7/24/2019 Activitatea Manageriala a Antrenorului

1/4

ACTIVITATEA MANAGERIALA A ANTRENORULUI

Din punct de vedere etimologic, denumirea de management deriva

din verbul englezesc to manage = a reusi (a conduce, a dirija, a administra).

Ca teorie si practica sistemul de management este de sorginteeconomica si a cunoscut mai multe etape de dezvoltare.

a)La inceput proprietarul, detinatorul de capital avea un dublu rol si

statut; el era proprietarul capitalului si exercita in aceasta calitate

si functie de conducere a intreprinderii (organizarea productiei,

aprovizionarea tehnico-materiala, desfacerea), rezolvand practic

toate problemele. Managementul acestei etape se baza in principal

pe intentie, bun simt, fler, traditie si experienta, avand un

predominant caracter empiric.

b)Pe masura cresterii complexitatii productiei, in perioada de avant acapitalismului monopolist s-a produs un proces de dedublare:

conducerea laturii tehnico-organizatorice a productiei este lasata

tot mai mult pe seama unor functionari ai capitalului care nu

detin de regula sub nici un titlu capitalul, in timp ce proprietarul

de capital ramane antrenat in conducerea directa a laturii social-

economice a productiei. In aceasta etapa apar primele incercari in

domeniul managementului pe baze stiintifice.

c)In etapa actuala de centralizare si concentrare intr-un grad extrem

de inalt a capitalului, de dezvoltare accelerata a tehnologiilor si ainformaticii, a aparut in mod treptat institutia organizatorilor si

conducatorilor profesionisti ai productiei, a managerilor care

conduc toate procesele si activitatile.

Managerismul s-a dezvoltat ca teorie si practica in primul rand in

SUA si s-a extins apoi in toate tarile dezvoltate, devenind un factor important

de crestere a eficientei , o stiinta si o arta a actiunii practice.

Intr-o exprimare plastica, economistul american Richard Farmer

considera ca managementul este unul din factorii esentiali care explica de

ce o tara este bogata sau saraca.

Teoria manageriala porneste de la ipoteza organizatiei (economice)

conceputa ca un sistem deschis, in care mediul intern si cel extern,

actioneaza in sensul dezorganizarii sistemului, potrivit principiului entropiei.

De aici necesitatea interventiei sistemului managerial si a managerului

care asigura existenta si eficacitatea organizatiei.

Treptat, datorita eficientei din sfera economica, sistemul managerial a

inceput sa fie adoptat si in alte segmente ale activitatilor sociale intre care si

sportul si activitatile recreative. A aparut conceptul de "piata a sportului,

atata timp cat exista consumatori si produse ale sportului.

7/24/2019 Activitatea Manageriala a Antrenorului

2/4

Produsele sportului sunt o parte a productiei pietei globale, formata

din produse corporale si incorporale, fiind deopotriva un important factor de

cultura.

Managementul sportului consta in coordonarea tehnicilor, proceselor,

a resurselor financiare, materiale, umane, informationale si de timp precum

si a situatiilor, problemelor si aspectelor contingente, in scopul cresterii

eficientei productiei si schimbului de produse si servicii sportive, precum si

maximizarii rezultatelor performantelor in sport.

Domeniul de cuprindere a managementului sportului este foarte larg:

- sport de placere activitati recreative

- sport de intretinere si conditie fizica

- sport in scoala

- sport in cluburi

- sport de elita, sport la nivelul federatiilor si confederatiilor

- sport pentru categorii sociale defavorizate (tineri, varstnici, someri,

femei, handicapati)

- promovarea sportului

- marketingul sportului

La toate aceste niveluri, procesele de management specifice, sunt

conduse de persoane care poseda competente, cunostinte si calitati in

organizarea si dirijarea activitatilor managerii. Metodele, tehnicile siprocedeele utilizate in procesul managerial insumeaza cunostinte foarte

variate din domenii ca: domeniul de specialitate, sociologia, psihologia,

economia, pedagogica, marketingul, ergonomia, informatica.

Gama managerilor din sport este larga, ea cuprinzand

conducatorii diferitelor organizatii sportive (secretari federali,

presedinti si secretari de cluburi sportive, directori de complexe si baze

sportive) conducatorii proceselor de pregatire antrenorii de la diferite

nivele antrenori federali, antrenori ai loturilor nationale, ai

selectionatelor regionale sau locale, antrenori din cluburi si asociatii,

profesori specializati in instruirea sportiva a copiilor si juniorilor din

scoli etc.

Functiile managementului sunt: previziunea, organizarea,

coordonarea, antrenarea si control-evaluarea.

a) Previziunea consta din totalitatea proceselor si actiunilor prin care

managerul stabileste obiectivele esentiale ale organizatiei (grupului) precum

si resursele si mijloacele necesare realizarii acestora.

7/24/2019 Activitatea Manageriala a Antrenorului

3/4

Previziunea implica o analiza atenta si profunda a resurselor

disponibile, a rezultatelor activitatii trecute, situatii actuale si a scopurilor

activitatii.

Scopurile stabilite trebuie sa fie precise, pozitive, masurabile, realiste,

sa cuprinda termene de realizare si responsabilitati.In functie de durata pe care o vizeaza previziunea se materializeaza in

prognoze (planuri de perspectiva), planuri si programe.

In fundamentarea planurilor si programelor un rol important il joaca

analiza diagnostic a mediului intern si extern al grupului (organizatiei) si

indeosebi a mediului concurential.

b) Organizarea reprezinta combinarea resurselor umane, materiale si

financiare in cadrul organizatiei, ceea ce conduce la structura organizatiei.

Se stabilesc activitati necesare pentru indeplinirea scopurilor, standardele de

randament, exigentele de calificare, sarcinile si continutul compartimentelor

si posturilor.

c) Coordonarea este organizarea in dinamica, ca urmarind sa

armonizeze deciziile si actiunile individuale si de grup, pe baza previziunilor

si sistemului organizatoric stabilite anterior.

Necesitatea acestei functii manageriale deriva din dinamismul grup

mediu extern si din complexitatea reactiilor individuale (diverse, inedite), din

acest punct de vedere managerul fiind confruntat in circa 80 % din cazuri cu

situatii noi.

Practica manageriala recomanda urmatoarele modalitati de realizare a

functiei la coordonare:- stabilirea unui sistem eficient de comunicare in cadrul grupului

(organizatiei) care sa incurajeze feed-back-ul.

In acest fel managerul se face inteles de catre membrii grupului si in

acelasi timp poate intelege mai bine pe fiecare.

- utilizarea motivatiei in general si in special in sistemul decizional

cu efecte asupra calitatii deciziei si preocuparilor privind

realizarea practica a acesteia;

- utilizarea delegarii de autoritate (competenta) sub forma unui

raport personal intre manager si membrii grupului;- definirea clara a opiniilor, atitudinilor si programelor in scopul

asigurarii eficacitatii coordonarii si creearii bazelor practice

pentru managementul prin consultare.

d) Antrenarea cuprinde totalitatea activitatilor manageriale prin care

indivizii sunt atrasi si determinati sa participe la stabilirea si realizarea

obiectivelor planificate.

Baza psihosociologica a antrenarii o reprezinta motivarea, care consta

din satisfacerea necesitatilor si intereselor individuale ale membrilor

grupului in procesul realizarii obiectivelor.Exista 3 tipuri principale de motivatii:

7/24/2019 Activitatea Manageriala a Antrenorului

4/4

- motivatiile economice, de ordin material, mijloace de trai, confort,

consum;

- motivatiile psihologico-afective care includ climatul favorabil de

activitate, lipsa tensiunilor si incordarilor, aprecierea data de

conducator;- motivatiile sociale necesitati de manifestare, exprimare si

recunostere sociala

- apartenenta la grup, statut social.

Pentru ca functia de antrenare sa actioneze eficient este necesar ca

motivarea pe care o fundamenteaza sa fie complexa, diferentiata si graduala.

e) Controlul si evaluarea consta in masurarea performantelor si

compararea cu obiectivele stabilite, determinand cauzele abaterilor si

corectarea lor.

Compararea rezultatelor si activitatii desfasurate trebuie sa se faca in

functie de un etalon sau criteriu de evaluare. Pentru a fi eficient, controlul

trebuie sa fie continu, preventiv si corectiv.