Alexandre Dumas Egoistul

7/17/2019 Alexandre Dumas Egoistul

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-egoistul-568f4ab980cf5 1/9

AlexandreDumas

Egoistul L'égoïste

Carl a moştenit de la tatăl său, o fermă cu toate acareturile, cu vite şiculturi întinse, hambarele şi grajdurile erau pline, atât de multă bogăie şi

totuşi, ciudat, Carl nu părea să vadă nimic din toate acestea, singura luidorină era de a avea şi mai mult, şi lucra !i şi noapte, ca şi cum ar fi fost celmai sărac ăran din sat" #l era cunoscut ca fiind cel mai puin generos din toifermierii din !onă, şi nici un om mai sărman nu şi$ar fi găsit de lucrupermanent la el" %ersonalul lui era în continuă schimbare, pentru că slujitoriilihnii de foame, se descurajau repede şi plecau" &cest lucru crea îngrijorare pentru că avea o soră bună şi iubitoare" &milera o gospodină ecelentă, şi s$a îngrijit întotdeauna pentru bunăstarea luiCarl, deşi se străduia, la rândul său, să compense!e !gârcenia fratelui său cugenero!itatea ei, ea nu a putut prea mult, pentru că el era foarte atent" Carl era atât de egoist, încât el mereu cina singur, pentru că era

preocupat să aibă cina caldă doar pentru el, şi trebuia să fie servit doar el, întimp ce sora lui, gusta ceva pe afară, după ce îl servea" Lui nu$i plăcea sub niciun motiv să aştepte, nu, singur îşi stabilea când va lua masa, reuşind săajungă eact la ora stabilită pentru ( cina lui, pe care n$o comunica nimănui"%rin urmare, este clar că Carl era egoist, era o calitate nu tocmai onorabilă" &mil era curtată de către un om foarte bine plasat în societate pentru aporni pe drumul său, dar toate acestea îl lăsau rece pe Carl, pentru că se temeacă o va pierde pe sora lui, care$l servea fără să crâcnească" )rebuie să înelegeică ei nu erau prieteni foarte buni, pentru că răceala lui Carl era prea evidentăca să nu$i sară în ochi, iar lui Carl nu$i păsa de a avea prieteni* #l spuneaîntotdeauna că el purta cei mai buni prieteni în traista sa, dar, vai* aceşti

prietenii erau, totuşi, cei mai mari duşmani ai lui" +ntr$o dimineaă pe când contempla un lan de grâu, a cărui spice de aurse legănau în jurul lui, iar el calcula cât ar putea câştiga de pe această tarla,Carl a simit deodată că pământul i se mişcă sub picioare" )rebuie să fie o cârtiă mare, a spus el, retrăgându$se, gata pentru aamenina fiara, care se părea că ar fi acolo"



-ar pământul a continuat să se ridice, în curând a devenit un mormancare l$ar fi răsturnat impetuos pe maestrul Carl, care privea ca un bleg ce seîntâmplă cu bogatele sale culturi" )eroare sa a crescut considerabil, când a vă!ut ridicându$se de la sol, nuo cârtiă, ci un %itic foarte ciudat, purtând o frumoasă mantie purpurie, cu o

pană lungă fluturând pe boneta lui" %iticul a aruncat o privire spre Carl care nuanuna nimic bun" Ce mai faci, agricultorule. a spus el cu un !âmbet sardonic, careciudat, nu$i plăcu lui Carl" Cine eşti tu, pentru numele lui -umne!eu. a întrebat Carl, care sesufoca" /u am nimic de a face cu numele Cerului, a răspuns %iticul, pentru căeu sunt un duh rău" 0per că nu ai intenia să$mi faci rău. a întrebat Carl cu umilină" +ntr$adevăr, nu ştiu* #u propun să$mi dai recolta de grâu în searaaceasta, la lumina lunii, deoarece caii mei, deşi ei sunt supranaturali,

mănâncă, de asemenea, o cantitate de grâu destul de supranaturală, îngeneral, eu recolte! de la cei care sunt cei mai în măsură să$mi dea acestcadou" 1h* -ragul meu domn, a spus Carl, eu sunt cel mai sărac agricultordin district, am o 2 soră în îngrijirea mea, şi eu m$am simit groa!nic şi ampierderi multe" -ar, în cele din urmă, eşti Carl 3rippenhausen, nu$i aşa. a spus%iticul" -a, domnule, se bâlbâi Carl" &ceste tarlale imense de grâu, care seamănă cu un oraş mic, îiaparin, da sau nu. a întrebat %iticul"

-a, domnule, a spus Carl încă" &ceste plantaii frumoase de napi şi lunga serie de terenuri arabile,frumoasele şi bogatele efectivele de bovine care acoperă o parte a muntelui, îiaparin, de asemenea, cred. -a, domnule, a spus Carl cu un glas tremurat, pentru că era îngro!itsă vadă modul în care %iticul evalua atât de corect averea sa" )u, eşti un om sărac. 1h* 4i* %iticul a ridicat degetul ca o ameninarespre mi!erabilul Carl, cu o privire de reproş" -acă vei continua sămi spui astfelde povesti, voi face, într$o clipă, ca poveştile tale monstruoase să devină reale54i* 4i* 4i*

-upă rostirea ultimul cuvânt, el s$a retras în pământ, dar gaura nu s$aînchis şi, prin urmare, Carl a continuat să strige cu voce tare, plângând a cerutmilă de la vi!itatorul său ciudat, care nu catadicsea să răspundă măcar" /erăbdător şi deprimat, el a pornit încet spre casa lui, pe când el seapropia, trecând prin dreptul unui desiş, el l$a vă!ut pe iubitul surorii salevorbind cu ea peste !idul grădinii" 6n gând i$a venit în mintea lui, un gândegoist, desigur"



+nainte de a putea fi observat de aceştia, el se repe!i spre ei, şi luând înmâna lui pe cea a lui 7ilhelm, în modul cel mai prietenos, el l$a invitat să iamasa cu el" 1 minune a minunilor*5 #ste de la sine îneles că, în ciudasurprinderii lui etreme, 7ilhelm a fost de acord" -upă masă, o idee strălucităa lui Carl s$a născut, spre uimirea surorii lui şi cea a lui 7ilhelm" 8i care

credei că era ideea. /imic altceva, decât de a schimba suprafaa lui mare degrâu copt gata pentru a fi tăiat, cu o tarla a lui 7ilhelm, unde recolta era maipuin abundentă" -upă câteva discuii rapide, şi de mari demonstraii debunăvoină şi de bucurie, acest târg curios a fost încheiat, iar 7ilhelm a plecatacasă cu mult mai bogat decât a plecat" Carl a mers la culcare, mângâiat de tran!acia făcută, prea încre!ător în7ilhelm, iar 9 grâul ce ar trebui să fie recoltat la lumina lunii de către %iticullacom să$şi hrănească caii va fi considerabil mai puin" #l a deschis ochii devreme în !ori, pentru că %iticul i$a bântuit somnul"#l se grăbi să se îmbrace, şi a ieşit în câmpuri pentru a vedea re!ultatul munciide noapte a %iticului: grâu era la locul lui, legănat de bri!a dimineii"

%robabil, am visat, gândi Carl" &poi s$a urcat pe deal pentru a arunca o privire la tarlaua pe care oprimise în schimb pentru grâu ameninat" 1h* cât de oribil se vedea tarlaua,aproape în totalitate curăată, şi l$a vă!ut pe urâtul %itic, terminând munca lui,aruncând ultimii snopi într$un obscur abis săpat adânc în pământ" -umne!eule* Ce faci. strigă el" Credeam că ai spus că vei culege dupătarlaua cealaltă. &m spus, a răspuns %iticul, am avut de gând să recolte! grâul tău,dar, cred că am greşit tarlaua, aceea de care am vorbit este a lui 7ilhelm, nu$iaşa. -a, eu sunt un nefericit*

8i se aruncă în genunchi pentru a$l implora pe %itic, Carl i$a cerut săfacă o singură ecepie" 4ără a băga în seamă rugăminile, %iticul a aruncat ultimul snop, apoipământul s$a închis, fără a lăsa urme care ar putea indica locul unde a fostînghiită bogata recoltă" -eocamdată, după cum ve!i, am închis uşa la hambarul meu, a spus%iticul, chicotind" &cum am de gând să mă odihnesc" ;ună !iua, Carl* 8i el a plecat calm şi mulumit" Carl a rătăcit pe aici şi pe acolo, pe jumătate nebun, uitând până şi decină" +n cele din urmă, atunci când a venit noaptea, s$a dus acasă, şi, fără a

răspunde la întrebările surorii sale iubitoare, s$a dus la culcare, supărat" -ar elabia a pus sărmanul lui cap supărat pe pernă, când o voce a venit să$ltre!ească şi i$a !is: Carl, prietenul meu, am venit pentru o mică discuie cu tine, tre!eşte$te şi ascultă$mă" & scos capul de sub cergă şi a vă!ut cum o lumină strălucitoare îicuprinsese camera, iar %iticul şedea pe podeaua camerei"



&h* <i!erabile* strigă el, îmi furi până şi odihna mea, cum mi$ai furatşi grâu meu. -u$te, sau vei simi ră!bunarea mea" =ino, vino, a spus râ!ând %iticul, nu vei regreta*5 /u ştii, prostule, căeu sunt doar o umbră. &r trebui să încerci să îmbrăişe!i aerul pentru aîncerca să mă îmbrăişe!i pe mine, şi în afară de asta, am venit aici doar pentru

a$i promite bogăii fără sfârşit, căci eşti un om după inima mea: ce este rău înoferta mea minunată. &scultă$mă, dragul meu Carl" =ino să mă ve!i mâine seară, înainte deapus, şi eu îi voi arăta o comoară a cărei abundenă întrece orice imaginaiaumană" 0capă de ferma ta mică, nebunule, l$ai păcălit pe iubitul surorii talecre!ând că este o victimă bună, pentru că el are prieteni care l$ar ajuta săre!iste unei calamităi" %reul pe care l$ai putea lua ar fi de mică importană pentru tine, şi cândvei afla de comoara de care vorbesc, vei ajunge să dispreuieşti sumele mici case fac prin mijloace obişnuite" /oapte buna, vise dulci, să te tre!eşti fericit* Lumina dispăru şi %iticul plecă"

&h* Carl, a spus el, ah* delicios* ah* 8i el că!u într$un somn adânc" & doua !i, toată lumea a cre!ut că Carl a luat$o ra!na, numai că îninteresul său nu a cedat nici o monedă din preul convenit cu 7ilhelm pentrufermă, care a fost, într$adevăr, foarte fericit să ajungă la o înelegere cu el, darsurpri!a lui etremă a fost fără nici o îndoială realitatea tran!aciei" +n cele dinurmă totul a fost gata, şi !iua pentru căsătoria cu &mil fiată, deoarece lui7ilhelm preul i s$a părut echitabil, mai presus de piaă, bun sau rău, fermaşi$a schimbat proprietarul" Carl nu a avut răbdare să aştepte !iua căsătoriei şi,după ce sărută pe sora lui, el a lăsat$o în grija unor bătrâni şi a plecat" #l l$agăsit pe %itic, aşe!at pe un gard, aşa cum ar fi stat omul cel mai obişnuit"

#şti punctual ca un orologiu, Carl, a spus el, şi mă bucur foarte mult,deoarece trebuie să ajungem la poalele munilor care$i ve!i acolo, înainte derăsăritul lunii" La aceste cuvinte, el a coborât de pârlea!, şi au pornit pe drumul lorpână au ajuns pe malul unui lac pe a cărui suprafaă, spre marea uimire a luiCarl, %iticul a traversat$o ca şi cum ar fi fost îngheată" =ino, prietenul meu, a spus el, întorcându$se spre Carl, care a e!itatsă$l urme!e" Cu toate acestea, vă!ând că trebuie să treacă prin apă, s$a aruncat, şi aînotat până în partea cealaltă, %iticul trecuse de multă vreme" Când a ajuns pe mal, era într$o stare foarte neplăcută, dinii îi clănăiau,

şi apa îi şiroia din haine, iar la picioarele lui s$a format un lac în miniatură" )e rog, domnule %itic, a spus el pe un ton destul de acru, un astfel delucru nu a fost prevă!ut, sau vrei să mă fore!i să te abandone!" 0ă renuni la recunoştina mea, ai spus. a !is %iticul, cu un surâsdispreuitor" 0timatul meu Carl, acest lucru nu este în puterea ta" 0ingur aihotărât să te arunci pe fundul lacului fermecat, eşti legat de mine pentru cevatimp" )e voi ine legat până la sfârşit cu cel mai solid lan, ca să fiu mai sigur cămă urme!i" -eci, mergi şi gândeşte$te la recompensă"



Carl a fost un pic uimit de ceea ce a au!it, dar el a aflat curând că totulera adevărat, pentru că de îndată ce %iticul a pornit din nou, se simea obligatde către o putere ire!istibilă să$l urme!e" Curând s$au aflat pe versantul unui munte foarte abrupt, %iticul aalunecat pe pantă cu o uşurină perfectă, fără a$şi pierde echilibrul, dar Carl

săracul, el a reali!at această coborâre cu o >? demnitate mult mai mică şi înspecial cu impetuo!itate, astfel încât s$a lovit de bolovanii din dreapta şi dinstânga, s$a împeticat !gomotos, şi că!ut în prăpăstii înspăimântătoare care l$auînconjurat" @ainele îi erau într$o stare deplorabilăA cusăturile i$au cedat înmulte locuri, bucăi mari din material erau rupte, căci el pentru a puteaîncetini o clipă căderea s$a prins de mărăcini şi spinii s$au agăat în modconstant el, pătrun!ând în carnea lui" +n cele din urmă, el a ajuns ca un coletla poalele muntelui, unde l$a găsit pe %itic, care se bucura mirosind parfumulunei flori sălbatice" Carl se aşe!ă pentru un moment pentru a$şi trage respiraia, şi cumsângele său fierbea de furie, a eclamat:

%iticanie nenorocită* #u am fost la un pas de moarte, sunt rănit dincap până în picioare, nu ve!i cum arăt* &h* # minunat* %iticul era de nemişcat" =om vedea, băiatul meu* +n ceea ce mă priveşte pe mine, eu suntobişnuit, mi$e uşor, şi vei vedea, atunci când mă vei cunoaşte mai bine, am ofilosofie minunată de sprijin a nenorocirilor altora, Carl, prietenul meu" &cest răspuns oribil avea să aibă o semnificaie teribilă pentru Carl, darde acum înainte el era forat să se supună" #l a mers mereu, mereu, cu diniiclănănind de frig, până el a observat atunci că drumul şi peisajul călduros adevenit arid ca în timpul iernii, şi el a observar, că după piscurile înalte şiîn!ăpe!ite care se pierdeau în nori, urmea!ă o mare întinsă, când au ajuns la

marginea ei, mort de oboseală el l$a rugat pe %itic să se odihnească câtevamomente şi în cele din urmă s$au aşe!at" <$am oprit doar pentru că m$ai implorat, spuse el, dar cred că oşedere prelungită ar fi periculoasă pentru tine" -upă aceste cuvinte, el a scos o pipă care părea mult prea mare pentrua$i intra în bu!unar vreodată, o aprinse, începu să fume!e şi îndreptărotocoalele de fum spre Carl" 0ărmanul Carl îl privea de ceva timp, cu diniiclănănind, şi dureri în membrele lui, apoi l$a rugat să îl lase să tragă unul saudouă fumuri din pipa aprinsă" /u aş, Carl: demonul tutunului este mult prea puternic pentru tine"+ncăl!eşte$i degetele la fum, dacă poi" /u pot să îneleg ceea ce îi lipseşte, eu

mă simt perfect, dar nu sunt un filosof* Carl gemu, şi nu a !is nimic celui ce fuma imperturbabil" -upă ce a fumat un timp foarte lung, %iticul a !drobit cu laba picioruluicenuşa din pipa, şi i$a !is lui Carl, care tremura, cu !âmbetul cel mai afectuos: ;unul meu prieten, ve!i, într$adevăr ai dreptate, nu caut să fiuagreabil* <ai bine ne$am întoarce la treaba noastră" 0e ridică, şi săracul Carl l$a urmat poticnindu$se"



/e va fi mult mai cald de acum, dragul meu prieten, a spus el,întorcându$se spre Carl, care a răspuns cu un mormăit, el s$a gândit laincapacitatea sa de a scăpa de soarta lui" #i au simit, într$adevăr, căldură în curând, gheaa a dispărut, solul eraacoperit cu smalt> verde, într$o abundenă de flori parfumate, ghirlande de viă

de vie, acoperite cu clustere? minunate, grupate pe ramurile uriaşe care îiseduceau ochii" #i au urcat pe munte dureros5 şi anume, dureros pentru Carl,de, pentru %itic, > <asă sticloasă formată din diverş i oi!i anorganici, cu carese acoperă suprafaa obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le faceimpermeabile, a le feri de oidare sau a le înfrumuseaA email" ? 4lori de mină" urcuşul a fost mai uşor decât coborârea" +n cele din urmă, muntele adevenit arid şi ars, o pătură de cenuşa era sub picioarele lor, şi un fum urâtmirositor ieşea din pământul crăpat" 0unt curios să ştiu unde ne aflăm acum, a întrebat Carl mormăind" #l a descoperit în cele din urmă că vorbeşte cu un demon şi ar fi fost

inutil şi doar o pierdere de timp să mai discute" Bncertitudinea lui nu a duratmult, bubuitul unui vulcan imens îi răsună curând în urechi, şi îl ploua cupietre pe cap şi umeri" #l a trebuit să se apere de fiecare piatră, epunându$seîn fiecare moment la cele mai mari pericole, pământul a cedat sub picioarelesale într$un mod înspăimântător, orbit de fum şi sufocându$se, în timp ce%iticul nu se abinea să$i !ică @aide* +nainte*D %entru că$i era imposibil să maire!iste, el era disperat" +n cele din urmă, nu a mai re!istat şi a cedat, el a simitdoar că a că!ut de pe versantul muntelui şi că aluneca spre poale" Câiva stropi, şi sen!aia de apă rece, i$au spus că a că!ut pe valurilemării, instinctul de conservare l$a determinat să încerce să iasă la suprafaă" Când a reapărut iar din apă, l$a vă!ut pe %itic şe!ând pe trunchiul unui

copac uriaş, chiar deasupra valurilor" +ntinde mână, bunule %itic* a spus el cu o voce sugrumată, şi trage$mă" ;ah* răspunse %iticul, curaj, prietene* trebuie să scapi singur, această mică bucată de trunchi de copac îi estede ajuns, de ce să te ajut când nu eşti prea obosit" Caritatea începe cu tine,după cum ştii, este primul punct, punctul al doilea, îi sugere! să înoi puternicşi ferm, în ca!ul, desigur, în ca!ul în care nu i$ai dori un neca!" +ndreaptă$tedirect spre mine, cu ecepia ca!ului în care nu doreşti să reînnoieştibunăvoina mea, prin aciunile sau dorinele tale, rămas bun* 6ndele hohotelor au însoit pentru o clipă batjocura din privirile %iticului,

şi Carl a fost lăsat singur pentru a lupta împotriva valurilor" -eci, el trebuie săînoate până când va ajunge la mal, aşa, din fericire, el a vă!ut câteva fragmentede lemn putre!it plutind pe mare ce păreau să fi aparinut unui barca! vechi, şiel a prins o bucată într$o îmbrăişare disperată, şi a început să urle, sperândcă$l va au!i cineva de pe ărm şi$l va salva" 0trigătele lui Carl, pe jumătatescufundat, au atras în cele din urmă atenia copiilor unui pescar care se jucaupe mal, nepăsători la pericol, ei au împins o barcă în apă şi au condus$o spreomul care se părea că e pe cale de a se îneca"



-upă multe eforturi, aceşti copii curajoşi au reuşit să ajungă la Carl,luându$l în barca lor" <ulumesc* =ă mulumesc* se bâlbâi el, uitându$se la aceşti copii,care nu au e!itat să îşi rişte viaa pentru a o salva pe a lui" /u ne mulumi, a spus băieelul, nu ştii cât de fericii suntem că cerul

ne$a oferit oportunitatea de a vă feri de la o moarte sigură, noi trebuie să fimrecunoscători ori de câte ori putem face o fapta bună: care este, cel puin, ceeace ne învaă )atăl nostru bun" &ş vrea şi eu să am parte de aceleaşi lecii, a spus Carl" #l i$a sărutat pe copii cu tandree, el nu a avut nimic altceva să le dea,pentru tot aurul l$a pierdut în timpul călătoriei sale aventuroase cu %iticultrădător" #l a întrebat de calea lui, şi un tânăr fermier, un pic mai în vârstă decâtcei care l$au salvat, s$a oferit să meargă prin muni cu el şi să$l ducă înapoi lacasa lui, care era la o distanta considerabilă, aşa l$a asigurat tânărul agricultorAceea ce pentru Carl, care era confu!, era o surpri!ă"

Cu rănile şi picioarele sale betegite, Carl a pornit cu micul ghid, tânăr şiagil, care l$a sprijinit cu cea mai mare atenie în dificile şi asprele cărări alemuntelui, Carl s$a simit ruşinat şi a roşit, când a vă!ut că acest simplu copil,fără să gândească la distana până la satul lui îl conduce pe acest sărac şisuferind străin" Ciripitul păsărilor şi cântecele tânărului le$au luminat drumulpe munte, astfel încât nu simea nici oboseală, nici durere, şi atunci când auajuns la un loc foarte liniştit, s$au aşe!at la umbra unui copac, tânărul ăran aîntins coninutul din traista sa, şi a împărtăşit fericit mâncarea sa cu Călătorul" 0pre sfârşitul drumului, calea a devenit atât de simplă şi traseul direct,iar Carl l$a rugat pe conductorul serviabil să plece şi să se întoarcă acasă, darînainte de a face acest lucru, tânărul a insistat pe lângă Carl să ia tot rucsacul,

pentru a nu suferi de foame" Carl nu a fost de acord, pentru că nu ar fi demndacă l$ar lipsi pe tânăr de hrana lui" +n timp ce persista în refu!ul său, el l$asărutat şi i$a mulumit de o mie de ori, şi a început să coboare de pe munte ECarl a învăat să se gândească şi la alii" #l a călătorit mai multe !ile, prin văi, liniştind foamea sa cu mure de pegardurile vii, stingând setea lui în cursurile de apă albă, şi în >F cele din urmăel a ajuns la un sat de colibe de paie împrăştiate" 1boseala şi lipsa de hrană i$au slăbit constituia lui, o dată pe atât de puternică, el s$a târât nesigur, cusperana de a găsi pe cineva care să$l salve!e, dar nu a vă!ut pe nimeni, cuecepia unei fete destul de blondă care îl privea şe!ând pe pragul colibei sale şicare mânca pâine înmuiată în lapte" #l a încercat să o abordare, dar nu putut

face un pas mai departe, a că!ut cât era de lung, copilul a sărit şi s$a apropiatsă$l vadă pe cel că!ut, l$a au!it gemând şi vă!ându$l atât de slab şi mi!erabil,ea i$a ridicat capul şi cu delicatee, ea i$a dus castronul de lapte la gură şi l$ainut acolo până ce el a înghiit tot, fiind hămesit de foame" &ceastă copilă, fărăa se gândi o clipă, simind primejdia că străinul ar putea muri de foame, a vrutîn mod voluntar să$şi sacrifice fericită masa de prân! pentru el" &minteşte$i de asta Carl*



#l şi$a amintit, de fapt, atunci când şi$a revenit, el a simit ceva nou,în inima sa a pătruns, el a primit"D /u mai era un drum foarte lung şi foarte obositor până la casa lui5 Casalui* &h* Bnima lui a tresărit atunci când şi$a amintit că nu mai este casa lui,aparinea surorii sale şi prietenului ei, se temea că va fi tratat cu răceală" &stfel

până în ultimul moment egoismul îl domina, în timp ce ?G capul lui a fostumplut cu mirajul promisiunilor de aur artificial ale %iticului, şi$a imaginat maicurând că va avea o avere imensă, apoi în cele din urmă el a încercat să punăprin comportamentul său, între aceştia şi el, o anumită distană, nu putea fivorba de a împări cu ei, chiar dacă aceştia aveau nevoi mai mici" +ncepând săaibă sentimente noi, ca urmare partea bună din el a fost supusă la un calvar demomeală, care fără nici o recompensă a confiscat inima lui, acum simea cumar fi avut puin dreptul de a face apel la caritatea lor, chiar dacă la plecare eranedemn de prietenia lor, şi a oftat, gândindu$se de ceea ce a fost cândva" /oaptea l$a surprins într$un loc sterp şi pustiu, şi pentru a$i accentuami!eria a început să ningă cu fulgi mari care l$au orbit" #l şi$a strâns pe lângă

corp haina !drenuită, şi a luptat împotriva furtunii de !ăpadă care l$aînconjurat cu un fel de violenă ră!bunătoare" +n cele din urmă, pătura de!ăpada i$a îngheat picioare amorite, se deplasa tot mai lent, şi mersul lui adevenit tot mai greu şi mai dureros" 4rânt de oboseală, el a început să seclatine, şi se opri ca distrus de un vânt furios, apoi el s$a prăbuşit şi a fostimediat îngropat pe jumătate sub un strat de !ăpadă" 0unete de clopoei dominate de sunetul furtunii, au anunat că o căruăcu coviltir se apropia, cu !gomotul roilor amorti!at de !ăpadă, astfel încât s$arputea avea îndoieli cu privire la pre!ena ei, dacă un felinar din interior, n$ar fivărsat o lumină strălucitoare" Cărua a ajuns în câteva minute în locul undeCarl !ăcea, şi calul s$a oprit la vederea acestei forme umane întinse pe sol,

căruaşul a coborât, l$a ridicat pe străinul îngheat, şi după unele eforturienergice, l$a plasat în mod sigur în carul său, şi a plecat cu vite!a maimă sprecel mai apropiat cătun, care ar putea fi vă!ut după luminile sale" &colo, Carldupă ce a fost adus la viaă, prima imagine cu care s$a confruntat a fost aceeaa lui 7ilhelm, cumnatul său, care cu greu a putut recunoaşte în călătorulmuribund, slab şi !drenăros pe fratele soiei sale, Carl E un om atât de bogat şiegoist altădată E după câteva cuvinte eplicative, a descoperit că sărmanul Carla călătorit cu %iticul timp de peste un an, care părea de neconceput, dar7ilhelm i$a spus că nimic nu este mai real, şi în acelaşi timp l$a asigurat că erapregătit să$l primească în casa lui, şi să$i acorde, cu uitarea completă agreşelilor sale din trecut, toată afeciunea sa sinceră"

&ceasta asigurare a fost ca un balsam pentru vindecarea rănilor fi!ice şimorale ale lui Carl, cuprins acum de pocăină" 7ilhelm a plecat, lăsându$l să$şiodihnească membrelor sale rănite în patul ărănesc moale şi convenabil" +n dimineaa următoare Carl, care se confrunta cu ruşinea, a mers lapragul bine$cunoscut al fostei sale case, dar de abia piciorul lui a atins primatreaptă a scărilor, că sora lui a fugit să se arunce în braele sale şi să$l sărute,el şi$a ascuns faa în sânul acestei femei generoase, şi a plâns abundent"



%iticul, care nu a încetat să$l urmărească, sperând că va cădea iar înputerea lui, se oprit brusc atins de acest spectacol, şi în timp ce un vârtej sestârni în aer, acesta a devenit treptat mai mic şi mai puin vi!ibil cu ochiulliber, până a dispărut" -emonul egoismului a plecat pentru totdeauna, şi Carl a adus sincere

mulumiri lui -umne!eu pentru calvarul teribil care a cau!at aceastăschimbare şi a aflat diferena dintre interesele caritabile pe de o parte şibunăstarea pe de altă parte" #l trăise şi lucrase doar pentru el şi abia acum aaflat cum se obine cel mai eficient propria fericire" &şa că, de fapt, a descoperito comoară de o mie de ori mai preioasă decât tot aurul de pe pământ"

04HI8B)

Alexandre Dumas Egoistul

Documents

Transcript of Alexandre Dumas Egoistul