Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11...

Click here to load reader

  • date post

    25-Dec-2019
  • Category

    Documents

  • view

    13
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11...

  • Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1

  • 2 • APOSTROF

    C

    A

    F

    ÉA P O S T R O F

    PRIMÃRIA MUNICIPALà Gherla ºi CasaMunicipalã de Culturã Gherla, în cola-borare cu Mãnãstirea Nicula, organizeazãConcursul Naþional de Poezie ProVERS, ed.a III-a, mai 2009. Concursul se va desfãºu-ra pe douã secþiuni:

    I. Volum de debut: scriitorii care audebutat în volum, la orice editurã naþionalãsau internaþionalã (condiþie unicã: ISBN),între 1 iunie 2008 ºi 1 aprilie 2009, pot tri-mite, într-un plic A4, volumul de debut, încinci exemplare, cu CV ataºat, sau în formatelectronic, pe adresa concursului. Va existaun singur premiu naþional. Pânã la 1 fe-bruarie 2009 se aºteaptã propuneri pen-tru Marele Premiu de Debut, din parteacititorilor, a scriitorilor, a criticilor, pe adre-sa concursului.

    II. Grupaj de poezie în manuscris:tinerii poeþi, cu vârsta maximã de 30 deani, nedebutanþi în volum ºi (implicit) ne-membri ai USR, pot trimite, pânã la data de1 martie 2009, minim ºapte ºi maxim zecetexte poetice, tehnoredactate faþã-verso,în cinci exemplare, la 1 rând, font TimesNew Roman, dimensiune 12. Într-un plicformat A4 se introduce grupajul de poeme;pe prima paginã a grupajului este scris unmotto; în acelaºi plic A4 se introduce unplic mic, închis, cu acelaºi motto scris peverso; înãuntrul plicului concurentul va pu-ne un CV care va cuprinde: a. mottoul puspe plicul mic ºi pe grupajul de poezii; b.nume/prenume; c. datã/loc de naºtere; d.studii, premii/distincþii/activitate cultura-lã/literarã; e. un crez poetic de maxim zecerânduri; f. o fotografie tip buletin. Adresa

    la care vor fi trimise lucrãrile (pentru ambe-le secþiuni) este: Casa Municipalã de Cul-turã Gherla, P-þa Libertãþii, nr. 1-2, Gherla,jud. Cluj, cu menþiunea „Pentru Concursulde Poezie ProVERS – grupaj de poezie“.Grupajul de poeme poate fi trimis ºi peadresa [email protected] Înacest caz, se ataºeazã mesajului ºi CV-ul.

    Juriul va fi format din 7 persoane, scrii-tori ºi critici literari de marcã (componenþajuriului va fi fãcutã publicã la 1 martie2009).

    Festivitatea de premiere va avea loc încadrul ÎNTÂLNIRILOR DE LA NICULA, ed. aIV-a, mai 2009.

    [email protected]

    Concurs naþional de poezie

    F AÞÃ DE articolul apãrut în ziarul Gardianul de vineri, 7noiembrie 2008, referitor la blocarea conturilor AsociaþieiScriitorilor din Bucureºti, ca urmare a unei executãri silite deci-se de cãtre Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, conducerea USRprecizeazã urmãtoarele:

    1. Executarea silitã este ilegalã câtã vreme, procesul inten-tat USR de cãtre un fost salariat al ei este în curs de desfãºurare.

    2. Ca fost salariat, Laurian Stãnchescu a avut un contract deprestãri servicii cu Uniunea Scriitorilor, contract desfãcut prinhotãrârea Comitetului Director al USR.

    3. Laurian Stãnchescu nu a avut nicio calitate ºi nicio con-tribuþie care sã-i permitã sã colecteze taxa de timbru sau altefonduri pentru U.S.R.

    4. Desfacerea contractului de prestãri servicii s-a fãcut dincauza deselor încãlcãri de cãtre Laurian Stãnchescu a norme-lor statutare ale USR, ca ºi din cauza comportamentului sãu abu-ziv care a adus prejudicii imaginii instituþiei noastre, punând-odeseori în situaþii jenante.

    Drept la replicã din partea conducerii USR

    Conducerea Uniunii la Cluj

    S ÂMBÃTÃ, 22 noiembrie 2008, ora 11, va avea loc în sala Shakes-peare a Facultãþii de Litere o mare Lecturã publicã. ParticipãNicolae Manolescu, Varujan Vosganian, Irina Horea, Horia Gârbea,Gabriel Chifu, George Bãlãiþã, Ioan Es. Pop, Mircea Mihãieº.

    În aceeasi zi, la ora 9, la sediul Filialei clujene, oaspeþii vor aveao întâlnire cu scriitorii Filialei clujene (se vor decerna ºi medaliiCentenar USR)

    USR – concurs de proiecte pentru 2009

    U NIUNEA SCRIITORILOR din România anunþã cã, pînã la data de31 decembrie 2008, se primesc la sediul USR din CaleaVictoriei nr. 115 proiecte ale unor scriitori sau instituþii pentru con-cursul de proiecte finaþate de USR pe semestrul I al anului 2009.Nu vor fi finaþate în acest program proiecte care dubleazã proiecteexistente ale USR, publicãri de volume sau decernãri de premii.

    Concurs Editorial al Uniunii Scriitorilor

    U NIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Editura CarteaRomâneascã anunþã cã, pînã la data de 31 decembrie 2008,se primesc la sediul USR din Calea Victoriei nr. 115 volume ine-dite ale unor autori sub 35 de ani pentru concursul editorial pe anul2009. Juriul va selecta douã manuscrise, indiferent de gen, care vorfi publicate de Editura Cartea Româneascã.

    Reuniunea de iarnã a Filialei Cluj

    V INERI, 5 decembrie 2008, ora 12 va avea loc Reuniunea deiarnã a scriitorilor Filialei clujene a USR. În program: – Lecturi în avanpremierã Clujul din cuvinte– Lansãri de carte maraton (autorii îºi vor prezenta pe scurt

    cele mai noi apariþii editoriale) – Aniversãri

    Precizãri: 1. Filiala Cluj a USR pregãteºte un volum Clujul din cuvin-

    te care va cuprinde texte (poeme, prozã, memorii, evocãri etc.)dedicate Clujului copilãriei, Clujului studenþiei, Clujului ca locdestinal, Clujului (multi)cultural etc. Textele sunt aºteptate pânãla finele acestui an (20 decembrie 2008, maximum 4 paginistandard, adicã 8000 de semne), pe adresa Filialei, pe CD.Volumul va conþine ºi imagini/fotografii ale Clujului din arhi-va scriitorilor.

    La Reuniunea de iarnã, cei care au deja texte închinateClujului le vor putea citi într-un mini-recital care va prefaþa lan-sãrile de carte.

    2. Lansãrile de carte (în prezentarea autorilor înºiºi) vor încer-ca sã amelioreze, oarecum, proasta circulaþie a cãrþii. Vã rugãmsã vã înscrieti pentru lansãri!

  • Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3

    Un caz clinic sau linia morþii

    L A NAÞIONALUL clujean, regizorul Clau-diu Goga a pus în scenã piesa Un caz cli-nic, de Dino Buzzati. Premiera a avut loc în18 octombrie.

    Ieºit, ca alþi mari prozatori ai secoluluial XX-lea, ca Borges, de exemplu, din man-taua lui Kafka, dar avînd fantezia sclipitoa-re ºi coloratã a unui meridional, Buzzati areun univers literar plin de semne. Seamãnã,din acest punct de vedere, cu Eliade, careface din personajele prozei sale fantastice tîr-zii purtãtori de mesaj ºi de semne. Atîtadoar cã Buzzati simbolizeazã mai econo-micos, mai lapidar. Am iubit întotdeunaproza lui manieristã, plinã de tîlcuri ºi sur-prize, în care nici o graniþã rigidã nu des-parte lumea de aici de lumea de apoi, oraºulMilano de Infern, viii de morþi, lumea obiec-telor de lumea fiinþelor, omul de animal ºiaºa mai departe. Îmi amintesc adesea o micãpovestire, despre o mesagerã cu pãlãrie ciu-datã, care aduce o scrisoare: cel ce o primeº-te nu are cum sã nu i se supunã, ºi pleacã.Pentru totdeauna, fireºte. Un caz clinic pro-pune, ca text, acelaºi univers pe care i-l ºtimlui Buzzati din proza lui scurtã: un cotidianbanal, în care se insinueazã apoi irump de-a binelea misterioase ºi implacabile, forþele

    iraþionalului pe care pãºim, în care respirãmºi trãim. Piesa e una „medicalã“: un oare-care om de afaceri, Corte, „aude“, numai elsingur, ceva; iar mama lui „vede“, numai ea,o prezenþã strãinã, o femeie care a intratîn casã.

    De fapt, Corte a intrat în linie dreaptãcu moartea. La început, pare numai stre-sat de prea multã muncã, drept care i se faceun control neurologic, apoi e internat în-tr-o clinicã – unde etajul de sus e pentru pa-cienþii cu viitor, iar fiecare etaj inferior în-seamnã o proximitate mai mare de moarte.Acþiunea, în cea mai mare parte a ei, se pe-trece în acest spital, realist ºi fantastic simul-tan. Iar înfruntarea este între pacientul carese crede sãnãtos sau mãcar viabil ºi medi-cii sãi, care îi prescriu tratamente ambalateîn minciuni vitale, înºelîndu-l senin, în vre-me ce îl coboarã etaj de etaj, spre exitus.Medici care, ambiguu, sînt mai mult decîtmeseria lor, sînt o întrupare a sorþii, de fapta morþii.

    Avînd multe personaje, piesa nu oferãroluri importante decît pacientului Giovan-ni Corte, foarte bine interpretat de CornelRãileanu, ºi profesorului Claretta, inspiratinterpretat de Ionuþ Caras. Rãileanu intrãbine în pielea pacientului care se crede sãnã-tos ºi se agaþã cu ghearele minþii de etajulde sus, al vieþii. Iar Ionuþ Caras e un doc-tor plin de nuanþe ºi echivocuri. În fapt,toatã trupa Naþionalului a lucrat bine, înfrunte cu Anton Tauf (ambiguu, olecuþãprea lent) ºi Melania Ursu – care face, în

    final, dintr-o scenã de trei replici, cu voceaei amplã, pe care i-am auzit-o ºi-n Hamlet-ullui Vlad Mugur, un spectacol de mare dra-mã. Miriam Cuibus, Irina Wintze, CãtãlinHerlo, Elena Ivanca, Ramona Dumitrean,Ion Marian, Dan Chiorean, Cãtãlin Codreanuºi ceilalþi au momente foarte bune.

    Tensiunea spectacolului, generatã din-spre text spre jocul actorilor, vine, în modinegal, din douã direcþii: în primul rînd, dinsemnele ambigue ale coºmarului care se in-tersecteazã cu realul ºi îl destabilizeazã; înal doilea rînd, din înfruntarea pacient-lumeamedicalã (medici, surori, infirmiere). Nodulmisterului, bine pus în relief de regia luiClaudiu Goga, constã în ambiguitate fun-ciarã a lumii medicale, ce îºi exercitã, cu mi-nim efort, autoritatea asupra liniºtii ºi neli-niºtii pacienþilor, pe care îi manipuleazãdelicat, trecîndu-i prin toate stãrile, de laumilinþã (scena examinãrii neurologice, cupacientul în patru labe) la iluzionare, de lacertidudinea normalitãþii la teroarea morþiiiminente. Meseria de medic, la urma urme-lor, a ieºit din instituþia arhaicã, tribalã, avraciului. Fiind „intelectualul“ tribului, vra-ciul îndeplinea simultan funcþiile de „preot“,de „filosof“, de vindecãtor – sau medic.Ceva din teroarea sacrã pe care o exercitaacest prim intelectual al lumii, vraciul, s-aconservat în mod camuflat în meseria pro-fanã de medic. Textul lui Buzzati poatesusþine o asemenea interpretare; iar expe-rienþa oricãrui om în lumea medicalã, deasemenea. În fond, pacientul lui Buzzatise aflã în faþa unei instanþe (literar vorbind,de tip kafkian; ontologic vorbind, de naturãsupremã), instanþã care îi inspirã o sacrãoroare ºi o spaimã atroce.

    Montatã pentru o salã micã, piesa se joa-cã cu publicul pe scenã. Scenografia aparþi-ne lui Cristian Rusu. În pãmîntul în caresînt plantate paturile de spital (cãci din pã-mînt sîntem ºi în pãmînt ne vom întoarce)vor creºte în curînd nu tumuli, ca într-unadin prozele scurte alui lui Buzzati, ci flori.

    • Un caz clinic de Dino Buzzati. Cornel Rãileanu(Giovanni Corte) ºi Ionuþ Caras (profesorul Claretta)Foto: Nicu Cherciu

  • 4 • APOSTROF

    L UCIAN BLAGA ºi Emil Cioran, amândoifii de preoþi ortodocºi, copilãrind în pa-radisul din Lancrãm, respectiv Rãºinari,fiind familiarizaþi cu biserica, dar ºi cu cimi-tirul, cu divinitatea, însã ºi cu moartea1, de-lectându-se cu lecturile teologice ºi cu celeale filosofiei germane, pãstreazã o afinitatesubteranã pe care vom încerca s-o dezvã-luim în cele ce urmeazã.

    Ipoteza pe care se bazeazã acest demerscomparativ e aceea cã în spatele deosebi-rilor formale dintre viziunile metafizice alecelor doi gânditori se pot distinge princi-pii comune: cunoaºterea este o „primejdie“2care, dacã este dusã la extrem, are efecte de-vastatoare ºi dezintegreazã viaþa, iraþiona-lul este o componentã esenþialã a vieþii, lu-mea noastrã este imperfectã, creatorul ei nueste unul perfect, iar omul trebuie, prin di-ferite modalitãþi, sã îndrepte creaþia ºi sã-i dea un sens. În cazul de faþã, ne vomrezuma la a evidenþia punctele de intersec-þie dintre viziunile cosmologice ale celordoi gânditori ardeleni. Prin teoria despreMarele Anonim ºi cea a Demiurgului rãu,Blaga, respectiv Cioran reflectã un fondcomun nelatin, de sorginte bogomilicã.

    Mitul metafizic al MareluiAnonim

    P OTRIVIT FILOSOFULUI misterului, oricegenezã a lumii presupune un „centrumetafizic“, „care este altceva decât lumea“3.Acest centru metafizic este numit MareleAnonim din intenþia „de a þine treazã capa-citatea noastrã de nedumerire ºi ghicire“.El este „existenþa care ne þine la periferie,care ne refuzã, care ne pune limite, dar cã-reia i se datoreºte orice altã existenþã“4. Ma-rele Anonim era deja pomenit în Censuratranscendentã (1934), Geneza metaforei ºisensul culturii (1937), precum ºi în Artã ºivaloare (1939). În respectivele lucrãri, ace-sta era ataºat însã teoriei cunoaºterii ºi filo-sofiei stilului prin rolul lui de cenzor.Marele Anonim va fi însã „dezvoltat mono-grafic“5 în Diferenþialele divine (1940).

    În primele cãrþi autorul se ferise sã-l nu-meascã pe Marele Anonim drept Dumne-zeu, din precauþia de a nu ajunge la uneleconfuzii. Marele Anonim are atribute atâtdivine, cât ºi demonice, el este atât cosmo-centric, cât ºi egocentric. Dimpotrivã, îngeneral, conceptul de Dumnezeu se pre-teazã doar la atributele divinului ºi perfec-þiunii. Totuºi, în Diferenþialele divine, Blagaconsiderã cã Marele Anonim poate fi numit

    ºi Dumnezeu, cu condiþia ca accepþiuneatermenului sã fie una mai elasticã. Identi-tatea dintre cei doi termeni e întãritã ºi defaptul cã nu existã ceva mai central decâtMarele Anonim. Acest „Dumnezeu-de-mon“6 este o existenþã suficientã sieºi, adicã„autarhicã“; e un „tot unitar“ de comple-xitate maximã atât substanþial, cât ºi struc-tural7.

    Conform teoriei blagiene despre MareleAnonim, geneza este o creaþie înadins zã-dãrnicitã. În mod natural, divinitatea tindesã se reproducã total, însã, din raþiuni desecuritate, prin voinþa Marelui Anonim,„procreaþia“, „reproducerea“ este „denatu-ratã“ ºi „mutilatã“ „pânã la nerecunoaºte-re“8. Marele Anonim, Generatorul, FondulAnonim, centrul metafizic sau Dumnezeurefuzã sã se reproducã pe sine, se fereºte sãgenereze chiar ºi unele existenþe inferioare,dar autonome, din teama de a nu ajunge lateoanarhie. Facerea ia odatã cu filosoful mis-terului o întorsãturã radicalã ºi devine des-facere. Fondul Originar îºi „mutileazã lamaximum“9 actele sale. În consecinþã, el vagenera, nu copii inferioare, ci diferenþialedivine. Acestea sunt existenþe cât se poatede simple din punct de vedere substanþialºi structural. Diferenþialele divine diferã deemanaþiile neoplatonicilor ºi de monadelelui Leibniz. Ele nu reflectã Monada supre-mã, ci, dimpotrivã, oglindesc diferenþa decentralismul Marelui Anonim. Dupã gene-rarea directã a diferenþialelor urmeazã gene-za indirectã, prin care diferenþialele se orga-nizeazã ºi se integreazã în existenþe maicomplexe. Rezultatul va fi o poveste muti-latã, care reprezintã „cea mai bunã soluþiea unui impas grav“10.

    În ciuda anonimatului acestui centrumetafizic, ies la ivealã câteva din atributelesale prãpãstioase: Marele Anonim nu esteomnipotent (întrucât genereazã cea mai readintre lumile posibile), e mincinos (întrucâtne înºalã premeditat ºi structurat), fricos (sefereºte sã nu ajungã la teoanarhie), iraþio-nal (sau supraraþional) ºi posedã un „egoi-sm sacru“11 (deoarece refuzã sã se repro-ducã pe sine).

    Cum ajunge Blaga la construcþia acesteimitosofii? Un posibil rãspuns ar fi acelacã aspectele neortodoxe ale mitosofiei bla-giene, atributele dezastruoase ºi demoniceale Marelui Anonim sunt o moºtenire etni-cã ce înmagazineazã în patrimoniul ei, alã-turi de elementele latine, luminoase, ºi une-le întunecate, barbare, nelatine.

    Despre existenþa particularitãþilor bar-bare ºi întunecate ale culturii româneºti, au-torul pomeneºte explicit în „Revolta fon-dului nostru nelatin“12, articol remarcat ºiapreciat de Cioran13. Conform articolului,spiritul culturii autohtone nu este unul purlatin, ce se caracterizeazã prin cumpãtare,raþionalitate, formã ºi claritate. Alãturi depulsaþiile latine, care sunt predominante,rãzbate ºi sângele nelatin, „slavo-trac“, ce se

    caracterizeazã prin exuberanþã, vitalitate,ritm furtunos, barbarie etc. „Se poate spu-ne – afirmã Blaga – cã în spiritul românesce dominantã latinitatea, liniºtitã ºi prinexcelenþã culturalã. Avem însã ºi un bogatfond slavo-trac, exuberant ºi vital, care, ori-cât ne-am împotrivi, se desprinde uneoridin corola necunoscutului, rãsãrind puter-nic în conºtiinþe.“14 Aceastã laturã nelatinãa culturii noastre reprezintã pentru Blagaun puternic pilon care ar putea susþine edi-ficarea unei metafizici proprii poporuluiromân. Ereziile de facturã bogomilicã, pre-zente sub forma legendelor populare în cul-tura româneascã, reflectã ºi ele fondul întu-necat la care se referã Blaga. În acest sens,filosoful misterului preia câteva legende dincolecþia de folclor cosmologic Povestea lumiide demult, a lui Tudor Pamfile, pe care ledisecã ºi analizeazã, scoþând la ivealã sub-stratul bogomilic. În eseul „Fârtate ºi nefâr-tate“, poetul-filosof comenteazã una dintreaceste legende. Conform legendei: „«la în-ceput»... fiinþau doi fraþi: Dumnezeu ºiDracul, «Fârtate» ºi «Nefârtate»... «Fârtate»vrea sã facã mereu binele, «Nefârtate» as-pirã, ambiþios ºi pizmaº, sã facã ºi el ceva,dar nu izbuteºte decât sã «îngâne» în rãucele bune ale lui «Fârtate»“15. Blaga consi-derã cã astfel de credinþe au nãvãlit din su-dul Dunãrii (Bulgaria, Bosnia Herþegovi-na) ºi pe teritoriul românesc. Dualismulbogomilic este însã receptat prin categoriimonoteiste. Fârtate ºi Nefârtate, observãautorul, sunt „fraþi“, nu principii diametralopuse, ei au o tulpinã comunã. „Dualismulde concepþie din legendele noastre este ate-nuat prin aceea cã cei doi vrãjmaºi primor-diali rãmân fraþi.“16 O altã legendã româ-neascã cu substrat bogomilic analizatã deBlaga este prezentã ºi în eseul „Mareleorb“. Marele Orb este creatorul lumii, darcãruia, în ciuda nemãsuratelor ºtiinþe ºi pu-teri, îi lipseºte „simþul vãzului solar“. Da-toritã acestui handicap, lumea apare de laînceputuri prost întocmitã: Pãmântul erafãcut prea întins, astfel încât nu intra subbolta Cerului. Ieºirea din impas se reali-zeazã cu ajutorul ariciului, ca imagine acreaturii, care sfãtuieºte Creatorul sã strân-gã Pãmântul cu palmele, dând astfel naºterevãilor ºi munþilor17. Legenda ascunde unsens mai puþin ortodox: divinitatea nu eo fiinþã atotputernicã ºi „atoateºtiutoare“,iar omul, ca mic demiurg, poate ajuta laîndreptarea greºelii iniþiale, întrucât elposedã simþul vãzului solar. Blaga crede cãasemenea „eresuri“ bogomilice pot consti-tui un substrat pentru o metafizicã cu totulaparte: „Ne putem totuºi foarte bine ima-gina o gândire metafizicã fecundatã de bo-gumilism“18. Pornind de la acest a priorinelatin, însã într-o variantã mai adâncã ºimai amplã, „mai puþin naivã ºi mai raþio-nalist susþinutã, dar tot atât de neconfor-mistã“, având la îndemânã „gândirea filo-soficã ºi ºtiinþificã“, „experienþa de toate

    Exerciþiu comparativMarele Anonim ºi Demiurgul cel rãu

    Ciprian Sonea

  • Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 5

    zilele“19, este posibilã – crede Blaga – con-stituirea unor sisteme metafizice impresio-nante, care ar avea toate ºansele sã se afir-me pe plan universal.

    Un exemplar în acest sens poate fi în-suºi sistemul metafizic blagian, prin teoriadespre Marele Anonim. Astfel, însuºiriledeopotrivã „divine“ ºi „demonice“ ce ar ficaracterizat divinitatea în aºteptatul sistemmetafizic sunt aceleaºi care caracterizeazã ºinatura Marelui Anonim. Pãrintele lui (Fâr-tate ºi Nefârtate) ar fi trebuit sã fie, „prinnatura sa, atât divin, cât ºi demonic“20. Or,tocmai aceste atribute le are Marele Ano-nim: „despre Marele Anonim, am pãstratoarecare rezervã, de vreme ce nu-i exclus cael sã fie înzestrat ºi cu atribute prãpãstioa-se, care sã aducã mai mult a «demonie»“21.Mai mult, aceste legende bogomilice au fe-cundat nu doar sistemul metafizic blagian,ci ºi poezia, dramaturgia ºi proza gândito-rului.

    Demiurgul cel rãu

    C ÂÞIVA ANI mai târziu, Cioran va reluaproblema bogomililor ºi a acestui fondnelatin ºi va iniþia teoria despre Demiurgulcel rãu. Pornind de la acelaºi fond întune-cat, exuberant, vitalist ºi barbar, filosofuldisperãrii va explica originea ºi desfãºura-rea lumii prin ideea Demiurgului rãu. De-spre acest demiurg Cioran pomeneºte pri-ma datã în 1969, în cartea cu acelaºi nume.Totuºi, demiurgul poate fi subînþeles încãde pe Culmile disperãrii (1934), când gân-ditorul vorbeºte despre un principiu sata-nic al lumii. Intuiþia este îndreptãþitã decaiete, când filosoful descompunerii nota:„La douãzeci de ani aveam în minte toateelementele ce aveau sã ducã la Demiurg“22.

    Cosmologia cioranianã afirmã cã exi-stenþa în totalitatea ei ne dã dovada cã afost creatã de „Marele Ratat“, „Marele amã-rât“23, nume care ne trimit cu gândul laMarele Anonim. Demiurgul e un „zeu rãu“,„fãrã scrupule“, „tarat“, „inferior“, „agitat“,„instigator al evenimentelor“, „nefericit“,„blestemat“24. El creeazã cea mai rea dintretoate lumile posibile. Creeazã din plictis,singurãtate25 ºi din incapacitatea de a rãmâ-ne în sine26, incapacitate prezentã ºi-n gene-za blagianã. Lumea este opera unui „zeutenebros“, a unui „demiurg blestemat“, iarnoi suntem „descendenþi“ ai acestuia27.Creaþia lui este un cumul de rebuturi, lu-cruri nefinalizate ºi prost întocmite, carepoartã amprenta provizoriului. Prin urma-re, Creatorul nu e în niciun caz atotputer-nic, ci un incompetent. Acest zeu ranchiu-nos a creat lumea ca sã aibã pe cine ataca28.Principala dovadã a existenþei acestui dum-nezeu este existenþa rãului. Prezenþa rãului,a suferinþei ºi a bolilor în lume „îl transfor-mã pe Atotputernic într-un Absolut hodo-rogit“29. Pânã ºi evoluþia omului ar putea fio probã pentru „ideea unei providenþe re-le“30. Eºecurile activitãþilor umane din în-treaga devenire se datoreazã zeilor care în-ºalã: „Omul a fost înºelat de zei. Altfel nuputem înþelege istoria“31. Remarcãm cã ºiîn cazul lui Blaga divinitatea înºalã în modconstant ºi premeditat. Toate acestea îl facpe filosoful disperãrii sã considere cã naº-terea este un „scandal“32, iar creaþia un „actde sabotaj“33. Obsesia pentru aceastã ima-gine a divinitãþii este menþinutã de filoso-

    ful disperãrii ºi-n scrisori, când le mãrturi-seºte pãrinþilor sãi cã „viaþa-i o comediesinistrã inventatã de diavol“34.

    Principala sursã de inspiraþie în constru-irea teoriei despre Demiurgul cel rãu o con-stituie – dupã cum menþioneazã gânditorulprivat în mai multe locuri – secta bogo-mililor. Demiurgul cel rãu – îi mãrturiseaCioran fratelui sãu într-una din scrisori – eo carte ce prezintã o „teologie lugubrã“ deinspiraþie bogomilicã35. Din acest motivCioran se considerã „un bogomil al seco-lului XX“36, care, chiar dacã are origini creº-tine, este „pãgân prin toate celelalte“. Afi-nitatea cu aceastã sectã e prezentã, dupãcum s-a vãzut mai sus, ºi în sistemul bla-gian. Bogomilismul devine, aºadar, un ter-men mediu care uneºte cosmologiile celordoi gânditori ardeleni.

    Un alt aspect comun celor doi gânditoriardeleni pe care îl putem sesiza în spatele

    atributelor catastrofale ale divinitãþilor pre-zentate de cele douã mitosofii este o ten-tativã de restaurare a naturii umane, de eli-berare a conºtiinþei încãrcate cu pãcatuloriginar. În aceastã ordine de idei, Ciorancrede cã „Dumnezeu este sursa iniþialã apãcatului ºi a erorii“. Cãderea lui Adam,crede gânditorul, este, „în primul rând, undezastru divin ºi numai în al doilea rândunul uman. Dumnezeu ºi-a plasat în omposibilitãþile lui de imperfecþiune, tot pu-tregaiul ºi toatã pierzania“37. Tentativa desalvare a omului o putem surprinde ºi laBlaga într-o dublã perspectivã: gnoseolo-gicã ºi ontologicã. Nu omul este sursa ero-rii ºi a limitelor cunoaºterii sale, ci cenzuratranscendentã. De asemenea, imperfecþiu-nea omului, natura sa cãzutã, nu este rezul-tatul unei alegeri greºite fãcute într-un mo-

    • Lucian Blaga

  • ment adamic ºi paradiziac, ci vina este pusãpe umerii Marelui Anonim care nu creeazãcopii divine, ci diferenþiale divine. Cu altecuvinte, la nivelul creaturii, perfecþiunea di-vinã nu e copiatã, ci intenþional înlãturatã.În Censura transcendentã, autorul considerãcã majoritatea sistemelor filosofice au labazã mitul veracitãþii divine ºi atribuieomului vina propriei imperfecþiuni. Omulpoate ajunge la adevãr având garanþia prin-cipiului divin. În cazurile în care sãvârºeºteeroarea, cauza este propria-i imperfecþiu-ne ºi limitare intelectualã ori natura sa decã-zutã. La toate concepþiile fundamentate peveracitatea divinã se poate surprinde deci oconsecventã ºi constantã „autodepreciere“a umanului în raport cu divinul: „Compa-rând raportul dintre Marele Anonim ºi cu-noaºterea individuatã, cu un mare cântar– insuficienþele ºi pãcatele congenitale alecunoaºterii individuate au fost totdeaunapuse în sarcina tipsiei umane. Sã privimaceastã autodepreciere a genului uman – cuzâmbet ºi îngãduinþã, ºi sã trecem mai de-parte“38. Aºadar, ambii gânditori ardelenifac o apãrare, o apologie a omului ºi arun-cã, mai rezervat sau mai pãtimaº, vina ºianatema asupra divinului.

    Afinitãþile continuã ºi atunci când, din-colo de predominantele însuºiri demonicece caracterizeazã cele douã divinitãþi, pu-tem sesiza unele vagi atribute pozitive. Ast-

    fel, Marele Anonim, prin cenzura ºi frâne-le transcendente, are în vedere nu doar bi-nele sãu, ci ºi al creaturii sale. La rândulsãu, Demiurgul cel rãu e util pentru cã faceviaþa posibilã, putându-i-se arunca în cârcãtoate handicapurile umane. Asemeni Mare-lui Anonim, Demiurgul cel rãu este stãpâ-nit deopotrivã de rãu ºi de bine: „aºa se ex-plicã de ce creaþiunea nu poate fi pede-a-dreptul rea“39.

    Paralelismul se menþine ºi în momentulcând observãm cã explicaþiile aduse de ceidoi filosofi români sunt de facturã miticã ºimai puþin ºtiinþificã. În Diferenþialele divi-ne suntem din start atenþionaþi cã nu avemde-a face cu o certitudine, o evidenþã sau„dogmã“, ci cu un „mit metafizic“40, adicão încercare transsemnificativã prin care tin-dem sã ghicim ceea ce se aflã dincolo debariera transcendentã. Filosoful-poet îºi reiapoziþia ºi în Fiinþa istoricã, când spune cãmetafizica sa n-are pretenþia adecvaþiei ab-solute, fiind perfect lucid ºi conºtient defaptul cã „îmbinã“ filosofia cu mitul. „Ideeadespre Marele Anonim – afirmã autorul –este un produs mitic-filosofic al gândiriinoastre; am putea spune al imaginaþiei noa-stre cãutãtoare de sensuri.“41 Cioran, la fel,nu vede în teoria despre Demiurgul cel rãuun adevãr indubitabil, ci o explicaþie plau-zibilã ºi salvatoare pentru cel care nu poateaccepta dezordinea lucrurilor fãrã o anu-mitã raþiune. Astfel, într-una din convorbi-rile sale, filosoful neantului afirma:

    Trebuie sã recunosc cã m-am ocupat mult deimaginea acestui Dumnezeu rãu numaifiindcã o asemenea viziune despre istorialumii te poate uºura. Ajungi sã înþelegi ºi sãexplici totul cu ajutorul ei. Ideea Dumnezeu-lui rãu este, desigur, un remediu miraculos,însã ea este o portiþã de scãpare pentru celce nu poate trãi afirmarea fãrã precedent arãului, fãrã sã aibã o explicaþie a ei42.

    Rezultatul la care ajungem în urmascurtului exerciþiu comparativ întreprinseste acela cã în spatele deosebirilor dintresistemul blagian ºi fragmentul cioranianîntâlnim un front comun de abordare a di-vinitãþii, ambii gânditori ardeleni fiind mar-caþi de acelaºi fond originar nelatin impreg-nat de elemente bogomilice. Totuºi, înacelaºi timp, trebuie sã avem în vedere dis-tincþia netã dintre cele douã viziuni meta-fizice, care posedã moduri extrem de dife-rite în inferarea premiselor date. Blaga îºiconstruieºte raþionamentele prin interme-diul intelectului, care devine însã mai supluºi mai elastic, adicã ecstatic, în vreme cefilosoful disperãrii foloseºte o logicã a sân-gelui ce nu poate duce la construirea argu-mentatã a unui sistem, ci doar la cugetãri„sugrumate“, care tind sã-ºi întemeiezeconcluziile prin repetarea lor la modulobsesiv ºi expresiv.

    Note1. „Amintirile noastre din copilãria petrecutã

    la sat coincid desigur cu ale celor mai mulþidintre cititori. Ne aducem aminte: vedeamsatul aºezat oarecum înadins în jurul bise-ricii ºi al cimitirului, adicã în jurul luiDumnezeu ºi al morþilor.“ Lucian Blaga,Geneza metaforei ºi sensul culturii, în Trilogiaculturii, Opere 9, Bucureºti: Editura Mi-nerva, 1983, p. 339.

    2. Censura transcendentã, în Trilogia cunoaºte-rii, Opere 8, Bucureºti: Editura Minerva,1983, p. 454; Emil Cioran, Cãderea întimp, traducere din francezã de IrinaMavrodin, Bucureºti: Editura Humanitas,1994, p. 143-160.

    3. Lucian Blaga, Diferenþialele divine, în Trilo-gia cosmologicã, Opere 11, Bucureºti: Edi-tura Minerva, 1988, p. 65.

    4. Ibidem, p. 66.5. Ion Bãlu, Opera lui Lucian Blaga, Bucu-

    reºti: Editura Albatros, 1997, p. 315.6. Blaga, Diferenþialele divine, p. 104.7. Ibidem, p. 67.8. Ibidem, p. 71.9. Ibidem, p. 93.

    10. Ibidem, p. 154.11. Ibidem, p. 106.12. Idem, „Revolta fondului nostru nelatin“, in

    Gândirea, I, 1921, nr. 10, p. 181-182; v.Ceasornicul de nisip, Cluj: Editura Dacia,1973, p. 47-50.

    13. Emil Cioran, „Maglavitul ºi cealaltã Româ-nie“, in Vremea, VIII, nr. 408, octombrie1935, p. 3; v. Singurãtate ºi destin, Bucu-reºti: Editura Humanitas, 1991, p. 288.

    14. Blaga, „Revolta fondului nostru nelatin“,p. 48.

    15. Idem, „Fârtate ºi nefârtate“, in Isvoade, Bu-cureºti: Editura Minerva, 1972, p. 208-210.

    16. Ibidem, p. 209.17. Lucian Blaga, „Marele orb“, in Isvoade, p.

    224-228.18. Blaga, „Fârtate ºi nefârtate“, p. 208.19. Blaga, „Marele orb“, p. 226.20. Blaga, „Fârtate ºi nefârtate“, p.210.21. Blaga, Censura transcendentã, p. 542.22. Emil Cioran, Caiete III, traducere din fran-

    cezã de Emanoil Marcu ºi Vlad Russo, Bu-cureºti: Editura Humanitas, 1999, p. 68.

    23. Emil Cioran, Amurgul gândurilor, Bucu-reºti: Editura Humanitas, 1998, p. 115,85.

    24. Emil Cioran, Demiurgul cel rãu, traduceredin francezã de Irina Bãdescu, Bucureºti:Editura Humanitas, 1997, p. 8-9.

    25. Emil Cioran, Lacrimi ºi sfinþi, Bucureºti:Editura Humanitas, 1991, p. 56.

    26. Emil Cioran, Demiurgul cel rãu, p. 15.27. Emil Cioran, Caiete I, traducere din fran-

    cezã de Emanoil Marcu ºi Vlad Russo, Bu-cureºti: Editura Humanitas, 1999, p. 236.

    28. Emil Cioran, Istorie ºi utopie, traducere dinfrancezã de Emanoil Marcu, Bucureºti:Editura Humanitas, 1997, p.78-79.

    29. Cioran, Amurgul gândurilor, p. 115.30. Cioran, Caiete I, p. 79.31. Cioran, Caiete III, p. 116.32. Emil Cioran, Despre neajunsul de-a te fi nãs-

    cut, traducere din francezã de Florin Sicoe,Bucureºti: Editura Humanitas, 2006, p.23.

    33. Emil Cioran, Silogismele amãrãciunii, tra-ducere din francezã de Nicolae Bârna, Bu-cureºti: Editura Humanitas, 2002, p. 78.

    34. Emil Cioran, Scrisori cãtre cei de-acasã, tra-ducere din francezã de Tania Radu, Bucu-reºti: Editura Humanitas, 1995, p. 31.

    35. Ibidem, p. 71.36. Cioran, Caiete III, p. 69.37. Cioran, Lacrimi ºi sfinþi, p. 174.38. Blaga, Censura transcendentã, p. 481.39. Cioran, Demiurgul cel rãu, p. 9.40. Blaga, Diferenþialele divine, p. 6.41. Lucian Blaga, Fiinþa istoricã, în Trilogia

    cosmologicã, Opere 11, Bucureºti: EdituraMinerva, 1988, p. 489.

    42. Convorbiri cu Cioran, Bucureºti: EdituraHumanitas, 1993, p. 123-124.

    6 • APOSTROF

    Avangarda rusã

    Tinerii însurãþei (cu ochii ca prunele în beatitudine de compot),Cu ei e mãmica într-un pãtat capot:Intrat-au în cupeu.

    Cu geamantanele m-au înghesuit în ungher,Pe poliþi – cutii, sub divane – boccele fel

    de fel.Ne urnim. Plecãm.

    El ºoptea ceva, ea hohoteaªi, întorcându-se cu spatele, mama muºcaDintr-o parã-prãsadã.

    El mâna-i strângea uºor, ea – se jena...Barem de s-ar fi-necat cu-mbucãtura

    maicã-sa!O, dacã s-ar întâmpla!...

    Scotocesc în rucsac: „un dicþionar – scris-oral“,

    Cãrþi: iluzii în pãtrãþele de percal...Ce plictisealã...

    Vagoanele-i cântau melodia fãrã cuvinte.În jur, amurgul se aºternea cuminte.Plic-plictisealã...

    Tãcut, priveam spre stinsele depãrtãri.„Pentru ei“, seara aprindea stele ºi arãtãri...Bine’nþeles, „pentru ei“!

    Traducere ºi antologie de

    ÎnsurãþeiSighizmund Krjijanovski

    (1887-1950)

  • Nod

    Talazuri adunate în mine din sfârºitul cum e începutulspre mâna ta m-au purtat cu vata umezitã de esenþedin vârful beþiºorului dãruit de indianulce-mi striga din priviricã ziua de mâine e din nisipA identificat în nodul baticuluifãcut deasupra urechii stângicând te-apropiai ca ºi cum te-ai îndepãrtanodurile rãzboaielordin Centrul de mãtãsuri din Varanasiori cele din carpetele aurite expuse în Muzeul Kohinoorsau din Manufactura de bumbac ºi caºmir din Jaipur ?Tot baticul era vinovat(doar creºtetul ºi fruntea erau acoperitecolþurile se prelingeau pe gât, umeri, piept –izvoare într-o singurã fântânã)pentru preferinþa bãºtinaºilor de-a ne poza împreunãNorul strigã nor?Ai recunoscut parfumul trandafiruluiFoºnet de dorinþã, grai de pasminaameninþau aurora nopþii din mine,hotarele prãpastieiEram Templul Erotic dintr-un singur bloc de calcardescoperit în Jungla din Khajuraho(Tantriºtii susþin cã atingi transcendentul prin sex ºi inimã)Cu capul gutuie pe umãr ochii mãrunþeau oglinzi, grãdina de ºofran, cleºtarulAºteptai sã-ºi deschidã buzele scoicasã-i rãpeºti mãrgãritarul

    Frigul, umbra

    Eu n-am legat ºnur la Mormântul Sf. Salim Chistidin oraºul Fatehpur Sikrinu pentru cã mi-ar fi fost teamãde fantomele acelui centru de energie negativãsau de oamenii morþi acoloci pentru cã aripile dorinþei sunt frânteDupã împlinire trebuia sã-l dezlegenu neapãrat cine l-a ºi legatN-am râvnit nici bijuteriile reginei cu carem-a împodobit pentru o clipã patronul Muzeului KohinoorEu vãd numai înãuntru ca ºi cum m-aº fi topit în miezul valului din cerulcu ochii Brahmaputrei zãritOh, pânda celor fericiþi!În veºminte de pãun pãºeampe cea mai mare Poartã a Indiei fãrã a folosi pumnii(oricum ei sunt nu pentru a deschideci pentru a astupa golul)Broderiile de marmurã ale palatelorle priveam prin ochelari înmuguriþiAprindeam rugul singurã ca-n trecutNici în Panch Mahal nu m-am jucat „de-a ascunselea“ca doamnele din haremnesimþind protecþia lui Viºnuori a întrupãrilor sale – Kriºna, Rama(Poeta Mira Bai îl adora pe Kriºna!)E prea târziu când gãsesc ce-am pierdutMagnolie rugându-se printre arabescuri de normi-e suficient frigul pentru a vieþuiMi-e necesarã umbra pentru a înflori

    Nunta nepalezã

    Mirele ce încã nu ºi-a cunoscut mireasa inventa curburi în maºina prinsã în nãvodul de flori fãrã pãcat(La palatul regal au fost uciºi zece apropiaþi ai regelui)Ardere de viu – cãsãtoriile sunt aranjateSe consultã ºi astrologulMã rãsfirã cântec de lotuºiMaºina înainta ca ºi prima ninsoare pe lunãbãieþi ºi fete dansând în faþa ei în ritmul instrumentelor tradiþio-nale„Viaþa e una“ a vrut sã spunã Budha þinând degetul în susÎn sari –culorile poieniþei în care visaicând în somn te-am mângâiat;petalele mãrii când m-ai ascunsîn brazda ei ca pe-o sãmânþã;vãpaia codrilorcând norul din tine a plouat;pãrul legat de raze rãpite din izvor;cer scuturat de brãþãri, inele, cercei, salbebindi pe fruntede cel care vegheazã nopþi albeCuvinte de prisos aduse de vântul pornit din toate direcþiileau rupt împletitura Pãºea spre locul întâlnirii risipind parfum de zorisub o ramã cât cearceaful þinutã la colþuri de patru flãcãi de marginile ei fiind prins nãvodul aceloraºi floriEa – într-o ºoaptã ascunsã de un grup de tinere surâzând cât un zvâcnet de aripã þintitãPe unde-au trecut iarba era-n flãcãriridurile apei rãsturnau sãlciiLuminã dãruitã de fulger pe care-l respiriCum vor suna mantiile roºii, turbanul, coroanacând vor fi fãrâmiþate pietrele preþioasesub greutate de aripi, de nori, de priviri?

    Zeiþa vie

    Ochii lui Budha de pe templul Swayambunathsau ai regilor nepalezi încoronaþi în Templul Hanuman Dhokaîi urmãreau pe cei din ªcoala de Picturã BudhistãCunoºteau limba celor din jur ?Aveau o singurã faþã – erau marea ?Templul Kasthamandap fusese construit dintr-un singur arboreNu cel cu frunze folosite combustibil pentru maºiniNici cel cu frunze – farfurii în ceremoniapentru prosperitatea familiei hinduseO binecuvântare erau privirile zeiþei vii din Templul KumariLa cinci ani trecuse probele (a bãut ºi sângele animalului înjun-ghiat)Al ei o va readuce în lume la paisprezece aniGrãdini vâsleau spre cerDin rana deschisã cu surâs de împrumutfãptura de gheaþã se scurseCe a visat sub plapuma de nori când alergape cãrãri dinspre nicãieri strigând dupã ajutor?Cãlca prin zvâcnet de vene în Stupa BudhnathFremãta în sticla lacurilor din PokharaPãºea peste pietre neîmblânziteAud cum se frânge degetul arãtãtor

    Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 7

    Poeme de

  • 8 • APOSTROF

    Lectura din/de interior

    POEZIA VIE este un volumde „eseuri despre poeþi,de la Gellu Naum la gene-raþia ’90“, cum îl descriesuccint autorul însuºi. Cu-vântul înainte spune, dealtminteri, extrem de clar,ce urmeazã sã gãsim întrecopertele acestei cãrþi (Poe-zia vie, Bucureºti: EdituraCartea Româneascã, 2008, 302 pagini) – ese-uri monografice despre douãzeci de poeþiaparþinând câtorva generaþii: Gellu Naum,ªtefan Aug. Doinaº, Leonid Dimov, PetreStoica, Mircea Ivãnescu, Ileana Mãlãncioiu,Virgil Mazilescu, Nicolae Prelipceanu, IonPop, Adrian Popescu, Ion Mircea, DinuFlãmând, Gabriel Chifu, Traian T. Coºovei,Ion Stratan, Mariana Marin, Bogdan Ghiu,Marta Petreu, Marian Drãghici ºi Ioan Es.Pop. Criteriul selecþiei e ºi el numit: eseulbazat pe o antologie. Preferinþele criticuluicând e vorba despre poezia contemporanãsunt, neîndoielnic, mai multe, iar cei douã-zeci nu ocupã neapãrat primele 20 de locu-ri în ierarhia sa personalã. N-a intenþionatsã realizeze o panoramã, istoria literarã îisecondeazã comentariile discret, gata sã re-þinã repere ºi eºalonãri, cum se întâmplãfiresc cu orice eseu critic. În plus, „Ceea cem-a interesat, cu precãdere, în aceste eseu-ri (ºi aici îmi recunosc o oarecare continui-tate de perspectivã) e poziþia eului carescrie, fiinþa atât sensibilã, cât ºi lingvisticã.M-am bazat îndeobºte pe o lecturã lentã,pe o lecturã din interior, favorabilã nuanþe-lor, oscilaþiilor ºi contradicþiilor, ca ºi mo-mentelor forte din textele poetice avute învedere. S-ar putea depista, în aceastã pri-vinþã, apropieri de ceea ce s-a numit criticaconºtiinþei, critica simpateticã, critica deidentificare, critica imaginarului – printrepuþinele moduri de lecturã care s-au apli-cat, cu folos ºi rezultate remarcabile, asupratextelor poeziei moderne“. Lectura lentãignorã temporar sintaxa, atentã la morfo-logia verbalã ºi umanã, luând când ºi cânddistanþã pentru a verifica, în reveniri la por-tretul-robot al scriitorului comentat, vala-bilitatea descoperirilor de scufundãtor. Maimult, lectura lentã fixatã pe/informatã de otemã poate preschimba adesea textul celui-lalt în oglindã, aºa încât ceea ce vezi acoloe, nu de puþine ori, propriul tãu chip. Dacãpui întrebarea potrivitã ºi o repeþi insistent,existã riscul ca rãspunsurile sã fie concesiiale realitãþii faþã de obsesiva ta cãutare. Ale-gând sã-ºi urmeze obsesiile hermeneutice –acea „oarecare continuitate de perspecti-vã“ –, Dan Cristea îºi asumã de la bun înce-put acest risc, conºtient cã nu e nimic alt-ceva decât preþul oricãrei interpretãri critice(interpretãri umane, în ce el din urmã).

    Fiecare poet e descris cu toate simpto-mele scrisului sãu ºi ale epocii sale, dar poe-mele fiecãruia sunt, în principal, materia încare se exerseazã – lent, degustând detaliiale versúrei ºi luînd-o mereu de la capãt –o pre-judecatã exegeticã. Interesat de eulpoetic, de eul care scrie, eseistul identificãpretutindeni feþe, alteri, polivalenþe ºi poli-fonii, multiplicãri ºi scindãri. Exagerarea ºiuniformizarea sunt, însã, aparente. Mai în-tâi cã tema e, poate, „cea mai“ intrinsecãpoeziei. Subiectivitatea ºi mãºtile sale ver-bale/textuale definesc chiar esenþa terito-riului liric. Martor, printre alþii, e ªtefanAug. Doinaº, „cel mai complex analist alfenomenului liric ºi al creativitãþii poeti-ce“ în opinia criticului: „Mãºtile reprezintãprincipiul însuºi al lirismului“.

    Pe de altã parte, e loc comun pentruoricine a încercat critica tematistã, cã reali-tatea (în cazul acesta, poezia celor 20, darputeau fi convocaþi, desigur, mai mulþi orimai puþini, cu aceleaºi rezultate) rãspundeneaºteptat de supusã ori de câte ori grila esuficient de aþintitã ºi de hotãrâtã, adicãdelimitatã decis prin câteva constante ºi ti-pare. De aceea, „aceste departajãri nu în-seamnã nicidecum judecãþi de valoare [...],ci þin seama doar de ponderea pe care, înfiecare din ele, o au motivele ºi imaginilerecurente“. Instrumentarul se adapteazã fie-cãrei personalitãþi în parte, dar identifica-rea temei conteazã în primul rând. Poeziavie nu urmãreºte sã inventarieze treceri din-tr-un teritoriu în altul, contaminãri ºi înru-diri, prelungiri ale temei de la o generaþiela alta. Deºi nu lipsesc asemenea precizãri,fiecare poet e o singurãtate, acceptatã caatare ºi cercetatã din perspectiva vocilor lacare apeleazã pentru a controla ºi populachiar aceastã singurãtate definitorie. Eseu-rile sunt variaþiuni pe aceeaºi temã. Eseistulle întâmpinã cu propria singurãtate. Nucred cã e întâmplãtoare absenþa vocilor cri-tice complementare. Interpretarea utilizea-zã, desigur, toatã biblioteca criticã, dar olasã în surdinã. Trimiterile la alte lecturisunt cu totul rare. Tocmai aceastã fixarequasi autistã, aº zice, pe tema predilectãconferã unitate volumului. E vorba despreo verificare în plus a ipotezelor proprii deinterpretare a poeziei româneºti.

    De la debutul cu Un an de poezie (1974),trecând prin Arcadia imaginarã (1977),Faptul de a scrie (1977), pânã la Versiune ºisubversiune, 1999, varianta româneascã atezei de doctorat susþinute la Iowa (apãrutãîn englezã în 1996), ºi Autorul ºi Ficþiunileeului (2004) – þinta ultimã ºi mãrturisitãe problematica eului. Definirea ºi redefini-rea staturii ºi ipostazelor eului scriptor. Cumam spus deja, avem de-a face ºi cu o des-criere de sine a eseistului. Scriitor ºi el ca ºiceilalþi, criticul se lasã în voia subiectivitãþiiprivirii sale obiective. Poeþii, deºi au partede descrieri pe larg, subtile ºi incitante, suntpretexte alese (adicã selectate ºi de eseist, ºide istoria literarã) pentru nuanþat o anume

    idee în sensul cel mai legitim pre-conce-putã: orice cercetare pleacã de la o ipotezãºi cautã confirmãri. Eseistul nu se pune ne-apãrat în pielea poetului pentru a-i descifraportretul de adâncime, ci supune poemeleacestuia propriei costumaþii critice. Mãºtilese ivesc atunci în straturi, ca într-un penti-mento dublu, multiplu, antrenând poetul,eseistul, cititorul.

    Din perspectiva temei, cartea traver-seazã douãzeci de „proprietãþi“ poetice, lenoteazã semnele de relief, cu trãsãturi,motive, figuri ºi metafore obsesive, adastãmolipsitor asupra vreunui detaliu ºi, desi-gur, le topografiazã pe cele subsumabiletemei. Gellu Naum deschide volumul cu„epopeea pelerinajului vizionar ºi iniþiatic“.La Doinaº: „Eul apare ca o nomenclaturã,ca o declinare de euri, ca un spaþiu-formãsurprins într-o miºcare de transfer ºi de în-corporare vertiginos acceleratã“. Cataloguleului din poezia lui Petre Stoica deconspirã„o adevãratã bulimie textualã a identitãþii“.La Virgil Mazilescu, dramatismul poeme-lor ºi chiar „un uºor aer de teatralitate“exaltã rolul „mãºtilor“. La Gabriel Chifu,„disponibilitatea eului de a se travesti într-o multitudine de înfãþiºãri [e] o caracteri-sticã a universului autofictiv“ specific auto-rului. Dedublarea ºi multiplicarea euluiating scindãri tragice în poezia convulsio-natã de alteri a Marianei Marin, „care poar-tã cu sine sentimentul greu al unei fatalitãþinefaste“. Intravitalitatea morþii la IleanaMãlãncioiu – viaþa ºi moartea interfereazã,în poemele sale, „în modul cel mai surprin-zãtor“, comandând galerii de euri tensionatîntrepãtrunse. Singurãtatea populatã a luiNicolae Prelipceanu, evoluând fãrã plasãîntre derizoriu ºi sublim; „nostalgia pleni-tudinii“ la Ion Pop; „sfâºierea eurilor“ laIon Mircea, „lumea de sorginte divinã“,fundamental bunã, a lui Adrian Popescu,„cãutarea minuþioasã ºi revoltatã a iden-titãþii“ la Marta Petreu, Ioan Es. Pop ºi deel mãrturisitul „exerciþiu al spaimei, al deri-zoriului ºi al eºecului“...

    În plus, majoritatea poemelor comen-tate au fost scrise înainte de 1989. Carteaeste, cu alte cuvinte, o demonstraþie ºi unpariu. În acei „ani de dictaturã ºi cenzurã s-a scris o poezie admirabilã“. Rãul e cea maibogatã sãmânþã de poezie. Numind viepoezia celor douãzeci, le recunoaºte impli-cit valoarea ºi rezistenþa în timp ºi sperãsã fie cel care le ºi certificã, o datã în plus,accesul la Posteritate. Lista e una consa-cratã, Dan Cristea nu propune nici un nu-me nou ori discutabil. Tocmai aceastã de-la-sine-înþeleasã valoare a celor comentaþi,putând sã parã unora, mai zglobii din fire,monotonã, e calea subversivã prin care sere-introduce, cu argumente discrete ºi „su-bliminale“, un adevãr adesea contestat pri-pit ºi cu argumente extraliterare: literatu-ra românã n-a suferit rupturi notabile,vocile sale ºi-au pãstrat profunzimea ºiînãlþimea indiferent de vremurile traversa-te, continuitatea valoricã de la o generaþiela alta e semnalmentul sãu cel mai preg-nant.

  • Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 9

    Ipoteze mateine

    CARTEA LUI Ion Vianu,Investigaþii mateine (Bi-blioteca Apostrof Cluj-Na-poca/Ed. Polirom, Iaºi,2008) propune o foarteincitantã incursiune psiha-naliticã în formula existen-þialã a lui Mateiu I. Cara-giale, însã înainte de a aintra în profunzimile cuadevãrat catalitice ale volu-mului, câteva aspecte de contextualizarese cer a fi remarcate. Înainte de toate, car-tea reprezintã o foarte frumoasã dovadã desolidaritate sufleteascã personalã din parteaautorului, fiindcã textele cu tematicã simi-larã ale lui Tudor Vianu sau Matei Cãli-nescu sunt citate cu precãdere. În al doi-lea rând, dragostea pentru Bucureºti – oconstantã a admiratorilor autorilor Crailorde la Curtea-Veche – transpare ºi în volumulde faþã, ultimul sãu capitol relatând o cãlã-torie pânã la marginea Capitalei pentru adescoperi, într-un mediu citadin tulburãtorde imund pentru omul care a locuit ºi el înasemenea locuri, o stradã dedicatã lui„Matei Caragiale, scriitor“.

    Nu în ultimul rând, formula herme-neuticã a volumului, mergând din decrip-tare în decriptare, e tot o reverenþã indirectãla stilul exegetic practicat de cãtre MateiCãlinescu, dar nici cei mai tineri interpreþiai lui Mateiu nu sunt uitaþi de cãtre autor,Paul Cernat sau Angelo Mitchievici apãrândîn corpul textului ca oameni care au for-mulat ipoteze exegetice similare, fãrã a le fidus pânã la extrema sinteticã spre careaspirã Ion Vianu, care nu are cum sã evitesugestii interpretative majore mai vechi(complexul oedipian ucigãtor al lui Mateiu,decantat din aversiunea obsesivã faþã detatã, compensatã fantasmatic prin literaturãºi prin delir genealogic), ele fiind turnate,însã, în psihanaliza finã a unor explicaþiicauzale sobre, obiective, reþinute. Am chiaravut impresia, pe alocuri, cã autorul îºi re-primã speculaþii incitante, pentru a nu cã-dea în pericolul suprainterpretãrilor; pe dealtã parte, întreg complexul psihic cu carelucreazã – amendarea prin mercantilizareobsesivã a erosului de cãtre Mateiu, arivis-mul structural al acestuia, avid de onoruri,medalii ºi funcþii reale sau fantasmatice –sunt specifice unei structuri socio-cultura-le de secol XIX, prelungite în estetizãri carefac legãtura cu cel urmãtor.

    Centrul analizei îl reprezintã submina-rea concepþiei potrivit cãreia literatura ar fireprezentat pentru Mateiu I. Caragiale ofuncþie catharcticã, eliberatoare, în pofidasuccesului de public ºi de criticã de care s-au bucurat Craii încã din seara apariþieiromanului, când Ion Barbu elogia carteapentru cã ar fi o „meditaþie gravã asupraticluirii ºi aventurii Fiinþei“, ceea ce înseam-nã cã-i conferea valoarea unei experienþeontologice.

    În ce priveºte chemarea pentru literaturã –scrie foarte lucid Ion Vianu –, acea pasiuneenormã care face nu numai suportabilã, darchiar minunatã o viaþã mizerabilã în dateleei obiective, credem cã Mateiu n-a avut-o.Una din cheile care deschid înþelegerea psi-hologiei lui Mateiu se gãseºte aici, în aceas-

    tã fatalitate, a unei prea slabe vocaþii în ra-port cu talentul imens, în sentimentul apãsã-tor al unei vieþi ratate, în cãutarea neobositãa unor demnitãþi imposibil de obþinut (mi-nistru plenipotenþiar, deputat, prefect), carea însoþit pe scriitor pânã spre sfârºitul vie-þii... (p. 31)

    Afirmaþia, în alþi termeni, puþin mainuanþaþi, este reluatã la pag. 80 („...cã unuiprofesionist, atât de încercat cum este Ma-teiu, literatura îi este de un atât de slab fo-los ontologic, surprinde, fãrã sã fie inexpli-cabil“), ipoteza deconstruind foarte lucidmulte dintre volutele encomiastice ale„mateinilor“ de profesie ºi elecþiune. Dacãliteratura nu îl „salveazã“ pe autor, el con-ferind acesteia un rol mai degrabã tran-zacþional în eternul proces de concurenþãresentimentarã intentat tatãlui, atunci ceanume o face? Ion D. Gherea, citat la pag.18-19, sugereazã cã ar fi sindromul de rol,obsesia lui Matei de a se oferi ca imaginecelorlalþi, aspect pe care l-au relevat toþi ceicare au rememorat întâlniri cu autorulCrailor, citând vestimentaþii studiat-deri-zorii, date biografice inventate sau mega-lomanii atent controlate, practicate subtil,cu intensitatea omului care, în prelungireastilisticii decadente pe care o practica, con-cepea propria lui persoanã ca operã de artã.Ion D. Gherea scrie despre o „pozã sata-nicã, învãþatã din Baudelaire, Villiers del’Isle Adam ºi mai ales Barbey D’Aurevilly,pentru care Mateiu avea o mare admiraþie“(p. 19), Ion Vianu decantând sugestia îndirecþia unei – am putea spune – melan-colii compensative de tip livresc: în orice arface, Mateiu I. Caragiale se priveºte pe sinenarcisiac, în oglindã, ca ºi cum ar fi perso-najul – ºi nu creatorul unei literaturi (nuvieþi!) care i s-a dat prin naºtere.

    În acest sens, modelul pare sã fie unulde secol XIX: arivism împins pânã la crimã,pentru a-ºi surmonta condiþia materialãumilã, ceea ce ne duce cu gândul pânã laDostoievski, pistã hermeneuticã analogicãpe care Ion Vianu nu o parcurge, în ciudasimilitudinii dintre „spovedania“ lui Stav-roghin din Fraþii Karamazov, paricidul im-plicit pe care solidaritatea dintre cei treifraþi îl presupune ºi „spovedania“ pe careMateiu I. Caragiale o aºeazã în corpul Crai-lor de Curtea-Veche. Întrebarea care se pune,în cazul acestuia din urmã, pare legitimã:un om cu un deficit existenþial mistuitor,cum a fost Mateiu, cu energii canalizateexclusiv în direcþii în ultimã instanþã deri-zorii (obþinerea de funcþii ºi de medalioa-ne, aristocratism achizitiv ºi fantasmatic),ar fi capabil de vârful de sarcinã pe care îlpresupune imaginarea unei crime ºi duce-rea ei la bun-sfârºit? Mergând pe extra-polãri de ordin psihanalitic, Ion Vianudemonstreazã, cu o subtilã acuitate, cã ipo-teza crimei salvatoare – în ordine mercan-tilã – nu a lipsit, strict pragmatic, din viaþaprofundã a lui Mateiu, conotatã fiind, însubsidiar, cu fantasma paricidului prin dele-gaþie.

    Douã nuclee psihice dominã – demon-streazã Ion Vianu – dinamica psihicã deprofunzime a autorului Crailor: modelulcomportamental din romanul Arivistul, deFélicien Champsaur (1902), despre care –scrie autorul „avem dovada [...] cã a exer-citat o influenþã durabilã asupra lui Mateiu,mai mult, cã a fost o referinþã fundamen-talã“ (pp. 52-53) ºi relaþia cu moºierul Ale-xandru Bogdan-Piteºti, cel care publicã zia-

    rul Seara, influenþat de cãtre GheorgheGrigore Cantacuzino, oponentul virulent allui Take Ionescu, mondenitate electivã foar-te profitabilã pentru Mateiu (Bogdan-Piteºti îi împrumutã adesea bani, evidenþaacestora fiind stornatã la moartea „magna-tului“, prin intermediul cãreia el ajunge înconflict latent (apoi deschis..) cu ministrulAl. Bãdãrãu, takist, al cãrui ºef de cabinetera. Surmontându-ºi aversiunea iniþialã faþãde metresa lui Bogdan-Piteºti, Mateiu ajun-ge în situaþia unui „asasin in potentia“,datoritã unui posibil rapt financiar pe care,în cele din urmã, nu îl executã. Bogdan-Piteºti, asimilat de cãtre Ion Vianu lui Pa-ºadia, din Craii..., joacã pentru Mateiu ro-lul unui tatã electiv:

    Putem sã admitem cã Paºadia este, pentruMateiu, o figurã paternã. [...] Portretul luiPaºadia prezintã multe analogii cu cel al luiBogdan-Piteºti. Originile familiale obscure,amestecul de occidentalism rafinat ºi de vio-lenþã balcanicã, estetismul extrem ºi relaþiileinterlope, practica extensivã a viciului, bãnu-iala de crimã ne îngãduie aceastã apropiere.(p. 48)

    Acuzându-ºi tatãl real, o viaþã întreagã,pentru vina de a-l fi lipsit de o parte consi-derabilã de avere moºtenitã, Mateiu areposibilitatea sã-l „pedeapseascã“ prin inter-mediul paricidului proiectat asupra luiBogdan-Piteºti, Craii de Curtea-Veche deve-nind astfel – din nou: ca Fraþii Karamazov,al lui Dostoievski – romanul unui paricidproiectiv, prin intermediul scindãrii dintreun tatã ideal (Paºadia) ºi un tatã „real“(Pirgu).

    Dacã despre complexul oedipian al luiMateiu critica a tot vorbit, subiectul fiindoarecum inevitabil, frumoasa demonstraþiea lui Ion Vianu insistã pe douã dimensiunipsihologice adiacente, a cãror importanþãpare sã fi fost decisivã în economia psihicãa lui Mateiu. Întâi, pe sindromul de rol îm-prumutat din Arivistul lui Champsaur, careface din autorul Crailor, oricum am privilucrurile, un personaj de secol XIX, obse-siile sale paseiste, vizibile mai ales în heral-dicã, indicând de asemenea crepusculul desecol XIX al unei aristocraþii degenerescen-te. A doua dimensiune o reprezintã banul,obsesia de a scãpa de sãrãcie, mai puternicãdecât literatura (!), pe care Mateiu o rezolvãîntrucâtva – aratã Ion Vianu – prin „desca-nalierea“ prilejuitã de cãsãtoria cu MaricaSion. În centrul complexului se aflã, însã,din nou banul, adicã o stilisticã economicãºi psihicã de secol XIX, în absenþa cãruiafiul care se vede obligat sã-ºi ascundã mamaîn grajdul Margaretei Miller-Verghi rese-mantizeazã idealul în abjecþie, proiectân-du-l în cele mai adânci cotloane ale abjec-þiei. Autentic exerciþiu psihanalitic fiind,cartea lui Ion Vianu marcheazã ºi indiciileieºirii la luminã (a „descanalierii” lui Mateiudin ultimele sale luni de viaþã), realizând înacest fel un ciclu demonstrativ complet.

  • 10 • APOSTROF

    C ONSTANÞA BUZEA nuface parte dintre po-eþii sonori care ies larampã cu orice prilej,dornici sã se remarce cuorice preþ, capabilã sã-ºimanifeste civismul înorice circumstanþe, fãrãcomplexe (ori de-a drep-tul cu trufie). Consecven-tã cu o vocaþie ºi un stilal prezenþei publice, autoarea ocupã, de de-cenii, colþuri de paginã, deschizându-secãtre noile talente, bucuroasã sã comente-ze ºi sã publice texte de substanþã, dar maiales îngrijindu-se de propria lirã cu tandrãprofesionalitate. Sã ai o sensibilitate maidegrabã romanticã ºi sã o explorezi în con-sonanþã cu o retoricã poeticã proprie numaiþie, în epoci de contorsiune infinitã, pre-cum a noastrã, este o provocare menitã sãîþi ocupe toatã viaþa, dacã îi acorzi atenþiacuvenitã. Or, exact asta pare sã facã ºi Con-stanþa Buzea. Mãrturia vine în volumul Ro-ua plural (ed. a II-a, adãugitã, Bucureºti:Ed. Vinea, 2007, 266 pagini), în seria„Scriitori români contemporani“, colecþia„Ediþii definitive“. Autoarea a publicatpânã astãzi mai bine de douãzeci de volu-me de versuri, astfel încât selecþia oferitãlecturii rãmâne una severã, din perspecti-va unei vârste ºi a unui moment în evoluþiapersonalã, chiar dacã decalajele sub raporttehnic ori mutaþiile tematice ºi de angulaþiemasive nu pot fi decât cu dificultate obser-vate. Arta poeticã, profesiunea de credinþãdezvãluitã de textul confesiv, în prozã, dinfinalul volumului Roua plural joacã pe sfia-la cucernicã, atribuind poeziei un caracterdivin, periculos de negat sau de denigrat(„A ignora poezia, a o dispreþui ºi chiar ao urî e ca ºi când te-ai arãta cu orgoliu ateu.A nu o citi cu bucurie ºi cu folos echiva-leazã cu a-l alunga pe Dumnezeu“). În con-secinþã, „Poezia este har, este duh, este dar,ºi atunci când poetul o zideºte pe hârtie, ºiatunci când cititorul o gãseºte ºi o preþu-ieºte“.

    Într-adevãr, încã de la Hesiod, una din-tre tradiþiile viguroase ale tulpinii lirice aliteraturii rãmâne cea de sorginte ºi inspi-raþie metafizicã, religioasã. Nici mãcar mo-dernitatea nu a vãzut diminuându-i-se ro-lul, deºi de-acum veneau timpuri aledezvrãjirii lumii, ale laicizãrii societãþii ºiale desacralizãrii instituþionale. În poezieînsã, acest curent a dobândit noi temeiuriprin excelenþa lui Hölderlin ºi Novalis, darºi prin aporturile eseistice ale unor istoricide felul lui Dodds ori prin filosofia hei-deggerianã, care i-a oferit noi contraforþiteoretici.

    Aºezând tipologic într-o asemenea filia-þie poezia Constanþei Buzea, câteva con-secinþe asupra abordãrii ei poetice devinimediat perceptibile. Nu este vorba despreo liricã alimentatã de pretexte epice – anec-dotã, poantã –, nu încape în ea distanþa-rea ironicã ori sarcasmul, nu se pariatã peinovaþia lexicalã ori conceptualã ºi, în gene-ral, ideea de originalitate nu este preþuitãca un bun de cãpãtâi. Individualitatea unuistil poetic vine dintr-o spunere subordonatãnevoii de a reflecta cât mai transparent cuputinþã – de unde apelul la cuvintele uzua-le, desprãfuite atent prin recontextualizareºi scoatere din banal – strãlucirea imaterialã,mai degrabã ºovãielnicã ºi fragilã, a per-cepþiei asupra lucrurilor ºi fenomenelor.Gândurile pot pãrea, în versurile poetei,niºte formulãri ce sintetizeazã ºi expun de-cantãrile unor ruminaþii, elaborate de con-ºtiinþã ºi sensibilitate subîntinse de ideeacreºtinã a iubirii, de ritualizarea cotidianu-lui în virtutea unei subordonãri faþã de sen-suri ºi scopuri mai înalt spirituale, chiardacã tãinuite din pudoare, niºte prefirãridintr-un ºuvoi ce nu se întrerupe decâttemporar, întâmplãtor aproape, la capãtulunei poezii. De aici ºi aerul de continuita-te între diversele volume ºi poeme, de-alungul anilor ºi schimbãrilor de stare bio-graficã.

    Desigur, nu vorbim aici nici de expe-rienþa liricã a lui Dosoftei, nici de cea aSfintei Teresa din Ávila sau a Sfântului Ioanal Crucii. Poezia Constanþei Buzea nu esteo pledoarie ancilarã pentru mersul la bise-ricã, ci mai degrabã întruparea unei senti-ment al apartenenþei la marele mister înspatele cãruia se aflã Creatorul acestei lumi.Lirica autoarei este incompatibilã cu urâ-tul, cu valorile estetice ale „florilor de muci-gai“, cu paradisurile artificiale, cãci panacare scrie este impregnatã de beþia lumi-noasã a marilor fluide transcendente, a pre-simþirii ºi proximitãþii lor în cele mai umilecondiþii ale vieþii de zi cu zi, chiar.

    Nu trebuie crezut cã lirica luminii ºi atransparenþei, în cadrul cãreia ºi cea pe careo scrie Constanþa Buzea pare sã deþinã un

    loc, se oferã privirilor cu uºurinþã. Dezvã-luirile sunt mai puþin favorizate decât învã-luirile, în cazul ei. Lumina nu face cute ºinici nu permite perspectiva. Adâncimea ºiînãlþimea se anuleazã sub aparenþa unordezvoltãri oarecum geometrice. Din acestpunct de vedere, Constanþa Buzea este obizantinã, versurile ei se înºiruie precumpietrele care alcãtuiesc mozaicul imperialde la Ravenna.

    Unul dintre avantajele acestei bune aºe-zãri în poezia care, de câteva decenii, îºicontinuã desfãºurarea este acela cã ea nu seofileºte ºi nu dobândeºte arome circum-stanþiale. Modele nu o ating, devalorizãri-le o ocolesc. În acelaºi timp însã, cum eraºi de aºteptat, versul de felul acesta rãmâneoarecum suspendat între azi, mâine ºi ieri,urmele epicului trec fugare pe lângã cuvin-te, parfumurile se conþin ºi pluralitatea lorrãmâne secretã, fiind fin distilatã într-o boa-re ce poartã aerul simplitãþii.

    Atunci când ne întrebãm ce anume buns-a putut naºte în anii de comunism atroce,dar ºi tern, gri, înnebunitor, o parte din rãs-puns vine, fãrã îndoialã, dinspre Constan-þa Buzea. Vocea ei nu prinde nici izul defornãialã nesuferitã pe care, uneori, cânta-rea popeascã a lui Ioan Alexandru o vãdea,împotriva voinþei poetului. Aidoma profe-siunii de credinþã a martorilor lui Iehova,ºi în cazul Constanþei Buzea bisericã esteacolo unde se aflã poeta însãºi; vocea ei li-ricã.

    Este de crezut cã volumele urmãtoarevor aduce eventuale înnoiri la nivelul reto-ricii, poate chiar ºi al mobilierului imago-logic al poemului, dar nicidecum în stra-turile profunde ce se doresc communicate.Metanoia poetei s-a produs atât de devre-me, încât se prea poate ca nici ea sã nu fifost pe atunci acasã. Cum Roua plural mar-cheazã vederea unui câmp auroral alcãtuitdintr-o mulþime de fire vegetale tremurân-de, nezvântat încã de razele soarelui de di-mineaþã, pãstrând urma lichidã a unei atin-geri termice din alt regn, cred cã titlulantologiei în care Constanþa Buzea se reca-pituleazã pe sine este bine ales; un adevã-rat blazon izbutit pentru o stare poeticãimponderabilã, susþinut de piloni forte aiinvizibilului.

    Invizibil ºi delicateþe

    Cãrþi primite laredacþie

    • Carmen Muºat, Strategiilesubversiunii. Incursiuni înproza postmodernã, ediþia aII-a, Bucureºti: EdituraCartea Româneascã, 2008.

  • Dar Hades este la fel ca Dionis în a cãrui onoare înnebunesc ºi þin sãrbãtoarea burdufului de vin

    HERACLIT, fragm. 15

    Iªi atunci dinspre mare s-a auzit un râsÎn tãcerea pietroasã ºi udãÎn fântânile cântându-ºi seteaCãrãmidã înghiþind cãrãmidãªi dinspre pridvorul casei bãtrâneCântecul aspru al morþilorÎnchise gura de fierPeste albia cu dinþi de beton,Panglica apei sfâºiind þãrmul.

    Seva lumii întregi se scufundã.Mi-e sete, mâncând sare coaptã de soare.

    Cunoaºtem începutul în rãmas-bunªi în început ne ºtim sfârºitul.ªi început ºi sfârºit sunt numai rãmas-bunA treia lepãdare a cojii efemereªi a buretelui cu oþetStors în ceaºca goalã a zilei.O consolator dolenti animae, eleyson.

    Primãvara în Eleutherai când spulberarea braduluiSãdeºte corãbiile zeului în pântecele vântuluiAm urcat la prova împovãratã, fiecare cu gândul sãu,Fiecare cu urna gândului sãu în mâna sa Cu darul fiului lui Hippotes în mâna sa,Cu foºnetul lunii ºi larma stelelorªi râsul aspru al mãrii mândre ºi sterpeCe te-ndruma spre casã

    rãbufnindprin ochiul deluviuluirãbufnind rãbufnind

    IIPe scãri paºii coboarãAcum, întotdeauna aici, întotdeauna acumÎntotdeauna odinioarã, întotdeauna cândvaCând crepuscul deºirã umbreleÎn grãdinile suspendate ale lui IºtarPe malul râurilor unde se plânge.

    În anul în care pânzele au lustruit nor atenianEu, pe vremuri Procust,M-am întins în patul meu sã fiu mãsurat –

    Cu spatele crucificat pe bârnãªi vâsla somnului lângã mineI-am urmãrit faþa chipeºã întãrind legãturileªi m-am gândit cã am ºtiut întotdeauna sã plângemAm ºtiut sã umezim cuiul în lemn,Chinul frânghiei, oftatul barbituricDar o, strãine, strãin ºi minunat devineAmarul ºi nenorocirea acestui bunCând înþeles prin obiceiurile moderneCe fac absurd înlãcrimatul vuiet.

    Deshumându-mã – agale chiar ºi-n suferinþã –Eu, Procust, am cãzut la patCu zâmbetul stins al marinaruluiªi pungile ochilor sãi zornãind cu priviriGravate-n dorinþe ºi minciuniUnd alles war mein Schlaff.

    Am înlocuit lemnul vechi,Hidrofugul, am cimentat fisurileFãcând totul nou, totul de-abia, ºi totuºiCum îºi bat piepþii în cercuri, în iadCum se rupe noul lemnCum putreziciunea primãverii aprindeÎn gropile dorinþei ºi-ale noroiuluiStrãvechiul înþeles.

    Neºtiutor, nu am privit spre þãrmul nevãzutVederea-mi ciupitã de degete dureHarfã ºi piatrã ºi sarea înnegritãO caricaturã a unui plâns pierdut;

    Ein Hauch um nichts. Ein Wehn im Gott. Ein WindLingându-ºi calea prin oase.

    IIIÎn deºert, sub reclame de neonStele polifonice lucesc sticlos spânzurate-n anteneFocuri purgatoriale pârlesc milioane de soriOrbind în lãmpi de birouÎn timp ce Josephine cântã la ora verdeÎn bar, ascunsã-n draperie.

    IVPe Ada Kaleh vântul întinde o umbrãNord, nord-vest peste câmpiile ruinateªi noaptea cerne din pietre de râu întunecateUn dram de visare în care împãrãþiaAparþine unui orbÎndrumat de-un copil ºchiopãtândªi mai presus de cuvintele arseNimic nu îndurã.

    Traversând cãrarea adâncã, flancând malurile, aleg un drumSe întorc, aleg altul, unde cãile ºerpuitoare se zvârcolescÎntr-un avans comun, despãrþindu-se la coasta apei,Se istovesc pe mal, înnebuniþi de sete,Târând drapelul fãrã nume.

    Lacrimile anului trecut aparþin plânsului de anul trecut;ªi fiecare aparþine infernului sãu, fiecare anotimp cuvenind agoniei saleªi fiecare om setei sale, fiecare credinþã ºi fiecare cuvântFluxul naºterii ºi trecerii sale.

    Mirosind a sare, existã numai divenire,Numai plaga durerii în marea scorburoasãCare ºopteºte-n curenþiTransmutaþia focului ºi a curentuluiDin care numai iubirea rãmâneImpasabilã, ceara intactã în legãturile sale Lumina ferecatã în scoicãCare într-o noapte de varã îl îndruma pe tânãrul Leandru peste Helle.

    Vârful ardis-ului se îndepãrteazã de ArdisRâul sfâºie ºi rãsunã cu simplicitatea rusticã a trestiilorÎntâmplãri percepute sunt înecate în unitateaUnei atotprezente grãdini paroxistice –Dacã aplecându-se spre aceeaºi vale vagã a viitoruluiTotul potrivit mãsurii de palmã a unei singure atenþiiVâsla prezentului atinge în cutremurarea trecãtoareFiorul aprins al turbinelorÎnghiþind maluri, târând fãrã nume.

    Timpul trecut ºi timpul viitorArcuiesc geamãtul penduleiNumãrând bãtãile dureriiBãtãile sãrate, bãtãile înlãcrimatePe care ora le-aratã de neînvinsEternitatea de neschimbat, de nesurmontat.Pe perete, încheietoarea tripticuluiA încuiat icoana viitoruluiÎn timp ce memoria leagãnã pe o þâþânã spartãFrunzarul din Ada ºi o coajã de lac.

    În întoarcere existã întotdeauna un rãmas-bun,O despãrþire, o elipsã între adevãruri ºtiuteªi forme trãite, o renunþare, o rãzbire prin înþeles.

    Cercul nu este rotund.Aici calea ºovãie – dispare, înghiþindu-ºi coada,Înfãþiºând un surâs.

    Ada KalehCARLA BARICZ

    Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 11

  • 12 • APOSTROF

    Î N DESCHIDEREA volu-mului sãu, DumitruÞepeneag, apãrut în 2007la Editura BibliotecaApostrof, Cluj-Napoca,criticul Nicolae Bârnarefuzã programatic titu-latura de monografiecanonicã, de altfel facil dealocat, graþie titlului ºiomogenitãþii tematice, ºiadoptã, în perfectã ar-monie cu principiul alcã-tuirii operei asupra cãreia reflecteazã, for-mula muzicalã a variaþiunilor pe temã datã,fericit aplicatã într-un „jurnal al redescope-ririi unui scriitor care, dupã ce a fost tem-porar – ºi fãrã voia lui – «absent» din li-teratura românã, s-a întors, cu brio, ºi ºi-adobândit locul meritat în «patria lui lite-rar㻓.

    Ivitã în trena unei prime ediþii care seopreºte la tabloul beleteristicii lui DumitruÞepeneag, aºa cum arãta el în 1996 (Þepe-neag. Introducere într-o lume de hârtie), car-tea lui Nicolae Bârna adunã nouãsprezecetexte critice scrise între 1991 ºi 2005. Aces-tora li se adaugã, în Addenda, douã arti-cole teoretice scrise de Dumitru Þepeneag(Autorul ºi personajele sale, respectiv Visul ºipoezia), lista cãrþilor lui Dumitru Þepeneag,precum ºi o foarte bine documentatã bi-bliografie criticã.

    Substanþa volumului dezvãluie „obse-siile obiective“ ale criticului Nicolae Bârnaîn raport cu opera scriitorului Dumitru Þe-peneag ºi, prin reflux, permite revelareavalorii de eseist ºi de teoretician a celui din-tâi. Fie cã accentueazã poeticitatea prozeilui Þepeneag ºi vectorul de sincronizare alevoluþiei culturale a acestuia, fie cã urmã-reºte liniile vitale ale creaþiei sale, NicolaeBârna demonstreazã cã este deþinãtorulunei rafinate arte combinatorice, discursulsãu împletind fericit seriozitatea istoriculuiliterar, sensibilitatea distant-admirativã acriticului, girul cunoaºterii teoretice abda-tate ºi disponibilitatea ludicã. Eseul inti-tulat Lame de ras, de pildã, analizeazã pri-mele trei volume subþiri ale lui DumitruÞepeneag (Exerciþii, Frig, Aºteptare) subli-niind poeticitatea textelor cuprinse în ele,dar oferã ºi contrabalansul jucãuº prin teo-retizarea raportului contra-litotei din til-tul eseului cu valoarea genuinã a operei lite-rare. Tocmai glisarea codurilor critice îipermite lui Nicolae Bârna sã etichetezevolumele analizate drept „«lame de ras» ca-re taie“ (cu o clar accentuatã aluzie la nu-mele Þepeneag), eludând prin ludic suscep-tibilitatea unei calificãri panegirice.

    Mãrturisita mefienþã faþã de formuleleencomiastice este convertibilã întru-un leit-

    motiv al conduitei criticului, iar alunecã-rile (auto)ironice sau impuse cât se poatede serios de contextul materiei de reflecþieîºi gãsesc întotdeauna locul ºi justificarea,ceea ce nu-l scuteºte de dileme. Nimeni nupoate da glas dilemei criticului decât criti-cul însuºi într-o parantezã din Puntea arte-lor: „(sã nu ne ferim de elogii: inflaþia deelogii e, desigur, ceva regretabil, dar renun-þarea din fricã de inflaþie, la enunþarea lorchiar ºi atunci când sunt evident meritatear nedreptãþi valorile pregnante)“. A elogiasau a nu elogia este concuratã, inegal ce-idrept, doar de dilema recapitulãrii bio-bi-bliografiei lui Þepeneag, o dovadã în plusa scrupulozitãþii ºi înaltei conºtiinþe a criti-cului; totuºi, „sã nu ne ferim de elogii...“

    Oarecum obsedant, un Nicolae Bârna,conºtient programatic de faptul cã afirma-þiile encomistice stârnesc suspiciuni ºi ani-mozitãþi, opereazã tocmai în consecuþiaacestei observaþii o suitã de asemenea afir-maþii, culminând cu transformarea lui Du-mitru Þepeneag într-un „founding father“(în Ideal vorbind, noi am fi vrut sã facem unfel de muzicã pictatã în care timpul sã fie ne-încetat convertit în spaþiu). Argumentareaunei asemenea titulaturi mizeazã pe impor-tanþa strategicã a scriitorului în perime-trul literaturii române postbelice, dar ºi pecalitatea sa de întemeietor-novator al oni-rismului, precum ºi pe aceea de precursoral textualismului, decriptabil – considerãNicolae Bârna – încã din prima fazã a crea-þiei lui Dumitru Þepeneag.

    Dincolo de nuanþa elogioasã, formulaoximoronicã – Demiurgul postmodern (dato-ratã lui Leonid Dimov) – reprezintã maimult decât pretextul investigãrii relaþieiscriitorului Dumitru Þepeneag cu ipostazademiurgicã, deoarece bipolaritatea obser-vatã de cãtre Nicolae Bârna (incompatibi-litatea aparentã dintre estetica perimatãpropriei condiþiei de demiurg ºi tentaþia dea fi creator de lumi) este rezolvatã textualîn Hotel Europa, Cuvântul nisiparniþã sauPont des Arts, lucru pe care criticul se grã-beºte sã îl demonstreze fãcând apel inclu-siv la critica dedicatã acestor scrieri.

    Îmbinare de onirism, textualism ºi rea-lism specific, Hotel Europa, „primul romanimportant de dupã 1989 care se referã larealitãþi de dupã 1989“ (în literatura româ-nã), este marcat – considerã Nicolae Bârna– ºi de o anumitã teatralitate vizibilã în exa-cerbarea deliberatã a raporturilor realita-te-iluzie. La acest palier, înclinaþia lui Þe-peneag pentru înscenare gãseºte un ecouperfect. Dacã în Hotel Europa, criticul vedeun roman al scrierii, în Pont des Arts, el re-cunoaºte un roman al lecturii, dublat de unroman al scrierii, ºi asta graþie accentuateisale calitãþi de „univers cu autoalimentare“(Puntea artelor). Mixtura de textualism,onirism ºi realism este proprie ºi ultimu-lui volum al trilogiei, Maramureº, ilustrare

    masivã a calitãþii lui Þepeneag de „poet altranscendenþei goale, dar ºi al justificateiaºteptãri eschatologice“, în termenii lui IonVartic (pe urmele lui Hugo Friedrich, înprima parte cel puþin...), citat în Yoknopa-tamangaphawa, liniºtea sufletului ºi „fina-lul deschis“ etern.

    Tripla ipostazã a scriitorului DumitruÞepeneag – scriitor oniric, reprezentantaparte al Noului Roman ºi scriitor textua-list-postmodernist – îi permite criticului (înBestiar, imagisticã ºi „stãri“ recurente) o in-cursiune în volutele procedeului repetitiv-combinatoriu care traverseazã creaþia lite-rarã a celui dintâi, precum ºi o finã analizãa ceea ce Ed Pastenague, alter-ego-ul scrii-torului, numeºte „fantome tematice“. Mi-crodicþionarul acestora din urmã se tran-sformã treptat într-un fundament validpentru teoretizarea unui mecanism textualpostmodern.

    Marginalii la primele „Lame“, Exerciþiisau „Ciclul vieþii“ ºi Frig sau „Cãutându-lpe Godot“, oferã medalioane analitice alevariilor aspecte din scrierile de început alelui Dumitru Þepeneag, dar ºi extrapolãriinteligente la palierul întregii sale creaþii,discursul lui Nicolae Bârna evoluând de lanuanþe textuale la concatenãri poietice, dela decorticarea scenariilor biografice subia-cente la conturarea caracteristicilor esteti-ce, de la observarea diferenþelor de detaliula marcarea convergenþelor de ansamblu.

    Dumitru Þepeneag – „scriitor de pro-iect“ face obiectul radiografiei critice dinPamfile ºi broasca-þestoasã, unde sincroni-zarea constantã a flerului creator al scriito-rului este dublatã de imaginea creatoruluicare îºi planificã atent construcþia romanu-lui Zadarnicã e arta fugii, imagine confir-matã de jurnalul publicat în 1993 (Un ro-mân la Paris). Nicolae Bârna observã nunumai confirmarea ipostazei scriitorului deproiect, ci ºi devierea marcatã de la final.

    Eseul cu care Nicolae Bârna întâmpinãîn 1992 Nunþile necesare („...ªi stele fãclii“)accentueazã calitatea evidentã de rescrierea Mioriþei pe care romanul o are, în vremece Prefirarea grãunþelor limbii sau jurnalulunei migrãri lingvistice pune în luminã auto-specularitatea ºi postmodernismul cert ºiverificabil al unui „text-despre-cum-se-scrie-chiar-acel-text“, al unui text în careconþinutul înceteazã sã mai fie miza ºi ce-deazã locul textualizãrii. Tot o carte desprescrierea unei cãrþi este ºi Roman de citit întren, decodat barbian în Trup ºi hranã sieºi.Astfel, Nicolae Bârna apreciazã cã „operalui Þepeneag ni se dezvãluie tot mai multca un microunivers cu autoalimentare, scrii-torul rupând din el (din opera lui)“, „actproductiv de narcisism“ turnat într-un ro-man metacinematografic imprevizibil ºi laadãpost de orice decodare facilã.

    Þepeneag vãzutde Bârna

    (Continuare în p. 28)

    Constantina Raveca Buleu

  • D O S A R

    D O S A R

    La închisoarea militarã (II)

    ÎNTORCÂNDU-Mà la locul meu ºi pregãtin-du-mã de culcare, am dat sã mã acopãrcu paltonul meu de iarnã trimis de pãrinþiimei, în locul asprei ºi rãu mirositoarei pãtu-ri cazone. Dar abia am apucat sã mã înve-lesc ºi cineva mã trage de picior. Era ºefulcamerei, un legionar uscãþiv, smead, mereuîncruntat, cu tâmplele cãrunte, parcã fãrãvârstã. „Dã jos paltonul! N-ai voie sã te în-veleºti decât cu pãtura!“ ªi trãgea de pul-panã. „De ce nu-i voie, cine nu dã voie?“întrebam eu, iritat. „Eu, ca ºef al camerei.Suntem într-un penitenciar militar ºi aicitrebuie sã fie o regulã pentru toþi. Nimeninu se acoperã cu paltonul.“ Protestam, cãu-tând sã-mi pãstrez totodatã calmul. „Nu tepune cu el, domnule, las’ sã fie pe a lui...“– ºoptea vecinul meu din dreapta, cu ochiiînchiºi, cãci se trãsese deja spre somn. L-am ascultat. Observasem, de altfel, cãºeful camerei se bucura de o anume auto-ritate recunoscutã de toþi, chiar ºi de gar-dienii de pe salã, al cãror reprezentant faþãde noi ceilalþi pãrea sã fie, mai mult decâtreprezentantul nostru faþã de ei. Nu gã-seam nicidecum motivatã aceastã interdicþiede vreo dispoziþie a regulamentului închi-sorii – pe care, ce e drept, nu-l cunoºteam,dar, împãturind paltonul ºi punându-l subcãpãtâi, ca o pernã, cum fãceau cu toþii, amavut o surprizã care mi-a risipit necazul. Încãptuºealã, am simþit cã se aflã un micobiect, despre care, pipãindu-l, mi-am datseama cã e o cãrþulie. ªi în timp ce desfã-ceam cu grabã cusãtura de jos a cãptuºelii,ºtiam deja despre ce carte era vorba. O pur-tam adeseori cu mine, ca ºi pe alta, la fel demãruntã. Tot vârându-le ºi scoþându-le deprin buzunare, mã deprinsesem sã le recu-nosc dupã pipãit. Aceasta era Della Imita-zione di Gesù Cristo, într-o ediþie italianã din1881, apãrutã la Milano. Am regãsit-o feri-cit, mulþumind în gând Mamei mele, careîmi cunoºtea obiceiurile ºi care, eram con-vins, o vârâse acolo ºi cususe la loc cãptu-ºeala. Cealaltã cãrticicã, pe care obiºnuiampe vremea aceea sã o port cu mine, era unflorilegiu din manuscrisele lui Leonardo daVinci, ºi ea tot în italianã (dar nu limba, ciformatul acestor opuscule ºi, bineînþeles,ceea ce cuprindeau ele mã determinase sãle port cu mine). Alegând între ele ºi trimi-þându-mi Imitaþia lui Cristos, Mama nu seînºelase. Aveam mult mai multã nevoie deea decât de carnetele lui Leonardo. Cu pã-tura trasã peste cap, dar lãsându-mi o fantãde luminã, þineam în dreptul ei micul op înpânza sa neagrã destul de obositã. Îl deschi-sesem la întâmplare ºi citeam începutulpãrþii a treia. Ochii mei desluºeau, pe vre-mea aceea, cele mai mãrunte caractere chiarºi în semiobscuritatea de sub pãturã, dacãnu cumva memoria mea tot atât de proas-pãtã ca ochii mã fãcea sã le recunosc. „Iostaro di ascoltare quello che parli il Signore

    Iddio dentro di me...“ Auzi-voi ce va grãi însinea mea Domnul Dumnezeu... Ascultamcuvintele acestea, despre care versiunea ita-lianã nu arãta cã aparþin Psalmistului, ºi mãsimþeam plin de acea fericire pe care o pro-mitea Thomas de Kempis în propoziþiileurmãtoare: „Fericit sufletul care aude peDomnul grãind înlãuntrul sãu ºi care primeº-te din gura Lui cuvântul mângâierii!...“ ªicontinuând sã mã fericeascã, am adormit.Fericit.

    Duºul de dimineaþã (când ni se îngã-duia nouã, „politicilor“, sã coborâm „la ba-ie“) era pentru mine un moment plãcut al

    zilei, chiar dacã apa rece nu te prea îndem-na sã poposeºti îndelung în abureala rãumirositoare ºi zoaiele de pe cimentul încã-perii. Întârziind într-o zi sub þuþuroiul detablã, am fost nãpãdit deodatã de un valcald aproape fierbinte de apã. Convertireaneaºteptatã la clemenþã a duºului m-a fãcutsã-mi prelungesc ºi mai mult lustraþia, sã-punindu-mã vârtos ºi savurând abluþiuneaaproape ritualã, în orice caz delectabilã.Atunci am înþeles, din gãlãgia brusc înteþitãa vocilor, cã umbrele ce se agitau în jurul

    • Nicolae Balotã, înainte de arestare

    Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 13

  • 14 • APOSTROF D O S A R

    meu prin aburii ºi ei îngroºaþi nu erau alecamarazilor mei „politici“, ci ale celor de la„dreptul comun“. Am înþeles, de altfel, ºiraþiunea subitei încãlziri a apei, manevratãde bãieþii ce aparþineau ºi þineau, fireºte,partea acestora din urmã. Nimeni nu luaseama la mine, niciunul nu pãrea sã remar-ce cã nu fãceam parte din tagma lor. Totuºi,atunci când, isprãvind, am ieºit pe salã,unul scund, bondoc, grãsun, rotunjor, fãrãgâtlej, pleºuv, o figurã de Humpty-Dump-ty, m-a urmat. κi lustruia cãpãþâna chealãcu un soi de izmanã ca prosop ºi, întovã-rãºindu-mã, sporovãia: „Dumneata eºti dela domnii politici. Se vede dupã prosop. Aimamã sau nevastã care se îngrijesc de dum-neata. Eu n-am pe nimeni, am fost conta-bil, nu-mi vedeam capul de treabã, poatede aia nu mã cãpãtuiam, de eram tot sin-gur-singurel…, ºi atunci m-am apucat debãrbierit. Mã bãrbieream dimineaþa în faþaoglinzii ºi mi-am zis (cã neavând cu cine,vorbeam de unul singur): «Prost eºti, mãVictore, de ce sã tot faci socotelile altora,de ce sã nu-i bãrbiereºti?». ªi am gãsit obunã metodã de bãrbierit. Un timp mi-amers straºnic. Când ai banii tãi în buzunar,nu numai pe ai altora, ai prieteni la berã-rie, ai prietene la aºternut… Apoi, într-o ziau venit de la poliþie sã mã întrebe una ºialta, eu n-am vrut sã plãtesc, cã ei asta aº-teptau ºi, acuma, uite unde-s. Cicã pentruescrocherie, dilapidare, furt ºi nu mai ºtiuce. Da’ eu nu fãceam decât sã bãrbieresc…fin. Zi ºi dumneata, cã se vede cã eºti omcu carte...“ M-a petrecut pânã la cameranoastrã de la etaj. Paznicul din faþa came-rei politicilor (cel mai de treabã dintre toþi,cum aveam sã aflu), cãruia îi spuneam cãam întârziat la baie ºi cã aº vrea sã scot cevadin camerã, sã-i dau omului din merindeamea, mi-a zis râzând: „Fiþi atent, Domnule,cã ãsta vã rade fãrã sãpun de ras“.

    Acelaºi avertisment mi-l dãdea ºi avo-catul Ciobanu, coleg de camerã, care-mispunea cã îl apãrase într-o afacere încâl-citã de abuz de încredere, escrocherie, falsîn acte publice. „L-am fãcut scãpat, dar vãdcã pânã în cele din urmã tot s-a dat prins.E o figurã colosalã, nea Grigore-bãrbieru’ãsta! Un as al matrapazlâcurilor financiare.Pãcat cã nu mai are unde sã-ºi exercite ta-lentele. ªi-a descoperit prea târziu vocaþia,

    tocmai când economia se ducea pe râpa as-ta comunistã. Escrocii nu mai au unde ope-ra. Le-au luat locul gãinarii. Toþi s-au pussã fure, muncitori, þãrani, slujbaºi, conta-bili, militari, poporul român devine pe în-cetul, dar nu prea încet, un popor de gãi-nari. Atât doar cã unii n-au de unde sã fure,nu-s gãini peste tot. Dacã tot ne spune Par-tidul cã toate sunt ale poporului, apoi dece sã nu ne înfruptãm din toate. Mãcar dinbecurile de prin birouri, de pe culoare… ªiau dreptate, de gândesc aºa, doar cu sala-riul lor de la fabricã, de pe la magazinelenaþionalizate, de la stat, ar fi muritori defoame.“ Avocatul aºtepta sã fie judecat în-tr-o afacere încâlcitã sau pe care juristul ace-sta abil o înfãþiºa anume într-un clarobscurprielnic confuziilor. Era primul dintre cei,destul de numeroºi, pe care aveam sã-i în-tâlnesc mai târziu în lumea detenþiei con-damnaþi sub învinuirea de „titoism“. ªtiam,încã de pe la începutul acelui an ’48, cã în-tre Moscova ºi Belgrad se împuþiserã lucru-rile (ca sã folosesc expresia distinsului avo-cat Ciobanu). Mareºalul iugoslav nu maiera în graþiile generalissimului sovietic. Încãnu apãruserã caricaturile feroce ale lui „Iu-da-Tito, cãlãu ºi trãdãtor“, cu ochii holbaþi,în mânã cu cuþitul de pe care sar stropi desânge, dar portretele lui fuseserã scoase depe pereþii oficialitãþilor române. În iunie, lareuniunea din Bucureºti a Cominformului,unde iugoslavii, temându-se de cursa mor-talã în care cãzuserã înainte de rãzboi diri-guitorii comuniºti ucraineni ºi polonezi, auavut prudenþa sã nu se prezinte, o rezoluþiea partidelor frãþeºti condamna cu virulenþã„linia“ greºitã, falsã a Partidului ComunistIugoslav, trãdarea marxism-leninismului,abandonarea luptei de clasã, lipsa de demo-craþie înlãuntrul acestui partid, naþionalis-mul diriguitorilor sãi, care – oroare – sefãceau vinovaþi mai ales de calomniereaduºmãnoasã a Uniunii Sovietice. Slugi fide-le ale lui Stalin, conducãtorii comuniºti dela Bucureºti preluaserã cu zel aceste acu-zaþii. „Încurcã-i, drace!“ – exultam noi,„reacþionarii“, ascultând, retransmise deRadio Londra, afuriseniile acestea vehe-mente între partidele „frãþeºti“. Hulit deadversarii sãi dirijaþi de la Moscova, re-gimul lui Tito îºi vãdea, în ochii acestora,caracterul „neruºinat, pur despotic ºi tero-rist“. Pentru întâia oarã auzeam, în cam-

    pania aceasta chematã sã se înteþeascã, sãcreascã în violenþã, termeni ca „terorist“,„revizionism“, aplicaþi lui Tito ºi com-parºilor sãi, cuvinte chemate la o lungã ºiglorioasã carierã în vocabularul impre-caþiilor comuniste. Maestrul Ciobanu, unbãrbat înalt, numai piele ºi os, având cevadonquichotesc în figurã, cu ochii mari în-fundaþi în orbite ºi obrajii nãpãdiþi de obarbã neþesãlatã, isprãvitã într-o þãcãlieascuþitã, în vânt, se trãgea de undeva dinBanatul sârbesc, unde mai avea rude ca-re-l cercetau. Vorbindu-mi despre capete-le de acuzare din dosarul sãu, se amestecauîn istoriile sale despre Tito, pe care-l detes-ta la fel de cordial ca ºi pe Gheorghiu-Dejºi compania, sacii de fãinã ºi mãlai ce i leaduceau rudele sale de pe lângã Vârºeþ,întâlnirile acestor contrabandiºti familiaricu militari sârbi de grad înalt, focuri dearme în noapte, moartea într-o ciocnirenocturnã a generalului Iovanovici, fost ºefde stat-major iugoslav, precum ºi alte exe-cuþii sângeroase, în stil sumar, balcanic.

    „Ia uitã-te la legionarii ãia“ – îmi ºopteaavocatul, indicând cu bãrbuþa sa ascuþitãgrupul tinerilor din capãtul celãlalt al încã-perii. „Când îi vãd cum se miºcã printrenoi, ca niºte vãtafi care ne comandã, neumilesc, cum tãinuiesc între ei, strânºiacolo în cuibul lor, zãu dacã nu mi se faceteamã.“ „De ce sã ne fie teamã, doar suntvictime ca ºi noi – protestam eu –, ba maimult decât noi, cãci dacã nu mã înºel suntînchiºi de mai demult. Au, probabil, o ex-perienþã mai bogatã decât noi în cele aledetenþiei; asta le dã o oarecare siguranþã pecare noi n-o