CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

26
Cercetarea în psihologie Planul de cercetare și noţiuni elementare în cercetarea psihologică Obiectivul general: cunoașterea specificului, a structurii și a etapelor cercetării psihologice. Obiectivele specifice: Structura capitolului: Constituirea psihologiei ca știinţă Tipuri de cercetări în psihologie Structura unei cercetări în psihologie Exemple de studii în psihologie Planul cercetării Exemplu de prezentare a unui plan de cercetare 2.1 Constituirea psihologiei ca ştiinţă _____________________________________________________________ ____________ 1 În urma parcurgerii acestui capitol studentul va ști: Să precizeze momentul constituirii psihologiei ca știinţă Să enumere și să prezinte tipurile de cercetări care se realizează în psihologie Să dea exemple pentru fiecare tip de cercetare psihologică Să prezinte și să explice structura unei cercetări în psihologie Să explice la ce se referă operaţionalizarea și să

description

CERCETARE

Transcript of CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

Page 1: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

Cercetarea în psihologie

Planul de cercetare și noţiuni elementare

în cercetarea psihologică

Obiectivul general: cunoaşterea specificului, a structurii şi a etapelor

cercetării psihologice.

Obiectivele specifice:

Structura capitolului:

Constituirea psihologiei ca ştiinţă

Tipuri de cercetări în psihologie

Structura unei cercetări în psihologie

Exemple de studii în psihologie

Planul cercetării

Exemplu de prezentare a unui plan de cercetare

2.1 Constituirea psihologiei ca ştiinţă

Mult timp s-a considerat că termenul de „psihologie” a fost folosit pentru prima dată de

Leibnitz în jurul anului 1696. Studii recente arată, însă, că

termenul a fost folosit încă din 1506 de către umanistul croat

Marco Marulik, care în 1524 a publicat primul vomul al unei

cărţi intitulate Psihologia gândirii umane (Nicola, 2007). Acelaşi

_________________________________________________________________________1

În urma parcurgerii acestui capitol studentul va şti:

Să precizeze momentul constituirii psihologiei ca ştiinţăSă enumere şi să prezinte tipurile de cercetări care se realizează în psihologieSă dea exemple pentru fiecare tip de cercetare psihologicăSă prezinte şi să explice structura unei cercetări în psihologieSă explice la ce se referă operaţionalizarea şi să dea exempleSă prezinte etapele realizării unei cercetăriSă prezinte designul unei cercetăriSă definească noţiunile de bază ale unei cercetări: variabilă independentă, variabilă dependentă, desing, ipoteză, modalităţiSă identifice elementele planului cercetării într-o situaţie dată

Page 2: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

termen apare în titlul unor lucrări scrise de Christian Wolff: „Psychologia empirica” în

1732 şi „Psychologia rationalis” în 1734.

Naşterea psihologiei ca ştiinţă s-a produs în 1879, când la Leipzig, în Germania, a

fost înfiinţat de către Wilhem Wundt (foto) primul laborator de psihologie, care era în

acelaşi timp şi primul institut de psihologie din lume. În cadul acestui laborator s-au format

şi primii psihologi români, cum este cazul lui Florian Ştefănescu Goangă (n. 5 aprilie 1881

– d. 26 martie 1958), care a înfiinţat Institutul de psihologie experimentală, comparată şi

aplicată de la Cluj. De asemenea, acesta a înfiinţat şi a condus „Revista de psihologie”,

care a apărut la Cluj între 1938-1949.

2.2 Tipuri de cercetări în psihologie

După cum am văzut în capitolul anterior, în psihologie, la fel ca şi în oricare alt

domeniu, cunoaşterea avansează prin formularea şi testarea de ipoteze. Mai multe ipoteze

puse împreună formează un model teoretic sau o teorie. Un model teoretic sau o teorie ne

sunt utile în măsura în care ne ajută să înţelegem un comportament sau ne permit să

prezicem un comportament viitor al unei persoane.

De exemplu:

Conform teoriei identităţii sociale, un om va aprecia mai pozitiv o persoană

care face parte din acelaşi grup social cu el decât o persoană dintr-un alt grup

social. Ce se întâmplă dacă vom pune o persoană să împartă o sumă de bani în funcţie de

performanţa unu grup de muncitori? Teoria identităţii sociale ne spune să ne aşteptăm ca

persoana respectivă să aprecieze ca fiind mai bună munca muncitorilor care sunt din

acelaşi sat cu ea, comparativ cu munca muncitorilor din alte sate. Prin urmare, va acorda

mai mulţi bani persoanelor cu al căror grup se identifică, decât persoanelor din alte sate.

Temă de reflecţie:

Cum aţi folosi în practică ceea ce ne spune teoria identităţii sociale?

____________________________________________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

_________________________________________________________________________2

Page 3: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

În funcţie de gradul de cunoştinţe adunate într-un domeniu, putem să avem mai

multe tipuri de cercetări: descriptive, predictive şi explicative.

Cercetările descriptive. La începutul studierii unui domeniu, cercetările vor

urmări să descrie fenomenul studiat. În această fază exploratorie spunem că cercetarea este

descriptivă. Metodele de cercetare folosite în faza exploratorie sunt, în general, observaţia

şi studiul de caz.

De exemplu:

Dacă vrem să studiem cum învaţă copiii într-un mediu de Realitate Virtuală

(VR) şi dacă o astfel de învăţare este mai bună decât cea tradiţională, întâi va

trebui să descriem cum se comportă copiii într-un astfel de mediu, dacă aparatura

implicată îi deranjează sau se obişnuiesc uşor cu ea etc.

Cercetările predictive. După ce adunăm un număr mai mare de dovezi şi de

cunoştinţe putem să trecem la următoarea etapă a cercetărilor într-un domeniu: faza

predictivă. În această etapă vom încerca să adunăm date prin care să prezicem cum se va

comporta o persoană într-o anumită situaţie. Acest tip de cercetări le numim cercetări

predictive. În acest caz metoda de cercetare care predomină este studiul corelaţional.

De exemplu:

În urma observaţiilor repetate constatăm că copiii au nevoie de fiecare dată de

câteva minute pentru a se acomoda cu aparatura necesară simulării unui mediu

necesar. Studiile ar putea urmări să prezică de cât timp au nevoie copiii pentru a se obişnui

cu această aparatură.

Cercetările explicative. Cele mai apreciate cercetări în psihologie, la fel ca în toate

domeniile ştiinţei sunt cercetările explicative. În aceste studii se urmăreşte să se explice de

ce apare un anumit fenomen sau o anumită reacţie. Metoda cel mai des folosită în aceste

studii este experimentul, la care se adaugă cvasiexperimentul şi experimentul cu un singur

subiect.

De exemplu:

Putem să urmărim, de exemplu, de ce unii copii se obişnuiesc mai uşor cu

mediul virtual decât alţi copii. Astfel, cercetătorii pot să avanseze ipoteza

_________________________________________________________________________3

Page 4: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

conform căreia copiii care se joacă pe calculator se obişnuiesc mai usor cu mediul virtual

decât copiii care nu s-au jucat niciodată pe calculator. Pentru a testa această ipoteză vor

împărţi copiii în două grupuri: (1) cei care se joacă pe calculator şi (2) cei care nu s-au

jucat niciodată pe calculator. Vor măsura apoi de cât timp au nevoie copiii pentru a se

obişnui cu mediul virtual. În final, vor compara rezultatele celor două grupuri pentru a

vedea dacă într-adevăr copiii care sunt obişnuiţi să se joace pe calculator au nevoie de mai

puţin timp pentru a se obişnui cu mediul de Realitate Virtuală.

Tabelul 2.1 Tipurile ce cercetări realizate în psihologie

Tipul cercetării Scopul cercetării Metodele folosite

predominant

descriptivă Descrierea fenomenului studiat Observaţia, studiul de caz

predictivă Prezicerea comportamentului în

anumite situaţii sau în funcţie de

anumite caracteristici ale persoanei

Studiul corelaţional

explicativă Explicarea apariţiei unui fenomen, a

unei reacţii a subiectului sau a unor

diferenţe între grupuri/ condiţii

Experimentul

2.3 Structura unei cercetări în psihologie

Pentru a realiza o cercetare este important să ne amintim care este scopul oricărei

cercetări:

Aminteşte-ţi!

A realiza o cercetare înseamnă a aduna dovezi pentru a testa o

ipoteză.

_________________________________________________________________________4

Page 5: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

Putem asocia structura unei cercetări cu imaginea unei clepsidre, după

cum este ilustrat mai jos.

În general, o cercetare porneşte de la o întrebare generală. De exemplu,

putem să ne întrebăm: „Cum afectează timiditatea viaţa oamenilor?”. Dar

ar fi foarte greu să studiem toată „viaţa oamenilor”, adică toate aspectele

de viaţă pe care le poate influenţa timiditatea. De aceea vom lua un singur

aspect al vieţii pe care îl vom studia, adică vom delimita un domeniu mai restrâns de

studiu. Am putea să ne referim la modul în care timiditatea afectează comunicarea cu alţi

oameni. Sau am putea să restrângem şi mai mult domeniul şi să ne referim la influenţa

timidităţii asupra comunicării prin internet.

După ce am delimitat domeniul pe care putem să îl studiem într-o cercetare, vom

operaţionaliza conceptele cu care lucrăm. A operaţionaliza înseamnă a transpune un

concept teoretic în ceva concret şi măsurabil. Cum ne putem da seama dacă cineva este

timid? Cum putem observa şi măsura timiditatea? Un exemplu, ar fi să folosim un

chestionar care evalueză nivelul timidităţii. Ca să ştim dacă o persoană este timidă sau nu îi

vom cere să completeze chestionarul şi la sfârşit vom vedea punctajul obţinut. În acest caz,

timiditatea ca şi concept teoretic, este operaţionalizată prin scorul (punctajul) la

chestionarul de evaluare a timidităţii.

A operaţionaliza înseamnă a transpune un concept teoretic în ceva

concret şi măsurabil.

_________________________________________________________________________5

începem cu o întrebare generală

delimităm un domeniu

operaţionalizăm

observăm

analizăm datele

tragem concluziile cercetării

generalizăm rezultatele cercetării

începem cu o întrebare generală

delimităm un domeniu

operaţionalizăm

observăm

analizăm datele

tragem concluziile cercetării

generalizăm rezultatele cercetării

Page 6: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

Putem să vorbim în cercetare de două planuri: un plan teoretic, al conceptelor,

ideilor şi teoriilor şi un plan obiectiv, concret, al faptelor şi dovezilor.

Planul

teoretic

Planul

concret

După adunarea şi analizarea rezultatelor verificăm dacă acestea susţin ipoteza

cercetării sau nu. Dacă rezultatele obţinute pe eşantioanele cu care lucrăm susţin ipoteza,

atunci vom verifica dacă putem să generalizăm ideea testată, adică să spunem că aceasta

este valabilă în toate situaţiile (sau într-un număr mai mare de cazuri asemănătoare).

Prin urmare, în cercetare pornim de la general, facem studiul pe cazuri particulare

(subiecţii incluşi în studiu) şi în final revenim la general, încercând să generalizăm ipoteza

testată.

2.4 Exemple de studii în psihologie

În continuare, sunt prezentate câteva exemple de studii realizate în psihologia

socială.

2.4.1 Efectul accentuării (studiu privind apariţia stereotipurilor etnice) (Razrant,

1963)

Într-un studiu prin care se încerca să se înţeleagă de ce apar stereotipurile etnice şi

în ce situaţii, cercetătorii cereau studenţilor să vadă pozele unor fete şi să indice trăsăturile

de personalitate sau caracteristicile pe care le-ar putea avea aceste fete. Trebuiau să indice

3-4 trăsături de personalitate sau caracteristici.

În studiu se lucra cu două grupe de subiecţii. Primul grup primea un set de

fotografii şi i se cerea să noteze caracteristicile sau trăsăturile de personalitate pentru

fiecare fată din imagine. Al doilea grup, primea acelaşi set de fotografii, doar că sub fiecare

_________________________________________________________________________6

Concepte Ipoteza cercetării

Aspecte concrete Dovezile (datele)

şi măsurabile prin care testăm ipoteza

Page 7: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

fotografie era menţionat grupul etnic din care făcea parte fata din imagine (printr-un nume

care permitea reperarea originii: evreiască, italienească, irlandeză). Li se cerea acelaşi

lucru, adică să noteze 3-4 trăsături de personalitate sau caracterstici ale fetei din imagine.

Rezultatele obţinute arată că în situaţia experimentală, când fotografiile erau

însoţite de prezentarea etniei, subiecţii indică un număr mai mare de adjective stereotipe,

decât în situaţia de control. Altfel spus, în condiţia experimentală subiecţii atribuie fetelor

care aparţin unei comunităţi caracteristici similare (cum au fost puse în categorii, subiecţii

vor avea percepţia unei mai mari omogenităţi între aceste persoane). În condiţia de control

acest lucru nu se constată. Aceste caracteristici corespund stereotipurilor pe care le au

oamenii despre aceste grupuri: evreicele – ambiţioase, inteligente, mai puţin frumoase;

italiencele – frumoase, mai puţin inteligente.

2.4.2 Biasarea experimentatorului (Rosenthal & Frode, 1963)

În acest studiu Rosenthal arată existenţa efectului numit „biasarea

experimentatorului” = modul în care experimentatorul, în mod implicit, determină

comportamentul subiecţilor în sensul aşteptat (inducerea rezultatelor prezise). Prin simplul

fapt că ne aşteptăm la diferenţe ajungem la existenţa acestor diferenţe.

În cadrul studiului cercetătorul lucrează cu două grupuri de studenţi la biologie,

care trebuiau să îngrijească fiecare câte un şoarece de laborator (şobolan) pentru că

trebuiau să se antreneze în manipularea animalelor.

Primesc fiecare responsabilitatea unui şobolan: au 8 încercări de a-l învăţa să

parcurgă un labirint. Li se spune că au: (aceştia fiind, de fapt, repartizaţi aleator în cele

două grupuri):

fie un şobolan inteligent

fie un şobolan „retardat”

În realitate, şobolanii sunt repartizaţi aleator (la întâmplare) în cele două grupuri. Se

măsoară progresul/ performanţa şobolanului la sfârşitul fiecărei şedinţe.

Rezultatele arată că şobolanii inteligenţi au învăţat mai rapid labirintul decât

ceilalţi; nu există diferenţe între şobolani decât în mintea studenţilor (aşteptările acestora).

_________________________________________________________________________7

Page 8: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

2.4.3 „Efectul Pygmalion” (Rosenthal & Jacobson, 1971)

În acest studiu cercetătorii încearcă să afle dacă aşteptările profesorilor pot să aibă

efecte asupra elevilor. Studiul se desfăşoară într-o şcoală în care erau multe eşecuri, elevii

aveau rezultate slabe la învăţătură.

Cei doi cercetători pretind că aplică teste care puteau identifica elevii care sunt cu

potenţial de învăţare („demarreurs tardifs”). Măsoară, deci, coeficientul de inteligenţă al

elevilor. După aplicarea testului fac o listă pentru profesori cu rezultatele elevilor buni şi

slabi. Lista era realizată la întâmplare: adică elevii fuseseră incluşi la întâmplare în lista

celor buni sau a celor slabi. Această testare se realizează la începutul anului şcolar. La

sfârşitul anului şcolar se testează din nou nivelul inteligenţei elevilor. Testarea se repetă şi

la un an de la începerea experimentului.

Rezultatele studiului arată că elevii care au fost trecuţi pe lista celor buni au obţinut

rezultate mai bune la sfârşitul anului şcolar (un coeficient de inteligenţă mai ridicat),

comparativ cu elevii care au fost trecuţi pe lista celor slabi. Aceste diferenţe se menţin şi

după un an de la prima testare.

Prin urmare, aşteptările activate au efect asupra judecăţilor profesorilor, a modului

în care îi văd pe elevi. Comportamentul elevilor, adică rezultatele la şcoală sunt un efect al

aşteptării profesorilor. Dacă profesorii vor avea nişte aşteptări, pe baza acestora elevii vor

avea un comportament diferit: auto-realizarea profeţiei. Aproximativ 300 de cercetări s-au

făcut în următorii 10 ani şi au arătat că acest efect există, mai ales în mediul şcolar.

2.4.4 Conformismul în grup (Ash, 1951)

Experimentul a fost realizat de Solomon Ash

pentru a investiga modul în care presiunea

grupului de a se conforma influenţează judecata

unui individ. În cadrul experimentului, opt

subiecţi erau aşezaţi la o masă în aşa fel încât să

prevină orice suspiciuni. Dintre cei opt doar

unul singur era un subiect autentic, ceilalţi

şapte fiind complicii experimentatorului, care

au fost bine instruiţi ca să dea anumite

răspunsuri stabilite anterior.

_________________________________________________________________________8

Page 9: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

Li se cere subiecţilor să evalueze lungimea unor linii şi să spună care dintre acestea

sunt de lungimi egale. Complicii dau răspunsuri greşite în 12 din cele 18 încercări pe care

le aveau. Subiectul autentic este intenţionat pus să răspundă la sfârşit, după ce a auzit

răpunsurile celorlalţi.

În situaţia de control, în care complicii dau răspunsuri corecte, subiecţii dau

răspunsuri corecte în măsură de 80%. În situaţia experimentală, când subiecţii ascultă

înainte răspunsurile greşite ale complicilor vor da răspunsuri corecte în măsură de 36,8%.

Toate erorile merg în sensul răspunsurilor greşite oferite de complici. Rezultatele arată că

subiecţii au tendinţa de a urma norma grupului şi de a da răspunsuri greşite dacă toţi cei

dinaintea lor au făcut acest lucru.

2.5 Planul cercetării

Realizarea unei cercetări presupune parcurgerea unor etape de lucru, adică există anumiţi

paşi ai cercetării, care trebuie urmaţi. În accepţiunea Deliei Vîrgă (2004), paşii unei

cercetări sunt:

În continuare vom descrie aceşti paşi, definind şi exemplificând pe parcurs

noţiunile fundamentale de cercetare întâlnite.

2.5.1 Identificarea problemei şi formularea ipotezei

Primul pas într-o cercetare este să stabilim ce anume vrem să cercetăm. De cele mai

multe ori o cercetare porneşte de la o întrebare pe care ne-o punem în legătură cu un aspect

al vieţii de zi cu zi sau în legătură cu o problemă pe care am dori să o rezolvăm.

Cercetarea, prin rezultatele sale, va încerca să răspundă la această întrebare.

_________________________________________________________________________9

identificarea problemei şi formularea ipotezei

prezentarea design-ului (planului) cercetării

desfăşurarea cercetării

testarea ipotezelor

comunicarea rezultatelor

identificarea problemei şi formularea ipotezei

prezentarea design-ului (planului) cercetării

desfăşurarea cercetării

testarea ipotezelor

comunicarea rezultatelor

Page 10: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

De exemplu:

Putem să ne punem întrebări cum ar fi:

„Timiditatea ne afectează rezultatele şcolare?”

„Ce metode putem să folosim ca să învăţăm mai eficient?”

Identificând întrebarea care stă la baza cercetării, identificăm care este tema

studiată. În cazul exemplelor de mai sus tema studiată este: (1) timiditatea şi (2) învăţarea

eficientă. După identificarea temei, vom căuta să ne documentăm şi să studiem cât mai

mult despre tema respectivă. Documentarea porneşte de la general spre particular. Astfel,

dacă vrem să studiem ce metode să folosim ca să învăţăm mai eficient, întâi trebuie să

citim despre învăţare: ce este învăţarea, cum a fost ea privită de-a lungul timpului, ce teorii

ale învăţării există, care teorii sunt actuale (în conformitate cu rezultatele cercetărilor) etc.

După ce ne-am făcut o idee generală despre învăţare, vom căuta să aflăm cât mai multe

lucruri despre ce înseamnă învăţarea eficientă şi ce studii s-au făcut în acest domeniu în

ultima perioadă de timp. Cel mai adesea aceste studii se găsesc sub formă de articole.

În urma studierii literaturii de specialitate vom putea să formulăm ideea pe care

vrem să o testăm în cercetarea noastră. Această idee o numim ipoteza cercetării.

De exemplu:

Ipoteza pe care vrem să o testăm în cercetare poate fi: „Învăţarea activă duce la

obţinerea de rezultate mai bune decât învăţarea pasivă.”

Alte ipoteze pe care putem să le testăm:

„Persoanele care au citit un text scris cu roşu îşi vor aminti mai multe cuvinte decât

persoanele care au citit un text scris cu negru.”

„Persoanele timide vor obţine rezultate mai mici la un examen oral decât persoanele mai

puţin timide.”

Prin ipoteza cercetării noi precizăm care sunt rezulatetele pe care le aşteptăm.

Altfel spus, ipoteza este o afirmaţie despre relaţia care ne aşteptăm să o observăm între

variabilele cercetării.

_________________________________________________________________________10

Page 11: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

Ipoteza este afirmaţia pe care o testăm în cercetare.

Ipoteza este o afirmaţie care exprimă relaţia dintre două sau mai multe

variabile.

O variabilă este un aspect psihic care poate să ia mai multe valori. Timiditatea

poate să fie: redusă, medie, ridicată. Atenţia poate să fie slabă, medie, bună. Performanţa la

un examen oral poate să fie reprezentată prin note de la 1 la 10. Genul persoanelor

implicate în studiu poate să difere: masculin sau feminin. Putem să dăm, astfel, nenumărate

exemple de aspecte psihologice sau nu, care pot să ia o arie mai largă sau mai restrânsă de

valori.

Într-o cercetare experimentală avem două tipuri de variabile: variabilele

independente şi variabilele dependente.

(1) Variabilele independente

Variabila independentă este factorul manipulat de experimentator sau factorul în

funcţie de care se face o comparaţie.

De exemplu:

(1) Pentru a testa ipoteza: „Persoanele care au citit un text scris cu roşu îşi

vor aminti mai multe cuvinte decât persoanele care au citit un text scris

cu negru.”, cercetătorul realizează un studiu în care manipulează culoarea textului.

În acest caz, culoarea textului este variabila independentă.

(2) În cazul ipotezei „Persoanele timide vor obţine rezultate mai mici la un examen

oral decât persoanele mai puţin timide.” cecetătorul nu poate să manipuleze

timiditatea persoanelor. Acestea sunt timide sau nu. Timiditatea nu se poate

schimba de la un moment la altul. Dar cercetătorul poate face comparaţii în funcţie

de nivelul timidităţii. Poate să măsoare timiditatea persoanelor pe baza unui

chestionar şi să le împartă în două grupuri: persoane timide şi persoane care nu

sunt timide.

Valorile pe care poate să le ia variabila independentă într-o cercetare le numim

modalităţi. În primul exemplu din căsuţa anterioară variabila independentă este culoarea

_________________________________________________________________________11

Page 12: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

textului, iar modalităţile variabilei independente sunt: roşu şi negru. Notăm aceste lucruri

în felul următor:

VI (A) = culoarea textului

a1 – roşu

a2 – negru

(2) Variabilele dependente

Variabilele dependente se referă la efectele pe care le investigăm într-o cercetare.

Pentru a identifica mai uşor o variabilă dependentă ne întrebăm: Ce se măsoară într-o

cercetare? Care este efectul manipulării?

De exemplu:

(1) Pentru a testa ipoteza: „Persoanele care au citit un text scris cu roşu îşi

vor aminti mai multe cuvinte decât persoanele care au citit un text scris

cu negru.”, variabila dependentă este numărul de cuvinte reamintite corect.

(2) În cazul ipotezei „Persoanele timide vor obţine rezultate mai mici la un examen

oral decât persoanele mai puţin timide.” variabila dependentă este nota la examen.

Aminteşte-ţi! Pentru a identifica variabila independentă ne întrebăm: „Ce

manipulează experimentatorul?” sau „În funcţie de ce factor/ aspect

se realizează comparaţia între grupuri sau situaţii?”, „Prin ce diferă

grupurile/ situaţiile?”.

Pentru a identifica variabila dependentă ne întrebăm: „Ce se

măsoară?”

2.5.2 Prezentarea planului cercetării

După identificarea temei pe care vrem să o studiem şi a ipotezei pe care o vom

verifica în cercetare, putem să trecem la prezentarea planului cercetării. Planul cercetări

mai este numit în literatura de specialitate: designul cercetării. Acest pas este deosebit de

important. O cercetare trebuie riguros planificată dinainte pentru a nu constata pe parcursul

_________________________________________________________________________12

Page 13: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

adunării datelor că sunt lucruri la care nu ne-am gândit şi nu ştim cum să le facem, sau ne

dăm seama prea târziu că era bine să facem altfel.

Planul cercetării cuprinde următoarele elemente:

(1) Variabile şi desing – în această etapă se prezintă care sunt varibilele

independente (notate prescurtat cu VI) cu modalităţile lor şi variabilele

dependente (notate prescurtat cu VD). De asemenea, se prezintă şi designul

cercetării (adică ce tip de cercetare realizăm). Stabilirea designului cercetării se

face în funcţie de numărul de variabile independente şi numărul de grupuri

comparate.

Tipul de desing

În funcţie de numărul de varibile independente:

1 VI – design unifactorial

2VI – design bifactorial

Mai multe VI – design factorial

În funcţie de numărul de grupuri:

1 grup – design intrasubiecţi

2 sau mai multe grupuri – design intersubiecţi

(2) Subiecţii/ participanţii – sunt prezentaţi subiecţii care sunt incluşi în studiu,

precizând cine sunt aceştia, ce vârstă au, câţi sunt de gen masculin şi câţi sunt

de gen feminin, câţi sunt şi în câte grupe sunt împărţiţi, după ce metodă se face

împărţirea pe grupuri etc. Subiecţii sunt astfel prezentaţi încât oricine vrea să

reproducă studiul să poate selecta acelaşi tip de subiecţi.

(3) Instrumentele folosite –se descriu instrumentele care sunt folosite în cercetare.

Această etapă are un dublu scop. Pe de o parte, se prezintă instrumetele astfel

încât oricine ar vrea să reproducă studiul să ştie de ce materiale are nevoie. Pe

de altă parte, facem un inventar al materialelor de care avem nevoie, astfel încât

să fim pregătiţi pentru desfăşurarea cercetării.

_________________________________________________________________________13

Page 14: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

(4) Procedura – se descrie procedura folosită. Adică se prezintă cât mai detaliat

cum se realizează cercetarea, cum se adună datele. Procedura trebuie să fie

suficient de clar prezentată astfel încât oricine să o poată replica.

2.5.3 Desfăşurarea cercetării

Această etapă presupune realizarea propriu-zisă a cercetării. Dacă vrem să studiem

influenţa culorii textului asupra capacităţii de memorare, în această fază adunăm

participanţii la studiu. Le împărţim foile cu textul scris cu roşu sau cu negru, şi apoi le

cerem să reproducă acest text cât mai fidel posibil.

2.5.4 Testarea ipotezelor

Testatea ipotezelor presupune analizarea datelor adunate pentru a vedea dacă aceste

ne susţin ipoteza pe care am formulat-o la începutul cercetării. Cum se face analiza datelor

va fi descris şi explicat în capitolele următoare.

2.5.5 Comunicarea rezultatelor cercetării

Un pas important şi necesar în realizarea unei cercetări este comunicarea

rezultatelor cercetării. Aceasta se poate face prin redactarea unui raport de cercetare, a unui

articol sau a unei prezentări orale la o conferinţă.

2.6 Exemplu de prezentare a unui plan de cercetare

Pentru a studia influenţa tipului de instrucţiune asupra eficienţei rezolvării unei

sarcini, un cercetător a realizat următorul experiment. Le-a cerut unor elevi să rezolve un

set de 10 probleme de fizică, spunându-le că acestea fac parte din nota lor finală la această

materie. Unui alt grup de subiecţi li s-a dat să rezolve aceleaşi 10 probleme şi li s-a spus că

li se cere acest lucru pentru a verifica dificultatea problemelor. În final, cercetătorul a

comparat numărul de probleme corect rezolvate de către elevii din cele două grupuri.

Rezultatele obţinute sunt prezentate în continuare:

Gr. 1 – testarea elevilor 7, 5, 6, 9, 7, 6, 7, 10, 4, 9, 7, 8, 5, 8, 6, 8

_________________________________________________________________________14

Page 15: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

Gr. 2 – testarea problemelor 9, 2, 5, 3, 8, 6, 5, 4, 4, 5, 7, 6, 7, 3, 4, 5

Cerinţe:

a. prezentaţi designul experimental

Prezentarea designului experimental

Pentru a putea să precizăm designul experimental este nevoie în primul rând să

identificăm variabilele şi să prezentăm ipoteza. În situaţia dată avem două grupuri de câte

16 subiecţi fiecare, în total având 32 de subiecţi.

Factorul care variază de la un grup la altul (ce manipulează experimentatorul) este

tipul instrucţiunilor date subiecţior: în primul caz rezolvarea problemelor este prezentată ca

fiind o testare a elevilor, iar în al doilea caz rezolvarea problemelor este prezentată ca fiind

o testare a problemelor. Prin urmare, variabila independentă este tipul instrucţiunii şi are

două modalităţi.

Ceea ce se măsoară în cazul celor două grupuri este performanţa elevilor. Prin

urmare, variabila dependentă este numărul de probleme corect rezolvate.

VI (A) = tipul instrucţiunilor

a1 = testarea elevilor

a2 = testarea problemelor

VD = numărul de probleme corect rezolvate

Având o singură variabilă independentă, vorbim despre un design unifactorial.

Deoarece în cazul fiecărei modalităţi a VI avem subiecţi diferiţi (grupuri diferite) vorbim

despre un design intersubiecţi. Prin urmare, designul este unifactorial intersubiecţi.

Ipoteza: Tipul de instrucţiune influenţează performanţa subiecţilor; subiecţii care sunt

supuşi unei sarcini care este prezentată ca având mai multe implicaţii asupra subiecţilor vor

rezolva un număr mai mare de probleme decât subiecţii cărora li se spune că sunt testate

problemele.

_________________________________________________________________________15

Page 16: CERCETAREA IN PSIHOLOGIE

Exerciţii 1. Când s-a constituit psihologia ca ştiinţă?

____________________________________________________________

2. Ce tipuri de cercetări există în psihologie?

____________________________________________________________

3. Ce se urmăreşte prin realizarea unei cercetări descriptive? Daţi un

exemplu de cercetare descriptivă.

____________________________________________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

4. Ce se urmăreşte prin realizarea unei cercetări predictive? Daţi un

exemplu de cercetare pedictivă.

____________________________________________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

5. Ce se urmăreşte prin realizarea unei cercetări explicative? Daţi un

exemplu de cercetare explicativă.

____________________________________________________________

____________________________________________________________

6. Prezentaţi structura „clepsidră” a realizării unei cercetări.

____________________________________________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

7. Operaţionalizaţi următoarele concepte teoretice: atenţie, memorie,

performanţă, învăţare.

____________________________________________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

____________________________________________________________

_________________________________________________________________________16