Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE...

36
TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu PANTONE violet 1 Black Black 3 lei Judeþul Cluj Revistã de culturã serie nouã anul X 16 - 31 octombrie 2011 Întâlnirile Internaþionale de la Cluj Poezia în vãzul lumii Irina Petraº Marius Ianuº Poeme pentru Ioana Ilustraþia numãrului: ªtefan Bertalan Naºterea unei limbi gunoaie, deºeuri, excremente Horia Lazãr www.revistatribuna.ro La joacã cu Gellu Naum

Transcript of Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE...

Page 1: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

TRIBUNA 219

PANTONE portocaliu

PANTONE violet 11

Black

Black

3 lei

Judeþul Cluj

R e v i s t ã d e c u l t u r ã • s e r i e n o u ã • a n u l X • 1 6 - 33 1 o c t o m b r i e 2 0 1 1

Întâln

irile Intern

aþionale d

e la Clu

j

Poezia învãzul lumii

Irina PetraºMarius Ianuº

Poeme pentruIoana Ilustraþia numãrului: ªtefan Bertalan

Naºterea unei limbigunoaie, deºeuri, excremente

Horia Lazãr

ww

w.r

ev

ista

trib

un

a.r

o

La joacã cu

Gellu

Nau

m

Page 2: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

22 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

bour

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul consultativ al revistei de culturãTribuna:

Diana AdamekMihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Maria Georgeta Marc

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ºi supervizare:L. G. Ilea

Redacþia ºi administraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

Responsabil de numãr: ªtefan Manasia

Cluj ArenaDemostene ªofron

info

Am amînat mult scrierea acestor rînduri. Le-am amînat dintr-un singur ºi maremotiv. Trãim timpuri ºi vremuri deloc

prielnice optimismului. Promisiunile fãcutedureazã ca orice minune, douã, trei zile. ªi cumne-am fript ºi ne frigem zilnic, am stat sã vãdcum decurg lucrurile, direcþia spre care seîndreaptã, mai ales cã subiectul în cauzã, ClujArena, face sã curgã multã, foarte multã cernealã,pro ºi contra. S-au scris ºi încã se mai scriu multedespre amplasament, despre autorizaþia deconstrucþie, despre construcþia în sine, intereseleunora ºi altora alimentînd paginile presei de toateorientãrile. Pãcat, pãcat atîta timp cît vedem cãpromisiunea numitã Cluj Arena a prins contur,materializîndu-se într-o construcþie ce deja neonoreazã.Cert este altceva. Cert este faptul cã începând cusfârºitul lunii august 2011, avem o arenã sportivãla standardele internaþionale reclamate de celedouã foruri fotbalistice, FIFA ºi UEFA. ªi cîndspun standardele internaþionale mã refer la condi-þiile impuse de forurile amintite, materializareaîncadrînd arena clujeanã în categoria ‘Elite’!

Ce înseamnã ‘Elite’? Înseamnã peste 30.000de locuri – Cluj Arena are proiectate 30.201 locuri- , înseamnã suprafaþã de joc 105 x 68 m, vestiarecu o capacitate de 25 de locuri, bancã de rezervecu minimum 13 locuri, 1400 de camere de filmatfixe ºi alte 1000 de camere de filmat mobile,înseamnã scaune dupã modelul celor de peAllianz Arena din Munchen (scaune concepute deHerzog & De Meuron), înseamnã sistem deîncãlzire a gazonului, un sistem de iluminare per-formant, parcãri subterane, cca 3000 lucºi lumi-nozitate, 1500 de locuri de parcare, 1500 delocuri în zona VIP plus alte 500 de locuri pentrureprezentanþii mass media, pistã de atletism, sãlide conferinþe, vestiare, grupuri sociale, salã deforþã, laborator medical pentru prelevare probebiologice, prefer sã mã opresc aici, aºteptîndmomentul inaugurãrii oficiale.

Cluj Arena înseamnã ceva mai mult. Înseamnã

intrarea în normalitate în privinþa infrastructuriisportive clujene. Mai mult chiar... Cluj Arena estedeja comparatã cu Allianz Arena, cu StadioOlimpico de la Roma, arene de mare notorietate.Comparaþia în sine comportã abordãri noi, dis-cuþii în care pot fi abordate elementele arhitec-turale, dotãri, utilitãþi, competiþii naþionale ºiinternaþionale, amplasament. ªi este inspiratãmenþinerea locului – vechea arenã ‘Ion Moina’ nuva fi uitatã deloc - referindu-mã la o construcþiecare ‘are o interfaþã permanentã cu publicul, orelaþie permanentã’, una într-un spaþiu extrem,extrem de generos.

Sîntem un oraº privilegiat, trebuie sãrecunoaºtem acest lucru. Nivelul cultural – ºtiinþific este unul de excepþie. De excepþie seanunþã a fi ºi cel sportiv, la nivelul infrastruc-turii. Clujul va avea în scurt timp, un al doileastadion de talie europeanã. Va avea în 2012 ºi onouã salã polivalentã, a cãrei construcþie a ºiînceput. Avem toate motivele sã fim mulþumiþi.

Page 3: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Numele lui Anders Behring Breivik estelegat de evenimentul central de pânãacum din 2011. Crimele sale de la finele

lunii iulie se încadreazã perfect într-un ºir lungde acte violente ce au caracterizat istoriacontemporanã a umanitãþii. Gestul sãu, orepetiþie aproape mecanicã a unor crime similarece parþin unor indivizi singulari în ultimeledecenii, indicã vulnerabilitatea societãþilor încare trãim. Norvegia, o þarã fãrã conflicte etniceputernice (cu excepþia unor aspecte nerezolvatecu vecinii suedezii), fãrã implicare activã încampaniile de stopare a imigraþiei est-europenesau nord-africane ºi fãrã un trecut în care sã fievizibile miºcãrile de extremã dreapta era printreultimele þãri europene în care ne-am fi aºteptatla astfel de evenimente. Cum însã iraþionalitateaºi violenþa nu au graniþe, pesimiºtii încearcã dejasã estimeze viitoarea þintã a manifestãrilorcomportamentale anormale. Au existatnumeroase programe de televiziune în Europade Vest ºi SUA ce mergeau în aceastã direcþie.

La 10 ani de la evenimentele de la 11septembrie 2001, un astfel de gest ilustreazãproblemele din cadrul unei „civilizaþii” întermenii lui Huntington. Teza sa despre„ciocnirea” dintre civilizaþii – utilizatã extensivîn discursul public ce promova islamofobia – nupoate explica existenþa conflictelor în interiorulunei civilizaþii, mai ales în interiorul celeioccidentale. Conflictele din cadrul civilizaþieiislamice erau justificate prin profilul rãzoinic ºivindicativ al acestora. Fãrã a discuta desprevaliditatea sau aplicabilitatea unei astfel de teoriimult citatã, dar aproape deloc cititã ºi analizatã,rândurile de mai jos sunt dedicate manifestuluilansat pe Internet de cãtre Breivik cu câteva oreînaintea crimelor care au oripilat lumea. Avândun precedent periculos, mult mai cunoscut, încreaþia lui Hitler („Mein Kampf”), „2083:Declaraþia de independenþã europeanã” a luiBreivik este mult mai extinsã. Însã are scopurisimilare, iar prioritatea explicit menþionatã înprimele pagini – aceea de a fi tradusã îngermanã, francezã ºi spaniolã – indicã dorinþalui Breivik a de a promova propria „operã”. Înplus, indicaþiile referitoare la modalitatea în caretextul poate fi convertit dintr-un format pdf într-unul word, cum poatefi cu uºurinþã tipãrit sau cum poate fi cititdirect de pe un kindle.

Cele aproximativ 1.500 de pagini reprezintão înºiruire incoerentã de idei ce poate fi cu greulecturatã ºi aproape deloc înþeleasã. Fãrã ostructurã clarã, manifestul pare a fi versiuneascrisã a gândurilor autorului, în ordinea ºi cuintensitatea cu care le trãia. Amalgamul desubiecte legate de ideologie, identitate, percepþieculturalã, mesaje naþionaliste extreme,mesianism religios, filosofie egalitaristã estecompletat de interpretarea distorsionatã a unorfapte ºi afirmaþii ale unor gânditori politicicunoscuþi. Toate acestea par reunite de dorinþade a copleºi prin cantitatea de informaþie, nuprin rigoare analiticã. Majoritatea informaþiilorcare se doresc a fi obiective sunt preluate de pe

Internet ºi pot fi gãsite cu uºurinþã la o simplãcãutare. Astfel, mai mult de douã treimi dinconþinutul acestui manifest este o înºiruire dedescrieri preluate din alte surse. Spre deosebirede creaþiile predeceseorilor ce îl inspirã peBreivik – dupã cum afirmã singur – paginile din„2083” sunt lipsite în mare parte de operspectivã originalã. Cãci, treimea care nu estecopiatã de pe site-uri este doar o reproduceresau reiterare a ideilor apãrute de-a lungul anilorîn grupurile xenofobe ºi rasiste. Singurulelement central este ura faþã de diversitateareligioasã (în special islam) ºi mesajul împotrivamulticulturalismului.

Acesta din urmã este ºi mesajul pe caredoreºte sã îl transmitã, iar multitudinea deinformaþii nu este întâmplãtoare. Oricinedeschide acest document ºi alege aleator opaginã va gãsi cel puþin un element care îi va dade gândit. Absenþa logicii, a raþiunii, a structuriiargumentative este compensatã în cazul luiBreivik de abundenþa de elemente subiective ºidescrieri preluate distorsionat. Referitor laacestea din urmã nu am reuºit sã îmi dauseama, dupã ce am citit întregul document, dacãsunt distorsionate voluntar sau este doar o

preluare subiectivã generatã de propriile valori.Cu alte cuvinte, nu am înþeles dacã autoruldeþine inteligenþa necesarã manipulãrii sau doara dorit sã exprime propriile trãiri. Datã fiindincoerenþa multor paragrafe ºi pagini tind sãcred cã a doua variantã este plauzibilã.

Dincolo de carenþele ºi tarele unui astfel detext, trei aspecte necesitã atenþie. Primul dintreacestea, ºi cel mai important, este legat deimpactul sãu. Fãrã îndoialã, au existat oamenicare au citit mãcar câteva pagini. Câþi dintreaceºtia s-au regãsit sau au fost de acord cu celescrise? Este o întrebare la care singurul rãspunsdezirabil este „cât mai puþini”. Educaþiareprezintã soluþia la îndemânã pentru evitareatransformãrii generaþiilor viitoare în adepþi aiunor astfel de idei ºi indivizi. Al doilea aspect sereferã la preluarea ºi posibila implementare aunor idei dintr-un astfel de manifest. Simplulfapt cã a fost discutat – chiar ºi într-o luminãnegativã, aºa cum este ºi cazul articolului defaþã – a promovat acest document în atenþiaposibililor cititori. Unii l-au deschis dincuriozitate, alþii din interes. Cert este cã l-audeschis; ignorarea sa putea reprezentamodalitatea utilã de a nu îl aduce în prim plan,dar este deja prea târziu. Ceea ce poate fi fãcut(ºi nu evit aici caracterul normativ) este izolareaacestui material astfel încât sã scadãprobabilitatea ºi posibilitatea unor urmãri înviitor. Însã, dupã cum ne-a arãtat istoria, acestlucru este improbabil, fiind doar o chestiune detimp pânã la apariþia unui nou caz. În al treilearând, iraþionalitatea unui act nu poate fiinterpretatã sau înþeleasã prin intermediulanalizelor raþionale. Este contraproductiv ºieronat sã ne lansãm într-o retoricã legatã decauzele ce au generat un astfel decomportament. Mai ales cã el reflectãfailibilitatea ºi slãbiciunile organizãrii societale ºifiinþei umane. Cele câteva mii de ani de istoriedocumentatã indicã existenþa persoanelor cuprobleme atitudinale ºi mentale, de multe ori înpoziþie de conducãtor (distrugând cetãþi ºi luândvieþi omeneºti). Este încã neclar dacã democraþia(prin a sa libertate de expresie) favorizeazãastfel de comportamente sau nu; cert este cãmass-media actualã determinã acest lucru. ªiîntrebarea fireascã apare: cum am putea opriapariþia unui viitor Breivik atunci când actualulBreivik este atât de popular?

Întrebarea din titlul articolului este retoricã,iar acest lucru a devenit clar prin prisma celormenþionate mai sus. Din punct de vedereraþional ºi emoþional (de la empatia cusupravieþuitorii ºi rudele victimelor pânã laatitudinile pentru viaþa umanã), a doua parte aîntrebãrii este de dorit. Însã actuala dinamicã asocietãþii, istoria recentã ºi existenþa unormotivaþii suplimentare, prima parte a întrebãriipare a fi mai apropiatã de realitatea pe care otrãim ºi pe care o influenþãm voluntar sauinvoluntar.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011 33

editorial

Mesaj pentru viitor sau iluziaunei veri în 2011?

Sergiu Gherghina

ªtefan Bertalan Seria Acizi ribonucleici, 1977-1980

Page 4: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Caius DobrescuOdã liberei întreprinderiBucureºti, Editura Tracus Arte, 2009

Disponibilitatea lui Caius Dobrescu pentrusatirã ºi ironie îºi gãseºte ilustrareaaproape desãvârºitã în volumul Odã

liberei întreprinderi – un satyricon al societãþiicapitaliste construit cu mijloacele eposuluiburlesc, în care poetul valorificã resursele uneiadintre cele mai importante figuri ale ironiei:antifraza (adicã întrebuinþarea unui cuvânt cu unsens opus sensului sãu obiºnuit).

Þinta deriziunii demistificatoare este aici,desigur, „lumea liberei întreprinderi”, dar ºipoezia însãºi, deoarece, aºa cum se întâmplã cumajoritatea poeþilor experimentaliºti, autorul ºi-apierdut apetitul pentru formulele poeticeconsacrate, lansându-se în explorarea unor teritoriilimitrofe poeticului ºi elaborând, mai în glumãmai în serios, o poeticã a ironiei susceptibilã sãdescopere noi filoane de poeticitate în prozaic ºiderizoriu: „Nu pot sã resimt/ Ironia ca pe-unblestem care te leagã inextricabil/ de toþi tâmpiþii.În mod logic, Ea trebuie sã fie-o/ Binecuvântare.Chiar dacã produce dereglãri de moment/ aletuturor simþurilor. În ultimã instanþã, Ea este-un/factor de ordine./ O form-a Binelui. Þine de/esenþa profund-a Compasiunii. ªi e matematicimposibil/ sã fie-adversara Liberei Întreprinderi,fiindcã nu este/ decât o altã faþ-a acesteia. Un altnume. Numele ei/ secret. Numele/ spiritului ei”.Prin urmare, Caius Dobrescu încearcã sã ridiceacum parodia la dimensiunile unei “arte majore”,mimând la modul caricatural toate locurilecomune ale eposului eroic, pe care le împingespre bagatelizare ºi deriziune, mimeazã tonulsolemn ºi oracular al “cãrþilor iniþiatice”,interpreteazã, cu facies-ul unui Buster Keatondevenit peste noapte aed, rolul poetului-mag careîºi propune sã reveleze misterul “libereiîntreprinderi”, cu acelaºi gust pentru farsa enormãºi truculentã care se manifesta ºi în textele salemai vechi. În acest spirit, el va compune laudeprãpãstioase ale banilor, simulând gravitatea ºiprofunzimea ºi propunându-ne construcþiiconceptuale în care parodiazã abstracþionismulpoeziei moderne: „Veþi spune cã au/ un miros debãºinã ºi mlaºtinã. Zãu? (...)/ Dar mie mi se par/cu totul altfel. Când mã gândesc la ei, îmi evoc/frunzele unui copac – felul cum se/ deschid,uºoare ºi agile, în toate/ direcþiile, prudenþa lor/îndrãzneaþã – fiecare din ele/ atentã ºi precisã, cao lopatã minusculã/ cu care prelevezi un nisip finºi alb, pânã la inexistenþã.// Mintea mi-e atrasã/irezistibil/ Spre-aceast-asociere nu doar pentru cã/bancnotele seamãnã în mod natural cu frunzele,ci ºi/ deoarece/ importante în modul decomportament al frunzelor mi se par spaþiile/ pecare le creeazã între ele – dimensiunile/ continuuvariabile ale acestor spaþii, care/ ne ajutã sã dãm/mereu alt sens, ceea ce mi se pare foarte valabil ºiîn/ cazul Banilor”. În acest context, numãratulbancnotelor capãtã dimensiunile unui act majorde cunoaºtere, în strictã concordanþã cu legileunei lumi a rebours, plasate în exclusivitate subsemnul cantitativului: „Omul care-ºi numãrãbancnotele din portofel la/ casã – e ca ºi cum/ arciti o carte// O carte micã ºi delicatã./Bancnotele rãsfoite/ Te fac sã te gândeºti/ Poate

cã existã/ o anumitã structurã, o / texturã-amateriei/ înseºi, dacã o priveºti/ dintr-un anumeunghi:/ þesutul ei ca o suprapunere de straturi,/compactã-n aparenþã, dar care, odatã/ atinsã,poate fi prefiratã ºi rãsfiratã/ exact ca// margineadeschis-a unui/ teanc de bancnote”. Fireºte,universul „liberei întreprinderi” are propriile salemituri de întemeiere, propria ei antropogenezã ºipropria ei metafizicã – fundamentate pe revelaþiaprimordialã a „mâinii invizibile”, care regleazãmiºcarea cererii ºi ofertei, jucând aici rolul unei„norme cosmice”, în timp ce Adam Smithdobândeºte fizionomia legiuitorului mitic – e noulAdam, dar ºi un Moise al capitalului ºi al pieþii,care descinde din comitatul Fife, aducând cu sineTablele Legii: „...pentru el forma aceea/ vizibilãdoar noaptea, doar în întunericul/ fãrã-nceput ºifãrã sfârºit, nu era altceva/ decât o Mânã.// OMânã, da, care s-a oprit ºi s-a rãsfirat deasupralui./(...) A mai simþit ceva atunci: cã Mâna/ aceeanu era doar, aºa cum aveau sã-nþeleagã cei maimulþi, doar cea din care cãdeau iar ºi iar zarurile,ci ºi/ aceea care, ciupind-o, fãcea sã vibreze/ ºi sãexiste struna unic-a interiorului/ nostru.// Eibine, aceasta a fost exact clipa când, în vârfulunui deal, într-un Smith oarecare,/ din Kirkcaldy,þinutul Fife, Scoþia,/ a redeschis brusc ochiinimeni altul/ decât Întâiul Adam”. Prin urmare,în aceastã lume a exista e echivalent cu a fi bineadministrat, ontologia se reduce la o problemã demanageriat, iar omul se defineºte exclusiv princalitaþile sale antreprenoriale, constituindu-se într-o ipostazã insolitã a „omului amputat” carepopuleazã orizonturile apocalipticului: „Totul þinede buna administrare-a resurselor. Repet,/ Totul,absolut totul þine de/ buna administrare-a/resurselor. (...) / Nu, n-am reuºit sã formulezexact, n-am înhãþat/ la timp pãstrãvul acestei idei.Sã mai încerc o datã. Nu e destul sã spui <<totul/þine de buna administrare>>. E derutant, e chiarfals. Fiindcã, de fapt, totul este/ bunãadministrare. Sau mai bine:/ existã doar ceea ce ebine administrat”. Alteori „omul amputat” iachipul consumatorului, astfel încât lumea marilormagazine ºi tragicomedia shoping-ului devinsubiecte de epos eroicomic: „Cînd intri – ºtii/dintr-o datã: cã nu mai ºtii./ ªi-naintezi/ aºa, înrãcoarea/ plãcutã./ ªi-apoi, din senin, printrerafturi:/ obiectul-tãu-ºi-numai-al-tãu./ Într-oexplozie/ scurtã ºi/ luminoasã, pur/ mentalã//Apropie-te,/ ia-l de acolo, cu toatã încrederea,smulge-l/ cu poftã, ºi-ncã multe altele/dimprejur./...)// Iar apoi/ am sã-þi spun eu ce sãfaci: / Pune-þi un picior pe bara de jos a/cãruciorului pe care tocmai l-ai/ umplut pânã larevãrsare, împinge-te/ bine cu celãlalt ºi porneºte-o-n/ bãtaia, nu, nu a aerului condiþionatcare-þi/ preseazã tâmplele ºi timpanele, ci aacelui/ vânt proaspãt ce bate numai dinspre/sufletul tãu, simþind/ din plin aburul ºielectricitatea/ libertãþii. ªi chiuind,/ chiuind”.

Acest personaj dependent de obiectele care îlinvadeazã din toate pãrþile („O maldãrul,imensul/ maldãr de cãmãºi, pantaloni,/ sacouri,fâºuri,/ cãrþi ºi chiloþi,/ caiete, ziare, ciorapi,/care-neacã de-a-ntregul scaunul din/ mijloculcamerei mele!”) ascunde însã în spatele mãºtii luiconvenþional-zâmbitoare stigmatele unei fiinþedejecþionale, cu þesuturile prematur sclerozate,

prinse în reticulele producþiei ºi consumului, caîntr-o uriaºã cursã de ºobolani, e noul Iov pestecare s-au abãtut toate plãgile capitalului: „Braþele-ntre care/ sunt prins. S-ar spune uncopac, Ramurile/ lui sunt tot atâtea nuanþe/ deindigo, dar fãrã frunze. Complet/ fãrã frunze.Cum am/ ajuns aici? Îmi simt trupul/ stors. Ocarapace/ de plãgi. Dar pântecul/ mult maiumflat de cum mi-l/ ºtiam. ªi umerii lãsaþi. Îmi/pipãi þeasta ºi e/ pleºuvã doar niºte ºuviþe/rãtãcind, ca niºte tifoane ºi pielea unsuroasã/ ºibuzele probabil/ umflate de sete”. Cãci, înpaginile acestui volum, lumea „libereiîntreprinderi” e privitã din perspectiva unui spiritlipsit de simþul banului ºi de vocaþia competiþieinemiloase; viziunea lui e criticã, fãrã doar ºipoate, dar locul contestaþiei zgomotoase pe care oîntâlneam la primul val 2000 e înlocuitã aici deumorul negru ºi de o ironie „manieratã”,„britanicã”, care vine din Swift, în timp ce„retorica mâniei” e substituitã de acordurilecontrafãcute de odã. Dar cartea nu reprezintãdoar o „criticã”a capitalismului, ci ºi, aºa cumspuneam, o criticã a literaturii, întemeiate peparodie, bagatelizare ºi deriziune, constituindu-se,din acest punct în replica, de dupã douã decenii,a Levantului lui Mircea Cãrtãrescu. Iar rezultatulacestei duble perspective critice este un volum devesuri total insolit în contextul liricii româneºtiactuale, o Þiganiadã de secol XXI, care ar fitrebuit sã se bucure de o receptare mult maiatentã din partea comentatorilor. Dar deocamdatãse pare cã poezia lui Caius Dobrescu e mult maibine prizatã în Germania decât în România...

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

44 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Octavian Soviany

Odele capitaluluicãrþi în actualitate

Page 5: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Dinu FlãmândÎn amonte/ En amontBistriþa, Editura Charmides, 2011

Ca unul din fondatorii Echinoxului, în bunatradiþie a acestei ºcoli de poezie, a uneimiºcãri literare ce s-a ivit ca o reacþie la

dogmatismul oficial, Dinu Flãmând s-a impusîncã de la început ca o puternicã personalitateliterarã. A debutat editorial cu volumul de poeziiApeiron (1971), un volum de o surprinzãtoarematuritate a gândirii poetice, expresia coagulândîn teme ºi obsesii pe care le vom regãsi ºi înunele din volumele ulterioare. Altoiuri (1976) ºiStare de asediu (1983) vor radicaliza primelescântei ale unei atitudini tensionate, dacã nu fãþiºpolemicã faþã de ideologia comunistã suficient deîncãrcatã de o revoltã subteranã, ce denunþaderapajele regimului totalitar. Volumul Starea deasediu avea sã provoace reacþia iritatã aautoritãþilor, care vãd în poemele volumului nunumai aluzii transparente la situaþia din Polonia,ci ºi „telefoane” la situaþia din propria þarã.Reacþia de izolare a poetului echinoxist în faþadogmelor se manifestã ºi prin tot mai evidentulrefuz de a se manifesta în cadrele unui lirismtrecut mereu pe sub furcile caudine ale cenzurii,prin apelul la traducere, o ocupaþie mai puþinsusceptibilã de a-i produce confruntãri directe cucerberii ideologici. Va publica în româneºteexcelente versiuni din opera lui CarlosDrummond de Andrade, Samuel Beckett,Herberto Hélder, César Vallejo, Miguel Torga ºialþii. Tot în acea perioadã va începe sã lucreze laprimele sale traduceri din opera lui FernandoPessoa, cel mai important poet al modernitãþiiportugheze. E un mod al unei conºtiinþeneliniºtite de a se refugia în alveolele gândiriiunui alt poet neliniºtit ºi ubicuu. O formã derefugiu este în fond ºi eseistica strãlucitã pe careo scrie, domeniu în care îºi va da întreaga mãsurãa înzestrãrii, mai ales în excelenta Introducere înopera lui G. Bacovia (1981). În sfârºit, excedat deobtuzitatea regimului, poetul va alege soluþiaexilului. Se stabileºte în Franþa denunþânddictatura din România în câteva publicaþiioccidentale. Pentru cei rãmaºi în þarã, vocea luiDinu Flãmând avea sã fie auzitã la posturi deradio ca BBC, Europa liberã ºi, mai recent, RadioFrance Internationale.

Am schiþat aici câteva din etapele uneiprodigioase activitãþi literare, care va primi noivalenþe cu volumele Dincolo (2000), Tags (2004),Grãdini (2005), Frigul intermediar (2006), Umbreºi Faleze (2010). Douã antologii, Biopoeme (2010)ºi Stive de tãcere (2011), readuc în atenþie peunul din marii noºtri poeþi de azi, pe bunãdreptate încununat cu Premiul Naþional de Poezie„Mihai Eminescu” în 2011. Recenta, elegantaantologie bilingvã intitulatã În amonte/En amont(Editura Charmides, Bistriþa, 2011) reuneºte înpaginile ei poeme din volumele Poèmes en apnée(2004) ºi Tags (2004), cu excepþia ultimelor douãpoeme, preluate din volumul Grãdini. În ciudadimensiunii reduse a volumului, e o selecþieedificatoare pentru un lirism de un profunddramatism, ce etaleazã o poezie plinã devitalitate, în a cãrei plasmã se întrevãdreminiscenþele unei biografii dramatice ºitumultuoase, ieºitã din comun. Chiar dacã

numãrã doar 21 de poeme, volumul extragepoeme reprezentative pentru lirismul ºipersonalitatea complexã a lui Dinu Flãmând, opoezie în care se simt ecourile unei sensibilitãþiaflatã în stare de veghe, sub asediul unei istoriiturbulente. Poemul liminar al volumului, Rãzboiulpeloponeziac, are accente evocatoare ale uneiconºtiinþe vulnerate de anxietatea istoriei. Edesigur o aluzie transparentã la situaþia limitã aunui timp istoric exasperant, în care aluzialivrescã se îmbinã cu detaliul biografic, cu straniiaccente profetice: „Primãvara ne gãseºte pe mare,plutim spre dezastru; / grâul a încolþit în calacorãbiilor, noaptea / lanurile noastre se leagãnãsub Pleiade… / Nãierii transpirã în somn, auzul leeste îmbâcsit / de inexistentul cântec al sturzilor;departe pe þãrmul patriei înfloreºte acum /pentru nimeni / arborele de pace. // Plutim spredezastru, se ºtie / navele noastre vor arde înportul strãin, / lãncile lor, mai lungi ca frazeleodelor, ne vor sparge / trupurile, / ºi vor izgonialfabetul / instaurând trufaºa erã a ciorbei negre.// Iatã salinele Siracuzei / unde suntem aruncaþiaruncaþi de-a valma, vii ºi morþi. / De ani de zilevulturi placizi se rotesc deasupra / în timp ce înnoi se stivuieºte / duhoarea ºi ciuma istoriei.”

Procedeul prin care o parabolã anticã,desprinsã din lectura lui Tucidide, devine oposibilã oglindire a unei realitãþi contemporane edestul de frecvent la Dinu Flãmând. ªi actuala saliricã repune în paginã condiþia unui eu liric carese confruntã cu forþe politice ºi sociale, cu normeºi tradiþii ale unui spaþiu represiv, în care poezia estarea de spirit a omului revoltat, cãruia doar oviaþã ameninþatã îi acordã revelaþia libertãþii.Revolta poeticã e o formã spontanã a libertãþii.Existenþa pare captivã unui perpetuum mobilecoºmaresc, unui mecanism orb ce tinde sãsuprime libertatea individualã, transformându-l pepoet în prizonier al unui destin colectiv. Iatã unfragment din poemul intitulat Perpetuum mobile,cu imaginea proliferantã a coºmarului social(naþional), al unei lumi mecanice ºi kafkiene, carese reproduce în chip monstruos: „Târãsc dupãmine un trup încurcat în odgoane, / perpetuummobile în somnul naþional / în care numaiaºteptarea ne împinge din spate…// Pretutindeniaºteptare, / ºi interdicþii / ºi ochii invizibiliascunºi în pereþi; / huruit de fiare vechi, coºmarulse reproduce / în noaptea din miezul zilei.Navighez prin pivniþe / ºi mã trag la edec…”

E exprimatã aici, cu o violenþã expresionistãtipicã lui Dinu Flãmând, o reacþie a unui eupoetic a cãrui construcþie de sine se vedeconfruntatã cu forþele represive ale unei identitãþicolective ce-i refuzã, în fond, fundamentuloricãrei arte, acela al posibilitãþii întoarcerii lasine. Poezia devine o formã de revoltã împotrivaunui mediu dominat de interdicþii ºisupraveghere, ce tinde sã sufoce luciditatea eului,vocea sa interioarã, sã o cufunde în „somnul”unei colectivitãþi în derivã. Criza existenþialãatinge ºi alte dimensiuni, spaþiul de supravieþuirefinalã al poetului fiind „Oraºul poeþilor meteci”,loc, ºi acesta, al tuturor crizelor identitare.Întâlnirea dintre poet ºi o istorie impurãgenereazã o tensiune dramaticã a versului, a unuivers contorsionat, încãrcat de semnele timpului.„Parisul lui Milosz”, Parisul unor meteci celebri

(Vallejo, Ion Pillat, Tristan Tzara, Elytis, Holan ºialþii) devine un simbol al rupturii faþã de mediuloriginar, spaþiul exilului constituind un loc almanifestãrii crizei de identitate, în care semodificã esenþial raporturile sinelui cu trecutul,dar se moduleazã ºi raporturile acestuia cuviitorul. E un Paris „schimonosit de singurãtate, /început al cloºardizãrii universului, / hotelterminus, ultima mea matrice...”(Oraºul poeþilormeteci). Sunt semne cã „veacul îºi scuipã poeþii înfluvii”, afirmã Dinu Flãmând în splendidul poemdin care am citat, cu aluzii trasparente nu numaila sinucigaºii Gherasim Luca ºi Paul Celan, ci îngeneral la apocalipsa unui veac în care poetul îºicautã „tristeþea cea vertebratã”(Câteva din cauzeleimperfecþiunii mele).

Virulenþa expresionistã a acestor ancorearuncate în real nu este singura dimensiune aprezentei antologii. Ne întâlnim ºi cu faþeteleluminoase ale lirismului complex al lui DinuFlãmând, poetul putând fi surprins ºi în ipostazapãrintelui aflat în faþa miracolului copilãriei, acandorii infantile a fiicei sale (Ioana). Altãdatã,poetul îºi expune el însuºi ipostaza de fiurememorând figura mitologicã a pãrintelui sãu,surprins în cadrele unei ruralitãþi dure, darluminoase (Tatãlui meu). Nu în ultimul rând,trebuie sã constatãm o virare tot mai apãsatã alirismului sãu spre unul de atitudine, de angajareeticã a unei conºtiinþe verticale, ce derivã dintr-omentalitate ancestralã, þãrãneascã, în ciudafaptului cã avem de a face cu un cosmopolit, cuun rafinat poeta doctus.

Splendida antologie bilingvã, cu traducerea înfrancezã a poemelor (atentã, nuanþatã), efectuatãde Pierre Drogi ºi Claudia Fontu, ne redescoperãun poet de primã mãrime al literaturiicontemporane, o voce dramaticã ºi complexã, cedenunþã în termeni energici rãul erei moderne.Nu în ultimul rând, descoperim, în secþiune,poetul dedat la deliciile livrescului, dar ºi la celeale originarului, cu viziuni de o rarã plasticitate,expresia poeticã îmbinând, în chip rafinat,neologismul cu expresia neaoºã, truculentã.Sãrbãtorescul volum apãrut la editura Charmidestrebuie remarcat deopotrivã pentru calitateatraducerilor în limba francezã, dar ºi prin CD-ulataºat, prin care vocea excelentului actor francezBernard Callais dã cãldurã umanã unei poezii cetraverseazã adeseori tenebrele unui veac agitat.

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

55TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Dinu Flãmând ºi coºmarulistoriei

Ion Cristofor

Dinu Flãmând

Page 6: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Adrian ÞionVânãtorii de imaginiCluj-Napoca, Editura Tribuna, 2011

Cu un „ingenios bine temperat”, cum ar fispus Mircea Horia Simionescu, AdrianÞion ne surprinde cu o carte de prozã

scurtã, scrisã inteligent ºi cu o forþã narativãevidentã. E vorba de o literaturã de niºã, pe caretânãrul prozator clujean o descoperã cu voluptateºi cu un apetit al transcrierii plin de ºãgãlnicii ºiironii subtile, pe care le vor degusta fãrã îndoialãtoþi utilizatorii de computere, navigatorii de peInternet, adicã toþi cei care s-au adaptat noilor ºimodernelor forme de comunicare ºi socializare.Ce surprize ne poate oferi un atare demersnarativ, a cãrui þintã este persiflarea acestuiWinettou al secolului al XXI-lea, a omului dependent de tehnologia audio-video, aflãm din prozele volumului de faþã,intitulat ca un nou comics modern „Vânãtorii deimagini” (ed.Tribuna, 2011). În locul zeuluiindianului sãlbatic de odinioarã acum avem de-aface cu o zeitate tehnologic atotputernicã ºicronofagã, în faþa cãruia ne închinãm cu toþii ºi-iîncredinþãm secretele noastre cele mai intime.Toate povestirile volumului au drept þintã„venerarea” zeului Video, adicã a a computeruluisau televizorului, producãtor de imagini virtuale,iar sãrbãtoarea carnavalescã parodic-comicãrezultatã îºi etaleazã sclipirile ipocritei salesarabande, îmbrãcând-o în culorile roz-trandafiriiale viciului împãrtãºit sau ironic-ºugubeþe aleutilizatorului revoltat ºi sastisit, atitudinifundamentale pe care autorul le cultivã ca oalternativã mult mai atractivã la prozaica realitate.A trãi prin intermediul acestor mijloace sofisticatede comunicare este un avantaj dar ºi un blestemîn acelaºi timp, deoarece e vorba de o spaþio-temporalitate care poate denatura naturaindividului fãcându-l prizonierul propriilor obsesiiºi apucãturi maniacale, robotizându-l ºitransformându-l într-un sclav al ingenioaselormetode de a trãi virtual, aproape rupt de

evenimentele zilnice. Primul lucru pentru insulcare vine de la serviciu e sã-ºi controleze site-uriledin computer, email-urile primite, sã se aºeze înfaþa televizorului sau sã vorbeascã la nesfârºit latelefonul mobil. Setea de cunoaºtere ºi de tentaþiea imposibilului echivaleazã aici cu aventura trãitãºi nãscutã din fotoliu, care limiteazã enorm demult tentaþia vieþii reale de afarã spre a o înlocuicu una posibilã, nãscãtoare de noi ºi mariimponderabilitãþi lãuntrice. Odatã cu apetitulomului contemporan pentru aceste „scule” de totfelul, inventica devine un dat intim al omului, iaracesta se lasã furat de atracþia incontrolabilã avisului cu ochii deschiºi. O fantezie nãvalnicã ºigraþioasã, adeseori ironicã ºi persiflantã, naºtemonºtrii sau idolii moderni ai unei generaþii, pecare autorul ºtie s-o exploateze cu procedeediverse ºi s-o facã sã se impunã în faþa cititoruluica un dat imprevizibil dar imposibil de controlat.Tehnica urmuzianã a absurdului e împrumutatã ºiadoptatã aici spre a satiriza un mod deconcertantde existenþã, în care tentaþia SF-ului, dar ºi afantasticului uºor pigmentat de reminiscenþelivreºti se lasã tatonat din toate pãrþile, oferindunghiurilor de atac elemente noi de sprijin, careconverg spre a se constitui într-o scriiturãseducãtoare ºi inovatoare în acelaºi timp. A vedeacum dialogheazã între ele douã programe-harduri,a asista la un dialog plin de surprize dintre doiutilizatori plini de nãbãdãi, cum ar finistorfamily, nucuyahoo.com sau valitrifoi.fr, culupte între viruºi ºi anti-viruºi, a pãtrunde în„pãdurea tehno” pe urmele unui Fãt-Logofãt dealtãdatã sau dus de mânã de un Fãt-Mobilfãt alzilelor noastre, a trãi realitatea prin intermediultelevizorului sau al Zeului Video, prin nesfârºitamobilitate pe care þi-o dã Attach Files, PentiumDual Core, You Tube, Google, Wikipedia, atextelor primite prin Forward etc. este ointreprindere ce se urmãreºte cu o pasiunenedisimulatã. De fapt, anecdotica povestirii îºiurmeazã logica ei imbatabilã, esenþialã, umanã, ºiplinã de rãsturnãri captivante, asezonatã sau nude elementele tehnologice în care este

împachetatã. Aventurile sau trãirile personajelorsunt consistente ºi þin de psihologia omuluidintotdeauna: singurãtatea care trebuie umplutãprin gãsirea unei partenere de viaþã(www.iubitavirtuala.com), efectele sociale alebombardamentului mediatic (Ecobarometruvizual), reuniunile literare moderne devenite prilejde ghiftuire ºi etalãri gastronomice (Arta moare,dar nu se predã), imprecaþiile la adresafilmuleþelor Forward ºi a risipirii timpului(Ingeraºul din calculator), traficul infernal aloraºelor (Un ºir de crime inocente), jocul amorosobstrucþionat de evenimentele televizate (Tatuajintim), puterea coercitivã a mitului (Bunul meuDracula), aspecte ale medicinei de tranziþie(Calculator suferind), educaþia ºcolarã ºi suferinþaînvãþatului (A cãzut internetul) etc. Acest „Homofictus” modern rãzbate din fiecare gest alpersonajelor lui A. Þion, care are capacitatea de asurprinde sugestiv clipa, trãirile fruste, freamãtulbestiarului tehnicist, creionate nu de puþine oriprin tehnici narative ingenioase, cum ar fi apelulla vorbirea rimatã, la calchierea expresivitãþilorlimbajului cotidian (Zbang!, hâþ), la argoulstudenþesc („Super, mã!”, „Ce miºto a fost!”, fiþe,pipiþe etc.). Douã dintre povestiri alunecã discretîn zona fantasticului ºi ambiguului, a tragiculuicotidian, creându-ºi astfel potenþialitãþi epicedemne de a fi remarcate. E vorba de nuvela ceamai amplã a volumului, lucratã în parte cumijloace tradiþionale, dar care duce în final lamoartea celui vânat de cei doi realizatori Tv., unbãtrân singuratic, victimã odinioarã a bunãtãþii luiangelice, iar acum victimã inocentã a unorîmpãtimiþi ai meseriei (Vânãtorii de imagini).Cealaltã povestire, „Bunul meu Dracula” reînviecu mijloace personale mitul lui Dracula, într-opovestire care poate fi cititã ºi ca o replicã lafantasticul interior al lui Mircea Eliade din„Domniºoara Christina” sau din „Aranka, ºtimalacurilor” de Cezar Petrescu. Prozator superiorînzestrat, Adrian Þion dã dovadã cã poate pãºi cudreptul în lumea prozei contemporane, atât prinviziunea sa originalã ºi ingenioasã, cât ºi prinexpresivitatea stilului ºi a tehnicilor narative, pecare se dovedeºte stãpân de la început pânã lasfârºit.

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

66 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Mircea Popa

Amicii zeului Video

ªtefan Bertalan Tata. Mascã funerarã, proiect lucrare, 1981

Page 7: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Ca prozator, arhitectul devenit jurnalist,teoretician ºi analist al fenomenului arhitecturalromânesc în anii ’70-’80, înainte de a se exila

în Germania în anul 1983, se fãcuse cunoscut, nudoar în þarã, prin remarcabile scrieri SF, precum celedin culegerile Cuadratura cercului (1975), Himera(1979), 2000 (1982), cu premii naþionale ºiinternaþionale, traduceri în câteva limbi. A publicatapoi romane în care legãtura cu mai vechilepreocupãri nu era în întregime întreruptã, nici caunivers imaginar, nici ca regim alegoric-parabolic,deschizându-se ºi cãtre cyberspaþiul mai recentpromovat, într-o insolitã ºi adesea profitabilãinterferenþã cu interesul pentru realitatea dictaturiicomuniste de care se desolidarizase practic ºi pe careo condamnase, ca sã zic aºa, în efigie, încã dinutopica Evadare a lui Algernon, publicatã sub siglã SFîn anul 1979. În douã variante, una cu accente de„ºtiinþificþiune”, alta mai apãsat alegoricã, trimiþândîndeajuns de transparent la „deceniul satanic” alregimului ceauºist, Cupa de cucutã (1994), devenitã,poate mai puþin inspirat, Cupa cu cucutã, în 2001,propunea o viziune antiutopicã cu vehemenþe satiriceºi deplasãri groteºti de linii, pentru ca în Sud contraNord (2001) spaþiul virtual sã revinã spectaculos. Înregim fantastic ºi parabolic se înscriu, în linii mari,nuvelele din Vedenii (2007).

Noua sa carte, intitulatã în tonalitate picarescãNemaipomenitele aventuri ale lui Anton Retegan ºi aledosarului sãu (Ed. Nemira, 2011) marcheazã odespãrþire, poate doar temporarã, de practicileprozastice precedente, fiindcã propune un soi de„autoficþiune” foarte ataºatã de firul propriei biografii,menþinându-se însã în aria de interes pentru epocadictatorialã comunistã, de care o parte a destinului sãua ºi fost decisã. Total abandonatã ca formulã, alegoria– sau, mai degrabã, o anumitã sensibilitate de facturãalegorizantã, se conservã totuºi, în mãsura în carezisele „aventuri” îºi pãstreazã de la început pânã lasfârºit aerul emblematic. Cãci, pornind de la date alepropriilor pãþanii trãite, Gheorghe Sãsãrman leînrãmeazã în geometria ferm trasatã a exemplaritãþiibiograficului, oferind un eºantion de timp care a fostºi a putut fi al oricãruia dintre cetãþenii de o anumitãcondiþie ºi vârstã ai Românei comuniste. În cazul sãu– ºi al personajului semi-ficþional care esteprotagonistul naraþiunii – avem de-a face cu un episodde viaþã tensionat din biografia unui zarist ºi scriitor,cu studii de arhitecturã, dar care nu o profeseazã,consacrându-se activitãþii jurnalistice, autor de cãrþi cese bucurã de o anume audienþã, ºi în þarã ºi în afaraei, dar care intrã, la un moment dat în conflict curegimul, din pricini pe care mulþi dintre noi le-amtrãit: „alegând libertatea” în Occident, un frate al sãudeclanºeazã mica-mare „dosariadã” în care e antrenatde la o zi la alta cel rãmas acasã.

Având, cum se spunea atunci, o „origine socialãsãnãtoasã” – „tatãl muncitor, mama casnicã, toþi fraþiimembri de partid, unii în posturi de încredere, elînsuºi posesor al carnetului roºu încã din timpulstudenþiei”, ambiþiosul Anton Retegan beneficia, înprincipiu, de toate atuurile unui ins promis succesuluisocial, angajat cu destulã energie ºi fidelitate în operade construcþie proclamatã de ideologia regimului.Numai cã aceastã defecþiune – consideratã, în epocã,printre cele mai grave, tulburã iremediabil lucrurile,atrãgând asupra protagonistului atenþia vigilentã a„organelor” de control ºi represiune. Pe scurt,jurnalistul-prozator este dat afarã de la revista culturalãla care se afirmase cu succes ani în ºir, transferat mai

întâi într-o altã redacþie, nevoit apoi sã plece dinBucureºti pentru a lucra în provincie. Iar pe acestparcurs este mereu urmãrit de securitate, hãrþuit pefaþã sau din culise, pus sub observaþia unor colegi-informatori, cu telefoanele ascultate ºi corespondenþaviolatã, fapt care-l ºi determinã sã caute soluþii pentruplecarea definitivã din þarã.

Un întreg proces de „dumirire”, de eliberare deiluzii, e descris ºi analizat pe parcursul unei anamnezeexpresive, cu întoarceri cãtre anii de copilãrie ºi deadolescenþã, cãtre un mediu familial reprezentativ, ºiel, pentru lumea ardeleanã în care cãsãtoriile mixte,româno-maghiare sau româno-germane nu erau puþine(mama personajului principal e unguroaicã, a douasoþie a sa provine din mediu sãsesc, tatãl are, la rândulsãu o biografie cumva exponenþialã, - rãdãcini rurale,armatã sub imperiul austro-ungar, angajare, dupãPrimul mare Rãzboi, în trupele revoluþionare alebudapestanului „sovietic” Béla Kun, demisie din partidîn anii ’50, între diversele rubedenii limbile ºimentalitãþile se amestecã ºi se armonizeazã).Interesante sunt ºi rememorãrile anilor de liceu clujeni,cu date ºi fapte emoþionante pentru cineva care achiar trãit – ca mine – în clasa de liceu despre care sevorbeºte, cu prieteni mai mult sau mai puþinnonconformiºti în aerul vremii, cititori ai interzisuluiBlaga ºi scandalizând conducerea dogmaticã a ºcolii,autori de „ziare” cu titlu exotic sugerând reveria unorlibertãþi altminteri mai puþin îngãduite, cu câtevasiluete de dascãli ce traverseazã din loc în locrememorarea, trezind nostalgii de vremuri tot maiîndepãrtate, alte amintiri, din anii bucureºteni destudenþie. Apoi, întoarcerile spre mediul familialnemþesc, al soþiei, descoperit cu o curiozitateempaticã, depozitar, de asemenea, al unor tradiþii desecole, dar care începuse sã se disperseze prin târzii ºisilnice „repatrieri” în Germania Federalã, subpresiunile varii ale puterii comuniste din România.

Linia mare care unificã întregul epic este trasatãînsã de numitele „nemaipomenite aventuri aledosarului”, urmãrite pe întreaga reþea îndeajuns decomplicatã a acþiunilor de supraveghere securistã, înparalel cu eforturile personajului de a se elibera depresiunile ce deveneau tot mai greu de suportat de lao zi la alta. I se reconstituie, astfel, lui „AntonRetegan” dosarul de urmãrire, pus sub numele„Enciclopedul”, în intereferenþã cu actele oficiale,reproduse ca atare ori în forme foarte apropiate de„original”, ca dupã o vizitã de „documentare” înarhivele CNSAS, cereri, memorii, corespondenþã,audienþe, prin care acesta cautã soluþii pentru situaþiasa ori vizeazã cãi de evadare.

Substanþa acestor pagini e datã în primul rând deanalizele ºi reflecþiile prozatorului, care înregistreazãcu acuitate cam tot ce e semnificativ pentru anii încare se înscrie biografia sa, tradus inclusiv înformulele-cliºeu, de circulaþie generalã în acea vreme.Este epoca tuturor degradãrilor, începând cu cea acondiþiilor materiale ale omului obligat la un regim desubzistenþã precarã, pânã la coborârea în involuntarãcaricaturã a „ritualului” ideologic. Cine ar vrea sã sedocumenteze esenþial asupra atmosferei apãsãtoaregenerate de regimul dictatorial, sã descifrezemecanismele puterii opresive, îndeosebi cele cuconsecinþe în limitarea drasticã, „orwelianã”, alibertãþilor individuale, va gãsi în aceastã carte paginidintre cele mai edificatoare.

Autorul-prozator e, prin forþa lucrurilor,omniscient, cãci vorbeºte de fapt, cum am notat deja,despre o secvenþã importantã din propria sa viaþã (dare o viaþã ce rezumã, ca într-un soi de portret-robot, o

existenþã categorialã), fãrã sã ultilizeze, totuºi,persoana întâi a confesiunii. ªi despre el, ºi despresoþia lui, Sara, vorbeºte ca un observator ºi ca undocumentarist, comentator jurnalistic al unei epocicãreia i se surprind foarte bine ºi atent mecanismelede funcþionare, pe un segment sau - cum s-ar spunedespre anchetele actuale - „pe un eºantionreprezentativ”. Acest mod de abordare, care conducecu o anumitã rapiditate spre caracterizãri sintetice ºicalificative notate cu exactitate, intrã oarecum înconcurenþã cu faptul de viaþã lãsat sã se manifesteliber în situaþii epice capabile sã-i evidenþieze reliefurileconcrete. Salutare, devierile de la firul conducãtor alautobiografiei travestite, concentrate în jurul unor liniiapãsat trasate, îl tulburã, totuºi, relativ puþin, cãcitonul dominant e cel al observatorului epocii în dateleei oarecum standardizate, surpinse cu precizia unuiochi lucid ºi deschis foarte limpede spre lumea în caretrãieºte, nerãbdãtor sã ajungã la concluzie ºi lajudecata eticã. Zisele ”devieri” de la aceastã liniedetaºat-analiticã ºi de sintezã a observaþieigeneralizatoare nu întârzie prea mult în spaþiile cumvamarginale în raport cu axa ordonatoare a „aventurilordosarului” – ºi putem regreta avariþia unor asemeneaieºiri cãtre periferia mai vie a vieþii care pulseazã, defapt, sub mecanismele constrângãtoare. Evocarea unormomente de viaþã familialã în ambianþã sãseascã,micul episod al vizitei soþiei la anticariatul uneibãtrâne doamne scãpãtate, portretul vaporos-eleganteiprofesoare de liceu care ne emoþionase cândva,senzaþiile în faþa morþii, întâlnirea cu securiºtii Borceaºi Pãpuºã într-un separeu de restaurant, demontareadificilã a unei cvasisimbolice lãzi de zestre înpreparativele evadãrii spre Germania – sunt câtevadintre aceste bine venite momente ce coloreazãparcursul cercetãrii propriei arhive de om pus suburmãrire. Dezvoltate, amplificate epic ºi analitic, ele arfi dat o carnaþie mai plinã scheletului narativ, care lasãimpresia, pe alocuri, de imagine-standard asegmentului de timp mai degrabã comentat decâttrãit. Un aer înviorãtor aduc pentru naraþiune titlurilede capitole, mimând ironic stilul tradiþional alromanelor de facturã picarescã ori al romanelorfoileton (de ex.: „Capitolul 22, în care un randevupripit e cât pe ce sã compromitã o fericitã catastrofãcosmicã, pecetluitã în Banu Manta prin pogorâreaDuhului Sfânt”, sau: „Capitolul 4, în care ni sepovesteºte despre un unchi din þara miracoluluieconomic, sortit sã moarã de apendicitã în Româniadupã ce scãpase teafãr din rãzboi” etc.). O anumeezitare între real ºi ficþional se simte în pãstrarea, pede o parte, a unor referinþe la date concrete, uºor deverificat, spaþii geografice – Clujul, Bucureºtiul -,personalitãþi politice ºi publice precum Ceauºescu,generalul Pacepa -, ºi pe de altã parte uºoara travestireîn nume precum Oredava (Oradea?) sau ConsiliulCulturii Socialiste Multilaterale.

Situabil, aºadar, cu aproximaþie în rubrica„autoficþiunii”, tot mai frecvent ilustratã în alte spaþiiliterare ºi mai puþin la noi, proza lui GheorgheSãsãrman se individualizeazã prin acuitatea uneianalize de „caz” reprezentativ pentru finalul de epocãdictatorialã a comunismului din România, cãreia îidemonteazã punct cu punct mecanismele opresiveaplicate lumii intelectuale aflate în situaþii de„defecþiune” precum cea a „rudelor de fugar” rãmaseîn þarã. Calificate parodic-hiperbolic drept„nemaipomenite”, „aventurile lui Anton Retegan ºi aledosarului sãu” readuc într-o actualitate tot maipredispusã a le uita, stãri de lucruri deloc excepþionale,devenite „normale” în anii ceauºismului. E unmemento necesar, foarte instructiv ºi ca exerciþiu deanamnezã ºi de reflecþie, dar ºi ca document suigeneris, abia disimulat în ficþiune, al unor vremuri pecare generaþia mai nouã nu a avut, din fericire, prilejulsã le trãiascã.

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011 77

Ion Pop

O „autoficþiune” de Gheorghe Sãsãrman

lecturi

Page 8: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

ªªtteeffaann MMaannaassiiaa ssaauu ddeesspprreeppooeemmuull oorrggaanniicc,, eerreettiicc,, ssuuaavv

Poetul, „tot mai derutat / tot maiînspãimântat/ tot / mai furios ºineputincios”, sub vremi ºi sub imagini,

deopotrivã, traverseazã, oricât de suav ºi în rãspãrcu congenerii, faza mizerabilistã a denegãrii –totul „pute” în lumea care-i alunecã printredegete, în scrisul predecesorilor „ajunºi” („întrehoituri / mirosind / dulce ºi împãcat”). E o greaþãpozitivã, în primul sãu timp, fiindcã þine treazãcontradicþia, înfruntarea: „pe urmã sila s-a ºterssub indiferenþã”. Pasul urmãtor e cel al secretãriinaturalist-onirice a propriilor datebiografice/existenþiale în chiar miezul viziunilorstrãine („ce s-a ales de viziune, unde s-a dusnostalgia?”). La optzeciºtii livreºti ºi ironici, cãtotul s-a scris era încã o constatare soft; o arscombinatoria încântatã de propriile performanþeputea þine încã loc de spunere ineditã, originalã.Acum, poetul a ajuns la saþ, el face inventareabulice ale invaziei pe care o suportã/degustã(„sîntem delfinii / mãrilor virtuale”) ºi ogestioneazã cu disperare; abia de mai poate

strecura icuri personalizate despre captivitatea sacoloratã în blocul mâlos al filmului colectiv: „îþi iapatru ani sã ascuþi o imagine, sã eliberezi / în apamîloasã un simbol, o vedenie [s.m.]/ un gest pecare nu l-ai dus niciodatã pînã la capãt / uncuvînt care te roade, de-atîta timp, ca o tenie //sau remuºcarea umflatã, sudoarea/ ce te-nsemneazã în cearºafuri de sînge / aerul în careleviteazã prieteni iubiþi / vînãt, te sãrutã pe gurã,te strînge”. Etica grunge, dezacordatã, cusonoritãþi frânte, stridente sub apatia insidioasã afãrã-de-sensului, nu e a poemului în primul rând –acesta, totuºi, suav, traducând cu o graþie stranieimpasul înaintãrii scripturale –, ci a lumii deepigoni pe care o reflectã.

Pe de altã parte, minimalismul (în ambele luisensuri: de fixare îngustatã pe lumi mãrunte ºi deutilizare a unui instrumentar minimal, auster)recupereazã în eprubetã mãreþia pierdutã aomului (vezi „omul care se micºoreazã” dinromanul SF al lui Richard Matheson, comentat dePascal Bruckner în Tentaþia inocenþei). Fixat peviaþa „subcelularã” („cred în schimbãrile la nivelsubcelular / cred în preþul ce trebuie plãtit /.../cred / în bãtrînele pocãite în Lennon/ ºi-n iarbarãsãrind foºgãind peste tot”), pe gângãnii de tot

felul („ai vrea sã gândeºti ca insectele, ca ele sãzbori în aerul pulsatil”), pãianjeni, reptile, acarieniºi animãluþe, toate aduse sub lupa unui interes învogã, ªtefan Manasia obþine cel puþin douãefecte/beneficii: are revelaþia complexitãþii ºiconsubstanþialitãþii viului, scufundându-se îndetalii microscopice ale organicului (o faceîmprumutând privirea de fluture, corneea cuprotuberanþe, „cea mai destrãbãlatã privire, cuochii aproape închiºi, agonici ºi strãlucitori ca lacrucificaþi”); ºi, în aceeaºi gesticulaþie, poatereturna fiinþei sale detalii care sã reabiliteze oanume însemnãtate ºi sã-i redea armonia. Nuapucãturi de entomolog pune în paginã, cicopilãriri, sperând, nemãrturisit, sã descopere unregn mai afin decât cel al bipedelor repugnante.Înconjurat de goange ºi jivine, sub „mici invazii”,nu are atitudinea duios-galeºã a unui Topîrceanusau Arghezi, sã zicem, ci o coregrafie de Alisã înrând cu vieþuitoarele. În încropita þarã aminunilor, îºi poate conduce „corpul ... hidos / ºietanº” într-o zonã tarkovskianã, „între orgasm ºimelancolie”, unde marile teme sunt sau ar puteafi din nou legitime. Mai mult, echilibrul lumiimici poate fi contrapunctul simfonic al golului(„istoric”), ca-n celebra aromã: „cum trece apapeste stãvilar ca sã se piardã / în noaptea ceaclarã / aºa sã treacã – în tangaj etern – / ºi viaþata. ori sã încremeneascã / deodatã cu tumultulcascadei / în pastelul kitsch, / între arinii printrecare se strecoarã / luminile de licurici. lumile /mici laolaltã cu golul major / al existenþei de aiciºi / din vieþile tale fictive / sã se uneascã pentrutotdeauna / în tabloul kitsch. iar informaþiileinutile / sã se disipe în aerul cu sclipici“.

Manualele de „ratare ºi nimicologie”, cum lenumeºte ªtefan Manasia, sunt regãsibile în multedintre cãrþile de poezie ale ultimilor ani.Luciditatea alimentatã livresc aflã degrabã cãarmele sale sunt fragile („devin jucãria hîrtiei descris / scribul ºi prostituata, unealta / dãruitã cuzâmbete ºi regrete”), cã lumea „pe nesimþitecade”, fãrã ºansa de a fi opritã din cãderea ei.Cuvântul poetului nu mai conteazã. Ordinea einexistentã ori ocultã. Ne aflãm, crede Baudrillard,pe o bandã a lui Moebius: „Mais nous sommesdans un univers complètement aléatoire où lescauses et les effets se superposent, selon cemodèle de l’anneau de Mœbius, et nul ne peut

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

88 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Irina Petraº

De la vedere la vedeniepoezia în vãzul lumii

Împrumut, pentru aceste divagãri pe marginea poeziei contemporane, terminologia Ioanei Em. Petrescu – veziEminescu ºi mutaþiile poeziei româneºti, 1989: vãzul, cel mai cultural dintre simþuri, îºi aliazã, demonstreazã ea,fantezia ºi reflecþia îndepãrtându-se de statutul de spectator neimplicat al lumii; eul liric parcurge, astfel, drumulde la simpla privire mimeticã secondatã de un limbaj descriptiv, cuminte, la viziune. Aºadar, pe scurt ºi anumesimplificat: poezia începe prin a fi privire, iar poetul fotograf înregistreazã realitatea de pe o poziþie oarecumpasivã ºi autosuficientã, încântat de performanþele sale cathoptrice, naiv ornante. Sensul impresiei este dinsprelume spre ochiul poetului. Prin saltul la viziune, poetul magician ia o anume distanþã faþã de datele reale ºi lerecompune în tablouri cu ambiþii vaste, în lumi deviate ºi autonome. Sensul impresiei se schimbã, ea se revarsãdin ochiul poetului (fie el ºi ochi al minþii ori al visãrii) spre lume ºi-i împrumutã dimensiuni din familiasublimului. În fine ºi pe scurtãturã, în era imaginii, poetul nu mai priveºte ºi nici nu mai proiecteazã viziuni„vânjoase”, ca sã folosesc un termen al lui Liviu Rusu. Posesor al unei libertãþi cu care nu prea ºtie ce sã facã,alunecoasã ºi perversã (cãci îi retrage dependenþa, duºman redutabil, bun conducãtor de expresivitate artisticã ºiprovocator de atitudine „nobilã”, ºi îi reduce drastic autoritatea ºi condiþia de ocrotit), derutat, hãrþuit deinformaþii contradictorii, cãci libere ºi ele, hulpav consumator de viziuni de-a gata, fie ele filme, reclame, lumevirtualã, poetul de azi (dar discuþia poate fi extinsã ºi la alte genuri literare, cum vom vedea) este captiv uneireþele de imagini prin ochiurile dense ale cãreia abia de mai poate strecura frânturi de privire ºi zdrenþe de viziuni.Prin ecrane ºi monitoare de toate mãrimile, e invadat de puhoaiele de variante de lume secretate de specia umanãasistatã de maºini tot mai sofisticate. Nu le mai poate concura decât aruncându-se în vârtej. În era omuluimicºorat ºi infantilizat, intrã în scenã ori în ob-scenã (cum ar zice Baudrillard; vezi Mots de passe) biografismul,cu toate derivatele ºi rudele sale. ªi vedenia: nici privire, nici viziune, un soi de hologramã atârnând între, ca un„soare înºelãtor”. Voi detalia întâmplarea (re)citind câteva cãrþi de poezie tânãrã. Poezia lui ªtefan Manasia îmi vafi primul dintre martori.

Lansarea cãrþii Motocicleta de lemn la Book Corner

Page 9: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

99TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

savoir où vont s’arrêter les effets des effets”.Umanitatea se mai citeºte doar „în amintirea uneipisici”. Semnalele venite dinspre cele ºaptemiliarde de locuitori ai Terrei pe toate canalele ºiprin toate reþelele sunt atât de copleºitoare, dedisparate, de schimbãtoare, de asurzitor-aiuritoare,încât, paradoxal ºi chiar tragic, le poate asumaoricând în secvenþe libere ºi inutile; ele îl„reprezintã” în orice combinaþie le-ar recepta fãrãa-i mai spune ceva cu adevãrat. Anarhismul nu eatunci decât de la sine înþeles, dar e unul vãtuit,cãci nimic nu mai este subversiv când totul epermis „în smârcurile dintre pagini” („nimeni nune amenda exhibiþionismul”). Obscenitatea atingeforme paroxistice ºi demolatoare. Astfel, de laprivire ºi viziune, se ajunge la tirania imaginii„strãine”, la vedenia ob-scenã, despuiatã, fãrãdistanþã ºi privacy, sufocantã. Vezi, în acest sens,acelaºi Baudrillard (preiau aici ºi jocul de cuvinteal scenei ºi ob-scenei): «Dans l’obscénité, lescorps, les organes sexuels, l’acte sexuel, sontbrutalement non plus «mis en scène», maisimmédiatement donnés à voir, c’est-à-dire adévorer, ils sont absorbés et résorbés du mêmecoup.» ºi « L’obscénité, c’est-à-dire la visibilitétotale des choses, est à ce point insupportablequ’il faut y appliquer une stratégie de l’ironiepour survivre. Sinon, cette transparence-là seraittotalement meurtrière.» Dezgolit impudic, golulistoric poate fi încã suportabil prin introducereagrimasei ironice, a unor vãluri artificiale pentrurecuperarea mãcar parþialã (ºi iluzorie) a tainei, amisterului. Lumina scialticã a directeþei fãrãperdea striveºte („…ne învaþã cã nu mai conteazãnimic, cã abia acum pâlpâirile Sensului audispãrut, cã Marile Gheare ale Galaxiei ne vorschingiui trupurile, ne vor terciui minþile ºi nouãnici nu ne va mai pãsa. Cã prezentul e mlaºtinã,florã otrãvitoare”). Când totul se petrece în vãzullumii, neruºinat ºi fãrã rest, niciun refugiu nu maie accesibil. ªi nicio salvare. Exhibarea nu asigurãfeed-back-ul sperat, cãci vãzul lumii e ºi elindiferent, apatic, istovit de avalanºa cãreia îi estesupus, la rându-i. Nu mai e comunicare autenticã,ci repliere autistã sub luminile scenei. Ca ºicorpul, cuvântul dispare „în spatele propriei salevizibilitãþi” (vezi Aurel Codoban, Imperiulcomunicãrii). Omul ºi informaþia devin propriilelor imagini, simple simulacre, iar naturaleþea egoalã de conþinut, primitivã. Adevãrurile sunttoate ca ºi cum / als ob. Aservite consumului, sepierd. O soluþie tentatã frecvent va fi apelul larecuzita resuscitatã a suprarealismului de diversenuanþe, cu ingrediente onirice ori intermediarietilici, ºi chiar la un misticism extenuat, ca unscâncet, cu ceva din rugãciunile lui Ioan Es. Pop(„îþi / cer / din / cer / înapoi / vedenia / grasã /ºi / suavã / ca / tenia // vreau / sã / fiu / iar /mic / ºi / slab / ºi / tu / sã / mã / faci / mare”).Aflat în cãutarea, de la început zadarnicã, a unuiFrumos rarefiat, extramundan ºi a Binelui sufocatsub inflaþia Rãului, trecerea declarativã, cu armeºi bagaje, de partea Rãului, ca relansator al„luptei”, pare sã fie calea, chiar ºi într-o variantãarahnoidã, de „vânãtor silenþios ºi rãbdãtor”:„osmoza dintre creierul uman ºi cel primitiv /dintre visele sofisticate ºi impulsurile de luminãalbastrã / dintre uimirea cu care totdeauna amcuprins lumea / ºi încântarea cu care ochii luiîmbrãþiºeazã prada”. Nu lipseºte poeziei de azi oanume dimensiune romanticã, în sensul situãriisale în postura de uzurpator al rãului. Poetul seinstaleazã cu instrumentele sale deviante în chiarcentrul crizei ºi, locuind-o poetic, o zãdãrniceºte.Colþul rãului (rãul, zice Eminescu, este „colþulvieþii”) e, de fapt, unitate ºi colaborare deantinomii, contradicþii împãcate dinamic.

Mai rãmâne, dincolo de toate astea, deremarcat un lucru esenþial: în toatã poezia luiªtefan Manasia se simte complicata, insinuantaevoluþie a unui dublu ironic, lucid, prefãcut. Unfaun privegheazã. El ºtie cã, în ciuda sinceritãþiibrutale, poezia e rol ºi joc cu imagini. Vedeniilesale se ascund sub versuri scrâºnite pentru a nuse bãga de seamã cã ambiþia lor e sã devinãviziuni; fetidul tânjeºte dupã miresme, iarscepticul ºi dezabuzatul nu ºi-au pierdut încãsperanþa („Spun poem ºi visez solidaritate,cutremur lãuntric, compasiune”, mãrturisea într-oanchetã). Griurile sunt luminoase („creierul seumpluse de noapte / ca o amforã veche”),melancolia distinsã, „febra noastrã se hrãnea curãcoare”. Poemul sãu e fãrã sfârºit, cãlãtoreºteliber dintr-o plachetã în alta, fiindcã teritoriulmanasian a fost marcat definitiv de la început. Elnu evolueazã, ci este. În spaþiul lui, poate invoca„toate numele”, iar lista de prozatori, eseiºti ºicineaºti pe care pariazã îi asigurã suficienterãdãcini pentru a se simþi în miezul lucrurilor ºitot atâtea prilejuri de admiraþie. Nu doarneintimidat de eventuala acuzaþie deprovincialism/periferic, dar chiar apãrându-lesavorile, forþa ºi aºezarea, cartografiazã abil spiralespaþio-temporale. Tot astfel, cãlare pe motocicletasa de lemn, poate sfida toate ismele, cãci le-adisecat atent mecanismele ºi nu-i pot afectaechilibrul. Chiar ºi osârdia cu care (îºi) cultivãcititorii în vestite cluburi de lecturã e o formã,poate cea mai sigurã, de a identifica interstiþiul,dar ºi o probã a profundei ambiguitãþi a scrisuluisãu.

Aºadar, poezia de azi nu mai e descriere oriplãsmuire, ci colaj de vedenii. Oglindirea unuiunivers ºi crearea de universuri au fost înlocuitede administrarea de multiversuri colorate ºi relativagresive, prin inflaþie. Poezia e obligatã sã legestioneze pentru a gãsi un loc propice

personalizãrii, o breºã. De aici inserþiile violentbiografice, apãsat confesive, dar mai degrabãautoficþionale decât autobiografice. De vreme ceautobiografiile au fost, ºi ele, scrise toate, nu mai„merge” pe piaþa existenþialã ºi scripturalã decâtautoficþiunea, fie ea dezamãgitã, minimalistã,abera(n)tã, senzualã, oniricã, deºucheatã,fracturatã, sfidãtoare. Tot astfel, de la visare ºivisãtorie, poemul trece la vis coºmaresc ºi vedenie– acolo pare cã originalitatea încã funcþioneazã,scãparea din iureºul „strãin” e posibilã. Sã maiobserv cã, în era biografistã, ocazionalul îºi(re)gãseºte locul, fie în poeme dedicate în senstradiþional, fie sub forma unor flash-uriînregistrate nervos-apatic, în inventare suspendatede mici întâmplãri cu tâlc deschis, de povestioarepoetice („ce e poemul? o povestioarã”, îºiaminteºte Manasia, nu fãrã un schepsis ironic,spusele lui Pavese). Mai presus de simptomeleunui „real” anume, intereseazã „ocazia”existenþialã, transcrisã fidel, cu haºurãri ciuruite(cãci imitaþia, surogatul, simulacrul stau la pândã)prin care pot încãpea oricâte înþelesuri, niciunuldefinitiv. Proliferarea obiectelor inutile ºi ainformaþiilor incapabile sã marcheze veritabileevenimente ale fiinþei, masificarea, mondializareadestinelor pun sub semnul întrebãrii unicitatea ºiirepetabilitatea individului. Inflaþia reperelorexistenþiale sufocã orice încercare de sintezã,universul nu mai e accesibil decât în fragmentesuspendate într-un prezent monoton ºi, paradoxal,în nestãpânitã metamorfozare. Poemul-vedenie epe fazã.

Despre toate astea ºi despre altele, cu alþimartori chemaþi la barã, în numãrul viitor.

ªtefan Bertalan Seria Studii de reþele, 1973-1974, desene

Page 10: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

În Extremele artei (Cluj-Napoca, Ed. Accent,2010, 360 p.), Liviu Maliþa nu sistematizeazã unmaterial artistic contemporan, distribuindu-l în

categoriile vreunei estetici tradiþionale ºi nici nuemite pretenþia de a avansa o esteticã sistematicãproprie. „Bãtând marginile” prin locurile cele maicontroversate, mai scandaloase ºi mai supuse –mãcar teoretic – discuþiei, autorul frecventeazã unteritoriu neliniºtitor, experimentalist, insuficient deaºezat ºi apt de modificãri noi de la o clipã la alta,luându-l în considerare cu o sensibilitate decartograf ºi încercând o primã sistematizare a lui.

Dar parcã „sistematizare” este, totuºi, un felpuþin impropriu de a numi parcursul teoretic ºicritic al lui Liviu Maliþa prin zona extremelor artei.În felul sãu, demersul lui este cel al unui gânditorde felul lui Zenon din Eleea care, în loc sã îºisintetizeze în fraze concluzive rezultatele cercetãrii,expunându-le ca pe un rezultat (deocamdatã)definitiv, preferã sã marcheze obstacolele ºicontradicþiile, subliniindu-le ºi punându-le înevidenþã relaþionãrile tensionale. Este vorba, deci,mai curând despre o viziune dialecticã ºi dinamicãdecât despre una cu adevãrat „eleatã” imuabilã ºisolemnã, asemenea celei care prezideazã templelede la Karnak ºi Luxor, Parthenonul sau, de ce nu,Estetica lui Tudor Vianu.

În punerea în paginã a lui Liviu Maliþa, situaþiileparadoxale care privesc arta se regãsesc în toate celetrei mari compartimente ale structurãrii subiectului.Existã un paradox al operei, unul al emiþãtorului(numit în text autorul) ºi unul al receptãrii. Nu amde gând sã le rezum aici ºi nici sã le rãspund învreun fel, cãutând o dezlegare proprie a lor. Remarcdoar cã incertitudinile relative la sensul artei ºi lacalitatea de artã a unui obiect, gest ori a unei„preluãri” (prin contemplare, meditaþie, lecturã,„consum”, participare de orice fel adecvat solicitãriice emanã dinspre autor sau/ ºi produsul lui) se lasãsemnalate la toate nivelurile gestului/ actului/procesului/ obiectului artistic. Incongruenþele,pericolele, ameninþãrile la adresa artei sauartisticitãþii – atribut care se cerne asupra unorcontexte, lucruri sau gesturi ºi procese de relevanþãsocialã aºa cum s-ar aºeza pe umãrul cuiva unporumbel prietenos în chip inexplicabil, din senin –

pare sã depindã, în mod egal sau inegal, de toþifactorii implicaþi în mod necesar sau accidental înproducerea artei ºi în legitimarea a „ceva” dreptartã.

Datoritã acestui fapt, rãmâne de meditat dacãnu cumva, pe lângã cele trei niveluri ale discuþieideja invocate mai sus, s-ar cuveni ca dezbaterea sãimplice ºi un altul, mai difuz ºi foarte versatil, darimportant, cred, anume cel care vizeazã contexteleproducerii, receptãrii ºi validãrii artei ca artã. Existãºi aici situaþii paradoxale ºi, nu într-un singur rând,ele se fac simþite sub pana autorului, chiar dacã nuli se dedicã un capitol sau un segment separat decarte. Într-adevãr, ca sã vorbesc în termeni ce evocãaici un orizont al informaticii, ce anume„formateazã” într-un anume mod mai curând decâtîntr-altul artiºtii, criticii de artã ºi esteticienii sau pesimplii consumatori? Care este cadrul anume alinspiraþiei artistice gata sã se manifeste, al„modelor” artistice ºi intelectuale pe cale sã senascã ºi sã se afirme, al complicitãþii in statunascendi dintre producãtorul, popularizatorul ºiconsumatorul de artã? Se poate imagina oasemenea discuþie? Ar fi ea utilã?

Mai mult decât atât, întrebarea care meritãatenþie este dacã o astfel de discuþie mai are vreolegãturã cu arta însãºi, þinând în vreun fel despecificul estetic al dezbaterii iniþiate deja. Laultima interogaþie, mã grãbesc sã rãspund cã, înopinia mea, aceastã decizie nu poate lipsi ºi este demaximã importanþã pentru tot restul meditaþiei laestetica timpului nostru, din mai multe motive ceîmi par evidente. Întâi, cã „mediul e mesajul”, aºacum spunea, prin anii ’70, Marshall McLuhan. Or,dacã aºa stau lucrurile, mediul – înþeles ºi camaterial utilizat la confecþionarea artefactelor, ºi camediu social al producerii ºi receptãrii artei, dar ºica simplu… cod prin care arta se oferã ºi secomunicã oamenilor - ºi investigarea lui dinperspectiva esteticianului rãmâne crucial. Un altmotiv ar fi acela cã în ultimele decenii exploziatehnologicã în domeniul circulaþiei informaþiei acreat un nou mediu de manifestare a artei, fãcânddin proiectul utopic al lui André Malraux (muzeulimaginar) o realitate accesibilã, cvasi-instantaneu, înforma muzeului virtual (via internet sau conservat

pe CD/ DVD/ blue ray/ stickul de memoriecomputerizatã). Al treilea motiv, legat de primeledouã suficient de strâns pentru a indica ointerdependenþã, deci o cale cu „du-te – vino”, esteglobalizarea, care modificã însuºi mediul naturalimplicat în stricta contemporaneitate ºi presupunecontemporaneizarea tuturor zonelor terestre, ceeace are drept consecinþã simultaneizarea codurilorculturale, a tendinþelor ºi chiar a omului arhaic cucel postmodern ºi modern, cu cel de facturã încã„feudalã” etc. Din acest punct de vedere, normativãºi obligatorie pare sã fi devenit nu referinþatradiþionalã la naturã ºi natural, nici imitareaclasicitãþilor (greco-latinã, renascentistã, iluministãetc.), ci bruiajul, metisajul, amestecul „limbilor”artistice (babelismul) ºi subminarea tuturor (dez-sitorizarea ºi prezenteizarea perpetuã a avangardeiºi experimentalismului).

Toate acestea par apanajul unei epoci de alerteºi dureroase rupturi ºi contraziceri, ilustrate în planestetic ºi artistic de o pulverizare – implozivã sau/ºi explozivã – a tendinþelor ºi curentelor, înperpetuã frãmântare ºi substituire, în continuãreelaborare ºi confruntare pentru validare în formeînnoite. Este vorba despre o epocã neo-alexandrinãchiar ºi acolo unde, precum în viaþa artisticã atriburilor africane sau amazoniene, se consumã încontinuare experienþe arhaice. Ieºite din anonimatulanistoric, istoricizate fie ºi numai de simpla trecerea unor reporteri de la canalul documentar deteleviziune Discovery, ori de vizita scurtã sauprelungitã a unui antropolog cultural, acestemicrouniversuri umane uitate de timp sau imolateîn subconºtientul istoriei ºi societãþii, al civilizaþiei,intrã rapid în orizontul vizibilului, perceptibiluluiistoric, erodându-ºi caracterul virginal ºi devenindparte a reþelei universale.

Toate acestea, ca ºi alte constatãri posibile –cum ar fi aceea referitoare la multiplicarea treptelorrealului pe care o trãieºte astãzi omul (naturã,civilizaþie, lume virtualã; aºadar o componentã înplus, o nouã oglindire alãturi de cele douãtradiþionale, schimbând cu totul datele problemei) –creeazã premisa imperioasã a unei abordãri acontextualitãþii, cãreia se cuvine sã i se acorde oimportanþã cel puþin egalã celorlalte niveluri alediscuþiei. Paradoxuri ale contextului? Desigur, ºi nupuþine. Disimetriile rãsar aproape de la sine, îndatãce aºezi în cheie interogativã evoluþiile acceleratedin sfera împrejurãrilor producerii, performãrii ºicirculaþiei artei. Dacã acestea nu ar exista, nu amtrãi astãzi falsul – dar perfidul – conflict inflaþionistdintre capodoperã, pe de o parte, ºi best seller, pede alta; dintre unicitatea artisticã ºi succesul întermeni de marketing al unor produse de artã (cãrþi,filme, discuri º.a.).

Nu ar fi deloc rãu ca, în ipoteza cã acest ºantiernu va fi abandonat, un proiect viitor al lui LiviuMaliþa sã conþinã ºi un capitol despre proliferareaartelor (secolul al XX-lea a adus cinematografia ºianimaþia, secolul al XXI-lea a omologathologramele, vizualul tridimensional º.a.). Chiar întimp ce scriu aceste lucruri, undeva se contureazã,probabil, un nou teritoriu artistic, încã neexplorat(poezia ºi aforismele SMS? De ce nu?)…

Cel mai binevenit elogiu la adresa unei cãrþi estesã intri în dialog cu ea, sã te simþi provocat deideaþia pe care o adãposteºte ºi sã intri în rezonanþãcu propunerile ei. Fãcând acest lucru spun doar cãExtremele artei de Liviu Maliþa devine o lecturãpresantã ºi obligatorie pentru spiritele vii, care facdin culturã o chestiune personalã ºi o aventurã pecont propriu.

1100

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1100 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

imprimatur

Ovidiu Pecican

Mediu artistic ºi expansiune esteticã

ªtefan Bertalan Tussilago farfara, Expozitia Studiul 2, 1981

Page 11: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

În cîntul V din Infern, Dante îi întîlneºte penecredincioºii în dragoste, aceia care nu ºi-auºtiut înfrîna poftele trupeºti de-a lungul vieþii,

care ºi-au trãdat partenerul legitim. Este cunoscutãlegea echivalenþei, care funcþioneazã în Infern ºicare face ca fiecare categorie de pãcat sã fiepedepsitã cu o torturã corespunzãtoare: fie prinamplificarea fãrãdelegii, fie prin rãsturnarea ei. Deexemplu tiranii care au vãrsat sîngele nevinovatsînt scufundaþi într-un lac de sînge încins. Iarzgîrciþilor le e datã suferinþa de-a se roti la infinitîn acelaºi cerc, pentru a se ciocni cap în cap curisipitorii ºi-a se insulta reciproc: “De cerisipeºti?”, “De ce te zgîrceºti?”.

(E cu atît mai subtilã observaþia lui CesarePavese, care subliniazã “înþelepciunea lui Dantede a-i pedepsi pe zgîrciþi ºi pe risipitori laolaltã:doar zgîrciþii sînt cu adevãrat risipitori ºi suferãde cîte ori cheltuiesc. Zgîrcitul se simte risipitor,iar risipitorul zgîrcit ºi se perpeleºte din cauzaasta. Cel care se simte zgîrcit, de groaza uneicomportãri aºa sordide, se face risipitor. ªi viceversa” – vezi Meseria de a trãi.)

În ce-i priveºte pe damnaþii erotismului desfrî-nat, ei au pãcãtuit prin inconstanþã, prin înºelareaconsoartei, prin miºcarea rapidã ºi nesãbuitã de laun partener la altul. Aceeaºi situaþie le e destinatãºi în lumea de-apoi. Sufletele lor, sub forma unorpãsãri, se miºcã în stoluri imense, purtate de ofurtunã uriaºã care le izbeºte cu violenþã, în eter-nitate, de celelalte spirite osîndite sau de stîncileînconjurãtoare. Nicio clipã de odihnã nu le e per-misã, frãmîntarea violentã e nesfîrºitã.

În mulþime se remarcã douã suflete ce zboarãtotuºi împreunã. Dante cere favorul de-a li seadresa, de-a le cunoaºte povestea. E cuplulFrancesca da Rimini – Paolo Malatesta, devenitastfel celebru în literatura europeanã. Ea se mãri-tase, tînãrã ºi frumoasã, la porunca familiei, cudiformul boier bãtrîn Gianciotto Malatesta.Trãind în casa aceluia, s-a lãsat atrasã de chipeºulºi rafinatul ei cumnat. Cei doi ºi-au dezvãluitiubirea reciprocã, au pãcãtuit, au fost surprinºi ºiuciºi de soþul încornorat (care la rîndul sãu vaajunge în locul denumit Caina, al trãdãtorilor derude). Aceasta e pe scurt povestea. Dar cum alegeDante s-o transpunã în versuri?

La rugãmintea cãlãtorului de-a i se relata ceanume li s-a întîmplat, Francesca îºi face auzitãvocea, într-un grai nobil, referindu-se mai întîi lalocul în care s-a nãscut, pe þãrmul unde Padulcoboarã spre a-ºi gãsi pacea cu afluenþii sãi (oduioasã tînguire împotriva agitaþiei infernale?). Iarapoi vine faimoasa triplã terþinã. “«Iubirea, carede inima nobilã îndatã se lipeºte, / l-a cuprins pe-acesta de frumoasa persoanã / ce mi-a fostluatã, iar modul încã mã jigneºte. / Iubirea, carepe nici un iubit de-a iubi nu-l iartã, / m-a cuprinsde-acesta cu o plãcere aºa de mare / cã, precumvezi, încã nu mã pãrãseºte. / Iubirea ne-a conduspe noi la o singurã moarte. / Caina-l aºteaptã pecel ce vieþile ni le-a luat.» / Aceste vorbe ne-aufost dinspre ei aduse.”

“«Amor, ch’al cor gentil ratto s’apprende,prese costui de la bella personache mi fu tolta; e ‘l modo ancor m’offende.Amor, ch’a nullo amato amar perdona,mi prese del costui piacer sì forte,che, come vedi, ancor non m’abbandona.

Amor condusse noi ad una morte.Caina attende chi a vita ci spense.»Queste parole da lor ci fuor porte.”Primul vers din grupajul celor trei terþine

danteºti e destinat sã le atragã repede atenþiacunoscãtorilor. “Amor, ch’al cor gentil ratto s’ap-prende” e, în realitate, o parafrazã dupã debutulcreaþiei programatice a lui Guido Guinizzelli, “Alcor gentil rempaira sempre amore”. Guinizzelli afost pãrintele curentului Dolce Stil Nuovo, iarpoezia evocatã constituie însãºi arta sa poeticã.Dupã preceptele acelei estetici, “la inima nobilã seîntoarce mereu iubirea ca-n patrie”. Inima nobilã,datoritã bogãþiei sale de trãiri, nu poate evita acþi-unea fatalã a iubirii. Sentimentul înãlþãtor, deesenþã spiritualã, debuteazã la vederea femeiiangelice ºi se transmite inevitabil cãtre sufletulcelui îndrãgostit. (Într-un sonet al sãu, Dante vadetalia parcursul aproape fizic al sentimentului:“dà per li occhi una dolcezza al core, / che ‘nten-der no la può chi no la prova” – transmite prinochi o gingãºie la inimã, pe care n-o poate pricepedecît cel ce-o resimte.)

Nici a doua terþinã din cadrul grupajului nu e“inocentã” din perspectiva intertextualitãþii. Versul“Amor, ch’a nullo amato amar perdona” trimite,de fapt, la celebrul tratat despre iubirea curte-neascã, elaborat în secolul al XII-lea de AndreasCapellanus. Potrivit acestuia, în cadrul RegulilorIubirii se prevede cã “Amor nil posset amori dene-gari” (Iubirea nu-i poate refuza nimic celui iubit –regula nr. XXVI). Reciprocitatea sentimentului dedragoste devine o obligaþie pentru sufletul nobil.Dante preia aceastã normã, foarte rãspînditã înlumea culturalã medievalã, ºi o adapteazã lapovestea tragicã a Francescãi.

Dacã primele versuri ale primelor douã terþinesînt încãrcate de ample conotaþii literare, versurilemediane sînt construite simetric: “prese costui dela bella persona”, respectiv “mi prese del costuipiacer sì forte”. Iubirea l-a cuprins pe acesta depersoana mea, tot astfel cum iubirea m-a cuprinspe mine pentru acesta. Reciprocitatea sentimentu-lui amoros, clamatã în tratatele de “specialitate”,este ilustratã poetic prin simetria strategicã a ver-

surilor, reluate inversat ºi plasate în centrulterþinelor.

Toate cele trei terþine încep cu acelaºi cuvînt:“Amor”, menit sã circumscrie fãrã echivoc proble-ma personajelor. Figura de stil care constã înrepetiþia unui cuvînt în aceeaºi poziþie (laînceputul, la mijlocul sau la finalul strofei) secheamã anaforã. Aici nu avem, de fapt, cea maicomplexã anaforã utilizatã de Dante, cãci înPurgatoriu XII întîlnim cu siguranþã o structurãstilisticã mai impresionantã (deºi cu rezultateartistice inferioare). Dar anafora e destinatã, înacest context, sã individualizeze oarecum cele treiterþine, sã le extragã din fluxul poetic pentru a leconferi o relativã autonomie sculpturalã.

În centrul grupajului se aflã versul “Amor,ch’a nullo amato amar perdona”. În mod limpedeavem de-a face cu flexiunea aceluiaºi cuvînt, subformã de substantiv (amor), participiu substanti-vat (amato) ºi verb (amar). Acum dacã plasãm înuna ºi aceeaºi reþea de semnificaþii anafora cu treielemente de pe verticalã (amor / amor / amor) ºiflexiunea cu trei elemente de pe orizontalã(amor… amato… amar), identificãm cu puþinãbunãvoinþã imaginea unei cruci.

Pe lîngã numeroasele simboluri ale crucii, unadin principalele sale accepþiuni este cea funerarã.ºi, într-adevãr, notãm cã sfîºietoarea poveste dedragoste dintre Paolo ºi Francesca, încheiatã prinuciderea ambilor, a fost înfãþiºatã de marele poetitalian nu doar prin semnificaþia versurilor, ci ºiprin dispunerea strategicã a cuvintelor-cheie. Cucîteva secole înainte de Apollinaire, Dante a rea-lizat o neaºteptatã caligramã, care dubleazãmesajul tragic al terþinelor prin jocul de imaginede la suprafaþa cuvintelor.

Dacã mai aveam un dubiu în legãturã cu oasemenea ipotezã, punînd-o eventual pe seamaunei supra-lecturi, poetul ne oferã îndatã ºidescifrarea ºaradei. La “piciorul” caligramei fune-bre (construite din cuvîntul “amor” ºi derivaþiisãi), plaseazã imediat termenul sugerat de ima-gine: “Amor condusse noi ad una morte”. Cruceaformatã din familia de cuvinte “amore” ºi con-cluzia “morte”, enunþatã cît se poate de limpede,vin sã instituie uluitoarea îngemãnare dintreforma ºi conþinutul unei poezii ce nu ºi-a epuizatresursele artistice peste veacuri.

1111

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1111TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

amfiteatru

Un joc de cuvinte la DanteLaszlo Alexandru

ªtefan Bertalan Tussilago farfara, Expozitia Studiul 2, 1981

Page 12: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Într-o conferinþã pronunþatã la Toronto în iunie1984, Jacques Derrida detalia prima etapã aetatizãrii limbii franceze – ordonanþa regalã a

lui Francisc I, promulgatã în 15 august 1539 laVillers-Cotterêts, care impunea folosirea „limbiimaterne” în adminstraþie ºi în actele de starecivilã ºi notariale (1). Ofensiva politico-lingvisticãîmpotriva particularismelor locale, de originemonarhicã, va fi reluatã în perioada Revoluþieifranceze, cînd rezistenþa dialectelor în faþa limbii„naþiunii” va fi interpretatã ca un actcontrarevoluþionar, îndreptat împotriva libertãþilorcetãþeneºti (2). Pentru a suprima pungile derezistenþã lingvisticã, Comitetul Salvãrii Publice vaopta pentru politica educativã, trimiþînd în fiecarecomunã ai cãrei locuitori vorbeau un „idiomstrãin” (!) cîte un institutor însãrcinat cu citirea ºi„traducerea” oralã a legilor republicii.„Traducerea” legii înseamnã, aici, transpunerea eivocalã pentru a-i conferi inteligibilitate, într-unclimat de ostilitate faþã de limba scrisã, simultan„aristocraticã” ºi idiomaticã, aratã raportul luiBarère citit în faþa Convenþiei (3). Dacã într-oprimã etapã graiurile populare (fr. patois) eraucruþate, prudent – spre deosebire de dialecte -,vestitul raport al abatelui Grégoire va insista, chiarîn titlu, asupra „nevoii ºi mijloacelor de a nimicigraiurile ºi de a universaliza folosirea limbiifranceze”. Proiectul revoluþionar al unificãriilingvistice prin eliminarea tendinþelor centrifugereprezentate de graiuri reia astfel ideea monarhicãa normativizãrii limbii prin utilizarea limbiimaterne, devenitã referinþã politico-juridicã ºiopusã latinei administrative, „nesigurã” ºi„ambiguã”, cum o calificã ordonanþa regalã sus-menþionatã, dar ºi idiomurilor locale. Prinenunþarea legii în limba francezã, ce trãdeazãvoinþa filosofico-ºtiinþificã de a înlãturaechivocurile, textul din august 1539 îi redã pesupuºii regelui mamei lor comune (vorbireapãmîntului), împingîndu-i în capcana propriei lorlimbi „pentru a-i supune mai bine tatãlui lorpolitico-juridic”, aratã Derrida (4).

În 1523, Sorbona interzicea traducerea textelorsfinte, reafirmînd monopolul ecleziastic al latinei,iar la sfîrºitul secolului Montaigne, sceptic,pragmatic ºi conformist, îºi arãta rezerva faþã deutilizarea limbii populare în cult ºi în rugãciuni(„libertatea tuturor de a rãspîndi cuvîntul sfînt întot felul de idiomuri prezintã mai multe primejdiidecît foloase”). La rîndul ei, ordonanþa din august1539, dispozitiv juridic monopolistic clãdit peviolenþa simbolicã a unei limbi elitare ºiminoritare, face sã treacã limba regelui (franceza),paternã ºi savantã, drept limbã maternã,„popularã” (5). Înlocuind latina, limbã nefamiliarãa paternitãþii teologice, a ºtiinþei scolastice ºi adreptului canonic, noua limbã va fi însã tot atîtde puþin cunoscutã ca ºi prima de populaþiileperiferice din regat; de unde nevoia de experþitraducãtori, cealaltã alternativã fiind învãþarea„limbii tatãlui” ca limbã strãinã – proces care,ajuns la capãt, anuleazã referinþa maternã. Plecîndde la nevoia traducerii sau învãþãrii silite învederea apãrãrii propriilor drepturi (într-un proces,persoana ce revendicã un drept e obligatã sã seexprime în limba – strãinã – a legii, a cãreidominaþie o confirmã ºi o întãreºte), ordonanþa

face din principiul limbii comune, împãrþitetuturor (cum va fi, peste un veac, „bunul sinþ”cartezian, codificat ºi el în francezã, limbatehnoºtiinþificã a Discursului asupra metodei), uninstrument de supunere politicã. Limbadominantã e un idiom care ia toatã puterea,introducînd jocul de echivalenþeputere/stat/hegemonie lingvisticã/tehnoºtiinþã.Într-o scenã nostimã relatatã în Gramatica luiRamus din 1572, citatã de Derrida (6), magistraþiidin sudul Franþei, sosiþi la Paris pentru a se plîngeregelui Carol al IX-lea de faptul cã erau siliþi sãpronunþe sentinþe într-o limbã necunoscutã(franceza), sînt puºi sã aºtepte audienþa regalãpînã învaþã limba regelui, ceea ce se întîmplãsurprinzãtor de repede! Veniþi în capitalã pentru acombate franceza, deputaþii o învaþã cu uºurinþã,împotriva voinþei lor iniþiale dar totodatãneconstrînºi – textul lui Ramus e o apologie amonarhiei centralizatoare – ca pe o expresie alegii a cãrei putere o reprezentau prin delegare decãtre suveran. În decalajul temporal al învãþãrii,care se articuleazã cu textualizarea legii ca„spaþiere” non lingvisticã ce constã în capacitateade a trasa, a deschide, a croi ºi a controla o cale(de a institui o „metodã”, asemenea lui Descartes)ce capteazã ºi pãstreazã urmele proprii instanþeifondatoare (7), supunerea în faþa forþei e pejumãtate silitã, pe jumãtate consimþitã, aºteptatã,doritã.

La un interval de trei luni, în noiembrie 1539,un nou edict semnat de Francisc I introduceconstrîngeri de igienã publicã în capitalã:interdicþia de a arunca pe strãzi ºi în locuripublice gunoaie, apã murdarã, resturi urîtmirositoare, „urine”. Acestea vor fi golite în apecurgãtoare (art. 4); interdicþia de a arunca baligi,gãinaþuri sau alte excremente animale în oraº.Acestea vor fi adunate cu grijã în coºuri ºi duse înafara oraºului (art. 15); construirea obligatorie,„neîntîrziatã”, de fose septice (art. 21); confiscareaimobilelor celor care, în termen de trei luni, nuvor fi sãpat aceste fose (art. 23 ºi 24); interzicereacreºterii animalelor (porci, porumbei, iepuri,pãsãri de curte) în oraº (art. 28); transportareaacestor animale în afara oraºului, sub ameninþareapedepsei cu biciuirea sau cu amenzi „arbitrare”(dictate de libera apreciere a judecãtorului, art.29) (8).

Sub pitorescul formulãrilor, DominiqueLaporte vede în proximitatea cronologicã a celordouã texte regale semnul unei preocupãri unice:edificarea unei politici monarhice în careinstituþionalizarea unei limbi vorbite de toþi,„materne”, „naturale” - definite istoric prinsedimentãri succesive, contrar limbilor artificiale,formale, construite - ºi exigenþele igienei publiceconfigureazã o culturã a curãþeniei, a ordinei ºi afrumuseþii în sensul freudian al purificãrii ºispiritualizãrii materialitãþii opace. Proiectuleconomic al descãrcãrii ºi eliminãrii murdãriilorprin spãlare, curãþire ºi clãtire se articuleazã cuimperativul cultural-literar al epurãrii limbii (înraportul deja amintit, abatele Grégoire vapreconiza o limbã care „sã nu ne murdãreascãgura”). Politica tratãrii deºeurilor - surplusullingvistic ºi reziduurile menajere – devine astfel o

veritabilã alchimie a resturilor prin punerea lor încirculaþie ºi reciclare. Campioni ai acestei ecologii,principele ºi gramaticianul vor fi marii specialiºtiai sublimãrii depunerilor reziduale. Arta poeticã alui Thomas Sébillet (1548) recomandãsimplificarea ortografiei prin eliminarea literelorce nu fac decît sã „umple” pagina. Ronsardîncearcã ºi el sã „despovãreze” limba scrisã deliterele inutile iar Joachim Du Bellay îl apropie în1549 (la zece ani de la publicarea ordonanþelordin 1539) pe poet de agricultor ºi de cultivatorulpãmîntului. Ambii cunosc arta transformãriimediului sãlbatic într-unul civilizat, curãþindpomii de uscãturi ºi limba de improprietãþi.

Þesînd similitudini între purificare ºi ejectareaexcremenþialã, Varo derivã cuvîntul latrina dinverbul „a spãla” (9) iar în comentariul sãu asupralui Vitruviu, Perrault afirmã cã latrinele romaneerau locuri publice în care sãracii îºi goleaugãleþile cu apã dupã spãlat. Tot la Roma se fãceadistincþia între stercus, bãlegarul împrãºtiat înlocuri publice, ºi excreta, dejecþiile private.„Privatizarea excrementelor” (10) apare înordonanþa din 1539 în echivalenþa termenilor„retraits” ºi „privés”, ca ºi în opoziþia dintrespaþiul public virginal ºi domeniul privat alacumulãrii ºi condensãrii anale a valorilor(afacerile „murdare” ce individualizeazã deºeurile– bogãþiile inerte – sub forma proprietãþii).Ordonanþa din noiembrie 1539 se adresa„burghezilor” parizieni, nu nobililor. Marilereºedinþe regale (Fontainebleau, Saint-Cloud,Versailles), vor fi, peste mai bine de o sutã de ani,de o insalubritate ºi o murdãrie notorie.Ameninþãrile repetate cu amenzi, taxe ºi impozitece vizau o clasã „impurã”, trãind din comerþ,afaceri ºi variate traficuri, aratã cã dreptul de a nurãspîndi mirosuri neplãcute împrejur se plãteºte,ºi cã amenzile erau privite ca rãscumpãrarea uneiorigini umile: practicã penalizatoare care netrimite la motivul aurului lustral, de ispãºire –impozit prelevat de împãratul Vespasian, iniþial dela comercianþii, prostituatele ºi traficanþii carefoloseau pisoarele publice (bani care „nu aumiros”, non olet, deºi provin din urinã), iar maitîrziu extins la excrementele de oameni ºi deanimale sub denumirea delicatã de „aurchrysagir” (care curãþã de orice). În transparenþastructurilor sale, statul scatofil-totalitar, colectorde impozite (cloaca maxima a romanilor),canalizeazã, purificã ºi sublimeazã excremenþialul,exorcizeazã mirosurile pestilenþiale ºi exercitã unºantaj constant la adresa supuºilor prin proiectuleducativ al ofrandei care spalã de pãcate(impozitul pe deºeuri), redistribuitã abundentagenþilor sãi: cadouri ale unui tiran pur, ce-ºiinundã clienþii cu bogãþile lui excremenþiale,întreþinînd totodatã mitul unei comunitãþi umanecare se îmbogãþeºte plãtind, ca într-un alambic ceproduce doar surplus incoruptibil.

Ideea lacanianã a civilizaþiei-deºeu, reluatãsocio-antropologic de Jean Baurdillard, în carecomponenta analã a acumulãrii avare, a purificãriiºi a concentrãrii materiei nesupusã alterãrii seîngemãneazã cu motivul expulzãrii ei sub formagratificaþiilor publice e ilustratã de imagini,practici ºi instituþii ambivalente, ce pot fi reperatedin Antichitate pînã în zilele noastre. Dacãbogãþia e rezultatul epurãrii, curãþirea strãzilor ºiridicarea de impozite au acelaºi scop: eliminareadeºeurilor consistente prin decantare ºidematerializare alchimicã. Frontierã miºcãtoareîntre solid ºi lichid, „materia” (îndeosebi ceadensã: excrementele înaintea urinei) trebuiesublimatã în numele unei ideologii a curãþeniei

1122

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1122 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

incidenþe

Horia Lazãr

Naºterea unei limbi: gunoaie,deºeuri, excremente

Page 13: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

1133

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1133TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

(fr. propreté) care e ºi una a proprietãþii (fr.propriété) – a bunei potriviri a cuvintelor ºi aposedãrii de obiecte. „Domesticirea” deºeurilorprivatizate, izolate în sînul familiei ºi înintimitatea cãminului, a dat naºtere, în francezã,unor expresii ºi proverbe cunoscute (nettoyerdevant sa porte, laver son linge sale en famille),pe care un regulament din 1563 le formuleazãjuridic: „Orice proprietar sau chiriaº, de oricecondiþie ar fi, [trebuie] sã cureþe locul din faþacasei lui ºi sã adune în faþa zidului noroiul ºiexcrementele animale, înainte de trecereatomberonului, sub ameninþarea unei amenzi dezece scuzi” (11).

Interpretarea civilizaþiei din perspectiva eroticiianale explicã folosirea, la Roma, a materiilorfecale, lãudate de Pliniu, drept îngrãºãmînt,practicã vie ºi în vremea Renaºterii (12). Deasemenea, încã din secolul al XV-lea, urina erautilizatã pentru degresarea ºi cãlcarea þesãturilor(în 1493, un document se alarmeazã, denunþîndspãlarea frecventã a bonetelor cu urinã!).Sentimentul pudorii moderne, ce se dezvoltãplecînd de la distincþia medievalã dintre bunele ºirelele excremente (laptele matern ºi fecalele),pune ºi el în valoare mirosul, a cãrui persistenþãpoate tulbura vederea! În ce priveºte excrementelebune, cu virtuþi fertilizante ºi fecundante,experienþa medicalã a deºeurilor anterioarãnaºterii clinicii le asociazã unor persoane ilustre,nãscute sau decedate în latrine, socotite locuriinfame, dar care îºi dovedesc ambivalenþa. În1593, Gryphius publicã o listã a acestor persoaneîn opusculul sãu In latrinis mortui et occisi.

Aprofundînd semnificaþiile mirosului, igienapublicã a secolului al XIX-lea îl priveºte ca pe oformã mentalã. Medicii, alchimiºtii ºi specialiºtiiîn parfumerie participã astfel la o operã comunãce pune în legãturã, la modul specular, trupulsuferind ºi remediul abject. Cum sub orice mirosplãcut colcãie mirosuri respingãtoare, dispariþiaprin substituire a celor din urmã, folosite deseorica leacuri, exorcizeazã boala sau infecþia. Înmedicina romanã, urina are calitãþi vindecãtoare ºifecundante: redã acuitatea vizualã, albeºte dinþii,înlãturã durerile de cap, vindecã bolile genitalefeminine, arsurile soarelui, mîncãrimile,muºcãturile cîinilor (inclusiv turbaþi) ºi aleºerpilor. Cea produsã de eunuci face fertilefemeile sterile (13). Examinînd componentaexpulzivã, analã a civilizaþiei burgheze,esenþialmente „digestivã”, Bachelard semnaleazãfolosirea excrementelor de ºobolan împotrivaconstipaþiei ºi chelirii (14), dînd ºi o reþetã depreparare din secolul al XVIII-lea a unui parfumales, „eau de Millefleurs”, obþinut prin distilareabaligii de vacã ºi care are efecte diferite în funcþiede excrementele folosite (de vacã, de bou, dejunincã).

Tîrîtoarele reci, precum ºopîrlele, neutralizeazãfocul pasiunilor. În Egipt, excrementele ºopîrlelorerau folosite în cosmeticã iar cele ale crocodilului,uscate la soare, puteau vindeca crize de isteriefemininã. Pliniu afirmã cã înecarea unei ºopîrle înurina unui bãrbat îndrãgostit îi „ia” acestuiapasiunea, absorbitã magic de ºopîrla ce-ºi plãteºteserviciul fãcut cu viaþa (15). Promovate ca elixir altinereþii, urina ºi excrementele dobîndesc prindistilare virtuþi cosmetice sau terapeutice, fiindcalificate, asemenea comorilor, prin epitetul„preþioase”. Sever în materie de coafurã, podoabeºi farduri, Ieronim stigmatizeazã femeile ce-ºiîmprospãteazã tenul cu apã stercoralã. Un textmult mai recent, din secolul al XVIII-lea, relateazãcazul unei mari doamne din Germania, ce-ºiîntreþinea tenul ºi mîinile folosind un concentratde fard odoriferant, obþinut prin dospirea

excrementelor unui tînãr servitor. Aici, motivulexcrementului falic, care produce delicii eroticepãtrunzînd în piele, se întîlneºte cu cel alsupunerii masochiste ºi cu cel narcisist al femeiiîndrãgostite de propria-i imagine (16).

Pãtrunderea excrementului vindecãtor în trup,prin ingestie sau întindere pe piele, are osemnificaþie eucaristicã; comuniunea cu sacrul easiguratã de absorbirea produsului salutar.Despãrþite de materie, rentabilizate prin punereaîn circulaþie, prinse într-o logicã a exploatãriiprofitabile ºi investite cu o „dimensiunecosmogonicã” (17), bunele excremente sînt adeseadescrise prin imagini aeriene, transparente,spiritualizate („sare volatilã”, „ulei al urinei”). Într-un productivism neînfrînat, clãdit pe o„economie politicã a trupului” ce identificãcircular producþia cu consumul, eliberarea dedeºeuri cu crearea de valori ºi funcþia nutritivã cucea secretoare, ultima fiind adevãratul mobil alcreºterii, dominaþia excremenþialului ºi înscrierealui în producþie ca proiect de lichidare adeºeurilor apare ca una dintre formelebiopoliticului descris de Michel Foucault.Eliminarea mirosurilor, crearea de „corpuritranslucide”, practic invizibile ºi inodore, neintroduce în lumea semnelor ireferenþiale,despãrþite de obiecte, ºi a echivalenþeigeneralizate, în care, de exemplu, un trandafirfrumos nu e unul care miroase bine, ci unul carene delecteazã vederea. În acest amalgam,sublimarea deºeurilor (cadavrul devenit relicvã,ornamentaþia victorianã, în care porþelanul alb alpisoarelor ºi marmura capelelor mortuare au ofuncþie identicã, albul „closet”-ului ºi frigul dinmorgã fiind echivalente) ne readuce laambiguitatea „ediculelor”: 1. temple, capele saudependinþe ale unui edificiu religios; 2. miciconstrucþii ridicate pe drumul public, în scopuluºurãrii trecãtorilor. Accelerator scatologic allimbii literare, deºeul paradigmatic îºi are locul deonoare în latrina-templu descrisã de inegalabilulSwift în 1743: „Latrinele vor fi construite dinblocuri de piatrã de Portland. Galeriile ºiornamentele faþadelor vor fi din marmurã.Statuile, bazoreliefurile, sculpturile corniºelor ºicapitelurile coloanelor ºi ale pilaºtrilor vor

reprezenta poziþiile pe care le luãm cînd ne golimintestinele. Curþile vor fi pavate cu marmurã iarîn mijloc va fi construit un bazin al cãrui grupornamental va face aluzie la scopul edificiului. Vamai fi construit un portic acoperit de o boltãdreaptã, susþinut de coloane înconjurînd curtea;între douã coloane vom gãsi mereu o uºã deschisãcare ne va îndrepta spre un loc ascuns. Acestelocuri ascunse vor fi împodobite cu fresce, ca îngrotele antice, ºi cu figuri hieroglifice. Fotoliile vorfi acoperite cu postav fin dublat cu bumbac. Însfîrºit, iarna vor fi întinse covoare turceºti pe josiar vara podeaua va fi presãratã cu flori ºiverdeaþã”: spaþiul paradisiac al omenirii viitoare,cum ne sugereazã timpul verbelor folosite deSwift (18).

Note:(1) Susþinutã în englezã, intervenþia lui Derrida a

fost publicatã mai întîi în germanã, în 1987, apoi înfrancezã, în volumul Du droit à la philosophie, Paris,Galilée, 1990, p. 283-309, sub titlul: S’il y a lieu detraduire. I. La philosophie dans sa langue nationale(vers une „licterature en françois”).

(2) V. Michel de Certeau, Dominique Julia, JacquesRevel, Une politique de la langue. La Révolutionfrançaise et les patois: l’enquête de Grégoire, Paris,Gallimard, col. „Bibliothèque des histoires”, 1975,passim.

(3) Ibid., p. 295. (4) Du droit à la philosophie, op. cit., p. 299. (5) Caracterul „matern” al francezei, limbã savantã

pentru ansamblul socio-politic al regatului, dar„vulgarã” ca limbã a tradiþiei ºtiinþifice, explicãneincluderea ei printre limbile predate, dupã 1529, încelebrul Collège des lecteurs royaux, numit ºi „Colegiulcelor trei limbi” (latina, greaca ºi ebraica). Francisc I nua numit niciun profesor de francezã la acest colegiu,dar unii dintre profesorii numiþi de-a lungul secolului alXVI-lea au predat ºi franceza. În schimb, regele ainstituit un tipograf oficial în francezã începînd cu1543 ºi a rãsplãtit traducãtorii ºi scriitorii ce seexprimau în limba maternã.

(6) Ibid., p. 300. (7) Ibid. (8) Textele sînt citate în Dominique Laporte,

Histoire de la merde (prologue), Paris, ChristianBourgois, col. „Choix-essais”, 1978, p. 12-15.

(9) Ibid., p. 15. (10) Ibid., p. 46. (11) Ibid., p. 31-32. (12) Calitãþile agronomice ale excrementelor de

porumbel au fost studiate, se pare, înaintea celor alefecalelor umane, iar în 1843 o broºurã preconiza undispozitiv complex de aerisire ce combina latrina cuhulubãria, obþinerea confortului olfactiv princonvertirea mirosurilor pestilenþiale ºi producerea deîngrãºãmînt. Plasatã deasupra latrinei, hulubãriadezvolta cãldurã, care era dirijatã spre latrinã printr-unsistem de þevi în care erau aºezate plante odoriferante(lavandã, salvie), ce impregnau aerul cald, greu demirosuri, convertindu-l într-un aer parfumat. Titlulbroºurii rezumã admirabil întregul proiect: Latrinesmodèles, construites sous un colombier, ventilées aumoyen de la chaleur des pigeons, et servant à lapréparation de l’engrais. V. Laporte, op. cit., p. 36.

(13) Ibid., p. 80-83. (14) Gaston Bachelard, La formation de l’esprit

scientifique. Contribution à une psychanalyse de laconnaissance objective, Paris, Vrin, col. „Bibliothèquedes textes philosophiques”, 1986, p. 179. La limitasfinþeniei ºi a perversitãþii, Maria Alacoque (1647-1690,canonizatã în 1920) se purifica interior ingerîndexcrementele bolnavilor de care avea grijã!

(15) Citat în Laporte, p. 86. (16) Ibid., p. 91-92. (17) Ibid., p. 96. (18) Textul e extras din Proiectul de construire ºi

întreþinere a latrinelor publice în cartierele centrale ºi încele periferice ale oraºelor Londra ºi Westminster, citatîn Laporte, p. 57.

ªtefan Bertalan, Forma forþei cu gheare de cântar ºicreierul, 1977, acþiune2

Page 14: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Poeme pentru Ioana

Mesaj pentru Ionuca cea frumoasã

Mã uit la o pozã a ta capturatã de pe internet.Tu eºti copilul din braþele copilului pe care îl þii

în braþe!Eºti atât de frumoasã! Cu ce aº putea sã compar

zâmbetul tãu?Cât de mult aº vrea sã îmi zâmbeºti aºa... mie!

Nu ºtiu de ce mai folosesc versurile, pentru cãlucrurile astea sunt dincolo de poezie.Inima mea se topeºte, zâmbetul tãu m-a nãucit...Ce cuvinte sã inventez ca sã spun asta?

Tot ce am eu frumos e o pozã alb-negru cu tineºi o fetiþã care deschide gura maaare.Am renunþat la filme, mã uit la poza ta...Cât de frumoasã eºti! Cum e posibil?

Ionuca, tu trebuie sã pãstrezi gingãºia asta fãrã margini pentru mine.

Ionuca, tu trebuie sã îmi dãruieºti mie zâmbetul ãsta de luminã.

Trebuie, îþi spun, altfel voi fi inimaginabil de trist,pentru cã l-am vãzut.

Trebuie sã te cãsãtoreºti cu mine, altfel mã voi prãvãli ca o serpentinã.

Ionuca...

Dacã nu poþi sã mã iubeºti, ascultã-mã,dacã nu vrei sã te cãsãtoreºti cu mine,mãcar lasã-mã sã te vãd uneori,nu mã alunga, nu îi pune pe prietenii tãi

sã mã ameninþe...

Dacã nu vrei sã te cãsãtoreºti cu minemãcar lasã-mã sã te urmãresc uneori prin geam,sã îþi mângâi obrajii cu mâinile minþii,lasã-mã sã cred cã am putea fi într-o zi

împreunã...

în aceeaºi culoare, în aceeaºi muzicã,în acelaºi oraº, pe aceeaºi stradã,în aceeaºi casã, în aceeaºi dragoste...

O mãrturisire de ocazie pentru Ioana B.

Pasagerul din dreapta mea e beat,cel din spate nu înþelege ce spune radioul,iar eu încerc sã-þi compun o poezie...

Cît aº vrea sã fii ºi tu aici,în acest verde cu fremãtãri de catifea,în aceastã dumbravã minunatã,ºi sã vrei sã fii soþia mea!...

Pasagerul din dreapta mea se clatinã,cel din spate priveºte pierdut cerul,iar eu încerc sã-þi compun o poezie...

Ce fac eu nu e atât de “aiurea”, nu exagera,nu-i ceva indefinibil, incalificabil, nefiresc...Conduc o ocazie printr-o frumoasã dumbravãºi încerc sã-þi spun cã te iubesc.

Pasagerul din spate se micºoreazã într-o rãscruce,cel din dreapta mea a adormit cu capul în piept,iar eu încerc sã-þi spun cã te iubesc.

Te iubesc, Ioana, despre asta e vorba!

Sunt singur ºi aº vrea sã fiu cu tinepentru cã tu poþi face totul frumos,din niºte simple bucãþele de hârtietu faci prinþese, care se întind melancolice jos...

Te iubesc, Ioana, pentru cã ochii tãi ard,pentru cã ai credinþã ºi o rugãciune

atât de puternicã,pentru cã nu îþi pasã de lumea asta

ºi de sensul ei strâmb,Te iubesc, Ioana, despre asta e vorba!

Sunt singur ºi aº vrea sã fiu cu tinepentru cã tu îi þii cu atâta dragoste

pe acei copilaºi...Cum îi strângi în braþe pe ei, strânge-mã

ºi pe mine,ºi eu sunt un copil prãpãdit care cautã un fãgaº...

Te iubesc, Ioana, pentru cã ochii tãi ard,pentru cã ai credinþã ºi o rugãciune

atât de puternicã,pentru cã nu îþi pasã de lumea asta

ºi de sensul ei strâmb,Te iubesc, Ioana, despre asta e vorba!

Nu vom fi niciodatã împreunã?

Tu eºti din tribul celor care sperã,eu sunt din tribul celor care deznãdãjduiesc.

Cei din tribul tãu (au cucerit lumea ºi) ºi-au pierdut sufletele,

cei din tribul meu (au cucerit lumea ºi) ºi-au pierdut minþile.

Între noi e prãpastia sinucigaºilor blonziºi prãpastia sinucigaºilor maghiari.

“Nu vom fi niciodatã împreunã”, îi spune timidul criminal din filmul meupianistei nervoase din filmul tãu.

“Nu vom fi niciodatã împreunã!”îi strigã Raskolnikov damei cu camelii prin uºa ferecatã.

“Nu vom fi niciodatã împreunã”îi spune cãþeluºa Laica motanului Tomîntorcându-i coada.

“Niciodatã, niciodatã...tu eºti din alt trib, din alt vîrtej de istorie...”

“Nikagda, nikagda...”îi ºuierã Yuri Gagarin lui Brad Pittarãtându-i stelele.

Nu trageþi, domniºoarã!

Vã scriu versuri ca ºi cumaº merge pe o pojghiþã subþire de gheaþã...

Dacã o sã mã loviþi cu urãpentru cã zic cã sunteþi frumoasã?

Dacã o sã mã desfiinþaþipentru cã v-am ºoptit cã vã iubesc?

Dacã o sã-mi aruncaþi ceva în cappentru câte am sã vã povestesc?

Sã vã scriu versurie cum nu se poate mai periculos.

Dacã o sã fiu arestat pentru o rimã nefericitãºi târât prin cetate, în lanþuri, pe jos?

Dacã o sã fiu linºat?Dacã o sã fiu dat la fiare?...

...pentru cã mi-am dorit cândva sã vã sãrutsau... pentru cã am publicat câteva versuri visãtoare în ziare?

Învaþã-mmã tu(Negativ versus pozitiv)

Eu gândesc negativ, aº putea sã scriu despre asta o carte...

„Cum sã te arunci de pe pod în moarte”, „Cum sã-þi faci rãu”...

Eu am energii negative, dã-mi tu altfel de energii, curate,

Ajutã-mã sã ies dintre aceste ºoapte, rãsturnate de duhul cel rãu

Învaþã-mã tu ce sã scriuÎnvaþã-mã tu ce sã vorbescÎnvaþã-mã tu cum sã iubescÎnvaþã-mã tu sã zâmbesc

Învaþã-mã tu cum sã fac poezieÎnvaþã-mã tu cum sã fac poezie din nimicÎnvaþã-mã tu cum sã pictez ce am vrut sã spunºi învaþã-mã ce am vrut sã spun

Învaþã-mã sã þin cuþitul ºi furculiþa,dreseazã-mã ºi fã din mine un om,învaþã-mã sã sper cã mi se va întâmpla ceva bunîn aceastã pãdure de neînþeles, special

pentru mine

Învaþã-mã sã nu mai fiu negativ,bate-mã, dacã e nevoie,învaþã-mã ce sã spun când vreau sã strig,ce e voie ºi ce nu e voie...

1144

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1144 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

poezia

Marius Ianuº

Page 15: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

1155

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1155TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Eu gândesc negativ, aº putea sã scriu despre asta un poem...

„Cum sã arunci din tren tot ce era al tãu”, „Cum sã-þi faci rãu”...

Eu am energii negative, dã-mi tu altfel de energii, curate,

ajutã-mã sã ies din acest hãu, în care mã împinge duhul cel rãu...

Învaþã-mã ce sã cred ºi ce sã sper,învaþã-mã ce sã aºtept de la ziua de mâine,la ce sfânt sã mã rog ºi cum sã facsã am din belºug ºi mila Domnului ºi pâine.

Eu ce mai pot sã spun?

Abuz obtuz. Elanul îmi fu tãiat îndatã.În viaþa infinitã stãteam nedumeritîn faþa neputinþei de a vedea o fatãîntre atâtea vorbe nu gãseam un cuvânt...

Ce pot sã spun eu care, mustind de nesimþire,în noapte, la luminã de candelã vã scriu?Ce vorbe? ªi ce rime? Ce candidã iubire?Ce floare sã vã dau?

Scrisoare cãtre Prinþesa Prinþeselor de Hârtie

V-am scris douãzeci de mesaje în care doar schiþez ce aº vrea sã vã spun

iar dumneavoastrã mi-aþi rãspuns în douã rânduri drastice.

Dar ce am? Sunt urât? Sunt bolnav? Sunt nebun?O sã stau într-o bunã zi între ºase scânduri

sarcastice?

Eu nu sunt ocupantul cu cizme de fier care rãcneºte

sã îi predaþi jucãriile! Nu o sã vã fur nicio pãpuºã!Sunt un biet om care vã admirã, poate chiar vã

iubeºte,ºi vã aºteptã cu o floare uscatã la uºã.

De ce nu-mi daþi ºansa sã vã vãd, sã vã zâmbesc, cum se poate

sã aruncaþi deja la coº tot ce nu am apucat sã vã spun?

Mã plimb printre umbrele nopþii Humorului -totul ºopteºte în toateLuminile oraºului se reflectã în apã, în vitrine ºiîn maºinile de pe drum...

Dumneavoastrã de ce v-aþi închis în tãcere ca într-o colivie?

De ce mã lãsaþi sã îngheþ sub balconul imaginaþiei?

Întinsã pe treptele castelului, ca una dintre prinþesele dvs de hârtie,

vã ascundeþi auzul ca sã nu izbucneascã în el cântecul „ocupaþiei”...

O poezie

Aº vrea sã scriu o poezie perfectã, care sã vã facã sã îmi spuneþi pe nume,

o poezie care sã nu aibã niciun cuvânt în plus, iartoate cãrþile dinãuntrul ei sã fie pe faþã,

o poezie frumoasã ºi simplã, care sã se impregneze în lume,

o poezie mai puternicã decât cea pe care a scris-oRomeo cu propria-i viaþã

ºi mai creºtinã decât aceea ºi cu un final fericit.O poezie dupã care sã cadã întreaga noastrã

formalologie,eu sã vã spun „Ioana”, iar dumneavoastrã –

„dragul meu iubit”

deºi în aceastã exprimare ar fi o uºoarã tautologie, glasul meu ar fi deja pierit.

Aº vrea sã scriu o poezie care sã vã facã sã vãsemnaþi Ioana Drãjan.O poezie mai eficientã ca un trilion de capsule desomn ºi de trezire.O poezie mai dulce ca friºca ºi mai elaboratã

decât un pandiºpan.Scrisã frumos...

ºi colorat... în roz-iubire.

O domniºoarã de la Poºtã...

O domniºoarã de la Poºtã seamãnã cu tine. Ar fi ceva

sã mã cãsãtoresc cu ea numai pentru cã seamãnãcu cineva.Dar ºtie ea sã îmbrãþiºeze pe cineva

cu dragostea ta?Ar putea ea vreodatã sã zâmbeascã ca tine?

O domniºoarã de la Poºtã seamãnã cu tine...Ar putea ea sã mã izbeascã de toþi

pereþii internetului?Ar putea sã se apere cu dinþii de mine?Ar putea sã mã intrige, ar putea sã mã

neliniºteascã,aºa cum faci tu, aºa ca tine?

Vorbeºte-mi, altfel îmi voi petrece restul vieþii la Oficiul Poºtal, printre timbre ºi apostile...Trimite-mi un surâs dintre apele dimineþiiºi un gând bun în fiecare zi care vine.

Dragã Ioana, roagã-te pentru mine.

Cerere de prieteniepentru „fata de la Grãdiniþã”

Te voi lãsa sã te mai joci cu culorile toamnei.Te voi lãsa sã mai desenezi un curcubeu.

ªi sã râzi în mijlocul acelor ieduþi care te iubesc.

Eºti încã o adolescentã, eºti încã o copilã,ce aº fi putut eu sã fac cu tine, pentru tine?...

Sã fim prieteni, doar prieteni, bine?

Te voi lãsa sã te joci cu culorile toamnei.Te voi lãsa sã desenezi un întreg curcubeu.

Prieteni, bine?

Nu mai vreau sã te tracasez.Nu mai vreau sã te mint.Nu mai vreau sã spun nimiccare sã te doarã.

Dacã aº avea un hiacint, þi-aº da un hiacint.Dacã aº avea o lãcrãmioarã,o lãcrãmioarã,ca sã îþi treacã supãrarea definitiv.

Nu mai vreau sã te vãd.Nu mai vreau sã te ating.Nu mai vreau sã cuceresc pentru tine o þarã.

Frumoasã domniºoarã,nici dacã m-ai iubi ºi m-ai visanu cred cã þi-aº mai cânta ceva, vreodatã, pe anumite corzi,

la chitarã.

Poþi încerca.

Alte argumente ticluite

Eu nu sunt frumos ca pictorul Andreev,nu am librãria lui Ciprian, nici bani...Sunt doar un biet pittbul îndrãgostit.Sunt doar un bãiat îndoielnic.

Mi-aº dori ca pe lume sã fim doar noi doiºi sã te întind pe un pat de flori...ochii tãi sã strãluceascã de dragostesub mângâierea Îngerilor Lui Dumnezeu...

Aº vrea sã fim doar noi doi pe pãmântºi sã te þin în braþe.

Înfiazã-mmã, Ioana!

Iubeºte-mã ca o mãmicã, bine?Rãsfaþã-mã ºi cumpãrã-mi prãjituri, da?Primeºte-mi toate gândurile pentru tineºi înveleºte-mã în dragostea ta.

Deschide-mi uºa vieþii tale,dã-mi un scaun de bucãtãrie ºi o pijamaºi vindecã-mi toate gândurile releca ºi cum ai fi mãmica mea.

Ce e în camera în care te ascunzi când fugi demine?

Sunt un personaj inventat de tine?M-ai pus într-un borcan cu formol nu demult?ªtii cum se vor sfârºi toate acesteaºi ai ºtiut totul încã de la început?

Ioana, ce se întâmplã cu adevãrat?De ce nu poþi sã îmi vorbeºti?Ce e cu tot misterul acesta ºi de cete ascunzi de mine dupã atâtea adumbrite fereºti?

De ce fugi? În ce camerã te ascunzi?Acolo te rogi ca sã te uit sau ca sã te gãsesc?De câte ori sã-þi mai spun cã n-am încotroºi voi continua sã te caut, pentru cã te iubesc?

Omuleþi de plastilinã pentru iubita mea

Un omuleþ de plastilinã îþi aduce o carte,alt omuleþ de plastilinã îþi aduce o

hartã de mucava,altul - mai multe cutiuþe de tinicheaºi altul îþi aduce dragostea mea.

Un omuleþ de plastilinã îþi va întinde batistaatunci când, îmbrãþiºatã de toamnã, vei strãnuta.Altul îþi va cânta o melodie duioasã ºi tristã,iar altul îþi va aduce dragostea mea.

Page 16: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Pentru copii ºi pentru rafinaþi

La NeversPe-un cal sever,La IssoirePe-un cal ivoar,La ParisPe-un cal mai lis, Ah, ce bine e! ce bine!Ah, ce bine!Diii!

Dau trei clopote zvonPentru fie-mea Yvonne.Cine-a rãposat la Nantes?Soaþa lu’ dom’ comandant!Cine,-n zori, la La Rochelle?Nora lu’ dom’ colonel!Cine-n târgul Epinal?Soaþa lu’ dom’ caporal!Diii!

Dar la Paris, acolo ce-aiPromis, tãticule, cã-mi dai?– La Paris?... O nebunieDe tichie alunieºi-o rochiþã aurie;Tot de ziua ta, poºetã-þiIau, s-o porþi pe braþ, cochetã;O umbrelã,-n vârf, cu franjÎþi mai iau; conduri oranj, –Sã-i pui doar când te cuminiciÎn preasfintele duminici;ªi-þi mai iau douã cutiiCu cercei ºi-o broºã...Diii!

Dau trei clopote zvonPentru fie-mea Yvonne!La Paris, clopotul careNe pofteºte la culcare;La Nogent, un clopot dulce,ªi pe tata sã mi-l culce.Nu de-altã opinie eªi cel clopot din Givet.

Ah, nu,Încã nu!Aº mai vrea sã-mi cumperi, tu,Un cupeu cu, uneori,Praf, în jur, ca niºte nori!– Sus bariera! Trece fata,Fata mea Yvonne, cu tata...Gata!

Cântecul Marianei(Arie cunoscutã)

Cal alb avea Mariana,-n burg,Cal alb avea Mariana,-n burg,La coamã pag, la coadã murg La coamã pag, la coadã murg

Carele drept crinierãAvea o cremalierã,Stea în frunte-avea ºi ºa,O ºa scumpã, uite-aºa.

Copitele-i erau în dungiCopitele-i erau în dungiCa ºi ciorapii tãi cei lungiCa ºi ciorapii tãi cei lungi

Spune-mi încotro, dom’ºoarã,Ai pornit-o într-o doarãCu-armãsaru, – încotroO porniºi, Marianne Duclos?

La ipodromu din QuimperLa ipodromu din QuimperSã vãd: s-a mai zvântat de ieriSã vãd: s-a mai zvântat de ieri

Dacã nu-s pe jos bãltoaceMã mai plimb încolo-ncoace,Dacã sunt, atunci coborºi-o iau oblu spre obor

Da ce-are ipodromu, zãu,Da ce-are ipodromu, zãu,De-a face cu oboru tãuDe-a face cu oboru tãu?

Orice drum, domnule Toma,Duce, precum ºtii, la Roma.Þine-ne, mai zise ea,De dârlogi, pânã-n ºosea.

Dar calu’ o luã-n galopDar calu’ o luã-n galopMariana dã sã-l þie-n locMariana dã sã-l þie-n loc

Domnilor din birjã, rogu-vã, opriþi-mi pintenogu!Domnilor din birjã, vai,M-a cuprins teama de cai!

Acestea, bine nu sfârºeaAcestea, bine nu sfârºeaCã-mi ºi cãzuse jos din ºaCã-mi ºi cãzuse jos din ºa

Astfel, dar, s-a zis cu bruna!Haidem repede-n tribuna,În tribuna cea de lemnA prefectului solemn!

Avea Mariana ºi-un iubit Avea Mariana ºi-un iubit Ce-a plâns decesu ei subit Ce-a plâns decesu ei subit

„Nimeni nu iese pe poartã!Marianne Duclos e moartã!Eu, de mâine într-un an,Mã fac, domnilor, pifan!”

Saltimbanca în vagonul de a III-aa

Ah, saltimbanca, saltimbanca!Va lua expresul, saltimbanca,de Paris-Nantes, de ora nouã ºi jumãtate... Mai sunt douãminute numai: vezi sã nuscapi, saltimbanco, trenu-u!ªi-acum, cã moþãie pe bancade lumn, prin inimã-i trec ºoapte:

ah, sã te simþi în dulcea noapte,în noaptea fãrã stele, noaptede Vest, de-a lungul unei apece clipoceºte pe aproape...Doamne, numai de m-ar lãsaîn visul meu, sub salcia sa!Domni din Saumur, aþi înþeles:visu-mi, lãsaþi-mã sã-l þes!Domni din Saumur, nu cred, tupeuls-aveþi, de-a-mi ocupa cupeul!

Or, ea-mi viseazã în tricoulei, ca, pe dinãuntru, oul,adicã galben ca o càisã,ce pãru-i în luminã-l pune,la soþu-i decât ea mai juneºi la copilul lor minune.Ea e chirchizã. Toba maree instrumentul ei. Ea parea nù ºti ce frumoasã-i. Are

o gurã ca o paradaisã.

Aceastã lunã în sanguinã*

Tristeþe-acuaticã, Fecioarã-nleºin la o ciºmea cu tivde flori de rujã! Rugi în floare!ªi acest plâns, fãrã motiv,de palid prunc, – ce,-n iarnã, speris-auzi de bine...

ªi e sapa,e sapa ºi lopata, – apaoceanuluibãtând în þãrm de-atâtea seri!

Ci trece El, premers de-un pâlcde chipuri vagi. O, prooroci, nu sunt metafore cu tâlc,ci morþii, pentru cari te rogi.

Trosneºte lemnul uºii reci.O mascã! O cunosc pe ea:e-a unei dispãrute-n vecispre, vecinicã,-ntristarea mea.

Tristeþe-acuaticã ºi, sfânt,un ceas temut ce stã sã vinã!Afarã, cei ce-s în pãmânt.ªi noapte. Apã. Crengi în vânt.ªi-aceastã lunã în sanguinã.

–––––––––– * Poem scris în anii ’40, sub ocupaþieºi prigoanã.

1166

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1166 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Poeme de Max Jacobîn traducerea lui ªerban Foarþã

emoticon

Max Jacob

Page 17: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Am citit, în urmã cu puþin timp, din nevoidocumentare, mai multe articole scrise deElena Neagoe ºi Cleopatra Lorinþiu (în Vatra

veche, 2011), despre Aurel Dragoº Munteanu(ambasador al României la ONU, 1990-1992, apoiambasador al României în Statele Unite, 1992-1994). Existã, în respectivele texte, afirmaþii de careun istoric literar, fireºte, nu poate face abstracþie.Neavând argumente spre a le accepta sau a mãdezice de ele, am solicitat binevoitorul sprijin alsoþiei scriitorului, Ileana Munteanu, rezidentã aoraºului New York. Rãspunsurile domniei-saledepãºesc, prin câteva importante clarificãri debiografie intelectualã, importanþa unei simplecorespondenþe particulare. De comun acord, prinurmare, am decis sã le facem publice prinamabilitatea revistei Tribuna. (A. S.)

* * *Nesomnul hiperactiv al lui Aurel (lungile plim-

bãri cu Liviu Petrescu, la New York ) s ar fi datoratunor "stimulente artificiale" (Elena Neagoe). A trãitAurel o astfel de nefericitã întâmplare sau totul þinede imaginaþia "hiperactivã" a autoarei?

- Dupã terminarea Facultãþii, Elena Neagoe nu l-amai vãzut pe Aurel Dragoº Munteanu (ADM)decât, poate, o datã, împrejurare pe care o relateazã,de altfel, în unul din articolele din Vatra veche.Observaþiile ei curente despre ADM sunt dinauzite, de mâna a doua; restul sunt impresii. Sã nuuitam cã a existat, în România, o adevãratã cam-panie de presã împotriva lui ADM, iar bârfele careau circulat din plin, în perioada de misiune la ONUsau cea în care a fost ambasador în SUA, au ali-mentat imaginaþia hiperactivã a autoarei articolelor,mai ales cã, aºa cum am constatat cu uimire,antipatia ei are rãdãcini mai adânci decât aº ficrezut.

Elena Neagoe recunoaºte, de fapt, în articol, cã aajuns singurã la concluzia despre "stimulentele artifi-ciale", speculaþie care nu are ca scop decât sãîntineze memoria lui ADM. Episodul lungilor plim-bãri cu Liviu Petrescu este total contorsionat. Îmipare rãu sã constat cã stilul fostei noastre colege defacultate este unul de tabloid. Cred cã nu a înþelesnimic nici mãcar din ceea ce i-a relatat Liviu în legã-turã cu relaþia lui de prietenie cu Aurel.

- Dupã o zi încãrcatã, Aurel obiºnuia sã se rela-xeze, plimbându-se. Aºa cum, probabil, þi-l amin-teºti, cu oamenii pe care-i considera apropiaþi vor-bea cu multã pasiune, mai ales când subiectele eraulegate de literaturã sau de filosofie, iar cu anumiþioameni de calibru discuþiile se prelungeau."Stimulentele" erau, de fapt, acest fel de dialoguri ºinu e greu de imaginat de ce stãtea de vorbã multtimp cu prieteni ca Liviu Petrescu. Cu toatã auralumii diplomatice, ADM simþea lipsa mediului in-

telectual.Aurel a fost, de altfel, un om foarte echilibrat ºi

grijuliu în a evita orice abuzuri care i-ar fi deterio-rat, fie ºi pe moment, personalitatea. Fiind extremde conºtient de responsabilitãþile pe care ºi leasumase, era sever faþã de sine însuºi înainte de a fisever cu cei din jur. Uneori, la oamenii slabi deînger, aceastã severitate putea sã provoace antipatii.La oameni ca Liviu Petrescu provoca mai degrabãadmiraþie, ºi am impresia cã Elena Neagoe nu poateexplica acest contrast decât prin speculaþii fan-teziste.

-Împreunã cu o mare dozã de înþelepciune, Aurela luat din India (unde petrecuse o lunã de zile, în1974) ºi "un nenorocit de virus necunoscut, care îimãcinase anii deplinei maturitãþi" (CleopatraLorinþiu). S-a putut întâmpla cu adevãrat o astfel denenorocire (pe Romulus Guga, tot un virus, dinTurcia, se spune cã l-ar fi ucis).

În articolul ei, Cleopatra Lorinþiu face câtevaobservaþii pertinente, schimbul de emailuri din2005 este autentic. Aurel avea o prietenie realã faþãde ea. Observaþiile sale trebuie însã citite de cãtreistoricul literar cu o oarecare prudenþã, þinând contde exagerãri.

La câteva luni, poate un an dupã întoarcerea dinIndia, Aurel a fost spitalizat cu dureri asemãnãtoaredurerilor de colecist, care se reflectau în regiuneaficatului. Medicilor le-a fost greu sã-i punã un diag-nostic precis, iar Aurel slãbise enorm. S-a speculatcã durerile i-ar fi fost provocate de munca în vecinã-tatea plumbului pentru cã mai toatã viaþa ºi-a petre-cut-o prin redacþii ºi tipografii. ªtiind cã fusese înIndia, medicii ºi-au pus, de asemenea, întrebareadacã nu cumva a luat de acolo un microb.

Afirmaþia cã "virusul îi mãcinase anii deplineimaturitãþi" nu corespunde realitãþii, posibilitateaunui virus sau a unui parazit fiind doar o ipotezã,neconfirmatã (i s-au fãcut toate testele posibile).Starea de boalã ºi durerile au dispãrut dupã untimp relativ scurt, fãrã ca medicii sã se fi pronunþatcu desãvârºire asupra diagnosticului. Pãrerea meaeste cã a fost, probabil, o obosealã sau o intoxicaþiea ficatului, depãºita prin odihnã ºi regim alimentaradecvat.

- Cât de mult suferea sau nu suferea din cauzaneintegrãrii în cultura de adopþie? Îi scrieCleopatrei: "Nu mi-au reuºit translaþiile într-un altdomeniu... Asta mã împiedicã sã-mi revin de tot cusãnãtatea". L-a frãmântat, în timpul bolii, problemaidentitãþii?

Problema identitãþii lui de intelectual ºi de scriitor l-a tulburat ºi preocupat întotdeauna. E firesc sã fieaºa, un scriitor depinde de limba pe care a cultivat-o, iar câºtigarea existenþei nu e o problemã uºoarãîntr-o þarã ca America. Viaþa de zi cu zi ºi grija zilei

de mâine poate pune mari piedici în realizareaoperei unui scriitor, iar Aurel nu mai era la vârsta lacare sã se consoleze cã scrierea cãrþilor pe care legândea trebuia sã mai fie amânatã. Perioada în careîi scria Cleopatrei era prin martie 2005, cu douãluni înaintea morþii. Nimeni, în afarã de familie, n-aºtiut cât era de grav bolnav, ºi faþã de Cleopatra elbrava, cu ironie: "Nu mi-au reuºit translaþiile într-unalt domeniu... Asta mã impiedicã sã-mi revin de totcu sãnãtatea". Aurel, într-adevãr, a sperat într-o ame-liorare, dupã o uºoarã remisie a bolii. Din pãcate,sfârºitul îi era foarte aproape. A avut, totuºi, timpsã scrie câteva poezii, ºi începuse sã revadã romanulrãmas neterminat.

De fapt, acest subiect are implicaþii mult mairamificate. Întreaga sa viaþã a fost marcatã de unconflict între destinul de scriitor, pe care l-ar fi doritîmplinit, datoria faþã de patrie ºi cea faþã de familie.Rezolvarea acestui conflict aducea dupã sine o serieîntreagã de frãmântãri chinuitoare. Influenþa pe carea avut-o asupra lui Aurel prietenia de o viaþã cuPetre Þuþea a fost un catalizator care l-a ajutat sã-ºidepãºeascã frãmântãrile. Þuþea scrisese o carte inti-tulatã Aurel-Dragoº Munteanu, publicatã postum laEditura România Press, în anul 2007 (a fost scrisãîn 1972). Aurel o pãstra în manuscris ca pe o cartede cãpãtâi ºi îmi cita uneori fragmentele care-limpresionau. În prima paginã a acestei cãrþi, Þuþeaîi face un portret uimitor: "Aurel Dragoº Munteanuºtie, teoretic vorbind, cã oricât de întins ar fi inven-tarul cunoºtinþelor ºi problemelor unei epoci, acestanu reprezintã decât un fragment neînsemnat smulsdin marele mister. Ca orice iniþiat, el ºtie cã spe-ranþa încarcã viitorul cu miracole - ºi aceasta nunumai pentru omul comun - ºi ascute spiritul gândi-torului în sensul preciziei ºi, uneori, al idealuluicunoaºterii, al exactitãþii, chiar dacã rãmâneînfãºurat în îndoialã. (...) El este român prin simþulechilibrului ºi de aceea nu acceptã nici scepticismuldizolvant ºi nici entuziasmul ieftin. Mi-a mãrturisitodatã cã istoria neamului nostru este oglinda încare fiecare român îºi vede chipul ºi-l ajutã sã-ºiproiecteze îndrãznelile spirituale în viitor".

Referitor la tema discuþiei noastre, moartea luiPetre Þuþea l-a afectat foarte tare. Tudor, fiul nostru,relateazã cã e singura datã când a vãzut cum l-aupodidit lacrimile ºi i-a mãrturisit: "am rãmas singur"(tot Tudor a postat ºi un videoclip cu Þuþea pepatul de moarte, în care exclama: "Excelsior"). Aurela reuºit sã înþeleagã, exact, cum scrie Þuþea, sensulistoriei, a cãrei povarã a perceput-o de mic, datoritã

1177

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

1177TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Aurel Dragoº Munteanu:

"Actualii lideri vor intra înistorie în chip de continuatoriai vechiului regim"

Aurel Sasu

traiect

Page 18: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

experienþei sale de exilat (ca refugiat basarabean înTransilvania). Exista o corespondenþã uimitoareîntre opera, viaþa ºi conduita sa ca om de culturã ºidiplomat, dupã cum mãrturiseºte într-un articolscris cu ocazia aniversãrii absolvirii Liceului dinTurda: "Privind în urmã, anii petrecuþi la Liceul dinTurda au fost intenºi ºi plini. Nu e nimic nostalgicîn acestã perspectivã. Dacã la un prilej aniversar îmieste îngãduitã o mãrturisire, voi încerca sã spun câtde mult datorez ºcolii mele prin relatarea uneiîmprejurãri oarecum semnificative. În august 1990,am prezidat Consiliul de Securitate al ONU laînceputul uneia din cele mai acute crize mondialede dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Când amintrat ca preºedinte în sala unde se þin ºedinþele ofi-ciale ale celui mai important for mondial, mi-amdat seama brusc ce grea este povara responsabilitãþiimele. În dreptul locului preºedintelui se adãugase otãbliþã pe care scria: România. Era spre dimineaþã,ne aflam dupã douãzeci ºi patru de ore denegocieri epuizante, continui, convinsesem statelesã agreeze asupra unui text care urma sã creezecadrul politico-juridic pentru rezolvarea crizei.Vãzând numele þãrii ºi realizând cu pregnanþã ceînsemna autoritatea cu care fusesem investit, mi-amadus aminte o împrejurare care m-a urmãrit pesteani. În prima zi de ºcoalã, în toamna anului 1959,m-am oprit la poarta liceului, copleºit de o imagineuluitoare. Pe strãzile din jur se îndreptau spre poar-ta liceului ºiruri-ºiruri de adolescenþi venind dinsatele din jurul oraºului, majoritatea încã în hainelede acasã, costume româneºti, albe ºi curate, strãlu-cind în lumina zilei de toamnã. Acesta era neamulmeu, nãvalnic, rãzbunând nedreptãþile istoriei, dintrecut ºi din prezent, prin setea de învãþãturã. LaNew York, în fruntea Consiliului de Securitate, peei urma sã-i reprezint, lor le aparþineam, copiiloracelora din satele româneºti, cu care intrasem pepoarta Liceului din Turda cu ani în urmã, într-unoraº de dietã transilvanã, unde strãmoºii mei nuaveau dreptul sã se stabileascã cu nici o sutã de aniîn urmã. Dreptul lor de a învãþa ºi trãi în pace tre-buia sã-l apãr, nepermiþând unui vecin mai puternicsã anexeze o þarã mai micã. Moralmente, drumulde la adolescentul care era mândru de cãmãºilenaþionale ale colegilor de ºcoalã pânã la preºedinteleromân al Consiliului de Securitate era foarte scurt,chiar dacã durase cât o viaþã de om" (Et in Arcadiaego, în Apostrof, nr. 11-12, 2005).

Fiind un om cu principii ºi un artist autentic,Aurel era o persoanã incomodã, atât pentruSecuritate, cât ºi pentru Guvernul de la Bucureºti, ºipentru tot ce a urmat dupã 1989. A fost duºmanulprofitorilor regimului ºi n-a tolerat lipsa de onesti-tate la nici un nivel. Acestea nu sunt afirmaþiilemele admirative, aºa cum vezi, ele sunt susþinute detot ceea ce a fãcut ºi a scris (am publicat toate tex-tele sale postume în presã, iar pe site am pus noteleºi înregistrãrile fragmentare). Este evident cã îi der-anja atât de mult pe cei avizi de bani ºi de putereprin fermitatea caracterului sãu ºi intoleranþã faþãde orice fel de incorectitudine - încât nu i se maidorea întoarcerea în þarã. De aceea, hotãrâse cãfamilia lui era în siguranþã doar departe de toateaceste confruntãri interminabile. De data asta, con-flictul menþionat s-a rezolvat în favoarea familiei, nua scriitorului sau a datoriei faþã de neam.

Soarta României l-a preocupat însã pe Aurel pânãîn clipa morþii. Casetele cu vocea lui, slãbitã deboalã, înregistrate în mai 2005 - cu foarte puþintimp înainte de moarte - se pot asculta pe site(http://www.marileiubiri.org ). Iatã o parte dintranscriere, ca sã arãt cât de lucid a fost pânã lasfârºit ºi cât de actuale au rãmas aceste scurtecugetãri: "Au învãþat sã joace ºi sã manipuleze con-form naturii lor, ºtiu cã nu e în niciun fel impor-

tant când sunt insultaþi sau când se folosesc cuvintegrele, care dau satisfacþie celui care le profereazã,îndeosebi ziariºtilor semidocþi ºi semi-intelectuali; înacelaºi timp, ei jefuiesc ºi se menþin la putere. Ceeace este comun este cã nici ei, nici noi nu ºtim exactcum sã folosim cadrul politic ºi istoric nou, ar tre-bui sã învãþãm ºi, în loc sã continuãm cu practicaaiuritã ºi pitorescã a polemicilor spectaculoase darlipsite de eficacitate, sã construim un cadru demo-cratic ferm, cu instituþii care funcþioneazã - ºi nu unjoc politic - în care o organizare judicioasã ºi opoliticã înþeleaptã sã le smulgã mijloacele de a jefuiþara ºi de a guverna... Mi-e teamã cã judecata isto-riei va fi necruþãtoare. Aici nu este vorba de o pro-blemã ideologicã sau de un conflict politic. Estevorba de refacerea instituþiilor naþionale, carenþaprincipalã a actualei perioade politice din România.Actualii lideri vor intra în istorie în chip de continu-atori ai vechiului regim, fie cã au vrut asta, fie cã n-au vrut, fie cã se adapã de la aceeaºi ideologie saunu - pentru cã au continuat golul istoric creat deinvazia sovieticã în România ºi de perpetuareacarenþei instituþionale din perioada ceauºistã... Adoua problemã, bineînþeles, ºi poate cea mai gravã,este incapacitatea de a reface unitatea naþionalã. Eraposibil în 1990-1991, exista voinþa istoricã, s-aucomplãcut însã în situaþia datã, lipsindu-le total-mente ataºamentul faþã de istoria naþionalã ºi faþãde aspiraþiile neamului românesc".

Se sugereazã (Elena Neagoe) cã depunerea actelorpentru "green card" (în funcþie fiind la Washington)ar fi avut "un impact dezastruos asupra imaginiiGuvernului de la Bucureºti pe care îl reprezenta".Dacã nu avea respectivul statut, în ce condiþii l-aobþinut?

O altã invenþie preluatã cu rãutate de ElenaNeagoe. Aurel ºi-a dat demisia din postul deAmbasador, fãcând personal un drum la Bucureºti.Nici vorbã de cerere de green card în timp ce era înpost! Cei care fac astfel de afirmaþii ori habar n-aude implicaþiile ºi de dificultãþile obþinerii unui greencard, ori sunt rãu intenþionaþi. Pentru Aurel ºi fami-lia noastrã acest proces a fost extrem de îndelungatºi dificil, ºi a avut loc la ceva timp dupã demisialui.

Familiei noastre i se acordase iniþial statutul derefugiaþi în SUA, înainte de revoluþie, dupã cecunoscusem toatã gama de persecuþii comuniste ºiceauºiste. Revoluþia ne-a determinat sã întrerupemprocesul de stabilire în SUA, iar Aurel a luathotãrârea de a intra în diplomaþie (niciodata nu afãcut politicã), pentru cã a vrut sã-ºi aducã contri-buþia la o eventualã refacere a României. Doaraceastã prioritate explicã faptul cã a acceptat, fãrãezitare, sã reprezinte þara în 1990, deºi noi toþi neaflam într-o situaþie incertã. ªtia cã face multe sacri-ficii, însã miza pe refacerea instituþiilor naþionale ºia relaþiilor internaþionale, ºi considera cã aceastãperioadã era doar un hiatus în destinul lui de scriitor.

Pentru o mai bunã înþelegere ºi lãmurire, voi daun citat mai lung din unul dintre articolele luiAurel, publicat în Lumea liberã ºi în Observator cul-tural (nr. 159, 2003). Este rãspunsul polemic la unarticol de Mircea Mihãieº (România literarã, nr. 6,2003): "Mi-am încheiat misiunea atunci când amconsiderat cã evoluþia raporturilor mele cu guvernulºi cu preºedintele pe care îl reprezentam, precum ºiunele rezultate ale activitãþii mele diplomatice justi-ficau retragerea din viaþa publicã. Dupã restaurareaclauzei, am apreciat cã îmi îndeplinisem mandatul,iar evoluþia politicã din þarã fãcea imposibilã conti-nuarea misiunii mele. Unele din temerile exprimateatunci au fost, din pãcate, confirmate ulterior. Mi-am luat rãmas bun de la guvernul meu, con-

form uzanþelor, la Bucureºti. Ca persoanã particu-larã, m-am stabilit în Statele Unite, unde mi-amrestaurat un statut care-mi fusese acordat înainte deevenimentele din 1989 ºi pe care mi-l suspendasempentru a-mi putea servi þara. Nu am fost transfug,nici pe vremea lui Nicolae Ceauºescu, iar acest cali-ficativ nu reflectã, în condiþiile actuale, decât per-soana care îl foloseºte, de oriunde l-ar fi împrumu-tat. Limbajul dezvãluie apartenenþa realã a autoru-lui: ejusdem farinae, cu unele fantome ale trecutuluipe care pretinde a le combate. Te întrebi ce sufletîncãrcat trebuie sã aibã cineva ca sã poarte unresentiment atât de tenace... Sunt scriitor ºi diplo-mat român ºi am o relaþie absolutã cu naþia mea,indiferent unde trãiesc ºi-mi câºtig existenþa.Motivele pentru care mã aflu la New York mãprivesc, desigur, numai pe mine, dar unul dintre eleeste ºi acela de a fi cât mai departe de oameni carevorbesc în neºtire ºi care nu ºtiu decât sã urascã".

Binevoieºte, cum þi-am solicitat, sã-mi oferi, într-opaginã-douã, date cât mai exacte privind boala decare a suferit ºi diagnosticul, serviciul funerar, tãrialui de caracter etc. Câteva imagini, cimitirul maiales, cu crucea ortodoxã, mi-ar fi de mare folos.Singurã informaþia exactã poate submina falseleaserþiuni, atât de obiºnuite în colorata noastrã cul-turã.

Aurel a avut, în general, o sãnãtate de fier ºi orezistenþã fizicã remarcabilã. Muncea cu pasiune ºidãruire ºi, adeseori, dormea prea puþin. Probabil cã,în timp, s-au acumulat oboselile, accentuate de operioadã în care se apucase din nou de fumat (petimpul cât a servit ca ambasador). În anul 2003, i s-a pus diagnosticul de cancer al vezicii urinare.Evoluþia bolii a fost destul de rapidã ºi extrem deneplãcutã. A fost supus unor intervenþii chirurgicaletraumatizante, urmate de tratamente convenþionaleºi neconvenþionale, în Statele Unite ºi în Europa.Lupta lui cu boala a durat doi ani. Nu-i plãcea sã seplângã, nu-i fãcea plãcere sã-ºi arate neputinþa tru-peascã ºi a suportat totul cu stoinicie. Nici mãcarprietenii intimi n-au bãnuit cã poartã în trupaceastã oribilã boalã, Aurel fiind o persoanã foarteprivatã.

Ultimele luni de viaþã ºi le-a petrecut acasã, însânul familiei, între cãrþile lui, încercând sã lucrezela volumul de poezii ºi la roman. O carte de rugã-ciuni îi era mereu în preajmã, întãrindu-i speranþacã va putea depãºi rãul aici ºi dincolo. În mai, dupão scurtã spitalizare, în timpul cãreia medicii ne-audeclarat cã nu mai este nimic de fãcut, l-am adusacasã. A fost spovedit ºi împãrtãºit ºi, dupã puþinezile, ºi-a dat ultima suflare, la 30 mai 2005. Cu osearã înainte, în timp ce vegheam la cãpãtâiul sãu, l-am auzit pronunþând de trei ori ultimele luicuvinte: "Mãreþie... Grandoare" . Apoi a intrat încomã.

Slujba de veghe a fost þinutã de preotul VasileRuncanu, la Casa Funerarã din Bay Ridge, NY,unde prietenii apropiaþi ºi cei care l-au cunoscut auputut sã-ºi ia un ultim rãmas bun. A fost impresio-nant sã vedem cât de multã lume a venit, inclusivreprezentanþii oficiali ai Guvernului României.Trupul neînsufleþit a fost transportat în WashingtonDC, unde urma sã fie îngropat. Slujba de înmor-mântare a avut loc la Biserica "Sfânta Cruce", dinVirginia, þinutã de pãrintele Gheorghe Calciu, de acãrui prietenie ne bucurasem cu toþii în perioada încare am locuit la Washington DC. Se odihneºte încimitirul Rock Creek, din Washington DC, alãturide mama sa.

1188 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Page 19: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Domnul Sorin Toma (n. în 1914, acum învârstã de 97 de ani) a rãmas în memorianoastrã culturalã mai mult în calitate de

autor al articolului de tristã faimã, apãrut înScânteia din 5, 7, 9 ºi 10 ianuatie 1948, sub titlulPoezia putrefacþiei sau putrefacþia poeziei. Rãsfoindvolumele lui Tudor Arghezi.

Ca redactor-ºef al Scânteii, a publicat ºi altearticole cerute de presa sovieticã, reluate apoi înbroºuri (unele traduse în maghiarã): Socialismulºtiinþific ºi pieirea inevitabilã a capitalismului. Marxºi Engels, întemeietorii socialismului ºtiinþific.Manifestul Partidului Comunist (1949); Presa sovi-eticã, stegar al luptei pentru adevãr, pace ºi progres(1951); Republica Popularã Românã pe drumul re-voluþiei culturale (1951); Uniunea Sovieticã pe caleaconstruirii comunismului (1959).

A publicat douã cãrþi de interes pentru istoriaculturii române. Prima este Cum am supravieþuitholocaustului în Ucraina (1941-1943); întâlnirilemele (amintiri-reportaj), Netanya, 2000 (68 pag.,carte publicatã în regie proprie). Cea de-a doua:Privind înapoi. Amintirile unui fost ziarist comu-nist, redactor-ºef al “Scânteii”, din 1947 pânã în1960, Editura Compania, Bucureºti, 2004.

În 1989, dl. Sorin Toma a trimis o scrisoaredeschisã Europei Libere, intitulatã O mãrturie, omãrturisire (difuzatã la 25, 26 ºi 27 iulie 1989), încare autorul îºi exprima solidaritatea cu cei care, înþarã, se opuneau regimului ceauºist. Adept sincer alregimului comunist, dl. Sorin Toma a devenitadversar al acestuia, în varianta ceauºistã.

A mai publicat urmãtoarele traduceri: Ziua ceamai lungã a Japoniei. Traducere de Sorin Toma.Prefaþã de N. Copoiu, Editura Politicã, Bucureºti,1974; Nicolaj Petrovici Dubinin, Eroul cãrþii mele:genetica. Traducere din limba rusã: Sorin Toma.Controlul ºtiinþific al termenilor de specialitate:Iulia Niculescu, Editura Politicã, Bucureºti, 1977;Klaus Drobisch, Rezistenþã la Buchenwald. Prefaþãde Gáll Ernö. Traducere din limba germanã deSorin Toma, Editura Politicã, Bucureºti, 1981. Altetraduceri au fost semnate cu pseudonim.

Interviul de faþã face parte dintr-un amplu dia-log purtat cu domnul Sorin Toma, care va fi publi-cat integral în nr. 10/2011 al Revistei române deistorie a presei. (I. R.)

Ilie Rad: - Stimate Domnule Toma, s-a scrismult despre articolul Dvs. antiarghezian. Esteinteresant cã, la un moment dat, partidului i-ar ficonvenit sã se spunã cã scrierea ºi publicarea aceluiarticol ar fi fost ideea Dvs. exclusivã! Scrieþi, înPrivind înapoi (p. 332): “Abia în 1956 partidulcomunist a considerat oportun sã afiºeze o atitu-dine diferitã, dar ºi atunci, numai parþial. [...]. Totatunci, Gheorghiu-Dej mi-a spus într-o pauzã:<<Poate te gândeºti sã scrii despre Arghezi un nouarticol, în care sã revii asupra criticilor la adresalui. La urma urmelor, orice om poate greºi. Nueste însã cazul sã repui în discuþie problemele deprincipiu.>> / Evident, se cãuta o ieºire onorabilãdintr-o situaþie care devenise anacronicã ºi penibilã.Mi-a lãsat un gust amar faptul cã Dej, careaprobase la timpul sãu elaborarea ºi publicarea arti-colului, îmi cerea acum sã-mi asum, de unul sin-gur, rãspunderea ºi rolul de þap ispãºitor.”

Sorin Toma: - Aºa este. De altfel, ºtiu cã a fosto polemicã în România pe aceastã temã.

Într-adevãr, polemica de care vorbiþi a fostdeclanºatã de un articol al lui ªtefan Voicu, redac-torul-ºef al revistei Lupta de clasã, devenitã Erasocialistã, publicat în revista Manuscriptum, nr. 4din 1983, articol în care Voicu, fostul Dvs. coleg,probabil tot la comanda partidului, voia sã scoatãbasma curatã partidul, arãtând, pe baza unuivolum de Arghezi, cu adnotãrile Dvs., cã aþi fi scrisacest articol din proprie iniþiativã. Profesorul meu,Mircea Zaciu, în Jurnalul sãu, a intuit exactmanevra, scriind: “Toate aceste conjecturi au pututsã circule liber dupã 1968-1969, întreþinute oficios,pentru ca procesul Arghezi sã fie redus ad perso-nam, scoþându-se din cauzã <<partidul>> ºi <<sis-temul>>. Vina ar fi fost exclusiv a unui funcþionarabuziv, ba chiar o rãfuialã între scriitori (A. Toma-Arghezi)” (Mircea Zaciu, Jurnal, vol. I, însemnãriledin 6 noiembrie 1979).

Chiar voiam sã vã întreb, credeþi cã ªtefanVoicu, fostul Dvs. coleg ºi prieten, a publicat acestarticol la o “comandã politicã” de sus?

Volumul de poezii ale lui Tudor Arghezi, pecare i l-am împrumutat lui ªtefan Voicu (ºi pe careel nu mi l-a restituit, ci l-a folosit într-un scop opuscelui pentru care i-l împrumutasem) purta semnecorespunzãtoare indicaþiilor primite pentru a scrievestitul articol ce mi se ceruse sã-l scriu. Însem-nãrile de pe volum nu reflectã preferinþele mele.

În al doilea rând, pot sã spun cã pe ªtefanVoicu l-am stimat ºi l-am iubit chiar ºi atunci cândam dat de dracu! M-am dus la el ºi l-am întrebat:“Mã poþi ajuta în problema asta?” ªi a încercat sãmã ajute. Pe urmã a scris niºte chestii foarte urâteºi neîntemeiate. ªtefan Voicu a fost, în general, unom cinstit. Cã el s-a considerat - cum mulþi oamenise considerã, poate ºi eu, câteodatã - dator sã su-blinieze, prin adeziunea proprie, niºte opþiunifãcute de partid sau de personalitãþi din partid -asta-i treaba lui. Eu am fost foarte decepþionat. Laînceput voise sã mã ajute, mi-a spus cã e revoltatetc., pe urmã a întors cârma. Aºa era ºi pe atunci:mulþi întorceau cârma dupã interes! Cumspuneam, pe ªtefan Voicu, deºi la sfârºit a scrisniºte lucruri rele, eu l-am stimat mulþi ani ºi îipãstrez o amintire afectuoasã, cu toate cã m-aînºelat în încrederea ºi în speranþele mele.

Încã ceva. În volumul Dvs. memorialistic,spuneþi cã “articolul s-a bucurat însã de o primiremai mult decât favorabilã, chiar în mediul literar.Cel puþin la suprafaþã” (p. 331). Va rog sã detaliaþipuþin, fiindcã, în afarã de articolul lui PetruDumitriu, Un exemplu de criticã literarã marxistã(Flacãra, an I, nr. 25, 20 iunie 1948, p. 10) ºi alunuia semnat de Ion Vitner, eu nu cunosc altereacþii în presa literarã, favorabile articolului!

Acum nu-mi amintesc, dar, chiar dacã mi-aºaminti, nu aº spune niciun nume, pentru a nudãuna unor oameni nevinovaþi sau memoriei lor.De altfel, ”atacul” contra lui Arghezi nu a începutcu articolul meu. Încã în România liberã din 21

februarie 1945, deci cu aproape trei ani maidevreme, poetul Miron Radu Paraschivescu a publi-cat articolul Un impostor: Tudor Arghezi. În acelarticol, Miron Radu Paraschivescu îl acuza peTudor Arghezi cã, lepãdându-se de ideile de stânga,a trecut, de fapt, în lagãrul opus.

În carte spuneþi cã, la Congresul Scriitorilor din1956, într-o pauzã, Dej v-a recomandat sã scrieþiun alt articol, în care sã vã deziceþi oarecum de celdin 1948?

Da. Dar eu am înþeles cã am cam greºit cândmi-am spus cã acel articol care mi se propune selasã cu “ruperea piciorului”, cum se spune. Mi-amdat seama cã aici este o chestiune de spargere acapului ºi capul care se va sparge va fi al meu.

Se spune cã, înainte de a apela la Dvs., partidulîi ceruse lui M. R. Paraschivescu sã scrie încã unarticol împotriva lui Arghezi, ceea ce autorulCânticelor þigãneºti ar fi ºi fãcut. Dar s-a apreciatcã acest articol al lui M. R. P. ar fi fost prea viru-lent. Poate fi adevãratã aceastã ipotezã?

Nu pot sã vã spun nimic concret în acest sens.Cum cred cã am mai arãtat, secretomania, conspi-rativitatea (probabil ca reflexe ale multor ani de ile-galitate ai PCR - din 1924 pânã în 1944) funcþionaîncã din plin în perioada la care ne referim.

Înainte de a trece de la subiectul Arghezi la altsubiect, încã o întrebare: domnul Pavel Þugui, într-o carte a domniei sale, comenteazã faptul cãfinalul articolului din Scânteia ºi finalul textuluipublicat în broºurã nu coincid. Broºura are un finalmult mai virulent: “Crâmpeiele de frumuseþe ade-vãratã ce se mai întâlnesc pe ici pe colo în poeziilelui Arghezi sã fie oare un semn cã în sufletulpoetului nu stãpâneºte numai moartea, cã maiexistã în el un rest de viaþã ºi de simþire ome-neascã destul de puternic pentru a regenera acestmare talent?

Sau nu este aceasta decât fenomenul ce seobservã la cadavre, când unghiile ºi pãrul continuãsã creascã ºi dupã moartea tuturor celulelor orga-nismului?

Din pãcate, datele pe care ni le oferã viaþa ºiscrierile lui Arghezi nu ne permit sã fim optimiºti,

1199TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

interviu

„Aº fi ºi astãzi onorat sã traduc texte din Lenin!”

de vorbã cu Sorin Toma, fost redactor-ºef la Scânteia (1947-1960)

Sorin Toma

Page 20: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

2200

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2200 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

nici mãcar sub forma unui asemenea dubiu.Tudor Arghezi ar fi putut deveni un mare poet.

Dar Artistul din el a murit înainte de a fi ajuns laaceasta.”

Nu ºtiu nimic despre o diferenþã între celedouã texte. De fragmentul citat de Dvs. mai susiau cunoºtinþã abia acum. Nu mi s-a arãtat textulbroºurii, înainte de publicarea acesteia. Dacã existãdiferenþa de care vorbiþi, ea nu îmi aparþine mie, înorice caz.

Sã trecem de la Arghezi la un alt mare creator,Lucian Blaga, care a avut ºi el parte de un trata-ment oarecum similar cu al lui Arghezi (mã gân-desc la romanul lui Mihai Beniuc, Pe muche decuþit, 1959, în care poetului i se aduc acuzaþiigrave). În Istoria literaturii române de azi pemâine. Vol. I, 23 august 1944-22 decembrie 1989.Versiune revizuitã ºi augmentatã, Editura Semne,Bucureºti, 2009, p. 1016, Marian Popa scrie: “Învara aceluiaºi an (1957, n. I. R.), într-o plenarã aCC al PMR, în care se combate deviaþionismulunor Iosif Chiºinevschi ºi Miron Constantinescu,Sorin Toma acuzã resortul aferent al ComitetuluiCentral ºi pentru cã a aprobat acordarea pensieiguvernamentale pentru Blaga: mãsura a fost un cazindamisibil, de concesie, împãciuitorism ºi libera-lism, de lipsã de vigilenþã în procesul luptei declasã, de naþionalism ºi de oblãduire a literaturiiburgheze ºi reacþionare.” E adevãrat?

Doamne fereºte! Pot sã vã spun cã niciodatã, înnicio problemã referitoare la cineva, nu am întrebatde ce unor oameni bãtrâni ºi bolnavi li s-a dat pen-sie! În general, nu m-am amestecat în problemeleacestea, nu era treaba mea. Cu atât mai mult cucât era vorba de Lucian Blaga. Nu eram un “parti-zan” al lui, dar, în orice caz, era un nume ºi unom pe care îl stimam. Nu aveam niciun motiv sãnu-l stimez - ca scriitor, ca om de culturã etc.Repet, problema cã lua sau nu lua pensie nu eratreaba mea. Aº dispreþui pe oricine ar lua aseme-nea poziþie. De altfel, observ cã nici limbajul nuîmi corespunde. Desigur, despre un om care a trãitmult ºi a avut multe ocupaþii – e cazul meu! – sepot spune multe lucruri – adevãrate sau clevetiri,importante sau nu. Este oare cazul sã se “dea gust”unui material, precum cel de faþã, prin asemeneabârfe??

Sã revenim puþin la începutul carierei Dvs.Dupã 1940, aþi plecat în URSS, unde aþi devenitsalariat la ziarele Pãmânt sovietic din Bãlþi ºi laMoldova socialistã. În volumul memorialistic nuvorbiþi despre acest episod! Despre ce aþi scris înaceste ziare?

Nu am fost colaborator la acele ziare. Darsalariat am fost! Trebuia sã mãnânc o pâine ºi tre-buia sã lucrez, sã fac ceva. Am fost întrebat ce ºtiusã fac. ªi am spus cã lucrasem la niºte ziare înRomânia. Eu nu ºtiam ruseºte. Ca sã lucrezi acolo,la un ziar, trebuia sã ºtii ºi ruseºte, ºi“moldoveneºte”. Ruseºte nu ºtiam. Atunci m-auluat ca “lucrãtor tehnic” la secretariatul de redacþie,unde erau multe probleme tehnice, iar eu aveamun ochi foarte bun privind punerea în paginã aarticolelor, mãrimea literelor, amplasarea titluriloretc. ºi mi-au spus: “Tu eºti bun la secretariatul deredacþie. Acolo nu trebuie sã ºtii ruseºte. Acolosunt mulþi care vorbesc (cum spuneau ei)<<moldoveneºte>> ºi ai sã te descurci.” ªi m-amdescurcat. Nu a trebuit sã scriu articole sau repor-taje. Deci nu am publicat nimic în aceste ziare, iararticolele pe care le tehnoredactam mã interesauexclusiv din punct de vedere tehnic. Dacã se apro-

ba cã un material “intrã”, eu puteam, eventual, sãspun cã nu merge în pagina I, fiindcã e mai marecu 5 rânduri. Atunci mi se spunea sã scurtez mate-rialul sau sã-l trec în pagina a II-a sau cam aºaceva.

Aflându-vã în Basarabia, aþi colaborat cuEditura pentru Limbi Strãine din Chiºinãu, pentrucare - se spune - aþi tradus în româneºte opere alelui Lenin!

Cine v-a informat v-a spus o prostie! ªi nunumai una! Editura pentru Limbi Strãine nu era laChiºinãu, ci la Moscova, dar puteau fi angajaþi ºi laChiºinãu redactori ºi lucrãtori. Cã am tradus texteale lui Lenin? Este o altã prostie! Aº fi fost onoratºi aº fi ºi astãzi onorat sã traduc texte din Lenin!Dar eu nu ºtiam ruseºte, ca sã pot sã lucrez la otraducere din texte ca ale lui Lenin. ªtiam însãcum se pune în paginã ceva, mã pricepeam înprobleme de “secretariat de redacþie”. Era un grupcare traducea - iar traducãtorii ºtiau, cu un cuvântcare acum sunã caraghios, “basarabeneºte”, adicãerau oameni care “stãpâneau” cele douã limbi dinnaºtere, dar, uneori, cam încurcau spiritul limbilor!Am rugat sã mi se dea posibilitatea sã sesizezunde se foloseºte greºit limba românã, adicã dinpunctul de vedere al pãstrãrii corectitudinii unuitext românesc sau al unuia care este tradus înromâneºte. Asta era tot ce puteam sã fac. Eu - înaceastã chestiune legatã de traducerea operelor luiLenin, pe care nu le puteam citi în ruseºte -, amfost folosit ca secretar tehnic - trebuia sã spun ceintrã efectiv într-o paginã. Ca secretar tehnic, repet,nu ca secretar de redacþie, care “umblã” la texte.Or, nu umbla oricine la textele lui Lenin. În aldoilea rând, cum spuneam, se fãcea o traducere alui Lenin în româneºte, dar eu nu ºtiam cudesãvârºire încã ruseºte, deci nu puteam sã daudecât sfaturi tehnice, la punerea în paginã etc. Esteo absurditate sã se spunã cã “traduceam” dinLenin. Nu puteam, eram înca prea “prost” (în sen-sul rusesc al termenului, adicã simplu, neexperi-mentat – n. I. R.). Or, la un text al lui Lenin, cepoþi sã faci? N-ai voie nici sã elimini, nici sã adaugiceva..

Ca-n cazul textelor sacre!

...exact. Cum sã tai din textul lui Lenin, care,acolo ºi atunci, era privit ca un sfânt! Nu avea voieredacþia din Chiºinãu - sã zicem - sã taie sau sãadauge ceva din/la textele lui Lenin. Se fãcea tra-ducerea, iar eu spuneam uneori dacã sunã bine saunu textul în româneºte. Apoi traducerea mergea laMoscova, unde era redacþia Editurii pentru LimbiStrãine.

Între 1949-1960 aþi fost redactor, apoi redac-torul-ºef al Scânteii. Într-un interviu acordat luiGeorge Arion, Ilie Purcaru, care încã nu împlinise18 ani când s-a angajat la Scânteia, declara: “Abiavenisem la ziar când redactorul-ºef, Sorin Toma,m-a chemat în uriaºul sãu birou capitonat ºi, fãrãveste, mi-a cerut: <<Întinde mâna!>> Luat prin sur-prindere, m-am executat. <<De ce-þi tremurã? ? m-achestionat. Ai ceva de ascuns partidului?>>.Desigur, am fost blocat, n-am putut sã-i rãspundnimic. M-a expediat, zicându-mi sã mai meditez laîntrebare.” (George Arion, O istorie a societãþiiromâneºti contemporane în interviuri, 1999, p. 386). E adevãratã întâmplarea?

O micã, foarte micã parte din faptul descris dePurcaru ar putea fi consideratã realã, dacã miezulrelatãrii sale ar fi altceva (atât în ce priveºteoamenii, cât ºi faptele) decât invenþie, minciunã ºi

calomnie!Iatã care este adevãrul! În redacþia Scânteii,

unde oamenii erau recrutaþi pe baza unei selecþii,se afla totuºi un mic grup de tineri talentaþi, alcãror cusur era bãutura. Se întâmpla uneori sã fibãut atât de mult, încât nu aveam siguranþa cã, înmomentul în care va fi nevoie de ei (mai ales dacãera ceva urgent ºi important), vor fi treji! Unul din-tre ei, Ilie Purcaru, foarte drãguþ la înfãþiºare, sim-patic, devenise reporterul favorit al lui Dej. Scriamereu. De “sus” ni se spunea sã avem grijã de el.Doar cã el bea de stingea. Ne-am strãduit sã nuafle Dej cã Ilie Purcaru era un beþiv. ªi sã-l vin-decãm de aceastã patimã. Ceea ce Purcaru, dupãcum se vede, nu ne-a putut ierta!

Totdeauna m-am condus la Scânteia dupã unprincipiu: nu i-am considerat pe tinerii din redacþienumai ca lucrãtori la ziar, ci ºi ca niºte copii ainoºtri, pe care trebuia sã-i creºtem ºi sã scoatemdin ei nu doar niºte ziariºti buni, ci ºi niºte oamenicinstiþi ºi corecþi.

Adevãrul este cã nu Purcaru a fost personajulcentral al poveºtii adevãrate, amintite de Dvs., ciun coleg al lui, Valeriu Negru. Într-o zi a venitmama lui la mine, la redacþie, ºi mi-a spus:“Tovarãºu’ Sorin, eu vin la dumneata cu o prob-lemã personalã. Îl ºtii pe bãiatul meu - i-a spusnumele: e un bãiat bun, dar bea de le stinge. Eusunt mama lui, iar dumneata eºti, într-un fel, catatãl lui. Ce sã mã fac cu el?” I-am rãspuns cã nu-mi spune o noutate, ºtiu asta ºi noi ne zbatemzilnic sã-l scãpãm de aceastã meteahnã. “Dar nuputeþi face nimic?“ “O sã încercãm, dar noi nulucrãm prin constrângere, ci prin convingere”.Femeia mi-a mulþumit ºi a plecat, rugându-mã sãnu afle fiul cã a fost la mine, cã o va renega.

A doua zi l-am chemat pe acest redactor (repet:nu era Ilie Purcaru, ci Valeriu Negru!) ºi i-am spus:“Ascultã, mãi bãiatule, tu scrii frumos, ai scris arti-colul cutare, ai fãcut ancheta cutare. Nu e bine cãtu bei aºa de mult. Te degradezi. Uite, sã-þi dau unexemplu. Întinde mâna!” ªi el a întins-o. ªi i-amspus: “Eºti un bãiat tânãr ºi uitã-te cum îþi tremurãmâna. Nu e normal acest lucru. Asta e din cauzabãuturii!”. Iar el mi-a fãgãduit cã se va îndrepta.

Dupã mulþi ani, când eu nu mai lucram laScânteia, un coleg ºi prieten de-al lui Ilie Purcaru(prieten ºi de pahar!), a fost intervievat de un ziarºi a povestit acest episod în alt fel, inventat,spunând cã eu chemam câte un redactor la mineîn birou, îl puneam sã întindã mâna, iar dacãmâna îi tremura, spuneam: “Vezi, îþi tremurãmâna, ai ceva pe conºtiinþã, ai ceva politic peconºtiinþã!”.

Iar unul dintre foºtii redactori mi-a mãrturisitcã mai târziu a spus aºa ceva, deºi ºtia cã nu eraadevãrat, ºi cã regretã.

În cartea Dvs. Privind înapoi, spuneþi cã Stalinl-ar fi ucis pe Lenin, dacã acesta nu murea la timp.(“Lenin, grav bolnav, dar încã în viaþã, a fost izo-lat, ca mai târziu Dubcek. ªi numai moartea l-ascutit de soarta lui Troþki sau chiar a lui Buharin.”)Pe ce vã bazaþi în aceastã afirmaþie?

Asta este o butadã, cum se spune, o “exagerareconºtientã” - cum zicea Gorki -, care poate sã sepotriveascã sau sã nu se potriveascã. Prin acestecuvinte voiam sã scot în relief cã multe din ideilepe care le-au avut acei oameni - vechii bolºevici -pe care apoi Stalin i-a persecutat pentru ideile lor,aºadar multe din aceste idei îi aparþinuserã luiLenin. În acest sens am folosit butada respectivã,care nu consemneazã un fapt istoric, ci doar opiniamea, cã dacã Lenin ar fi trãit, pe vremea aceea, aterorii staliniste, ar fi intrat în categoria celor pecare Stalin, direct sau indirect, i-a distrus sau a

Page 21: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

2211

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2211TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

influenþat distrugerea lor. Repet, acesta nu-i uneveniment, nu-i un fapt consemnat, ci o pãrere,aºa, azvârlitã, în sensul cã Stalin era împotrivaunor idei, chiar dacã ele fuseserã formulate - celpuþin unele dintre ele - de cãtre însuºi Lenin. Înacest sens am spus cã Lenin, dacã ar mai fi trãit,ar fi fost ucis de cãtre Stalin. Repet, nu existãvreun document în acest sens, dar Stalin consideraunele idei ca fiind condamnabile, chiar dacã eleaparþinuserã lui Lenin.

În anul 2000 aþi publicat lucrarea Cum amsupravieþuit holocaustului în Ucraina (1941-1943);întâlnirile mele (amintiri – reportaj). Ne puteþispune ceva din ani aceia dramatici pentru Dvs.?Atunci v-aþi tãiat un deget, pentru a scãpa de trim-iterea în Germania!

Într-adevãr, în cartea amintitã de Dvs. amvorbit ºi despre traiul meu de proscris, în Ucraina,sub ocupaþia militarã germanã, cu identitãþi false.Am fost salahor, de fapt neplãtit ºi tot timpulînfometat, pus la muncã grea, timp de aproape doiani, sub ocupaþia germanã, ca salahor în mareafermã ”Nansen” sau în altele. Cu banii primiþilunar nu puteam cumpãra nimic, dar puteam plãtifrizerului o bãrbierealã pe lunã. ªi ca fugar, cu alte”identitãþi” trecãtoare ºi noi prietenii durabile (darmereu cu aceeaºi ºansã de a fi prins ºi lichidat).

Mã urmãreºte o remuºcare cã în interviu dausocotealã cât ºi cum, la Chiºinãu, mi-am câºtigat,oarecum, o pâine..., dar în rest nu pomenesc cã,dincolo de Nipru, sub ocupaþia germanã, timp deaproape doi ani, sub nume ºi identitate de câtevaori schimbate, fugind încolo ºi încoace între Bug ºiNipru, ascunzându-mi identitatea, am trãit literal-mente înfometat, cu 200 gr. ”pâine” ºi cu o mânãde porumb furat din ieslea cailor. Bolnav, plin defuruncule, nu mai puteam dormi decât pe unteanc de paie. Ca sã nu fiu dus la comisie pentrutrimiterea în sclavie în Germania, mi-am tãiat (cupuþin incomplet) un deget! Ar fi trebuit sã vã spuncum am salvat o fetiþã (evreicã) ºi cum, dupãdecenii, m-a salvat ea din ghearele autoritãþilorromâne de partid (cãlãtorind curând dupã naºtereaprimului copil ºi strângând, la locul undepãtimisem amândoi, zeci de referinþe despremine...). ªi multe, mult mai multe ce ar putea fipovestite de unul mai tânãr ca mine... Acum însãmã mulþumesc sã încerc a salva memoria tatãluimeu, de fapt curatã cum cu greu s-ar mai puteagãsi.

E foarte frumos cã vã ocupaþi de memoriatatãlui Dvs.! Volumul A. Toma, Poezii. Pagini alese(1894-1954). [Cuvânt înainte de Dumitru Micu],Editura Evenimentul, Bucureºti, 1997, se înscrie înaceste preocupãri ale Dvs. Aºa cum v-am promis,Revista românã de istorie a presei va reproducecâteva poezii ale tatãlui Dvs.!

Vã mulþumesc! În ce priveste ordinea prezen-tãrii lor, aº stãrui ca locul întâi sã-l ocupe poemulCântul vieþii, din mai multe motive, printre care ºiacela cã în el este citat ºi numele lui Iisus (înpoemele din cartea amintitã mai sus este adeseapomenit sau comentat, din diferite puncte devedere, dar totdeauna cu respect, aº zice chiar cudragoste; este o particularitate a acestei cãrþi, maiales cã autorul ei este un evreu!).

Cluj-Napoca-Netanya, iulie-septembrie 2011 Interviu realizat de

Ilie Rad

Clujul interbelic

Dinamismul economieiPetru Poantã

Din 1919, românii deþin puterea politicã ºi toatepîrghiile administraþiei locale. κi adjudecãinstituþiile publice ºi le pun imediat în stare de

funcþionare. În anul ºcolar 1922-1923, Universitateaare deja 2582 de studenþi ºi 86 de cadre didactice.Teatrul ºi Opera oferã spectacole care îi iau prin sur-prindere chiar ºi pe cei mai înverºunaþi sceptici. Presa,cotidiene ºi diverse periodice, explodeazã ºi ea. Nulipsesc nici alte evenimente culturale simbolice, livratediscret într-o aurã profeticã. Se întîmplã aceasta cudebutul lui Lucian Blaga. Sextil Puºcariu citeºte Poeme-le luminii în manuscris, comentîndu-le pe larg ºi entu-ziast înainte de apariþia în volum. Sebastian Bornemi-sa, un viitor primar al Clujului, le publicã în condiþiiavantajoase pentru autor. Nicolae Iorga reacþioneazãextrem de elogios. La fel, Ovid Densusianu. Îi apare încurînd ºi culegerea de aforisme Pietre pentru templulmeu. Academia le va premia pe amîndouã anul urmã-tor. Printr-un aranjament al sibienilor, însãºi reginaMaria ajunge sã le citeascã ºi vrea sã-l cunoascã petînãrul poet. Gestul regal e perceput ca un omagiuadus Ardealului. În imaginarul mitizant al RomânieiMari, Lucian Blaga reprezintã o apariþie providenþialã.Este, cultural vorbind, copilul minune al Unirii. În1920, se stabileºte la Cluj, în speranþa cã va fi cooptatla universitate. Sextil Puºcariu, primul rector al aceste-ia, devine ocrotitorul sãu. La început, însã, lucreazã înpresã, redactor la cotidianul Voinþa împreunã, printrealþii, cu sudiºtii Gib Mihãescu ºi Cezar Petrescu. Îndecembrie 1920, se cãsãtoreºte cu Cornelia Bredicea-nu, avîndu-l ca naº pe Vasile Osvadã, directorul BãnciiAgrare ºi, ulterior, primar al oraºului de douã ori.Blaga nu este exclusiv produsul acestui context, darcoincidenþa dintre rãsãritul sãu literar ºi momentulinaugural al Clujului românesc conþine un simbolismiradiant. Miturile acestea culturale nu sînt totuºisuficiente pentru consolidarea noii administraþii ºi nicinu satisfac integral o burghezie în creºtere ale cãreiprioritãþi imediate rãmîn cele de ordin economic. Pînãla Unire, oraºul avea o industrie de tot modestã, maiactive fiind, în schimb, micile ateliere meºteºugãreºti,comerþul ºi bãncile. De altfel, Ungaria nu a susþinut,din prudenþã, dezvoltarea economicã a Ardealului înîntregul sãu. Fostul principat era puternic ruralizat, iarpopulaþia româneascã trãia, într-o majoritate covîrºi-toare, în sate. Iatã situaþia industriei din Clujul anului1914, reconstituitã dupã informaþiile din monografiilelui Victor Lazãr ºi Octavian Buzea. Cea mai solidãîntreprindere este Fabrica de tutun, cu aproape 1200de angajaþi, urmatã de Atelierele de cãi ferate, cu vreo500 de muncitori, ºi de Fabrica de chibrituri, cu vreo230. Apoi, cu personal puþin ºi producþie pe mãsurã,destinate doar consumului din judeþ: 2 fabrici dearticole de fier ºi turnãtorie; 2 fabrici de parchete ºidouã de mobile; una de bere ºi cîte 3 de spirt ºi delichioruri; una de sãpun ºi una de bomboane; 4 decãrãmizi, una de piele ºi o þesãtorie; uzina electricã, înproprietatea Primãriei. Pînã în 1937, multe dintreacestea îºi vor mãri capacitatea de producþie, însã vacreºte spectaculos ºi numãrul întreprinderilor. Statis-ticile dau cifre de 59 de fabrici mari ºi medii, dintrecare numai cîteva sînt în afara oraºului: 14 de produsealimentare; 4 de materiale pentru construcþii; 7 detextile; 8 pentru cherestea; 8 de articole chimice.Existã, totodatã, zeci de ateliere meºteºugãreºti cu oextraordinarã diversitate de meserii. La Camera demuncã apar înscriºi, în 1937, 2736 de meºteºugari, cuurmãtoarea distribuire etnicã: 438 români; 1528unguri; 665 evrei; 80 germani. Românii sînt în specialpantofari, croitori, mãcelari, tîmplari, frizeri, brutari,mecanici, zidari, zugravi, fierari, fotografi, pavagii.Pentru celelalte etnii, precumpãnesc: þesãtorii,

strungarii, sipetarii, corsetarii, turnãtorii, betoniºtii,pictorii de firme, plãpumarii, parchetarii, sitarii,sãpunarii, pietrarii, argintarii, arãmarii, caretaºii,cuþitarii, opticienii, armurierii, dogarii, covrigarii,cazangiii, galvanizatorii, sculptorii º.a. O abundenþãaproape irealã o au, însã, firmele comerciale. În total,sînt 2808, din care 2373 individuale ºi 435 sociale.Dupã naþionalitãþi: 487 româneºti, 1107 evreieºti, 684ungureºti, 51 germane, 44 diverse. În aparenþã, avemde-a face cu o inflaþie (cam o firmã la 30 de locuitori),dar în realitate aceste firme alimentau în bunã parte ºijudeþele limitrofe, Someº, Turda, Sãlaj. Clujul devineun centru puternic ºi prosper, unde se perindã ºicumpãrã o mulþime de lume. Mai mult, are o produc-þie excedentarã destinatã exportului. Dinamismul eco-nomiei ºi prestigiul oraºului se reflectã ºi în numãrulde bãnci ºi în creºterea creditului investiþional alacestora. În 1938, funcþioneazã peste 80 de instituþiibancare, de credit ºi de asigurãri. κi creeazã sucursaleBanca Naþionalã, Banca Româneascã, Banca Marmo-rosh-Blank ºi Banca Generalã a Þãrii Româneºti.Bãncile puternice cu capital românesc: Banca Centralãpentru Industrie ºi Comerþ, Banca Agrarã, Banca„Albina”, Banca „Transilvania” etc. Cîteva exemple,mai în detaliu, vor da culoare statisticilor. O perfor-manþã cu anvergurã a industriei clujene este Dermata.Firma arãta astfel: „Uzinele DERMATA S.A. Cluj.Fabrici de pielãrie ºi încãlþãminte”. Înfiinþatã în 1910,întreprinderea se dezvoltã vertiginos dupã Unire,funcþionînd cu ºase secþii (fabrici) strict specializate:pielãrie ºi pielãrie finã; talpã; curele ºi articole tehnicedin piele; încãlþãminte; clei ºi gelatinã industrialã;cremã de ghete. Produce încãlþãminte pentru femei,bãrbaþi ºi copii, bocanci ºi cizme militare, dar ºi încãl-þãminte de lux, în culori, dupã modele occidentale.Are 45 de magazine de încãlþãminte ºi 6 de pielãrie ºitalpã, rãspîndite în toatã þara. Exportã în multe þãriale lumii. În 1939, lucreazã aici 2916 persoane. Laîncãlþãminte, producþia este într-un an (1938) de600.000 perechi. Societate pe acþiuni, are un Consiliude administraþie cosmopolit ºi, se vede, foarte eficient:preºedinte, Emil Haþieganu; vicepreºedinte, MaxAnhauch; membri: Albert Anhauch, Dionis Anhauch,Nicolae Budurescu, Nicolae Z. Chrissoveloni, IosifFarkas, Mozes Farkas, Dezideriu Hecht, ªtefan C. Ioan, Nicolae Petala, Emil Renner, Friederic Renner,Alexandru Vaida-Voievod. Mai mult decît o uzinã,Dermata e, în epocã, un complex social inedit, cu totfelul de facilitãþi pentru angajaþi, de la dispensar pen-tru copiii mici pînã la construcþia de locuinþe socialeºi acordarea de împrumuturi pentru case particulareale angajaþilor. Astfel începe, de fapt, ridicarea cartie-rului din preajma întreprinderii, în zona Mãrãºti.Dupã al Doilea Rãzboi, fabrica, reorganizatã, se vanumi Clujana. Un întreprinzãtor român de succes esteValer Pascu. Întemeiazã în 1923 o firmã comercialã cu2 angajaþi, ajungînd în 1938 la 58, cu sucursale înCîmpia Turzii ºi Aiud. Angrosistul fusese militar, însãpãrãseºte armata urmînd tradiþia familialã a comerþu-lui: tatãl, negustor în Dobra, din judeþul Hunedoara,iar un unchi, comerciant de coloniale la Fiume. Nurãmîne un simplu comerciant, avînd diverse iniþiativede ordin economic ºi obºtesc. În 1937 înfiinþeazãSocietatea Comercialã Românã care, printre altele,reprezintã partea românã în importul de coloniale dinþãrile de origine. E membru în diferite asociaþii ºicorporaþii, precum ºi deputat în ParlamentulRomâniei. Firma sa are în 1938 o cifrã de afaceri de128.000.000 lei, ºi distribuia în principal fãinã, zahãr,cafea (360.000 kg), orez, ceai, vanilie, busuioc, lãmîi,portocale º.a. (Va urma)

Page 22: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

2222

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2222 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

În sensul acesta, un caz interesant este cel al luiDumitru Gh. Bordeianu. În scena când este pussã-l loveascã pe mentorul sãu, Costache Opriºan,

face ceea ce i se spune fãrã sã se gândeascã înainte,(în mãsura în care mai era capabil sã gândeascã înacele momente): "ºtiu cã am lovit, dar nu în faþaameninþãrii ci a confuziei care mã învãluise, incapabilfiind de a mai gândi sau raþiona."9 Nu realizeazã ce afãcut decât când vede cã alþii refuzã sã loveascã.Atunci înþelege Bordeianu cã încã avea posibilitateade a alege. Chiar dacã avea consecinþe grele desuportat, încã putea alege sã facã ceea ce îi dictaconºtiinþa. Mai tarziu va refuza ºi el sã loveascã: "Amluat ciomagul în mânã ºi, cu un curaj care nu era almeu, l-am înfruntat pe Þurcanu, spunându-i cã eu nupot sã bat, pentru cã mi-e milã."10 Însã rãul fusesesãvârºit: Bordeianu nu se va putea ierta pentru ceeace a fãcut ºi nu-ºi va mai putea privi în ochimentorul.

Acum trãiesc într-un univers închis, carefuncþioneazã dupã legi propri. Pierd legãtura cu lumeadin care fãceau parte, cu codurile morale pe care lerespectau ºi cu persoanele la care þineau cel mai mult.Sentimentul de singurãtate este accentuat ºi mai multprin interdicþia de a vorbi cu ceilalþi deþinuþi, cu ceicare erau, de fapt, vechii lor prieteni. Nu mai puteauavea încredere în nimeni, deoarece vedeau cum înfiecare zi, din cauzã cã nu mai fãceau faþã torturilor,tot mai mulþi dintre camarazii lor treceau de parteatorþionarilor. Astfel, ajung într-o stare extremã de izo-lare, ºi, ca urmare, realitatea fie le pare deformatã, fienu mai au ei încredere în propriile simþuri, în propriaraþiune : "Sã fiu oare eu nebun, sau toþi cei dincamerã înnebuniþi."11 Justin ªtefan Paven spune cãatât de mult timp nu a vorbit, încât de la un punct,avea impresia cã nu mai ºtie vorbi ºi puþinele cuvintepe care le rostea îi sunau foarte ciudat în urechi.

Scopul acestor torturi fusese, cel puþin la început,reeducarea, deci, rezultatul trebuia sã fie o generaþiede oameni noi. Deoarece cei supuºi experimentuluinu vroiau sã renunþe de bunã voie la credinþele lor, ºisã accepte învãþãturile comunismului, regimul a con-siderat cã trebuie sã recurgã la violenþã. Teoretic,aveau nevoie de ei mai mult vii decât morþi. Trebuiausã rãmânã vii, cel mult fizic. De suflet nu aveaunevoie. Sufletul trebuia distrus. Suferinþa creeazã legã-turi puternice între oameni, atâta timp cât ºtiu caresunt cei în care pot avea încredere. De aceea, n-ar fiputut fi distruºi decât unul câte unul. Mulþimea, chiardacã este numeroasã, dacã nu este unitã, e foarteuºor de nimicit: "Dacã puteai suporta torturile de laanchetã, era pentru cã, atunci când veneai torturat încelulã, îi gãseai pe camarazii tãi, care te înconjurau ºierau alãturi de tine. Fiind torturat de duºmanii tãi,suferinþa o suportai cu bãrbãþie. În camerele de tor-turã însã, te chinuiau pânã la moarte colegii, prieteniiºi camarazii cu care porniseºi la luptã."12

Studenþii legionari erau introduºi în camere unde îiaºteptau tineri deschiºi care de abia aºteptau sã seîmprieteneascã cu ei. Se legau prietenii între ei ºi seformau relaþii bazate pe încredere, deoarece lupta seducea între deþinuþi pe de o parte, ºi aparatul derepresiune pe de cealaltã. Sau nu? Ba da, aºa era înmajoritatea cazurilor, însã nu ºi în cel de faþã.Lucrurile nu mai sunt atât de clar delimitate aici. Aºacum nu va mai fi nici diferenþa dintre bine ºi rãu.Prietenii lor cei mai apropiaþi vor fi, pentru ei, ceimai sadici torþionari. ªi cei torturaþi vor ajunge, larândul lor, sã tortureze. Astfel ca nimeni sã nu se maipoatã refugia în ipostaza de victimã. Cazul LuiDumitru Gh. Bordeianu este probabil cel mai intere-sant, întrucât torþionarul sãu nu numai cã este unvechi prieten de-al sãu, dar pe deasupra mai poartã ºi

acelaºi nume, (Virgil Bordeianu), fãcând procesul deidentificare a victimei cu torþionarul ºi mai uºor.

Procesele psihice care au loc în timpul unor astfelde torturi sunt cutremurãtoare. Au loc rupturi în psi-hicul lor, sciziuni care poate pânã la urmã s-au pro-dus dintr-un instinct de conservare al corpului. Deexemplu, mai toþi spun cã sufereau mult mai multatunci când trebuiau sã asiste la tortura altuia decâtcând trebuiau sã o suporte ei pe pielea lor: "Obligatsã asiºti la torturarea camaradului tãu, participai alã-turi de cel stâlcit, la întreaga lui suferinþã. Când eºtitorturat tu, reacþiile sunt ale trupului, þin de fiziolo-gie. Când torturatul e altul, reacþiile sunt psihologice,durerea e imaginarã ºi e mult amplificatã de propria-þisensibilitate specificã, atât ca duratã, cât ºi ca intensi-tate. Torturile pe care eu le-am îndurat au fost uitate.Bãtaia pe care a suportat-o Chivulescu Gheorghe, nuam reuºit sã o uit, iatã, nici dupã mai bine depatruzeci de ani."13 sau: "Atunci când vedeam pe alþiitorturaþi, majoritatea dintre noi trãiam suferinþa celuitorturat ºi în acel moment am fi preferat sã fim noitorturaþi, decât nenorociþii întinºi pe duºumea. [...]Sentimentul de milã ºi compasiune nu-l poþi aveapentru tine, atunci când eºti torturat, pentru cã înacel moment intervine numai puterea ta de rezistenþãºi rãbdarea de a suporta tortura. În cazul în care aifost torturat ºi ai suportat suferinþa torturii, când îlvezi pe altul torturat trãieºti durerea lui, pentru cã seleagã de durerea ta ºi, ca urmare, ai o înþelegere per-fectã a celui torturat."14 O asemenea rupturã a avutloc ºi în cazul lui Aurel Viºovan: "Gânduri negre cetrebuiau exprimate îmi bãteau în cap ca niºte ciocane.Alergam umilit la cei din comitetul de demascare casã le spun ºi sã pot scãpa de ele, în timp ce aceºtiamã batjocoreau vãzându-mã în pragul nebuniei"15

Mulþi dintre ei au ºi rãmas cu probleme psihice. Înmulte mãrturii apar figuri de studenþi care au trecutprin reeducare ºi de obicei sunt caracterizaþi ca avândprivirea pierdutã. Ceilalþi deþinuþi se fereau de ei pen-tru cã îi considerau decãzuþi moral. Rãmân în contin-uare izolaþi de ceilalþi deþinuþi, atât fizic cât ºi psihic,când ajung în alte închisori, ºi pentru cã tuturor le efricã de ei, dar mai ales din cauza traumelor cu careau rãmas, care îi fac incapabili sã comunice cu cineva.Oricum nu aveau voie sã le povesteascã despre tor-turile la care au fost supuºi, ci trebuiau sã se prefacãa le fi buni prieteni pentru a obþine informaþii de laei. Va rãmâne mereu o prãpastie între cei care au fostreeducaþi ºi cei care nu, ºi se vor teme mereu unii dealþii. Nereeducaþii rezistã prin solidaritate ºi prinumor, însã cei trecuþi prin Piteºti ºi-au pierdut simþulumorului: "Se spune cã umorul e benefic, îndeosebipentru omul obidit. Se poate. În timpul reeducãrii,oricum, eu nu l-am gustat ºi o bunã bucatã de vreme,nici dupã. Între umor ºi însingurare interveneauincompatibilitãþi, ori eu mã complãceam încã în însin-gurare."16 Însã se pare cã Viorel Gheorghiþã ºi-arecãpãtat totuºi simþul umorului: "Mã surprindeam,uneori, gândind cu maliþiozitate la ziua când comu-nismul victorios se va instala, confortabil, în StateleUnite. [...] Era singurul meu protest, singura mearãzbunare imaginarã, împotriva acelora care ne-au vândut pe un preþ de nimic."17

Pentru cei care au trecut prin reeducare, gãsireaunor soluþii de supravieþuire a fost mult mai grea.Probabil de aceea mulþi dintre ai au înnebunit, fãrã amai putea fi recuperaþi. Însã majoritatea care ºi-aurevenit, într-o oarecare mãsurã, spun cã numai princredinþã au rezistat. Chiar dacã ºi-au pierdut-o la unmoment dat, au gãsit din nou puterea sã creadã. Uniispun chiar cã au avut revelaþii în acele celuleîntunecate, dupã care ºi-au regãsit liniºtea sufleteascã.

Viorel Gheorghiþã vorbeºte despre capacitaþile te-

rapeutice ale artei: "Experienþa anilor de detenþie mi-a revelat aceastã tainã a mântuirii prin poezie, amântuirii prin cuvânt, prin cuvântul rostit. Nu evorba de vreo retoricã sau de figuri de stil, menite sãimpresioneze. [...] E vorba de o realitate existenþialã,în ce mã priveºte, de netãgãduit"18 Ceea ce a compusîn închisoare, spune el mai departe, s-a pierdut, însãactul în sine i-a modificat sufletul. Sau alþii îºi punsperanþa într-o posibilã viaþã de apoi, considerând cãnimic nu e veºnic pe pãmânt.

"În absenþa semnificaþiilor, suferinþa înrãieºte. Prinurmare, nu e de ajuns sã suferi, ci este necesar sãconferi acestei suferinþe un sens."19 Însã dupã ceînceteazã torturile, îºi dau seama cã sufletele lor nuau fost alterate în totalitate. Scopul aparatului derepresiune era sã îi facã sã creadã cã suferinþa nu vaînceta niciodatã, ºi mizau pe efectul pe care aceastãinformaþie îl va avea asupra psihicului deþinuþilor.Omul nu poate rezista unei torturi neîncetate, fãrã sãaibã speranþa cã la un moment dat se va termina. ªide aceea unii au cedat. Însã, mulþi care s-au consider-at pierduþi în timpul demascãrilor, dupã ce scapã dechinurile continue, îºi revin, unii dintre ei chiar gãsescºi puterea de a ierta.

Reeducarea a funcþionat, o perioadã, la închisoareaPiteºti deoarece era o clãdire izolatã, ascunsã de ochiilumii ºi deþinuþii politici puteau fii torturaþi în contin-uu, fãrã sã fie auziþi de cãtre cineva. Însã experimen-tul a fost compromis când s-a încercat extinderea luiîn alte închisori din þarã. Astfel, secretul a fost aflat,ºi cineva a trebuit sã fie pedepsit, deºi în mod sigurnu toþi vinovaþii ºi-au primit pedeapsa.

Experimentul a lãsat rãni adânci, care, deºi se vorvindeca, probabil, la un moment dat, nu vor fi nicio-datã uitate. Cei care aratã cea mai multã înþelegeresunt tocmai cei care i-au cãzut victime: "Am mai rele-tat în legãturã cu Þurcanu, cã nu m-am temut de elca ucigaº. L-am compãtimit mai degrabã, considerân-du-l o victimã a minciunii ºi diversiunii comuniste.[...] Aºa cã, dacã orgoliul lui întins pânã la patologics-a transformat în umilinþã ºi cãinþã, de ce sã nu-ºi fimântuit ºi el sufletul în ultima clipã a vieþii sale, catâlharul de pe cruce?"20

NNoottee::

9 Dumitru Gh. Bordeianu, Mãrturisiri din mlaºtina dis-perãrii, ed. Gama, Bucuresti, 1995, vol. I10 Ibid., vol. I11 Ibid., vol. I12 Ibid., vol. I13 Viorel Gheorghiþã, Et ego: Sãrata-Piteºti-Gherla-Aiud,ed. Marineasa, Timiºoara, 200414 Dumitru Gh. Bordeianu, Mãrturisiri din mlaºtina dis-perãrii, ed. Gama, Bucureºti,1995, vol. II15 Aurel Viºovan, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,pentru ce m-ai pãrãsit?, ed. Napoca Star, Cluj-Napoca,200416 Viorel Gheorghiþã, Et ego: Sãrata-Piteºti-Gherla-Aiud,ed. Marineasa, Timiºoara, 200417 Ibid.18 Ibid.19 Ibid.20 Dumitru Gh. Bordeianu, Mãrturisiri din mlaºtina dis-perãrii, ed. Gama, Bucureºti, 1995, vol. I

Bibliografie:Aurel Viºovan, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pen-tru ce m-ai pãrãsit?, ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2004Justin ªtefan Paven, Dumnezeul meu de ce m-ai pãrãsit?,ed. Ramida: Majadahonda, Bucureºti, 1996Dumitru Gh. Bordeianu, Mãrturisiri din mlaºtina dis-perãrii, ed. Gama, Bucureºti, 1995Viorel Gheorghiþã, Et ego: Sãrata-Piteºti-Gherla-Aiud, ed.Marineasa, Timiºoara, 2004Mihai Buracu, Tãbliþele de sãpun de la Itºet-ip, ed. MSM,Craiova, 2003Virgil Ierunca, Fenomenul Piteºti, ed. Humanitas

dezbateri & idei

Despre Fenomenul Piteºti azi (II)Andra-Mihaela Cîmpean

Page 23: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Zborul ritualic ºi magic al ºamanului, este ºizborul mitologic al eroilor, dar ºi zborulficþional de anticipaþie, în fine, zborul

aviatic sau chiar cosmic al aparatelor construitede savanþi. Comunicaþia ºamanicã cu spiriteledemonice sau cu zeii, apare ºi ca comunicaþiemitologicã paradisiacã (între animale, oameni,zei), se regãseºte în comunicaþia magicã avrãjitorilor, în telepatia parapsihologicã, dar ºi înrealizãrile sofisticate ale telefoniei prin undeleradio. Cãutarea milenarã a pietrei filosofale decãtre alchimiºti, se regãseºte în fabricarea auruluiºi a diamantelor artificiale cu tehnologiilecontemporane; iar cãutarea elixirului tinereþii ºivieþii veºnice, se traduce în cercetarea de vârf, aconvergenþei noilor tehnologii NBIC (nano-fizicã,bio-genetica, informatica ºi ºtiinþele cognitive),pentru fabricarea „omului de o mie de ani”, deexemplu. Exemplele sunt prea numeroase, ca sã ledãm aici.

3) Coonfliccte de valooriªi mai interesant ni se pare sã decriptãm cazul

sincroniei valorilor. Dacã dimensiunea diacronicãera caracterizatã în special prin procese detransvaluare, în schimb dimensiunea sincronicãeste caracterizatã prin activitãþi de criticã avalorilor. Atitudinea criticã, metodele critice aucãpãtat ele însele valoare epistemicã ºi au atinsapogeul cu criticismul kantian (XVIII).

Epsitemologia ºi filosofia ºtiinþelor se definescchiar aºa, ca un discurs critic asupra teoriilorºtinþifice. Am putea astfel preciza definiþia clasicã,anume cã epistemologia este un discurs critic alvalorilor ºtiinþifice. Nu putem imagina o veritabilãactivitate intelectualã fãrã aceastã dimensiunecriticã faþã de obiectul de studiu. Criticaepistemologicã se poate manifesta în douãmoduri: de supraevaluare (apreciere) a unorcunoºtinþe ºi de devaluare (depreciere) a altorcunoºtinþe.

Pe scurt, procesele inflaþioniste ºi deflaþionistetraduc foarte bine demeresul critic al diferitelorcurente de gândire. Nici nu este nevoie ca sã maiprelungim metafora bursierã, pentru a înþelege cãsuntem confruntaþi sistematic cu situaþii de crizãale cunoaºterii ºtiinþifice. Abia în acest fel, princonflictele de valori, se pot explica „revoluþiileºtiinþifice”, scandalurile de tot felul, imposturile ºifalsurile ºtiinþifice etc.

Altfel, aceste fenomene par de neînþeles, denecrezut, în domeniile cercetãrii obiective, aleadevãrului ºtiinþific. Repercursiunile unor astfel deprocese sunt radicale, violente ºi pot merge pânãla condamnarea savanþilor sau a filosofilor,discreditarea teoriilor descoperite, prin proceseinjuste, pe care le întâlnim în mod curent înistorie. Un filosof este mai degrabã discreditat decontemporaneitate, de actualitate, însã estecreditat de istorie. De aici izvorãºte ºi principiulautoritãþii, din aceastã creditare valoricã a istorieifilosofiei ºi a ºtiinþelor.

Cazul inflaþiei epistemologice se rezumã astfel.Contextul de valori corespunzãtor unei epociistorice, apreciazã, adicã ridicã în mod exageratvaloarea cunoºtinþelor, care devin foarte preþioase.Astfel, accesul societãþii laice (civile) la astfel decunoºtinþe, prea scumpe pentru majoritatea,

devine foarte dificil. O consecinþã palpabilã asupraevaluãrii cognitive se traduce pur ºi simpluprin apariþia unor minoritãþi de elite ºtiinþifice,ieºite din clasele favorizate: este noua oligarhiesavantã, sunt noii inchizitori (lat. inquisitiones,cercetãtori), tehnocraþii, „noii preoþi” (ai luiAuguste Compte, denunþaþi de Nietzsche), înfine, noii Magicieni, cei care cred cã stãpânescenergia întregii lumi ºi cã pot face orice cuaceasta.

Cazul opus, al deflaþiei epistemologice, atuncicând cunoºtinþele ºtiinþifice sunt accesibiletuturor, când nu mai valoreazã mare lucru,conduce deasemenea tot la situaþii supãrãtoare:scãderea nivelului general de studii ºi de educaþie,relativizarea învãþãmântului, banalizareadiplomelor, vulgarizarea universitãþilor ºi ainstitutelor de cercetare, multiplicareaimposturilor intelectuale, generalizarea plagiatuluiintelectual, anarhia ºcolarã ºi studenþeascã etc. Pescurt se ajunge la un învãþãmânt de masã, deacelaºi tip cu producþia industrialã de masã,caracterizatã prin scãderea calitãþii produselor ºiprin criza de supraproducþie. Favorizarea valorilorpur cantitative, utilitariste ºi mercantile, are carevers, distrugerea valorilor calitative, spirituale;efectul este garantat.

Doctorii devin casieri în super-market, iaramatorii ºi diletanþii parvin ca cercetãtori sauprofesori universitari, atunci când nu suntdirectori de comitete ºi comisii ministeriale.Exemplul recent de evaluare a cercetãrii ºi aînvãþãmântului universitar, conform unor criteriistrict cantitative (numãrul publicaþiilor, frecvenþacu care este citat autorul de prietenii sãi,publicarea în limba englezã, privilegiereaanumitor reviste), este de fapt o formã dedepreciere ºtiinþificã, de discreditareepistemologicã. Aceasta are drept consecinþã ocompromitere totalã a învãþãmântului occidental.

Astfel, falimentul intelectual, falimentuluniversitar, depresiunea cognitivã, nu sunt doarsimple metafore, ci desemneazã fenomene gravede creºtere a ignoranþei ºi a incompetenþei, submasca progresului tehnologic ºi a transparenþeitotale.

Astfel, nu mai pare atât de uimitor faptul de afi confruntat în epoca contemporanã, în filosofiaanaliticã, cu teorii deflaþioniste ale adevãrului.Valoarea prin excelenþã a oricãrei teorii acunoaºterii, adicã adevãrul, este astfel pusã laîndoialã, contestatã, diminuatã, relativizatã, pânãla eliminarea acesteia din cadrul reflecþieifilosofice. Adevãrul ar fi un predicat inutil, pentrucã este redundant, ne putem deci lipsi de el.Demersul este atât de violent, cã noþiunea deadevãr este proscrisã chiar din noile dicþionare ºienciclopedii filosofice. Se întâmplã cam acelaºifenomen, care a avut loc mai bine de cincizeci deani cu noþiunea de conºtiinþã, condamnatãsistematic de cãtre cognitiviºti. Faptul nu s-arputea explica altfel, decât prin teoria valorilor pecare o propunem aici.

Am putea afirma, în trecere, cã moºtenitoriisofiºtilor antici, a celor care nu acordau mare preþadevãrului, au avut câºtig de cauzã faþã defilosofi, în aceastã luptã îndelungatã, cea mai

importantã din istoria gândirii occidentale. Dar arãmâne la acest nivel, înseamnã sã ne mulþumimcu o simplã constatare, cu o observaþie. Or, înperspectiva deschisã de confruntarea valorilorepistemologice, conform unei axiologii acunoºtinþelor, acum putem înþelege ºi explica ceeace se întâmplã, chiar unuia dintre cele maiimportante concepte raþionale: adevãrul.

Într-adevãr, ceea ce se cheamã „utilitarismulanglo-saxon”, care împãrtãºeºte „filosofia simþuluicomun” ºi ideologiile progresiste ºi anarhiste, nueste nimic altceva decât continuarea vechii tradiþiiretorice (Gorgias, Protagoras etc.), prinnominalismul medieval, grefate pe empirimulmodern ºi pe pozitivismul logic contemporan.Valorile sofistice ale acestor curente filosoficesunt fãrã îndoialã aceleaºi; aparent ele au avutcâºtig de cauzã în faþa valorilor epistemiceraþionaliste. Nihilismul este doctrina careînglobeazã ºi explicã foarte bine tentativele deeliminare a adevãrului din sistemul de valorioccidental, conform tradiþiei sofistice antice. Oracest fapt este contradictoriu, chiar pentru ceicare împãrtãºesc aceste valori. Pozitivismul se aflãla originea ideii de „societate a cunoaºterii”, unsistem social în care cunoaºterea este ridicatã larang de valoare supremã. Dar cunoaºtere ºiadevãr sunt douã valori solidare, nu existã altfelde cunoaºtere decât cu sensul de cunoaºtere deadevãr!

Astfel adevãrul polarizeazã valoriepistemologice pozitive, dar se opune valorilornegative. Nu putem concepe într-o astfel deaxiologie epistemologicã valori neutre. Se poatevorbi de valori nule, bunuri care ºi-au pierdutvaloarea, dintr-o anumitã perspectivã. Dar joculvalorilor face astfel încât niºte valori suntînlocuite întotdeauna cu altele. Chiar dacã dintr-omoºtenire a dispãrut orice valoare deîntrebuinþare a unui lucru, putem constataoricând, cel puþine o valoare sentimentalã,psihologicã. Max Weber a pretins (1917) cã sepoate concepe o „axiologie neutrã”, probabildintr-o grijã de obiectivitate. Oricum sintagmaweberianã este un oximoron, o contradicþie întermeni. Cãci conflictul de valori, crizele valorilor,transvaluarea acestora nu lasã niciun locneutralitãþii valorice. Orice cercetare, orice procescognitiv se face în virtutea unor interese,conforme unor mize, datoritã importanþeiscopurilor vizate.

În concluzie, o pistã importantã de urmat arfi în sensul explicitãrii unei axiologii tehno-ºtiinþifice, care ar ilustra foarte bine conflicteleactuale dintre valorile epistemologice ºi valorilemorale, estetice, ecologice, medicale etc. Aceastãaxiologie ar putea contracara tentativeleideologice de modificare a valorilor, care suntîntotdeauna violente, mai grave chiar decâtcatastrofele naturale: masacrele ºi rãzboaielecivile, revoluþiile, bombardamentele atomice etc.Jung a dat acest avertisment în mai multe rânduri(Commentaire sur le Mystère de la Fleur d’Or, tr. fr., Paris, Albin-Michel, 1979, p. 117-118):schimbarea valorilor este un demers periculos,trecerea de la o axiologie la alta este destructoare.Deja, în perioada interbelicã, savantul elveþian,semnalase pericolul unui retur cuceritor al Chinei,cuvinte profetice, care iatã s-au realizat. Dar înplus de schimbarea valorilor, pericolul cel maimare este confuzia acestora.

S-ar putea ca noþiunea de valoare sãreprezinte, pentru ºtiinþele umane, echivalentul

2233

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2233TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

remarci filosofice

Valori cognitive, valori epistemologice (VI)

Jean-Loup d’Autrecourt

Page 24: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

unei noþiuni la fel de generale, ca energia, pentruºtiinþele exacte ºi ºtiinþele naturii. Prima este înplan calitativ, ceea ce a doua reprezintã în plancantitativ. Orice fenomen natural, material, poatefi tradus ºi evaluat în termeni de energie. Prinextensie, putem afirma cã orice proces cultural,intelectual, spiritual, psihologic poate la rândullui fi exprimat în termeni de valoare. Tot la felcum existã un principiu de conservare a energiei,am putea propune ideea unui principiu deconservare a valorilor. Energia nu se pierde, nu secâºtigã, nu se produce, dar se transformã ºi sedegradeazã. Valorile se transformã deasemenea înalte valori. Suma valorilor care sunt în conflict,suma valorilor opuse este nulã. Ceea ce se pierdeîntr-o parte se câºtigã în alta, regula jocului cusumã nulã pare sã se aplice ºi în cazul valorilor.Astfel iluzia progresului este dublu confirmatã,de noþiunile de energie ºi de valoare.

Consecinþele sunt numeroase, însã semnalãmaici una singurã: de exemplu, definiþiainteligenþei, înþeleasã ca o capacitate cognitivã aconºtiinþei de a manipula, de a crea, de a distrugevalori, conform unei axiologii anume (simbolicã,lingvisticã, matematicã, epistemologicã, moralãetc.). Astfel este respinsã definitiv concepþiaInteligenþei Artificiale; adicã posibilitateaconstruirii inteligenþei, a unei maºini capabile sãmanipuleze valori calitative. O maºinã nu poatemanipula decât valori cantitative (0, 1)! Atâtatimp cât nu va exista o instanþã inteligentã(conºtiinþa) care sã dispunã de un sistem devalori ºi de o axiologie proprie pentru a manipulaaceste valori, ca la bursã, nu se poate vorbi deInteligenþã Artificialã. Cãci dacã aceastã instanþãexistã, ea nu este artificialã, ci naturalã.

În fine, nu putem sã-l urmãm aici pe Ecleziastcu a sa faimoasã „O deºertãciune adeºertãciunilor! Totu-i deºertãciune!”, expresie anihilismului valorilor, dupã Nietzsche. Altfelspus, nimic nu are valoare, nu existã valoristabile. Pentru cã nu împãrtãºim nici pesimismul,nici nihilismul… Transvaluarea nihilistã a dus latransumanism. Cum este posibil acest fapt, cemai rãmâne atunci când valorile se schimbãneîncetat, când statutul omului pare contestat?Aspiraþia ºi fidelitatea faþã de valorile stabile esteconstantã, chiar dacã anumite valori se schimbã.

Grenoble, mai 2011

2244

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2244 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

verdele de Cluj

Viaþa ca o insulãAurel Sasu

Asosit, cred, momentul ca Mihail Sebastiansã fie, responsabil, tratat pe bazadiagnosticului pe care singur ºi-l fixeazã

în ultimele pagini de Jurnal. Un jurnal pe carenu "impresia de provizorat" îl salveazã, citemerea, spaima cãderii vertiginoase în adânc.Prin urmare, sã vedem care e starea bolnavuluiîn luna "nopþii de delir" (august 1944) ºi în ceaa "Germaniei prãbuºite" (septembrie), cuprecizarea cã folosesc aici cuvântul boalã înaccepþia pe care Cioran o dã neputinþei de a fidisperat. Spus altfel, risipire în "pustiul interior",vieþuire deasupra unui abis (suferinþa) ºi, nu înultimul rând, argumentul trãirii a ceea cefilosoful numeºte realizarea în distrugere.

Începând cu august 1944, evenimentele con-semnate, aparent obiectiv ºi silnic la-ntâmplare(bombardamente, atacuri, operaþii militare,iniþiative diplomatice, demisii de oameni politi-ci, înaintãri de trupe ºi retrageri), încep, treptat-treptat, sã facã loc presimþirilor de ireal, absurd,fatalitate, abandon, destrãmare ºi coºmar, unrãzboi cu sine însuºi pe care, în cele din urmã,dramatic, autorul îl va pierde. Singurãtãþii ºi lip-sei de comunicare li se adaugã, mai vizibileacum, antinomiile spiritului iudeu: paradoxulfãrã soluþie, contrazicerea violentã ºi adver-sitãþile interioare. Prezente ca idei generale,privind "conflictele de suflet", în Cum amdevenit huligan, abstracþiile ajung, dupã numaiun deceniu, în Jurnal, paradigma tragicã aevadãrii din încercuire. Mihail Sebastian e însituaþia ingratã de a nu mai putea fugi de elînsuºi ("Fug de mine", îi scrie lui Camil Baltazar,în 1927) ºi de a accepta, împotriva voinþei lui,un dialog fãrã compromisuri ºi o luptã fãrã sorþide izbândã cu propria lui conºtiinþã.

Din august 1944, trãieºte "într-o surescitareotrãvitã", e mereu nerãbdãtor, nesigur (totul eposibil), apatic, "descompus", incapabil "sã scriedouã cuvinte", îmbulzeala gândurilor pãrând sãurmeze fluiditatea frontului, într-un amestec deindiferenþã teatralã ºi teamã inabil disimulatã("rãzboiul vine spre noi", "intrãm cu viaþa noas-trã, cu pielea noastrã în joc", "intrãm în centrulfocului"). Certitudinea ºi vagul, extazul ºi lucidi-tatea, umilinþa ºi orgoliul se amestecã într-osuprarealitate emoþionalã care nu angajeazã deo-camdatã nici ura, nici iubirea, în lipsa, totuºi, aprivirii amuzate ºi a exasperãrii afectate, dinmulte însemnãri mai vechi. Mai importantedecât întâmplãrile rãzboiului, începeau sã fie,din nou, "rupturile lãuntrice" ºi conflictul gravcu sine, care i-au sporit prozatorului viaþa,începând cu 1927, mai mult în mizerie ºi "con-traziceri violente", decât în puterea de "controlintim", atât de aclamat în roman. Abia de-acum,asemenea lui Nae Ionescu, directorul sãu deconºtiinþã, Mihail Sebastian "propune vieþii saleo dramã de rezolvat".

Noaptea de 23 august 1944 (miercuri sprejoi) o petrece împreunã cu Lucreþiu Pãtrãºcanuºi Belu Zilber: e o noapte de delir. Þara intrasedeja într-o cursã neverosimilã ("salvare sau deza-stru"), armatele sovietice erau în Bucureºti,defileazã pe Bulevardul Carol ("spectacolgrandios"), impresia e de provizorat ("incidentelede stradã continuã"), spaima existã ("nemþii s-arputea întoarce"), viaþa pare a fi mereu în altãparte ("totul e, deocamdatã, în suspensie"), vio-

lenþa creºte, lumea e buimãcitã ("mari exploziide entuziasm, dar ºi anumitã rezervã"), pe scurt,o imensã bucurie a libertãþii, dar ºi un prematuramestec de îndoialã, dezgust ºi neputinþã.Primele semne de gândire maniheistã îl fac com-plicele unui început de istorie grãbit, confuz,invalidat moral: soldaþii ruºi, deºi violeazã, furã,pradã magazinele, "cu zâmbetul lor de copil ºicu bãdãrãnia lor cordialã, sunt niºte îngeri"("sunt, în definitiv, în dreptul lor; dezgustãtorisunt localnicii - evrei ºi români de-a valma"), învreme ce învinºii, în defilarea de la Moscova,"par imense coloane de animale obosite, mur-dare, jerpelite", "figuri de troglodit", oameni cuchip de bestie ("rãmâne singurul lucru adevãrat,singurul care acoperã tot restul: nemþii au crã-pat"). Curând, "tot restul" va fi altul: chiar dacã"stânga e în plin atac", în Rusia "nu e libertate",iar cu sovietele "luarea de contact e dificilã"("mare ignoranþã ºi mare mizerie").

Mihail Sebastian se aflã, cum ar spuneCioran, într-un "echivoc sfâºietor al vremelni-ciei": întâlnirea autorului cu istoria, în fapt cusine, a fost ºi rãmâne de o înduioºãtoare stângã-cie. Ca arhitect de utopii umanitare, "avalanºade evenimente proprii" îl gãsesc pe baricade,lãmurit de frumuseþea sarcinii, angajat, cum seva spune mai târziu, cu mintea ºi sufletul înefervescenþa creatoare a prezentului. "Toatãnoaptea (de 23 spre 24 august 1944 - n.n.) amscris pentru România liberã, care trebuia sãaparã în zori. Eram fericit cã întâmplarea mãfãcea gazetar, în chiar noaptea victoriei". Ajunsacasã, dimineaþa, frânt de obosealã, "sub unbombardament de formã necunoscutã", e oblig-at, apoi, sã rãmânã în adãpost "timp de 60 deore, pânã sâmbãtã seara" (26 august - n. n.).Existã, în Jurnal, suficiente mãrturii despre acestmoment de jertfã ºi de exemplarã dãruirecãderii vertiginoase în adânc. "De miercuri (23august - n.n.) pânã sâmbãtã seara n-am dormito secundã. De miercuri pânã luni nu m-amdescãlþat. De miercuri pânã asearã (28 august -n. n.) nu m-am întins pe un pat. M-am tot zvâr-colit pe duºumele, pe unde am apucat"(Însemnare din 29 august 1944). Soldatul disci-plinat, aflat deja în bocancii începutului de rev-oluþie, este extenuat, "desfigurat de obosealã"("obosit ca un câine", "mereu obosit", "îngrozitorde obosit"), dezarmat, singur ºi confuz ("Mãconvoacã toatã lumea, ba la liceu, ba la colegiu,ba la scriitori. Ce sã fac acolo?").

Colegii de la Revista Fundaþiilor Regale îlroagã sã-ºi reia postul de redactor ("Mã simtincapabil sã mai scriu acolo. E un lucru mort.Trebuie sã rãmânã un lucru mort"), ªerbanCioculescu îi prezintã un memoriu "pentru con-vocarea adunãrii generale" a SocietãþiiScriitorilor Români ºi "reprimirea scriitorilorevrei" ("Nu mã intereseazã"), TeodorescuBraniºte îl invitã sã intre la Jurnalul ("I-am scriso lungã scrisoare în care încercam sã-i explic dece nu vreau ºi nu pot"), C. Viºoianu îl propune consilier de presã laExterne ("Dezgustul de "publicisticã", sub toateformele, mã sufocã"), N. Carandino îi oferãfuncþia de redactor la o publicaþie nouã ("I-amspus cã nu fac gazetãrie"). Declinã, în cele dinurmã, ºi postul de redactor la Radio, ºi pe celde administrator la o firmã germanã. La

ªtefan Bertalan, Forma forþei cu gheare de cântar ºicreierul, 1977, acþiune2

Page 25: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Universul cuantelor a introdus principii denedeterminare, în anumite spaþii alemicrofizicii. Implicit, au intervenit extensii

ale privirii <noetice>, care au lãrgit cuprindereafenomenelor incluse de spaþiul eonului nostru:civilizaþia din al treilea mileniu. Referitor laefectele pe care le produce în cosmos ‘goanatimpului’, un al doilea tip de variaþii ‘fenomenale’— determinantul ne aparþine — a fost caracterizatcu acutã pãtrundere în viziunea lui Mihai DINU.Pentru cel care observã în paralel fenomenulexpansiunii universului ºi evoluþia organismuluiomenesc — inclusiv funcþiile memoriei ca unpriveghiu al minþii — se impune dintr-odatãparalelismul dintre douã ritmuri asemãnãtoare:

«Trebuie remarcat faptul cã dimensiunileiniþiale <proprii> ambelor tipuri de lumi —‘obiectivã’ <raportatã la cosmosul exopneumatic>ºi subiectivã <endopneumaticã> —sunt practicnule ºi cã procesul expansiunii lor cunoaºte laînceput un ritm extrem de rapid <în cosmos dupãBig Bang>, pentru ca apoi sã se încetineascãprogresiv, sub acþiunea unor forþe îndreptate însens contrar miºcãrii imprimate de acel primummovens care l-a declanºat”1.

O datã cu ‘creºterea ºi descreºterea’organismului nostru, graviteazã o lume acunoaºterii antropice*, modelatã de parametrihãrãziþi în cosmos unei fiinþe umane socializate:“Insul-anthropos ”, ca organism ce viazã, secomportã ºi ‘percepe’ în funcþie de spaþiul-habitatdimprejurul sãu. Cu aceastã percepere a lumii ºiprin ea vieþuieºte orice muritor, de când a venitpe lume; iar deasupra noastrã, potrivit spuselorlui Er din Republica lui Platon, dincolo de acestpãmânt — spaþiul geodei noastre — totulgraviteazã în jurul unei „osii a lumii” (axis mundisau ANANKE), de care ar depinde însãºiprimenirea sufletului omenesc ºi subzistenþa‘persoanei’ ca fiinþã cognitivã2. De altminteri,dupã cum reiese din parcurgerea enciclopedieidiacronice a reprezentãrilor inventariate deantropologi, în multe arii se impune la tot pasulpentru majoritatea civilizaþiilor modelul unei«sfere» iconice a cerului boltit (concav ºi convex)care determinã cursul fenomenelor ºi susþine de-alungul axei sale ‘crugul’ întregii schelãrii cosmice.Atestatã de comportãri rituale de-a lungulmileniilor ºi documentatã sub diferite forme pefaþa pãmîntului*, ‘mehanica’ ei va fi centratãpentru orice observator din planul geodei pe orotire perpetuã: ‘din-spre’ infinitul aleph remanent

‘în-spre’ cadenþa infinit alternativã .

Sfera cuprinde astfel timpul propriei noastrevieþuiri ºi ne include în Viaþa Lumii. Într-o bunãzi, un Protagoras decretase cã «omul (anthropos)este mãsura tuturor lucrurilor, pentru cele caresunt întru cât existã, iar pentru cele inexistenteîntru cât nu fiinþeazã»3.

Apoi, odatã cu dogma întrupãrii lui IisusHristos, «osia» lumii spirituale strãbate Istoria,întipãritã de icoana Insului care suferã ºi subzistã

(‘vremuieºte’ ontologic). Se manifestã de atunci oiradiere supra-substanþialã “cu el ºi prin el”*: prinefigia lui Hristos Mântuitorul, Evangheliileipostaziazã conºtiinþa unei ‘persoane’ arhetipale(icoana dumnezeirii LUI propusã de canonulTreimii). Se întrezãreºte un alt raport(evenimenþial) dintre timpul istoric al generaþiilorde muritori ºi momentele soteriologice,determinate mai întâi de vocaþia lui Moise - untypos de premergãtor al theofaniei, «dascãlulTimpului» din Vechiul Testament -, apoi desorocul rãstignirii lui Hristos, «succesor alîntregului timp ºi veac», menit sã-i conducã spretãrâmul veºniciei pe oamenii exercitaþi prin lege,biruind catastrofele istoriei4.

Dacã revenim la coordonatele unui examenobiectiv al stereotipului de viaþã eficient hãrãzitfiinþei umane (parametrii duratei sale de lanaºtere pînã la moarte), vom constata cã «ritmulextrem de viu al achiziþiilor de ordin cognitiv dinprima fazã a copilãriei are drept urmare odinamicã impresionantã a procesului deconstruire a ‘realului’», creºtere urmatã de oîncetinire treptatã - tot mai prelungã - adezvoltãrii, «pe mãsura înaintãrii în vârstã»5.Totuºi, se mai iveºte aici o aporie nouã: de ce atîtinsul adult cât ºi cel care nu mai este în floareavârstei vor da mereu seamã de propriul lor trecut,devenind retrospectiv martori ºi actanþi decãpetenie pe scena Istoriei? În funcþie de aceastãdevenire se configureazã un spaþiu al Memorieitranscendente. Chiar tinerii par sã mimezematuritatea ºi un fel resemnare, desprinsã decontingenþele clipei de faþã, ori de câte oriconvoacã amintirile. Sau - mai bine zis - le scotla ivealã din zona de umbrã cotropitã demeandrele unui ‘Trecut permeabil’... În asemeneacircumstanþe, vom invoca un factor de însumareprogresivã: evidenþialitatea Istoriei se manifestãdincolo chiar de oscilaþiile unor memoriisporadice, discontinue, incorporate sau narate deindivizii-actanþi (martorii vremii lor). De fapt seconstruieºte astfel o realitate supraindividualãcare interfereazã într-una <cu> devenireacomunitãþilor de fiinþe vii, dominatã de fluctuaþiimultiple, deºi va dãinui mereu sãgeata unui Timpantropic*, menit sã ne includã iremediabil - de-alungul generaþiilor -, pe mãsurã ce « lumeavremuieºte»...

÷

Iatã: în clipa de faþã scriu pe un ecran alconºtiinþei care ar trebui sã primeascã literele ºiîmbinarea lor în cuvinte ca un profil autentic alenunþului obiectiv, secretat de gândirea insuluimeu. Dar dupã cum se înºirau aceste litereproptite în cuvinte se preciza un mod imperfect,al operatorului. Uite! Literele provin dintr-unalfabet convenþional depersonalizat ºi de aceea leordonãm în cuvinte accesibile simþului comun,oricât ar fi de artificial discursul inseratdeocamdatã pe luciul ecranului! Apoi, mai înaintede a întregi raþionamentul nostru, cuvintele auvenit, pare-se, din capul locului sã modeleze unºir de argumente ºi se alcãtuiesc - de la sine -înþelesuri ‹apropriate› pe fãgaºul unei limbi

2255

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2255TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Catedrã refuzã sã se întoarcã. Se poate trãi dinrefuzuri? Rãspunsul, fireºte, e categoric nu! ªi,totuºi, dupã numai câteva zile, se retrage defini-tiv ºi din redacþia României libere, terorizat deconformismul lui Alexandru Graur ºi al "bandeilui". Prinde, încet-încet, contur ceea ce numeam,dupã Cioran, realizarea în distrugere. Dinapologet al "vieþii adevãrate" ºi al "þipãtului derãzbunare", romancierul ajunge, logic, opozan-tul "regimului de comitete secrete" ºi de "imbe-cilitate îndoctrinatã". Nu înainte sã fi plãtit unpreþ imens pentru bucuria de a trãi ºi pentruiluzia de a se crede liber. ªi nu înainte sã-ºi fidat seama cã "(în) toatã impostura, (în) toatãneruºinarea (ºi în) toatã sinistra comedie care sejuca" fusese abil exploatatã ºi "incandescenta"lui inteligenþã.Compromisurile lui Mihail Sebastian sunt graveºi de neiertat (pentru el, în primul rând). Sevisase un intelectual care-ºi apãrã singurãtatea.Acum face tot ce-i stã-n putere sã-ºi justifice sin-gurãtatea ("ce greu e sã comunici cu oamenii")ºi sã-ºi apere memoria. Era acum strãin, nualtora, ci lui însuºi: "Ca între douã trenuri, peun peron de garã". Cu mult înainte sã îºi asumeultimul refuz, al dreptului de a avea decepþii,Mihail Sebastian le-a trãit din plin, deopotrivãca victimã a extremismului de dreapta ºi ca vic-timã a extremismului de stânga românesc. Enepotrivit sã credem cã "imaginea lui de democ-rat este rezultatul unor mistificãri succesive"(Marta Petreu) ºi sã-l înscriem în tabãra adversãdoar de dragul fixãrii lui sub semnul "autoritãþiiinsidioase" a modelului spiritual. Cãromancierul s-a pus cu dezinvolturã în slujba"realitãþilor româneºti postbelice" ne-o spunechiar el. Din acest punct de vedere, Jurnalul nutrebuie citit altfel. El trebuie citit pur ºi simplu!Cu bunã credinþã, în întregime ºi fãrãprejudecãþi (suntem oameni "duºi" la bibliotecã,nu-i aºa!). De ce credea oare Petre Pandrea cã"Mihail Sebastian jucase la mai multe mese (ºi)avusese mai multe feþe"?

Sã ne întoarcem la ziua primului "þipãt derãzbunare" ºi a urletelor de bucurie. N-areimportanþã cã delirul acelor momente se vatempera curând în spectacolul de mediocritate,ambiþii, prost gust ºi vulgaritate, "toate reînviatecu obrãznicie (ºi) cu ostentaþie" într-un timprecord. Scriitorul ne comunicã ceva esenþial:"Toatã noaptea am scris pentru România liberã,care trebuia sã aparã în zori". Era "noaptea vic-toriei" de miercuri spre joi (23/24 august 1944).Apoi, însemnarea din ultima zi a aceleiaºi luni:"Mã felicit cã experienþa mea la România liberãs-a terminat repede, înainte de a-mi fi angajatacolo semnãtura" (joi, 31 august 1944). Sigur,pentru cine consultã colecþia gazetei, afirmaþialui Mihail Sebastian e corectã: nu ºi-a angajatsemnãtura. ºi-a angajat, în schimb, numele ºiconºtiinþa cu consecinþe mult mai dramaticepentru destinul sãu, oricum, atât de disputat.Prin urmare, ce-a scris autorul, toatã noaptea,pentru România liberã? Vom afla din rãspunsulpe care ni-l oferã chiar Sebastian. Un rãspunsextrem de important pentru mai corecta luisituare în istoria politicã ºi literarã a Românieipostbelice.

(va urma)

Mihail Nasta

Timpul inclus (III)Un studiu al diatezelor memoriei

studia

Page 26: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

naturale: în cazul de faþã, undele rostirii materne. Pentru a desemna în mod obiectiv cum pot fi

înþelese categorii ferme, capabile sã califice pe deo parte stãrile istorice care orânduiesc narativ seriide evenimente de-a lungul mileniilor, pe de altãparte mãsurãtori - de tip cantitativ -, care încearcãsã determine modulaþia timpului, am propus maisus o pereche de reprezentãri schematice, menitesã clarifice cum se reduplicã figura diatezelordispuse triunghiular - Trecut - Prezent - Viitor - ,cu douã serii de variabile.

Reiau analiza figurilor ºi mã prevalez de acestimpuls contradictoriu, cadenþat ca un curentalternativ: am fost determinat dinafarã decategorii obiective spaþio-temporale ºi mã trezesc -totuºi! - antrenat de o vorbire interioarã.Bizuindu-mã pe analogii valabile, fireºti, fãrã preamulte digresiuni (sau «rasne ºi lãbãrþãturi»)*, voispune cã orice tentativã de a descifra imagineaunui trecut al propriei noastre fiinþe - respectivenigma conºtiinþei sau ‘geneza insului’- seamãnãcu peregrinarea profetului alungat de neamul sãuºi obsedat de o cumplita nevoinþã: vremuri derestriºte, vitregia prezentului, decadenþa ºinemernicia contemporanilor. Retras, insul profeticva regãsi atunci o singurãtate feciorelnicã; pare cãvede mai clar - ‘cu ochii minþii’ - cum s-ausmintit oamenii, cum au apucat-o de mult pecãrarea pierzaniei. El singur ar fi avut cãderea sã-iîndrepte, dar nu mai era chip; spusa lui venea dinaltã lume: grãia mereu adevãr. În mod straniuretrãia vremuri trecute, cu oamenii de acum, darnumai el ºtie cã se deschide în jurul lor abisul; selasã toþi cuprinºi de iluzii ucigãtoare, atraºi deispita unor false voluptãþi, dornici mereu deputere, umilindu-ºi colaboratorii, la fel cum sepricep dintotdeauna demagogii sã manevreze cuperfidie aºteptãri legitime sau capricii ale maselorde alegãtori. Or, întru cât numai el ºtia sãinterpreteze ‘lecþia trecutului’, devenise unalergãtor de cursã lungã : prigonit, bãtut degrindinã, schingiuit de potera guvernanþilor, deºiacolo-n zare — unde luminá viitorul — seîntrema... cu o faþã curatã de smaragd ºi cu aripide nea... fãptura lui de înger ! Cu cine maicomunica profetul ? Sau — mai bine zis — cine-lpriveghea sã vadã neînfricat ºi cu o privire acutãmetehnele din vremea lui, resurse irosite,fãgãduinþe rostite-n vânt, jurãminte strâmbe,

aroganþa cuceritorilor batjocorind capitelurimãiestre, strivind ‘corola de minuni a lumii’* ?

Pe meleagurile biblice, clarviziuneaproorocilor — precum Isaia, Ieremia, Ezechiel —trebuia sã dezvãluie adevãruri penibile în preajmarobiei babiloniene : un parcurs al ispãºirii.Predominã cadenþe alternate (conf. Isaia, 7, 10)*.Dincolo de grindina prevestirilor deosebit desumbre, menite sã discrediteze incompetenþa ºiabuzurile regatului Iuda, prin contrast se vailumina fresca mesianismului cutezãtor, integral.Rãscumpãrarea Sionului pe o zare utopicã (conf.Isaia, 1, 27) va coincide cu restaurarea naturiipustiite, dupã ce vor fi pedepsite nedreptãþile.Apoi... în perspectiva ieºirii din captivitateababilonianã, un elan vine sã exalte cu nesaþ dorulde nemurire, instaurarea pãcii universaleprevestind împlinirea celor mai înalte aspiraþii alemigraþiei profetice dincolo de vremuri!

În Ellada, mitologemele au exaltat cu aceeaºiînsufleþire previziunea lucidã, care tinde sãmaterializeze proiectul de transhumanatio*, prinevaziunea din ‘habitatul terestru’. Mai bine decâtstinghera Pythie, un demiurg trimis de peAcropola stâncoasã va netezi calea decolãrii sprecosmos: Dedal, suprem arhitect, anticipaseviitorul ºi în vederea evaziunii a iscusit pentruMinos un palat sub cerul deschis, pentru ieºireadin labirint.

Profetismul biblic se distinge prin radicalitateaorientãrii eshatologice*, care va culmina cuviziunea de apogeu din Apocalipsa lui Ioan. Maiînainte - dar mult dupã Exod ºi pãtrunderea înCanaan! -, vom asista la peripeþiile celor douãregate israelite (mereu subminate de rivalitãþi).Atunci se ridicã fãptura proorocului : tresarechinuitã mai întâi de nesomnul viziunilor.Persoana lui face dintr-odatã legãtura cu Viitorul,fiindcã el suferã zi cu zi, îndurã umilinþa,restriºtea care l-a izolat de ceilalþi, împresurat denemernicia Prezentului. De atunci ‘momentul defaþã’ trebuie depãºit cu înfiorare, deoareceDomnul Dumnezeul pãrinþilor vorbise cu el înputerea nopþii... De fapt rãsãdise în conºtiinþa lui«vedenii» deosebit de pilduitoare, imagini de unrealism necruþãtor sau pilde-alegorii, efigii cucifrul simbolic al voinþei divine. Ce trebuie îndatãprecizat þine de modalitatea rostirii. În afarã demediaþia îngerului sau a stihiei (cum ar ficurcubeul sau vântoasele), enunþul transmis fãrã

alt mijlocitor se comunicã de-a dreptul sub formaviziunilor unice, neadulterate : un limbajconfidenþial - cu douã tonalitãþi - glãsuieºte prinsemne iconice. Vorbirea Domnului Dumnezeuatinge ca o vibraþie poruncitoare conºtiinþaprofetului, o întipãreºte, iar el pe datã comunicãsentenþios cele auzite ... ‘pre limba sa’. Aºadar,vede adevãruri întruchipate ºi transcodeazã literalsensul poruncilor dictate. De acolo ºi expresiagramaticalã revelatoare, cu acuzativul obiectuluiintern:

«Iatã viziunea lui IESAIAH, fiul lui Amos, pecare a vãzut-o, despre Iuda ºi Ierusalim în zilele lui Uzziah, Iotham, Ahaz ºi monarhii regatuluiIuda ... (Isaia, 1,1. – p, 677)

Îndatã ce ne familiarizãm cu limbajulformular folosit de scriitura Neviimilor -«profeþii», în sens larg, glãsuind pentru a deschidecelor ce ºtiu s-audã un orizont mesianic* - reieselimpede cã orice sentinþã ºi spusã prospectivã,inspiratã de o revelaþie care desþeleneºte viitorulinterfereazã cu faliile din emisfera unei vasteretrospective (latentã sau misteric stratificatã,recuperatã din trecut).

Se impune deci sã urmãrim parametrarea celordouã triunghiuri ale diatezelor temporale, care auconfigurat cu o paralaxã diferitã palele consecuþiei< Trecut - Prezent - Viitor-ime >. Pentru a deosebicu pregnanþã optica narativã de la o «începãturã»(simbolizatã de ‘À’ «aleph» =1 primordial ”), vomrelua ab origine triunghiul mai vechi al diatezelortemporale - în ordinea prioritãþii -, potrivitenunþãrii aezilor elini, urmãrind aceastã ordinepreluatã ºi de filozofi, care includ ºi ei ocunoaºtere a Prezentului în perfectã coalescenþãcu Trecutul, deoarece numai aceastã raportare laexperienþa continuã, însumatã de generaþiileumane printre vieþuitoare (saecla, în accepþiuneaprimordialã a termenului, la Lucretius!)*, nemijloceºte o re-prezentare veridicã a «celor cesunt»: ta onta «cele-ce-existã» - ta pro-eonta «celece fiinþau înainte» - to paron «acel ‘fiind-de-faþã’»)*.

Triangulaþia termenilor de care depindesituarea noastrã pe fãgaºul ontic al cunoaºterii s-arsuprapune astfel unui proces de conºtientizare afazelor temporale : suntem ceea ce am devenit.Pe mãsurã ce realizeazã aceastã devenire, oriceins confruntat cu Trecutul /(pe care-l avemoricum «dinainte»- gr. to prosthen )/, <îºi> re-prezintã de fapt tot ce se întâmplã ‹cu el› ºi ‹în›preajma sa. Ca atare, diateza Viitorului ocupã osituaþie medianã, ca un pol de orientare: lotulpreviziunilor ºi al tragerii la sorþi (Lachesis) ...eventual deasupra noastrã... În nici un caz nupredominã instanþa prospectivã, întru cât ceea cevine dupã noi (met-opisthen)* þine fie de vrereadivinitãþii, fie de oscilaþiile hazardului*.

O asemenea orientare a diatezelor temporalede a lungul mileniilor corespunde unei mentalitãþiancestrale, determinatã în mod obiectiv deparametrarea geocentricã, inerentã observaþiilorastronomice (de când vremuieºte omenirea...). Seluau drept constante orbitele circulare, înscrise derotaþia planetelor ºi de un parcurs aparent alsoarelui în jurul pãmântului (‘geoda’)*, singuratemelie fermã, de neclintit. Undeva, la centrulsferei cosmice, se ‘întrulocase’ geoda (sau tellus)în spaþiul biocenozei*, dupã ce Demiurgul (sauNatura) cumpãnise stihiile ºi orânduise climaticregiunile, dispuse în funcþie de ‘osia lumii’ (axismundi)*.

÷

2266

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2266 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

ªtefan Bertalan Viþa de vie fotografie, 1973-1974

Page 27: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

2277

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2277TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Timp de peste 9 ani, jurnalistul ºi scriitorulMihai Goþiu a documentat cazul Roºia Montanã.Revista ”Tribuna” publicã, în serial, fragmentedin volumul ”Morminte în miºcare”, la carelucreazã în acest moment ºi în care îºi propunesã ofere o sintezã a cazului (redacþia ”Tribuna”).

135 de milioane de dolari este garanþia pecare Roºia Montanã Gold Corporation (RMGC)a promis cã o va constitui pentru ”reabilitateaecologicã” a proiectului minier pe careintenþioneazã sã-l porneascã la Roºia Montanã.Aceastã sumã a fost readusã în discuþie, laînceputul lunii octombrie, în Comisia PETI aParlamentului European (PE) iar ComisiaEuropeanã (CE) a solicitat informaþiisuplimentare autoritãþilor române despre modulîn care a fost calculatã.

Cum s-a ajuns la aceastã ”garanþie”?Rãspunsul e destul de simplu ºi poate fi gãsit înstudiile cercetãtorilor australieni efectuate lapeste 300 de mine care genereazã deºeurioxidate sulfidic ºi elibereazã scurgeri acide1.Conform acestora, costurile de depoluare ascurgerilor acide sunt de minim 100.000 dedolari pe hectar. Raportat la suprafaþaproiectului RMGC (de aproximativ 1.300 dehectare) s-ar ajunge, practic, la acei 135 demilioane de dolari promiºi drept ”garanþie”.Dar…

***Garanþiile reale: de cel puþin 5 ori mai mari… dar suma avansatã de cercetãtorii

australieni nu se referã la suprafaþa exploatãrii, cila suprafaþa afectatã de exploatare. Iar întresuprafaþa exploatatã ºi suprafaþa afectatã deexploatare existã un raport de 1:5 (conformraportului ASE din 2010). Aºadar, din start,costurile de ecologizare ºi întreþinere a zoneiafectate ar trebui înmulþite cu 5. Trecând de 650de milioane de dolari.

… dar costurile avansate de cercetãtoriiaustralieni, pe baza studiilor fãcute la minele dinAustralia, sunt mult mai mici decât în Canada.Citând date ale programului canadian de mediuºi drenaj al scurgerilor acide provenite de lamine (MEND), cercetãtorii australieni aratã2 cã,la o cantitate similarã de deºeuri acide generatede exploatãrile miniere, costurile sunt de la 3pânã la 5 ori mai mari pentru minele dinCanada, decât cele din Australia. Cum condiþiilede mediu ºi reþeaua hidrograficã din MunþiiApuseni se apropie mai mult de cele din munþiiºi pãdurile Canadei decât de cele din deºerturileAustraliei, suma realã de mentenanþã adeºeurilor ajunge la miliarde de dolari.

Cât de ”sigurã” e ecologizarea ºi ce înseamnãCât de sigurã ºi cât de eficientã este însã

mentenanþa ºi reecologizarea zonelor afectate deproiecte miniere de amploare (indiferent decosturi)?

În primãvara lui 2010, cercetãtorii americanide la Universitatea Michigan din grupulPsysicians for Human Rights (grup distins în1997 cu Premiul Nobel pentru Pace) au publicat

un studiu realizat la Mina Marlin dinGuatemala3. Construcþia Minei Marlin a începutîn 2005, devenind operaþionalã în 2007. Minafoloseºte aceeaºi tehnologie cu cianuripreconizatã a se folosi ºi în proiectul de la RoºiaMontanã. Ce aratã studiul4: ”Cercetãtori îndomeniul sãnãtãþii mediului de la Universitateadin Michigan – SUA, au descoperit niveluri mairidicate de metale grele potenþial toxice în probede urinã ºi sânge ce provin de la cetãþeni dinGuatemala, care trãiesc în imediata vecinãtate aunei controversate mine de aur ºi argint, situatãîn zona de vest a þãrii, în comparaþie cu probece provin de la guatemalezi care trãiesc în zonemai îndepãrtate de respectiva minã. (...) Oameniide ºtiinþã avertizeazã cã expunerea la metalecauzatã de operaþiunea minierã este posibil sãcreascã în timp ºi poate dura decenii. Studiularatã cã probe biologice preluate de la uneºantion de rezidenþi din vecinãtatea minei auniveluri mai ridicate de mercur, cupru, arsenic ºizinc în urinã ºi plumb în sânge, decãt persoanecare trãiesc la 7 km. depãrtare de minã”.

Dar ce înseamnã ”reabilitãrea ecologicã” (acel”covor verde” care aratã aºa frumos în power-point-urile RMGC)? Exploatãrile miniere încariere deschise din Munþii Apalaºi (SUA) aufãcut obiectul mai multor studii ale cercetãtoriloramericani. Atenþie, este vorba de mine decãrbune, aºadar generatoare de deºeuri mult maipuþin nocive în comparaþie cu deºeurile rezultatedin exploatãrile cu cianuri de la minele de aur.Studiile aratã cât de afectat rãmâne mediul(permeabilitatea solului, schimbareatemperaturilor, a reþelei hidrografice etc.) înciuda ”ecologizãrilor” (”regenerãrilor”) efectuatede companiile miniere. Vã citez din concluziilestudiului din 2008, coordonat de profesori de laUniversitatea Maryland5.

”În prezent, obiectivul regenerãrii (alreabilitãrii ecologice – n.a.) constã, pur ºi simplu,în acoperirea (a carierelor ºi a munþilor dedeºeuri – n.a.) cu o vegetaþie permanentã.Aceastã abordare este mioapã ºi nu ia înconsiderare importanþa proceselor ecosistemului,cum ar fi ciclul nutrienþilor, nici condiþiilepotenþial dãunãtoare create, cum ar fi solul ºicreºterea temperaturilor. Ca urmare, recuperareafuncþiilor ecosistemului, la un nivel comparabil(celui anterior exploatãrii – n.a.) va dura de lazeci de ani la secole (s.a.). Efectele nocive aleminelor de suprafaþã ar putea fi reduse prinefectuarea unei restaurãri (restabilirea unuiecosistem similar), mai degrabã decât prinregenerare. Reabilitarea necesitã o vedere petermen mai lung, cu accent pe proceseleecosistemului ºi restabilirea celor mai multecomponente ale comunitãþii. Practici cum ar fiadãugarea de materie organicã în sol, plantareade specii native ºi evitarea compactãrii solului argrãbi recuperarea ecosistemului ºi restabilireafuncþiilor ecosistemelor de bazã”.

Asmenea practici (implicit ºi costurileaferente) nu le veþi regãsi în proiectul propus deRMGC. O mostrã de ”ecologizare” propusã de

RMGC este pusã în aplicare de statul românchiar la halda de steril de lângã Roºia Montanã:e acoperitã cu plastic ºi un strat de ”gazon”.Atât de ”bine” a fost realizatã operaþiunea în2009, încât o parte din acest ”gazon” a luat-o lavale în acest an. ªi acum e refãcut. Alte costuri,altã distracþie ºi efect mai mult de… imagine.

***Garanþiile pentru ”ecologizare” NU sunt

asigurãri de riscLa final, mai trebuie fãcutã o distincþie

esenþialã. Garanþiile promise de RMGC pentruecologizare ºi mentenanþã dupã încheiereaproiectului minier nu au nicio legãturã cuasigurãrile de risc ale iazului de decantare ori ahaldelor de steril rezultate.

În raportul ”MD&A” (”Discuþii ºi Analize deManagement”) al Gabriel Resources, aprobat pe10 martie 2010 (ºi disponibil pe Sedar.rom), searatã: ”Gabriel deþine o asigurare pentru a oproteja împotriva unor riscuri legate deoperaþiunile sale actuale în sumele pe careaceasta considerã cã este rezonabil, în funcþie decircumstanþele fiecãrui risc identificat. Gabrielpoate alege, cu toate acestea, sã nu se asigure(s.a.) împotriva unor riscuri din cauza primelormari sau pentru diverse alte motive. În cursul deexplorare, dezvoltare ºi producþie a proprietãþilorminerale, anumite riscuri, în special neaºteptatesau neobiºnuite, cum ar fi condiþiile geologice deoperare, inclusiv explozii în stâncã, falii ºipeºteri în stâncã, incendii, inundaþii ºi cutremurecare pot sã aparã. Nu este întotdeauna posibil sãfii asigurat pe deplin împotriva acestor riscuri(s.a.) ca urmare a primelor mari sau din altemotive. În cazul în care astfel de riscuri apar,profitabilitatea sa pe viitor ar putea fi redusã saueliminatã ºi sã ducã la creºterea costurilor ºi oscãdere a valorii titlurilor de valoare lui Gabriel”.

Aºadar, o spun direct cei de la GabrielResources: ”Nu este posibil sã fii asigurat pedeplin împotriva acestor riscuri”. Iar analizamanagementului Gabriel Resources aratã clar cãpoliþele pentru asigurarea împotriva unorasemenea riscuri ar fi atât de mari încâtproiectul ar putea sã nu mai fie profitabil. DarGabriel se referã strict la perioada derulãriiproiectului (maxim 20 de ani). Are de gândstatul român sã încheie asemenea poliþe deasigurare dupã finalizarea extracþiei? Sau ne vombaza pe ”cum ne-o fi scris”?

***Note:

1-2: http://www.environment.gov.au/ssd/publi-cations/ssr/125.html;

3-4: http://physiciansforhumanrights.org/press/press-releases/news-2010-05-18-english.html;

5: http://www-personal.umich.edu/~wcur-rie/Publications/Simmons%20etal%202008%20EcolApplic%20-%20MineReclamation.pdf.

civic media

”Garanþiile” proiectuluiminier de la Roºia MontanãStudii comparative din Australia, Canada ºi SUA

Mihai Goþiu

Page 28: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Profesorul Ion Vlad ºi-a legat destinul de genulepic, studiindu-l, teoretizându-l ºi predându-lgeneraþiilor succesive de studenþi timoraþi,

printre care mã prenumãr. Romanul – în special celromânesc, dar ºi piesele de vârf din literaturauniversalã – a avut în el un aprig susþinãtor,încrederea domniei sale în virtuþile gnoseologice ºiîn rolul de exemplaritate ale povestirii rãmânândfermã de-a lungul unei îndelungate cariere literare ºiacademice. De la Povestirea. Destinul unei structuriepice din 1972, trecând prin ampla antologiecomentatã Romanul românesc contemporan (1974)ºi prin Lectura romanului (1984), de la studiiledespre M. Sadoveanu ºi Pavel Dan pânã la mairecentele Lectura prozei (1991) sau Romanuluniversurilor crepusculare (2004), profesorul aelaborat o teorie consistentã a lecturii ºi a glosatmasiv ºi substanþial asupra poeticii romanului,afirmându-ºi în mod repetat credinþa cã e necesarca romanul, prin complexitatea situaþiilor înfãþiºate,prin diversitatea personajelor, prin acþiunea sabogatã ºi captivantã, sã aibã un suflu epopeic.

Recent, cea mai nouã carte a profesorului IonVlad a fost transpusã în limba englezã de cãtreDelia Drãgulescu ºi publicatã în Statele Unite, astfelcã volumul teoreticianului clujean1 se gãseºte deacum, alãturi de ale lui Adrian Marino sau EugenSimion, pe rafturile bibliotecilor universitareamericane. Seria de monografii est-europene în carea apãrut este una prestigioasã, dar compozitã,conþinând volume de istorie, de studii culturale, depolitologie ºi chiar de ficþiune, semnate, dintreromâni, de autori de prestigiu, precum RaduIoanid, Augustin Buzura sau Pavel Câmpeanu, darºi de istorici de talia unor Ilie Ceauºescu sau KurtTreptow. Oricum, apariþia în limba englezã ºiintrarea în spaþiul cultural american a acestuiincitant eseu despre romanul european crepuscularconstituie o micã izbândã a culturii române ºi secere salutatã ca atare.

Romanul, ne atrage atenþia profesorul în eseulintroductiv, Introduction to the „Novel of Ideas”,este produsul unei dezvoltãri culturale: în secolulXX actul povestirii s-a lãrgit pentru a include formemultiple, istorii „epice”, ori, cum le spune Ricoeur,„povestiri fictive”. Se regãseºte în el un torentextraordinar de factori, de la miºcarea cosmicã alumii la existenþele simple puse sub observaþie decãtre romancier. Una dintre caracteristicile sale celemai importante este forþa raþionalã ºi emoþionalãinternã. De neimaginat în afara Istoriei, romanulrãmâne o povestire eternã, o creaþie din teritoriulficþiunii care nareazã drame, descrie evenimente,schiþeazã portrete ºi „invitã cititorul sã facã ocãlãtorie în spaþiul imaginar”. Ion Vlad porneºte dela Aristotel, dar îºi întemeiazã demonstraþia peRicoeur, Eco, Kundera ºi îndeosebi pe Bahtin, carere-creazã istoria genului bazându-se pe evoluþia realãa formelor, redescoperind sursele arhetipale aleromanului ºi subliniindu-i caracterul dialogic ºicarnavalesc. Teoreticianul clujean este de pãrere cãmodificarea conceptului de realism, tranziþia de laromanul social la cel de idei ºi la cel auto-reflexiv înEuropa (inclusiv în literatura românã) reprezintã oetapã importantã în dezvoltarea genului,comparabilã cu triumful realismului magic în prozaAmericii Latine.

Somat sã numeascã autorii care au avut o mareinfluenþã asupra ficþiunii moderne, Milan Kundera,un mare scriitor-martor al vremurilor noastre, spune

fãrã echivoc, într-un interviu: “Existã patru mariromancieri: Kafka, Broch, Musil ºi Gombrowicz.De la Proust încoace, nu vãd nici un nume deimportanþã mai covârºitoare în istoria romanului.Fãrã a-i cunoaºte pe aceºtia, nu poþi înþelege cuadevãrat romanul modern. Pe scurt, aceºti autorisunt moderniºti; cu alte cuvinte, au fost pasionaþide cãutarea unor forme noi. În acelaºi timp, ei suntcomplet indiferenþi faþã de orice formã de ideologieavangardistã, de unde rezultã o altã viziune aistoriei artei ºi a romanului: ei nu vorbesc nici oclipã despre necesitatea unei rupturi radicale, ei nupornesc de la premisa cã posibilitãþile formale aleromanului ar fi epuizate – ei nu vor decât sã lesporeascã în mod radical.” (în The Review ofContemporary Fiction, 1989). Scriitorii a cãroroperã constitue pentru Ion Vlad domeniul predilectde investigaþie în aceastã carte coincind în bunãmãsurã cu cei numiþi de Kundera. Ei sunt ThomasMann, Robert Musil, Herman Broch, WitoldGombrowicz, Günther Grass, Curzio Malaparte,Heinrich Böll, L.-F. Céline – autori de romaneautoscopice crepusculare, care jaloneazã, pentruimaginarul colectiv, condiþia istoricã a omuluimodern. [Fireºte, pe parcursul demonstraþiei paletase lãrgeºte cu trimiteri la Dostoievski, LawrenceDurrell, Henry Miller, Cervantes, Proust, Joyce,Robbe-Grillet ºi numeroºi prozatori români.] Ei sedistanþeazã de ideile clasice de mimesis ºiveridicitate, insistând asupra viziunii ºi asuprauniversului interior. Modelul unei lumi apãsãtoare,menþinutã artificial în funcþiune, insensibilã laagitaþia individului ºi oricând gata sã-l sacrifice dedragul unor principii golite de conþinut le este oferitde marile organizãri statale de la cumpãna secolelorXIX ºi XX, de regimurile totalitare ºi dedistrugãtoarele rãzboaie mondiale. [Este îndeobºterecunoscut faptul cã marile catastrofe ale omeniriisunt generatoare de literaturã de bunã calitate.]Romanele lor traseazã coordonatele unui universcând absurd, când grotesc ºi terifiant, când strivitorde anodin, în cadrul cãruia individul estecondiþionat complex, iar liberei iniþiative i se acordãprea puþinã ºansã. Eroii nu sunt simpli protagoniºti,ci ºi centri de reflecþie, în maniera lui Henry James,adicã observatori ºi raisoneuri. Elemente demetaficþionalitate ºi de autoscopie joacã un rolimportant. Realitatea ºi istoria beneficiazã de ooglindire deformatã, de tip expresionist. Lumea edezarticulatã – sau absurd articulatã – ilogicã, într-ostare avansatã de decãdere. Pentru a o descrie,prozatorul recurge la romanul de idei ºi la romanulparabolã: „great creations where the meditation andthe people’s destinies, people’s actions and theiranxious or troubled consciences all meet under thesame protective God: the story-telling and the story-teller predestined (...) to keep the memory ofmankind in exchange for the suffering that thepeople had to bear” (p. 114). Interpretãrile date deprofesorul Ion Vlad operelor individuale analizatesunt exemplare ºi perfect încadrate în viziuneaunitarã a studiului.

Nu ºtim nimic despre traducãtoarea acestei cãrþiîn limba englezã. Din „Translator’s Note” aflãmdoar cã a muncit la transpunere în Germania ºi cãa întâmpinat dificultãþi majore în gãsirea variantelorenglezeºti ale romanelor citate în studiulprofesorului Vlad. Textul englezesc elaborat de eane îndreptãþeºte sã spunem cã avem de-a face cu otraducãtoare neexperimentatã: fãrã a conþine greºeli

de exprimare sau de gramaticã, varianta englezeascãsunã ca un exerciþiu academic de retroversiune:rigidã ºi de o solemnitate care nu are nici olegãturã cu spiritul limbii þintã. Unele sintagmecopiazã stângaci termenii româneºti încetãþeniþi:„universal literature”, când în englezã se spunenumai „world literature” (cf. modelului goethean).Traducãtoarea ori nu cunoaºte regulile, ori nu aresimþul ordonãrii adjectivelor în faþa unui substantiv:ea scrie „human restless passions” (p. xiv) în loc de„restless human pasions”. Nu ºtie cã în englezãsecolele se indicã prin cifre arabe, nu romane: „the18th century”, nu „the XVIII century” (p. xix ºipeste tot în text). Nu e familiarizatã cu unelerealitãþi culturale americane: scrie „the JohnHopkins University Press” în loc de „JohnsHopkins”, numele real al instituþiei, chiar dacãpluralul e greu de explicat (p. 5).

Nedumereºte lipsa unei cât de sumareprezentãri a autorului, la un volum destinat unuipublic care cu certitudine ignorã literatura românãºi pe fãcãtorii ei. Ba mai mult, nici mãcar titluloriginal al eseului nu este menþionat pecontrapagina de titlu.

Oricum, prezenþa americanã a discursuluidespre ficþiune al profesorului Ion Vlad constituieun punct preþios marcat de cultura românã.

Note:

1 Ion Vlad, The Novel of Crepuscular Universes,English translation by Delia Drãgulescu, EastEuropean Monographs, Boulder, Co., Distributedby Columbia University Press, New York, 2010,

2288

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2288 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Ion Vlad în AmericaVirgil Stanciu

flash meridian

(Urmare din pagina 36)

Numai în sus sepoate privi nestingherit, seninºi cu uimire...

nomenul originar”, spune Andrei Pleºu, al arteisale, identificând evadarea de sub tiraniaîntunericului ºi perceperea lumii exterioare sublumina multiplã a existenþei. În þarã, apoi - dupã1986 - în emigraþie, acest „întuneric” ca smoala aînceput sã se populeze cu plãsmuiri stranii, monºtrihidoºi biciuind mintea artistului, siluindsensibilitatea lui. Urmele acestei bãtãlii nevãzute cuîngerii morþii s-au putut vedea în lucrãrileadãpostite la Galeria „Quadro” din Cluj-Napoca,pãstoritã de agreabilul nostru prieten, criticulSzékely Sebestyén. Felul lui Bertalan de-a fi atent latot ce se vede, de-a pãtrunde prin vãz „carapacealucrurilor” s-a amplificat în timp ca un exerciþiumaniacal, a devenit o „stazã” insolvabilã, depresiv-maniacalã, mãrturisind ceva din imprudentaaventurã cosmicã în care s-a angajat, explorând într-un registru diurn, prin invocarea luminii perpetue,ºi ceea ce, în scop preventiv, stã sub întunericulnopþii, ºi ceea ce existã în afara adevãruluicunoscut. Ce i-au oferit lui Bertalan cei doiprofesori de la Institutul clujean erau uneltele pemãsura omului „de a privi altfel natura”, iarextensia pe care le-a adãugat-o artistul poate finesãbuinþa sa de a dori totul ºi pedeapsa de a primidin nou „întunericul nopþii”

Page 29: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Ca un poet ludic preocupat la modul seriosde tema morþii, fondatorul Apple, SteveJobs, spunea în 2005, în celebrul discurs

de la Universitatea Stanford, dupã operaþia depancreas, cã „moartea e cea mai bunã invenþie avieþii”. Sensul butadei bãtea evident înspre ideearevigorãrii ºi a schimbãrii generaþiilor. Ageneraþiilor umane ºi a generaþiilor IT. Fatidicãîngemãnare, aproape inseparabilã de acum înciclurile vieþii, care mãsoarã ca nimeni altarapiditatea înlocuirilor. Parcã viaþa însãºi ar fiprins o vitezã nemaipomenitã pânã acum.Moartea, sublinia inventatorul fãrã facultate înfaþa studenþilor, „eliminã vechiul pentru a faceloc noului”. Cu cinism viclean camuflat, oficialiiproducãtorilor „merelor de aur” au amânat sãanunþe presei moartea legendarului Steve Jobspentru a nu periclita lansarea pe piaþã a nouluiiPhone, copilul pregãtit de companie sã batã noirecorduri în tehnologia informaþiilor. ªi strategia

managerialã a reuºit. Mai exact, au dezinformatpentru a reuºi. Acþiunile Apple au început sãcadã vertiginos la aflarea veºtii morþiifondatorului companiei, dar între timp iPhoneS4 a bãtut recordul: un milion de comenzi în 24de ore. Aºa cã moartea programatã de un tragicdestin a fost manipulatã în vederea profitului.Nimic nu scapã jongleriilor pieþei pentru aexemplifica încã o datã, dacã mai era cazul,necruþãtoarea bãtãlie dintre vechi ºi nou,descrisã atât de dur în faþa studenþilor de celdispãrut.

Apple s-a nãscut într-un garaj, dar merelefluorescente risipite pe suprafaþa pãmântului n-au pete de ulei sau miros de benzinã, cipãstreazã în ele sâmburele ingeniozitãþiiomeneºti ºi al inventivitãþii creatoare. În formeleastea generos rotunjite de mâini inspirate ºiminþi iscoditoare, cãptuºite cu imagini lumeºti,fascinante, zace câte un Prometeu latent,

satisfãcut de izbânda sa de a fi oferit oamenilorlumina informaþiei ºi a visãrii. Garajul în carelucra la 20 de ani, împreunã cu prietenul sãuSteve Wozniak, s-a lãrgit pânã la dimensiuneaunui Apple uriaº, fructul favorit al lui SteveJobs. Tot de la Universitatea Stanford a pornitpe Internet motorul de cãutare Google, iniþiat dedoctoranzii Larry Page ºi Sergey Brin care aufondat corporaþia Google. Un mediu propice maiales cercetãrilor din domeniul IT.

Dovadã cã lucrurile nu se opresc aici ºiinovaþiile avanseazã spre consumatorii din celemai diverse medii este ºtirea conform cãreia alþidoi tineri englezi au pus la cale un meniu digitalpentru un restaurant din Londra. Nu mai enevoie de liste cu meniuri pe suport de hârtie.Comenzile digitale dintr-un meniu proiectat pemasã ajung direct la bucãtãrie. Nu trebuie sãaºtepþi dupã chelner ca sã-i dai comanda. Acesta,dacã nu e român, îþi aduce numaidecât mâncareacomandatã electronic. Merele lui Steve Jobs serostogolesc ademenitoare, pretutindeni peecranele, mai mari sau mai mici, aleutilizatorilor ca simboluri fireºti ale facilitãþii dea interacþiona.

Aînceput stagiunea teatralã (ºi) la Teatrulnaþional clujean. Mi-am propus ca anulacesta sã devin un spectator mai ”activ”

decît în anii trecuþi. De ce, oare? Poate deoareceam aflat cã volumul meu de teatru Bravul nostruMicºa este citit (în secret...) cu fervoare (ºinedisimulatã încîntare) de toþi angajaþii teatrului:portari, maºiniºti, costumieri, actori, secretariliterari, regizori, scenografi, ba chiar ºi de cãtredirector care este, nu întîmplãtor, ºi regizor... Dar,sã revin la ”chestiuni” palpabile, concrete,domolindu-mi imaginaþia... Adicã, sã revin laspectacole. Pentru primul am coborît în burtaclãdirii naþionalului clujean, în studioul Euphorionca sã-l vãd pe Emanuel Petran, un actor de cursãlungã într-un spectacol-monolog intitulat Sãrutã-mã pe-un text de Zografi ºi-n regia lui VictorOlãhuþ. Nu este vorba despre sãrutul lui Iuda dartot oarece aluzii biblice se fac în text, mai exact seface aluzie la sãrutul lui Iisus dat unui lepros, fãrãnicio reþinere, ceea ce niciun preot nu (prea...) arfi în stare sã facã... Textul lui Zografi este extremde generos pentru un actor, registrele în care estescris sînt multiple, cu momente de dramatism ºimomente de poezie dar ºi superbe momente de-un comic savuros, subtil, cu prizã directã lapublic. Emanuel Petran (alãturi de regizor,bãnuiesc) a descifrat (scenic) pînã-n cele mai miciamãnunte textul, dibuindu-i valenþele ºi scoþîndu-leperfect în evidenþã printr-un joc nuanþat, colorat,emoþionant adesea, provocator chiar, realizînd ocomuniune excelentã cu spectatorii care se simt, laun moment dat, fãcînd chiar parte din ”decorul”textului, un decor viu, respirînd odatã cuinterpretul. Nu e uºor sã captezi atenþiapublicului, cînd joci aºa, de unul singur, merge

primele minute, poate chiar mai mult, dar sã-l þii”în prizã” pe spectator timp de o orã, e lãudabil.Însã, mã repet (intenþionat) Emanuel Petran e unactor de cursã lungã, pãcat cã numele sãu nu preaapare în ultima vreme în distribuþii. Sãrutã-mã, unspectacol de o orã care meritã vãzut de toþiiubitorii genului, indiferent de vîrstã ori sex.

Tot o orã dureazã ºi cel de al doilea spectacoljucat, de astã datã, pe scena mare a naþionaluluiclujean. Se numeºte Insula ºi este dupã un text deGellu Naum cu personaje precum: Robinson,Sirenã, Beduin, bunici, cu Mary, Randolph,Mabolo canibalul ºi un Pirat cu un picior dinlemn verde care a crescut ºi s-a fãcut copãcel iarpiratul nu mai putea dormi din cauza pãsãrelelorºi a copiiilor care se jucau sub el... Un spectacol-concert purtînd marca Ada Milea, cãci Ada este,pe bune, o marcã. Mi-am amintit de primul eispectacol de la Tîrgu Mureº ºi acum am constatat,cu mare bucurie, cã Ada are aceeaºi prospeþime,aceeaºi frumoasã nebunie, aceeaºi atracþie lapublicul tînãr ºi nu numai, chiar dacã nu ºi-aschimbat ”stilul”, bravo ei! În ritmuri de blues darºi de hip-hop ºi în ritmuri de adamilea, sederuleazã savurosul text al lui Gellu Naum.Montarea aceasta a Adei îl serveºte cel mai bine,îi dezvãluie marea strãlucire, adevãrata strãlucirecãci nu existã nicio ”intervenþie doctã” regizoralãasupra textului, nu se fac ”interpretãri” mai multori mai puþin valabile, mai mult ori mai puþin”filosofice” ale scrisului lui Naum, este doar...Gellu Naum da capo al fine iar Ada pare sã se finãscut dintr-o poezie de-a lui Naum de care... nuva scãpa veci. Poate nici nu vrea.

Doresc sã-i felicit pe absolut toþi interpreþiipentru prestaþia lor muzicalã. N-am auzit niciunfalset, nicio poticnealã ritmicã, a ºtiut Ada sã-i struneascã, sã le scrie partituri pe mãsurã darºi ei au ”ureche”, sînt actori adevãraþi care,obligatoriu, trebuie sã ºtie ºi cînta, ºi dansa... Unspectacol aproape ”static” dar în acelaºi timp,paradoxal, plin de miºcare, colorat ca un foc deartificii. Un spectacol parcã ”derulat” într-o cupãde ºampanie... Nu mã pot abþine sã nu le scot înevidenþã pe Bunicile Selkirke pentru care, înprimele clipe, aº fi bãgat mîna în foc cã sînt”împrumutate” de la operã, dacã nu aº firecunoscut-o imediat pe Irina Wintze apoi peAdriana Bãilescu ºi pe Romina Merei. ªi cu cîtcreºte numãrul celor de pe insulã, Robinson sesimte tot mai singur. ”Ah, cîtã lume-n jur ºi eusînt atît de singur!” Singurãtatea, în diferiteipostaze, ascunsã în spatele diverselor mãºti, esteceea ce, aº putea spune, ”leagã” cele douãspectacole de început de stagiune ale naþionaluluiclujean despre care am vorbit mai sus ºi caremeritã vãzute.

2299

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

2299TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

rânduri de ocazie

Singurãtatea actorului de cursã lungã...

Radu Þuculescu

zapp media

Merele fluorescente ale lui Steve Jobs

Adrian Þion

Emanuel Petru în Sãrutã-mã

Page 30: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Am amintit data trecutã câteva ceva despre totce a însemnat în fond aºa-zisul New OrleansRevival (sau într-o altã variantã Dixieland

Revival), încercând sã definesc întreaga poveste ca oreacþie la înnoirile abrupte ºi nu foarte uºor deacceptat/înghiþit pe care le-a adus cu sine bebop-ul.În cea mai mare parte, aceastã „revoltã”, acest refuzîºi au originea în conservatorismul celor care nuvãd în jazz decât o muzicã de divertisment a cãreifinalitate nu poate sta decât într-un fel de muzicãde dans. Ciudat îmi apare faptul cã nu doar în„state” a prins acest curent nostalgic, vajnicîntreþinut de tot soiul de nãrãviþi întru jazz care,însã, nu vroiau cu nici un preþ sã accepte alteformule, soluþii sau alternative, mulþumindu-se sãexcomunice cu surle ºi tobe „nebunia” începutã pe52e street sau la celebrul Minton’s. Printre ei s-aunumãrat – nu o datã – ºi nume sau personalitãþicelebre cum ar fi de pildã franþuzul André Hodeir.În Europa, asemenea tendinþe „revival” pot fiîntâlnite destul de frecvent, existând – la fel ca înAmerica – formaþii specializate în aceastã direcþie.Reþeta care poate asigura succesul în acest sens estedestul de simplã: tot skepsisul constã în a punemâna pe doi-trei veterani care vor fi cântat prin anii‘20 sau ‘30 ºi se mai pricep cât de cât sã „intre înpielea” unor „dubluri” ale faimoºilor King Oliver,Jelly Roll Morton sau Louis Armstrong, reînviindstilul contrapunctic al începuturilor Dixieland-ului.Ar mai fi însã de menþionat atât faptul cã – destulde frecvent – trupele revival sunt compuse dintineri, cât ºi succesul de care se bucurã încontinuare aceastã formulã în USA, Europa, Japoniaºi aiurea. Recunosc cã, în chip evident, am insistatasupra fenomenului revival mai mult decât ar fifost poate necesar, însã am fãcut-o mai ales în ideeade a lãuda/preamãri ºi a vã recomanda din toatãinima performanþele în acest domeniu alebãtrânului clarinetist Sidney Bechet, un celebruveteran & supravieþuitor despre care vorbisem pelarg când vã am descris fenomenul/stilul Dixieland.Omul a avut geniu „pe bune”, dar poate cã celmai convingãtor argument în sensul valabilitãþiidemersului sãu þine de faptul cã – prin anii ‘50,într-o searã – cu prilejul unui turneu în Franþa lacare participa ºi revoluþionarul Charlie Parker,Bechet a urcat pe scenã alãturi de iconoclastul ºiradicalul Bird. Cei prezenþi au jurat cã nu maiascultaserã în viaþa lor un asemenea recital. Pe

Sidney Bechet ca de altfel ºi pe Charlie Parker îiveþi putea asculta oricând cu condiþia sã „intraþi” peYoutube (www. youtube.com) ºi sã profitaþi deoferta din cale afarã de generoasã.

Iar acum sã ne întoarcem la bebop! Înnoirearadicalã care poartã acest nume nu se poate explica(dacã mai este cumva nevoie!) decât prin hotãrâreaºi exasperarea unei elite care se va simþiîntotdeauna paralizatã de piedicile ºi blocajeleinstituite de predecesorii cuminþiþi ºiatoatemulþumiþi de statutul lor preferenþial.Asemenea revolte ºi înnoiri sau rãsturnãri suntarhicunoscute: e deajuns sã amintim (în muzicã)romantismul sau – mai aproape de noi –impresionismul ºi dodecafonismul, iar în picturã –(din nou!) impresionismul, cubismul sauabstracþionismul, toate generând la rândul lorreacþii (conservatoare, de bunã seamã!) cât se poatede vehemente. La urma urmelor, adevãrul este cãaproape niciodatã etichetele care li s-au atribuitacestor „inovaþii” nu aveau, în fond, nici oacoperire. În cazul bop-ului, povestea se repetãaproape jenant. Unul dintre iniþiatori, bateristul ºiritmicianul extraordinar care a fost Kenny Clarke, ospune limpede ºi rãspicat:

„Bebop a fost doar o etichetã de care – cutimpul - s-au folosit tot mai mulþi de ziariºti, fãrãînsã ca noi sã o fi pomenit vreodatã. Dacã ar fi fostsã-i dãm un nume, nu cred sã fi mers mai departede cel de muzicã modernã. De fapt, singurul lucrucare ne interesa cu adevãrat era sã facem muzicã pebune!”

Aºa cum am mai spus-o, ºi în cazul„rãzvrãtiþilor þinând de bop”, cuminþiþii ºireacþionarii au fost, de bunã seamã, cu toþiiparticipanþi/actanþi în acel paradis atât de bãnos albigbandurilor ºi al dansului în care s-au scãldat dinplin prin anii ‘30 ºi chiar ‘40.

Nu este foarte simplu sã lãmureºti ce s-aîntâmplat, de fapt, ºi cum au stat lucrurile cu ceicare au nãscocit ºi „au copt” stilul bebop. S-au scrisdespre acest fenomen tratate docte ºi s-au încercatexplicaþii dintre cele mai sofisticate, însã nimic nupoate explica mai limpede fenomenul decâtliteratura (bunã) ºi lumea magicã a filmului.Menþionez, în acest sens, atât superbul film al luiClint Eastwood, intitulat „Bird” care te scufundãliteralmente în infernul vieþii lui Charlie Parker,

interpretat magnific de un diabolic Forest Withaker,cât ºi impresionantul „Round’ Midnight” în care –dincolo de o fabuloasã coloanã sonorã, interpretatãde giganþi de talia unor Herbie Hancock sau JohnMcLaughlin – strãluceºte ºi, literalmente, te dãrâmãtragismul ºi perfecþiunea absolut „aiuritoare” ainterpretãrii unui autentic supavieþuitor al anilorbop sau al iadului drogurilor; este vorba desaxofonistul Dexter Gordon, cu mersul sãuîmpiedecat/încâlcit ºi sunetul absolut inconfundabilpe care se pricepe ca nimeni altul sã-l „elibereze”.Aº mai vrea, de asemenea, sã evoc fascinaþia a celpuþin douã documentare „de vârf” care îþi înlesnescpentru câteva momente accesul la atmosferatulbure, sulfuroasã ºi – fãrã nici o exagerare – de-adreptul sufocantã a universului bebop. Este vorba,în primul rând, de magnificul portret al genialuluipianist care a fost ºi rãmâne Thelonious Monk,realizat de Charlotte Zwerin ºi intitulat „Straight,No Chaser”, dar ºi de un documentar închinatcelebrei Nica (Pannonica) de Koenigswarter,protectoare ºi binefãcãtoare a tuturor „îngerilorcãzuþi” ai bop-ului. Cu siguranþã, însã, cã de uninteres comparabil este extraordinarul cicludocumentar realizat de Ken Burns în careincursiunile în lumea atât de aparte a jazzului, îngeneral, ºi a bebop-ului, în particular, nu-ºi au egal.

Iatã-ne, în sfârºit, ajunºi ºi la literaturã!Închipuiþi-vã cã un mare, un foarte importantscriitor, pe numele sãu Julio Cortazar (unargentinian, devenit european!) a transformat lumeaºi nebunia numitã bebop într-o scriere magistralã cese cheamã Urmãritorul, fiind, de fapt, portretulgenialului saxofonist Charlie Parker, centrat peevocarea ultimelor zile ale unui mare chinuit ºiiluminat! Aceastã scriere a apãrut, tradusã înromâneºte prin anii ‘70, într-un volum-cult,„Sfârºitul Jocului”. Am sã reproduc o singurãpropoziþie pe care Cortazar i-o atribuie erouluinuvelei ºi anume: „Muzica asta am cântat-omâine”...ºi care, sper, mã scuteºte de orice altcomentariu. Cãutarea ºi gãsirea „Urmãritorului”(darmai ales citirea acestuia pe îndelete) meritã – ºisper sã mã credeþi - orice efort.

Urmeazã ca, din acest moment, sã încerc oschiþare, o evocare-explicare a bebop-ului, pornindînsã de la viaþa tumultuoasã a celui care areprezentat esenþa acestui fenomen este, fireºte,vorba de Charlie Parker.

3300

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3300 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Tot despre BOPjazz story

Ioan Muºlea

Charlie Parker cu Thelonious Monk la pian & Charlie Mingus la bas

Portret cubist al lui Parker

Page 31: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Cândva, în vara anului trecut, o familie deromâni stabiliþi de mult la Viena,strãbãtea lunga punte de peste fostul ºanþ

cu apã al Castelului Corvinilor de la Hunedoara.În faþa domnului distins, la maturitate deplinã,a doamnei mult mai tinere, de o frumuseþeclasicã ºi a celor trei adolescenþi (doi bãieþi ºi ofatã), castelul se înãlþa ceva mai puþin arãtos ºiimpunãtor decât îl ºtim din cãrþile de istorie:turnuri de forme ºi mãrimi diferite, amestecstilistic arhitectural, concepþie vizibil neunitarã.Odatã trecuþi pe sub bolta tainic-întunecoasã aintrãrii, cei cinci români vienezi s-au pomenit încurtea interioarã (hoff cum le place lor sãspunã), încã ºi mai dezordonatã decâtexteriorul: asimetricã, în pantã, cu unghiuriciudate ºi cu un pavaj (dacã se poate spune aºa)din piatrã de râu pusã în cant, pe care trebuiesã pãºeºti cu infinitã precauþie, dacã vrei sãrãmâi cu gleznele întregi. Dar domnul nostru n-avea ochi pentru scãderi: toate simþurile îifuseserã subjugate de vraja locului, de umbreleveacurilor, de ºoaptele paºilor care se zbãteauîntre ziduri, topindu-se într-un târziu prinunghere. Nici una, nici douã, îºi drese glasul,dupã emfaticul obicei al cântãreþilor ºi slobozi ofrazã tunãtoare din nu ºtiu ce arie (cã nu eramacolo, ca norocu’), de toþi vizitatorii nimeriþi înacelaºi timp ºi loc se prefãcurã în stane depiatrã! Cel puþin pentru o clipã. Trecut, ºocul ºiprima pornire (aceea de a-ºi scuipa-n sân), cutoþii au izbucnit în aplauze. Ba, unul mai dus laoperã a ºi exclamat: bravissimo, maestro! ªi nugreºea, cãci basul Theodore Coresi (moldoveande-al meu, de la Dochia, de lîngã ChiatraNeamþ) este un maestru. Doamna sa, totcântãreaþã, ar fi dat ºi ea un chiot dar, maimiloasã fiind din fire, s-a-ndurat de sãrmaniinevinovaþi, luaþi cu totul pe nepregãtite. Da,pare hazliu ºi chiar aºa a ºi fost însã dupã râsulrãsunãtor ºi teatral (altã meteahnã de-acântãreþilor mari sau mici), a urmat momentulde meditaþie revelatoare: mãi, ce festival deoperã s-ar putea-ncinge în lãcaºul ãsta! Pasãmite,basul nostru vãzuse multe pe meleagurile peunde dãduse glas ºi mare lucru dacã nu-i trecurãfugar prin minte chiar arcadele arenelor de laVerona. Ce sã mai lungim vorba – ideeascãpãrase! Au urmat vizite pe la primãrii ºiprefecturi, pledoarii înfocate în faþa unoroameni încovoiaþi de alte griji (lumea n-are delucru în Hunedoara, ce ...operã?), dar pînã laurmã s-au gãsit ºi urechi deschise la reveriiculturale ºi ochi în stare a vedea dincolo degrijile de zi cu zi. Bine, au conchis cei sus-puºi,generoasã ideea aceasta cu serile de operã în aerliber – sã-i dãm curs. Ne trebuie un proiect defestival. ªi cum nu era prima datã când fãcea unasemenea plan de bãtaie, meºterul Coresi(culmea cã-i ºi diacon, pe bune, cu un doctoratîn teologie!), s-a aºternut pe lucru. Numai cã,oricum o sucea, oricum o-nvârtea, tot pe la undeviz de vreo 50.000 de euro ajungea! Când auauzit... edilii de sumã, au încremenit aidomaturiºtilor peste care se prãvãliserã vocalizele dinhoff-ul castelului. De unde, dom-le?! Noi cubanii ãºtia ne-am obloji o grãmadã de rãnivechi, nici nu-ndrãznim sã prindem o asemenea

sumã în bugetul pe anul viitor. Povestea-i lungã,cu dezumflãri ºi nãdejdi rãsãrite din cenuºã, curenunþãri, domoliri ºi compromisuri. Pânã laurmã, abia s-a ajuns în preajma sumei de 30.000de euroi, moment în care au intervenitconsolãrile româneºti: bine-i ºi-aºa, e mai multdecît nimic, hai sã vedem pe unde scoatemcãmaºa.

Pânã aici a fost vorba de sãrãcie. Avea sãurmeze o cavalcadã a orgoliilor.

Dupã aprobarea proiectului ºi numirea unuidirector executiv, în persoana d-lui AlexandruGruian, profesorul Coresi s-a întors la Viena,urmând sã elaboreze programele seratelormuzicale (ca un director artistic ce se afla) ºi sãgãseascã artiºtii inimoºi în stare sã cânte cât maibine, pe bani cât mai puþini. În asemeneasituaþii cele mai la-ndemânã mijloace suntimplicarea propriei familii ºi lucrul cu prietenii.Familia era oricum angajatã, pânã-n gât iaramicii au sãrit imediat în ajutorul românului cuideea: cântãreaþa Daniela Vlãdescu (directoareaTeatrului de Operã ºi Balet Oleg Danovski de laConstanþa) s-a angajat sã vinã cu orchestra,corul ºi câþiva soliºti ai casei pe umila diurnãromâneascã de 13 Ron (!!!), dirijorul japonezKoichiro Kanno (stabilit de mai mulþi ani laBraºov) s-a oferit sã dirijeze trei programediverse pentru o sumã modicã, tenorul mexicanHector Lopez (de la Opera din Bucureºti) ºibaritonul bulgar Krum Galabov (care cântãacum la Viena) au pus ºi ei umãrul, tot pe temiri ce, iar cunoscuta regizoare Cristina Cotescua pus în scenã toatã tãrãºenia (tot pe banimãrunþi). Pânã ºi subsemnatul a aranjat pentruorchestrã mare opt piese destinate concertuluide bijuterii muzicale ºi a pus la bãtaie ocompoziþie proprie fãrã nici un fel de pretenþiila drepturi de autor (gâdilarea orgoliului facemai mult decât banii, cãci ºi eu am toatepãcatele muritorilor). Ei, dupã toate acesteeforturi, oamenii care au consimþit la onorariisimbolice, aºteaptã, pe bunã dreptate, mãcarrespectarea programelor concepute, otransparenþã acceptabilã în modul utilizãriifondurilor ºi pomenirile de cuviinþã, adicãrecunoaºterea meritelor, de la ideea fondatoarepânã la întocmirea proiectului ºi alegereaîngrijitã a pieselor. Când colo – ce sã vezi?!Organizatorii tehnici au acaparat festivalul,intervenind în desfãºurãtorul serilor, hotãrândei, nemuzicienii, ce este digerabil ºi ce nupentru publicul hunedorean, sumele obþinute dela sponsori n-au fost fãcute publice niciodatã iarpe afiºul festivalului profesorul Th. Coresi aapãrut doar ca interpret, nicidecum ca iniþiatorºi director artistic. Abia în programele de salã s-au mai dres unele omisiuni de neiertat.Festivalul a primit de la „tehnici” denumirea deOpera Nights ºi prin acest botez s-a încercat ase uita de paternitatea ideii generatoare. Noi l-am numit – e-al nostru! Moldo-austriacul Coresia îmbãtrânit câþiva ani din pricina aceasta. Dacãi s-ar fi cerut (chiar ºi în ultima clipã) sãparticipe la întreaga manifestare dupã programulstabilit (cu soþia cântãreaþã, cu fiica dansatoare,cu cãþel, cu purcel) dar sã nu ia nici un sfanþ,

poate cã ar fi acceptat dar neglijarearecunoaºterii calitãþii de fondator s-a arãtat a fipentru el o îmbucãturã de neînghiþit! Îmi esteamic vechi ºi i-am citit în ochi suferinþa. Pestetoate, Opera Nights a cuprins, în fapt, doar treiseri muzicale, restul, pânã la o sãptãmînã,constând în proiecþii de filme ºi priminddenumirea comercialã ºi destul de ciudatã deDracula Nights at Corvinilor Castle (Corvinilorfiind nume propriu, nu a fost tradus, aºa cã nua putut primi un genitiv saxon - Corvin’sCastle). ªi uite-aºa!

Serile pentru melomani au descris o arcadãvaloricã, Gala de operã din deschidere – ariicelebre – stârnind aplauze, concertul de Bijuteriimuzicale descãtuºând ovaþii (s-a dovedit a fibucãþica cea mai pe gustul publicului, conþinândºi piese instrumentale cu un violonist foartetînãr dar de mare viitor, un moldovean carestudiazã la Viena – Cristian Ruscior) iar Traviatafiind îmbrãþiºatã cu o aviditate nedisimulatã faþãde opera seria, gen pretenþios, practicnecunoscut în zonã ºi care a suferit destul laHunedoara, din motive nu atât muzicale câttehnice.

Scos târâº-grãpiº pânã la urmã, primulfestival de operã în aer liber din România s-aîncheiat într-o rãbufnire a vanitãþii ºi staþi sãvedeþi din partea cui! A...oficialitãþilor!! Gata, eiacceptaserã din prima clipitã ideea, oîmbrãþiºaserã cãlduros, ei gãsiserã banii, eifãcuserã programele, ei, ei, ei! Ce vizionari, cemilitanþi pt. culturã, ce rãzbãtãtori dãruiþicetãþii, ce...mi-e rãu... La actul final, cu aplauzeîntreþinute artificial (prin mâini înlãnþuite ºiagitate deasupra capetelor), cu ºampanie (nutocmai la discreþie) ºi pupat toþi piaþaendependenþi, Daniela Vlãdescu a fost uitatã cudesãvârºire, nefiind chematã în scenã! Nu ºtiuzãu cât îi va lua sufletului sãu de artistã sã-ºirevinã din umilinþa acesta absolut atroce.Fiindcã femeia care se luptã sã þinã pe linia deplutire Teatrul Danovski venise cu foarte multsuflet la tot ceea ce se întâmplase acolo. Oriceîncercãri ulterioare de a o îmbuna s-au lãsat cureacþii sãlbatice, de leoaicã rãnitã.

La hotel, sãrbãtorirea s-a prelungit adânc înnoapte ºi, aºa cum se întâmplã adesea, de la ovreme artiºtii au prins a cãdea înautomulþumire. O altã avalanºã de orgolii aînceput a se revãrsa. Eu am primit o singurãfelicitare, din partea unei...harfiste din Cluj, pecare n-o cunoºteam ºi care mi-a spus, simplu, cãi-a plãcut piesuþa mea pentru vioarã ºi orchestrã.A însemnat mai mult decât orice, în aceeaºiclipã am uitat de toate necazurile, fiindcã ºi eu,ca toþi pãcãtoºii, stau bine cu iubirea de sine. ªiasta a fost tot. A doua zi oamenii au plecat pela casele lor, fãrã un ban în buzunar, onorariileurmând a fi virate în conturi cândva în viitor,dupã nenumãrate complicaþii contabile.

Plecând din Hunedoara, am aruncat o ultimãprivire mamutului comunist strivit sub propriagreutate metalurgicã. Parcã-i simþeam leºulduhnind a moarte ºi zãdãrnicie. Sãrãcia adusãde prãbuºirea lui împunge oamenii în coaste ºiastãzi, dupã peste douãzeci de ani.

3311TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

Orgolii ºi sãrãcie pe o stâncãneagrã, într-un vechi castel

Mugurel Scutãreanu

muzica

Page 32: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Reluat în 2010, dupã câþiva ani de întreruperedin cauza restaurãrii clãdirii teatrului, Festivalulde Teatru Scurt de la Oradea ºi-a conturat, la

ediþia din acest an, derulatã între 25 septembrie ºi 2octombrie, un profil ambiþios, atât prin transformareasa în concurs, cât ºi prin competiþia de texte dramaticedemaratã tot acum. Mai mult însã, festivalul tinde sãdevinã un mega-eveniment comunitar, prinreprezentaþiile de stradã, proiecþiile cinematografice ºiconcertele care completeazã programul.

Din motive obiective, am vãzut la Oradea doardouã-trei spectacole peste cele 18 care au ”concurat”pentru cele cinci premii acordate de juriu, pluspremiera teatrului-gazdã, din 25 septembrie, cufaimosul musical Scripcarul pe acoperiº, care ainaugurat oficial clãdirea restauratã, opulent-auriu-strãlucitoare, a teatrului care poartã acum numele”Regina Maria”. Pentru acest proiect inedit a fostchemat în oraºul de pe Criº un ”expert”, regizorulbudapestan Korcsmaros Gyorgy, bun cunoscãtor alformulei de înscenare a musicalurilor în Ungaria,capabil însã sã se adapteze tiparului mai acut, mairealist ºi mai puþin formalizat al spectacolelor agreatede publicul român. Cu ajutorul coregrafului AndrasLorant - care a dinamizat vizual acest spectacol, foarteîn spiritul intrigii -, al scenografei Vioara Bara, care aconceput un decor modular, mobil ºi utilitar, fãrã a fibanal, al Amaliei Judea, care a creat costume discretedar de mare pregnanþã plasticã, al lui Ovidiu Iloc ºiAry Nagy Sandor, coordonatorii muzicali ai corului,respectiv ai formaþiei ”Hakeshet Klezmer Band”, care acântat live întreaga partiturã, actorii ºi dansatoriiorãdeni au reuºit sã redea scenic emoþia, umorul,savoarea, frumuseþea, trauma conþinute în clasicapoveste a lui Shalom Alehem. Scripcarul pe acoperiº eun spectacol de trei ore, cu douã pauze, oarecumneobiºnuit prin aceastã desfãºurare pentru spectatoriide teatru, însã publicul orãdean s-a dovedit aderentpânã la participare afectivã la reprezentaþie. Ariilecolective, duetele sau solourile muzicale, modificãriledecorului, care modificau ºi ”tactica” de miºcarescenicã, alternanþa de secvenþe amuzante cu alteledramatice au fost susþinute de la onorabil pânã laimpecabil de protagoniºti. Îi menþionez - prinanvergura rolurilor - pe Richard Balint în TevieLãptarul, hâtru, având mereu la îndemânã ”vorbe” dinCartea Sfântã, dar nepregetând sã se ia la harþã cuDumnezeu, tolerant ºi ferm - un rol de excepþie alacestui actor cu disponibilitãþi profesionale parcãinepuizabile, care a fost ”pivotul” spectacolului -, peIoana Dragoº Gajdo în Golde, soþia aprigã, uºor

conservatoare, dar care þine la unitatea familiei, peElvira Râmbu în Yente, peþitoarea vicleanã ºioportunistã, pe Pavel Sârghi în postura stângaciuluicroitor Motel, devenit ginerele lui Tevie, sau RãzvanVicoveanu în cea a lui Percik, aventurierul cu gândurirevoluþionare, ca ºi pe fiicele lãptarului - AngelaTanko, Adela Lazãr, Alina Leonte, Anca Sigmirean ºiSânziana Vrabie. Pãþaniile lor n-ar fi fost însã într-atâtde bine puse în vãz fãrã contribuþia celorlalþiinterpreþi, indiferent de partiturile acestora. Scripcarulpe acoperiº este, ca orice musical, o creaþie colectivã,încât meritul este al tuturor deopotrivã. Nu pot decâtsã sper cã va fi jucat cât de mult, ºi nu doar laOradea, pentru cã e, cu siguranþã, o reuºitã.

Seria spectacolelor din concurs a început cu CasaBernardei Alba de Lorca, montatã de Sorin Militaru laTeatrul Dramatic ”Ion D. Sîrbu” din Petroºani. Oviziune regizoralã finã asupra unui text destul detenebros pentru publicul de azi, în care accentul cade -fãrã ostentaþie vulgarã - pe frustrãrile erotice aleeroinelor. Lumea închisã a casei se deschide, prinintermediul panourilor-geamuri imaginate inspirat-minimalist de Vioara Bara - care a ºi primit Premiulpentru scenografie al festivalului -, spre uliþa pe care”troteazã” flãcãii satului, dansul acestora (acelaºivirtuoz Andras Lorant a conceput coregrafia ºi aici)oglindindu-se în lasciva auto-satisfacere a fecioarelorferecate dincolo de ziduri. Spectacolul a fost echilibratºi fãrã stridenþe din perspectiva concepþiei regizorale,dar a avut mici sincope de joc, de la unele stângãciiale fiicelor, oarecum stânjenite în interpretare, la ouºoarã încãrcare a rolului de cãtre Nicoleta Bolcã(Bernarda). Astfel, spectacolul s-a ”bavurat” un pic,nelãsând sã transparã îndeajuns de bine nuanþahermeneuticii regizorale, pentru care Sorin Militaru aobþinut Premiul pentru regie.

Un spectacol sãrãcãcios ºi plin de artificii rizibile s-a dovedit Domniºoara Julie de Strindberg (TeatrulPygmalion, Viena, regia Philipp Kaplan). Montarea n-are nici o virtute scenicã, în afarã de câteva gesturi”simbolice” cam ridicole, astfel cã textul - oricumdestul de a-teatral - pare ºi mai obositor, mai fãrãmizã, mai prãfuit ºi datat. Spectacolul lui Kaplan edemonstraþia limpede a riscului ca un actor sã facã ºiregia piesei în care joacã.

Unde-i revolverul? de Gorgey Gabor (TeatrulNaþional ”Marin Sorescu”, Craiova, regia MirceaCorniºteanu) n-a depãºit nivelul unei comedioareuºurele ºi agreabile, prilej de ”joacã” actoriceascã. Celecinci personaje aflate într-o camerã încuiatã, cu unpistol ce ajunge accidental de la unul la altul, sunt

întruchipãrile unor caractere umane, de la aristocratulfin, dar ºi tiranic la ºmecheraºul de cartier, þãranul cuaere sau intelectualul cu pusee anarhiste. Am remarcatexcelenta interpretare a lui George Albert Costea în K.Muller, o canalie linguºitoare, slinos-oportunistã ºicapabilã de orice compromisuri pentru a-ºi salvapielea. În rest, evoluþie decentã, de actori înalt-profesioniºti (la Valer Dellakeza, Marian Politic, SorinLeoveanu ºi Angel Rababoc).

Revelaþia ediþiei 2011 a Festivalului de Teatru Scurta fost Prah de Spiro Gyorgy (Teatrul Maghiar ”CsikyGergely”, Timiºoara), care ºi-a meritat pe deplinPremiul pentru cel mai bun spectacol - pe care,personal, în treacãt fie spus, l-aº fi decernat ex-aequoºi spectacolului Metoda de Jordi Galceran, regizat deTh. Cristian Popescu la Teatrul ”Nottara”.

Prah, regizat de Laszlo Sandor, este povestea uºoramãruie, uºor elegiacã a unui cuplu de oameniobiºnuiþi, care se trezesc dintr-o datã câºtigãtori la loto,prilej de a-ºi aminti de viaþa lor conjugalã, de frustrãrieconomice, de sacrificii pentru copii, de mici victoriicasnice, de bãnuieli ºi tensiuni, de solidaritate ºidragoste. Un text minimalist, emoþionant, o povesteatât de banalã încât devine familiarã spectatorului,indiferent de provenienþa acestuia. În decorul luiAlbert Alpar, ce închipuie o bucãtãrie-camerã de locuit,cu clasicul bufet pentru veselã, un fotoliu, o dormezãstrãveche ºi nelipsitul ºtergar de perete ce preamãreºtevirtuþile gospodinei, cei doi actori - Szasz Eniko,laureatã cu Premiul pentru cea mai bunã actriþã, ºiDukasz Peter - au realizat un tur de forþã de ointensitate emoþionalã remarcabilã. Omenescul, cutoate ale sale, s-a ivit din acest spectacol tulburãtor însimplitatea sa aproape arhetipalã. Prah te face sã râzi,sã lãcrimezi, sã empatizezi, sã-þi aminteºti; e ca unomagiu adus, în plinã erã tehnologic postmodernã,unui trecut recent în care au vieþuit generaþiile maturede acum.

Metoda devoaleazã un altfel de omenesc, celdezumanizat, al corporatismului, eficienþei ºi lipsei deimplicare afectivã, al performanþei cu orice preþ, fãrãscrupule. Un interviu pentru angajare se transformãîntr-o hãituire reciprocã a candidaþilor, o luptã care pecare unde armele sunt tupeul, egotismul, lipsa de milãpentru vulnerabilitãþile intime ale celuilalt,amoralismul dus pânã la brutalizare psihicã. E oforþare a limitelor josnice ale individului, însã e un testîn care numai unul dintre protagoniºti e ”cobai”,adevãrata victimã, în cele din urmã. Textul lui JordiGalceran e un regal de scriere dramaticã: are de toate,de la o intrigã cvasi-poliþistã la accente de thriller, unritm impecabil, rãsturnãri de situaþie imprevizibile, darºi un subtext de cumplit ºi frisonant dramatism, oîncãrcãturã eticã de care nu se poate face abstracþie.Cu un fler regizoral desãvârºit, Theodor CristianPopescu a evitat orice artificiu hermeneutic, preferânddoar sã regleze din nuanþe jocul uimitor, de mare forþãºi fineþe deopotrivã, al celor patru actori - AdrianVãncicã, Alexandru Jitea, Cerasela Iosifescu ºi GabrielRãuþã - care au jucat caractere diverse, cu întreagaipocrizie cabotinã a histrionismului socialcontemporan. Metoda este o interogaþie acutã asupravalorilor pe care omenirea le mai are sau nu, iar textulformidabil, lectura regizoralã atentã ºi exactã ºitemperatura intensã a interpretãrii - menþinutãimpecabil ºi la Oradea, unde am vãzut montarea adoua oarã - îl fac un spectacol de vãzut neapãrat.

Pentru Decalogul dupã Hess de Alina Nelega(Compania de Teatru Aradi Kamaraszinhaz, regia ErnoTapaszto) - despre care am scris în Tribuna, nr.213/2011 - Harsanyi Attila a obþinut la Festivalul deTeatru Scurt Premiul pentru cel mai bun actor. E încãun must see al ultimei stagiuni teatrale din România.

(continuare în numãrul urmãtor)

3322

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3322 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

teatru

Teatru la Regina MariaClaudiu Groza

Page 33: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Trei spectacole pe texte ale ”ultimuluisuprarealist” român, Gellu Naum, au fostjucate între 7-9 octombrie la Cluj, în prima

ediþie a Întâlnirilor internaþionale organizate deTeatrul Naþional. Dupã cele trei Colocvii criticegãzduite în ultimii ani ºi Zilele ”Sarah Kane” din2008, Naþionalul pare sã-ºi fi profilat un programcare sã-l defineascã pe piaþa ”festivalierã” autohtonã.Accentul ar putea sã cadã, aºa cum s-a întâmplatacum, pe confluenþa literaturii - a poeziei, prozei oridramei - cu arta scenei, pe recuperarea culturalã ºidiminuarea fracturii dintre mediile culturale. Rãmânesã vedem pe ce fãgaº vor intra aceste Întâlniri, careanul acesta au reunit la Cluj scriitori, teatratori, criticide artã, plasticieni ºi muzicieni din lumea întreagã.

Cele trei montãri, de facturi diferite, de ladramatizare la spectacol-concert, au ”sintetizat”, într-o unitarã manierã coloratã, extrem-ludicã ºi abil-hermeneuticã, nu doar opera lui Gellu Naum, ci artasa poeticã, hrãnitã de tumbele teribiliste aleavangardei, ca ºi de un filon poetic profund ºi uneoriemoþionant.

Zenobia, dramatizarea Monei Marian - care a ºiregizat spectacolul - dupã romanul omonim al luiNaum, surprinde perfect acest amestec de confesiunejuvenil-disperatã ºi inserturi nãstruºnice, personaje”trãiriste” ºi eroi fantasmatici, patetism ºi ironie.Povestea stranie de iubire dintre tânãrul Gellu(Cristian Rigman) ºi eterica Zenobia (Romina Merei)- reamintitã de un bãtrân Gellu (Cornel Rãileanu) -capãtã, pe rând, accente poematice sau groteºti, pemãsurã ce în firul sãu intrã personaje bizare, de lavecinul Sima (Petre Bãcioiu), care împarte cupluluiobiecte vestimentare, la Dragoº (Radu Lãrgeanu) - unfel de mameluc neaoº, cu iþari ºi cãciulã de miel,desprins parcã din galeria urmuzianã, la empaticulPetru (Miron Maxim), ”rivalul” Iason (Anca Hanu),adolescent rebel ºi nemilos, la ”cocalarul”-spectruConstantin (Cristian Grosu) ºi hieraticul Tânãr cuvioara (Silvius Iorga), ori la seria de personajefeminine onirice, care îndreptãþesc un supratitlu degenul ”Femeile din viaþa mea”, cu sora Zoe-Olga (EvaCriºan), pierdutã în vis, mama-fantomã (MariaMunteanu), amanta depresivã Jeni Pop (AngelicaNicoarã) sau vecina nebunã Gerda (Elena Ivanca).Excelentul decupaj al Monei Marian este întregit descenografia plasticã ºi eficientã a Eugeniei Tãrãºescu-Jianu, care, mai ales prin costume, dã o culoarespecialã ansamblului, ºi de foarte buna coloanãsonorã a Corinei Sârbu.

Spectacolul are un moment de dezechilibru, dupã”finalul” scontat - moartea lui Gellu - urmând o altãscenã, care pare în surplus, deºi nu e deloc subnivelul dinainte. Spectatorul are însã senzaþia uneilipituri, pânã sã reintre în ritmul poveºtii.

Interpretarea a fost pregnantã ºi convingãtoare,cu atâta estetism ºi spirit ludic cât trebuie unuispectacol de artã, aºa cum e Zenobia. Am remarcat,în roluri, fineþea ºi nuanþa de expresie la cuplulRigman-Merei, vitalitatea lui Cristian Grosu,distincþia traumaticã la Angelica Nicoarã,înþelepciunea auto-ironic-echilibratã la Rãileanu,seninãtatea morbidã la Bãcioiu, obsesia maniacal-patologicã la Elena Ivanca. Fiecare actor, însã, ºi-aconstruit partitura prin marcarea unor detaliiidentitare semnificative. Zenobia este un spectacolpentru gurmeþi, prilejuind, aºadar, desfãtarespiritualã.

Un extremism ludic tipic nu doar lui Gellu Naumºi lui Jules Perahim, autorii piesei, ci ºi regizoruluiAlexandru Dabija, a caracterizat Florenþa sunt eu -text dramatic datând de la finele deceniului 1950 -, aldoilea spectacol al Întâlnirilor... clujene. Am vãzut

reprezentaþia de la premierã, la începutul verii, însãm-am simþit obligat la o... re-vedere, într-atât denãstruºnic, bogat în articulaþii, semnificaþii, ghiduºii,volute meta- ºi extra-textuale e aceastã producþieteatralã, aproape imposibil de povestit.

Dante Alighieri, ”poetul naþional” Cezar Bolliac,soldaþi în cãutarea unui ”câne”-trãdãtor, ”românul”Lazãr Wolf, amante, o sorã medicalã cu barbã ºimustãþi, vestale spãlãtoare de cãmãºi, spioni,spectatori de cinema, popor; scene erotice, procesejudiciare, execuþii ºi morþi accidentale, dansuri ºisonguri; pledoarii, teorii, nebunii; cãldãri de tocanã,cazane de rufe, sucuri de roºii, feþe de masãmanevrate ca niºte cape de toreador, geamuriînrãmate, tãrgi, scaune, o salã de cinema în ”oglinda”celei de teatru - toate se înfãþiºeazã într-un ritmameþitor în faþa spectatorului care nu mai poate derâs, care nu desluºeºte o poveste, ci nenumãratefrânturi de istorii neverosimile, cu cronotop aleatoriu,într-un iureº ludic incontrolabil, în care identitãþile seschimbã mereu, precum fotogramele teatrului ca uncinema al lumii.

Acesta ar fi rezumatul la Florenþa sunt eu, dincare, evident, nu se înþelege decât o fãrâmã din ce aureuºit Dabija ºi actorii Teatrului Naþional sã aducã pescenã. Spectacolul trebuie vãzut, gustat fãrãmenajamente ºi scrupule, luat ca o nãzbâtie jucãuºãîn care toate cliºeele, convenþiile, logica, noima suntanulate.

O întreagã seminþie actoriceascã a poposit pescenã pentru a devoala acest univers alcãtuit dinaºchii de sensuri. Performanþa interpreþilor e notabilã,fiecare, indiferent de rolurile avute, contribuind laîntreg, pentru cã Florenþa... e o performanþãcolectivã, în toate accepþiunile cuvântului. Au jucat:Irina Wintze, Ramona Dumitrean, Romina Merei,Anca Hanu, Angelica Nicoarã, Patricia Boaru, IonuþCaras, Cãtãlin Herlo, Adrian Cucu, Cristian Grosu,Radu Lãrgeanu, Cãtãlin Codreanu, Cristian Rigman,Silvius Iorga, Miron Maxim.

Greu de uitat scenografia lui Dragoº Buhagiar, cucortina de cãmeºoaie ce se lasã din când în când,marea turnantã cu vitraliu ºi risipa de obiecte care,alãturi de personaje, umple mereu scena, într-odinamicã-blitz, dar mai ales inubliabile songurile AdeiMilea, cântate minunat de actorii clujeni. Miºcareascenicã gânditã de Florin Fieroiu a potenþat tempoulspectacolului, alert ºi plastic.

Despre impecabila lecturã regizoralã a luiAlexandru Dabija n-ar mai fi nimic de zis, dupã”precedentele” sale cu Nasul, Aventurile luiHabarnam, Oo! sau Pyramus & Thisbe, decât cã e ºiel un suprarealist. Cã, adicã, descifreazã misterelerealitãþii altfel decât noi, profanii. Iar asta se vedelimpede ºi în Florenþa sunt eu.

Insula, a treia producþie ”naumianã” de laNaþionalul clujean, realizat de Ada Milea, a fost unspectacol ceva mai ”cuminte”, mai accesibil mareluipublic - care a ºi umplut la refuz sala teatrului, aaplaudat la scenã deschisã ºi ovaþionat la final - darla fel de savuros, de colorat, de pitoresc ºi de ghiduºprecum celelalte. Aici însã, registrul se schimbã niþel,cãci povestea lui Robinson cel pierdut pe o insulãpustie, îndrãgostit de o sirenã, confruntându-se cupiraþi ºi canibali, cu amintiri, regrete ºi idealuri, areun parfum irezistibil, o muzicalitate încântãtoare,splendid captatã ºi transpusã în partiturã deuimitoarea fantezie a Adei Milea. Insula e un musicaldelicios, cântat/dansat/jucat cu poftã, prospeþime,bucurie ºi culoare de protagoniºti.

Un Robinson uºor melancolic, dar nu deprimat(Cãtãlin Herlo, într-un rol de substanþã, fluid însã), oSirenã graþioasã ºi adorabilã (Anca Hanu, admirabilãîn aceastã partiturã), un Ied Coco dezlãnþuit (CristianGrosu, adevãrat acrobat, fizic ºi muzical), un Pirat cudouã (!) picioare de lemn (Adrian Cucu, în formã dezile mari, ca ºi în Florenþa...), un Vineri haios (MironMaxim), Mary cea cu vino-ncoa (RamonaDumitrean), un Rege canibal cu tricicletã (CristianRigman, care a asigurat impecabil ºi percuþia),Randolph Selkirke (Silviu Iorga) ºi bunicile lui”teroriste” (Irina Wintze, Adriana Bãilescu, RominaMerei) ºi ”povestitoarea” muzicalã Ada Mileainteracþioneazã pe scenã, în decorul exotic al luiValentin Codoiu, pentru a ne spune o poveste depoveste, despre care se va povesti ºi se va povestiiiii...

Insula va face coadã la casele de bilete încã multãvreme de acum înainte. Iar asta e o apreciere devaloare faþã de care orice judecatã criticã e superfluã.Sper ca spectatorii clujeni sã fredoneze pe stradãmelodiile acestui spectacol fermecãtor.

Întâlnirile Internaþionale de la Cluj sunt uneveniment fast, care readuce Naþionalul într-o poziþieculturalã de top, fãrã sã piardã priza la public, cumau demonstrat cele trei spectacole jucate, cuspectatori entuziaºti, rafinaþi sau pur ºi simpluamatori sinceri de joacã. Organizatorii meritã nunumai felicitãri, ci ºi sprijin necondiþionat pe maideparte.

3333

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3333TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

La joacã. Cu Gellu NaumClaudiu Groza

Florenþa sunt eu foto: Nicu Cherciu

Page 34: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Radu Gabrea este un caz unic încinematografia noastrã: este singurulregizor român care a fãcut film de

lungmetraj, ficþiune ºi documentar, înOccident, dupã autoexilul în Germania din1975 – ceea ce nu au reuºit, din pãcate, niciLucian Pintilie (cu excepþia Salonului nr. 6,mediumetraj realizat pentru televiziuneayugoslavã în 1979), nici Mircea Sãucan, niciIosif Demian, nici Mircea Veroiu... A lucrat ºiîn televiziune, în Germania, a realizat ºiscurtmetraje – aspecte relevante pentrupersonalitatea lui Gabrea, dar care nu facobiectul studiului nostru. De asemenea, estesingurul regizor român care, dupã ’89,respectiv în anii 2000, prin ultimele trei filmeartistice de ficþiune (Cocoºul decapitat –2007/2008, Cãlãtoria lui Gruber – 2008/2009,Mãnuºi roºii – 2011) s-a redefinit,redimensionat profesional, fapt despre carevom vorbi într-un episod viitor. Deocamdatã,sã vedem cum a debutat ºi ce a fãcut înprimul deceniu de dupã Revoluþie.

Nãscut în 1937, Radu Gabrea a absolvitmai întâi Institutul de Construcþii Bucureºti(1960). Ca student participã la miºcãrilerevendicative ale studenþilor din Bucureºti din1956, ca reacþie de solidaritate cu revoltaanticomunistã din Ungaria. Este arestat în1956, achitat ºi eliberat în 1957. Urmeazã apoicursurile Institutului de Artã Teatralã ºiCinematograficã „I.L. Caragiale” Bucureºti,secþia regie film, pe care le absolvã în 1968.Debuteazã în lungmetrajul de ficþiune în 1969cu Prea mic pentru un rãzboi atât de mare,film în care naraþiunea de tip clasic se îmbinãcu experimentul – acesta din urmã înþeles caîncercare de sincronizare cu tendinþeleinovatoare ale cinematografiei europene atimpului. Deºi a suportat „rigorile” cenzurii,Prea mic pentru un rãzboi atât de mare a avutun parcurs internaþional nu de ignorat:Premiul juriului pentru tineret la Festivalul dela Locarno, prezentat la Festivalurile de laAvignon ºi Mannheim, selectat la Cannes în„Quinzaine des realisateurs”. În 1970realizeazã primul serial de televiziuneromânesc: Urmãrirea. A... urmat, în 1973,Dincolo de nisipuri, ecranizare a romanuluiÎngerul a strigat al lui Fãnuº Neagu, cuelemente din nuvela ce dã titlul filmului,selectat ºi acesta în „Quinzaine desrealisateurs”. Pentru a putea trece de cenzurã,filmului i s-a „alipit” un comentariu din off,pentru ca nu cumva întâmplãrile de pe ecransã fie greºit interpretate ideologic, incorectpolitic. În ciuda acestui fapt, Dincolo denisipuri este unul dintre filmele reprezentativeale cinematografiei române, riguros înconstrucþie – deºi fragmentat pe episoade,fiecare „moment” conþinând un nucleu de sinestãtãtor, având însã un „fir roºu” comun –,impresionant ca dramaturgie, impecabilinterpretat actoriceºte. Dupã interzicereafilmului, din ordinul personal al lui NicolaeCeauºescu, Radu Gabrea alege exilul ºi sestabileºte în Germania, unde lucreazã câþivaani ca inginer fãrã a renunþa la gândul de a

face film, participând constant la concursuride scenarii. În 1981 are loc premiera primuluisãu film realizat înafara României: Nu teteme, Jacob!, adaptare liberã a nuvelei O fãcliede Paºte de I.L. Caragiale, film grav ºiemoþionant, profund fãrã a fi abisal, dupãunele aprecieri cel mai bun film vãzut la Berlinîn 1981, alãturi de Mefisto al lui Istvan Szabo.În 1984 realizeazã Un bãrbat ca Eva,lungmetraj de ficþiune inspirat din viaþaregizorului german Rainer Werner Fassbinder.Regizeazã, de asemenea, documentare ºi filmede televiziune. Nu insistãm, deocamdatã,asupra acestei perioade; mai spunem doar cã,tot în anii exilului, susþine un doctorat laUniversitatea Catolicã din Louvain (Belgia),„transformat” apoi într-o carte: Werner Herzogºi mistica renanã (apãrutã în 2004 ºi în limbaromânã, în traducerea lui Cãlin Stãnculescu, laEditura Capitel din Bucureºti).

Radu Gabrea revine în atenþia spectatorilorromâni în 1994, cu Rosenemil – O tragicãiubire, film din 1993, coproducþie România /Franþa / Germania, ecranizare a unui romande Georg Hermann. Rosenemil prezintãpovestea aventurilor picareºti (ºi picante) alelui Emil Liehman (Werner Stocker), un tânãrscãpãtat, angrenat în viaþa lumii interlope aBerlinului de la sfârºitul secolului XIX. RaduGabrea izbuteºte, deopotrivã, ºi un film deatmosferã, în descendenþã viscontianã, un filmal rafinamentului ºi al eleganþei imagistice,plastice (o contribuþie deosebitã în acest senso are Dinu Tãnase, semnatarul imaginii,operator ºi la primele filme ale lui RaduGabrea), un film al sentimentelor „simple” –iubirea, în primul rând –, ºi al unei „întâmplãriistovitoare” – moartea. Pentru Emil, vânzãtorambulant de cãrþi ºi spãrgãtor de ocazie, Lissy(Dana Vavrova), prostituata „virtuoasã”, ºiBertha (Dominique Sanda), demimondena camfanatã care a fãcut saltul din stradã direct înlumea bunã, sunt douã experienþe eroticetragice: o iubire damnatã (prin moartea luiLissy) ºi dragostea ca un sentiment ce se poateînchiria/cumpãra (relaþia cu Bertha).Rosenemil este filmul unui sentiment, tratatcu discreþie ºi eleganþã, un film de degustatprin care Radu Gabrea revine firesc încinematografia românã.

De ce este, totuºi, (atît) de importantã omelodramã ca Rosenemil? Pentru cã, sau maibine spus: ºi pentru cã exprimã, poate, cel maibine profesiunea de credinþã a regizoruluiRadu Gabrea (evident, fãrã a-i epuiza saulimita valenþele): „Consider cã nu existã filmînafara emoþiei. Calitatea principalã a unuifilm este emoþia ºi cãldura. Prin emoþie înþelegnu neapãrat emoþia negativã, tristeþea; oriceparticipare emotivã înseamnã ºi bucurie.Participarea intensã a spectatorului ºiprelucrarea emoþiei – asta este, dupã pãrereamea, succesul filmului. Nu-mi plac, nuconsider cã sunt interesante filmele cu odistanþare calmã, rece. De altfel, am ºi o mareplãcere, o mare dragoste pentru melodramã, însensul pozitiv al cuvântului – pentru operã

dacã vreþi.” (v. Ioan-Pavel Azap, Traveling,interviuri cu regizori români de film, vol. I,Ed. Tritonic, Bucureºti, 2003, p. 76).

Este Rosenemil un film românesc? Înmãsura în care acceptãm cã Radu Gabrea esteun regizor român, da! Oare dacã LucianPintilie ºi Liviu Ciulei ar fi reuºit sã transpunãcinematografic, în anii ’70, proiectele lor dupãDemonii, respectiv Visul unei nopþi de varã,nu ar fi fost acestea filme româneºti?... Saudacã Lucian Pintilie ar ecraniza, în sfârºit,Colonia penitenciarã, scenariul sãu dupãKafka, ar fi acesta un film românesc?...

Un film nu de ignorat al acestei perioade,deceniul 1991-2000, este ºi Somnul insulei(1994), ecranizare dupã romanul Al doileamesager de Bujor Nedelcovici, care marcheazãrevenirea lui Mircea Veroiu pe platourile defilmare dupã autoexilul parizian. Darmaterialul narativ al romanului nu este preaofertant, metafora este strãvezie, banalã ºipauperã, didacticistã; cartea, deºi publicatãiniþial în Franþa, a fost scrisã în Româniaanilor ’80, cu toatã autocenzura implicitã, cusimbolismul rudimentar de rigoare. Mai grav,dar ºi mai trist, nici Mircea Veroiu nu mai estecel de altãdatã. Boala ºi experienþa delocfericitã, sub aspect profesional, a exilului l-aumarcat decisiv ºi definitiv, atât Somnul insuleicât ºi filmele sale ulterioare (Craii de CurteaVeche – 1995, Femeia în roºu – 1997)amintind, doar amintind de regizorul rafinat ºielegant de altãdatã. O singurã excepþienotabilã: Scrisorile prietenului (1996), adaptaredupã proza fantasticã a lui A.E. Baconsky,adevãrat testament al regizorului, de oeleganþã ºi un rafinament stilistic, vizualproprii lui Veroiu. Dar acesta este un film deteleviziune ºi nu face obiectul studiului defaþã.

3344

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3344 TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

film

O anamnezã necesarã (V)Ioan-Pavel Azap

Radu Gabrea

Page 35: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

Cea mai celebrã persoanã care a locuit înactuala regiune Calabria din sudul Italiei eînþeleptul grec Pitagora. Înainte sã devinã

renumit pentru teorema care îi poartã numele,Pitagora era reþinut în relatãrile urmaºilor sãi(Xenophan, Herodot, Platon, Diogene Laertiussau Porfir) ca om cu un mod de viaþã original, încare se împletesc elemente de religie ºi decosmologie care aveau sã influenþeze gîndireaulterioarã. Credinþa lui Pitagora era cã sufletul enemuritor ºi cã odatã ce omul moare, sufletulsãu trece în trupul unui animal ºi urmeazã unciclu de trei mii de ani pînã sã revinã în alt corpomenesc. Prin transmigraþie, toate fiinþeleînsufleþite ajung sã fie înrudite, iar viaþa sederuleazã ciclic. Era atît de admirat deconaþionalii sãi încît aceºtia inventaserã o istorieîn care spuneau cã zeul tracilor, Zamolxe, fusesede fapt un sclav al lui Pitagora; astfel, toatecredinþele tracilor îºi aveau originea în teoriileînþeleptului grec. În tradiþia post-aristotelicã aparºi mãrturii exagerate despre Pitagora, cã ar fiposedat ºtiinþa învierii morþilor ºi ar fi avutcapacitatea sã aparã în mai multe locuri înacelaºi timp.

În aceste condiþii nu e de mirare cã regãsimideile lui Pitagora în filmul lui MichelangeloFrammartino, Le quattro volte. Un film despreregiunea Calabria, loc în care s-a nãscut ºiFrammartino. Le quattro volte e o meditaþie carepoartã semnele filmului documentar, o meditaþieasupra ciclicitãþii vieþii, asupra armoniei existenteîntre cele patru laturi ale vieþii terestre – uman,animal, vegetal ºi mineral – deasupra cãrora eaºezat eterul (în final, vedem cum fumul iese pecoºul unei case ºi se înalþã spre cer), elementprimordial al universului la Aristotel, element dincare sînt alcãtuite corpurile cereºti. Fumul care seînalþã din coºurile caselor (pare cã) alcãtuieºtenorii pe care animalele îi privesc cîteva secvenþemai devreme, arãtînd cã între cer ºi pãmînt existão legãturã indestructibilã, independentã deraþiunea umanã. Totul e armonie în lume, oarmonie care, dintotdeauna, îºi repetã feþele,

timpurile. Omul trãieºte ºi îngrijeºte animalele înmijlocul naturii, moartea omului nu e moarteaVieþii, cãlãtoria continuã în regnul animal, cãruianatura îi oferã hranã ºi protecþie, naturã care, larîndul sãu, oferã simboluri în sãrbãtorileoamenilor ºi oferã combustibil pentru a sprijiniviaþa acestora.

Ideile pe care Frammartino le pune înproiectul sãu se încadreazã în revalorificareaVieþii din vechile mitologii într-o viziuneecologistã în care omul, animalul ºi natura seînrudesc ºi formeazã un tot indestructibil, un totatît de însemnat încît meritã venerat (o idee pecare o vehiculeazã ºi Avatar). Un tot în care seîmpletesc bãtrîne teorii filosofice (de cînd lumeaera mai purã – mãcar fiindcã e atît de departe denoi încît nu o putem accesa deplin) cu nostalgiiale începuturilor edenice. Dar mai importantãdecît ideile din poveste e modalitatea în careregizorul italian construieºte istoria de pe ecran.

Filmul documentar este îndeobºte legat derealitate. Investigaþia documentarã, prin naturasa, prin ideea de document pe care o poartã canume, trimite în mod direct la realitate, la cevace ar fi avut loc. Între modalitãþile posibile desondare a realitãþii de cãtre documentarulcinematografic, abordarea antropologicã (cinémadu vécu, în termenii lui Deleuze din L’image-temps) poate fi consideratã cea mai corectã dinpunct de vedere etic, fiindcã ea ar trebui sã laserealitatea ºi personajele reale sã vorbeascã. Sau,altfel spus, abordarea antropologicã presupunefaptul cã autorul – tocmai prin faptul cã trãieºteîndelung în mijlocul oamenilor pe care îiportretizeazã – se elibereazã de dorinþa de afolosi realitatea observatã pentru a construisensuri care mai degrabã sînt în mintea sa decîtîn faþa aparatului de filmat. Dar filmul luiFrammartino nu e tocmai un documentar, doarpoartã semnele sale. În sensul cã tot ceea ce sepetrece în faþa aparatului de filmat (imaginile dinviaþa bãtrînului pãstor, imaginile care înfãþiºeazãsãrbãtorile sãteºti, imaginile care aratã calea princare lemnul devine cãrbune) e deturnat de autor

dinspre autenticitatea localã (sau dinsprepomenitul cinéma du vécu) spre ficþiunea sanew-age. Ori eu nu cred cã hibridizarea acesteacinematograficã (ficþiune documentarã, sã-ispunem) este nobilã din punct de vedere etic.Fiindcã, pînã la urmã, autorul falsificã acearealitate la care face apel în a-ºi susþine ficþiunile.În cazul filmului de ficþiune importantã esteorganizarea naraþiunii sau a discursuluicinematografic; din acestã organizare coboarãrealismul peliculei sau acea coerenþã care te facesã crezi ceea ce e pe ecran. Însã conþinutulficþiunii lui Frammartino e dat de imaginile unorîntîmplãri reale, ceea ce ne duce spredocumentar. În cazul filmului documentarraportarea autorului la realitate este esenþialã; ºiatunci punctul de cãpãtîi în cazul acestui tip decinema þine de fidelitatea filmãrilor. O fidelitatecare nu se mãrgineºte la sfera lui acest lucru aexistat cîndva (pentru a folosi sintagma luiBarthes), ci una care ar trebui sã presupunã ºipãstrarea sensurilor existente în ºi în jurul aceluilucru care s-a petrecut. Sensuri care pot fidescoperite numai în autenticitatea localã, pecare autorul o eludeazã constant pentru a faceloc speculaþiei metafizice personale.

Ce fãcea Procust cu musafirii sãi? Avea patulacela aducãtor de moarte. Nu aveai cum sãte potriveºti în el. Erai scurtat sau alungit,

adicã trimis pe lumea cealaltã. Aºa îºi concepeCamil Petrescu personajele care pier, se sinucid. Înromanul Patul lui Procust poetul Ladima e superiorEmiliei, pe când Fred Vasilescu e complexat înraport cu Doamna T. În clipele de luciditate,Ladima e conºtient cã dintr-un miliard deposibilitãþi ale vieþii, el a ales varianta cea maiumilitoare, în care a iubit cu ardoare ºi pierdere desine o simplã curvã. De aceea, pregãtindu-ºisinuciderea, lasã niºte bani în hainã, ca sã nu se ºtiecâtã foame a rãbdat, dupã care scrie o scrisoareunei doamne rafinate (Doamna T.), ca sã nu se aflecã iubirea lui s-a îndreptat cãtre o actriþã vulgarã ºicabotinã.

În 2001 apare un film cu acelaºi titlu, realizatde Viorica Mesina ºi Sergiu Prodan. Distribuþiauneºte nume sonore: Oleg Iankovski (Ladima),

Maia Morgenstern (Doamna T.), Tania Popa(Emilia), Petre Vutcãrãu (Fred). Urmeazã AdrianaTrandafir, Gheorghe Dinicã, Silviu Stãnculescu,Rãzvan Vasilescu, Claudiu Istodor, Adrian Titieni.De la acest casting aºtepþi o revelaþie. Numai cãfilmul e ratat. Cei doi realizatori au conceput unscenariu corect, care cade urgent în platitudine.Orice posibilã empatie se volatilizeazã. Totul e atâtde explicit, minimalizat! Vocea din off devineobositoare, insuportabilã, despoticã. Mã tot întrebcum se poate pedala astfel pe vocea din off, cândîþi propui o ecranizare dupã un roman celebru?! Înloc de directeþe filmicã, regizorii aleg o calepleonasticã derizorie.

Desigur, costumele sunt corecte, la fel decorul.Poate cã reþin atenþia fracurile albe, acordeonul,ºampania, chiar acel dans transformat într-un duelal atitudinilor. Îl vedem pe Oleg Iankovski, actorullui Tarkovski din Nostalgia ºi Oglinda. Oleg a murit

de un cancer rebel ºi e înmormântat în cimitirulunde dorm Cehov, Gogol, Bulgakov. Cea maipotrivitã în rol e Tania Popa, care concepe o Emiliecredibilã, veridicã, vitalã, cuceritoare, agasantã.Pãcat cã e obligatã sã stea secvenþe în ºir lângãpatul în care se citesc în neºtire scrisorile luiLadima.

Am citit undeva cã filmul va rula în curând peecrane, cã e o premierã uitatã. Mai bine nu! Ucideliteratura, iar elevii, din lene, vor vedea filmul, ca sãbifeze un titlu din bibliografia obligatorie. Ce vorcrede despre Camil Petrescu? El va rãmâne o maretainã, precum misterul lui Fred. Regizorii filmuluinu s-au axat pe indicibil, vrând cu orice preþ sãstriveascã acea „corolã de minuni a lumii”.Redeschid romanul lui Camil ºi citesc fraza finalã:„Taina lui Fred Vasilescu merge poate în ceauniversalã [...], aºa cum un afluent urmeazã tainafluviului”. Filmul Patul lui Procust se mulþumeºtesã stea pe mal de fluviu.

3355

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

3355TRIBUNA • NR. 219 • 16-31 octombrie 2011

colaþionãri

Taina lui Fred ºi legea fluviuluiAlexandru Jurcan

În patru timpiLucian Maier

Page 36: Black PANTONE portocaliu TRIBUNA - revistatribuna.ro · TRIBUNA 219 PANTONE portocaliu 1 PANTONE violet Black Black 3 lei Judeþul Cluj R ev is tãd c u l r• n o• a X • 1 6

3366

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

infoDemostene ªofron Cluj Arena 2

editorialSergiu Gherghina Mesaj pentru viitor sau iluzia unei veriîn 2011? 3

cãrþi în actualitateOctavian Soviany Odele capitalului 4Ion Cristofor Dinu Flãmând ºi coºmarul istoriei 5Mircea Popa Amicii zeului Video 6

lecturiIon Pop O "autoficþiune" de Gheorghe Sãsãrman 7

poezia în vãzul lumii Irina Petraº De la vedere la vedenie 8

imprimaturOvidiu Pecican Mediu artistic ºi expansiune esteticã 10

amfiteatruLaszlo Alexandru Un joc de cuvinte la Dante 11

incidenþe Horia Lazãr - Naºterea unei limbi: gunoaie, deºeuri, excre-mente 12

poezia Marius Ianuº 14

emoticon Poeme de Max Jacob în traducerea lui ªerban Foarþã 16

traiectAurel Sasu: Aurel Dragoº Munteanu: "Actualii liderivor intra în istorie în chip de continuatori ai vechiuluiregim" 17

interviude vorbã cu Sorin Toma, fost redactor-ºef la Scânteia(1947-1960) "Aº fi ºi astãzi onorat sã traduc texte dinLenin!" 19

Clujul interbelicPetru Poantã Dinamismul economiei 21

dezbateri & idei Andra-Mihaela Cîmpean Despre Fenomenul Piteºti azi 22

remarci filosoficeJean-Loup d'Autrecourt Valori cognitive, valoriepistemologice (VI) 23

verdele de Cluj Aurel Sasu Viaþa ca o insulã 24

studia Mihail Nasta Timpul inclus (III) 25

civic mediaMihai Goþiu "Garanþiile" proiectului minier de laRoºia Montanã Studii comparative din Australia, Canada ºiSUA 27

flash meridian Virgil Stanciu Ion Vlad în America 28

rânduri de ocazie Radu Þuculescu Singurãtatea actorului de cursãlungã... 29

zapp media Adrian Þion Merele fluorescente ale lui Steve Jobs 29

jazz story Ioan Muºlea Tot despre BOP 28

muzica Mugurel Scutãreanu Orgolii ºi sãrãcie pe o stâncã nea-grã, într-un vechi castel 31

teatruClaudiu Groza Teatru la Regina Maria 32Claudiu Groza La joacã. Cu Gellu Naum 33

filmIoan-Pavel Azap O anamnezã necesarã (V) 34Lucian Maier În patru timpi 35

colaþionãriAlexandru Jurcan Taina lui Fred ºi legea fluviului 35

plasticaVasile Radu Numai în sus se poate privi nestingherit,senin ºi cu uimire... 36

plasticasumar

Tipar executat la Imprimeria Ardealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

ABONAMENTE: Prin toate oficiile poºtale din þarã, revista având codul 19232 în catalogul Poºtei Române sau Cu ridicare de la redacþie: 18 lei – trimestru, 36 lei – semestru, 72 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 27 lei – trimestru, 54 lei – semestru, 108 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei (Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã oexpedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr. R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Numai în sus se poate privi nestingherit, senin ºi cu uimire...

Vasile RaduHarnicul meu anonimat, ce ºubredã

E legãtura dintre talent ºi glorie!ªtefan Bertalan

ªtefan Bertalan a absolvit Institutul de ArtePlastice „Ion Andreescu” din Cluj în anul1962. La fel ca ºi sculptorul Mircea Spãtaru,

recent dispãrut dintre cei vii. La absolvire,acumulase atâta ºcoalã încât, dupã cum singurmãrturiseºte cu acidã auto-ironie, „nu cântãrea maimult decât un pui de liliac la naºtere”, adicã douãgrame! I-a avut profesori pe pictorii Aurel Ciupe ºiKádár Tibor, de talentul cãrora nu cred cã seîndoieºte cineva. Sã nu fi primit Bertalan de laaceºtia ceea ce aºtepta el? - este posibil.Adolescentul hunedorean avusese primele contactecu pictura în cadrul unui „cerc de artã plasticã” dinacea „vatrã a siderurgiei româneºti” care rezervaamatorilor de artã „condiþiile unei dezvoltãriarmonioase” pentru ca aceºtia sã poatã „munci cuînsufleþire la chemarea partidului”. Dar mai venisecu ceva din gimnaziul aiudean: îºi însuºise solidelecunoºtinþe de botanicã sistematicã prin care aceastãºcoalã era renumitã. În Institutul de artã evitase sãfie cooperant la acele cursuri care pregãteaustudenþii sã-ºi asume doctrina realismului socialist.Ce putuse învãþa de la pictorii care i-au fostprofesori nu era decât „un fel de a privi natura”.Adicã, se simþea, prin aceasta, mai apropiatbotanicii ºi studiului naturii decât sã doreascã sã-ºiînsuºeascã acele abilitãþi de expresie cerute derealismul propagandistic al epocii. Structural,tânãrul absolvent se instalase deja „pe cãi greºite”,de la absolvirea ºcolii!

Dupã aproape douãzeci de ani (1978), în plinmarasm ideologic, printre „alãmurile” stridente aleCântãrii României, cuvintele lui Andrei Pleºudefineau un Bertalan artist deloc confortabil pentruideologii regimului: Arta este, pentru Bertalan, unfel de-a fi atent la tot ce se vede, iar atenþia nupercepe pur ºi simplu. Ea înþelege. De la aspectullucrurilor ea trece, imperceptibil, cãtre sãmânþa lor.Totul era, aºadar, contrar criteriilor impuse aceleijudecãþi „estetice” care l-ar fi putut plasa pe artistprintre favoriþii regimului. Avea sã resimtã din plinaceastã nedreaptã marginalizare care începuse sãlase urme. De la absolvire trecuse deja printr-oprimã exeprienþã a artei abstracte, studiind cuîndârjire atât Bauhausul, cât ºi gruparea Die Stijl. Înurma acestora, ajunsese la o experienþã neo-constructivistã, continuatã apoi prin studierea unorVasarely ºi Schöffer, cu lumino-spaþio-dinamismul.A abandonat treptat uneltele tradiþionale aleartistului pictor sub presiunea infernalã a proprieijudecãþi analitice, preferând un summum demijloace neconvenþionale, unele provenite dinarsenalul „artei povera” sau din minimalism. Aabordat curajos fotografia ºi filmul ca adjuvanteesenþiale exprimãrii gândirii sale care încetase sãmai fie eminamente „plasticã”.

Ce-i mai rãmânea pentru a evada cu totul din

patrulaterul circumscris al mijloacelor artisticetradiþionale? Happeningul ºi acþionismul. Dupãînsuºirea lor, divorþul cu arta epocii comuniste eracât se poate de clar. Discursul sãu avea o logicãstrãlucitã, gãsindu-ºi un panaceu esenþial în„intermedia”, dar se destrãma ca fumul dupã clipaexprimãrii lui. Adio, muzee! Adio, glorie postumã!Adio, societate! Clipa, singura, îi rãmãsese pentru aservi artei sale. Excluderea programaticã aartefactului durabil din opera sa l-a împins într-untunel al timpului care curgea vertiginos, rãpindu-i„timpul social” al dialogului cu societatea,amplificându-se hiperbolizant un „timp propriu,individual” în care nu se regãsea decât pe sine.Astfel acest personaj care este artistul destinatcomunicãrii cu societatea a trebuit sã se resemnezeîngrozit: fusese invadat de o imensã singurãtate. Pemãsura trecerii timpului, s-a agravat excluderea sasocialã, statul comunist rãpindu-i dreptul de aprofesa ºi confesa, împingându-l, pas cu pas, laemigrare, artistul sperând sã gãseascã acolo, în altãþarã, ceea ce abandonase voluntar în patria samaternã. Ce rãzbunare mai cinicã, mai perversã arfi putut cineva imagina decât sã-i laºi artistuluinumai amintirea propriei opere care creºte nevrotic,izolându-l cu pereþi groºi, impenetrabili ºi opaci,þintuindu-l în „cuºca nopþii”. Premoniþia acesteipedepse o avusese adeseori, dupã cum mãrturiseºte:Uneori mã culc noaptea târziu ºi, deodatã, se faceluminã: îmi deschid ochii ºi într-adevãr percepgrosimea pereþilor ºi câteva sensuri cerute de viaþã:atunci mã scol ºi nu mai pot dormi în cuºca nopþii.

Aceastã aspiraþie spre luminã, aceastã tentaþieperpetuã de evadare din „cuºca nopþii” par a fi

ªtefan Bertalan

(Continuare în pagina 28)