7/18/2019 Viata Crestina 22 (222).pdf

http://slidepdf.com/reader/full/viata-crestina-22-222pdf 1/2

 

www.facebook.com/parohiapoienita

web: poienita.iasi.mmb.ro mail: parohia.poienita@yahoo.ro

„Să vă iubiţi unul pe altul! Precum Eu v-amiubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pealtul!” (Ioan 13,34) 

Anul VI, Nr. 22 (222) duminică, 7 iunie 2015 

Publicaţie săptămânală pentru întărire sufletească 

Publicaţie editată şi distribuită gratuit de Parohia „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” - Poieniţa, sat Hârtoape, com. Vânători, jud. Iaşi, Protopopiatul Paşcani 

uminica aceasta, care urmează Po-gorârii Duhului Sfânt, este numită a

tuturor sfinţilor.  Sfinţii sunt acei se-meni ai noştri care şi-au transformat lăuntrullor, întreaga lor fiinţă în lăcaş binecuvântat

al Sfântului Duh. Sfinţii sunt roada aşezării în inima lor, în sufletul lor a Sfântului Duh.Ne putem întreba noi, cei de astăzi, carepurtăm acelaşi nume de creştin, care ne re-vendicăm pe noi înşine ca făcând parte dinBiserica lui Hristos: care este cuvântul luiDumnezeu pentru noi, care este mesajul Luiadresat nouă? 

Cuvântul Mântuitorului Hristos din Evan-ghelie ne plasează şi pe noi în aceeaşi pers-pectivă a sfinţeniei trăită de toţi sfinţii luiDumnezeu, în aceeaşi perspectivă a dobân-dirii Duhului Sfânt. Hristos în Evangheliacare se citeşte în biserici în prima Duminicădupă Rusalii ne spune că, dacă dorim, şi noiputem să ne înscriem pe cărarea bătătorităde sfinţii lui Dumnezeu – fie că suntem pre-oţi, arhierei, vieţuitori în sfintele mănăstirisau credincioşi care îşi duc viaţa în sânul

familiei. Mântuitorul Hristos ne spune că pu-tem şi noi să dobândim Duhul Sfânt, să nenumărăm în rândul sfinţilor, dacă împlinimtrei lucruri: să avem mărturisirea cea dreap-tă, iubirea cea dreaptă şi suferinţa cea dre-

aptă.  „Oricine va mărturisi pentru Mine îna-intea oamenilor, mărturisi -voi şi Eu pentru elînaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iarde cel ce se va lepăda de Mine înainteaoamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înainteaTatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10,32-33). Aşadar, să nu ne ruşinăm de nume-le Lui, să nu ne ruşinăm că sutem creştini,să nu ne ruşinăm că suntem botezaţi în nu -mele Lui, să nu ne ruşinăm a posti, să nu neruşinăm a face milostenie, să nu ne ruşinăma naşte prunci, să nu ne ruşinăm a-i creşte în frică de Dumnezeu şi în ruşine de oa-meni. Mai mult, să-L mărturisim pe Hristos.Şi

-L putem mărturisi prin viaţă de pocăinţă,

prin viaţă de rugăciune, prin apărarea fami-liei şi a valorilor creştine, prin naşterea deprunci şi creşterea lor aşa cum se cuvine.

( ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei)

D

âine, începe Postul Sfinţilor Apos-toli Petru şi Pavel sau după cummai este numit în popor postul

Sâmpetrului. El începe la şapte zile dupăDuminica Mare şi precede sărbătoarea Sfinţi-lor Apostoli Petru şi Pavel, doi dintre cei maiapropiaţi ucenici ai lui Hristos. Postul SfinţilorApostoli Petru şi Pavel începe după duminica

tuturor sfinţilor, sărbătorită la o săptămână du-pă Rusalii. Prin respectarea acestui post, secinstesc darurile Sfântului Duh, care au po-gorât peste Sfinţii Apostoli şi care au postit înainte să propovăduiască Evanghelia.  

Durata postului Sfinţilor Apostoli depindede data în care este sărbătorit Paştele. Des -pre vechimea acestui post mărturisesc, în se-colul IV, Constițutiile Apostolice. Mărturii ulte-rioare se găsesc la Sfântul Atanasie cel Mare,la Teodoret, Episcopul Cirului, la Leon cel Ma-re, care numește postul acesta Postul de varăsau al Cincizecimii. Se pare că la început,

acest post era ținut numai în cercurile mona-hale și abia mai târziu s-a extins și la credin-cioșii din lume. 

După Pravila cea mare și Învățătura pentruposturi din Ceaslovul mare, luni, miercuri și vi -neri se mănâncă legume fără untdelemn,marți și joi aceleași cu untdelemn (și vin), iarsâmbăta și duminica și pește; dezlegarea lapește se dă și luni, marți și joi, când cade săr -bătoarea vreunui sfânt cu doxologie mare, iarcând o astfel de sărbătoare cade miercuri sauvineri, se dezleagă la untdelemn și vin. Lahramuri și la Nașterea Sfântului Ioan Boteză-

torul (24 iunie) se dă dezlegare la pește, înorice zi a săptămânii ar cădea. După Tipiculmare, luni, miercuri și vineri se mănâncă mân-care uscată după Vecernie; iar în celelalte zi-le, ca mai sus.

Putem şi noi să ne numărăm

 în rândul sfinţilor  

Duminica întâi după Rusalii

Duminica Tuturor Sfinţilor 

7/18/2019 Viata Crestina 22 (222).pdf

http://slidepdf.com/reader/full/viata-crestina-22-222pdf 2/2

 

02duminică, 7 iunie 2015 

Contact: Pr. Marius-Ionuţ Tabarcea, Tel. 0745776456, mail: parohiapoienita@yahoo.ro, web: poienita.iasi.mmb.ro, facebook.com/parohiapoienita

Duminica pot lipsi de la Sfânta Liturghie?

u de puține ori mi s-a întâmplat săaud din partea unor credincioși că

nu au participat duminica la dumne-zeiasca Liturghie, deoarece au avut mai mu-te evenimente în familie (nunți, botezuri, ani-versări) sau din pricina faptului că le-au sositmusafiri, au călătorit ori chiar au învățat. Unii,cu o debordată convingere, se pretind bunicreștini, deși nu găsesc timp să participe laliturghia din duminici și sărbători. Sigur căasemenea situații ne amintesc de cunoscutaparabolă evanghelică despre cei chemați lacină. Sărmanii invitați! Au declinat poftirea șicinstea de a cina cu Dumnezeu. Știm din tex -tul scripturistic că Stăpânul s-a mâniat foartetare pe cei ce s-au folosit de varii pretexte

spre a nu da curs onoarei ce li s-a făcut. Înnefericita situație ne aflăm și noi atunci când,cu aceeaşi ușurință, invocăm felurite dezvi-novățiri ca să nu venim la Cina Domnului.Carevasăzică, se cer lămurite două dileme:pot fi bun creștin fără a participa la SfântaLiturghie? Ce activități omenești justificăabsența noastră de la această slujbă? 

Deși răspunsul vi se va părea prea abrupt,dintru început trebuie să afirm că nu putem fibuni creștini fără participarea la dumnezei-asca Liturghie și că nicio activitate cotidianănu justifică lipsa noastră de la biserică. Cebine se potrivesc aici spusele părintelui Ar-

senie Papacioc: „Sfânta Liturghie face abs-tracție de la orice fel de comparație. SfântaLiturghie este Cer, este Dumnezeu. În mânaomului, bineînțeles. E cel mai important, celmai mare lucru posibil”. 

Cum să fii bun creștin, fără a fi martor la

„misterul mântuirii neamului omenesc”, per-manentizat pe pământ şi în ceruri? Nu poți fi

bun creștin, zic, dacă te lipsești de Liturghie,deoarece ea dezvăluie neîncetata lucrare aDomnului nostru Iisus Hristos în lume şi pen-tru lume, în Duhul Sfânt, spre a o aduce, pri-menită prin Jertfa Sa, înaintea Tatălui. Li-turghia ortodoxă, înfățișând taina mântuirii, îireaminteşte credinciosului istoria răscumpă-rării neamului omenesc, făcându-l să devinăcontemporan cu Hristos și cu a Sa lucrareizbăvitoare pentru noi. 

Totul este sfânt și sfințitor în Liturghie căci,afirmă Sfântul Ioan Gură de Aur, „nu vreunom, nici vreun arhanghel, nici o altă puterecreată, ci Însuși Mântuitorul a orânduit aceas-

tă slujbă”. De aceea, pe parcursul întregiiLiturghii, credinciosul trăiește o anumită staresufletească evolutivă, de la risipirea și tulbu-rarea resimţite în momentul intrării în Bise-rică, la o pace lăuntrică, o regăsire a adevă-ratelor sensuri ale vieții, o hotărâre de a urmacalea și povățuirile lui Hristos. Punctul culmi-nant îl atinge în momentul împărtășirii cuSfântul Trupul și Sfântul Sânge ale Mântuito-rului, atunci când se unește cu dumnezeirea,cu Însuși Iisus Hristos, „Calea, Adevărul șiViața”. 

 Într-o atare situație, cum să nu vii la sfântași sfințitoarea oficiere? Sfântul Maxim Mărtur-

isitorul spune că întotdeauna la Sfânta Litur -ghie sfinții îngeri, care stau de față și se ro-agă pentru noi și împreună cu noi, scriu defiecare dată pe cei ce intră în biserică și se

 înfățișează cu numele lor înaintea lui Dumne-zeu. Astfel, „absenţele” unui credincios se

marchează în cer. Cum să nu fiu prezent lamăreața slujbă, de vreme ce în Sfânta Li-turghie se întâmplă negrăita minune a con-temporaneizării noastre cu Dumnezeu?! PrinLiturghie El ne cheamă să participăm la lu-

crarea divino-umană a mântuirii. Având în vedere toate acestea, mi se parede prisos să încercăm a găsi pretexte spre alipsi duminica de la Liturghie. Ce frumos ar fica prezența la biserică să constituie grija decăpătâi a bunului creștin, iar celelalte activitățisă graviteze în jurul ei! Nu poți pierde oSfântă Liturghie, căci fiecare oficiere se aratăunică în felul său și nimeni nu va izbuti s-orecupereze vreodată. Cuvintele părinteluiArsenie Papacioc grăiesc limpede în acestsens: „Este atât de necesară şi de obligatorieparticiparea la Sfânta Liturghie, mai mult chiardecât ne sunt necesare lumina şi aerul. Li-

turghia este cea mai mare lucrare pe pământşi folosul dincolo de închipuire al întregii cre-

ații a lui Dumnezeu”. Şi totuşi, în societatea contemporană nici

nu concepem ca anumite categorii profesion-ale să nu lucreze chiar și în zi de duminică.Ce s-ar întâmpla într-un spital, dacă duminicanu se asigură garda necesară măcar pentruintervențiile de urgență? Sau într -o unitate deambulanță? Sau de cei care depinde alimen-tarea cu apă a unui oraș? Dar dacă cei carese îngrijesc de un azil de bătrâni sau orfelinatnu ar prepara hrana, înfometându-i astfel peoropsiții locatari din respectivele centre, cum

ar fi? Exemplele pot continua. Şi într -o mă-năstire, duminica, atunci când toți călugării seaflă la dumnezeiasca Liturghie, cinevamuncește pregătind masa pentru viețuitori oripentru creștinii care solicită la finele slujbei unblid de mâncare. Așadar, cum să procedămca să ne îndeplinim obligațiile profesionaleconcomitent cu cele privind învățătura decredință? Oare unui medic chirurg i se per-mite să lipsească din gardă duminica? Cusiguranță nu! Dar el săvârșeşte acolo o altfelde liturghie, a iubirii  – prelungirea celei euha-ristice din Biserică. Devenind „instrumentul”desăvârșitului Taumaturg, prin mâinile sale se

vor tămădui, se vor salva, primind alinare, ceiobidiţi şi împovărați de grele suferințe. Practic, dacă timpul și împrejurările permit,

cei obligați să muncească în duminici ori înzilele de sărbătoare se pot abate pe labiserică, în drumul către locul de muncă.Aprind o lumânare, rostesc o rugăciune,lăsând făgăduința că vor reveni să-și îm-plinească datoria de bun creștin. După termi-narea programului, pot participa, seara, lavecernie sau vor citi acasă un acatist. Sărbă-toarea nu presupune doar slujbă și odihnă, ciși lucrare duhovnicească: să facem milos-tenie, să cercetăm pe bolnavi, pe cei singuri,

să zăbovim în preajma celor rătăciţi pecărările umbroase ale vieții. Peste toate,neparticiparea la Sfânta Liturghie în duminiciși sărbători trebuie să stârnească în sufletulcreștinului un sentiment de regret.

(Arhim. Mihail Daniliuc | doxologia.ro)

N

Neparticiparea la Sfânta Liturghie în duminici și sărbători trebuie săstârnească în sufletul creștinului un sentiment de regret. Să evite canefirescul să devină firesc. Chiar dacă obligaţiile profesionale îl îm-piedică să vină la biserică, să nu se resemneze, să nu lase conștiinţasă-i justifice absenţa, ci, dimpotrivă, să lupte pentru ca la urmă-toarea duminică ori sărbătoare să ajungă la Biserică.