An IV Cercetarea in Psihodrama 2016

8/19/2019 An IV Cercetarea in Psihodrama 2016

1/28

CCEER R CCEETTAAR R EEAA ÎÎNN PPSSIIHHOODDR R AAMMĂĂ

Curs anul IV

Docent: Gabriela Dima


2/28

CUPRINS

I. CERCETAREA ÎN CONSILIERE ȘI PSIHOTERAPIE 3

1. Cunoaşterea ştiinţifică 3

2. Clasificarea cercetărilor 4

3. Metode de cercetare 63.1. Cercetarea cantitativă 6

3.2. Cercetarea calitativă 8

4. Componentele unei propuneri de proiect de cercetare 12

II. CERCETAREA ÎN PSIHODRAMĂ 13

1. De ce avem nevoie de cercetare în psihodramă? 132. Stadiul actual al cercetării în psihodramă 13

3. Instrumente de evaluare în cercetarea în psihodramă 19

3.1. Exemplu de realizare a unui studiu de caz hermeneutic (Elliott) 21

4. Perspective ă 22

5. Literatura psihodramatică: bază de date 24

CONCLUZII 24BIBLIOGRAFIE 25


3/28

I. CERCETAREA ÎN CONSILIERE ȘI PSIHOTERAPIE

Cercetarea în consiliere pe care o

are în dezvoltarea domeniilor consilierii / psihoterapiei. Klaus Grawe (1997), unul dintre

autorii renumi ării în psihoterapie, este de părere că viitorul

psihoterapiei îl reprezintă terapia fundamentată pe cercetare ă. Scopul principal al

cercetării în consiliere și psihoterapie este de a informa practica curentă și de a o

îmbunătă în urma unui demers riguros de

investigare și analiză. Pe lângă accentul pus pe dezvoltarea metodei și practicii, cercetarea

poate indica beneficiile pe care le au clien i în urma terapiei și poate justifica

resursele investite. În acest sens, aduce argumente privind valoarea , în fa

institu ări medicale).

Avantajul cercetării în psihoterapie este acela de lărgire și aprofundare a cunoașterii

terapiei și practicii; dezavantajul constă în faptul că, cercetarea poate fi folosită în sens

eronat, pentru a genera și alimenta lupta ideologică între diferite abordări și metode de

psihoterapie (Timulak, 2008).

Cercetarea în consiliere și psihoterapie poate fi divizată tradi ă mari

categorii: (1) cercetare focalizată pe rezultatele terapiei și (2) cercetare focalizată pe

procesul terapeutic. Anumite cercetări vizează doar una dintre cele două categorii, în timp

ce altele le surprind pe amândouă (vezi exemplul de la pag.21) Cercetarea focalizată pe

rezultate este apreciată mai mult din ra

terapiei, comparativ cu cercetarea procesului terapeutic care investighează și descrie

procesul, evenimentele și momentele cheie ale terapiei, mecanismele schimbării etc.

1. Cunoa terea ti inţif ică

Cercetare înseamnă studierea sistematică a unei probleme folosind metode ştiinţifice.

Prin metode ştiiţifice este de aşteptat să ne detaşăm de credinţe percepţii, deformări, valori,

atitudini şi emoţii, în așa fel încât informaţia culeasă pe cale ştiinţifică se bazează pe cât

posibil pe realitate. Limitele cercetării sunt date de dificultatea de a preveni toate erorile ce


4/28

derivă din complexitatea comportamentului uman şi a contextelor sociale în care se

produce și dificultatea de a controla bias-urile introduse de cercetător.

Cunoaşterea ştiinţifică presupune parcurgerea a 5 paşi:

1. Identificarea unei probleme şi formularea unei ipoteze

2. Elaborarea unui model experimental

3. Desfăşurarea experimentului

4. Testarea ipotezei

5. Comunicarea rezultatelor cercetării

Unii cercetători consideră că virtual toate faţetele experienţei umane pot fi supuse analizei

ştiinţifice (adeii cercetărilor cantitative, ex. behavioriști), în timp ce al consideră că nu

pot fi evaluate şi testate obiectiv, cu metode ştiinţifice tradiţionale multe din aspectele

experienţei umane (adep ării calitative, umaniștii). Spre exemlpu, pot fi evaluate

obiectiv trăirile care au generat Simfonia a IX-a a lui Beethoven? Pot fi evaluate obiectiv

sentimentele, disperarea unei mame al cărui copil este bolnav sau analizate raţionamentele

sale după criterii logice?. Umaniştii nu neagă posibilitatea cunoaşterii naturii umane, dar cu

alte instrumente şi mijloace.

2. Clasifi carea cercetări lor

Cercetările sunt clasificate după mai multe criterii, dintre care enumerăm (Dincă

2003:46-49):

Relaţia dintre cercetător şi subiect

– Cercetări experimentale: cercetătorul intervine direct, manipulând o variabilă

independentă şi provocând reacţii comportamentale (variabila dependentă) –

metodă: experimentul de laborator;

– Cercetări cvasiexperimentale: cercetătorul chestionează participanţii la studiu

asupra unor evenimente sau trăiri psihologice, dar nu intervine pentru a provoca

reacţii – metodă : ancheta, chestionarul;

– Cercetări observaţionale: cercetătorul rămâne necunoscut pentru subiect (care

oferă informaţii).


5/28

Metoda de cercetare

Cercetări cantitative: prin caracterul riguros al metodelor (standardizate) şi

prin condiţiile de eşantionare acest tip de cercetări permit controlul rezultatelor

şi generalizarea lor;

Cercetări calitative: vizează o analiză de profunzime a caracteristicilor unui

segment al relaţiilor sociale.

Scopul cercetării

– Cercetări descriptive – descrierea evoluţiei unor evenimente psihice;

– Corelaţionale – evidenţiază legături între fenomene, care nu sunt de ordin

cauzal:

– Explicative – explică cauza apariţiei unor evenimente psihice.

Numărul de subiecţi

– Cercetări statistice

– Cercetări cazuistice – se analizează cât mai complet un număr mic de cazuri

(studiul de caz).

Natura problemei

– Cercetări exploratorii – aprofundarea unei probleme;

– Cercetări descriptive – descrierea caracteristicilor fenomenelor psihosociale;

– Cercetări cauzale.

Categorii de cercetări

– Cercetarea fundamentală (basic research) : conduce la dezvoltarea, testarea

sau rafinarea unor teorii (ex. teoria rolului în psihodramă);

– Cercetarea apli cativă (appl ied research) : conduce la examinarea utilităţii unei

teorii în rezolvarea unor probleme practice (ex. analiza eficien

în dependen ;

– Cercetarea de evaluar e : conduce la evaluarea meritelor sau valorii unei practicispecifice într-un context determinat (ex. evaluarea valorii unui program de

training în arta comunicării folosind metode psihodramatice).


6/28

3. Metode de cercetare

Principala distinc între metodele de cercetare este între metode

cantitative și calitative. Criteriile de diferenţiere sunt: Supoziţiile care stau la baza cercetării

Scopul cercetării

Întrebările cercetării

Design-ul cercetării

Interacţiunea subiect cercetător

Variabilele

Colectarea şi analiza datelor Modalitatea de a raporta cercetarea.

Deși cele două tipuri de metode au scopuri diferite – explicativ (metodele cantitative) și

exploratoriu (metodele calitative) – multe cercetări au design mixt care îmbină cele două

demersuri considerate complementare. Aten ătorului trebuie îndreptată spre

considerarea punctelor tari şi a punctelor slabe ale celor două tipuri de demersuri de

cercetare.

3.1. CERCETAREA CANTITATI VĂ

Cercetările cantitative urmăresc să descrie condiţii, circumstanţe, ce se regăsesc în

realitatea curentă, să investigheze relaţiile între un set de circumstanţe şi un comportament

sau să studieze relaţia dintre cauze şi efecte. Cercetările cantitative sunt de trei tipuri:

Cercetări descriptive

Cercetări corelaţionale

Cercetări experimentale

Modele experimentale

A derula un experiment înseamnă a manipula o variabilă experimentală (variabila

independentă), care are minimum două valori şi a înregistra şi măsura răspunsurile

(variabila dependentă). Dacă toţi oamenii am fi la fel, ar fi suficient să administrăm


7/28

variabila independentă unui singur subiect. Datorită diferenţelor individuale, variabila

experimentală trebuie administrată unui eşantion aleator de subiecţi.

Un design de cercetare experimenatl adecvat trebuie să satisfacă trei criterii:

– Să testeze ipoteza avansată;

– Să controleze variabilele externe astfel încât variaţiile comportamentale să

poată fi atribuite variabilei independente;

– Să facă posibilă generalizarea rezultatelor.

Tipur i de design experimental

1. Model experimental cu evaluare post-test

2. Model experimental cu evaluare pre-test şi post-test

1. Experimentul cu evaluare post-test:

Compararea răspunsurilor subiecţilor din cele două grupuri (grup experimental şi grup de

control) se realizează doar după administrarea variabilei independente (ex. sesiune de

psihodramă). Există două modalităţi de a evalua subiecţii:

Intra- eşantion („within subject design”): expune toţii subiecţii tuturor nivelurilor

variabilei independente.

Inter- eşantioane (between subject design): expune subiecţii fiecărui grup la câte

un nivel al variabilei independente. Distribu ă eșantioane

poate fi aleatorie sau în perechi. Di str ibuţie aleator ie reprezintă repartizarea

aleatoare a subiecţilor în grupul experimental şi cel de control (extragerea din

pălărie, aruncarea monedei, extragerea de pe o listă unde subiecţii sunt înscrişi

aleator). Distri buţie în perechi presupune distribuţia subiecţilor în cele două

grupuri pe baza unei evaluări anterioare şi a formării perechilor cu rezultate

identice. Fiecare membru al unei perechi va intra în cîte un grup.

2. Experimentu l cu evaluare pre-test i post-test:

Diferenţa dintre scorurile celor două grupuri se realizează şi la începutul experimentului şi

la finalul experimentului.

Design-ur i experimentale inadecvate

Măsurarea variabilei dependente, după aplicarea tratamentului experimental, pe unsingur grup (evaluarea unui training după aplicarea lui – nu există comparaţie)


8/28

Compararea răspunsurilor unui singur grup, pre-test şi post-test (după aplicarea

tratamentului experimental)

Performanţele unui grup experimental sunt comparate cu cele ale unui “grup de

control” non-echivalent.

Pași i cercetăr ii cantitative:

1. Identificarea problemei de cercetare: Identificarea unei probleme de cercetare

este adesea o simplă problemă de observare a ceea ce se intîmplă în jur.

Curiozitatea este principalul motor al cercetării.

2. Obiectivele cercetării

3. Ipotezele de cercetare: reprezintă o tentativă a cercetătorului de a face o predic

asupra rezultatelor unei cercetări; sunt formulate pe baza cuno şi teoriilor

studiate şi a implica ări anterioare (articole).

4. Selec – eșantionarea

5. Culegerea datelor - instrumente

6. Analiza cantitativă a datelor

7. Raportul de cercetare și diseminarea rezultatelor

3.2. CERCETAREA CALI TATIVĂ

Cercetarea calitativă implică o diversitate de paradigme, teorii, metode, tehnici și

termeni; o defini ă nu există. O defini ă este oferită de Denzin

și Lincoln (1994) care definesc cercetarea calitativă ca fiind o abordare multidisciplinară și

pluriparadigmatică, ce implică studierea subiectului / fenomenului în cadrul natural, cu

scopul în ării lui pe baza semnifica

ele. Cercetarea calitativă poate fi realizată în diverse modalită

cercetării calitative sunt postpozitivismul, constructivismul, feminismul, marxismul și

paradigma culturală.

Strategii de cercetare:

– Etnografică și observare

– Participativă – Fenomenlogică și practica interpretativă


9/28

– Clinică

– Biografică

– Istoriografică

– Cercetarea ac

– Teoria generată

– Studiu de caz

Metode de adunare a datelor:

– Interviul

– Observa

– Colectarea de documente, texte

– Metode vizuale

Metode de anal iză a datelor :

– Analiza tematică

– Analiza de con

– Analiza de discurs

– Analiza textuală

– Analiza conversaă

– Analiza asistată de calculator

Metode de in terpretare:

– Creativă

– Simbolică

– Evaluativă

– Credibilă – Politică

– Aplicativă


10/28

Stadii le cercetăr ii cal itative

Procesul cercetării calitative, indiferent de metoda utilizată, cuprinde șase stadii

generale (Morse, 1994).

1. Stadiul reflectării: ceea ce în cercetarea cantitativă poartă numele de obiective, în

cercetarea calitativă se preferă denumirea de întrebări ale cercetării.

1.1. Formularea întrebărilor de cercetare:

- reprezintă fa ă ătorul dorește să le

exploreze

- delimitează topica cercetării

- ghidează studiul

- vizează doar acele aspecte ale realită

- trebuie să fie clar formulate

- formularea întrebărilor este un proces reiterativ, ele putând fi reformulate pe

parcursul cercetării.

1.2. Documentarea teoretică în subiectul ales

1.3. Se identifică paradigma teoretică (ex. fenomenologie, constructivism etc.)

2. Stadiul planificării: presupune conturarea strategiei cercetării:

- pune în ac ă

- conectează cercetătorul cu metode specifice de colectare și analiză a datelor

- reformulează întrebările cercetării

- alegerea participan

- triumviratul surselor

- stabilirea locului de desfășurare a cercetării

- stabilirea timpului de desfășurare a cercetării

- selectarea metodelor de colectare și analiză a datelor: este determinată denatura întrebării cercetării și de perspectiva teoretică abordată de cercetător

Stadiul planificării inlcude și scrierea propunerii de proiect și trimiterea lui

pentru finan

3. Studiul pilot: în urma acestuia planul de cercetare este supus unei revizuiri

4. Stadiul colectării datelor: începe cu etapa de selec , care serealizează pe baza unor criterii adecvate scopului cercetării. Adecvarea datelor nu


11/28

se referă la numărul de subiec ă ă; se

lucrează cu un număr mic de persoane (15-20), pentru a se câștiga în profunzimea

investiga

5. Analiza și interpretarea datelor: constă în selectarea, condensarea, codarea,

categorisarea

presupune a în ă în spatele datelor, a găsi sensul

lor.

6. Redactarea raportului: redactarea cercetării calitative se realizează diferit faă de

cea calitativă; dacă în cercetarea cantitativă dovezile sunt prezentate într-o manieră

concisă și neutra, raportul calitativ reprezintă transpunerea narativă a rezultatelor

cercetării. Într-un raport bun, interpretările autorului se disting clar de relatările

experien Primul nivel de în

încearcă să răspundă la întrebarea „ce se întâmplă” și „cum se întâmplă”. Al doilea

nivel de în ăspunsul la întrebarea „de ce” și este o tentativă de

explica ă, interpretativă.


12/28

4. Componentele unei propuneri de proiect de cercetare

Titlul proiectului propus

NumeleAfilierea, adresele cercetătorilor

Bugetul total al proiectului

Data de începere și finalizare a cercetării

Rezumatul proiectului

Propunerea proiectului:

1. Introducere

2. Scopul proiectului3. Trecerea în revistă a literaturii relevante pentru subiectul propus

4. Importan

5. Întrebările cercetării / Ipoteze și obiective

6. Metode de cercetare

7. Selec ășura cercetarea /

eșantionare

8. Metode de colectare a datelor

9. Metode de analiză a datelor

10. Protec

11. Plan de lucru cronologic

12. Limitele cercetării

Diseminarea rezultatelor

Impactul scontat al cercetării

Publica

Bibliografie

Anexe:

CV-ul cercetătorilor

Lista de publica ătorilor relevante pentru proiectul propus

Numele

Bugetul detaliat

Formular de acceptare de a participa la studiu (pentru participan

Planul interviului (dacă e cazul)


13/28

II. CERCETAREA ÎN PSIHODRAMĂ

1. De ce avem nevoie de cercetare în psihodramă?

Scenariul 1: Ave dorin de a ști dacă clien -adevăr progrese ca urmare a

interven psihoterapeutice sau starea lor s-ar fi îmbunătă ără acest sprijin.

Scenariul 2: Ave dorin ă

categorii de clien

Scenariul 3: Managerul companiei la care lucra vă solicită un sistem de măsurare arezultatelor muncii voastre.

Scenariul 4: Casa de Asigurări de Sănătate decontează serviciile de psihoterapie a căror

eficienă este demonstrată prin cercetare.

Alte scenarii? …...…………………………………………………………………………...

2. Stadiul actual al cercetări i în psihodramă

Metoda psihodramei a avut o influenă semnificativă în dezvoltarea psihoterapiei de

grup și a dominat acest domeniu împreună cu abordarea psihodinamică - analitică la

începutul secolului al XX-lea. Deși popularitatea metodei a scăzut în timp în America de

Nord, ea a proliferat în Europa, America de Sud și zona estică. Atrac ă

în primul rând pe seama impactului puternic dovedit în practica clinică. Pe de altă parte,

scăderea popularită licată prin slaba validare ă a eficien metodei prin

cercetări empirice.

În general, se consideră că datele empirice care să susă eficien

fost destul de pu in punct de vedere

metodologic. Literatura psihodramatică abundă de descrieri ample, studii de caz,

experien bazate în cercetări empirice

(Kipper și Ritchie 2003). Una dintre explica ă la faptul că psihodramatiștii

sunt mai degrabă clinicieni practicieni, mai pu ă. Nici

Moreno nu a fost un susător al cercetării tradi Deasemena, se sugerează că,


14/28

absen cursurilor de psihodramă din curricula universitară a contribuit la rata scăzută a

cercetărilor din domeniu. O altă explica ă de Wieser (2007) sus ă, cercetarea

eficien ă și ca urmare a specificului metodei: fundamentarea

sa în teoriile spontaneită ăii , fac dificilă cercetarea controlată, mai

rigidă, de tip academic. Prin urmare, psihodrama, deși a fost una dintre primele

psihoterapii recunoscute, ocupă în continuare un loc incert în domeniul

psihologiei și psihoterapiei.

Studii de investigare a cercetărilor existente în domeniul psihodramei (publicate în

limba engleză) au fost conduse de Kipper (1978), Kellermann (1982), D’Amato și Dean

(1988), Rawlinson (2000).

Kipper și Ritchie (2003) critică aceste patru studii ini pentru faptul că folosesc

metoda meta-analizei doar pentru a trece în revistă rezultatele ob

domeniul psihodramei. Termenul de metaanaliză denotă o metodă de analiză statistică a

rezultatelor con dividuale (analiză cantitativă) și complementar

analiza calitativă (trecerea în revistă) a rezultatelor ob ă la un moment dat în

cercetarea într-un domeniu oarecare.

Primul studiu meta-analitic asupra cercetărilor în psihodramă apar Kipper și

Ritchie (2003), care au comparat și analizat statistic (calculul mărimii efectului) rezultatele

studiilor existente. Ace ă apărute în limba engleză în

perioada 1965 – 1999 și au identificat un număr de 50 de articole, din care au fost selectate

25. Criteriul de includere au fost studiile asupra unor sesiuni sau tehnici de psihodramă

care foloseau un design experimental de cercetare (cu grup de control), în timp ce studiile

cu design non-experimental, considerate mai slabe din punct de vedere al rigorii cercetării

Dintre cele 25 de studii

luate în discu

spitaliza ersoane cu tulburări de comportament sau dizabilită

avut ca grup de cercetare elevi ări s-au centrat mai degrabă pe

eficien tehnicilor psihodramatice, decât asupra procesului psihodramatic (sesiunea în

întregime) ce caracterizează metoda clasică așa cum este prezentată de Moreno (1953,

1964), Kellerman (1992), Blatner (1996) etc. Au fost investigate 3 tehnici psihodramatice -

inversiunea de rol, jocul de rol, dublul - și „tehnici multiple” folosite în cadrul unei sesiuni

de psihodramă (sesiunea în întregime).

Rezultatele acestei meta-analize (Kipper & Ritchie, 2003) arată că mărimeaefectului interven ă la 0.95, peste pragul


15/28

semnificativ statistic de 0.80, care semnifică un efect mare (Cohen, 1992). Acest rezultat

este pu rezultate comparabile raportate în literatura psihoterapiei de

grup, care indică ca mărime a efectului terapiei de grup în general indici între 0.50 – 0.70

(Fuhriman & Burlingame, 1994 cita în Kipper & Ritchie, 2003).

Dintre cele 4 tehnici investigate (inversiunea de rol, jocul de rol, dublul, „tehnici

multiple”), inversiunea de rol și dublul s-au dovedid a fi cele mai eficiente. Rezultate mai

slabe s-au observat în cazul tehnicii jocului de rol, care indică o mărime a efectului

neglijabilă. Datorită folosirii pe scară largă a jocului de rol atât în terapie, training cât și

cercetare, s-au așteptat rezultate mai bune pentru această tehnică. O explica

dată de faptul că acest studiu a inclus un număr mic de cercetări care au folosit jocul de rol,

mai pu ări experimentale cu grup de control.

Una din concluziile importante ale acestei meta-analize arată că, nu s-au semnalat

diferen

și nici în cazul folosirii lor într-o singură sesiune de psihodramă sau în sesiuni multiple

(Kipper și Ritchie 2003).

Meta-analiza lui Kipper și Ritchie (2003) asupra studiilor care au investigat

procesul psihodramatic ca unitate de analiză în cercetare au demonstrat efecte slabe spre

moderate, spre deosebire de rezultatele foarte bune înregistrate de analiza separată a

tehnicilor psihodramei (inversiune de rol, dublu etc.). Autorii sugerează că aceasta se poate

datora datelor insuficiente disponibile în ceea ce prive

Apropierea rezultatelor de medie ar trebui să încurajeze spre noi cercetări care să probeze

eficien

Implica ale acestor rezultate rezidă în faptul că, tehnici psihodramatice

separate pot fi împrumutate și încorporate în forme diferite de psihoterapie de grup, diferite

ca fundament theoretic de cel al lui J.L. Moreno. Inversiunea de rol, dublul și jocul de rol,

împreună sau separat pot aduce plus valoare pentru multe abordări terapeutice de grup(Kipper și Ritchie 2003).

Kipper (1981, 1986, 2001) propune un model teoretic prin care sus ă fiecare

din cele 4 tehnici sau modalită ă tinde să activeze un proces

psihologic (psihoterapeutic) diferit ă produce efecte terapeutice diferite.

Până în prezent sunt pu ă testeze modelul propus de Kipper, deși există

rezultate care vin să susă modelul. Spre exemplu, se arată că inversiunea de rol activează

procesele dezinhibitorii, prin crearea distanării psihologice; din perspectivă cognitivă, s-adovedit că inversiunea de rol a facilitat schimbări atitudinale; la nivel emoal


16/28

inversiunea de rol a generează încredere și căldură (Kipper, 2001). Dublul s-a demonstrat

că produce empatie (Hudgins & Kiesler, 1987). Studii următoare ar putea arăta efectul

psihologic diferit al variatelor tehnici psihodramatice.

Ca o concluzie, Kipper și Ritchie (2003) consideră că rezultatele studiului de meta-

analiză a eficien -o lumină favorabilă din

perspectiva validită ă spre noi și mai numeroase

cercetări.

Cea mai recentă cercetare de tip metaanalitic a fost realizată de Michael Wieser

(2007) de la Universitatea Klagenfurt, Austria, care a analizat studiile cu rezultate statistice

semnificative privind eficien psihodramatic, grupate după sistemul de

clasificare ICD – 10 (Clasificarea tulburărilor mentale și de comportament). Selec

studiilor acoperă limbile engleză și germană pe mai multe decade și a rezultat într-un

număr de 52 de studii:

8 cercetări experimentale cu eșantioane prestabilite, echivalente („randomized

control trials” RCT – grupurile sunt alese aleator dintr-un grup mai mare; grupurile

sunt echivalente; unul beneficiază de interven ă, celălalt este lăsat

în așteptare);

14 cercetări experimentale cu grup de control neechivalent (un grup de terapie este

comparat cu alt grup care nu a beneficiat de terapie);

30 de studii cu design experimental natural (studii de caz, pre- și post-testare).

O parte dintre aceste studii compară psihodrama cu alte metode de psihoterapie sau

farmacoterapie. Toate studiile analizate includ pre-testare și post-testare. Dintre aceste

studii, un număr de 33 au avut ca grup de cercetare persoane cu tulburări psihopatologice

(6 studii RCT, 12 cu grup de control neechivalent, 18 experimente naturale cu pre- și post-

testare).

Abordarea lui Wieser a constat în identificarea corela

din punct de vedere statistic. Rezultatele și comentariile sunt prezentate sintetic în tabelul

1.


17/28

Tabel 1. Rezultatele cercetărilor incluse în studiul metaanalitic a lui Wieser (2007: 274-

286)

Categorie ICD - 10 Studii, autori ComentariiTulburări mentale

organice, inlcusivsimptomatice; tulburărimentale (F00-F09)

Nu există cercetări până în

prezent

Tulburări mentale șicomportamentale datorateutilizării de substan

psihoactive (F10-F19)

Mann & Janis (1968)Wood et al. (1979)Crawford (1989)Waniczek et al. (2005)

4 studii arată rezultate pozitive pentru adul dintre ele

design de cercetare:experiment natural

aceste tulburări pot fi tratatecu success prin psihodramă

Schizofrenie, tulburărischizotipale și tulburăridelirante (F20-F29)

Peters & Jones (1951,1952)Horrow (1952)Parrish (1959)Sturm & Stuart (1974)

4 din 5 studii arată rezultate bune, chiar și în cazuri deschizofrenie cronică și

pacien ări deliranteafla

psihodramatică de scurtădurată

rezultatele sprijină interven psihodramatică în acestetulburări

sunt necesare studii cu design

experimental mai bun (RCT)Tulburări ale dispoziafective (F30-F39)

Ernst et al. (1980)Pour Rezaeian et al.(1997)

există 3 studii care indicărezultate bune și sprijinăutilizarea psihodramei întulburările afective

Rezaeian et al. au investigatdepresia minoră, iar Ernest etal. nu s-au focalizat peanumite tulburări afective

Tulburări nevroticecorelate cu stresul și

tulburări somatoforme(F40-F48)

Lapierre et al. (1973)Kipper & Giladi (1978)

Bendorf et al. (1976)Arn et al. (1989)Eibach (1980)

Newburger (1987)Schneider - Ducker (1989)Theorell et al. (1998)Hudgins et al. (2000)Lind et al. (2006)

tulburările nevrotice, celecorelate cu stresul șisomatoforme sunt cele mai

bine validate în domeniul psihodramei

Sindroame

comportamentale asociatecu tulburări fiziologice și

Nu există cercetări până în

prezent


18/28

factori somatici (F50-F59)Tulburări ale

personalită comportamentului

adultului (F60-69)

Nu există cercetări până în prezent

Retardare mentală (F70-F79)

Strain (1975)Amesberger et al. (1993)

2 studii arată rezultate pozitive, dar sunt mai degrabăde psihodrama în pedagogiasocială

psihodrama are efecte pozitive pentru persoanele curetard mental, dar suntnecesare mai multe studiicare să susă acest lucru

Tulburări ale dezvoltării psihologice (F80-F89)

Nu există cercetări până în prezent

Tulburăricomportamentale șiemo copilărie ă(F90-F98)

Gelcer (1978)Dequine & Pearson-Davis(1983)

2 studii de dramaterapie, cutehnici din psihodramă, careindică rezultate pozitive

tulburările comportamentale

copilărie ă pot fitratate eficient folosind joculde rol și dramaterapia

mai multe studii de

psihodramă sunt necesare.Tulburări mixte Bender et al. (1979, 1981)Carpenter & Sandberg(1985)Herfurth (1999)Lemke (1999)Steffan (2000)Tschuschke & Anbeh(2000, 2001, 2004

în practica psihoterapeutică seîntâlnesc adesea persoane cutulburări mixte

eficien dovedită prin 20 de corela

positive semnificativestatistic

Tulburări nealocate Toeman (1948)Culbertson (1957)

Hanson (1970)Ploeger et al. (1972)Schonke (1975)Petzold (1979)Kipper & Ben-Ely (1979)Schmidt (1980)Schramski et al. (1984)Enke (1984)Hudgins & Kiesler (1987)Ernst (1989)Gessmann (1994, 1995)Baim et al. (1999)

17 studii cu rezultate pozitive un studiu este realizat pe un

grup de bătrâni 2 studii pe grupuri de

adolescen


19/28

Studii comparative cu design de tip experiment natural arată rezultate pozitive:

psihodrama este comparată cu psihoterapia integrativă (Steffan, 2000), analiza de grup

(Anbeh și Tschuschke, 2001) și cu psihoterapia eclectică (Tschuschke și Anbeh 2000)

(cita

Analiza tabelului 1. ne arată că, există categorii de tulburări care încă nu au fost

studiate din punct de vedere al eficien ările

mentale organice, inlcusiv simptomatice (F0), sindroame comportamentale asociate cu

tulburări fiziologice și factori somatici (F5), tulburările personalită

adultului (F6), tulburările dezvoltării psihologice (F8)). Cele mai bine validate sunt

tulburările nevrotice, cele corelate cu stresul și somatoforme.

Studiile cele mai riguroase - cercetări experimentale cu eșantioane

prestabilite, echivalente), sunt în număr de 6 identificate de Wieser (2007). Acestea

evaluează eficien - dependenă de

substan ă, anxietate, grup de copii cu probleme mixte.

Însă, standardele de validare ă a unei metode de psihoterapie solicită mai mult de

un studiu experimental cu eșantioane prestabilite, echivalente (RCT ) care să fie realizate

pe aceeeași categorie psihopatologică, în timp ce psihodrama are câte un astfel de studiu în

arii diferite. Deși există evidenă că psihodrama este eficientă într-o varietate de tulburări

psihopatologice, cât și dificultă ări, faptul că multe

dintre aceste studii sunt mai slabe din punct de vedere al designului de cercetare,

evidenă nevoia de cercetări mai solide metodologic.

3. I nstrumente de evaluare în cercetarea în psihodramă

Studiul metaanalitic realizat de Wieser (2007) face o trecere în revistă a metodelor

și instrumentelor de evaluare folosite în cercetările cuprinse în analiză. Dintre aceastea

enumerăm câteva spre exemplificare: MMPI, Chestionar de Adaptare Socială, Inventarul

de Depresie Beck, Inventarul Problemelor Interpersonale, Inventarul de Anxietate STAI,

Inventarul de Personalitate Freiburg, Inventarul de Personalitate Eysenck, Rorschach,

Testul Persoanei etc.; metoda observa

În studiile realizate de membri ai Comitetului de Cercetare din cadrul FEPTO au

fost folosite ca instrumente de colectare a datelor: Social Functioning Scale (SFS), Calgary


20/28

Depression Scale for Schizofrenia (CDSS), Stress and Difficulties Questionnaire (SDQ),

Role Atom Analysis (RAA – modificat după Clayton), Minnesota Multidimensional

Personality Inventory (MMPI), Brief Psychiatry Rating Scale (BPRS), Scale of Quality of

Life in Schizofrenia (QLS), SCL90R (Derogatis et al., 1976), Culture-free Self-Esteem

Inventory (James Battle, 1997), Yalom’s Questionnaire of Curative Practices (1970),

Group Climate Questionnaire (Mackenzie, 1997).

Wieser (2007) subliniază faptul că ar tr ebui să se ajungă la un consens cu pr ivir e

la instrumentele cele mai compatibile cu psihodrama . Autorul recomandă ca același set

de instrumente să fie utilizat în mai multe cercetări, ceea ce ar permite compara a între

rezultate ale studiilor în psihodramă sau cu alte metode de psihoterapie. Această sarcină se

află în centrul aten ă din cadrul Asocia

Psihoterapiei de Grup (IAGP). Kellar et al. (2002), Kipper și Hundal (2005) și

Christoforou și Kipper (2006) au elaborate instrumente de evaluare a spontaneită

(Spontaneity - Anxiety Inventory, S.A.I.), care permit investigarea unei arii importante din

teoria psihodramei. Există instrumente folosite în cercetările în psihoterapie, independent

de metoda psihoterapeutică, disponibile în mai multe limbi, cum ar fi: Brief Symptom

Inventory (BSI, Derogatis, 1993) sau Clinical Outcomes in Routine Evaluation - Outcome

Measure (CORE-OM, C. Evans).

Două dintre aceste instrumente - Spontaneity Anxiety Inventory (S.A.I-R, D.

Kipper) și Clinical Outcomes in Routine Evaluation Outcome Measure (CORE-OM, C.

Evans) - au fost traduse în ultimii ani în mai multe ări (Portugalia, Austria, Bulgaria,

România, Italia etc.) pentru a putea fi folosite în cercetări multina

compararea rezultatelor. La noi în ă, aceste chestionare (vezi anexe) se află în faza de

validare.

Robert Elliott, unul dintre cercetătorii de renume din domeniul psihoterapiei,

recomandă pentru cercetarea în psihodramă realizarea de studii de caz sistematice folosindun design de cercetare validat de el în cercetările privind eficen

persoană.

Realizarea unui studiu de caz sistematic diferă de studiile de caz standard. Elliott (2001,

2002) propune un design de cercetare a eficien studiului de caz hermeneutic

(„hermeneutic single case efficacy design”).


21/28

3.1. Exemplu de realizare a unui studiu de caz hermeneutic (Ell iott)

În realizarea studiului de caz sistematic propus de Elliott (2001, 2002) se pornește de la trei

întrebări de cercetare:

a. A înregistrat clientul o schimbare semnificativă în decursul terapiei?

b. Dacă clientul s-a schimbat, terapia a avut un rol substan

c. Dacă clientul s-a schimbat, ce a determinat schimbările care au avut loc?

Pași i cercetăr ii :

1. Culegerea de date bogate despre caz: surse multiple, cantitative și calitative

2. Analiza rezultatelor: analiza

3. Analiza procesului de schimbare: organizarea și interpretarea datelor care arată că

terapia a contribuit la schimbările înregistrate de client (se face referire și la felul în

care terapia a ajutat)

4. Reflec ă: evaluare critică a explica

Culegerea datelor , instrumente de evaluare:

1. Informa ă: date demografice, diagnostic, probleme, metoda de

terapie

2. Instrumente cantitative: unul sau mai multe (de preferină specifice metodei

terapeutice sau problemelor clientului)

3. Evaluarea rezultatelor săptămânal sau odată la două săptămâni: (ex. Chestionarul

Personal / Personal Questionnaire (PQ) sau CORE-10, forma scurtă)

4. Interviul Calitativ al Schimbării (Qualitative Change Interview)

5. Aspecte de Ajutor în Terapie (Helpful Aspects of Therapy Form): urmărește

identificarea situa

semnificative

6. Înregistrări ale sesiunilor terapeutice (casete, video, noti

Valoarea acestui demers de cercetare rezidă în faptul că îmbină metode cantitative și

calitative și vizează atât rezultatele, cât și procesul psihoterapeutic.

R. Elliott recomandă respectarea a două principii în cercetare: (1) să nu fie aplicat

niciodată clientului un instrument pe care cercetătorul nu l-a autoaplicat și (2) să nu se

aplice clientului niciodată un instrument căruia cercetătorul nu i-a putut face fa ă (ex. i s-a părut confuz, nu ai știut cum să răspundă, cum să îl completeze).


22/28

4. Perspective ă

Federa Europeană a Organiza raining în Psihodramă (FEPTO), prin

Comisia de Cercetare are ca scopuri:

conducerea de cercetări care să demonstreze eficacitatea metodei psihodramei

ă a metodei;

stimularea activită amă;

creșterea interesului practicienilor ă pentru cercetare;

dezvoltarea capacită ;

colaborare internaă în proiecte de cercetare;

În acest sens, s-au constituit sub-grupuri în cadrul acestei comisii de cercetare care

definesc direc :

1. Identitate, teorie și practică a psihodramei (așa cum a fost creată de J.L. Moreno)

Analiza și dezvoltarea conceptuală și teoretică: spontaneitate și creativitate,

teoriile acii, teoriile rolului, tele etc.

Lansarea unui forum interna prin internet

2. Proiecte internaionale Psihodrama ca metodă de interven ă

Psihodrama ca metodă de lucru în formarea adul

3. Evaluarea formării / trainingului în psihodramă

Elaborarea unor instrumente de evaluare a procesului formativ

Eficientizarea procesului de formare în psihodramă

Standardizarea formării în psihodramă în Europa

5. Evaluarea activită a celor care conduc grupuri de psihodramă

6. Cercetarea psihodramei la copii

7. Instrumente de evaluare: traducere și validare a unor instrumente existente în limba

engleză în diferite limbi. pentru a fi folosite în cercetări care să permită compara internaional (ex. CORE-OM, SAI-R).


23/28

Exemplu de design de cercetare

Scopul cercetării: Demonstrarea eficien

tulburărilor de anxietate

Metodologie: Design mixt – metode cantitative (RCT) și calitative

Eșantion: Participan din 5 ări (România, Austria, Suedia, Italia, Bulgaria)

Grup experimental = 4 grupuri x 10 persoane (40)

Grup de control = 40 persoane

Criterii de includere: Diagnostic de tulburare anxioasă

Vârsta cuprinsă între 25 – 65 ani

Barba femei

Interventia: Grup de psihodramă - 25 de sesiuni

Metode de culegere a datelor :Cantitative:

– Chestionar de Anxietate (STAI)

– Chestionar de Spontaneitate - Anxietate (S.A.I - Kipper)

– CORE-OM (C. Evans)

Calitative:

– Aspecte de Ajutor în Terapie (Helpful Aspects of Therapy – Elliott)

– Interviul Calitativ al Schimbării (Change Interview - Elliott) – Chestionarul Personal (Personal Questionnaire – Elliott)

Metode de prelucrare a datelor :

– Date cantitative: analiză statistică (SPSS)

– Date calitative: analiză tematică.

Diseminarea datelor:

– Reviste de specialitate cu factor de impact ridicat

– Conferin


24/28

5. L iteratura psihodramatică: bază de date

James M. Sacks (până în 2009) și Michael Wieser (după 2009) au lucrat la

realizarea și actualizarea unei baze de date cu referin psihodramei în limbile engleză, germană, franceză, italiană și potugheză. Această colec

de căr ă trei demersuri anterioare de sistematizare a literaturii

psihodramatice realizate de Greer și Sacks (1973)1, Gendron (1980)2 și Bilaniuk (1991)3.

Situl poate fi accesat la www.PDBIB.org și are inventariate până în prezent 6174

publica

CONCLUZII

Stadiul actual al cercetării în psihodramă arată că există numeroase cercetări

descriptive, analize de caz, cercetări cu design cvasi-experimental și un număr mic de

cercetări cu design experimental cu eșantioane aleatoare („randomized control trial” –

RCT). Problema care se ridică este că, baza empirică existentă la ora actuală în domeniul

psihodramei nu atinge încă standardele de calitate impuse de rigorile comunită știin

în domeniul psihoterapiei.

Aceste cerin ă valoarea ă a cercetărilor calitative, care sunt

numeroase în domeniul psihodramei, dar acreditarea metodei de catre stat, servicii sociale

și de sănătate, asocia

măsurare cantitative stabilite. Sistemul de asigurări sociale din diverse ări sprijină și

decontează numai acele servicii terapeutice care și-au demonstrat eficien ări

ă). Psihodrama este recunoscută ca metodă de psihoterapie

de către sistemul de asigurări sociale din Austria (Ottomeyer & Wieser, 1996), Ungaria

(Pinter, 2001) și de către Asocia ă de Psihoterapie (Wieser et al., 2005).

Wieser (2007) consideră că psihodrama are un statut ambiguu în lumea ă,

deși este recunoscută ca una dintre tipurile cele mai vechi de terapie. Toate aceste

1 Greer, V. & Sacks, J. M. (1973). Bibliography of Psychodrama. New York: Psychodrama Center of NewYork 2 Gendron, J. M. (1980). Moreno: the roots and the branches and bibliography of psychodrama, 1972-1980.Beacon, NY: Beacon House.3

Bilaniuk, M.-Th. (1991). Bibliography of Psychodrama, 1980-1990. Toronto: Toronto Centre TrainingProgram in Psychodrama and Sociometry.

http://www.pdbib.org/http://www.pdbib.org/


25/28

argumente vin să sublinieze nevoia de cercetare a eficien folosind

designuri de cercetare solide din punct de vedere metodologic. Cerin ă este de

a conduce studii experimentale cu eșantioane prestabilite (RCT, grupuri echivalente)

asupra unor categorii de tulburări care au mai fost studiate prin metoda RCT, pentru a

îndeplini standardele de validare ă a unei metode de psihoterapie.

BIBLIOGRAFIE

1. Băban, A. (2002) Metodologia cercetării calitative. Ed.Presa Universitară Clujană,

Cluj-Napoca.

2. Dincă, M. (2003) Metode de cercetare în psihologie. Ed. Univ. Titu Maiorescu,

Bucureşti.

3. Elliott, R. (2001) Hermeneutic single case efficacy design (HSCED): An overview. În

K.J. Schneide, J.F.T. Bugental, J.F. Fraser (ed) Handbook of Humanistic Psychology.

Sage, Thousands OaKs, CA.

4. Elliott, R. (2002) Hermeneutic single case efficacy design. Psychotherapy Research,

12, 1– 20.

5. Kipper, D.A., Ritchie, T.D (2003) The effectiveness of psychodramatic techniques: A

meta-analysis. Group Dynamics: Theory, Research and Practice. Vol.7, No.1, 13-25.

6. Timulak, L. (2008) Research in Psychotherapy and Counselling . Sage Publications,

London.

7. Wieser, M. (2007) Studies on treatment effects of psychodrama psychotherapy. În C.

Baim, J. Burmeister, M. Maciel Psychodrama: Advances in Theory and Practice.

Routledge, London.


26/28


27/28


28/28

An IV Cercetarea in Psihodrama 2016

Documents

Transcript of An IV Cercetarea in Psihodrama 2016