Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

53
7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 1/53 ALEXANDRE DUMAS Contele cel viteaz Capitolul I. Despre conţii de Flandra s-a pomenit prima oară, dacă este să credem cronica, în jurul anului 640. Apariţia acestei puternice familii noiliare este în!ăluită în mister "i le#endă, lucru $resc c%nd este !ora de tradiţia populară, ce a păstrat !ii c&iar "i amintirile re#inei 'emiramida, $ica porumeilor, sau ale lui (emus "i (omulus, întemeietorii (omei, cei doi ăieţi alăptaţi de o lupoaică. Dar iată, c%t mai pe scurt, în ce constă le#enda conţilor de Flandra) * Către sf%r"itul anului 6+, pe c%nd onifaciu al -lea era papă la (oma "i Clotar re#e al francilor, 'al/art, prinţ de Dijon, se întorcea împreună cu soţia sa rmen#arde de la ote1ul primului lor copil, 23deric. Ceremonia a!usese loc într-o iserică renumită "i foarte !ec&e, iar acum ei tra!ersau pădurea Fără ilă, denumită astfel din pricina t%l&arilor lui 5&inard, prinţ de uc. 'al/art nu a!ea alături de el dec%t o suită formată din patru slujitori. 5e înserat, au ajuns într-un loc foarte întunecat, unde au fost atacaţi de două1eci de oameni condu"i de o căpetenie cu o statură uria"ă. Aceasta nu putea $ dec%t prinţul de uc. 7n ciuda disproporţiei de număr, 'al/art a pornit lupta cu t%l&arii. 8-o făcea ca să scape cu !iaţă, ci pentru ca soţia "i $ul lui să poată fu#i de acolo9 Ajutată de întunericul nopţii ce se lăsa cu repe1iciune, rmen#arde a coor%t de pe cal "i a pornit prin pădure. 7ncre1ătoare în soarta dată de Dumne1eu "i făc%nd totul pentru a-"i îndeplini datoria de mamă "i de soţie, ea a ascuns copilul într-un tu$" de l%n#ă f%nt%na denumită a 'alciei, datorită arorilor de acest fel din jurul ei. Apoi, s-a ru#at Domnului cu lacrimi în oc&i "i s-a întors unde lupta soţul ei. oartă sau !ie, lieră ori pri1onieră, treuia să împartă cu el soarta ce le era &ără1ită. Acolo se a:au opt cada!re ce 1ăceau pe iară. Deoarece luna se ridicase pe cer, le-a putut !edea c&ipurile. 5rintre morţi i-a recunoscut pe cei patru ser!itori ai lor. Ceilalţi erau du"mani.

Transcript of Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

Page 1: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 1/53

ALEXANDRE DUMAS

Contele cel viteaz

Capitolul I. Despre conţii de Flandra s-a pomenit prima oară, dacă este să credemcronica, în jurul anului 640. Apariţia acestei puternice familii no iliare este în!ăluită în mister "ile#endă, lucru $resc c%nd este !or a de tradiţia populară, ce a păstrat !iic&iar "i amintirile re#inei 'emiramida, $ica porum eilor, sau ale lui (emus "i(omulus, întemeietorii (omei, cei doi ăieţi alăptaţi de o lupoaică. Dar iată, c%t mai pe scurt, în ce constă le#enda conţilor de Flandra) * Către sf%r"itul anului 6+ , pe c%nd onifaciu al -lea era papă la(oma "i Clotar re#e al francilor, 'al/art, prinţ de Dijon, se întorcea împreunăcu soţia sa rmen#arde de la ote1ul primului lor copil, 23deric. Ceremonia a!usese loc într-o iserică renumită "i foarte !ec&e, iaracum ei tra!ersau pădurea Fără ilă, denumită astfel din pricina t%l&arilor lui5&inard, prinţ de uc . 'al/art nu a!ea alături de el dec%t o suită formată din

patru slujitori. 5e înserat, au ajuns într-un loc foarte întunecat, unde au fost atacaţi dedouă1eci de oameni condu"i de o căpetenie cu o statură uria"ă. Aceasta nuputea $ dec%t prinţul de uc . 7n ciuda disproporţiei de număr, 'al/art a pornit lupta cu t%l&arii. 8-ofăcea ca să scape cu !iaţă, ci pentru ca soţia "i $ul lui să poată fu#i deacolo9 Ajutată de întunericul nopţii ce se lăsa cu repe1iciune, rmen#arde aco or%t de pe cal "i a pornit prin pădure. 7ncre1ătoare în soarta dată deDumne1eu "i făc%nd totul pentru a-"i îndeplini datoria de mamă "i de soţie,ea a ascuns copilul într-un tu$" de l%n#ă f%nt%na denumită a 'alciei, datorită

ar orilor de acest fel din jurul ei. Apoi, s-a ru#at Domnului cu lacrimi în oc&i "i s-a întors unde lupta soţulei. oartă sau !ie, li eră ori pri1onieră, tre uia să împartă cu el soarta ce leera &ără1ită. Acolo se a:au opt cada!re ce 1ăceau pe iar ă. Deoarece luna seridicase pe cer, le-a putut !edea c&ipurile. 5rintre morţi i-a recunoscut pe ceipatru ser!itori ai lor. Ceilalţi erau du"mani.

Page 2: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 2/53

'oţul ei nu se #ăsea printre !ictime. 7n mod cert fusese luat ostatic.;ri#inea lui no ilă îl împiedicase să fu#ă ca un oarecare de la locul înfruntăriis%n#eroase. C&iar atunci 1ări un con!oi care, judec%nd după luminiţele torţelor, se

îndrepta spre un castel întărit ce fusese construit pe ruinele unei cetăţi

romane. După statură, îl recunoscu pe "eful cetei care îi atacase. Fără îndoială că soţul ei tre uia să facă parte din acel con!oi. Deoarece datoria ei era să se a:e alături de conte, rmen#arde porni în#ra ă după con!oi. A"a !ă1u că nu se în"elase. Contele, rănit de moarte, erapurtat de soldaţi. i se dădură la o parte pentru a-i face loc femeii lo!ită de soartă, pe

jumătate !ădu!ă. 5rinţul de uc nu mai putea de ucurie, căci acum a!eadoi ostatici în loc de unul. De aceea, î"i continuă !esel drumul spre castel.Ajunseră acolo după o jumătate de ceas. 7n aceea"i noapte, prinţul de Dijon muri ru#%ndu-se pentru $ul său, iarsoţia lui rămase pri1onieră.

Imediat ce se făcu 1i, prinţul de uc îi propuse contesei să î"iplătească li ertatea cu domeniile stăp%nite de ea sau măcar cu o parte dintreacestea. rmen#arde se #%ndi însă că ea le mo"tenise de la părinţi "i că tre uiasă le păstre1e pentru $ul ei. De aceea, refu1ă orice fel de discuţie despre a"ace!a, 1ic%ndu-i du"manului ei) * Aceste păm%nturi "i unuri le-am primit prin !oia lui Dumne1eu<Doar Dumne1eu mi le poate lua< ă1%nd că nu putea o ţine de la ea, prin ameninţări "i !iolenţă, ceea ce

î"i dorea, prinţul de uc dădu ordin ca rmen#arde să răm%nă capti!ă p%năce se !a ră1#%ndi "i îi !a ceda lui domeniile.

7"i c&emă t%l&arii "i porni iar prin pădurea Fără ilă. Contesa rămase lacastel pentru a se ru#a la morm%ntul soţului ei. 7n pădurea aceea, nu departe de locul luptei, trăia un pustnic respectat,care făcuse multe minuni la !iaţa lui, dar care nu mai !oia să-"i foloseascăputerile, pentru că oamenii se făceau din ce în ce mai răi "i nu-i mai preţuiauspectacolele celeste a"a cum meritau. Astfel, el răm%nea cea mai mare parte a timpului retras în #rota sa,&rănindu-se doar cu laptele unei căprioare ce !enea sin#ură la el, de trei oripe 1i, pentru a se lăsa mulsă. 5ustnicul ea o parte din lapte, iar ce răm%nea îl lăsa să se înc&e#e,astfel că, smul#%nd "i c%te!a rădăcini din jurul #rotei, a!ea destulă &rană

pentru el. Datorită acelui mod de trai, el nu mai călcase de cinci ani în nici oa"e1are omenească. 7ntr-o 1i însă, ătr%nul o ser!ă că laptele dat de căprioară era mai puţinca de o icei. A!u destul pentru ăut, dar nu-i mai rămase pentru înc&e#at. 7"i 1ise că se înt%mplase ce!a neo i"nuit dar, $ind !or a despre ocau1ă naturală, aceasta a!ea să dispară la fel cum apăruse. De aceea,a"teptă dimineaţa următoare.

Page 3: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 3/53

Iată însă că porţia lui de lapte fu iar mai mică. 8u a!u deloc de înc&e#at "i de-a ia îi ajunse de ăut. 5ustnicul ră dă "i atunci, în speranţa că lucrurile !or re!eni la normal,cu at%t mai mult cu c%t căprioara era sănătoasă "i !ioaie, înc%t te uitai cudra# la ea.

Dar, în a treia dimineaţă, lucrurile se înrăutăţiră. Căprioara nu mai dădunici lapte de ăut. ietul pustnic fu o li#at să iasă din #rotă ca să ia apădintr-un p%r%u. Cu acel prilej î"i făcu pro!i1ia de rădăcini, $indcă de două 1ile de c%ndm%nca mai puţin "i masa lui de!enise at%t de sărăcăcioasă, postul pe care-lţinea se do!edise #reu de suportat. 7n a patra 1i, căprioara !eni cu u#erul #ol< Acum i se păru că nu se mai putea în"ela) cine!a fura lapteleanimalului. =otu"i, înainte de a $ si#ur de teri ila ănuială ce plana asupraunui semen de-al său, ătr%nul se &otărî să cercete1e lucrurile. 7n dimineaţa următoare, cum animalul !eni ca de o icei să-l !i1ite1e,

ătr%nul îl înc&ise în spatele unei u"i. 7ntrea#a 1i, căprioara se a#ită foarte mult, plim %ndu-se încontinuuprin locul acela str%mt. oncăluia at%t de trist, că ătr%nul pricepu că sepetrecea ce!a ciudat. =rec%nd timpul, u#erul ei se umplu cu lapte ca în 1ilele une. 5ustniculo mulse de trei ori. ra clar că lipsa laptelui ce se manifesta la căprioară nuse datora sterilităţii. 'eara, pustnicul desc&ise u"a, $indcă !oia să se încăl1ească la ultimelera1e de soare. ;ric%t fu de atent să nu-i scape căprioara, aceasta se repe1icătre desc&i1ătură "i-l împinse at%t de tare, că-l dădu de-a rosto#olul. 2i eră,se a!%ntă !eselă "i săltăreaţă spre pădure.

ătr%nul se ridică de jos "i se scutură. ; "tia pe căprioară "i n-o cre1use în stare de asemenea acte !iolente, c&iar dacă astfel "i-ar $ recăpătatli ertatea. 7"i aminti că altădată, $ind olna!ă, o !ă1use 1ile între#i st%nd culcatăalături de el, astfel că nu ie"ea dec%t pentru a-i cule#e iar ă. ra !or a decide ce!a misterios în comportamentul ei, altce!a dec%t cre1use el la început. 7n 1iua următoare, con!in#erea lui se întări. Căprioara nu mai !eni la el"i era pentru prima oară c%nd animalul se a ătea de la o iceiurile sale. ;a"teptă totu"i, dar timpul se scurse fără ca ea să mai apară. 7n dimineaţa următoare, ătr%nul începu să se teamă că to!ară"a luipăţise ce!a. C&iar în 1ori, el desc&ise u"a locuinţei sale "i o !ă1u ţopăind la

c%ţi!a pa"i de el. 'ărea "i se ucura că îl !edea, dar nu se apropia de #rota acestuia. ;stri#ă. De o icei, c%nd îi au1ea #lasul, c&iar de la cinci sute de pa"i distanţă,o i"nuia să !ină la el aler#%nd. De această dată însă, animalul se mulţumi să-l pri!ească "i să-"iciulească urec&ile. 5ustnicul făcu c%ţi!a pa"i spre ea, dar căprioara se

îndepărtă de îndată ce-l !ă1u că se apropie.

Page 4: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 4/53

!ident, ea nu-"i uitase capti!itatea din ajun. 8u !oia să păţească la fela doua oară. 2im ajul #esturilor ei era prea clar pentru ca ătr%nul să nu-l

înţelea#ă. 'e mulţumi deci să a:e cau1ele sc&im ării din comportamentul ei faţăde el. Către pr%n1, animalul dădea semne că ar $ !rut să se îndrepte către

inima pădurii. 'i&astrul, la r%ndul său, se &otărî să-l urmărească. =recu la fapte, mai ales că ea părea să-l ajute, d%ndu-i de înţelesintenţiile sale. Căprioara mer#ea !eselă "i sărea, fără a se îndepărta preamult de el, astfel înc%t să o poată !edea tot timpul. 7l conduse astfel într-o !ale înc%ntătoare, unde se #ăseau numai sălciice-"i ume1eau ramurile lun#i "i pl%n#ătoare într-un p%r%u al cărui i1!or

ătr%nul îl "tia foarte ine, pentru că îl folosise adeseori. Ajunsă la c%ţi!a pa"i de i1!or, căprioara făcu trei sau patru salturi, apoidispăru. ătr%nul se #ră i să ajun#ă în locul unde o pierduse din !edere. 'e opri acolo, pri!i în jur "i nu o ser!ă dec%t un tu$" des din care c%ntao pri!i#&etoare. Cur%nd, din mijlocul tufei, se au1i un 1#omot. 'e apropie cu

#rijă "i !ă1u căprioara culcată, alăpt%nd un ăieţel de trei sau patru luni, care îi presa u#erul cu m%nuţele. >oţul fusese #ăsit. ătr%nul că1u în #enunc&i "i îi mulţumi Domnului. Apoi, pentru a nulăsa micuţa făptură pradă animalelor săl atice, de care scăpase p%nă atuncica prin minune, o luă în raţe "i o în!eli în pulpana &ainei sale, după care oduse în adăpostul său. Căprioara îi însoţi, pri!ind copilul "i lin#%nd m%inile ătr%nului. 5ustnicul îl numi pe ăiat 23deric, în amintirea pri!i#&etorii care c%nta

în locul unde îl #ăsise. 2ieder însemna, în #ermana !ec&e, c%ntăreţul !esel. 8u e #reu de ănuit că, din acea 1i, unul si&astru a trăit numai cu apă"i cu rădăcini, lăs%ndu-i copilului tot laptele, astfel că acesta a crescut #ras "i

puternic. 2a opt luni se ţinea pe picioare, iar la 1ece începea să !or ească. 5ustnicul îl în!ăţă să citească i lia. Dar, dintre toate po!estirileconţinute în Cartea 'f%ntă, lui îi plăceau cel mai mult acelea despre 8emrod,'amson "i aca eu =rădătorul. Capitolul II. Astfel, de îndată ce putu să aler#e, copilul î"i făcu o pra"tie "i un arc.Cur%nd, preci1ia lui de!eni at%t de mare că, oric%t de îndepărtată "i de micăera ţinta pe care "i-o ale#ea, o nimerea cu să#eata sau cu piatra. 5uterea lui cre"tea odată cu preci1ia. 2a opt ani era tare ca un omo i"nuit. 2a 1ece, pe c%nd se plim a cu doica sa, căprioara, care începuse să

îm ătr%nească, un lup :ăm%nd se aruncă asupra ei, dar ăiatul sări pe $ară

"i o su#rumă cu m%inile #oale, apoi î"i făcu un !e"m%nt din pielea sa, a"acum !ă1use în #ra!urile i1antine ale i liei de la ătr%nul si&astru, c%nd'amson î"i croise o &aină din pielea unui leu. Deoarece nu se folosea de pra"tie "i de arc dec%t pentru a do orîpăsări de pradă "i $are săl atice, toţi cei neajutoraţi îl iu eau "i îl însoţeaupretutindeni.

Page 5: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 5/53

Iepurii fu#eau în jurul lui, caprele săl atice îl urmau ca "i cum le-ar $fost păstor, iar păsările 1 urau pe deasupra capului său, ciripind cele maifrumoase triluri. 5ri!i#&etorile, care î"i făceau cui în $ecare an în tu$"ul unde fusese#ăsit el, c%ntau minunat. 2im ajul lor, de neînţeles pentru alţii, era priceput

de copil, căci "tia tot ce !or eau !ietăţile pădurii. ătr%nul !edea lucrurile acestea pl%n#%nd de ucurie, 1ic%ndu-"i căăiatul era inecu!%ntat de Dumne1eu.

5rimul neca1 ce se a ătu asupra lui 23deric fu cau1at de moartea ieteicăprioare. ăiatul nici nu "tia ce însemna moartea. ătr%nul îi e?plică, dar, în loc să-l console1e, cu!intele acelea îl

întristară "i mai tare. Făcu o #roapă pentru ea, o acoperi cu păm%nt "i iar ă,apoi se a"e1ă pl%n#%nd l%n#ă morm%nt. ; pri!i#&etoare începu să c%nte deasupra lui) * =otul !ine de la Dumne1eu, totul se întoarce la Dumne1eu) efemerul

într-o clipă, insecta într-o oră, tranda$rul într-o 1i, :uturele în "ase luni,

pri!i#&etoarea în cinci ani, căprioara în cincispre1ece, omul într-un secol. @i,de"i efemerul a durat o clipă, iar omul un secol, odată dispăruţi, li se !apărea tuturor, insectei, pri!i#&etorii, căprioarei "i omului că au trăit acela"itimp, $indcă nu !or a!ea alt orolo#iu dec%t cel al eternităţii, la care o ătaie

înseamnă 8iciodată, iar cealaltă ereu. Doar Dumne1eu este nemuritor,laudă 2ui< Apoi, pri!i#&etoarea începu să c%nte în lim a ei ce!a at%t de plin decredinţă, că 23deric, ridic%ndu-"i pri!irea spre cer, simţi cum o ra1ă de soare

îi usucă lacrimile ce-i cur#eau din oc&i. 7n acest fel, copilul se consolă. Dar consolarea nu înseamnă uitare. 5rima este $ică a credinţei, cea de-a doua a e#oismului. 7n $ecare 1i, 23deric !i1ita morm%ntul căprioarei pe care

cre"teau :ori "i în jurul căruia c%ntau păsărelele. =reptat, iar a care îl acoperea se confundă cu cea din jur. 'pre sf%r"itulanului, de-a ia se mai putea cunoa"te locul. eni iarna "i păm%ntul se acoperi cu 1ăpadă, apoi î"i făcu simţităpre1enţa primă!ara, co!orul ei în:orat îm răc%nd păm%ntul. 8atura era maifrumoasă ca oric%nd, dar orice urmă a morm%ntului dispăruse, iar lui 23deric

îi fu cu totul imposi il să-l mai #ăsească. 7n timp ce el căuta, aplecat spre păm%nt, pri!i#&etoarea îi c%nta) * Caută, 23deric, caută< Dar tu cauţi în 1adar. 2umea nu e formatădec%t din rămă"iţe omene"ti. Fiecare atom de praf a aparţinut unei $inţe.Dacă #ropile nu s-ar $ ni!elat sin#ure, păm%ntul ar $ a!ut mai multe !aluri ca

oceanul "i omul n-ar $ a!ut ca loc de înmorm%ntare dec%t #roapa părinţilorsăi. C%nd 23deric împlini cincispre1ece ani, ătr%nul si&astru începu să-l

în!eţe istoria. ra un călu#ăr foarte instruit. Cuno"tea lim ile altor !eacuri,astfel că !remurile trecute "i pă#%ne îi erau familiare. Astfel, din aceste cuno"tinţe, 23deric nu înt%r1ie să adau#e celor treieroi i lici pe Ale?andru acedon, >ani al "i Ce1ar.

Page 6: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 6/53

ătr%nul îi e?plică apoi cum acea lume romană, at%t de întinsă, dincolode ale cărei frontiere nu se "tiau dec%t de"erturi nelocuite sau mărinena!i#a ile, într-o 1i se despărţi în două, $ecare dintre jumătăţi de!enindimperiu. 7i po!esti "i cum popoarele Asiei, împinse de !ocea Domnului, se

răsp%ndiră dintr-odată pe întinsul uropei spre a întineri, cu s%n#ele lorar ar, trupul descompus al !ec&ii ci!ili1aţii "i cum, la !remea lor, au dus lacapăt opera lor re#eneratoare !i1i#oţii în 'pania, lom ar1ii în Italia, francii în

alia. Acele po!estiri ce amestecau luptele "i ră1 oaiele a!eau pentru 23dericun asemenea farmec, înc%t rar se înt%mpla ca ătr%nul să-i po!estească dedouă ori istoria respecti!ă ca să o ţină minte. A"a că, la !%rsta de optspre1ece ani, la care du la educaţie $1ică "imorală se înc&eiase, 23deric nu-"i părăsise încă pădurea în care crescuse "ide!enise unul dintre cei mai puternici "i instruiţi oameni, nu doar din re#atulfrancilor, ci din întrea#a lume.

Ca "i cum nu ar $ a"teptat dec%t acel moment pentru a-"i terminalun#a "i sf%nta lui carieră, demnul si&astru, împlinind !eacul, că1u la pat,olna!.

'imţindu-"i sf%r"itul aproape, după ce îi po!esti lui 23deric tot ce "tiadespre el, îi dădu un "ira# de măr#ele de care era prins un medalion al '$nteiFecioare "i care fusese #ăsit, odinioară, la #%tul copilului din tu$", $indsin#urul lucru după care ăiatul î"i putea recunoa"te părinţii. Apoi îl lăsă să &otărască dacă !a mai trăi "i de atunci încolo retras înpădure, ori !a intra în lume, con!ins că orice cale !a ale#e t%nărul cel cu!ios,aceea !a $ trasată de m%na Domnului. Cu această ultimă sarcină îndeplinită, el plecă să-i dea socoteală lui

Dumne1eu pentru un secol de ser!iciu di!in. A fost a doua mare durere pentru 23deric. Fiind si#ur că demnul ătr%nse a:a la acea oră în r%ndul celor ale"i, #lori$c%ndu-i memoria, îi pl%nse multpierderea. =oată 1iua "i întrea#a noapte se ru#ă la căpăt%iul lui, îl imploră să-"i!e#&e1e ăiatul, c&iar de acolo din înaltul cerului, a"a cum o i"nuia să o facăpe păm%nt. 7n 1iua următoare, culcă trupul ătr%nului în #roapa pe care si&astrul "i-o săpase sin#ur pe c%nd trăia, "i deasupra morm%ntului sădi un pui decastan, să poată re#ăsi oric%nd locul. 7ndeplinind aceste ultime îndatoriri, 23deric se a"e1ă l%n#ă copacul pe

care îl sădise. =re uia oare să î"i petreacă !iaţa în acel colţ de lume, trăind înru#ăciuni sau, ca "i ceilalţi oameni, să înceapă urmărirea celor două fantomenumite #lorie "i o#ăţieB Cum spiritul său plutea ne&otăr%t între o dorinţă "i cealaltă,pri!i#&etoarea !eni să se odi&nească pe ramurile ar orelui plantat de 23deric"i se puse pe c%ntat)

Page 7: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 7/53

* ?istă două lucruri importante în lume) morm%ntul unui tată "iătr%neţea unei mame. =re uie să-ţi îndepline"ti toate îndatoririle. scris că

orice copil !a înc&ide oc&ii celor care l-au !ă1ut născ%ndu-se. 23deric înţelese că era sfătuit să plece în căutarea mamei sale. =ăie ocrean#ă dintr-un copac pentru a-"i face un toia# de drum "i porni în lume fără

a mai pune între ări, con!ins că !a #ăsi rădăcini să-"i sature foamea "i apăde i1!or să-"i potolească setea. erse astfel trei 1ile, fără a da de mar#inea pădurii. 7n dimineaţa celeide-a patra, după ce au1i c%te!a lo!ituri de aros, se îndreptă în direcţia dincare !enea 1#omotul. Cur%nd !ă1u un fum ce se ridica deasupra copacilor. erse p%nă cedădu peste o forjă uria"ă, în jurul căreia se în#&esuiau !reo două1eci delucrători ce ascultau de ordinele unui "ef. Deasupra intrării în forjă se #ăsea o plăcuţă pe care scria) up%n imer, armurier. 23deric se opri o clipă în spatele unui copac. ra pentru prima oară

c%nd se înt%lnea cu oamenii "i îi era teamă de ei, de parcă ar $ fost un pui decăprioară. 7n timp ce stătea acolo, !ă1u apropiindu-se un ca!aler falnic, pe unarmăsar, acoperit cu armură, dar care nu purta sa ie. Ajun#%nd în faţa u"ii

jup%nului imer, se dădu jos de pe cal, lăsă fr%ul în m%na scutierului său "iintră în atelierul de forjat. up%nul imer desc&ise un dulap "i îi arătă ca!alerului o sa ieminunată. Acesta din urmă plăti cu ani de aur, apoi urcă iar în "a, î"icontinuă drumul "i dispăru. După ce !ă1use sa ia aceea, pe 23deric îl cuprinsese o poftă #ro1a!ă săai ă "i el una la fel.

Capitolul III. Cum 23deric nu a!ea ani să-"i cumpere sa ia după care t%njea, se&otărî să-"i facă sin#ur una. De aceea se duse la forjă. * up%ne, 1ise el, adres%ndu-i-se lui imer, îmi doresc mult o sa ieasemeni celei pe care tocmai i-ai !%ndut-o ca!alerului, dar, cum nu am niciaur, nici ar#int să o cumpăr, permite-mi să o fac sin#ur, folosindu-ţi forja "i

aroasele. oi munci c%te două ore pe 1i. 7n restul timpului !oi lucra pentrutine. 7n sc&im , îmi !ei da o ară de $er. (estul mă pri!e"te. Acea cerere ciudată "i c&ipul t%nărului lipsit de ar ă pro!ocarăr%setele celor din jur. up%nul imer, uit%ndu-se de sus la el, îi 1ise) * 7ţi accept propunerea, dacă ne arăţi că ai putere să ridici măcar un

ciocan. 23deric 1%m i, intră în atelier, luă cea mai mare #reutate de acolo "i, în!%rtind-o cu o sin#ură m%nă pe deasupra capului său, cum face un copil cuun ciocănel din lemn, i1 i at%t de puternic nico!ala, că aceasta se cufundă o

jumătate de picior în păm%nt. 7nainte ca jup%nul "i lucrătorii săi să-"i re!ină din mirare, lo!i de încătrei ori, cu aceea"i forţă "i acela"i re1ultat, at%t de puternic, înc%t nico!alaaproape că nu se mai !edea.

Page 8: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 8/53

* Acum, 1ise 23deric, d%nd drumul #reutăţii, credeţi, jup%ne imer, cămă puteţi primi ca ucenicB up%nul imer încremenise de uimire. 'e apropie de nico!ală,ne!enindu-i să creadă ceea ce !ă1use. 7ncercă să o clintească din păm%ntul

în care se înfundase, dar nu i1 uti. Atunci îi c&emă în ajutor "i pe ceilalţi.

2ucrătorii încercară acela"i lucru, dar fără sorţi de i1 %ndă. Au adusle!iere, ca lu "i ca estan. 8ici toate acestea n-au făcut-o să se mi"te din loc. ă1%nd asta "i $indu-i milă de acei oameni, 23deric le făcu semn să se

îndepărte1e, apoi se apropie de nico!ală "i o smulse cu u"urinţa cu care un#rădinar scoate o #ulie din păm%nt. up%n imer nici nu se #%ndea să refu1e un asemenea lucrător. 7"idăduse seama, de la prima lo!itură, c%t folos i-ar $ adus. 7n consecinţă, se #ră i să-i spună lui 23deric că era de acord cu toatecondiţiile cerute, $indu-i teamă ca nu cum!a să se ră1#%ndească "i săadau#e altele, care l-ar $ de1a!antajat. Dar, cum ine se "tie, 23deric a!ea un sin#ur cu!%nt. Imediat a fost

an#ajat la jup%n imer ca al treispre1ecelea lucrător. =otul mer#ea de minune. 23deric î"i alese ara de $er ce îi con!enea.'e ac&ita $del de o li#aţiile sale faţă de jup%nul imer prin cele două ore pecare i le re1er!a în $ecare 1i. Fără a lua lecţii de la cine!a, fără a primi indicaţii, doar imit%nd ceea ce!edea, reu"i ca, în "ase săptăm%ni, să î"i facă cea mai frumoasă "i tare sa iece a ie"it !reodată din atelierul lui imer. Arma a!ea "ase picioare lun#ime, iar m%nerul "i lama erau făcute dinaceea"i ucată. 2ama era at%t de ine călită, că tăia $erul cum o alta ar $tăiat lemnul. %nerul era at%t de delicat, înc%t ai $ cre1ut că fusese făcut deun spiridu", nu de om.

23deric î"i numise sa ia almun#. C%nd jup%nul imer !ă1u acea armă minunată, fu cuprins de in!idie,căci se #%ndi că t%nărul, îndem%natic "i puternic, după cum se arăta, s-ar $putut sta ili pe acolo. Iar c%nd 23deric îi mai ceru să răm%nă încă trei luni, să-"i facă o armură, jup%nului aproape că i se făcu rău. 'e #%ndea, $re"te, că, dacă !or !edea ca!alerii ce lucruri ies din m%na:ăcăului, nu !or mai !rea să cumpere nimic făcut de el. De aceea,prefăc%ndu-se că acceptă condiţiile pentru a prelun#i "ederea t%nărului la el,

imer căuta mijloacele de a scăpa de 23deric. C&iar atunci, de el se apropie >a#en, cel mai un lucrător al său. Cumel se temea, la r%ndul lui, că t%nărul îi !a lua locul, îi 1ise jup%nului)

* 8u staţi pe #%nduri< =rimiteţi-l pe 23deric să aducă ni"te tăciuni din5ădurea 8ea#ră. Fără îndoială, !a $ în#&iţit de alaurul ce sălă"luie"te acolo. 7n 5ădurea 8ea#ră trăia un alaur în#ro1itor care în#&iţise deja multepersoane, astfel că nimeni nu mai cute1a să mear#ă pe acolo. 23deric însă nu"tia asta, $indcă el stătuse doar în apropierea ătr%nului si&astru. imer socoti că sfatul era foarte un. 7i 1ise :ăcăului) * 23deric, nu mai a!em căr uni. rei să te duci tu în 5ădurea 8ea#ră "isă ne aduci de acoloB

Page 9: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 9/53

* Desi#ur, jup%ne. C&iar m%ine !oi pleca într-acolo. 'eara, >a#en se apropie de 23deric "i îl sfătui să ia căr uni de la 5iatracare 5l%n#e, 1ic%ndu-i că acolo stejarii erau cei mai frumo"i, iar fa#ii cei maiimpunători din codru. >a#en îi indicase locul respecti! $indcă alaurul trăia prin apropiere.

23deric, ne"tiind ce-l a"tepta, ascultă sfatul cu mare atenţie. ra &otăr%t săplece a doua 1i "i să aducă de la 5iatra care 5l%n#e căr unii ceruţi. A doua 1i, pe c%nd se pre#ătea de plecare, în camera lui intră cel mait%năr dintre lucrătorii jup%nului, un ăiat dră#uţ, cu faţa rotundă "i

îm ujorată, cu păr lun# "i lond, cu minunaţi oc&i al a"tri, pe nume 5eters.Acesta era pe at%t de un pe c%t erau ceilalţi de ticălo"i. 'uferise "i el destul de mult din partea to!ară"ilor săi, p%nă ce !enise23deric la forjă. De atunci, 23deric sărise întotdeauna în apărarea lui, astfel cănimeni nu mai îndră1nise să se ia de 5eters ori să-i 1ică ce!a neplăcut. ăiatul îi spuse prietenului său să nu se ducă în acea pădure, undetrăia alaurul. Dar 23deric r%se. 7i mulţumi lui 5eters pentru #rijă, dar se #ră i

să plece în 5ădurea 8ea#ră, lu%ndu-"i cu el sa ia almun#. Dacă prietenul lui nu i-ar $ atras atenţia, ar $ lăsat arma acasă. up%nulimer c&iar îl între ă de ce o luase cu el pe almun#. 23deric îi răspunse că

pentru a tăia fa#ii "i stejarii, ca să facă tăciuni. Apoi, cer%ndu-i încă o dată lui >a#en să-i arate drumul către 5iatra care5l%n#e, porni !esel la drum. Ajun#%nd la mar#inea codrului, de teamă să nu se în"ele, între ă unţăran care era drumul spre 5iatra care 5l%n#e. ăranul, înc&ipuindu-"i că 23deric nu "tia ce primejdie îl pa"te dacă seapropie de locul respecti!, îi 1ise că la st%nca aceea î"i a!ea culcu"ul

în#ro1itorul alaur ce în#&iţise peste o mie de oameni.

Dar :ăcăul îi răspunse că a!ea trea ă acolo, unde se #ăseau cei maifrumo"i "i mai mari fa#i. C%t despre alaur, dacă !a îndră1ni să se arate, îi !atăia capul cu sa ia sa. Con!ins că 23deric era ne un, ţăranul îi arătă drumul, după care o luăla fu#ă c%t putu de repede, făc%ndu-"i cruce. 23deric pătrunse în codru. După ce merse un ceas în direcţia arătată,recunoscu, după frumuseţea stejarilor "i măreţia fa#ilor, că se a:a aproapede săla"ul alaurului. De altfel, păm%ntul era acoperit de oase omene"ti. 8u a!ea unde săpună piciorul, fără să calce pe ele. După încă trei pa"i, !ă1u o st%ncă uria"ă la a1a căreia se desc&idea o

pe"teră. Cum piatra era udată de un p%r%u ce cur#ea de-a lun#ul unui pereteal ei, 23deric înţelese că se #ăsea la 5iatra care 5l%n#e. Flăcăul se #ră i apoi să e?ecute ordinele jup%nului. 7"i alese un loc unpentru cuptor, apoi lo!i în jur cu almun# în a"a fel înc%t, într-un sfert de oră,ridică un ru# enorm, căruia îi dădu foc. =re1it încă de la primele lo!ituri ce răsunaseră în pădure, alaurul î"iscoase capul prin desc&i1ătura !i1uinii sale. 23deric !ă1use capul acela cu

Page 10: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 10/53

oc&i sc%nteietori, dar considerase că nu merita să se oprească din lucru doarpentru at%t. Fie că monstrul era prea sătul, $e că pricepuse cu cine a!ea de-a face,stătu lini"tit c%t timp :ăcăul î"i făcu ru#ul "i cuptorul. C%nd ţ%"niră însă:ăcările, începu să su:e asupra focului at%t de puternic, înc%t oricine, în afară

de 23deric, s-ar $ speriat. a c&iar, pentru a-l supăra mai tare, t%nărul luă c%te!a cren#i aprinse "ii le aruncă în cap. alaurul, pro!ocat într-un mod at%t de e!ident, ie"i din pe"teră, sedesfăcu c%t era de mare "i se repe1i spre 23deric. După ce spuse o ru#ăciune,t%nărul îl lăsă să se apropie p%nă la jumătatea distanţei ce-l separa de!i1uină. După aceea, începu o luptă pe !iaţă "i pe moarte, în decursul căreiamonstrul scotea urlete în$orătoare. =oate animalele din împrejurimi ie"iră dinadăposturile lor "i fu#iră care încotro. Doar o pri!i#&etoare rămase pe o cren#uţă c%t dură lupta, deasupra

capului lui 23deric, încuraj%ndu-l tot timpul. 7n cele din urmă, alaurul,străpuns în nenumărate locuri de lo!iturile #roa1nice date cu sa ia almun#, începu să ată în retra#ere către !i1uina sa, lăs%nd c%mpul de ătaie acoperitcu s%n#e. Dar 23deric luă un tăciune aprins "i îl urmări în pe"teră, unde îl atacăiar. După 1ece minute reapăru la intrare, ţin%nd, ca !itea1ul 5erseu, capulmonstrului în m%nă. ă1%ndu-l !enind, pri!i#&etoarea începu să c%nte) * lorie lui 23deric, t%nărul care a cre1ut mai mult în Dumne1eu dec%t

în puterile sale< 'ă se de1 race de &aine "i să se spele în s%n#ele monstrului"i !a $ de neîn!ins<

Flăcăul îi ascultă sfatul. 7"i de1 răcă &ainele "i se îm ăie în alta des%n#e lăsată de alaur. 8umai că o frun1ă de tei îi că1u pe spate "i rămase lipită acolo $indcă,după acea luptă #rea, pielea t%nărului se îm i ase cu sudoare. După ce se scăldă în s%n#ele monstrului, tot trupul i se acoperi cu sol1i,

în afară de locul unde fusese lipită frun1a de tei. 7n aceea"i seară, 23deric luă în spate un sac mare de căr uni, iar înm%nă capul alaurului, "i porni către atelierul jup%nului imer, unde ajunse îndimineaţa următoare. Acolo uimirea fu imensă, căci nimeni nu mai credea să-l mai !adă pe23deric !reodată. =otu"i, de"i în#ro1iţi să-l primească iar în mijlocul lor, ei se

prefăcură ucuro"i, mai ales >a#en, care pentru nimic în lume n-ar $ dorit săa:e :ăcăul ce ticălo"ie pusese el la cale. Dar jup%nul imer "i >a#en, cei mai porniţi împotri!a lui 23deric,

începură de îndată să se #%ndească la ce primejdii îl puteau supune iar. Capitolul I . 23deric nu le dădu însă timp să pună altce!a la cale căci, în aceea"i 1i,

îi spuse jup%nului că socotelile dintre ei erau înc&eiate "i că el a!ea să plece în lume cu sa ia almun#.

Page 11: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 11/53

imer îi atrase atunci atenţia că o sa ie nu era su$cientă pentru a înfrunta primejdiile ca un ca!aler, ci îi tre uia "i o armură. Dar t%nărul îirăspunse că nu a!ea ne!oie de a"a ce!a pentru că, după ce omor%se

alaurul, se spălase în s%n#ele lui "i de!enise in!ulnera il, cu e?cepţia unuisin#ur loc, unde i se lipise o frun1ă de tei în timpul luptei.

up%nul imer "i >a#en ar $ !rut să a:e unde era locul respecti!, dar n-au îndră1nit să-l între e pe 23deric, de teamă să nu tre1ească ănuieli. 7"iluară deci rămas- un de la el cu mare prietenie, dar, ca "i Iuda, cu sărutul pe

u1e "i trădarea în inimă. 23deric îl căută peste tot pe 5eters pentru a-"i lua la re!edere de la el,dar nu reu"i să-l #ăsească. A ia la o sută de pa"i de atelier dădu peste el, ascuns după un copac. * Frate, îi 1ise ăiatul, care îl credea pe 23deric e#alul său, to!ară"iimei $erari mă urăsc pentru că ţin la tine. 8u mai îndră1nesc să mă întorcprintre ei. =u e"ti mai puternic, eu sunt sla , dar mă iei cu tineB =u mă !eiapăra de alţii, eu te !oi sluji.

* ino, îi 1ise 23deric. Cei doi porniră !oio"i la drum. erseră cincispre1ece 1ile drept înainte, fără să "tie unde se a:ă,m%nc%nd rădăcini, %nd apă, dormind su cerul li er, cu credinţa înDumne1eu, în m%inile căruia î"i încredinţaseră destinele. 7n seara celei de-a cincispre1ecea 1i, ajunseră într-o pădure deasă "ifrumoasă, unde au1iră lătratul unei &aite de c%ini "i cornul !%nătorilor. 23dericse îndreptă spre locul de unde !enea 1#omotul. 7i plăcea tot ceea ce îi amintea de ră1 oi "i, c%nd ajunse la o răscruce,!ă1u un mistreţ imens încolţit de copoi într-o ăltoacă. En ca!aler îm răcat

într-un costum o#at "i care îi preceda pe ceilalţi !%nători cu două aruncături

de să#eată, !enind pe o cărare, cu o sa ie în m%nă, fără să-"i a"tepte suita,atacă $ara de unul sin#ur, lo!ind-o curajos cu arma sa. istreţul însă, aţ%ţat de rana făcută, îi lăsă pe c%inii cu care se luptase"i se repe1i asupra noului său ad!ersar. Fiara trecu printre picioarele calului, acărui urtă o sparse cu r%tul, astfel că măruntaiele animalului ie"iră prin#aură "i că1ură pe păm%nt. Armăsarul, rănit de moarte, se ridică în două picioare "i se răsturnăapoi peste stăp%nul său< istreţul, cu părul 1 %rlit, clănţănind din colţi, nu mai pierdu nici o clipă"i se aruncă asupra celui care-l urmărise. Dintr-un salt, 23deric se puse între$ară "i ca!alerul a:at su idi!iul lui.

Cu o sin#ură lo!itură de sa ie, străpunse monstrul dintr-o parte încealaltă. Imediat după aceea, el fu#i la cel căruia îi !enise în ajutor "i îl trasede su cal. 7n acest timp, 5eters îi tăie căpăţ%na mistreţului "i i-o aduse stăp%nuluisău, care o lăsă la picioarele !%nătorului, ca "i c%nd aceasta i-ar $ re!enit luide drept.

Page 12: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 12/53

După aceea se i!iră ceilalţi !%nători. Fiecare se #ră i să-l între e peno ilul ce urmărise mistreţul dacă nu era rănit. 7n loc de răspuns, ca!alerul îlpre1entă pe 23deric seniorilor ce-l înconjurau, 1ic%ndu-le) * Cei care se ucură să mă !adă sănătos "i între# să-i mulţumeascăacestui t%năr, căci lui îi datore1 !iaţa.

Imediat, !%nătorii îl înconjurară pe 23deric, aduc%ndu-i multe laude. =%nărul îi lăsă să o facă, mulţumindu-se doar să-i pri!ească, mir%ndu-se căprimea felicitări pentru ce!a ce lui i se părea simplu "i $resc. Felicitările de!eniră at%t de numeroase, că el începu să-i creadă peoameni ne uni "i să se între e în ce ţară nimerise "i cine era cel căruia îisal!ase !iaţa. Curte1anii îi răspunseră că se #ăseau în pădurea raine "i cel căruia îisal!ase !iaţa era însu"i re#ele Da#o ert. 23deric, $indcă au1ise multe despre renumele "i curajul aiestăţii 'ale,al cărui nume, în lim aj teutonic, însemna 'padă 'trălucitoare, înaintă cumodestie spre el, în#enunc&e înaintea lui "i i se înc&ină.

Da#o ert, înţele#%nd că a!ea de-a face cu un t%năr no il, în ciuda&ainelor sale ponosite, îi ceru să se ridice "i îl între ă, la r%ndul lui, cine era "ide unde !enea. * ai, 'ire, 1ise 23deric, nu !ă pot răspunde dec%t la prima între are.

in din 5ădurea fără ilă, fără a mă $ oprit dec%t "ase săptăm%ni la forja jup%nului imer pentru a-mi face sa ia aceasta. 8u !ă pot spune cine sunt$indcă nici eu nu "tiu. Am fost #ăsit într-un tu$", l%n#ă f%nt%na 'alciei, decătre un un "i demn pustnic. l m-a crescut, m-a educat "i, dacă ar mai $trăit, nu l-a" $ părăsit. C&iar după ce a pierit, am !rut să răm%n l%n#ămorm%ntul său, dar o pri!i#&etoare mi-a spus că prima mea datorie de copileste să-mi #ăsesc mama. Atunci am pornit la drum, lăs%ndu-l pe Dumne1eu

să-mi arate calea. Dumne1eu a ales ine, din moment ce m-a condus aicitocmai la timp pentru a sal!a !iaţa unui mare re#e al cre"tinătăţii. * Ai dreptate, ăiatul meu, că însu"i Dumne1eu te-a condus aici, reluăDa#o ert, căci s-ar putea să a:i de la mine ceea ce tu nu "tii. loi, continuăre#ele întorc%ndu-se către demnul episcop de 8o3on, care îi era, în acela"itimp, aurar, !istiernic "i ministru, ce-aţi făcut cu scrisoarea pe care am primit-o c&iar în dimineaţa asta de la no ila prinţesă de Dijon, !asala noastră,doamna rmen#arde de 'al/art, căreia i-am pus principatul su tutelanoastră, cre1%nd-o moartă, c%nd nu era dec%t pri1oniera prinţului de uc B * Iat-o, 'ire, răspunse loi. ra o scrisoare pe care prinţesa de Dijon reu"ise, în sf%r"it, să o facă să

ajun#ă la re#e printr-un o"tean al prinţului de uc , pe care îl plătise cu uninel ce costa foarte mult. (e#ele luă scrisoarea "i o citi. ra, cu!%nt cu cu!%nt, po!estea contesei "i a soţului ei, felul în carefuseseră atacaţi în pădurea Fără ilă de prinţul de uc "i oamenii săi, încare reu"ise să se furi"e1e cu copilul "i îl lăsase pe ăieţel într-un tu$" del%n#ă o f%nt%nă um rită de sălcii.

Page 13: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 13/53

Acolo se mai spunea cum no ila femeie s-a întors apoi l%n#ă soţul ei,cu speranţa în Dumne1eu, dar contele, rănit #ra!, a murit a doua 1i. Deatunci era pri1oniera prinţului de uc . rmen#arde n-a !rut niciodată să $e de acord cu !reo răscumpărarepri!itoare la principatul Dijonului, care îi aparţinea de drept, $ului ei.

De aceea, ea îl ru#a pe re#ele Da#o ert nu să !ină să o eli ere1e, căcinu !oia astfel să pornească un ră1 oi s%n#eros cu un !asal de-al său at%t deputernic precum prinţul de uc , ci să-i caute copilul. Acesta tre uia să ai ă optspre1ece ani. 2ui tre uia să-i re!inăprincipatul Dijonului, ca mo"tenire de la tatăl său. a spera ca $ul ei să $e recunoscut după un lănţi"or pe care îl a!ea la#%t "i de care era prins un medalion cu ima#inea '$ntei Fecioare. C%t durase cititul scrisorii, 23deric ascultase cu m%inile împreunate "i culacrimi în oc&i. C%nd se sf%r"i ultimul para#raf, stri#ă de ucurie, apoi îi arătăre#elui lănţi"orul "i medalionul. Da#o ert a !rut la început să pedepsească personal uciderea lui

'al/art "i pri1onieratul soţiei sale. Erma să poarte ră1 oi cu prinţul de uc ,o înfruntare între su1eran "i !asal. 23deric însă, în#enunc&ind, ca un drept ce-i aparţinea, se jură să-"iră1 une tatăl "i mama. At%t de insistent făcu asta, că re#ele tre ui să

încu!iinţe1e "i îl autori1ă pe t%năr să-l înfrunte pe 5&inard. 7n plus, îi mai promise lui 23deric să-l ec&ipe1e c&iar el "i să-i de!inăprotector, dacă prinţul de uc !a accepta pro!ocarea. Ca urmare, Da#o ert porunci ca primul tr%m iţa" al Franţei să sepre#ătească spre a porni să-l pro!oace pe prinţul de uc . 23deric inter!eni

însă, spun%nd că, din moment ce era !or a de o trea ă personală, eranecesar ca un tr%m iţa" particular să pre1inte pro!ocarea.

(e#ele recunoscu că a!ea dreptate. 7l lăsă deci pe 23deric să-"i alea#ămesa#erul. Apoi a!u #rijă să-i dea un alai demn de un prinţ. 23deric îl alese c&iar pe 5eters, $indcă, de"i acesta a!ea doarpaispre1ece ani, "tia foarte ine prietenia pe care i-o purta "i se încredea în elmai mult ca în oricine altul din lume. 5eters plecă însoţit de "ase scutieri "i de două1eci de o"teni. =ra!ersară5icardia, ajunseră în Flandra "i se duseră la castelul lui 5&inard, care se înălţa

în locul unde se #ăse"te a1i podul 5&in din ora"ul 2ille, localitate care petimpul acela nu e?ista. Ajuns în faţa porţilor, 5eters î"i opri trupa "i sună din corn. 'antinela ie"ipentru a-l între a ce !rea.

5eters îi răspunse soldatului că nu a!ea trea ă cu ser!itorii, ci custăp%nul "i îi porunci să-l c&eme pe prinţul de uc . Impresionat de tonul pecare i se !or ise, o"teanul plecă imediat să-l anunţe pe stăp%nul său. Acesta tocmai se pre#ătea să măn%nce, de aceea fu deranjat demesa#erul !enit. 'e dădeau pedepse se!ere celor care-i încălcau poruncile,iar soldatul ce-i anunţase pre1enţa lui 5eters fu ătut cu !er#ile.

Page 14: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 14/53

ătaia încetă a ia c%nd o"teanul le stri#ă că nu l-ar $ anunţat dacăscutierii ce-l însoţeau pe mesa#er n-ar $ purtat însemnele re#elui Franţei. rau"or de o ser!at că pe mantalele lor se !edeau nenumărate :ori de crin. Au1ind asta, prinţul de uc se ridică imediat în picioare "i, cum re#eleFranţei îi era su1eran "i îi cuno"tea înţelepciunea "i curajul, n-ar $ !rut pentru

nimic în lume să-"i strice prietenia cu el. 'e duse apoi pe metere1e să secon!in#ă că soldatul îi spusese ade!ărul sau se în"elase "i #re"ise. Dar, de la prima pri!ire pe care o aruncă asupra trupei oprită la poartacastelului !ă1u că, într-ade!ăr, cei care erau acolo !eneau din partea re#eluiDa#o ert. De aceea, ordonă imediat să se lase jos podul mo il al castelului "iporunci primirea cu toată onoarea a celui ce conducea alaiul. Doar că 5eters,au1ind ordinul, făcu semn cu m%na că !rea să !or ească. =oţi ascultară. * 5rinţe de uc , 1ise el, este inutil să co ori podul mo il $indcă eu nu!oi intra în castelul tău, căci este al unui trădător "i uci#a". Ascultă deci aici,de faţă cu toţi, ceea ce !reau să-ţi spun< in în numele su1eranului tău, unul

"i no ilul re#e Da#o ert, ca să-ţi 1ic că te somea1ă să-i răspun1i de astă1i într-o lună, în faţa adunării pairilor Franţei, la acu1aţiile pe care ţi le-a adusstăp%nul meu, marele "i puternicul senior 23deric, prinţ de Dijon, $ul no ilului'al/art "i al !irtuoasei doamne rmen#arde. 'tăp%nul meu îţi cere socoteală,

în primul r%nd, $indcă i-ai ucis tatăl mi"ele"te în pădurea Fără ilă "i, în aldoilea r%nd, pentru că îi ţii mama pri1onieră de optspre1ece ani, faptănedemnă "i crudă. Dacă nu !ei accepta oferta pe care, su protecţia re#elui ţi-o faceseniorul 23deric, aceea de a lupta cu el, călare sau pe jos, folosind lancea,sa ia sau pumnalul, atunci !a tre ui să te pre1inţi la judecata pairilor. Casemn al pro!ocării la luptă din partea stăp%nului meu, prime"te astă mănu"ă,

pe care ţi-o !oi prinde în poartă. 'f%r"indu-"i discursul, se îndreptă călare către poartă "i prinse cupumnalul mănu"a în lemnul masi!. 5ro!ocarea fusese at%t de îndră1neaţă, că prinţul de uc , o i"nuit înastfel de oca1ii să păstre1e lini"tea ca un pustnic, a ia se stăp%ni să!or ească p%nă ce termină 5eters. * ine, întoarceţi-!ă la re#e, stăp%nul "i domnul meu, "i asi#uraţi-l dinpartea mea că nu am comis nici o nele#iuire sau trădare. 5rinţul 'al/art acă1ut în luptă dreaptă, nu într-o capcană. 7n rest, primesc pro!ocarea celuicare mă acu1ă "i sf%r"itul înfruntării dintre noi !a arăta, sper, de partea cui sea:ă dreptatea "i ade!ărul. C%t despre prinţesa rmen#arde, spuneţi-i celui

care îi cere li ertatea că nu are dec%t să mă înfrunte aici "i, dacă mă !a în!in#e a"a cum se laudă, nu are dec%t să o ia din castel. Iar acum, dacădoriţi să intraţi în castelul meu, !eţi $ primiţi "i trataţi a"a cum se cu!ine unorsoli ai su!eranului meu. Dar, în loc să accepte oferta, 5eters făcu semn din cap "i, sun%nd încă odată din corn, plecă în #alop cu suita. Aduse cu mare iuţeală re#eluiDa#o ert "i contelui 23deric răspunsul lui 5&inard.

Page 15: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 15/53

8imic nu-i era mai pe plac t%nărului dec%t răspunsul dat de 5&inard,pentru că prinţul de uc nu se îndoia de drepturile sale, ci de forţa lui. 7iceru re#elui să #ră ească pre#ătirea, pentru a pleca repede să-"i eli ere1emama. 7n acest timp, prinţul de uc , care nu "tiuse p%nă atunci că e?ista un

mo"tenitor al numelui 'al/art, o c&emă pe rmen#arde "i o între ă cine eraun oarecare 23deric, ce se dădea drept $ul ei "i care, su protecţia re#eluiFranţei, !enea să-l pro!oace la luptă. Drept răspuns, rmen#arde că1u în #enunc&i "i mulţumi cu at%tarecuno"tinţă Domnului, că 5&inard nu se mai îndoi de ade!ărul trimisuluire#al. ; între ă însă pe prinţesă, de ce nu a!usese niciodată #rijă de $ul ei,iar ea îi răspunse că i-a fost teamă să nu cadă "i el în m%inile prinţului de

uc "i să nu piară, de aceea nu a pomenit nimic despre el. Dar, dacă reu"isesă ajun#ă su protecţia puternicului su!eran al Franţei, nu mai a!ea de ce săse teamă "i putea să-i mărturisească totul lui 5&inard.

l o între ă ce !%rstă a!ea $ul ei, iar rmen#arde răspunse că nu maimult de optspre1ece sau nouăspre1ece ani. 5rinţul de uc începu să r%dă. I se părea cara#&ios ca un copil cu o asemenea !%rstă să-l pro!oace peel, a:at în culmea forţei "i a puterii, at%t de priceput la arme, că pe o distanţăde o sută de le#&e nimeni nu îndră1nea să se măsoare cu el. A"tepta deci lini"tit sosirea ad!ersarului său, con!ins că nu-i !a $ #reusă-l do oare. Cam a"a stăteau lucrurile p%nă într-o dimineaţă, c%nd o santinelă îl!esti că se 1ărea o ceată numeroasă de ca!aleri ce se apropiau de castel. 5&inard urcă într-un turn "i îi recunoscu de îndată pe re#ele Franţei "ipe cei din curtea sa. Desc&ise porţile "i înaintă spre ei cu întrea#a lui

#arni1oană, dar cu capetele descoperite, fără să poarte arme, a"a cumtre uia să !ină un !asal în faţa su1eranului său. 2a dreapta re#elui se a:a 23deric, care călărea un minunat armăsar,dăruit de su!eran. 7m răcămintea calului era din catifea cu $r de aur "iat%rna p%nă la păm%nt. După ce i-a aruncat o pri!ire rapidă, 5&inard, care se lini"ti din noudatorită tinereţii ad!ersarului său, îi in!ită pe no ili să intre în castel. Dar Da#o ert îi răspunse că o acu1aţie de asasinat "j încălcarea le#iiapăsa asupra lui, de aceea nu puteau să f%e #ă1duiţi în castel p%nă ceru"inea nu !a $ spălată. 5&inard repetă că moartea lui 'al/art fusese urmarea unei lupte drepte

"i nu a unei capcane întinse de el însu"i, că rmen#arde rămăsese pri1onierădatorită unor interese nere1ol!ate, căci nu !oia să-i cede1e prinţului de ucanumite porţiuni din domeniile la care el a!ea dreptul. Dar 23deric nu putu să suporte ca o minciună a"a de mare să $esusţinută în faţa sa. * 'ire, îi 1ise el re#elui, acest om minte de în#&eaţă apele. De altfelam !enit, cu permisiunea aiestăţii oastre, nu ca să ascult fel de fel demoti!e, ci pentru ca sa ia mea să se măsoare cu a lui. (o# pe aiestatea

Page 16: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 16/53

oastră să dea ordin ca pre#ătirile de luptă să înceapă c&iar acum, căcimama mea este pri1onieră aici de optspre1ece ani "i a"teaptă clipa să-"i!adă $ul. * Aţi au1itB între ă re#ele, întorc%ndu-se către prinţul de uc . * Da, 'ire, răspunse 5&inard, "i ard de neră dare să-i !in de &ac

t%nărului care mă acu1ă. 'f%r"itul luptei sper că !a $ mai plăcut dec%t începutul ei. * 5re#ătiţi deci locul imediat, spuse re#ele. Fiecare luptător să seodi&nească, $indcă judecata lui Dumne1eu !a a!ea loc m%ine. 8efericire celuipe care Domnul îl !a c&ema ca să-l între e "i el nu !a "ti ce să răspundă< 5&inard se înclină "i se întoarse la castelul său. (e#ele Da#o ert dăduordin să se ridice corturile c&iar acolo unde se a:au. C%mpul care se #ăsea între ta ăra re#ală "i castelul princiar fudesemnat drept loc al confruntării. Capitolul . 23deric î"i petrecu sf%r"itul 1ilei numai în ru#ăciuni, iar la re!ărsatul

1orilor se spo!edi sf%ntului episcop de 8o3on, care îi dădu iertarea de păcate. 7n sc&im , prinţul de uc se comportă cu totul altfel. Asi#urat căt%nărul nu-l putea în!in#e, fără să se teamă de ce!a cu toate faptele saleticăloase, socoti că raţul său nu se !a o osi prea mult ca să-l scoată din

încurcătură. De aceea, în loc să-"i petreacă noaptea în ru#ăciuni, cum s-ar $cu!enit, el porunci să se a"e1e o masă o#ată "i dădu o petrecere o$ţerilorsăi. ; in!ită pe prinţesa rmen#arde să ia parte la distracţie, re1er!%ndu-i unloc la masă c&iar în faţa lui. 5rinţesa îi răspunse însă că sin#ura masă de care se apropia ea înasemenea clipe era cea a Domnului. esa#erul îi po!esti lui 5&inard că

rmen#arde stătea în #enunc&i în capelă. 5&inard se a"e1ă !esel la masă alături de o$ţerii săi, lăs%nd #ol scaunulcontesei, astfel că, dacă s-ar $ ră1#%ndit, s-ar $ putut a"e1a. Apoi făcu semnsă $e adus !inul "i începu să ea cu cana. 5etrecerea se lun#i mult în noapte, în mijlocul c%ntecelor de ucurie,

lestemelor "i &o&otelor de r%s, în timp ce clopotul ătea trist orele pe care5&inard ar $ tre uit să le folosească altfel. A ia sună mie1ul nopţii, că lumina lămpilor slă i "i se au1iră pa"i #reiapropiindu-se încet dinspre sala armelor, a:ată la cealaltă e?tremitate acastelului, faţă de capelă. =oţi se întoarseră tăcuţi către locul de unde se au1ea 1#omotul. C%nd

orolo#iul ătu a douăspre1ecea oară, u"a se desc&ise "i în pra# apăru unca!aler. 'e în#ro1iră !ă1%nd că respecti!ul ca!aler era din marmură.(ecunoscură statuia tatălui prinţului de uc . De trei1eci de ani, aceastastătuse nemi"cată l%n#ă morm%ntul lui. =oată lumea se ridică în picioare. 5&inard era mai palid dec%t ceilalţi,$indcă "tia că e?ista un o icei în familia sa ca taţii să-"i anunţe în acest fel $iică !or muri.

Page 17: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 17/53

'tatuia înaintă încet, cu !i1iera coifului ridicată "i cu oc&ii de marmură$?aţi asupra lui 5&inard, apoi se a"e1ă pe jilţul #ol din faţa lui. 5&inard porunci să se umple cupa tatălui său, iar slujitorului ce ser!eacarnea i se spuse să aducă friptură statuii. Dar niciunul, nici celălalt, nu

îndră1niră să se apropie de omul din piatră.

5&inard se ridică, umplu cupa tatălui său cu cel mai un !in "i îi puse oucată de friptură în farfurie. 'tatuia îl urmărea din pri!iri, rotindu-"i capul,fără a-"i mi"ca restul trupului. 8u î"i descle"ta m%inile pe care le ţinea pe urtă. 8ici nu ău, nici num%ncă. =otu"i, c%nd prinţul de uc se a"e1ă la locul lui, două lacrimi maripărură că se scur# din oc&ii de marmură. 5&inard era ultimul din familia sa "istatuia, c&iar dacă era de marmură, pl%n#ea !ă1%ndu-"i neamul sf%r"ind într-un mod a"a de de1onorant. Cele două lacrimi se rosto#oliră pe o raji, apoi pe mustăţile ătr%nuluiprinţ "i că1ură, în $nal, pe masă. ;c&ii statuii rede!eniră seci. 'e ridică "i îi

făcu semn lui 5&inard să o urme1e. 5&inard luă într-un suport de $er ce stătea a#ăţat de perete o ramurăde rad "i porni după statuie. Ceilalţi rămaseră la locurile lor, ca "i c%ndde!eniseră stane de piatră. Ermată de prinţ, statuia porni spre sala armelor. Dar, în loc să ostră ată în între#ime, a"a cum făcuse c%nd !enise de la capelă, ea intră pe ou"iţă laterală "i ie"i într-o curte interioară i1olată, unde 1ăceau aruncate totfelul de resturi, apoi se opri în faţa unei #ropi săpate de cur%nd. 5&inard trecuse prin curtea respecti!ă c&iar în seara aceea "i nuo ser!ase sc&im area. 5ricepu că #roapa fusese săpată în timp ce petreceacu o$ţerii săi.

5ri!i în jur "i nu o ser!ă pe nimeni. 'tatuia porni mai departe, #ra!ă "ilipsită de !iaţă. De data aceasta, statuia se îndreptă către capela su terană unde se#ăsea morm%ntul ei. 5rinţul de uc o urmă, !enind în spatele ei, înlănţuit deo forţă supraomenească. 7n faţa fantomei de piatră, u"a se desc&ise sin#ură "i 5&inard î"i aruncăpri!irea asupra olţii "i !ă1u că statuia lipsea de acolo. 2eul de marmură, carestătea culcat la picioarele acesteia, ca o #ardă no iliară a ătr%nului prinţ cecă1use pe c%mpul de luptă, se ridică pe la ele din faţă. Cu capul întors cătreu"ă, părea să-"i a"tepte stăp%nul. 'tatuia se duse drept către morm%nt, apoi se a"e1ă pe locul unde

stătea de trei1eci de ani. 2eul se culcă la picioarele ei "i totul reintră întăcerea "i nemi"carea morţii. 5&inard a!ea o inimă de $er, dar spiritul rău îl a ătuse de pe calea ceadreaptă a înainta"ilor săi. C&iar dacă de!enise un uci#a", nu era mai puţinferm "i puternic dec%t predecesorii săi. Ca să se asi#ure că nu a!usese !edenii, se apropie de morm%nt, dartotul părea neatins de ani de 1ile. 'e uită apoi la morm%ntul mamei sale, a:at

Page 18: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 18/53

în faţa celui al soţului ei "i a cărei statuie a!ea la picioare, în loc de un leu, unc%ine, semn al $delităţii. 'tatuia mamei lui, în mod uimitor, î"i sc&im ase po1iţia. 'tătea în#enunc&i "i se ru#a. Atunci, 5&inard înţelese că primise un a!ertisment de la Dumne1eu.

Fantoma de piatră îl anunţase, cum era o iceiul, ca ultima lui 1i se apropia. roapa pe care i-o arătase, săpată în păm%ntul acoperit de #unoaie,repre1enta morm%ntul josnic unde !a tre ui să doarmă el p%nă la udecata deApoi. Iar mama sa, pe care o #ăsise ru#%ndu-se, îl implora pe Dumne1eu să-iierte măcar su:etul lui 5&inard. Aceste lucruri îi erau clare prinţului de uc . 5arcă le !edea scrise culitere de foc. 'e întoarse #%nditor în sala petrecerii. Aceasta era #oală, căci $ecarese retrăsese în camera lui. 5&inard c&emă oamenii, dar a ia la al treilea apel al său apăru unslujitor ătr%n, care "tia din e?perienţă c%t de primejdios era să îl la"i pe

stăp%n să te a"tepte, a"a că !eni tremur%nd. * ătr%nul meu 8i laus, îi 1ise prinţul de uc cu o !oce l%ndă, du-te"i adu-mi-l pe capelan< 'er!itorul se uită uimit la 5&inard. Acesta î"i repetă cererea. * Dar, stăp%ne, răspunse 8i laus, "tiţi ine că de cincispre1ece anicapelanul e mort "i că de atunci nu !-aţi mai #%ndit să-i #ăsiţi un înlocuitor. * A"a e, răspunse suspin%nd 5&inard. Am uitat9 Atunci, du-te înta ăra re#ală "i roa#ă-l pe episcopul de 8o3on să !ină "i să ascultespo!edania unui iet păcătos. ătr%nul ser!itor făcu întocmai ceea ce i se spuse "i episcopul îl însoţifără a între a cine era omul care a!ea ne!oie de ser!iciul său.

A doua 1i, la re!ărsatul 1orilor, locul de luptă era pre#ătit. (e#eleDa#o ert, însoţit de ca!alerii săi, urcă la tri una ce-i era destinată. 23deric se a:a în pa!ilionul său, unde stăp%nul Franţei îi trimisese ominunată armură, inecu!%ntată c&iar de episcopul de 8o3on. După ce

îm răcă c%te!a ucăţi din aceasta, !ă1%nd că-l încurca $erăria, ce era inutilă,căci el nu putea $ străpuns de sa ie, o trimise înapoi re#elui. C%nd se făcu ora "ase, timpul $?at pentru luptă, toată lumea se miră cănu se i!ea prinţul de uc . l tre uia să ocupe pa!ilionul opus celui al lui23deric. Cre1%nd că 5&inard se înarma la castel, re#ele a poruncit să înceapălupta. =rompeta sună de patru ori, anunţ%nd în cele patru colţuri ale 1ării

pro!ocarea lui 23deric. (e#ele nu se în"elase. A ia se stinse ultima c&emare "i poartacastelului se desc&ise, iar 5&inard apăru, dar nu cum se a"teptau toţi, pe cal"i cu lancea în m%nă, ci îm răcat într-un sac, cu părul acoperit de cenu"ă, înpicioarele #oale "i cu o fr%n#&ie de #%t. 7n urma lui !eneau, urcaţi pe doi armăsari falnici, prinţesa de Dijon, cumantaua "i coroana ei, "i demnul episcop de 8o3on. După ei se în"ira

întrea#a #arni1oană, fără să poarte să ii "i coifuri.

Page 19: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 19/53

8eo i"nuitul corte#iu intră astfel pe terenul pre#ătit pentru confruntare"i 5&inard, urc%nd pe scările tri unei, ajunse în faţa re#elui, unde

în#enunc&e. 'e lăsă o lini"te ad%ncă. * 'ire, 1ise prinţul de uc , a!eţi la picioarele !oastre un marepăcătos, pe care l-a cuprins remu"carea "i care "i-ar merita moartea, dar !ă

imploră să-i lăsaţi !iaţa ca să-"i ispă"ească #re"elile "i să o ţină iertarea luiDumne1eu. =ot ce a spus împotri!a mea seniorul 23deric este ade!ărat. 7l ro# însă să mă ierte, cum m-a iertat "i no ila sa mamă "i să primească de lamine, ca despă#u ire pentru neca1ul "i 1 uciumul pricinuite, principatul de

uc "i comitatul >arle e e. 'unt con!ins că nu puteam face asemenea darunui om mai no il "i mai curajos dec%t el. * 5rinţe, răspunse re#ele, dacă toţi cei pe care i-aţi ţinut în capti!itate"i i-aţi oprimat !-au iertat, eu nu am dreptul să $u mai se!er dec%t ei. ă lasdeci în !iaţă. C%t despre su:etul umnea!oastră, nu am nici o putere asuprasa. Asta !ă pri!e"te doar pe dumnea!oastră "i pe Dumne1eu. 5rinţe de Dijon,adău#ă re#ele, întorc%ndu-se către 23deric, aţi au1it tot. Iertaţi-l pe 5&inard,

a"a cum am făcut-o "i eu< Dar 23deric era deja în raţele mamei sale. rmen#arde !ă1%ndu-l pet%nărul frumos care ie"ea din pa!ilion, l-a recunoscut pe dată ca $ind $ul ei.Am%ndoi se apropiară de re#e) * Da, 'ire, 1ise rmen#arde. 8u doar că îl iertăm, dar inimile noastresunt at%t de fericite, că ru#ăm pe aiestatea oastră să-i lase titlurile măcarpe timpul !ieţii sale. 5rincipatul nostru de Dijon este destul de no il "i deputernic pentru a ser!i, dacă !a $ ne!oie, oric%nd pe aiestatea oastră, prin$ul meu iu it. Dar 5&inard nu a"teptă ca re#ele să-"i manifeste intenţiile asupra aceleicereri. Depun%nd la picioarele monar&ului c&eile castelului, renunţă imediat

la toate păm%nturile sale, din care nu păstră dec%t #roapa de "ase picioarelun#ime, unde se produsese miraculoasa lui transformare. Apoi, după ce !or ise at%t de ferm, înc%t $ecare !ă1use &otăr%rea lui, îlsalută pe re#e "i se afundă în codru, dispăr%nd printre copaci. 7n aceea"i 1i, monar&ul primi, c&iar în castelul de uc , jurăm%ntul decredinţă al lui 23deric pentru principatele de Dijon "i de uc "i pentrucomitatul >arle e e. r%nd să-i adau#e un nou titlu celor pe care le a!eadeja, îl numi stăp%nul pădurilor din Flandra. Apoi, re#ele fu săr ătorit cu cinste la castel. După aceea, el porni cu

întrea#a sa curte către 'oissons, unde îi era re"edinţa. Capitolul I.

5rima #rijă a lui 23deric a fost să călătorească împreună cu mama lui petoate domeniile !ec&i "i noi pe care le posedau, să sta ilească în $ecare locdele#aţi care să facă dreptate în a senţa sa. =imp de trei luni, c%t dură călătoria, au dus-o din petrecere înpetrecere, căci rmen#arde era foarte iu ită de supu"ii ei. 7n timpul a senţeiei, mamele le !or iseră $icelor despre ea, taţii ăieţilor, "i nu e?istaseduminică în care lumea să nu se roa#e pentru întoarcerea ei.

Page 20: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 20/53

ra deci mare ucurie, pentru că ru#a se împlinise tocmai c%nd oameniinu mai sperau prea mult. Cum se întoarseră la castelul de uc , rmen#arde î"i între ă $ul dacă,

în cursul lun#ii călătorii, nu remarcase !reo fată no ilă "i demnă de a-i $soţie. 23deric răspunse că nu.

5%nă atunci, nici în drumurile lor, nici la curtea re#elui Da#o ert, el nu!ă1use încă fata de care să se îndră#ostească. Acest răspuns o în#rijoră peuna doamnă, căci ea începuse să îm ătr%nească "i !oia, înainte de moarte,

să-"i îm răţi"e1e nepoţii. 'eara, 23deric ie"i în #rădină "i rămase acolo mai mult ca de o icei,căci între area mamei sale îl pusese pe #%nduri. 'tătea pe o ancă, ţin%ndu-"i fruntea în m%ini, c%nd o pri!i#&etoare sea"e1ă pe capul său "i începu să c%nte) * 7ntr-o ţară îndepărtată trăie"te o fată mai al ă ca 1ăpada, maiproaspătă dec%t aurora, mai pură dec%t apa din lacul 'and&3, pe fundulcăruia se !ăd perlele. a n-a iu it încă pe nimeni, căci se !a îndră#osti doar

de cel care !a o ţine uimitoarea comoară a ni elun#ilor "i coiful ce-l !a facein!i1i il. Fata, mai al ă ca 1ăpada, mai proaspătă dec%t aurora, mai purădec%t apa din lacul 'and&3, pe fundul căruia se !ăd perlele, este frumoasaC&rim&ilda, sora lui unt&er, re#ele &i#&landerilor. A doua 1i, 23deric îi spuse mamei sale că sin#ura persoană cu care se!a căsători !a $ frumoasa C&rim&ilda, sora lui unt&er, re#ele &i#&landerilor. rmen#arde îl între ă cine era frumoasa fată "i unde se #ăsea ţarafratelui ei. 23deric îi răspunse că nu "tia, dar !a începe căutările în aceea"iseară. A"a cum a promis, după lăsarea întunericului, contele îi încredinţămamei sale conducerea domeniilor, î"i prinse la "old sa ia almun#, urcă pe

calul dăruit de re#ele Da#o ert "i, urmat de 5eters, porni în căutareaC&rim&ildei. 'tră ătură mai multe sute de le#&e, merseră prin munţi "i !ăi fărăteamă că se !or rătăci, $indcă pri!i#&etoarea 1 ura înaintea lor, oprindu-se în$ecare seară pe o crean#ă a copacului su care dormeau ei, a"e1%ndu-se pecatar#ul ărcii ori coră iei c%nd tra!ersau r%uri ori !reun raţ de mare. 7ntr-o 1i ajunseră, în sf%r"it, într-o ţară foarte frumoasă. Ca de o icei, seculcară, seara, su un copac. 5ri!i#&etoarea se a"e1ă deasupra lor, iar caii

începură să pască prin împrejurimi. A doua 1i, se au1i un 1#omot mare care îi tre1i. 23deric !ru să a:e ce se

înt%mplase, dar c%nd încercă să se ridice nu reu"i.

ra le#at nu doar de trup, ci "i de m%ini, de picioare, de păr. Au1i l%n#ăel &o&ote de r%s. 7n acela"i timp, o !oce ameninţătoare răsună în urec&ea lui, 1ic%ndu-i) * Cine e"tiB Ce !reiB Ende te duciB 23deric se c&inui să se întoarcă în partea din care !enea #lasul "i astfelsmulse le#ăturile care-i le#au trupul. ă1u un pitic de două picioare înălţime, cu o ar ă lun#ă "i o coroanăde aur pe cap.

Page 21: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 21/53

l ţinea în m%nă un ici de aur cu patru lanţuri de oţel. 2a capătul$ecăruia se #ăsea c%te un diamant ne"lefuit, cu colţurile mai ascuţite caorice lamă. Astfel că, atunci c%nd lo!ea cu iciul, făcea dintr-odată "apte răniad%nci. Cum nu se îndoia că piticul îi pusese acele între ări, răspunse)

* 'unt 23deric, primul conte al Flandrei. reau să cuceresc comoarani elun#ilor "i coiful de aur ce te face ne!ă1ut, după care mă !oi căsători cuprinţesa C&rim&ilda, sora lui unt&er, re#ele &i#&landerilor. * i ine, 1ise piticul cu ar ă al ă, călătoria ta s-a sf%r"it, căci aiajuns în ţara ni elun#ilor. Doar că, în loc să o ţii comoara lor "i coiful de aurce te face ne!ă1ut, !ei munci în mina din 'auten. 'cutierul tău !a $ pa1niculpurceilor mei, pri!i#&etoarea ta !a c%nta într-o cu"că a#ăţată la fereastramea, caii tăi !or tra#e piatra de moară din moara mea de ulei, iar prinţesaC&rim&ilda, sătulă să te a"tepte, se !a mărita cu altul sau !a muri fată

ătr%nă. @i, ca să nu te îndoie"ti de ade!ărul spuselor mele, a:ă că suntputernicul re#e al ni elun#ilor<

După acele cu!inte ameninţătoare, cu care urec&ile t%nărului conte nufuseseră o i"nuite p%nă atunci, 23deric se mi"că at%t de tare, înc%t î"i eli erăm%na dreaptă din le#ăturile ce o ţineau prinsă "i îl luă de ar ă pe pitic. Acesta, ridic%nd iciul de aur, îl lo!i at%t de puternic pe contele deFlandra, că unul dintre diamante îl nimeri c&iar în locul neprotejat, iar durereapro!ocată astfel îl făcu pe !itea1 să dea drumul pră1ii sale. Imediat, re#ele î"i c&emă toată armata "i 23deric simţi că era lo!itpeste tot, cu cele mai felurite arme. 7ntre plesniturile ce răsunau a ăt%ndu-seasupra lui "i cele produse de iciul de aur, rapide "i puternice, t%nărul contede Flandra înţelese că nu a!ea timp de pierdut. De aceea făcu o sforţareuimitoare "i reu"i să-"i eli ere1e m%na st%n#ă. Cum se ridică puţin, !ă1u

c%mpul acoperit de armata ni elun#ă formată din opt p%nă la 1ece mii deo"teni, unii călare "i înarmaţi cu topoare "i să ii, alţii pede"tri, purt%nd lănci"i &ale arde. 7n fruntea lor !enea re#ele, căruia i se adusese calul de luptă "i se#ră ea să urce în "a, ca să $e pre#ătit, în situaţia în care lucrurile a!eau sămear#ă rău "i nu cum cre1use el la început. ai departe de ei, o #rupă de o sută de persoane îl ducea pe 5eters,pri1onier, ca "i pe cei doi cai ai lor. ; caricatură de pitic ne#ru purta, dans%nd"i str%m %ndu-se, cu"ca în care se #ăsea pri!i#&etoarea. Acele ima#ini îi pro!ocaseră lui 23deric o mare durere "i îl făcuseră săuite de pericolul în care el însu"i se a:a.

7"i eli eră coapsele "i restul picioarelor, scoase din teacă sa iaalmun# "i se repe1i către cei care-i duceau pe 5eters, caii "i pri!i#&etoarea.7ncepu să lo!ească de parcă se lupta cu uria"ii. Imediat, începură să sară m%ini "i capete, înc%t, în#ro1iţi, piticii lăsarătot ce a!eau "i o luară la fu#ă. Doar ne#rul nu a !rut să lase jospri!i#&etoarea. 23deric a făcut trei pa"i către el, l-a apucat de o m%nă, i-a smuls coli!ia"i, cum piticul se 1 ătea între de#etele sale, ţip%nd "i încerc%nd să-l mu"te în

Page 22: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 22/53

loc să-i ceară îndurare, dădu cu el de păm%nt "i îl sfăr%mă cu călc%iul, ca peun animal periculos. După aceea îl de1le#ă pe 5eters, tăie piedicile cailor "i desc&ise coli!iapri!i#&etorii, eli er%ndu-i pe toţi. Dar 23deric înţelese, după 1#omotele din jur, că nu se terminase încă

nimic "i că, din contră, înfruntarea urma să ia proporţii. 7ntorc%ndu-se, îl !ă1upe re#e d%nd dispo1iţii pentru un atac #eneral. Armata fu di!i1ată în trei corpuri, două de infanterie "i unul deca!alerie, ce !oiau să atace din faţă "i din :anc. En între# re#iment se furi"ase pe cealaltă parte a muntelui, pentru a-lsurprinde pe 23deric din spate. =%nărul conte se #%ndi o clipă să se urce pe cal pentru a nă!ăli pestemulţimea piticilor, dar î"i 1ise că armăsarul său, ne$ind in!ulnera il castăp%nul lui, i-ar $ fost mai cur%nd o po!ară dec%t un ajutor. 7l a"e1ă pe 5eters în spatele său, l%n#ă cai, cu porunca strictă să nu semi"te din po1iţia aceea, apoi porni pe jos la luptă.

Confruntarea începu. Atacat din faţă de re#e "i de ca!aleria sa, deinfanterie din :ancuri, de re#iment din spate, 23deric începu să în!%rtădeasupra capului sa ia almun#, astfel înc%t să le răspundă deodată tuturordu"manilor săi. Din fericire, c&iar dacă ni elun#ii erau mulţi, contele de Flandra sedo!edi neo osit. 8ici un secerător n-ar $ tăiat at%tea spice într-o 1i, c%ţi piticia răpus 23deric într-o oră. 7nţelese că tre uia să procede1e metodic. Atacă aripa st%n#ă a o"tirii "io distruse în totalitate. Apoi se întoarse către cea dreaptă "i o puse pe fu#ă. 7n acest fel, nu mai a!ea de-a face dec%t cu re#ele "i cu ca!aleria sa.C%t despre re#imentul care !oia să-l atace prin surprindere din spate, acela

era ţinut în loc de 5eters, piticii neîndră1nind astfel să se apropie. 7i rămase să se ată cu re#ele "i cu ca!aleria sa. Dar Al eric era at%t depornit împotri!a lui, că a ia a"tepta confruntarea. 7n acel trup mic se a:ausu:etul "i puterea unui uria". De aceea, 23deric, fără a-"i face #riji pentru restul ca!aleriei, nu se maiocupă dec%t de re#e, care e!ita cu o uimitoare a#ilitate lo!iturile să iei

almun# "i îl îns%n#era pe conte cu diamantele sale tăioase. ;ricine s-ar $#ăsit în locul t%nărului ar $ a!ut trupul plin de răni. 5%nă la urmă, 23deric i1 i cu lama picioarele din faţă ale căluţului pecare stătea Al eric. Animalul se pră u"i la păm%nt "i-l prinse pe re#e su el.Imediat, contele puse !%rful armei sale pe pieptul acestuia.

5iticul aruncă iciul de aur, cer%nd îndurare. 5romise apoi că, dacăa!ea să $e cruţat, îi !a dărui contelui minunata comoară a ni elun#ilor "icoiful care îl face ne!ă1ut. (estul ca!aleriei, înţele#%nd că re#ele era în!ins, oluă la fu#ă. 23deric î"i retrase sa ia în teacă, îl scoase pe Al eric de su căluţ "i,le#%ndu-i m%inile cu ar a, luă de jos iciul de aur.

Page 23: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 23/53

Apoi îi porunci re#elui să pornească înainte, pentru a-l duce în loculunde era ascunsă comoara ni elun#ilor. 5eters cu cei doi cai "i cupri!i#&etoarea, îi urmă. După ce merseră o jumătate de ceas, ajunseră într-un loc înconjurat dest%nci înalte "i cre1ură că nu a!eau cum să mai înainte1e. Dar Al eric îi spuse

contelui să atin#ă pietrele cu iciul său de aur "i acestea se dădură la oparte, făc%nd o intrare su$cient de mare pentru oricare dintre ei. 5ătrunseră toţi înăuntru, cu e?cepţia pri!i#&etorii, care rămase afară,

într-at%t de în#rijorată era de faptul că imensa intrare putea $ o capcană. Contele de Flandra "i Al eric înaintară către ni"te coloaneimpresionante, $ecare $ind din matostat, por$r "i lapisla1uli. Ajunseră apoi

într-o uria"ă sală pătrată, construită din malac&it, ce a!ea c%te o u"ă în$ecare perete. ;rice u"ă ducea într-o încăpere plină cu pietre preţioase "i purtanumele comorii pe care o ascundea între 1idurile ei. ?istau, astfel, u"a 5erlelor, a (u inelor, a 'maraldelor "i a

Diamantelor. Al eric desc&ise cele patru intrări "i îi 1ise contelui să ia tot ce!oia. Deoarece i-ar $ tre uit mai mult de cinci sute de căruţe pentru a căratoate pietrele preţioase, 23deric se mulţumi să umple patru co"uri pe care i ledăduse re#ele) unul cu perle, altul cu ru ine, al treilea cu smaralde "i alpatrulea cu diamante. 5eters încărcă totul pe cei doi armăsari ai lor. 23deric îi 1ise apoi luiAl eric, deoarece acesta îl ru#a să ia mai mult, că prada îi ajun#eadeocamdată "i că, dacă !a mai a!ea ne!oie, !a mai !eni să ceară. Atunci re#ele ni elun#ilor îl între ă pe contele de Flandra dacă !rea,pentru că îl condusese at%t de cinstit la comoara sa, să-i înapoie1e iciul de

aur "i să-i de1le#e m%inile. După aceea a!ea să-l conducă, la fel de $del, în#rota unde se #ăsea coiful care-l făcea ne!ă1ut. ai 1ise că un uria" pe nume =aGner pă1ea coiful respecti! "i căslujitorul acela nu-i !a asculta porunca, dacă îl !a !edea de1armat. 23deric îi răspunse că, dacă uria"ul nu-l !a asculta, lucrul acela îl pri!eape el "i !a reu"i să-i dea de capăt. Dar Al eric îi 1ise că uria"ul nu a!ea dec%tsă-"i pună coiful pe cap "i !a dispărea, fără ca !reunul dintre ei să-l poată#ăsi. oti!ul respecti! i se păru at%t de întemeiat contelui de Flandra, că îide1le#ă m%inile re#elui "i îi înapoie iciul de aur. 5iticul păru plăcut impresionat de acea do!adă de încredere. Ie"ind din

ascun1ătoarea pietrelor preţioase cu 23deric, 5eters "i cei doi armăsari încărcaţi, el îi îndrumă spre un alt ţinut din ţara ni elun#ilor. Acolo se ridica o st%ncă at%t de întunecată, înc%t ai $ cre1ut că era din$er. 7n timp ce mer#eau astfel, pri!i#&etoarea 1 ura din copac în copac "ic%nta) * Ia seama, 23deric, ia seama< =rădarea are oc&i frumo"i "i pielecatifelată "i nu !ei cădea în cursă doar dacă îi !ei simţi #&earele de ti#ru. Fiiatent, 23deric, $i atent<

Page 24: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 24/53

Contele de Flandra, fără a-l pierde din pri!iri pe re#ele ni elun#ilor, îifăcu semn din cap pri!i#&etorii că a înţeles-o, dar î"i continuă drumul. =otu"i, în ad%ncul inimii sale, se #%ndea că pasărea era cam fricoasă "ise temea de o primejdie înc&ipuită. 5e măsură ce înaintau către muntele cel întunecat, drumul de!enea tot

mai di$cil. Al eric, mer#%nd în fruntea lor, lo!ea cu iciul de aur pentru a da la oparte o stacolele. 7i duse astfel p%nă într-un loc unde drumul se întrerupea "iajunseră în faţa unei pe"teri uria"e. 7n aceea"i clipă, sărind într-o parte, Al eric stri#ă) * Ajută-mă, =aGner< @i, lo!ind în păm%nt cu călc%iul, dispăru printr-o trapă care se desc&isedintr-odată, a"a cum o fantomă reintră în morm%ntul ei. Contele de Flandra căuta deja trapa, #ata să-l urmărească pe pitic p%nă

în străfundurile păm%ntului, c%nd au1i pa"i #rei "i răsunători apropiindu-se deel. 'e întoarse rapid în direcţia din care !enea 1#omotul, dar nu !ă1u a solut

nimic. 7nţelese că era !or a despre uria"ul =aGner, care !enea la luptă,purt%nd pe cap coiful ce-l făcea ne!ă1ut. De altfel, a ia a!u timpul necesarsă-"i tra#ă sa ia pentru a se apăra, că i se păru că între# muntele sepră u"ise peste el. Eria"ul =aGner îi dăduse o lo!itură de măciucă peste picior. ;ric%t de puternic era 23deric, cum nu se a"teptase să $e astfel atacat,plecă fruntea "i că1u într-un #enunc&i. Imediat însă, ridic%ndu-se, lo!iputernic, la înt%mplare, cu sa ia almun#. De"i i se păruse că i1 ise în #ol, simţise totu"i că lama înt%mpinase oanumită re1istenţă, ceea ce îl făcu să creadă că îl atinsese pe uria". Dacă

#i#antul era ne!ă1ut, nu însemna că era de neatins. Imediat se au1i un răcnet de durere scos de =aGner. Fu urmat de a doualo!itură de măciucă. Asta îi arătă lui 23deric că nu se în"elase. Acum însă, t%nărul se a"tepta la un asemenea atac. De aceea, oric%t de

ine fusese dată lo!itura, el o primi fără a mai îndoi #enunc&iul "i ripostă cu oforţă capa ilă să sfăr%me o st%ncă. I se păru că î"i atinsese iar du"manul,căci =aGner urlă pentru a doua oară "i contele a"teptă 1adarnic al treileaatac. C%nd t%nărul se credea deja scăpat de uria", care ori murise ori fu#ise,!ă1u !enind asupra sa, cu iuţeala ful#erului, o piatră mare c%t o casă, ceie"ise sin#ură din pe"teră, de parcă ar $ fost aruncată de o catapultă

ne!ă1ută. olo!anul fu urmat de altul, apoi de al treilea. =oţi !eneau către contecu at%ta !ite1ă, că nu putea să se ferească de unul fără a $ lo!it de altul. 23deric pricepu că uria"ul î"i sc&im ase tactica "i !oia să-l atace dedeparte, fără a se e?pune sa iei almun#, de care se temea. 'e &otărî deci să folosească, la r%ndul lui, o "mec&erie. ă1%nd că!enea spre el o piatră imensă, în loc să se ferească de ea, se aruncă înainte

Page 25: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 25/53

"i, că1%nd pe spate ca "i cum ar $ fost răsturnat de lo!itură, rămasenemi"cat, făc%nd pe mortul. 5eters ţipă îndurerat, pri!i#&etoarea ciripi trist, namila se apropie de elat%t de repede, că 23deric simţi, pe măsură ce du"manul !enea, cumpăm%ntul se cutremura su pa"ii lui. 5uţin mai t%r1iu, contele de Flandra

simţi un #enunc&i care se puse pe pieptul său, în timp ce un pumnal îi ţinteainima. D%ndu-"i seama, după po1iţia #enunc&iului "i a m%inii, pe unde se a:adu"manul, îl i1 i cu sa ia almun# dintr-o sin#ură mi"care, at%t de &otăr%tă"i de precisă, că îi tăie capul. Acesta se rosto#oli, astfel că ie"i din coif "i trupul uria"ului începu dintr-odată, să se !adă. Capul lui mu"ca din păm%nt de furie, în timp ce trupul seridică îns%n#erat "i ătu aerul cu raţele, căci moartea î"i făcea efectul înc%te!a clipe. 5%nă la urmă î"i făcu datoria. Eria"ul se pră u"i ca un copacde1rădăcinat de furtună.

23deric luă coiful. După ce se asi#ură că =aGner era într-ade!ăr mort, începu să caute drumul pe unde îi scăpase Al eric, $indcă nu !oia săpărăsească ţara ni elun#ilor fără a-l pedepsi pe re#ele lor. 7n momentul acela, unul dintre cai ătu în păm%nt cu piciorul "i sedesc&ise o trapă. Contele de Flandra recunoscu locul respecti! ca $ind cel peunde dispăruse re#ele. 8u se mai îndoi de faptul că scara apărută în faţa lui a!ea să-l conducă

într-o încăpere su terană unde, lipsit de #riji, Al eric se credea în si#uranţă.'e &otărî deci să-l urmărească. 5eters, $ind foarte în#rijorat de pericolul ce-i ameninţa stăp%nul, făcutot ce putu ca să-l împiedice să co oare. 8u era însă u"or să-l faci pe 23deric

să se ră1#%ndească. 2a ru#ăminţile scutierului său, acceptă totu"i să-"i pună pe cap coifulcare-l făcea ne!ă1ut. 7nc%ntat să încerce c&iar atunci puterea coifului !răjit, contele deFlandra îi mulţumi scutierului său $indcă îi dăduse ideea. De asemenea, îiporunci să !ină după el în su terane, dacă după un ceas nu s-ar $ întors. Imediat după aceasta, î"i puse coiful pe cap "i de!eni ne!ă1ut, apoico orî scara ce ducea spre ad%ncul păm%ntului. De cum făcu primii pa"i, 23deric înţelese că, într-ade!ăr, nu se în"elase,ci se a:a în palatul re#elui Al eric. =oţi pereţii erau împodo iţi cu pietrepreţioase, iar drumul era acoperit cu pul ere de aur.

După ce stră ătu c%te!a încăperi pustii, dar luminate puternic de lămpide ala astru unde ardea ulei parfumat, ajunse într-o #rădină plină cu :ori ce ise păru luminată c&iar de soare. (idică oc&ii "i !ă1u că ceea ce el lua dreptcer nu era dec%t fundul unui lac foarte limpede, înc%t puteai pri!i dincolo deape. Eimit de acea neo i"nuită transparenţă ce permitea ra1elor de soare săstră ată apele, o ser!ă că acestea făceau :orile să se desc&idă.

Page 26: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 26/53

Eit%ndu-se la ele mai de aproape, pricepu că :orile nu erau ade!ărate,ci at%t de artistic lucrate, înc%t oricine s-ar $ în"elat în pri!inţa lor. 8u eraudec%t pietre preţioase. Codiţele le a!eau făcute din măr#ean, frun1uliţele din smarald. Dupăcum se dorea să se imite #aroafele, tu ero1ele sau !ioletele, :orile erau din

ru ine, topa1e sau sa$re. 7n mijlocul ciudatei #rădini se ridica un c&io"c at%t de ele#ant că 23deric î"i 1ise că dacă re#ele se a:a pe acolo, atunci în locul respecti! tre uia #ăsit. 7naintă cu #rijă. Apărat de coiful său, ajunse în pra#ul construcţiei fărăsă $e !ă1ut. Contele nu se în"elase) Al eric stătea culcat în &amac, întredouă femei. Ena îl le#ăna, cealaltă îi făcea !%nt cu o coadă de păun. 2%n#ă el, pe undi!an, se #ăsea iciul de aur. Discuţia pe care o purtau se do!edea foarte interesantă. Al eric lepo!estea femeilor a!enturile sale din cursul 1ilei. 2e spusese despre !enirea străinului în ţara ni elun#ilor, apoi cum el,

Al eric, îl în"elase "i îl făcuse să creadă că îi !a dărui coiful care te facene!ă1ut "i cum, în loc să-"i ţină promisiunea, se refu#iase su păm%nt "i îlc&emase în ajutor pe uria"ul =aGner, care pro a il că îi !enise deja de &act%nărului. 23deric nu mai suportă să asculte restul po!estirii "i, apuc%ndu-l pere#e de ar ă, îl trase jos din &amac. * 5itic mi1era il, îi 1ise, !ei plăti pentru toate nele#iuirile tale< După ce-i le#ă m%inile la spate, dădu jos candela rul din ta!anulc&io"cului "i îl suspendă în locul aceluia pe pitic, le#%ndu-l de ar ă de unc%rli# din aur. * Acum, îi 1ise, stai acolo p%nă c%nd ţi se !a lun#i ar a "i !ei putea

iar să pă"e"ti pe păm%nt< 5iticul se 1 ătea ca un pe"te prins în undiţă, cerea îndurare "i se juracă, de această dată, îi !a aduce oma#ii lui 23deric "i îl !a recunoa"te castăp%n al său, dacă t%nărul îl !a de1le#a. 7nsă contele îl lăsă să stri#e "i să se1 ată. 2uă apoi cele două femei ale re#elui ni elun#ilor, pe care !oia să ledăruiască C&rim&ildei, "i le puse pe $ecare într-un u1unar. 2uă "i iciul deaur, cu care se putea pătrunde la comoară, î"i scoase c%te!a clipe coifulpentru ca Al eric să nu se îndoiască de omul care făcuse ispra!a, culese celmai frumos tranda$r în timp ce tra!ersă #rădina, apoi urcă scara ce ducea lasuprafaţă.

'e înt%lni cu 5eters "i porniră mai departe la drum. 'e îndreptau cătreţara &i#&landerilor, precedaţi de pri!i#&etoarea care c%nta într-una, at%t de!eselă era că lucrurile se sf%r"iseră cu ine. Capitolul II. 23deric merse astfel încă opt 1ile, precedat de pri!i#&etoare, urmat descutierul său "i !or ind cu cele două femei ale lui Al eric, cărora le plăceaumai mult cerul Domnului cu soare 1iua "i cu stele noaptea "i păm%ntul dat deDumne1eu, cu plantele sale parfumate, dec%t cerul lor de cristal, mereu

Page 27: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 27/53

spălăcit "i rece, "i :orile de diamant, dintre care nici cea mai frumoasă "io#ată nu a!ea măcar mirosul ietei !iolete ce se ascunde în iar ă.

Astfel, în $ecare 1i "i în orice seară, c%nd soarele se ridica la răsărit "ise culca la as$nţit, ele îi mulţumeau lui 23deric că le-a smuls din înc&isoarealor, unde #elo1ia stăp%nului lor nu le permisese să iasă, petrec%ndu-"i timpul,

una dormind în &amac, cealaltă făc%ndu-i !%nt cu coada de păun odiosuluipitic. 7n seara următoare, ajunseră la ruinele unui castel. Cum făceau ei focul"i pre#ăteau masa, păm%ntul se cutremură "i doi uria"i în#ro1itori se i!irădinaintea lor. * 'puneţi-!ă ultima ru#ăciune, străinilor, 1iseră ei. Cur%nd !eţi arde înproţapul nostru, $indcă nu a!eaţi !oie să ne călcaţi păm%nturile. * 'unt 23deric, contele Flandrei, le răspunse t%nărul. 8-am "tiut că nue !oie să um lăm pe aici, $indcă nu stătea scris nicăieri a"a ce!a. C%tpri!e"te pedeapsa !oastră, a!eţi #rijă cum !or iţi< Căci, dacă mă supăr,sa ia mea almun# !ă despică într-o clipită pe am%ndoi, c%t sunteţi de mari<

Au1ind un asemenea răspuns, uria"ii se cam în$orară. Dar, $indcătre uiau să pedepsească pe cine!a, iar de 23deric nu prea îndră1neau să seapropie, îi propuseră o întrecere. Acela care a!ea să po!estească cea mai interesantă istorie a!ea săc%"ti#e prinsoarea. Dacă !or c%"ti#a ei, cum credeau, contele a!ea să le deasa ia lui, iar dacă drumeţii !or în!in#e, lui 23deric îi re!enea un minunat inelcu ru in, pe care uria"ii îl mo"teniseră de la înainta"ii lor. Cum contelui de Flandra îi plăceau întrecerile "i cum nu "tia dacă puteaie"i în!in#ător dintr-o înfruntare cu asemenea namile, c&iar dacă foloseacoiful fermecat "i lo!ea cu sa ia almun#, acceptă prinsoarea. A"e1%ndu-se deci l%n#ă foc cu toţii, primul dintre uria"i începu să-"i

depene istoria. Astfel, el le spuse cum odată, de mult, un croitor se înt%lnise cu unci1mar. 't%nd ei de !or ă o !reme, &otăr%ră apoi să plece mai departe

împreună, trec%nd prin t%r#urile mai mari ori prin ora"ele dimprejur, ca săpoată munci pe la oameni "i să-"i c%"ti#e cele necesare traiului. erseră ei astfel "i trecură prin c%te!a a"e1ări mai mari, unde căpătarămai multe comen1i, înc%t să nu moară de foame, fără a a!ea însă o !iaţă

îndestulată. Croitorul, &arnic "i un de #ură, c%"ti#a ce!a mai ine cato!ară"ul lui de drum, iar acesta începu să-l pi1muiască. l nu ă#a însă în seamă m%r%ielile celuilalt, ci c%nta "i #lumea toată1iua, a mai săruta "i c%te o fată prin t%r#urile prin care um lau.

er#%nd ei astfel, ajunseră într-o 1i la mar#inea unui codru prin casetrecea drumul către castelul re#elui. Cum acolo e?istau două poteci, una mailun#ă, $indcă ocolea "i ajun#eai la castel după "apte 1ile de mers, iar pecealaltă după trei 1ile, se opriră la răscruce. 8u "tiau pe care dintre ele să pornească. Cum acolo se a:a un cuptorde p%ine, socotiră c%tă puteau cumpăra ca să ajun#ă p%nă la castel. * 'ă luăm pentru "apte 1ile, propuse ci1marul. Dacă !om nimeri pedrumul mai lun#B

Page 28: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 28/53

* 8-o să car eu at%ta p%ine în spinare, se împotri!i croitorul. 7n loc sămă ucur de frumuseţea locurilor prin care mer#em, să mă c&inui cu#reutăţiB Astfel că $ecare î"i cumpără c%tă p%ine cre1u de cu!iinţă, apoi pornirăprin pădure. Codrul se do!edi at%t de întunecat "i de tăcut, că de-a ia se

!edeau. Ci1marul mer#ea fără să scoată o !or ă, căr%ndu-"i #reutatea înspinare. Croitorul sărea într-un picior, c%nta "i pălă!ră#ea. 'e scurseră a"a două 1ile. 7ntr-a treia, croitorul pricepu că drumul nu seapropia de castel. Cum terminase p%inea, începu să se teamă. 7n seara aceease culcă la rădăcinile unui copac, iar în dimineaţa următoare plecă maideparte cu urta #oală. 2a fel se înt%mplă în cea de-a cincea 1i. Ci1marul m%nca pe săturate,iar to!ară"ul lui în#&iţea în sec. C%nd se ru#ă să-i dea "i lui o ucată, celălaltr%dea "i 1icea) * 8-ai spus tu că ai norocB Acum e ine, cu urta #oalăB Căci #reierul

c%ntă "i joacă !ara, iar iarna piere de foame< Ci1marul nu "tia ce-i aia mila. 7n dimineaţa următoare, croitorul nu semai putu scula de jos, at%t de slă it era. 'e ru#ă de celălalt să nu-l lase sămoară acolo. * 7ţi !oi da ce!a de m%ncare, dar nu pe de#ea a, îi 1ise ci1marul.Drept plată, îţi !oi scoate oc&iul drept< ietul croitor nu a!u ce face. După ce pl%nse o !reme, ci1marul îistrăpunse oc&iul cu !%rful unui cuţit. =are &ain era omul acela< Croitorul în#&iţi p%inea a"a de scump plătită "i prinse putere, astfel că

începu să uite de neca1. 'e încurajă, 1ic%ndu-"i că !edea ine "i cu un oc&i.Apoi plecară la drum "i merseră p%nă la căderea nopţii.

7n cea de-a "aptea dimineaţă însă, nu i1 uti să se scoale de jos deslă it ce era. Ci1marul !ă1u că se a:a la un pas de moarte, de aceea îipropuse) * 7ţi mai dau o ucată de p%ine, dar, pentru unătatea pe care odo!edesc, o să-ţi spar# "i celălalt oc&i. Croitorul, care pricepuse că trăise ca un u"uratic "i că soarta lui se#ăsea în m%inile celuilalt, nu a!u de ales, dar îi spuse) * Fă cu mine cum !rei, dar nu uita că e"ti un ticălos< ei plăti odatăpentru asta9 7mi scoţi oc&ii pentru c%te!a felii de p%ine< 8u uita că !oi $ră1 unat. Iar fără oc&i, nici meseria nu mi-o pot face9 Dacă ai a!ea măcar ofăr%mă de su:et în tine, să nu mă la"i sin#ur de acum încolo, că !oi pieri<

Dar nemernicului de ci1mar nu-i păsa de !ăicăreala celuilalt. 2uă cuţitul"i îi scoase al doilea oc&i. Apoi îi dădu p%ine, să prindă puteri. După ce îl or i pe to!ară"ul său, ci1marul îi dădu un toia# "i porniră ladrum. C%nd ajunseră la mar#inea pădurii, în calea lor se i!i o sp%n1urătoare.Ci1marul îl lăsă acolo pe croitor "i î"i !ă1u de tre urile sale. ietul or , o osit "i amăr%t, adormi "i se tre1i în dimineaţa următoare,fără să-"i dea seama c%t era ceasul ori unde se a:a.

Page 29: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 29/53

Page 30: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 30/53

Fiindcă se pricepea ine la cusut, stăp%nul unui atelier de croitorie îltocmi în sluj a lui. Iar !estea despre iscusinţa lui se răsp%ndi repede, a c&iarajunse p%nă la re#e, care-l numi croitorul curţii. are mirare fu c%nd a:ă că ci1marul curţii ajunsese c&iar ticălosul care

îi scosese oc&ii cu !%rful unui cuţit< După uimirea aceea, de care fusese

cuprins "i ci1marul, mai ales c%nd pricepu că croitorul !edea iar, nemerniculse #%ndi cum să-i !ină de &ac fostului său to!ară" de drum, de a căruiră1 unare se temea acum. A"a că, în aceea"i seară, ticălosul se duse la re#e "i îi spuse că noulcroitor se lăudase că ar putea #ăsi coroana de aur ce se pierduse cu mulţi ani

în urmă. 7n dimineaţa următoare, monar&ul îl c&emă la el pe t%năr "i îi poruncisă-i aducă !ec&ea coroană, altminteri a!ea să $e #onit de la castel. %&nit,omul î"i str%nse lucrurile "i se pre#ăti de plecare, necăjit că tre uia să plecede acolo, unde îi mersese ine. 5ornind la drum, pe înserate ajunse la lacul raţelor. ama puiului îl

recunoscu. ă1%ndu-l amăr%t, se apropie de el să a:e de ce suferea, iar omul îi po!esti neca1ul său. (aţa se ucură să audă a"a ce!a, căci coroana se #ăsea c&iar pe fundul

ălţii lor. 'e scufundă de îndată "i o aduse pe mal. inunată mai era "istrălucea în ra1ele soarelui de-ţi lua oc&ii< Fericit, croitorul o luă "i i-o duse re#elui. Acesta se în!eseli pestemăsură. 7i dărui t%nărului un lanţ de aur ca să-l poarte la #%t. Ci1marul se întunecă mai tare la c&ip c%nd au1i asta "i se înfăţi"ă iar

înaintea re#elui, spun%ndu-i că lăudărosul de croitor ar $ putut să lucre1e înceară o copie a castelului, cu tot ce a!ea în el, lucruri "i făpturi. Imediat ce au1i a"a ce!a, re#ele îl c&emă la el pe om "i îi porunci să

construiască castelul din ceară, cu lucrurile "i făpturile din el. Iar de nu !aputea a"a ce!a, în temniţă îi !or putre1i oasele< ;mul plecă necăjit de acolo, căci pricepuse în ce mare elea intrase.5ornind el la drum, ajunse l%n#ă copacul cel ătr%n în care stăteau al inele.Cum se odi&nea la um ra lui, supărat "i în#%ndurat, matca se apropie de elca să a:e ce #reutate îl apăsa. Atunci croitorul îi po!esti întrea#a tără"enie. Al inele se sfătuiră întreele, 1um1ăind de 1or. (e#ina lor îi 1ise să se întoarcă la castel "i să stealini"tit acolo, iar peste o 1i să re!ină la ele. ;mului nu-i !enea să creadă că lucrurile se do!ediseră at%t de simple.Făcu a"a cum îi ceruse matca, iar al inele 1 urară de îndată la castel "i

pătrunseră înăuntru prin ferestrele desc&ise, după care se întoarseră lacopacul lor, apuc%ndu-se de trea ă. A doua 1i, c%nd !eni croitorul, nu-"i cre1u oc&ilor. Al inele făcuseră uncastel leit celui re#esc, doar că era din ceară al ă ca neaua. l îl luă "i i-lduse re#elui, iar acesta, peste măsură de ucuros, îi dărui o casă frumoasă,din piatră, cum doar marii dre#ători mai a!eau. Ci1marul, mai întunecat la c&ip ca oric%nd, se duse iar la re#e "i îispuse cum se lăudase croitorul că ar $ putut face o f%nt%nă în curtea

Page 31: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 31/53

castelului, unde nu era a"a ce!a, pentru ca apa să nu mai $e cărată tocmaide la r%u. Imediat fu c&emat ietul croitor "i i se porunci ca p%nă în dimineaţaurmătoare apa să ţ%"nească în curtea castelului, altminteri î"i !a pierdecapul. =%nărul se în#ro1i au1ind asemenea ameninţare. Fu#i de îndată de

acolo, pl%n#%nd. er#%nd pe c%mp, la înt%mplare, dădu peste m%n1ul pecare-l cruţase el odinioară "i care se făcuse un cal falnic "i frumos. Armăsarul a:ă de ce era necăjit "i îl încurajă. 'e întoarseră împreună lacastel. Calul aler#ă de c%te!a ori în jurul curţii, apoi sări c%t putu de sus "i,c%nd că1u, i1 i păm%ntul cu copitele a"a de tare că o ucată din acesta secufundă în ad%nc "i apa ţ%"ni de acolo p%nă la înălţimea unui om. După asemenea ispra!ă, croitorul a cre1ut că !a răsu:a u"urat deacum încolo. 8umai că ci1marul s-a dus din nou la re#e "i l-a p%r%t pe fostulsău to!ară" de drum cum că ar putea să-i aducă stăp%nului lor un $u. (e#ele a!ea numai fete, nici un ăiat, "i era tare trist din pricina asta,

că nu a!ea urma" la tron. C%nd a au1it a"a ce!a, tare s-a ucurat. 2-a c&emat pe croitor "i i-apromis că, de-i !a aduce un $u, cea mai frumoasă dintre fetele sale îi !a $soţie. =%nărul s-a speriat de noua încercare prin care tre uia să treacă. Cumrăsplata era pe măsură, tare mult ar $ !rut să reu"ească. 'e #%ndi c%t se#%ndi ce să facă, apoi plecă de la castel. Em l%nd pe c%mp, la nimereală, se înt%lni cu !ec&ea lui cuno"tinţă,

ar1a. a mer#ea de colo-colo "i prindea roa"te ca să alun#e foamea. ă1%ndu-l supărat "i #%nditor, îl între ă cu ce l-ar putea ajuta. ;mul îipo!esti tără"enia.

* 8u-i mare lucru, #lăsui ea. u aduc mereu copii celor din ora"e,astfel că-i pot căra unul "i re#elui. 'tai lini"tit la castel "i, peste c%te!a 1ile,!ei a!ea ce !edea< A"a că t%nărul se întoarse la curte. 7"i !ă1u de tre urile sale, lini"tit "isenin, p%nă într-o 1i c%nd, $ind în apropierea re#elui, ar1a trecu în 1 orpeste castel, pătrunse înăuntru printr-o fereastră "i îi duse su!eranului unnou născut. Cum lăsă jos pruncul, re#ina îl luă în raţe "i se ucură mult de el, căciera frumos "i dră#ăla". A"a se făcu că ajunse croitorul #inerele re#elui, iar la castel ospeţele numai încetau.

C%t despre ci1mar, nemaisuport%nd ucuria celui pe care !oise să-lpiardă, el fu#i de acolo. Două ciori se repe1iră la el "i îi scoaseră oc&ii, a"a că,de atunci, um lă prin lume or "i cere de pomană de la cei înt%lniţi în drum. După ce uria"ul termină de po!estit, micuţele femei "i 5eters se uitară

în#rijoraţi la 23deric. 5o!estea aceea fusese tare frumoasă "i stăp%nul lor se#ăsea în mare primejdie, dacă nu reu"ea să istorisească una maifermecătoare<

Page 32: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 32/53

Dar, după c%te!a clipe, începu să po!estească al doilea uria". l le 1isecum, într-o 1i, plecă un !%nător prin pădure, ca să ucidă o căprioară "i să ai ăce m%nca. er#%nd el prin codru, se înt%lni cu o a ă. * ună 1iua, !oinicule< îi 1ise ea. =e !ăd !esel "i senin, pe c%nd eu sunt

li&nită de foame "i nu-mi dă nimeni o ucăţică de carne, să pot trăi p%năm%ine. %nătorul îi ceru să a"tepte. Do orî căprioara, apoi îi prăji o pulpă

a ei, care se ospătă cu ucata. C%nd să plece mai departe, ea îl opri "i îi1ise) * 5entru că ai fost un "i darnic, o să-ţi spun ce!a ce-ţi !a $ de marefolos. er#%nd pe poteca asta !ei ajun#e la un pom cu multe păsărele, careţin cu ciocurile o mantie. =ra#e o să#eată în ele să se sperie "i să-i deadrumul< Astfel, !ei do orî "i una dintre ele. 'ă-i scoţi inima "i să o în#&iţi.Apoi !ei #ăsi în $ecare 1i, c%te un an de aur su pernă. De te !ei îm răca

însă cu mantia, !ei 1 ura unde !ei dori, căci e fermecată.

%nătorul îi mulţumi "i plecă mai departe. 8u credea cu!intele a ei,că prea părea totul frumos. erse pe potecă p%nă ce dădu de păsărelele din pom. =rase în ele, casă dea drumul mantiei. Ena că1u la păm%nt, do or%tă, l%n#ă mantie. l făcu mai departe ceea ce îi spusese a a. 2uă inima păsării "i o

în#&iţi. Apoi str%nse mantia. are îi fu mirarea c%nd, în dimineaţa următoare, #ăsi su pernă un ande aur< Cum asta se repetă în $ecare dimineaţă, str%nse o mulţime de #al eni.Cum se simţea cam sin#ur în casa lui din pădure, plecă în lumea lar#ă. erse astfel prin codru p%nă ce ajunse la capătul său "i porni apoi pe o

c%mpie întinsă. Departe, în 1are, !ă1u înălţ%ndu-se un castel. Ajun#%nd acolo, !ă1u la o fereastră st%nd o a ă "i o fată foartefrumoasă. Doar că ătr%na era o !răjitoare, ce îi 1ise fetei) * l e !%nătorul din pădure. =re uie să luăm de la el inima păsării dinpricina căreia #ăse"te, în $ecare 1i, c%te un an de aur su pernă. Fata nu !oia să facă ceea ce îi cerea !răjitoarea, iar aceasta începu să oameninţe. %nătorul ceru #ă1duire la castel. 8u pe de#ea a, ci cu ani, că a!eade unde să plătească. @i acolo îl atră#ea nu faptul că era o osit de at%tamers, ci frumuseţea fetei. A"a se făcu că îl primiră "i îl ospătară după pofta inimii. Iar el nu-"i lua

oc&ii de pe c&ipul fetei pe care o îndră#ise. Fiindcă totul mer#ea cum !oise ea, a a îi 1ise fetei) * timpul să îi furăm inima păsării. ; să !e1i că nici nu-i !a simţi lipsa< Apoi pre#ăti o $ertură. I-o turnă în cană !%nătorului. l o ău, fără să

ănuiască nimic. 7n dimineaţa următoare, nu mai #ăsi nimic su pernă9 După ce ăuse$ertura aceea, dăduse afară inima păsării, pe care i-o luase fata "i o în#&iţise.Acum, în $ecare 1i #ăsea ea c%te un #al en su pernă.

Page 33: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 33/53

Page 34: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 34/53

'ări el 1idul cel #ros al #rădinii, apoi porni către castelul !răjitoarei.După c%te!a 1ile de mers, pe înserate, ajunse în faţa lui. Ca să nu $erecunoscut, se m%1#ălise pe c&ip cu funin#ine. După ce ătu în poartă, apăru !răjitoarea. 7i ceru #ă1duire pentru aceanoapte, spun%ndu-i că era trimisul unui re#e "i că îi aducea stăp%nului său

cea mai ună !ar1ă din lume. a a îl lăsă să intre. 5ofticioasă cum era, îi ceru să-i dea măcar oucăţică din !ar1a minunată. Flăcăul nu !ru la început, dar cum ru#ăminţile

nu mai încetau, p%nă la urmă se înduplecă "i îi dădu c%te!a foi de !ar1ă.a a le în#&iţi pe dată. Apoi se presc&im ă în mă#ăriţă "i se porni să aler#e

1 ier%nd prin curtea castelului. După aceea se i!i fata cea frumoasă. =inerii începură să !or ească "itimpul trecu pe nesimţite. După o !reme, ea se miră că nu mai !enea a a. * 'per că nu i s-a făcut rău, $indcă a m%ncat cu prea multă lăcomiedin !ar1a minunată pe care tre uia să i-o duc stăp%nului meu, re#ele, 1ise el. Au1ind po!estea cu !ar1a, fata !oi de îndată să #uste "i ea din

asemenea minunăţie. De cum o în#&iţi, se presc&im ă în animal "i începu să aler#e princurte, alături de a ă. %nătorul, după ce se spălă pe faţă de funin#ine pentru ca ticăloaselesă-l recunoască, se duse la ele "i le 1ise) * Iată răsplata pentru faptele !oastre rele< Iar asta nu-i destul< Apoi le puse c%te o funie de #%t "i le duse la un morar. 'e în!oi să lelase acolo să muncească întrea#a 1i, dar m%ncare să pornească doar o dată,la $ecare apus de soare. După o săptăm%nă, morarul se înfăţi"ă la castel "i îi spuse că animalulmai ătr%n murise, iar cel t%năr era "i el pe ducă. Au1ind asta, !%nătorului i

se făcu milă de fată "i o aduse de la moară. 7i dădu să #uste din !ar1a ceaună "i î"i recăpătă înfăţi"area o i"nuită. De cum se presc&im ă iar în om, frumoasa fată în#enunc&e înaintea lui"i îi ceru iertare pentru neca1urile pricinuite. 7i 1ise "i că a a o silise să facătoate relele acelea. Apoi scoase dintr-un cufăr mantia "i i-o înapoie. ru să facă acela"ilucru cu inima păsării. Dar t%nărul pricepuse că ea ţinea la el "i că îl !a asculta de acum

încolo, de aceea nu !ru să-i înapoie1e lucrurile, ci ca ea să se mărite cu el. Făcură astfel nuntă mare, cum nu se mai !ă1use prin ţinutul lor. ;mulţime de oameni se str%nseră la castel, să se ucure alături de ei. Iar de

atunci au trăit fericiţi, în o#ăţie "i dra#oste. După ce uria"ul î"i termină po!estea, peste călători se lăsă o tăcere#rea. Femeile "i 5eters se uitau cu spaimă la 23deric, $indcă soarta lor se a:a

în m%inile lui. Dar contele nu se în#rijoră defel. * Frumoase po!e"ti, n-am ce 1ice, #răi el. Dar a mea este cu mult maifrumoasă ca a !oastră. @i începu a-"i istorisi propria !iaţă, încep%nd cu atacul prinţului de ucasupra tatălui său, contele de Dijon, cu felul în care fusese #ăsit de unul

Page 35: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 35/53

si&astru "i &rănit de iata căprioară, la mormintele cărora pl%nsese în 1adar.2e po!esti apoi cum ajunsese la atelierul me"terului imer "i î"i făcuse sa ia

almun#, cu care apoi do or%se alaurul din 5ădurea 8ea#ră "i se spălase îns%n#ele lui. 5e măsură ce el istorisea toate lucrurile acelea uimitoare, femeile se

luminară la faţă, iar 5eters se în!eseli. Eria"ii rămaseră cu #urile căscate "iascultau uimiţi peripeţiile lui 23deric. l le po!esti apoi despre comoara ni elun#ilor "i despre în!in#erea luiAl eric "i uciderea namilei de =aGner, ce purtase coiful fermecat. Ispră!ile se în"irară una după alta. C%nd 23deric înc&eie, cei doi uria"inu doar că îi mulţumiră pentru minunăţiile au1ite, ci îi poftiră la castelul lor,unde îi ospătară cu toate unătăţile trei 1ile în "ir, după care, cu părere derău, călătorii tre uiră să plece mai departe. După încă două 1ile de mers, ei ajunseră la malul mării. ; tra!ersară îndecurs de trei 1ile. 7n a patra dimineaţă, se a:au în capitala &i#&landerilor, unde se

săr ătorea cu mult fast data de na"tere a re#elui. 'er ările cuprindeau un turnir între ca!aleri, o întrecere de oc&it pentruarca"i "i o cursă între fete. A!eau să se termine cu o luptă între animalele săl atice feroce, pe carei le trimisese re#elui &i#&landerilor tocmai împăratul din Constantinopole, însc&im ul celor patru "oimi din 8or!e#ia pe care unt&er i-i dăruise. 8u doar că frumoasa C&rim&ilda tre uia să asiste la turneu "i la

întrecerile de tras cu arcul, dar era o li#ată să ia parte "i la cursa dintre fete,căci a"a se o i"nuia. 7n capitala &i#&landerilor, orice t%nără, deci "i prinţesele, mer#ea laacel concurs încă de la !%rsta de optspre1ece ani.

C%"ti#ătoarei i se oferea un tranda$r, dar, dincolo de acest simplu #est,i se făcea o promisiune minunată) a!ea dreptul de a-l lua de ăr at pe celmai !aloros ca!aler de pe păm%nt. 23deric a!ea deci trei oca1ii de a o !edea pe prinţesă, căci întrecerile

începeau a doua 1i. 8ea!%nd însă destulă ră dare p%nă atunci, î"i puse pecap coiful ce-l făcea ne!ă1ut "i se îndreptă spre palat. =recu mai înt%i prin trei apartamente minunate. 5rimul era plin de!aleţi, al doilea de curteni "i al treilea de mini"tri. 8u se opri în niciunul dintreele. Ajunse apoi în saIa tronului, unde re#ele stătea su un aldac&in depurpură rodat cu $r de aur, a!%nd coroana pe cap "i sceptrul în m%nă. 8u se

opri însă nici în sala aceea. 7n sf%r"it, ajunse într-o cameră plină de iar ă "i de :ori, în mijloculcăreia !ă1u o t%nără culcată, ce smul#ea petalele unei mar#arete fără a

între a însă ce!a, pentru că ea nu iu ea încă pe nimeni. Acea fată frumoasăera prinţesa C&rim&ilda. 23deric nu "i-o ima#inase at%t de minunată nici măcar în !isurile sale.'e &otărî să se căsătorească cu ea cu orice preţ, c&iar dacă ar $ tre uit, caIaco , să $e păstor 1ece ani.

Page 36: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 36/53

Contele ar $ rămas să o pri!ească pe fată p%nă seara, dacă unt&er n-ar $ trimis pe cine!a să o c&eme. 5rinţesa se ridică, ascultătoare ca oporum iţă, "i se duse să a:e ce dorea de la ea fratele ei. 23deric o urmă fără să $e !ă1ut. ra !or a despre turnirul din 1iuaurmătoare, c%nd ea tre uia să-l încorone1e pe în!in#ător.

De îndată ce contele de Flandra a:ă că frumoasa fată urma să deapremiul, se &otărî să-l c%"ti#e. Cum nu mai !oia să piardă timpul, se întoarseimediat la &an. Fiindcă uitase să-"i scoată coiful, intră fără să $e !ă1ut. 2e #ăsi astfelpe cele două femei ale re#elui Al eric care, !r%nd să-i facă un dareli eratorului lor, str%nseseră pe drum $rele '$ntei Fecioare. Ena dintre ele pre#ătea, astfel, $re mai su ţiri dec%t cele de păr, în!reme ce a doua făcea o stofă mai al ă ca 1ăpada "i mai u"oară ca p%n1a depăianjen. icuţele lucrătoare se #ră eau "i lucrau din tot su:etul, căci eledoreau să termine p%nă a doua 1i. Din stofă a!eau să facă tunica în careca!alerul urma să apară la turnir.

23deric le #&ici intenţiile "i se retrase în camera lui, să le spună că ledescoperise. Cele două femei munciră at%t de ine, că a doua 1i dimineaţa î"i #ăsitunica #ata. 7n plus, era minunată, rodată cu perle, sa$re, topa1e "idiamante. 8u-i !enea să creadă că din pietre preţioase se puteau face :oriarti$ciale a"a de frumoase, cum nu !ă1use nici pe tăr%mul su păm%ntean allui Al eric. Astfel că, de îndată ce se i!i la locul întrecerii, toate pri!irile, c&iar "icele ale frumoasei C&rim&ilda, fură atrase asupra lui. Fiecare spectator îi urăt%nărului cu tunică al ă să iasă în!in#ător.

De altfel, 23deric î"i de1armă toţi ad!ersarii "i fu proclamat în!in#ător alturnirului. 7nsă"i C&rim&ilda îl încoronă pe c%"ti#ător "i îl in!ită să ia masa lapalat "i să !ină la alul ce urma să $e dat acolo. 7n 1iua următoare, el se îm răcă în arca". 'ă#etă o pasăre din prima

încercare. 8u tre uie să uităm că, în timpul în care î"i făcea e?erciţiile înpădurea unde crescuse, era neîntrecut în m%nuirea arcului. 2uă apoi papa#alul ce era a#ăţat de să#eata lui, îi puse un diamant în#ură "i două ru ine minunate în locul oc&ilor, îl c&emă pe 5eters "i îi poruncisă îl ducă re#elui, ca dar pentru felul deose it în care fusese primit la curte. 7n 1iua următoare se desfă"ură cursa tranda$rului. =oate fetele sestr%nseseră într-un loc ale cărei mar#ini erau marcate cu două cordoane de

mătase. 2a o distanţă de cinci sute de pa"i de ele se #ăsea tranda$rul cu osin#ură :oare. Dintre competitoare, C&rim&ilda era cea mai frumoasă, mai s!eltă "imai suplă. C&ipul ei nu ascundea dorinţa de a c%"ti#a "i de a de!eni soţiacelui mai !itea1 ca!aler de pe păm%nt, de aceea strălucea, făc%nd-o pe fatămai frumoasă ca oric%nd.

Page 37: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 37/53

23deric se &otărî să o ajute să c%"ti#e. 'e duse la &an, î"i puse coifulcare-l făcea ne!ă1ut, î"i umplu u1unarele cu pietre preţioase, se înapoie la

întrecere "i se a"e1ă l%n#ă ea. (#ele făcu semn să înceapă cursa. Fetele plecară repede, ca ni"te#a1ele.

Dar, oric%t de iute se do!edea C&rim&ilda, alte "ase concurente erau înapropierea ei, astrel că era #reu de spus cine a!ea să ajun#ă prima latranda$r. Atunci, 23deric, a:at în spatele ei, scoase din u1unar un pumn denestemate "i le aruncă pe jos. Fetele din urmă, !ă1%nd cum străluceau la picioarele lor ru inele,perlele, sa$rele "i diamantele, nu re1istară dorinţei de a le str%n#e. Astfel,C&rim&ilda se distanţă de ele. Cum !reo altă fată începea iar să aler#e, contele as!%rlea altenestemate. C&rim&ilda, pentru care dorinţa de a se căsători cu cel mai!aloros ca!aler de pe păm%nt era mai importantă dec%t orice diamant, sosi

prima la capăt "i culese tranda$rul. Hiua următoare fu dedicată luptei cu animalele feroce. 'e construirătri une de jur-împrejur pentru aceasta. 5e una dintre ele, i1olată "i minunat împodo ită, se a:au re#ele

unt&er "i sora sa, C&rim&ilda, care, fericită că i1 utise să c%"ti#e întrecerea,ţinea în m%nă tranda$rul primit ca premiu. Deja mai multe perec&i de animale se luptaseră între ele, c%nd furăadu"i un leu din Adas "i un ti#ru din 2a&ore. rau, în acela"i timp, cele maifrumoase $are, dar "i cele mai $oroase ce se a:au faţă în faţă. C&iar în momentul culminant al luptei lor, prinţesa C&rim&ilda ţipă. 7ică1use, între cele două $are, tranda$rul pe care îl ţinea în m%nă.

ipătul ei fu urmat de altul, scos de toţi ceilalţi spectatori) 23deric sărise în arenă pentru a-i căuta :oarea< Imediat, leul "i ti#rul încetară să se mai ată între ei "i se întoarserăspre conte, m%r%ind "i lo!ind ner!o"i, în jur, cu co1ile. Dar !itea1ul scoase de la centură iciul de aur "i le aplică ni"te lo!ituriat%t de dureroase, înc%t $arele fu#iră, url%nd ca doi c%ini. 23deric înaintă spre :oare "i o culese de jos. 7n loc să-i dea însăprinţesei C&rim&ilda tranda$rul pe care-l c%"ti#ase la cursă, i-l dădu pe celcules în #rădinile su terane ale lui Al eric. C&rim&ilda era at%t de tul urată înc%t, fără să-"i dea seama de

înlocuire, luă tranda$rul ce i se oferi "i 1ise, întorc%ndu-se către re#e)

* A& fratele meu, cred că seniorul 23deric este, într-ad!ăr cel mai!itea1 ca!aler din lume. A doua 1i, contele de Flandra îi trimise re#elui unt&er cele patru co"uripline cu perle, ru ine, smaralde "i diamante. 7i ceru, în sc&im , m%na suroriisale. Dar unt&er îi răspunse că sora lui se !a căsători doar cu cel care îl !aajuta să cucerească neîn!insul castel de la 'e#ard, cel înconjurat de :ăcări,

Page 38: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 38/53

unde se #ăsea frumoasa runc&ilda, re#ina Islandei, adormită acolo de pestecinci1eci de ani. 23deric îi răspunse că era #ata să cucerească "i castelul de la 'e#ard,s-o tre1ească pe re#ina runc&ilda "i s-o aducă în ţara &i#&landerilor. Dar unt&er nu !ru în nici un c&ip să-l lase pe contele de Flandra să

i1 %ndească sin#ur în lucruri ce nu-l pri!eau, de aceea se înţeleseră sămear#ă împreună la asediul castelului acela. Dacă a!eau să i1 %ndească înluptă, 23deric urma să se căsătorească cu prinţesa C&rim&ilda c&iar încapitala &i#&landerilor. Capitolul III. După opt 1ile, timp în care !asul cu care cei doi !iteji urmau săcălătorească, fu pre#ătit cu tot ce era de tre uinţă, ei porniră la drum

înto!ără"iţi de o sută din cei mai uni ca!aleri din ţara &i#&landerilor. 7naintede plecare, 23deric îi dărui C&rim&ildei cele două femei ale lui Al eric. a le făcu de îndată doamnele ei de onoare. Apoi încercă să a:e de laele tot ce putea despre !itea1ul care, pentru a o cuceri, pleca într-o încercare

at%t de #rea. 7n seara celei de-a treia 1ile de na!i#aţie, 1ăriră o lumină mare laori1ont. Cei doi tineri îl între ară pe căpitan ce era acolo "i a:ară că a"a se!edea de la depărtare castelul 'e#ard. De altfel, pe măsură ce noaptea se lăsa, incendiul de!enea tot mai!i1i il. 'e distin#eau înaltele 1iduri cu creneluri ce ardeau fără să seconsume, $indcă erau din a1 est, apoi se 1ăriră "i cele 1ece porţi, $ecarepă1ită de către un dra#on. 7n 1ori, !asul ce î"i croia drumul către marele foc aruncă ancora într-unport înc%ntător, a:at în spatele castelului. unt&er !ru să sară de îndată pepăm%nt "i să treacă prin :ăcări, dar 23deric îl opri, spun%ndu-i că a!ea tot ce

tre uia ca să ducă lucrurile la un sf%r"it. Dacă re#ele a!ea încredere în el, împreună !or reu"i. Atunci unt&er acceptă să răm%nă la ordul na!ei, cu cei o sută deca!aleri ai săi. 23deric î"i luă sa ia almun#, î"i puse iciul de aur la centură "i pe capcoiful ce-l făcea ne!ă1ut, apoi sări pe mal "i, fără a sta mult pe #%nduri pe cepoartă să pătrundă în castel, o alese pe cea mai apropiată. ra pă1ită de un alaur cu "ase capete, dintre care trei !e#&eau, întimp ce restul dormeau. 23deric, si#ur de el, înaintă către monstru. ;ric%t de ne!ă1ut era el,

alaurul au1i totu"i 1#omotul pa"ilor săi. Imediat, cele trei capete ce !e#&eau

le tre1iră pe cele care dormeau "i toate începură să arunce :ăcări în direcţiadin care !enea 1#omotul. Flăcările erau at%t de intense "i de $er inţi, înc%t căldura lor, împreunăcu cea a 1idurilor, nu-i permiseră lui 23deric să se apropie de alaur su$cientde mult ca să-l ajun#ă cu sa ia almun#. Fu ne!oit să o pună în teacă "i să se mulţumească să folosească iciulde aur9 se ser!i însă at%t de ine de acesta că, după numai c%te!a secunde,monstrul o luă la fu#ă.

Page 39: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 39/53

23deric îl urmări "i pătrunse în castel odată cu el. Apoi îl forţă să intre într-o înfundătură "i îl lo!i p%nă c%nd acesta încetă să mai arunce :ăcări pe#urile sale, pentru a arunca s%n#e. Contele de Flandra pro$tă de sc&im area respecti!ă, î"i lăsă iciul de oparte "i scoase sa ia almun#, cu care tăie, unul după altul, cele "ase capete

ale monstrului. Apoi î"i continuă drumul. 8u a!eau cum să se rătăcească, $indcă toate stră1ile duceau cătrere"edinţa prinţesei, a:ată în mijlocul castelului. 23deric se îndreptă într-acolo în deplină tăcere. 5e drum dădu doarpeste oameni adormiţi, ce stăteau în cele mai felurite po1iţii. Apoi întră înre"edinţa ei. 7năuntru era aceea"i lini"te ce domnea afară. 5a1nicul turnului dormea cu m%na pe #oarnă. C%inii !isau l%n#ă u"ă.5ăsările rămăseseră ţintuite în copaci, iar mu"tele pe 1iduri. 5e măsură ce 23deric trecea prin apartamente, îi era u"or să !adă căsomnul îi surprinsese pe locuitorii castelului în mijlocul unei săr ători.

Anticamerele erau pline cu felurite m%ncăruri. C%nd pătrunse în sala de dans, constată că cei de acolo încremeniseră în timp ce c%ntau. 5o1iţiile lor erau felurite, iar mu1icanţii a!eau arcu"urile pe!iori "i u1ele pe clarinete. 5e un fel de tron 1ăcea un ca!aler frumos, care purta o armură cesc%nteia de pietre preţioase, iar pe frunte un coif de aur. 5entru că acela i se păru a $ re#ele, 23deric se îndreptă spre el "i îiscoase coiful. Imediat, părul lond "i minunat i se răsp%ndi pe umeri "i unc&ip înc%ntător de fată se i!i. Faţa îi era încadrată de ucle ca de un nim deaur. 23deric î"i apropie o ra1ul de al ei pentru a !edea dacă mai respiră. En

su:u l%nd "i parfumat îi arătă că !iaţa nu părăsise acel trup minunat. Atunci, contele de Flandra, pentru că u1ele-i erau at%t de apropiate deacea #ură de coral, nu putu re1ista dorinţei de a o săruta. Dar de-a ia u1elesale le atinseră pe cele ale ră1 oinicei, că ea tresări "i desc&ise oc&ii. ;dată cu ea se tre1iră toţi. u1icanţii reluară melodia, dansatoriipiruetele, ser!itorii intrară cu m%ncărurile. * Fii ine!enit, tinere, îi 1ise runc&ilda lui 23deric, $indcă mi s-a pre1iscă !oi $ tre1ită într-o 1i de cel căruia îi !or aparţine această centură "i acestinel. * Din păcate, re#ină, răspunse 1%m ind 23deric, fericirea aceasta nu-mi este destinată. 8u sunt dec%t trimisul re#elui unt&er, re#ele

&i#&landerilor, pentru care !ă cer m%na. 7n ceea ce mă pri!e"te, mă !oicăsători cu sora lui. * 5ăcat, 1ise supărată runc&ilda. Au1iţi, domnilor "i doamnelor, celcare-mi cere m%na nu ne-a considerat su$cient de demni ca să-"i ri"te !iaţapentru noi, de aceea a trimis aici un om mai curajos dec%t el< * 8u e a"a, fermecătoare re#ină, stri#ă 23deric, "i tre uie să !ă cerscu1e că !ă contra1ic. C%nd m-am &otăr%t să-l însoţesc pe re#ele unt&er,

Page 40: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 40/53

care e la fel de !itea1 ca mine, l-am pus să jure că mă !a lăsa pe mine săintru primul aici, iar el nu a a!ut de ales, a tre uit să respecte condiţia mea. * A"a să $e, îi spuse runc&ilda contelui, fără să-l asculte. @tie oare celcare te-a trimis prin ce pro e tre uie să treacă pentru a-mi de!eni soţB * Desi#ur, re#ină. Cum sunt mai primejdioase dec%t cele prin care am

trecut eu, !eţi !edea c%t de îndră1neţ este. * Atunci întoarce-te la el, !or i iar runc&ilda, "i spune-i să $e #atapentru a do!edi că îmi merită m%na. 5ro ele !or a!ea loc m%ine dimineaţă "itre uie să "tii că, dacă el !a pieri în cursul lor, !ei pieri "i tu< 23deric !ru să mai adau#e c%te!a cu!inte frumoase la plecare, dar

runc&ilda nu-i lăsă timp. 7ntorc%ndu-i imediat spatele, ea intră în salaalăturată. Contele de Flandra se întoarse la unt&er. 7l #ăsi pe re#e a"tept%ndu-l cu neră dare "i îi po!esti cum se petrecusetotul "i cum urma să treacă, a doua 1i, pro ele prin care să c%"ti#e inima "im%na frumoasei prinţese.

7i mai spuse "i de ameninţarea runc&ildei, de a-i trimite la moarte peam%ndoi, dacă unt&er nu !a ie"i în!in#ător. Atunci, re#ele îi ceru lui 23deric să plece de îndată de acolo, lăs%ndu-lsin#ur să-"i treacă pro ele. 7i mai promise că, oricum ar $ mers lucrurile, soralui, C&rim&ilda, !a $ soţia contelui de Flandra. 7nsă 23deric, "tiind că unt&er !a a!ea ne!oie de ajutorul lui în timpul

încercărilor prin care !a trece, îl refu1ă, răspun1%ndu-i că !rea să împartăsoarta cu el p%nă la capăt. (e#ele, care era ucuros să-l "tie pe conte alături de el, nu mai insistă.Astfel, cei doi prieteni a"teptară cu neră dare dimineaţa următoare. omentul plecării !asului fusese $?at pentru ora "ase în 1ori. unt&er

era #ata de întrecere la timpul &otăr%t, dar, uit%ndu-se în jur, nu-l !ă1unicăieri pe 23deric. 7ncepu să creadă că plecase cu cora ia "i să se creadă trădat, c%nd o!oce îi 1ise) * 8u te teme, unt&er, sunt l%n#ă tine "i nu te !oi părăsi. Cred că a" $mai de folos a"a dec%t dacă m-ar !edea toţi. (e#ele îi recunoscu #lasul "i se lini"ti. 5orni la drum cu cei o sută de ca!aleri ai săi "i se îndreptă spre castel. Cur%nd, o !ă1u ie"ind pe runc&ilda în faţa a cinci sute de o"teni, care

îl înconjurară pe unt&er "i pe ca!alerii săi, astfel că, dacă re#ele ar $ pierdut întrecerea, n-ar $ scăpat niciunul din suita lui.

unt&er se în#rijoră "i "opti) * 23deric, unde e"tiB * Aici, re#e, răspunse contele. unt&er se lini"ti. Ajun#%nd în faţa frumoasei ră1 oinice, re#ele descălecă "i i sepre1entă, cer%ndu-i m%na. runc&ilda îl pri!i 1%m ind "i îi 1ise)

Page 41: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 41/53

* 5entru ca o căsătorie să $e fericită, tre uie să respectăm le#eapăm%ntului, care cere ca o femeie să asculte de soţul ei. ;ri, pentru aceasta,e necesar ca ăr atul să se do!edească mai !itea1 dec%t ea. u am jurat sănu mă căsătoresc dec%t cu cel care mă !a întrece în putere, iuţeală "i

îndem%nare. 8umai lui mă !oi supune. (e#e unt&er, e"ti #ata să prime"ti

cele trei pro e pe care le !reau euB * Da. * Atunci, dacă a"a îţi este !oia, domnule, "i pentru că am%ndoi suntem

înarmaţi, să începem lupta cu lancea. Imediat, opt scutieri aduseră două lănci at%t de #rele, că patru oamenia ia cărau una sin#ură. unt&er le pri!i cu nelini"te, căci erau la fel de #roase ca un catar# depe cora ia lui. 8ici măcar nu credea că ar $ putut ridica a"a ce!a. 23deric însă îi 1ise) * 8u-ţi $e teamă< Fă-mi loc în partea din faţă a "eii tale< =u !ei facedoar #estul, însă eu !oi primi "i !oi da lo!iturile.

Aceste !or e îl lini"tiră pe re#e, astfel că acceptă fără să e1ite.runc&ilda luă o lance cu mare u"urinţă. 7ndemn%ndu-"i calul la #alop, seduse în locul de unde urma să atace. C%t despre unt&er, el î"i ridică arma de parcă ar $ fost un pai, ceea cesmulse un stri#ăt de admiraţie tuturor celor pre1enţi "i se a"e1ă la o sută depa"i în faţa runc&ildei. 'e dădu semnalul de începere. Caii porniră la #alop. Cei doi ad!ersarise înt%lniră la mijlocul drumului. 'pre mirarea tuturor, lancea lui unt&er se sfăr%mă în ucăţi înpieptarul de aur al runc&ildei, dar o lo!i at%t de puternic, înc%t frumoasaluptătoare fu aruncată jos de pe cal.

Că1%nd astfel, coiful îi sări de pe cap, lăs%nd să i se !adă c&ipul îm ujorat de ru"ine "i de furie. Deoarece lo!itura fusese suportată doar de23deric, unt&er nici nu se clintise în "a. * 'unt în!insă, recunoscu re#ina, a1!%rlindu-"i lancea. 'ă trecem la adoua pro ă< * =e simţi ineB îl între ă unt&er pe 23deric. * Da, stai lini"tit< * ine. Apoi, re#ele primi cu modestie "i ucurie felicitările celor o sută deca!aleri ai săi. i îi mărturisiră că nu-l !ă1useră niciodată lupt%nd cu at%taputere. unt&er recunoscu, în sinea lui, că a!eau dreptate.

7n acest timp, doispre1ece oameni aduceau o piatră uria"ă a cărei înfăţi"are îl făcu pe re#e să se cutremure. * e1i ce facB îi "opti lui 23deric. * Da, nu te speria< * (e#e, îi 1ise runc&ilda, !e1i piatra astaB ; !oi arunca p%nă pemuntele ce începe la cinci1eci de pa"i de aici. Dacă o !ei a1!%rli mai departeca mine, mă !oi recunoa"te în!insă. * Cinci1eci de pa"i< murmură unt&er, uimit.

Page 42: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 42/53

* 8u te teme, îi spuse 23deric. =u !ei face mi"carea dar eu !oi aruncapiatra. runc&ilda luă olo!anul cu o sin#ură m%nă, îl în!%rti de două sau detrei ori deasupra capului, apoi îl aruncă at%t de departe, că nu se opri lapoalele muntelui, ci urcă, rosto#olindu-se, p%nă la jumătatea înălţimii

acestuia. Ca!alerii lui unt&er în#&eţaseră. ;"tenii runc&ildei aplaudau. Cei doispre1ece oameni se duseră să caute piatra pe care o aduseră, cumare #reutate, în locul de unde fusese a1!%rlită. Apoi o luă unt&er, fără un efort deose it. Fără să o în!%rtă deasupracapului, o aruncă at%t de departe, că ajunse la mijlocul muntelui "i,rosto#olindu-se, trecu de !%rf "i co orî pe partea cealaltă, p%nă fu în#&iţităde mare. De data aceasta i1 ucniră nu aplau1e, ci stri#ăte de admiraţie. 'e repe1iră apoi să !adă unde se oprise piatra "i 1ăriră, în mijlocul mării

în!ol urate, că se ridicase !%rful unei st%nci.

runc&ilda pălise de furie. 7"i c&emă oamenii în jurul ei. * eniţi aici, le 1ise ea, căci încă nimic nu e pierdut. ai e o pro ă.(e#e unt&er, !e1i prăpastia astaB * Da. * După cum !e1i, are două1eci "i cinci de picioare lăţime. Ad%ncimeanu i-o cunoa"te nimeni, iar o piatră precum cea pe care am aruncat-o facemulte minute ca să ajun#ă pe fundul prăpăstiei. 7ntr-o 1i, pe c%nd urmăreamla !%nătoare un cer , acesta a sărit-o "i se credea în si#uranţă. Dar amtrecut-o "i eu, l-am prins "i l-am ucis. "ti pre#ătit să mă urme1i precum amurmat "i eu cer ul "i am sărit dincoloB * u "tiuB se între ă unt&er.

* 'pune da< îi "opti 23deric. * 'unt pre#ătit< răspunse unt&er. 8u ne scoatem armurileB * Doar tu, re#e, dacă !rei, spuse m%ndră runc&ilda. u mi-o !oipăstra. * 5ăstrea1-o "i tu< îi "opti 23deric lui unt&er. * oi face ca dumnea!oastră< îi 1ise re#ele runc&ildei. Frumoasa ră1 oinică începu să aler#e ca o căprioară. Fără nici o e1itare, fără teamă, sări peste prăpastie. Dacă i-ar $ lipsitdoar c%te!a de#ete în lun#imea saltului, s-ar $ pră u"it în ad%nc. 'pectatorii scoaseră un stri#ăt de u"urare !ă1%nd-o ajunsă pe cealaltăparte a prăpăstiei.

* r%ndul tău, re#e, 1ise ea. * Cum !oi faceB îl între ă unt&er pe 23deric. * ; să te prind de m%nă "i o să te ridic odată cu mine. * 'ă nu-mi dai drumul< * Fii lini"tit, spuse contele de Flandra. După aceea, unt&er începu să fu#ă at%t de repede, că a ia putea $urmărit cu pri!irea. Ajuns la mar#inea prăpăstiei, se ridică în aer ca un !ultur,

Page 43: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 43/53

de parcă ar $ a!ut aripi, "i co orî pe cealaltă parte la mai mult de 1ecepicioare distanţă de locul unde ajunsese runc&ilda. * (e#e, îi 1ise ea, m-ai în!ins în cele trei pro e pe care le-am ales. 8umai am nimic de spus. -ai cucerit, sunt soţia ta. * @i tu, îi "opti unt&er lui 23deric, soţul surorii mele.

Astfel că, în timp ce re#ele îi săruta m%na runc&ildei, 23deric îistr%n#ea lui m%na. Apoi, unt&er "i soţia lui înaintară către cei pre1enţi, iar runc&ilda îlrecomandă tuturor drept stăp%nul ei. @tirea aceea tre1i, at%t printre ca!alerii irlande1i, c%t "i printre ca!aleriiislande1i, c%t "i printre &i#&landeri, mare ucurie. Cu asemenea re#e "ire#ină nu se puteau teme de nici un alt popor străin. 23deric î"i scoase coiful "i, !ă1%ndu-se iar, îi salută pe cei doi ca "i cumatunci co or%se de pe cora ie. runc&ilda de-a ia îl ă#ă în seamă, iar

unt&er, care o săruta de 1or, se mulţumi să-i str%n#ă m%na. >otăr%ră să facă am ele nunţi în capitala &i#&landerilor. =re uiau însă

să mai stea cincispre1ece 1ile la 'e#ard pentru ca runc&ilda să lase ţara înordine. =rec%nd timpul acela, ei plecară, "i un !%nt fa!ora il le duse cora iap%nă în ţara &i#&landerilor. 5rinţesa C&rim&ilda fu fericită să-l re!adă pe 23deric "i să a:e din #urafratelui ei că îl ser!ise at%t de ine, cu credinţă "i iscusinţă. ; primi, deasemenea, pe re#ina runc&ilda ca pe o soră căreia a!ea să-i acorde deacum încolo toată prietenia. 8umai că aceasta, în ciuda primirii călduroase, fu, după o iceiul ei, rece"i m%ndră, căci ea dispreţuia fetele care, precum C&rim&ilda, nu seocupaseră de altce!a dec%t de îm răcăminte "i de roderie.

C%t despre cele două micuţe doamne de onoare, ele fură fericite să-"ire!adă eli eratorul, $ind ucuroase peste măsură să stea în preajmaprinţesei C&rim&ilda, care a!ea pentru ele felurite unătăţi "i căreia, însc&im , îi făceau minunate "i nespus de $ne roderii. Cele două nunţi se făcură cu mare pompă. 7n cele trei 1ile ce urmară sedesfă"urară numeroase festi!ităţi "i turnire. Dar, c&iar în 1iua căsătoriei,23deric primi "tire de la mama lui că era c&emat pe domeniile sale. una "i ătr%na prinţesă nu mai putea de dorul $ului ei "i îl ru#a să!ină împreună cu nora ei, pe care ardea de neră dare să o cunoască. Dacă

înt%r1iau măcar opt 1ile să plece la drum, a!eau să o #ăsească moartă desupărare.

23deric îi spuse deci soţiei sale că tre uiau să plece de îndată. Cumpentru ea dorinţa lui era poruncă, &otăr%ră să pornească la drum c&iar adoua 1i dimineaţă. Frumoasa C&rim&ilda îi ceru contelui de Flandra permisiunea de a-i dacumnatei sale jumătate din ijuteriile ei din perle, ru ine, smaralde "idiamante, iar el încu!iinţă. Dar runc&ilda îi trimise înapoi nestematele.

%ndră din cale afară, îi spuse că podoa ele ei sunt lancea, pieptarul, scutul,coiful "i sa ia.

Page 44: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 44/53

Acesta fu un nou moti! pentru 23deric să plece mai repede de acolo,căci a priceput că o "edere mai îndelun#ată la re#e ar $ dus la înăsprireaneînţele#erilor dintre cele două femei. Contele de Flandra "i C&rim&ilda plecară spre castelul de uc , undelocuia ătr%na prinţesă "i ajunseră acolo după c%te!a 1ile de drum.

rmen#arde fu fericită să-"i re!adă $ul "i îi făcu fetei o ade!ăratăprimire de mamă. 7n rest, totul mer#ea ine în ţinuturile Flandrei. 5oporul era maimulţumit ca niciodată "i nu cerea altce!a dec%t ca unul Dumne1eu să-i dea!iaţă lun#ă prinţului ce a!ea un su:et at%t de un. După e?act nouă luni, prinţesa C&rim&ilda dădu na"tere unui ăiatfrumos, care primi numele de ote1 Andracus. Capitolul I . unt&er o felicită pe sora lui pentru na"tere "i îi in!ită, pe ea "i pe23deric, să !ină să-i !adă de îndată ce ea ar $ putut suporta călătoria. 7i maispuse că are lucruri importante de !or it cu contele Flandrei.

23deric îi arătă scrisoarea soţiei sale. a dorea foarte mult să-"i re!adăfratele. raţie $rii ei une, uitase comportarea prea m%ndră a re#ineirunc&ilda, care o in!itase să !ină "i să petreacă o !reme la curtea luiunt&er9

ătr%na prinţesă nu fu de acord cu plecarea aceea, dar încu!iinţă doarcu condiţia ca micuţul nepot să răm%nă la ea. Contele Flandrei nu a!u ce face "i î"i lăsă $ul la castelul de uc , maiales că unt&er nu-i scrisese că runc&ilda ar $ însărcinată. De aceea, n-ar $!rut să-i facă să se simtă prost pe cei doi, $indcă nu a!eau copii "i nu puteau$ la fel de fericiţi ca el. 23deric "i C&rim&ilda plecară împreună spre capitala &i#&landerilor.

Fură primiţi de unt&er cu cea mai mare ucurie. C&iar "i m%ndrarunc&ilda păru mulţumită că-i !edea iar. 'e uită la 23deric "i se îm ujoră, căci nu putea să nu-"i amintească felul

în care el o tre1ise, printr-un sărut. Despre înt%mplarea aceea nu-i !or iseniciodată soţului ei. 7n ceea ce-l pri!ea, contele Flandrei socotise inutil să-i po!estească lui

unt&er înprejurarea respecti!ă, astfel că re#ele punea îm ujorarea soţieisale pe seama ucuriei de a $ iar cu prietenii lor. De îndată ce unt&er "i 23deric rămaseră sin#uri, lucru ce se petrecufoarte repede, contele îl între ă ce lucruri importante a!ea să-i spună. unt&er îi po!esti cumnatului său o înt%mplare ciudată.

7n noaptea căsătoriei lor, runc&ilda î"i desfăcuse jartierele. Cu unadintre acestea îi le#ase lui m%inile, iar cu cealaltă, picioarele. Apoi îl a#ăţasede ni"te arme at%rnate de 1id. După aceea se culcase lini"tită. unt&er stri#ase după ajutor, dar imediat runc&ilda se tre1i "i îl ătuat%t de tare, că ietul re#e a promis să tacă "i să stea lini"tit întrea#a noapte. După asta, ea s-a culcat iar "i a dormit p%nă s-a făcut 1i. Apoi, tre1indu-se, l-a c&inuit iar pe unt&er, după care l-a de1le#at.

Page 45: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 45/53

De atunci, în $ecare noapte, re#ina i-a făcut la fel, cu deose irea că-lătea din ce în ce mai rău.

2ui unt&er nu-i răm%nea altce!a dec%t să fu#ă într-o sală alăturată, în$ecare seară. Acolo se aricada c%t de ine putea. Acelea erau lucrurile importante pe care unt&er !oia să i le spună.

(e#ele a!ea moti!ele lui, ine întemeiate, să conte1e pe sprijinulcontelui de Flandra. 23deric se #%ndi preţ de c%te!a clipe la cele ascultate. Apoi puse m%nape umărul lui unt&er "i îi spuse) * 'tai lini"tit< 7n seara asta, după ce !or pleca toţi pajii "i ser!itorii, înloc să ie"i pe u"ă, încui-o, cu runc&ilda înăuntru. Apoi stin#e lampa. (estulmă pri!e"te pe mine. =e-am ajutat în primele trei pro e, nu te !oi părăsi laultima. * ei $ deci acoloB îl între ă unt&er. * oi $, îi răspunse prietenul său. * Dar cum !oi "ti astaB

* 7ţi !oi !or i la urec&e, cum am făcut la castelul de la 'e#ard. unt&er î"i îm răţi"ă prietenul, jur%ndu-i că nu !a uita acel ultimser!iciu, mai important dec%t toate de p%nă atunci. 'ăr ătoriră întrea#a 1i. (e#ele "i re#ina &i#&landerilor păreau să sesimtă minunat împreună, de aceea toată lumea depl%n#ea sterilitatea lor,sin#urul nor ce putea întuneca familia lor at%t de fericită. runc&ilda apărea în oc&ii tuturor ca foarte ser!ia ilă. A"a se purta1iua, iar noaptea de!enea stăp%na lui unt&er. 'e lăsă seara, iar re#ina nu ănui nimic despre complotul ce se ur1ea

împotri!a ei. C%nd !eni !remea să mear#ă la culcare, 23deric o conduse pe

C&rim&ilda în camera lor, iar el, spun%nd că mai a!ea unele lucruri dediscutat cu re#ele, o lăsă sin#ură, cum nu prea o i"nuia. Acest lucru o supără pe C&rim&ilda. Dar, $indu-i de!otată trup "i su:etsoţului ei, cum 23deric îi spusese că tre uia să-l ajute pe fratele ei, nu făcunimic să-l împiedice să mear#ă la înt%lnirea nocturnă. Contele de Flandra trecu în camera în!ecinată, î"i puse coiful fermecatpe cap "i se făcu ne!ă1ut, apoi se îndreptă spre încăperea re#elui. E"a acestuia era desc&isă. Ca de o icei, pajii "i ser!itorii, duc%nd în m%ini torţe aprinse, tocmai î"i

însoţeau stăp%nii în camera unde se petreceau, de peste un an, lucruri at%tde ciudate.

23deric se amestecă printre ei. ă1%nd că re#ele era cam în#rijorat, seapropie de el, 1ic%ndu-i) * Iată-mă< Din acel moment, faţa lui unt&er se destinse, iar pri!irea lui încetă săse mai îndrepte spre păcătosul mănunc&i de arme $?ate în 1id, care îiamintea de lucrurile neplăcute petrecute în timpul nopţii. 2a ora o i"nuită, ser!itorii "i pajii se retraseră, lu%nd cu ei torţele "inelăs%nd dec%t o lampă aprinsă.

Page 46: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 46/53

runc&ilda, care p%nă atunci păstrase aparenţele unei femei supuse, seridică m%ndră "i, cu mersul unei re#ine, înaintă către soţul ei. Dar unt&er, după ce-l între ase în "oaptă pe 23deric dacă era acolo "iprimise răspunsul dorit, se duse la u"ă, o încuie "i ă#ă c&eia în u1unar, înloc să fu#ă, cum făcea de o icei.

runc&ilda îl lo!i pe re#e a"a de tare, că îl aruncă pe masa unde se#ăsea lampa. Aceasta se răsturnă "i se stinse. Astfel, în cameră se făcue1nă.

* e1iB îl între ă unt&er pe contele de Flandra. * Da, răspunse acesta. Acum du-te într-un colţ "i stai lini"tit. Am eu#rijă de ea< 23deric se apropie de re#ină. Cum ea credea că era unt&er "i se "tiamai puternică dec%t el, !ru să-l prindă de m%ini "i să i le le#e, cum o i"nuia. De data asta lucrurile nu se petrecură ca înainte. 23deric o apucă de

înc&eieturi pe runc&ilda "i o le#ă cu centura. Apoi o at%rnă de mănunc&iulde arme "i dispăru.

C%nd să iasă din cameră, atinse ce!a cu piciorul. 'e aplecă să !adă ce era "i ridică de jos ce!a mătăsos. Ajun#%nd la lumină, recunoscu centura runc&ildei, pe care o purta deo icei, "i prin care a!ea trecut un inel cu însemnele ei. C%nd se întoarse în camera sa, 23deric o #ăsi pe C&rim&ilda foarte

în#rijorată. Cum nu a!ea secrete faţă de ea, îi po!esti ceea ce se înt%mplase, îiarătă inelul "i centura #ăsite. C&rim&ilda !ru să le păstre1e ea. 2a început, 23deric nu încu!iinţă a"a ce!a dar, c%nd !ă1u că astfel o

întăr%ta mai tare, îi dădu centura "i inelul, ru#%nd-o totodată să promită că

nu !a spune niciodată de unde pro!eneau. C&rim&ilda îi promise. 7n clipe acelea se #%ndea, fără îndoială, că î"i !arespecta cu!%ntul dat. Dimineaţa, de cum îl !ă1u pe 23deric, unt&er se duse la el "i îi str%nsem%na ca un în!in#ător. C%t despre runc&ilda, ea era tristă "i ru"inată "i nuputea uita !ictoria pe care soţul ei o c%"ti#ase asupră-i. Datorită slă iciunilor omene"ti, runc&ilda era dominată "i de pasiunimesc&ine, iar ura pe care o resimţea faţă de C&rim&ilda crescu într-at%t, căele nu se mai puteau înt%lni fără a sc&im a cu!inte înţepătoare. 5e l%n#ă acestea, tul urările se declan"aseră în partea de mia1ănoaptea ţării "i unt&er fu o li#at să-"i părăsească palatul pentru a se duce să le

stin#ă. 'e despărţi deci de 23deric "i de C&rim&ilda, lăs%ndu-i runc&ildeisarcina de a îndeplini datoriile ce re!eneau #a1dei. Dar re#ina de-a ia se !ă1u sin#ură, că începu să-"i trate1e oaspeţii desus, ceea ce lor nu le plăcu. 23deric mai trecea cu !ederea aceste lucruri, înc&ipuindu-"i că "tiemoti!ul acelui dispreţ. 5entru C&rim&ilda erau însă de nesuportat, căci nuputea îndura insultele ce le erau adresate.

Page 47: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 47/53

De aceea, se &otărî să se ră1 une. C%nd !eni sf%nta 1i de duminică, fără a-i spune soţului ei ce a!ea de#%nd să facă, î"i puse pe de#et inelul "i î"i str%nse în jurul mijlocului centurape care 23deric o #ăsise la runc&ilda în timpul nopţii în care se luptase cuea.

5lec%nd la iserică în acela"i timp cu cumnata ei, !ru să intre înăuntru înaintea acesteia. runc&ilda însă o opri. * De c%nd, îi 1ise ea, supusa intră înaintea re#ineiB * De c%nd port acest inel "i această centură, îi răspunse C&rim&ilda. ă1%ndu-le, runc&ilda scoase un ţipăt "i le"ină în raţele femeilor ce o

înconjurau. C%t despre C&rim&ilda, ea intră în iserică "i în#enunc&e în loculde onoare. 7nsă, imediat după aceea, î"i aminti că-"i călcase promisiunea pe care i-o făcuse soţului ei "i î"i dădu seama, cu spaimă, că urmările #estului eiputeau $ în#ro1itoare. De aceea, cum se termină sf%nta sluj ă, se întoarse la palat "i,

înt%lnindu-l pe 23deric, îl imploră să plece de îndată de acolo căci, îi 1ise ea,nu mai putea suporta umilinţele la care o supunea cumnata ei. Contele de Flandra, &otăr%t "i el să pună capăt acelor neînţele#eri,anunţă plecarea pentru a doua 1i "i se duse la runc&ilda să-"i ia rămas- un. (e#ina însă nu-l primi. 23deric, consider%nd refu1ul ei drept o insultă,plecă c&iar în aceea"i seară, fără să-l anunţe pe unt&er despre ade!ăratacau1ă a &otăr%rii lui. De-a ia trecură c%te!a 1ile de c%nd 23deric "i C&rim&ilda plecaseră dincapitala &i#&landerilor, că re#ele se întoarse după ce lini"tise re!oltele dinpartea de mia1ănoapte a ţării sale. 5rima lui #rijă fu să o !adă pe runc&ilda. 7n loc să o #ăsească

ucuroasă, a"a cum se a"tepta, ea pl%n#ea. ru să o ia în raţe, dar ea că1u în #enunc&i înaintea lui "i îi ceru să se ră1 une pe contele de Flandra. * Dar ce a făcutB se miră unt&er. * ajestate, răspunse runc&ilda, m-a insultat foarte tare, iar numeledumnea!oastră a fost făcut de r%s. A o ţinut, nu "tiu cum, inelul "i centurape care mi le-aţi luat în timpul nopţii "i i le-a dat C&rim&ildei, spun%ndu-i că eleste cel care mi le-a smuls. @tiţi ine ade!ărul, stăp%ne, pentru că timp de unan de 1ile nu aţi putut să mi le luaţi. unt&er păli foarte tare, căci cre1u că 23deric îl trădase, î"i ridică de jossoţia "i îi 1ise) * Aţi mai !or it cu cine!a despre toate asteaB

* Cu nimeni în afară de dumnea!oastră. * i ine, nici să nu !or iţi "i staţi lini"tită. eţi $ ră1 unată< %ndra re#ină se ridică pe jumătate mulţumită, cu #%ndul lară1 unarea promisă de unt&er. 5entru că re#ele era un om cinstit, prima dată !ru să se ră1 une pecontele Flandrei acu1%ndu-l de minciună "i pro!oc%ndu-l la luptă unul

împotri!a celuilalt.

Page 48: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 48/53

@tiind însă c%t de puternic "i curajos era ri!alul său, se &otărî să ia, înainte de confruntare, toate măsurile cerute de prudenţă "i corectitudine. 7n primul r%nd, tre uia să ai ă o armură foarte ună, care să-l apere delance "i de sa ie. r%nd să o alea#ă el sin#ur, porni la drum într-o dimineaţă"i ajunse la atelierul $erarului imer.

După "ase 1ile de drum îi #ăsise pe imer, >a#en "i to!ară"ii lor, carecontinuau să facă cele mai frumoase "i mai une arme ce se puteau !edea. unt&er începu să le e?plice amănunţit ce fel de armură !oia el "i lepromise că !or $ plătiţi at%t de ine, înc%t me"terul imer "i oamenii săi,!r%nd să facă o trea ă c%t mai ună, îl între ară împotri!a cui urma să lupte,

întruc%t ei îi "tiau pe toţi ca!alerii Apusului care î"i lucrau armele la ei. (e#ele le spuse că ad!ersarul său era 23deric, primul conte al Flandrei. Atunci imer clătină din cap, iar unt&er îl între ă ce însemna #estulacela. * 'ire, 1ise el, a!eţi o sarcină foarte #rea. 8u e?istă nici o sa ie destulde ună ca să-l rănească pe 23deric, $indcă el a omor%t dra#onul al cărui

s%n#e l-a făcut de neîn!ins "i, precum le#endarul A&ile, într-un sin#ur locpoate $ lo!it căci, atunci c%nd s-a îm ăiat în s%n#ele monstrului, o frun1ă detei i-a că1ut într-o anume parte de pe piele. =rupul său e acoperit cu opoj#&iţă care, de"i e foarte su ţire, e mai de nepătruns dec%t cel mai tareoţel. * @i unde i-a că1ut frun1a aceeaB * 8u "tiu, răspunse $erarul. Atunci, >a#en, care-i dăduse lui imer sfatul de a-l trimite pe 23deric în5ădurea 8ea#ră, ie"i în faţa lui unt&er "i îi 1ise) * ajestate, cu trădătorii tre uie să te porţi ca atare. Dacă îmi daţi

jumătate din anii pe care !reţi să-i daţi pe armură "i cealaltă jumătate o !eţi

lăsa me"terului imer, !ă !oi scăpa eu de 23deric "i, după ce !a pieri, îi !eţilua "i păm%nturile< * Ce !rei să faci pentru astaB * trea a mea, sire. A!eţi încredere în mine< * Fie, #lăsui unt&er, faceţi cum "tiţi. Iată jumătate din suma pe care!oiam să o dau pentru armură. Cealaltă jumătate o !eţi căpăta c%nd !eţiscăpa de 23deric. Astfel se făcu pactul dintre re#ele &i#&landerilor, unt&er, $erarul

imer "i calfa >a#en. 7n aceea"i 1i, su!eranul se întoarse ca să ajun#ă în ţara sa, iar >a#en,lu%ndu-"i un toia# în m%nă "i o #reutate în spinare, porni spre castelul de

uc . Ajunse acolo după trei 1ile "i ceru să !or ească cu 23deric, conteleFlandrei. Acesta, a:%nd că un drumeţ are să-i spună ce!a, porunci ca omul să$e adus înaintea lui. A ia îl 1ări, că-l "i recunoscu pe >a#en, calfa me"terului imer. Deoarece 23deric uitase răul făcut de acesta, îl primi foarte ine pedrumeţ "i îl între ă ce-l aducea la castelul său.

Page 49: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 49/53

>a#en îi răspunse că se certase cu imer "i îl părăsise, de aceea căutaun stăp%n o#at, pe care să-l ser!ească. 'e #%ndise să !ină la fostul luito!ară" de la $erărie. 5lin de umilinţă, !oia să intre ca armurier în sluj acontelui. Fiindcă 23deric "tia că, după me"terul imer, >a#en era cel mai un

$erar, îl primi de îndată în ser!iciul său "i îi încredinţă conducerea tuturoratelierelor de pe păm%nturile sale. Cei din jur se ucurară, în afară de 5eters, care "tia că >a#en a!ea uncaracter ur%t "i că îl du"mănea pe stăp%nul său. 23deric însă r%se de ănuielile lui, iar noul !enit fu instalat la castel însluj a ce fusese în$inţată special pentru el. După c%te!a 1ile, contele Flandrei primi o scrisoare de la unt&er, care

îl anunţa că răscoala se întinsese mult în ţara sa "i îl ru#a să-i !ină în ajutorcu cei mai uni ca!aleri ai săi. 23deric, uit%nd de neînţele#erile dintre cele două stăp%ne, porunci catotul să $e pre#ătit c%t mai repede "i ca o sută dintre oamenii săi de elită să

mear#ă cu el în re#atul &i#&landerilor. ;rdinul se răsp%ndi cu ucurie în comitatul Flandrei, căci pentru aceiră1 oinici de $er lupta era o săr ătoare. Doar ătr%na prinţesă "i C&rim&ilda,prima dintr-o presimţire, a doua $indcă "tia ce caracter a!ea fratele ei, nu!ă1ură cu oc&i uni această plecare. 'e înt%mplă ca soţia lui 23deric să se pl%n#ă destul de tare "i să $eau1ită de >a#en, care se apropie de ea "i îi spuse) * 8o ilă doamnă, "tiu de ce !ă temeţi. 'oţul dumnea!oastră este deneîn!ins, tot trupul îi este apărat, în afară de un loc unde i-a că1ut o frun1ăde tei. ă temeţi să nu $e lo!it c&iar acolo. Dacă îi !eţi face un semn pe!e"m%nt, îl !oi putea urmări din spate "i-l !oi apăra de orice lo!itură ce l-ar

ameninţa. C&rim&ilda consideră oferta drept o inspiraţie di!ină. 7i mulţumi dininimă lui >a#en "i îi promise că îi !a roda o cruciuliţă pe !e"m%ntul soţului ei

în locul ce acoperea porţiunea !ulnera ilă, ca să $e protejat mai ine. Făcu e?act ce !oia $erarul. 7n 1iua $?ată, 23deric "i ca!alerii săi erau #ata. După o iceiul său,contele Flandrei nu purta armură, ci doar sa ie. ra îm răcat într-o !estă scurtă cu m%neci, făcută c&iar de C&rim&ilda,care îi cususe o cruciuliţă pe umărul st%n#. 2a plecare, 5eters !eni "i-l ru#ă pe conte să nu-l ia "i pe >a#en. Dar$erarul era prea preţios pe timp de ră1 oi ca să lipsească. 23deric r%se de

temerile lui 5eters "i îl numi pe >a#en "ef al armureriei. Apoi î"i luă rămas- un de la mama "i de la soţia lui, $ind pe deplin încredinţat că norocul a!ea să-i 1%m ească iar. 2uase cu el sa ia almun#, a cărei !aloare o "tia foarte ine, apoi iciulde aur al re#elui ni elun# "i, în sf%r"it, coiful ce-l făcea ne!ă1ut. =oate acelea,

împreună cu !itejia sa, constituiau cea mai ună #aranţie pentru !ictorie. Capitolul .

Page 50: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 50/53

Contele Flandrei "i cei o sută de oameni ai săi merseră timp de trei 1ile,apoi se îm arcară pe coră iile pe care le pre#ătise 23deric, astfel că în ceade-a opta 1i de la plecarea lor din castelul de uc ajun#eau în capitala&i#&landerilor. 23deric se miră tare căci, în loc să #ăsească tul urări "i de1ordine în

re#atul lui unt&er, a"a cum îi scrisese acesta, îl a:ă săr ătorind înă u"ireare!oltei. (e#ele îl înt%mpină de cum de arcă "i îi făcu o primire demnă de unprieten care-i !enise în ajutor. Apoi, contele Flandrei a:ă că se pre#ătise o mare !%nătoare în cinsteasa. Aceasta tre uia să ai ă loc c&iar în dimineaţa următoare sosirii sale,a"a că 23deric se odi&ni în capitala &i#&landerilor "i, a doua 1i, plecă cu

unt&er într-o pădure întinsă unde a!eau să !%ne1e. Ceilalţi o sută de ca!aleri ai săi rămaseră în capitală, iar unt&er leporunci oamenilor săi să îi ospăte1e foarte ine.

5e 23deric îl înto!ără"iră doar 5eters "i >a#en. Cum pădurea se #ăsea la mică distanţă de capitală, ajunseră acolodestul de repede "i începură !%nătoarea. >ăita"ii înconjuraseră un urs. După un ceas sau două, animalul, o osit, se lăsă încolţit de c%ini.Atunci &ăita"ii sunară din corn "i !%nătorii se repe1iră îndată acolo. unt&er se ducea să-l atace cu sa ia în m%nă, iar 23deric propuse să-lprindă !iu, pentru a-l face cadou re#inei runc&ilda. Fiindcă nimeni nu îndră1nea să-l prindă, contele de Flandra luă ni"tefr%n#&ii, co orî de pe cal "i se duse către ursul ce se ridică pe la ele sale dinspate. =ocmai asta a"tepta 23deric< 7l înfruntă într-o luptă corp la corp. După

ce-l puse la păm%nt, îi le#ă la ele "i otul, apoi îl ridică pe umăr. Cum toţi caii nec&e1au "i se fereau, c%nd !ru să-l pună pe spinările lor,contele de Flandra îl duse în spinare p%nă în locul unde se ser!ea miculdejun. asa era o#ată "i copioasă, a"a cum le tre uia unor !%nători

înfometaţi. Dar, în mod ciudat, din neatenţie, !inul lipsea. unt&er tocmai î"icerta ser!itorii, care dădeau !ina unul pe celălalt. Cum asta nu sc&im a cu nimic lucrurile, re#ele î"i aminti că pe drumulpe care !eniseră se a:a o f%nt%nă cu apă limpede din care putea ea oricine.2e porunci ser!itorilor să aducă apă. Dar, cum 23deric era încăl1it de lupta sa cu ursul, nu mai a!u ră dare

să a"tepte, ci o luă la fu#ă spre f%nt%nă. ra tocmai oca1ia a"teptată de>a#en< 7l urmări de îndată, prefăc%ndu-se că !oia să-l ser!ească. Ajun#%nd la f%nt%nă, 23deric î"i lăsă lancea l%n#ă o salcie um roasă.5entru a se mi"ca mai u"or, puse de-o parte coiful "i sa ia, apoi în#enunc&e"i, aplec%ndu-"i capul, ău c&iar din i1!or. >a#en pro$tă de moment. 2uă lancea lui 23deric de l%n#ă salcie "i,oc&ind cruciuliţa pe care c&iar C&rim&ilda i-o cususe pe !e"m%nt, îl străpunsedeasupra umărului, în$#%nd arma cu totul acolo.

Page 51: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 51/53

23deric urlă "i se ridică. Apoi, de"i era rănit mortal, luă sa ia almun#"i, ca un leu rănit, a cărui !iaţă se scur#e odată cu s%n#ele, permiţ%ndu-idoar o ultimă ră1 unare, îl ajunse din urmă pe >a#en din trei salturi. 2o!indu-l cu !estita lui armă, îi despică în două capul, astfel că $ecareparte îi că1u calfei pe c%te un umăr.

Imediat se întoarse "i îl 1ări pe 5eters care, tem%ndu-se de o trădare, îlurmărise pe >a#en, dar ajunsese prea t%r1iu. ru să-i !or ească pentru a-i daun sfat foarte important, dar nu mai putu dec%t să-i facă un semn cu m%na,ca să fu#ă, "i că1u mort l%n#ă le"ul uci#a"ului său. 5eters înţelese îndată că nu mai a!ea timp de pierdut. ra clar cără1 unarea lui unt&er nu a!ea să se oprească acolo. 'e orientă după nori "i,pornind în direcţia !%ntului, începu să fu#ă spre mare. Ajuns pe ţărm, !ă1%nd că era urmărit, se aruncă în !aluri fără e1itare "i,după ce înotă p%nă la una dintre #alerele :amande ce erau ancorate acolo, îipo!esti căpitanului ce se înt%mplase, d%nd ordin să se ridice de îndatăp%n1ele "i să pornească spre cel mai apropiat port de la lan en er#&e.

2a castelul de uc supărarea fu imposi il de descris, imediat ce se a:ătra#ica !este. C&rim&ilda că1u în #enunc&i în faţa ătr%nei prinţese, cer%ndu-i iertare,căci ea îl ucisese de două ori pe 23deric) o dată din m%ndrie, a doua oară prin

încrederea pe care el i-o acordase. Din fericire, rmen#arde a!ea o inimă tare. De"i 1dro ită de !esteaprimită, de pierderea $ului ei, se #%ndi că tre uiau luate toate măsurilepentru a preînt%mpina nenorocirile ce-i ameninţau. După ce anunţă imediat moartea lui 23deric "i trădarea lui unt&er, îic&emă pe toţi :aman1ii să-"i apere micul conte. =rimise apoi un mesa#erre#elui Da#o ert, !estindu-l că a!ea mare ne!oie de ajutorul său.

De altfel, nu se scurseseră nici opt 1ile "i unt&er de arcă cu o marearmată în portul cluse. Dar, oric%t se 1 ătuse una prinţesă rmen#arde, situaţia era foarteproastă. Cei o sută de ca!aleri pe care 23deric îi luase cu el "i erau cei mai uniluptători ai principatului Dijon "i ai Flandrei că1useră pri1onieri atunci c%nd sea"teptaseră mai puţin, fără a putea măcar să se apere9 esa#erul trimis la curtea re#elui Da#o ert adusese răspunsul căsu!eranul murise "i că $ul său 'i#e ert, care mo"tenise Franţa răsăriteană,se ătea cu Cle!is, fratele său, care stăp%nea Franţa apuseană. De aceeanimeni nu putea, oric%t ar $ dorit asta, să trimită o"ti în ajutorul Flandrei.

Cele două femei nu se a1au dec%t pe forţele lor, care erau camreduse. 2e lipsea "i un "ef de presti#iu, care să dea încrederea armatei lor. 7n acest timp, unt&er "i ca!alerii săi înaintau nestin#&eriţi. oti!ul pecare îl pre1enta ca să-"i pună într-o lumină fa!ora ilă a#resiunea era că miculconte Andracus era minor "i că el !enea, ca unc&i, să-l ia su tutela sa p%năla optspre1ece ani. Dar, cum lumea "tia că el era asasinul lui 23deric, nimeni nu se lăsapăcălit de prefăcuta lui prietenie pentru micul conte.

Page 52: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 52/53

rmen#arde "i C&rim&ilda adunaseră în jurul lor, pentru apărareacastelului de uc , toţi ser!itorii "i luptătorii pe care îi a!eau. Fără altăsperanţă dec%t în Dumne1eu, ele se ru#au în#enunc&eate l%n#ă lea#ănulmicului Andracus. 'tăteau astfel, c%nd li se anunţă că un ca!aler fără nici un semn pe coif

sau stemă pe scut, dar care părea un ră1 oinic de temut, !oia să le!or ească. 7n acele împrejurări, nici un ajutor nu putea $ dispreţuit. C&rim&ilda "i

rmen#arde porunciră ca !itea1ul să !ină de îndată înaintea lor. 8ecunoscutul era foarte înalt "i !oinic. 5ărea, cum li se spusese, foarteiscusit în m%nuirea armelor. i1iera coifului său era lăsată, a"a că nu i se !edea c&ipul. Cum o ar ăal ă ie"ea prin desc&i1ătura inferioară, ele înţeleseră că, dacă omul din faţalor pierduse din forţă, c%"ti#ase, fără îndoială, în e?perienţă. 'e înclină în faţa celor două femei "i, trec%nd imediat la su iectul carele interesa, le 1ise că era surprins de situaţia foarte proastă în care le #ăsea.

enise să le ofere sprijinul său, cu speranţa că nu !a $ desconsiderat de ele,c&iar dacă nu mai a!ea o putere prea mare "i se oferea, dacă ele nu a!eau încredere, să jure pe !an#&elie că era #ata să-"i sacri$ce !iaţa pentruapărarea micului conte. 8ecunoscutul părea at%t de sincer, că femeile, de"i nu "tiau încă dacăe?perienţa "i curajul lui erau a"a cum credeau ele, îi acceptară ser!iciile,1ic%ndu-i că orice jurăm%nt era inutil "i ajun#ea doar cu!%ntul său de onoare.7i încredinţară armata "i apărarea castelului de uc . 7ndată după aceasta, cum nu era timp de pierdut, ca!alerul necunoscutle salută pe cele două doamne "i co orî în curte pentru a da ordine. 7i reuni acolo pe toţi luptătorii. ; ser!ă că dispunea de o mie două sute

de o"teni, fără a-i socoti pe ser!itori "i !aleţi. ă1%nd că acum a!eau un moral ridicat, î"i 1ise că, de"i oasteadu"mană a!ea de patru ori mai mulţi luptători ca a sa, nu tre uiau să oa"tepte în spatele 1idurilor, ci să o înfrunte în pădure. 2ăsă pentru apărarea castelului o sută de oameni, împreună cu !aleţii"i ser!itorii, iar cu ceilalţi porni să-"i înfrunte du"manii. 2a plecare, un ră1 oinic ătr%n se oferi să-i ser!ească drept călău1ă.Ca!alerul necunoscut îi răspunse însă că el crescuse nu departe de aceapădure "i că "tia toate drumurile din re#iune. De altfel, după primele ordine pe care le dădu, o"tenii recunoscură că"tia locurile cel puţin la fel de ine ca ei, ceea ce făcu să le crească

încrederea în "eful lor. Ca!alerul necunoscut î"i dispuse oamenii c&iar în locul unde, cudouă1eci "i trei de ani în urmă, fusese ucis contele 'al/art, iar rmen#ardecă1use pri1onieră. ra un de$leu făcut parcă special pentru a lua du"manul prinsurprindere "i unde două sute de o"teni puteau lupta împotri!a a două mii. A ia fură e?ecutate ordinele, că se i!i armata lui unt&er care, si#ur peputerea sa, încurajat de sla a re1istenţă înfruntată p%nă atunci, înainta fără

Page 53: Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

7/21/2019 Alexandre Dumas - Contele Cel Viteaz.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/alexandre-dumas-contele-cel-viteazpdf 53/53

#rijă, nefolosind altă măsură de pre!edere dec%t o a!an#ardă ce-i desc&ideadrumul. Ca!alerul necunoscut lăsă a!an#arda să treacă. Apoi, după ce toatăarmata pătrunse în de$leu, dădu semnalul cunoscut de oamenii săi "i&i#&landerii se !ă1ură 1dro iţi de st%ncile ce cădeau asupra lor, fără a putea

să distin#ă măcar m%na ră1 unătoare care le arunca. 7n acela"i timp, datorită de1ordinii ce le cuprindea r%ndurile, ca!alerulnecunoscut înţelese că !enise clipa să atace. 'e puse în fruntea o"tilor:amande "i, în sunetele trompetelor "i ale cornului, repetate de ecourilepădurii, îi făcu să creadă pe du"manii săi că a!ea de trei ori mai mulţi oamenidec%t cuprindea, de fapt, armata sa. unt&er se ătu cu !itejie, dar :aman1ii se do!ediră prea ineor#ani1aţi pentru ca !ictoria să le scape. După o luptă de două ceasuri, armata &i#&landerilor fu făcută ucăţi "ipusă pe fu#ă, iar re#ele lor de-a ia reu"i să rupă încercuirea, ca să se retra#ăcu o sută de oameni.

C%nd ajunseră la ţărmul mării, săriră în coră ii "i, ru"inaţi din pricina înfr%n#erii usturătoare pe care o suferiseră, porniră imediat spre capitala lor. 7n!in#ătorii se întoarseră la castel, aduc%ndu-le celor două doamne!estea cea ună, dar spun%ndu-le "i că necunoscutul care-i condusese fuseserănit de moarte. le se duseră de îndată la sal!atorul lor. ă1%ndu-le apropiindu-se, el î"iridică !i1iera coifului "i rmen#arde îl recunoscu pe 5&inard, fostul prinţ de

uc . 7n urmă cu trei ani, el îi cedase lui 23deric toate păm%nturile sale "i seretrăsese în pădure pentru a se pocăi. A:ase, totu"i, de primejdia în care se a:au cele două prinţese "i t%nărulconte. Atunci î"i îm răcase pentru ultima oară armura, spre a le !eni în

ajutor. Dumne1eu inecu!%ntase #%ndul lui cel un. 5rin jocul înt%mplării sau,poate, cu ajutorul Cerului, ispă"irea păcatelor sale a!usese loc c&iar acolounde î"i comisese crima. 5&inard î"i dădu su:etul a doua 1i, ru#%ndu-le pe cele două prinţese sănu-i caute altă #roapă dec%t cea săpată miraculos pentru el în curtea pustie acastelului în cursul nopţii în care se &otăr%se să se pocăiască. A fost înmorm%ntat potri!it dorinţei lui. Dumne1eu să-l odi&nească< C%t despre t%nărul conte Andracus, el domni mulţi ani, cu ucurie "ionoare "i a!u un $u, domnul audoin I, numit "i audoin-cel-de-Fier. Aceasta este ade!ărata le#endă a lui 23deric, primul conte al Flandrei.

'FJ(@I=