cu: Christoph Waltz, Jamie Foxx,Leonardo DiCaprio, Kerry Washington, Samuel L.Jackson, Don Johnson, Franco Nero, QuentinTarantino), Tarantino revine la plagiatul „cinstit”cu care ne-a obiºnuit, mulþumindu-se sã ne ofereun spectacol cinematogafic fãrã pretenþii, darsavuros. Asta dacã nu ai stomacul prea sensibil ºiaccepþi convenþia unei mari cantitãþi de bulionlivrat pe post de sânge uman. Modelul declarat ºiasumat îl reprezintã westernurile-spagheti italiene,dar ºi filme americane de serie B sau C din anii’60-’70, respectiv westernurile cu oameni deculoare, pe vremea când nu erau numiþi afro-americani ci, onest ºi clar, negri. Ne aflãm pe lamijlocul secolului XIX, în Statele Unite, în ajunulRãzboiului Civil. Comerþul cu sclavi încã eraprofitabil. Mai profitabilã, dar ºi mai riscantã, eraînsã profesia de vânãtor de recompense.

Dr. Schultz (Christoph Waltz) este un astfel devânãtor. Neamþ de origine, este un ins cultivat,manierat, care dispreþuieºte sclavagismul, dar sefoloseºte de el în limitele interesului profesional.El îl cumpãrã, într-un mod original, pe Django(Jamie Foxx) pentru cã acesta îi poate recunoaºtepe niºte vechili pe capul cãrora s-a pus un preþbun. Cei doi ajung parteneri, dat fiind faptul cãSchultz îi face lui Django o propunere care nupoate fi refuzatã: sã omoare albi ºi sã maiprimeascã ºi bani pentru asta...! Nu intru îndetalii pentru a nu strica plãcerea eventualilorviitori spectatori. Vreau doar sã mai spun cãChristoph Waltz este absolut savuros în pieleadoctorului Schultz, cã Jamie Foxx se descurcãonorabil, chiar dacã jocul lui este cam monoton,în pielea lui Django, cã Don Johnson face obijuterie de rol secundar, cã Franco Nero estevizibil în reverenþa pe care i-o face Tarantino,omagiindu-l într-o apariþie cameo, cã Samule L.Jackson face un rol suprinzãtor, cã însuºiTarantino apare câteva secunde bune, ba chiar areºi o replicã, douã... Singurul care o ia prin bãlãriieste Leonardo DiCaprio, cu o prestaþie care aretoate ºansele sã-i aducã încã o Zmeurã de Aur (unfel de Oscar pe dos, acordat pentru cele maiproaste interpretãri) dupã cea binemeritatã pentrurolul din Omul cu masca de fier (The Man in theIron Mask, S.U.A., 1998; r. Randall Wallace).Altfel, cele douã ore ºi jumãtate ale filmul trecaproape pe nesimþite, ceea ce este onorant pentruregizor ºi plãcut pentru spectator.

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U


Motoare sfinteLucian Maier

Django dezlãnþuitIoan-Pavel Azap

Debutând încã de pe bãncile Liceului de arteclujean, la îndemnul mentorului sãu deorigine moldavã, pictorul Mircea Vremir, cu

desene în revista Tribuna, maestrul Ilie Boca*rãmâne peste ani o prezenþã rarisimã** pe simezeleurbei someºene ºi un „personaj” la fel de discretreprezentat în media autohtonã.

Doamna Carmen Mihalache (critic de teatru,eseist, director al revistei Ateneu), care ne trimite„carte de departe”, din oraºul lui Bacovia, ni-l redãacum pe artist printr-o binevenitã Carte cu Ilie Boca(Editura Corgal Press, Bacãu, 2012). Acest nouvolum îºi gãseºte o fireascã aºezare în continuareademersului iniþiat de autoare în 2002, Magiaamintirii – Convorbiri cu Ilie Boca*** –, venind înîntâmpinarea publicului interesat cu o ofertã adusãla zi, alãturând ductului dialogic un bogat/variatmaterial complementar: imagini fotografice „dearhivã”, câteva texte poetice**** dedicate maestrului,o selecþie de aprecieri critice, de mare fineþe ºipãtrundere*****, ºi, nu în ultimul rând numeroasereproduceri color, de aceastã datã, în condiþii graficeacceptabile.

Amplu, argumentat, simpatetic „exerciþiu deadmiraþie”, volumul se deschide cu o incursiune înlaboratorul intim de creaþie al maestrului Boca,autoarea negociind cu nedisimulatã/afectuoasãcomplicitate sensuri ºi jaloane existenþialesemnificative pentru devenirea întru artã apictorului stabilit la Bacãu.

Este o invitaþie la taifas mulcom, „departe delumea dezlãnþuitã”, însã, paradoxal, chiar înpunctul ei de maximã efervescenþã, acolo unde sefac ºi se desfac destine/universuri virtuale. Cãci, da,atelierul maestrului este un „centru al lumii” pe câtde terestru, pe atât de fabulos, undeva la rãspântiede drumuri ºi vremuri, unde oameni, duhuri ºiursitoare se întâlnesc sã-ºi goleascã fiecare propriulsac de „imagerii” ºi sã punã lumea la cale, unde înspatele fiecãrei imagini esenþializate iscate depenelul artistului pulseazã o luminiþã de viaþãveºnicã ºi unde, la ceas de tainã, amfitrionulcheamã ºtimele „ne(mai)vãzutului”, cercetându-leatent rostul/noima, pentru a le converti îndomeniul vizibilului.

Uzând cu graþie de o rafinatã/prevenitoare ºi nuîn ultimul rând persuasivã maieutike techneautoarea aduce în discuþie câteva dintre secretelepictorului, care, departe de a fi „reþete magice” aleunei inerente ars combinatoria, relevã, în bunãmãsurã, modul în care omul ºi artistul Ilie Boca seraporteazã la actul de creaþie plasticã.

Aflãm, astfel, cã maestrul Boca „picteazã cusentimentul cã o ia mereu de la capãt”, nevoindu-se, de fiecare datã, sã „punã început bun”, (cum arspune Sfinþii pustiei) de unde, pesemne, ºi senzaþiade prospeþime a lucrãrilor sale; aflãm cã picteazãluptând „împotriva morþii”, cã îºi trage sevele,energia, întorcându-se cãtre un „acasã” existenþial ºimetafizic, interior ºi ancestral, depozitar al tainelorcosmice ºi a celor dintâi mirãri ale copilãriei, curãdãcini adânci în sfera artelor populare, ce „disting

un popor de altul, îi dau o autenticitate anume”, ºiunde „se gãsesc proviziile de vitalitate ale unuineam”.

Fãrã îndoialã, la „vremea mãrturisirilor”, pictorulIlie Boca se ºtie – ºi se divulgã pe sine –, ca fiindmereu în cãutarea emoþiei/trãirii „autentice”,construind ºi iar construind, refuzând recursul la orezolvare plasticã superficialã/facilã, evitând locurilecomune ale unei proiecþii imaginale „en vogue”,cãutându-ºi mereu, cu obstinaþie, „sigiliul auctorialperfect”.

Asumându-ºi literal dictonul nulla dies sinelinea, deseneazã/picteazã zilnic, intrând cu uºurinþãîn „transã creatoare”, cu pasiune ºi mai alessubsumându-ºi eforturile unei viziuni integratoarecare se reflectã în coerenþa ºi funcþionalitateaelementelor, în cadrul unei compoziþii, vizând, însã,armonia unui întreg ciclu de lucrãri, ori chiar a uneiîntregi expoziþii: „O expoziþie nu este o simplãînºiruire de tablouri. Ea trebuie sã aibã o idee, ritm,surprizã. O expoziþie e ca un fel de lucrare amplã,cãreia trebuie sã-i gãseºti accente, pãrþi nuanþate,astfel ca elementele întregului sã se susþinã însurdinã. Nimic nu trebuie sã fie întâmplãtor. Eu, depildã, lucrez pe cicluri, la mai multe lucrãrideodatã, la care revin, mai schimb câte ceva, cautmai multã expresivitate. Mi-am inventat o tehnicãproprie, un grup de semne ºi de sisteme în carepovestesc.”

Un expresionist sui generis, „grav în tristeþe,puternic în bucurie, uºuratec în joc”, dupã cuminspirat îl descrie G. Bãlãiþã, refuzând, însã, deregulã, orice tip de încorsetãri stilisticeimpuse/atribuite, pictorul bãcãuan practicã oanume ascezã de facturã modernistã/puristã a

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

bloc-notesIoan-Pavel Azap Revista revistelor culturale 2

editorialMircea Arman Homo Oeconomicus sau despreamfibolia spiritului practic 3

dosarConstantin Barbu Un document inedit despre mareleDomnitor Alexandru Ioan Cuza 4

cãrþi în actualitateIrina Petraº Octav Pancu-Iaºi - tartine cu poveºtisau despre oglinda din cuvinte 5ªtefan Manasia Adevãrata mascã a lui Mopete 6

comentariiIon Vlad Singurãtatea scriitorului 7

in memoriam Al. CãprariuConstantin Cubleºan Arta de a fi boem 8Vasile Igna Mai mult decât o evocare 9Nicolae Mocanu Reminiscenþe 9Horia Bãdescu Ilustratã din Place Pigalle 9

amfiteatruLaszlo Alexandru Coincidenþe stranii 10

incidenþeHoria Lazãr Ultimii canibali 10

rememberVirgil Mihaiu Lucrând în penumbrã pentru antolo-gia poeþilor germani din România, în anii '70-'80 12

poeziaAlexandra Pizarnik 14Claudiu Komartin 16

Clujul interbelicPetru Poantã Studenþii clujeni între rãzboaie 17

prozaNicolae Iliescu Destinul se depune torenþial ºiranchiunos (I) 18

interviude vorbã cu prozatorul Radu Aldulescu"Pur ºi simplu, în perioadele nefaste, am muncit cu ziua peunde ºi pe ce s-a nimerit ºi-am continuat sã ºi scriu" 19

ipote(nu)ze Vasile Gogea Armando Perez Valladares sauhemografia suferinþei 21

eseuSonia Elvireanu Paradoxul nativului strãin înpropria þarã (III) 22

showmustgoonOana Pughineanu Pervertirea rezistenþei 23

arte Viorica Guy Marica Expoziþie Andreea Radu 24

metaforele norduluiFlavia Teoc Îngeri - copacii crescuþi pe câmpiilesoarelui 25

excelsiorJean-Paul Michel Despre Hölderlin (II) 26

flash meridian Virgil Stanciu Graham Swift ºi provocãrilesecolului XXI 28

jazz story Ioan Muºlea Bill Evans (continuare) 29

muzica Mugurel Scutãreanu Omul cioplit în piatrãSe mai întâmplã ºi lucruri noi sub Soare 30

opera Alba Simina Stanciu Baletul magic 31

teatru Claudiu Groza Iubiri visate, vieþi ratate, ghiduºii... 32

filmIoan-Pavel Azap Câte ceva despre singurul festival defilm experimental din România 34Lucian Maier Motoare sfinte 35Ioan-Pavel Azap Django dezlãnþuit 35

plasticaLivius George Ilea Carte cu Ilie Boca 36

plasticasumar

Tipar executat la IImmpprriimmeerriiaa AArrddeeaalluull, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Carte cu Ilie BocaLivius George Ilea

(Continuare în pagina 31)

Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 250revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/01/250de-net1.pdf ·...

Documents

Transcript of Black PANTONE portocaliu TRIBUNA 250revistatribuna.ro/wp-content/uploads/2013/01/250de-net1.pdf ·...