Efulguraþii

Doinã„Doinã zic, doinã suspin,Tot cu ea viaþa-mi þin…”

Saracã þarã bogatãJele mi-i de tine iarãCã „ciocoii vechi ºi noi”Te sugrumã ºi te-omoarã!

Nu vezi, nu, Iancule crai,Sîngerîndu-i cele rane?Nici tu bravule MihaiNici tu Voevod ªtefane?

Suspinã Munþii de-ApusDin adînc, de aur grei,Cã, neadormiþi, streiniiStau cu ochii tot pe ei...

Pãrãsiþi de zeii toþi,Pribegim prin cele spanii,Bieþi copii ai relei sorþi,Numa-n of-uri ºi jelanii

Prin streini, la noi stãpîniTragem toþi ºi n-avem somnuªi ni-i jalea cît Strasburguªi amarul cît Sionu...

ªi la Bruxelles milã nu-iªi speranþa-n bine piereªi Tu, Doamne,-n cerul TãuTaci. ºi mult ni-i cu durere.

ªi ce, Maicã, face-ne-om,Cã-nvrãjbiþi ca proºtii sîntemªi lacrimi n-avem de-ajunsSã ne plîngem, sã te plîngem...

Doar tu, doinã, ne-ai rãmasDragã, ci te iar îndurãªi de greul ce ne-apasãMîngîie-ne ºi uºúrã!...

Teofil Rãchiþeanu

11

Black

Black

CENACLUL LITERAR DIN HUEDINN R . 2 1 ( 2 0 1 2 )

ClaviaturiTribunasupliment

Huedinul nu mai este acel oraº de provincie încare nu se întâmplã nimic. De câteva luni, de cândam iniþiat Platforma Huedin (http://dinubalan.ro),un site electronic de discuþii ºi de consemnare apulsului evenimentelor din oraºul nostru, am reuºitsã extragem pentru acest spaþiu miezul vieþiisociale, culturale ºi economice, într-o selecþieproprie.

Primul moment pe care mi-l amintesc este uninterviu cu Niculae Gheran, un tânãr huedineaneminent de la Facultatea de Litere Cluj, aflat înPiaþa Universitãþii din Bucureºti, în luna ianuarie2012, cu ocazia manifestaþiilor paºnice desolidaritate pentru susþinerea lui Raed Arafat.

În aceeaºi lunã, Asociaþia „Gheorghe Mureºan”(preºedinte Ghiþã Mureºan, director executiv alAsociaþiei „Gheorghe Mureºan“, CãtãlinCondurache) a iniþiat un program de pregãtire ºiiniþiere în jocul de baschet în mai multe localitãþidin judeþul Cluj, inclusiv în Huedin, finalizat cuvenirea celebrului baschetbalist în localitate, lamijlocul lunii mai a.c., pentru o întâlnire cu miciibaschetbaliºti de aici, cu pãrinþii ºi autoritãþilelocale.

Prof. Marius Ciota, un pasionat al expediþiilorpe munte, a participat la Cupa Rãchiþele, unconcurs naþional de cãþãrare pe gheaþã ºi pe stâncã,la Cascada „Vãlul Miresei” de pe Valea Stanciuluidin localitatea Rãchiþele.

În data de 16 februarie 2012, ora 17:00, în Salade festivitãþi a Clubului Copiilor Huedin (directorGheorghe Sobec), s-a desfãºurat ediþia a II-a a GaleiPremiilor de Excelenþã „Speranþele Huedinului2011”. S-au acordat mai multe premii în diplomeºi bani tinerelor speranþe ale Huedinului, pediferite secþiuni ºi categorii de vârstã.

Pe data de 5 martie 2012, Alexandru Jurcan i-ainvitat pe scriitorii Patrizio Trequattrini, autorulromanului ªantajul ºi al tragediei Furio, ºi petraducãtorul lor, Laszlo Alexandru la o lansare decarte, în Amfiteatrul Liceului Teoretic „OctavianGoga” din Huedin. Romanul ªantajul a fost înacea searã cartea preferatã a cititorilor huedineni,

aflatã la ediþia a treia, editura Herg Benet.Spitalul Orãºenesc Huedin (manager dr.

Viorica-Adriana Costin) se apropie cu paºi repezide celebrarea centenarului înfiinþãrii acestei unitãþispitaliceºti în toamna anului 2012, motiv pentrucare am realizat un reportaj la faþa locului pentru aconsemna serviciile medicale noi implementate.

Piesa de teatru Des rats bien eduquées a trupeide elevi Assentiment (regizor Alexandru Jurcan) ºi-a luat zborul spre Olanda la un turneu francofon,iar cartea de prozã ªobolanii bine educaþi ascriitorului Alexandru Jurcan tocmai a ieºit de subteasc (Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca,2012).

Pe 1 aprilie 2012, în Duminica Sfintei MariaEgipteanca, Biserica de pe Strada Poºtei din Huedinl-a avut ca invitat special pe Pr. Prof. Univ. Dr.Ioan Chirilã, decanul Facultãþii de Teologie Cluj ºipreºedintele Senatului Universitãþii “Babeº-Bolyai”Cluj-Napoca, iar în 20 mai 2012 ÎPS AndreiAndreicuþ, mitropolitul Clujului, Albei, Criºanei ºiMaramureºului, a oficiat slujba Sfintei Liturghii laCatedrala Moþilor din Huedin.

Târgul „Produs de Cluj”, organizat de ConsiliulJudeþean Cluj, ºi spectacolul de teatru Strãini înnoapte (regia Radu Beligan, cu Medeea Marinescuºi Florin Piersic) au inaugurat Casa de Culturã dinHuedin, îmbrãcatã în haine noi, în urma unorinvestiþii cu adevãrat impresionante. Cu aceastãocazie, au mai fost prezenþi: Teatrul din Oradea cuspectacolul de divertisment-cabaret cu titlul Csal afelesegem (Nevasta mã înºealã), Teatrul de pãpuºiPuck din Cluj-Napoca, o expoziþie de picturãorganizatã de Asociaþia artiºtilor plastici din Cluj-Napoca, interpreþi îndrãgiþi de muzicã popularã.

Elevele Dorina ªcurhan (clasa X-a), IoanaResteman (XI), Ioana Daniela Paºcalãu (IX) de laLiceul Teoretic "O. Goga" din Huedin au arãtat laConcursul "Tinere condeie", faza judeþeanã, cãscriu bine poezie ºi prozã, ultima calificându-se lafaza naþionalã a concursului finalizata printr-o

Dinu Bãlan

Miezul vieþii social-culturale din Huedin,reflectat pe o platformã electronicã

(continuare în pagina VIII)

(Casa de Culturã Huedin, foto colecþie prof. Horea-Dorin Matiº)

CCoorreessppoonnddeennþþãã SSoorriinn MMããrrccuulleessccuu - TTeeooffiill RRããcchhiiþþeeaannuu

Buc., 21 martie 1978

Dragã domnule Rãchiþeanu,

Vã trimit Hesiod-uli, de teamã sã nu serãtãceascã pe aici. Din pãcate n-a fost de nici unfolos; cînd a sosit rãspunsul d-strã, cartea fusesedeja proiectatã ºi trimisã la tipografie; am fostînsã asigurat cã e frumoasã, lui Marin Preda i-aplãcut ºi-a aprobat coperta. Nu e copertã ilustratã,ci „de literã”, cum se spune. Sã aºteptãm înliniºte corectura.

Prin Apuseni a venit primãvara? Pe la noi nu,e urît ºi frig, soarele e doar o amintire frumoasã.

Vã doresc numai bine,Sorin Mãrculescu

***Bucureºti, 14 mai 1980

Dragã domnule Rãchiþeanu,

Cartea dvs.ii e din ce în ce mai aproape deapariþie! Am aflat cã dubleta paginilor I, cititã dedvs., i-a parvenit doamnei Constanþa Vulcãnescu,ºefa tehnoredacþiei noastre, care a predat-oserviciului de corecturã, de unde s-a întors întipografie: acum se aºteaptã pagina II, iar apoisemnalul. Sînteþi mulþumit de punerea în paginã?Acum, în legãuturã cu celelalte întrebãri:

- Veþi primi, ca volume cuvenite autorului, 30de ex. Vã mai puteþi cumpãra ºi alte ex. în plusde la depozitul editurii. Exemplarele, ca ºidrepturile bãneºti, vi se pot expedia acasã, dacãoficiul poºtal de destinaþie e sigur, ceea ce nuprea rezultã din scrisoarea dvs. În principiu, deci,n-ar fi nevoie sã vã deplasaþi la Bucureºti. Dacãdoriþi exemplare în plus, contra cost, scrieþi-i dinvreme d-nei Constanþa Vulcãnescu, precizându-icîte anume, urmînd ca ulterior sã trimiteþidepozitarului nostru contravaloarea numãrului devolume în plus (deci peste cele 30 gratuite)pentru a vi le exepedia. Toate acestea se vorîntîmpla prin iunie.

Îmi pare rãu de accidentul pe care l-aþi suferitºi vã doresc refacere grabnicã. Vã mulþumescnespus pentru atît de calda dvs. invitaþie, darteamã mi-e cã la varã voi blocat la Bucureºti sau,în orice caz, nu mã voi putea îndepãrta prea multde iad, ca sã ajung în raiul cu care mã îmbiaþi. N-am fost niciodatã în Apuseni, tentaþia ar fi mare,dar realitatea e asprã ºi n-o pot ignora. Sper sãam altãdatã prilejul de a vã cunoaºte ºi faþã cãtrefaþã, dupã ce v-am cunoscut în oglinzile versurilordvs. Vã doresc numai bine ºi bunã primireapropiatei apariþii.

Cu cele mai calde urãri de sãnãtate,Sorin Mãrculescu

P. S. în 23 mai: Am întîrziat sã pun scrisoareala poºtã, iar din 16 mai ºi pînã azi am fost

incapabil s-o fac – moartea lui Marin Predaiii m-aparalizat. Iertaþi-mi întîrzierea. Tot ce v-am trimisrãmîne valabil. Încã o datã,

al dvs.,SMP. S.2 - Pentru comunicãri mai urgente cu

editura (la tehnoredacþie gãsiþi întotdeauna sauaproape – pe d-na Vulcãnescu între orele 9-14) vãcomunic ºi telefonul: 90/14.58.01

Buc., 14 mai 1986

Dragã domnule Rãchiþeanu, Mulþumiri ºi felicitãri pentru Planete de

melancolie!iv Cãrþile apar din ce în ce mai greu,aºa încît fiecare, cu atît mai mult cele ale unuipoet preþuit, trebuie sãrbãtoritã ca trecerea uneiplanete pe un cer tot mai pustiu. Sã nãdãjduimînsã în rãsãrituri!

Cît despre o eventualã nouã publicare laCartea Româneascã, vã aºtept cu plãceremanuscrisul, dar nu pentru anul viitor, deoarece,cînd mi-a sosit scrisoarea dvs., planul pe 1987fusese deja alcãtuit, ci pentru 1988. Cel mai bine

e sã-mi trimiteþi noul volumv spre sfîrºitul anuluicurent, deci prin octombrie sau noiembrie, pentruca în ianuarie 1987 sã-l pot propune pentruincludere în anul urmãtor (1988). Ce vreþi, nejucãm cu anii viitori ca ºi cum ar fi vorba de zilefãrã sfîrºit, nu de vieþile noastre tot mai mãsurate!

Vã mulþumesc pentru ispititoarea invitaþie ladvs. în munþi, dar familia mea e mult maicomplicatã decît vã închipuiþi, avînd nu numai o„doamnã” – cum spuneþi –, ci ºi trei copii, ceea ceîmi face deplasãrile foarte dificile ºi problematice.Poate cînd vom mai „creºte” ºi cînd dorul de avedea munþii singurãtãþii dvs. va deveni irezistibil,ne vom încãrca rucsacurile (dacã vom avea cu ce!)ºi vom poposi ºi prin pãrþile dvs. un pic.

Pînã atunci, vã strîng mîna ºi, în aºteptareamanuscrisului dvs., vã asigur de cele mai bunegînduri ale mele.

Cu bine,Sorin Mãrculescu

***

Buc., 16 martie 1987

Stimate Domnule Rãchiþeanu,Îmi cer mai întîi iertare pentru atitudinea atît

de asprã faþã de atenþia dvs. atît de delicatã.Explicaþia este mediul alunecos în care trebuie sãmã miºc în calitatea mea de editor, meserie acãrei principalã materie primã e vanitateaomeneascã, nu trupul suferind, ca în medicinã,bunãoarã. Mi-am impus, fãrã nici o abatere,aceastã procedare rigidã, plecînd ºi de la ideea cão carte, în mãsura în care (o spun cu oarecarepesimism) este ººii ceva mai mult decît un produsal eului tumefiat (iar acesta ºi este, în cazurilefericite ale marilor opere, ttoottuull), ea se susþinesingurã ºi este totodatã ºi rãsplata cea mai curatãa muncii editorului. Dar iatã cã uneori risc sãgreºesc. Dacã începeam, poate, prin a citi biletuldvs., dacã vedeam cã darul dvs. este de fapt tot o„carte” a dvs., produs al unei munci fãrã nici oîndoialã curate, atunci, poate, repet, îmicumpãneam altfel, mai puþin brutal, refuzul, sauchiar acceptam, temperîndu-mi orgoliul, cãci unsîmbure de orgoliu intrã ºi în poziþia mea, de cesã n-o recunosc, smerit, faþã de darul dvs. Darprea multã cazuisticã stricã. Ne vom vedea poatecîndva în Apusenii dvs., dacã spuneþi cã nãvala cucinci persoane nu vã sperie. Vã mulþumesc,oricum, ºi pentru darul primit acum simbolic,prin înþelegerea lui, ºi pentru calda poftire pe carene-o faceþi!

Cît despre cartea dvs.: Mi-a plãcut – nuintegral, desigur, dar nu e cazul sã intrãm înamãnunte – ºi am propus-o pentru planul pe1988, unde însã, din cauza unei supraabundenþe

de oferte, nu ºi-a putut gãsi locul. N-a produs oimpresie favorabilã, trebuie sã v-o spun, nici titlul,care lasã o impresie parodicã stînjenitoare, euavînd stîngãcia sã-l las ca atare. Va trebui deci sãgasiþi altul mai fericit, pãstrînd nuanþa salvificã acelui vechi, pe care cred cã am înþeles-o. Voireveni deci cu propunerea mea în ianuarie 1988,cînd se vor întocmi planurile pe anul 1989, fãrãsã vã pot însã promite nimic.

Vã doresc ºi eu o grabnicã înprimãvãrare, cãcidacã la dvs. nãmeþii sînt pe-afarã, la noi sînt încase, unde dîrdîim în aºteptarea întîrziateiîncãlziri. Vã mulþumesc pentru toate gîndurilebune ºi mãgulitoare pe care mi le-aþi exprimat ºivã urez la rîndu-mi numai bine ºi covoare deiarbã verde cît mai curînd sub paºi!

Al dvs., cu cele mai bune sentimente,Sorin Mãrculescu

***

Buc., 6 mai 1988

Dragã Domnule Rãchiþeanu,„Somat” de ultima dvs. scrisoare, vã trimit, în

ciuda fobiei mele epistoliere, cîteva rînduri.Voiam, într-adevãr, sã vã anunþ numai cînd aº fiavut un rãspuns precis. Am reuºit sã vã facacceptat în planul pe 1989, asta nu înseamnãnimic altceva decît eventuale motive de regret încazul unei posibile rãsturnãri ale lucrurilor. Niciplanul pe 1988 nu este încã definitivat, dacã vãputeþi imagina. Am unele speranþe bune,conducerea editurii vã e favorabilã ºi, dacã nu sevor ivi presiuni majore, care sã cearã sacrificii detitluri, s-ar putea ca, în fine, sã rãmîneþi în plan.De amãnunte nu e cazul sã discutãm, o vomface, dacã situaþia se menþine favorabilã, prinianuarie viitor.

Iertaþi-mi tãcerea: am ºi eu zãpezile mele, carese topesc greu sau niciodatã, iar cînd vine totuºiºi vremea mea bunã, scriu ºi mai greu scrisori.Lãsînd gluma la o parte, m-a bucurat grupajuldvs. de versuri din Rom. Lit., sper cã aþi avutecouri bune. Tot aºa sper, cu aceeaºi simpatie ºipreþuire, sã le vedem ºi între copertele unei cãrþi.Vã doresc o primãvarã grabnicã ºi, de s-ar putea,neîntreruptã, pentru Apusenii dvs. ºi pentru toatãþara!

Cu bune gînduri prieteneºti,Sorin Mãrculescu

***

Buc, 4 nov. 1988

Dragã domnule Rãchiþeanu,Interesul pe care-l arãtaþi cãrþii mele recente

mã flateazã: v-o trimit cu plãcere. Celelalte veºtipe care, desigur, le aºpteptaþi de la mine nu maisînt însã, din pãcate, bune: cartea dvs. a „cãzut”din plan, la ultimele „rectificãri” din luna august.O voi propune din nou pentru 1990. Dacã d. Geo

Bogzavi poate ºi vrea sã intervinã în favoarea

dvs., sã vorbeascã neapãrat cu D.R. Popescuvii ºiGeorge Bãlãiþã. Despre sumarul definitiv alvolumului avem tot timpul sã discutãm.

Cu cele mai bune gînduri,Sorin Mãrculescu

II CC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 21 • 1-15 septembrie 2012

22

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

E p i s t o l a r

(continuare în pagina VIII)

Pe domnul doctor Pavel Voiculescu îlcunoºteam doar din întâlnirile întâmplãtoare depe stradã, sau din descrierile cunoscuþilor. Ne-amdat întâlnire la o cafea, ca sã-l cunoaºtem maibine, sã aflãm istoria sa la prima sursã. Credeamcã vom întâlni un om copleºit de ani, cu un fizicdezolant, numai cã uimirea ne-a cuprins gradat.În faþa noastrã se afla un om plin de vitalitate, cuþinutã îngrijitã, elegantã, cu mâini expresive ºivoce clarã, organizatã, percutantã. Ca sã nu maivorbim despre luciditate, gânduri luminoase.Nimic defetist în afirmaþii, nicio umbrã vizibilãde pesimism maladiv. Domnul doctor a traversatistoria, dar ºi þara, printre speranþele bolnavilor,printre secþii medicale, oameni diverºi, experienþecapitale, singulare, marcante.

Parcã puþin emoþionat, ne spune cã s-a nãscutla 1 februarie 1921 în Soroca, RRoommâânniiaa (ºiaccentueazã numele þãrii cu mândrie, pentru ascoate în evidenþã cã acel petec de pãmânt natal,azi în Republica Moldova, se afla în România).Agãþându-ne de locul naºterii, Basarabia, neintereseazã cum era perceputã Marea Unire din1918 de cãtre românii basarabeni. Ne rãspunde cãromânii s-au bucurat de unire dar nu mult timp,pentru cã dupã cedarea din 1940 cãtre U.R.S.S.,sub ocupaþia sovieticã s-a fãcut o transmutaþie depopulaþie ºi au fost aduºi ruºi, schimbându-sesituaþia. „Când s-a fãcut cedarea Basarabiei eramla Facultatea de Medicinã la Iaºi. Pãrinþii mei aulãsat acolo totul ºi s-au refugiat la Târgu Jiu –aveam cam 10 hectare de pãmânt, eramconsideraþi chiaburi. În 1941, dupã ce România aintrat în rãzboi contra Uniunii Sovietice, pentrucã frontul era aproape, facultatea s-a mutat laAlba Iulia. Familia a fost primitã foarte bine,oltenii erau apropiaþi, dar miliþia ne supravegheatot timpul, încerca sã te forþeze ca sã te întorciacasã. Un coleg a mers la Ungheni, vroind sãmeargã acasã, dar la graniþa cu Rusia, aºteptândsã se facã schimbul de osii la vagoane datoritãecartamentului diferit, a vãzut pe vagoanele demãrfuri scris în limba rusã «Duºmani aipoporului». Aºa erau percepuþi basarabenii care serefugiaserã în România, ºi aceasta însemnaautomat deportarea în Siberia pentru cei care

încercau sã revinã din refugiu, în Basarabiacedatã. Nu s-a mai întors în Basarabia”.

Întrebat cum percepea populaþia de rândtrecerea conducerii þãrii în mâna comuniºtilor, nerãspunde cã în general aceasta nu prea agreacomunismul ºi nici pe ruºi, chiar în Târgu Jiu auexistat manifestaþii anticomuniste, soldate cu undeces. Continuã: „În anul 1948 am absolvitfacultatea ºi am fost repartizat pentru stagiu camedic de circumscripþie în mediu rural, laGiuleºti-Vâlcea. M-am cãsãtorit cu o fostã colegãde facultate, Eudochia Zota, care fuseserepartizatã tot acolo în vecinãtate, la Zãvoieni. În1948 mi s-a nãscut fiul Emil, a fãcut Politehnica laBucureºti, dupã care a fost repartizat lateleviziune la Cluj. A dat concurs, a intrat laPolitehnicã ºi lucreazã la catedra de „Electronicãindustrialã”, este profesor universitar. Nepotul,Raul, a terminat medicina. A fost ºase luni laTours în Franþa, apoi a avut un contract pe doiani, dar l-a refuzat, pentru cã nu putea sta înFranþa, nu-i plãcea”.

Redepãnând amintirile, aflãm cã o perioadã,din 1950 pânã în 1955, a fost numit medic-ºef deraion la Horezu-Vâlcea. În 1955 a intrat princoncurs la un curs de specializare pentruradiologie, la I.P.S.M.F. Bucureºti, dupã careîncepând cu 1 iulie 1956 a fost numit medicdirector la Spitalul Unificat Raional din Huedin,având ºi o jumãtate de normã de radiolog, iarsoþia sa a fost repartizatã la interne.

Întrebat cum a perceput Huedinul acum 56 deani, când a venit pentru prima datã în oraº, nerãspunde: „Avea o notã ruralã, cu excepþia ºoseleiprincipale care era pavatã cu piatrã de cãtrefrancezi, restul strãzilor erau noroioase; avea unaspect dezolant; eu sosisem aici tocmai în urmaincendiului de pe Strada Mare”. În legãturã cuspitalul, ne spune cã în 1956 existau ºase secþii:interne – ºef de secþie era dr. Vasile Major (cel pecare l-a înlocuit la conducerea spitalului), ajutatde dr. Nicolae Pivaru ºi dr. Eudochia Voiculescu;chirurgie – ºef de secþie era dr. V. Buzura, iar

medic Gh. Oancea; obstetricã-ginecologie – aveaca ºef de secþie pe dr. Vasile Gibescu; pediatrie –ºef de secþie era dr. Horicã Viºinescu, ajutat de dr.Lia Munteanu; ftiziologie – cu ºef de secþie dr.Ioan Câmpeanu; contagioase – conduse de dr. Gh.Lazsok, ajutat de dr. Mioara Urcan.

Constatãm cã nu se aflã printre cei menþionaþiºi doctorul Vasile Paºca, director al spitalului dinHuedin între 1920 ºi 1940, dar ºi membru activîn perioada interbelicã, alãturi de protopopulAurel Munteanu, cu care a þinut numeroaseconferinþe în satele din cadrul DespãrþãmântuluiHuedin al ASTREI. Ca urmare, vrem sã aflãm ceºtie despre el. „În momentul când am sosit laHuedin, dr. V. Paºca era medic de gardã pentrudupã-masã, post creat special pentru el, dupã cese întorsese din deportarea la canal. Autoritãþilecomuniste îl deportaserã – ne relateazã încontinuare dr. Voiculescu – deoarece ar fi scris oscrisoare unui prieten, folosind cuvinte mai puþinprietenoase la adresa regimului comunist”. Despredoctorul Paºca ne spune cã era medic chirurg ºicã aflase cã venise de la Cluj, prin transfer, înperioada interbelicã. „Era un om rigid”(accentueazã acest lucru) ºi evita sã vorbeascãdespre motivele pentru care a avut de suferit dinpartea autoritãþilor. „Vasile Paºca fãcea afirmaþiacã în zonã existã niºte «fúrii»: alcoolismul, sifilisulºi tuberculoza, care erau acute. Azi parcã nu seconsumã atâta alcool. Existã maºini, care îi obligãpe oameni sã nu mai bea, cã trebuie sã conducã.Atâta au adus bun ºi maºinile astea… Vasile Paºcaa plecat mai târziu la Hunedoara unde a ºi murit,dar l-au adus sã-l înmormânteze aici”.

În 1964 se pensionase dr. Vasile Bernath ºi caurmare a fost numit medic-ºef de raion, funcþiepe care a ocupat-o pânã în anul 1966. Înparantezã, ne face o confesiune în legãturã cusoþia dr. Bernath, care împreunã cu soþul, locuiaula spital: „Avusese arsuri în timpul incendiului din1956, luase morfinã pentru atenuarea durerilor ºidevenise morfinomanã”.

33

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

IIICC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 21 • 1-15 septembrie 2012

D i a l o g

de vorbã cu doctorul Pavel Voiculescu

Traversând istoria printre speranþele oamenilor

Policlinica se afla pe strada Horea, pe parteastângã cum mergi spre Oradea, înainte de caleaferatã ºi funcþiona în condiþii insalubre, fiind ºi ozonã inundabilã. Avea conducere proprie – dr.Vasile Pop – dar era subordonatã spitalului. Cunostalgie îºi aminteºte de o frumoasã salciepletoasã care era în curte. „Sabin Demea eradirector la spital când s-a dat în funcþiunepoliclinica nouã. Ion Iliescu ne-a facilitatconstrucþia policlinicii. Când s-a construit liceul,era Mihai Beniuc deputat”.

Ne intereseazã ce preocupãri aveauintelectualii din acea perioadã a anilor ’50-’60. Cuunda de nostalgie a unei tinereþi revolute, auzimdespre activitatea culturalã a vremii: „La Casa deCulturã exista o mobilizare exemplarã, aicifuncþionând un cor format din medici, asistenþi,cadre didactice, o formaþie orchestralã, o brigadãartisticã. Brigada era de mare calitate, Iftinchi eracel care compunea textele. Erau împrejurãriplãcute, televizor nu exista, trebuia sã creezi cevace sã placã la toatã lumea”. Prin Societatea deRãspândire a ªtiinþei ºi Tehnicii, în fiecareduminicã medicii, cadrele didactice, erau trimiºiîn mediul rural pentru a conferenþia în faþasãtenilor. La o astfel de activitate þinutã lacãminul cultural din Almaºu, a trebuit sãvorbeascã despre „Pericolul fumatului raportat lamorbiditatea de cancer”. Dupã ce s-a terminatconferinþa, a coborât de la masa prezidiului ºispre consternarea preºedintelui de C.A.P., ºi-aaprins o þigarã. Atunci acesta l-a întrebat cum seface cã în prelegere a spus cã fumatul estedãunãtor sãnãtãþii, iar el fumeazã. I-a explicat cãîn viaþã trebuie sã urmezi sfaturile, nu faptele,dupã zicala: „Fã ce zice popa, nu ce face popa”.

În vremurile acelea, relaþiile cu celelalte etniierau în general bune. Totuºi, când mergeai laprãvãlie, iar vânzãtorul era maghiar, prima datã îlservea pe maghiar ºi abia dupã aceea pe român.Existau ºi evrei: Moses, Grosmann – care era

stomatolog, la fel ºi Eidinger. O parte se ocupaucu comerþul, dupã ce statul le naþionalizaseprãvãliile, ei au fost angajaþi ca vânzãtori, pentrucã se pricepeau la comerþ.

La întrebarea dacã ar alege altã meserie,rãspunsul a venit prompt: „Tot asta aº alege-o. M-a pasionat cã avea legãturã cu masele”.

L-am perceput de la primele cuvinte ca un tipoptimist, ºi-i spunem acest lucru. Explicaþia pecare ne-o dã, ne uimeºte: „Optimismul se impunecând vrei sã creezi ceva. Factorul economic dãdeatonul activitãþii noastre; lipsurile te îndemnau sãfii optimist. Aveam un singur aparat Roentgen,laboratorul abia începuse sã funcþioneze.Radiologia o fãcea dr. Câmpeanu în policlinicã,apoi ºi în spital. Am urmãrit sã facem lucrul câtmai bine… era loc de mai bine, suficient. Eraraionul cel mai dificil, aveam douã salvãri,insuficiente, întâi nicio electrocardiogramã…Ulterior ne-au dat un aparat Roentgen, pe care l-am folosit pânã acum, târziu… A venit un ordinca tuburile Roentgen sã fie distruse, ca sã nuiradieze populaþia… Cu durere de inimã le-amdistrus”. Astfel, înþelegem cã echilibrul înscris pechip este o derivaþie pozitivã a unei deformaþiiprofesionale. Cum sã insufli speranþã bolnavilor,dacã tu eºti dãrâmat sufleteºte? Avem de învãþatmulte de la domnul doctor: greutãþile nu trebuiesã ne copleºeascã, ci din contrã, sã ne insufleoptimismul necesar pentru a trece cu bine pesteele.

Întrebat când s-a simþit mai bine, ne rãspundepe un ton optimist: „Acum, pentru cã am ieºit lapensie sãnãtos ºi doresc sã mã bucur de ea.Longevitatea am moºtenit-o genetic de la pãrinþi,dar ºi când lucram, m-am protejat; foloseam unºorþ de plumb, iar când vorbeam cu pacientul,închideam aparatul. M-am pãzit ºi am ajuns pânãla vârsta asta. Nu m-am îndopat cu medicamenteca sã ajung la vârsta asta, ºi m-am simþit bine înanumite momente… Am participat împreunã cutinerii medici la un concurs ºi am continuat

munca. Pânã la 80 de ani am lucrat!”. Pentruactivitatea desfãºuratã, statul român l-arecompensat cu mai multe medalii. „Am destulediplome, dar vorba latinului «cui prodest?». Celmai greu era când nu aveam aparaturãcorespunzãtoare ºi trebuia sã rezolvãminvestigaþiile radiologice. Tinereþea… tot ce-a fost,þi-a plãcut…”.

Ne interesãm cum a perceput evenimenteledin decembrie 1989. Ascultã cu atenþie întrebareaºi dupã o micã pauzã, spune: „A fost o bucurie cãse schimbã ceva în existenþa noastrã, pentru cã petimpul dictaturii nu puteai sã circuli, sã teinformezi…”.

S-au îndeplinit acele vise? Rãspunde:„Parþial…”.

Cum percepeþi tineretul de azi? „Sã fiusincer… nu au spiritul de responsabilitate, azi secãsãtoresc, mâine divorþeazã. Dacã era armata…altãdatã îi mai disciplina… Dar… sã terminãmîntr-o notã optimistã, cu rezerva cã existã locpentru mai bine”.

„A trecut repede timpul, acum se împlinesc 56de ani de când am venit în Huedin, în ’56. Mãsimt aici ca acasã”.

Deodatã realizãm cã doctorul Voiculescu faceparte dintr-o generaþie încãpãþânatã în asumareavieþii. Vitalitatea vizibilã se muleazã perfect pestepasiunea meseriei. Longevitate ºi optimism,prestanþã ºi modestie, cercetare ºi umanism. Cutristeþe concluzionãm cã asemenea atribute se duccu resemnare spre sfera rara avis. Sã fie secolulatât de grãbit încât sã neglijeze calitatea?

Au consemnat:AAlleexxaannddrruu JJuurrccaann,,

CCrriissttiiaann-CCllaauuddiiuu FFiilliipp

CC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 21 • 1-15 septembrie 2012IV

44

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

D e l a c i t i t o r c ã t r e a u t o r

Din Munþii Apusului, de sub adînc-mãtãsoasezãpezi, în 6 februarie, 2012 – ziua de naºtere a lui

Geo Bogza

Dragã Aurel Sasu,

Binecuvîntate-þi fie „rãscumpãrãtoarele elegii”.Ai har, Aurelius! ªi nu sînt surprins. Citindu-þi

cãrþile anterioare, multe ºi dense, care nu erau depoesie, am întâlnit în destule pasaje poetul dintine. Mã aºteptam sã apari cu un volum depoeme. Numai nu ºtiam cît va mai dura pînã ovei face. Sînt încîntat cã, iatã, ai fãcut-o. Chiardacã nu vei publica ºi alte volume cu poeme, celde faþã e de-ajuns ca în cerul Poesiei sã þi seaprindã ºi þie o stea, una la care sã mã închin ºisã mã las îmbãiat de mistica ei luminã.

Mã bucur cã ai publicat aceastã carte, cã n-aiamînat-o cãci „viaþa – cum frumos spui – e o uºãcare se deschide numai o singurã datã”. Ai atîteaversuri care mã fulgerã: „În privegheri adîncullumii/ în alt adînc se închidea”; „lumina cenuºiialbului de crin”; „lumina luminii îndepãrtateimãri”; „se stinge lumina schimbãrii la faþã”; „subgenunchii tãi de rouã”; „Lacrima închisã-n mine/poete-i margine de tine” etc., pe care nu le maitranscriu aici. Cu totul deosebitã „Elegia ceasuluide veghe” cu care-þi închei splendidul florilegiu.Fãrã sã-mi fi propus, o ºtiu, deja, pe dinafarã. (LuiGeo Bogza îi trimiteam cîteodatã poesii de-ale

mele, scrise de mînã; cînd îi plãcea cîte una, înmod deosebit, o transcria, cu propria-i mînã ºi mi-o trimitea. Vreau sã-l imit acum pe Geo Bogza ºisã-þi transmit, scrisã cu propria-mi mînã, „Elegiaceasului de veghe”: „Înfãºoarã-mã-n tãcere/ Fiihotar purtat de ape/ Fã-mã cer deschis în care/Numai tu sã-mi fii aproape.// Du-mã dincolo detine/ Fã-mã gând îngenunchierii/ Fii altaruluicântarea/ Sfintei nopþi a învierii// Lasã-mã s-aºtept în largul/ Rãnii trupului înfrânt/ Fã-mãaripii cenuºã/ Toamnã-a punerii-n mormânt// Fã-mã drum la porþi închise/ Orb purtat printrecuvinte/ Fii de dincolo auzul/ Muzicii deoseminte/ Fã-mã foºnet al uitãrii/ Leagãn lumilordivine/ Blândã ora când se-ntoarce/ Nopþii tale sãse-nchine”).

E mult plîns în poemele tale. Ci plînsulpoeþilor e de la Dumnezeu. În cine ºtie ceîndelungã noapte de veghe, pe El L-ai auzitplîngînd, ceea ce, dacã mã poþi crede, mi s-aîntîmplat ºi mie. Am ºi spus asta într-un catrendin cartea mea „Lebãda neagrã” (p. 98) pe care þi-am trimis-o, anul trecut, cînd te pregãteai sãmergi în SUA ºi pe care în graba de atunci, eposibil sã nu fi avut rãgaz s-o citeºti. Iatãcatrenul: „Plînge ºi Domnul Dumnezeu cînd ºicînd./ De greul veciei se tînguie-ntr-însul./ L-amcîndva într-un vis auzit/ ªi de la El învãþat-am euPlînsul”. Sînt convins cã aºa ceva ºi þie þi s-aîntîmplat.

Nesurprins de surpriza deosebitã pe care cu„Elegiile rãscumpãrãrii” mi-ai fãcut-o, teîmbrãþiºez cu bucurie ºi dragoste,

Teofil Rãchiþeanu

Aurel Sasu, Elegiile rãscumpãrãrii, EIKON, Cluj-Napoca, 2011

vCC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 21 • 1-15 septembrie 2012

55

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

L e c t u r i

Cristian Paºcalãu

Cu doru’ ºi dragostea(o nuntã în poezia spiritului)

Volumul din 2011 al domnului TeofilRãchiþeanu, Cu doru’ ºi dragostea, apãrut în bunecondiþii grafice la Editura Scriptor, într-un format,dacã ni se permite remarca, extrem de cochet, cuo copertã foarte sugestivã, adunã exclusiv catrenededicate celor douã feþe ale aceleiaºi monede asentimentelor. Într-o sãrbãtoare a inimii,ipostazele complementaritãþii fiinþei îºi poartãgama de reverii spectaculare, generând o tensiuneliricã substanþialã. Dorul, principiul masculin, ºidragostea, principiul feminin, ipostaze de YYiinn ºiYYaanngg, de SSooaarree ºi LLuunnãã (p. 28) vin sã potenþeze,într-un spaþiu al antinomiilor revelatoare, ritmurileflux-reflux ale instituirii unei noi ordini poetice înmatricea sensului.

Eterna nuntã dintre dragoste ºi dor reflectãparadoxalul fiinþei umane, statuând iluziileconcomitente cu care aceasta îºi întreþeseplenitudinea. Vocile lirice recupereazã tensiunea,calibratã în metrica poeziei populare, a nuntirii desorginte metafizicã dintre Ion ºi Ana, cuplu mitic,arhetipal românesc, cu virtuþi de reîntemeiere alumii. Principiul masculin, dorul, are dreptemblemã vântul: „Umblã prin grãdini un zvon, /Cã dorul e ºi el om. / Amiroase ca un pom / ºi i-i numele Ion…” (Umblã prin grãdini un zvon, p.23). Acest principiu guverneazã întreaga viaþãspiritualã, creând atât de necesarul echilibru întreelementele lumii ºi potenþându-le misterul, înstrãvezimi de doinã: „De la munte pân’ la munte,/ Dorul meu ºi-al tãu fac punte. / De la minepân’ la tine, / Lumea numa-n dor se þine…”(Lumea numa-n dor se þine, p. 55). Dorul capãtãtoate formele materialitãþii, fiind, rând pe rând,iizzvvoorr (Sã-ºi ia porþia de dor, p. 9), vvâânntt (Ca o palãde vântu, p. 12; Bate dorul ca un vânt, p. 14; Fire-aº Floarea Raiului, p. 34; Ci doru-i aºa, un vânt,p. 39), foc (Ardea codrul…, p. 16; O, de foculdorului, p. 25), hhrraannãã (Duceam dorul cu desagii,p. 21), oomm (Umblã prin grãdini un zvon, p. 23;Venea dorul de prin lunce, p. 29), nnoorr (Adãsta,pierdut, un nor, p. 27; Fantezie ciobãneascã, p.43; Chipu-i, parcã-al unui nor, p. 68; Înspre cetãrâmuri norul?, p. 70), ccooppaacc//ppllaannttãã (A-nfrunzitdorul meu iarã, p. 32; Semãnai dor în grãdinã, p.37; Semãna prin grãdini dor, p. 64), lluummiinnãã (L-ofi aflat, oare, - acasã?, p. 33; Semãnai dor îngrãdinã, p. 37), llaaccrriimmãã (ªi de dor sã roure, p.35), ccââiinnee (Cã doru-i un mare câne, p. 49; Sã þânedorul de mine, p. 51), mmuunnttee (Munþii cei de dorai mei, p. 66). Toatã aceastã materialitatecondenseazã o energie spiritualã supremã care, întensiunea liricã, reface ascendent spiralacunoaºterii.

Ipostaza liricã a iubitei deschide o perspectivãfantasmaticã, grevatã calm de oconsubstanþialitate cu elementele primordiale alenaturii: „Curg apele, curg la vale, / Cu, în ele,sori, luni, stele, / Nu e apã, ci-i albastru’ / Cerdin ochii dragii mele” (Cer din ochii dragii mele,p. 24). Iubita substanþializeazã cosmosul interior,dulcea poveste. Soarele ºi luna sunt, implicit,reflectate (de fapt, recreate) în ochii iubitei,poetul sugerând o fractalitate a cuplului adamic,

o reflectare infinitã în plasma poeticã. Aceeaºiirizare o regãsim în alt poem, cu rezonanþe orfice:„Ca din alte lumi, lucindã, / Apa ochilor ei verde,/ Cã de-ar sta-n ea sã se-oglinde / Chiar ºiDumnezeu s-ar pierde…” (Apa ochilor ei verde…,p. 57). Dragostea se contopeºte cu dorul,generând tribulaþii nebãnuite în sinele poetic: „De-o pierdutã de tot Anã / Mi-i soarele pe cer ranã, /Pãdurile harfe-n vânt / Ce îmi numele ei plâng…”(De-o pierdutã de tot Anã, p. 126). De altfel,ddoorruull ºi ddrraaggoosstteeaa se împletesc cu sentimente detânjire supremã: jalea, deznãdejdea, regretul. Seinduce, prin tensiunea asumatã de vocile lirice,impresia unei vinovãþii a gustãrii din fructul oprit.Sentimentele umane, atent ºi subtil cultivate,devin cãi de reconfigurare a posibilului, canalesacre pentru perceperea infinitului din om. Dorulde timp rãmâne doar un ecou al „cenuºilor caldeîncã”, hrãnind sinele poetic într-o substanþializarehibridã, elevat dualã de Phoenix-Orfeu. Dorul ºidragostea sunt principii generatoare, potenþatori ºiatractori în câmpul morfogenetic al tensiunii-nuntã.

Catrenele teofiline rotesc, într-un carusel liricsolemn, un mãnunchi de constelaþii interioare ceirizeazã atâtea minuni ale contopirii identitãþilor,încât spaþiul discursiv-poetic devine un fractal aliubirii, împlinite ºi neîmplinite, deopotrivã.Paradoxul fiinþei nu este, cum s-ar crede la oprimã lecturã, unul emergent din tensiunisuperficiale, nu vine ca un substitut formal sau caun adagiu la criza de amurg a firii, ci seconstituie ca substanþã creatoare, ca forþã motricea întregului univers liric. Deºi exprimate înmetricã popularã ºi în atmosferã „tradiþionalã”,catrenele degajã o puternicã aromã conceptualã,cu nostalgii intertextuale. Resimþim ecouri dinShakespeare, Blake, Goethe, Rilke, Eminescu,Blaga – ca sã citãm doar câteva nume sonore dinpleiada creatorilor de geniu. Nostalgiile

intertextuale participã, însã, la transsubstanþiereaorficã, topind în spaþiul liric infinite alchimii derevelaþii.

În special ultimele catrene exprimã un fioradânc intelectual, într-o solemnitate a frazãrii careinduce rezonanþe antice: „Un foc divin iubirea-i,precum în cãrþi se spune. / Un nu ºtiu cine vineºi-n noi, pe-ascuns, îl pune. / Cã vrem, cã nu, toþiardem în el ºi nu-i scãpare, / De-i om, de-i zeu oriflutur ori parfumatã floare…” (Un foc diviniubirea-i, precum în cãrþi se spune, p. 107). Cãrþilesunt o memorie a timpurilor, o dimensiune atransconºtientului, vehiculând stãri afective ºi stãrisemnificaþionale, deopotrivã. Fascinaþia iubirii estedublatã de aspiraþia spre cele dintâi echilibre: „De-aº fi înþelept, iubirea de la mine-aº depãrta-o / ªim-aº mulþumi cu gândul cã ea-i numai pentru zei,/ Darã eu, ca toþi nebunii, numai pentru minevreau-o / ªi, în loc sã-i fiu stãpânul, pãtimaº suntrobul ei…” (De-aº fi înþelept, iubirea de la mine-aºdepãrta-o, p. 101). Aceastã logicã acontradictoriului invocã o stare ireductibilã,soluþionabilã numai printr-o reversibilitate apolilor iubirii, care între-situeazã eul liric îndeschiderea absolutã a misterului, scoþându-l dinpãienjeniºul incertitudinilor orfice.

Stãruind asupra medalioanelor lirice din acestvolum, am rãmas cu o puternicã impresie deanamnezã, de recuperare în anti-memoria poeticãa unor timpuri demult cristalizate în stâncileneamului omenesc, ce reînvie prin formelepoetice. Desigur, reperul crucial al acestei cãlãtoriia spiritului este dat de irepetabila (dar mereusecvenþializata) nuntã a forþelor divine din om, onuntã între douã sentimente complementare,consubstanþiale: dorul ºi dragostea.

VI CC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 21 • 1-15 septembrie 2012

66

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Dinu Bãlan

Alexandru Jurcan în acroºãri de public, prin rãsfoiri tihnite de pagini

Din anul 2000 încoace, Alexandru Jurcan îºiscrie Cartea. În fiecare an, îi iese de sub teasccâte o carte de poezie sau prozã. Îl pot suspectade o anumitã profesionalizare a scrisului propriusau de dorinþa sa de a cuceri publicul, încondiþiile în care e tot mai greu în România sãacroºezi publicul, neinteresat de lecturã, iarefectele se vãd în copiii „bine educaþi” care nu îºimai iau BAC-ul. O face cu perseverenþã ºi, de cenu, cu suficientã eficacitate.

Povestirile „foarte scurte” din ªobolani bineeducaþi (Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-Napoca, 2012)constituie un insectar de moravuri decupate dinîntâmplãrile din realitatea imediatã. AlexandruJurcan este dublat ºi de un poet, de un om deteatru, pentru cã ºtie sã distileze cotidianul abulic,lipsit de substanþã spiritualã ºi sã-l regizeze, atentla efectele dramatice. Fiind niºte povestiri foartescurte, scriitorul nu construieºte epic ceva amplu,probabil din credinþa cã cititorul are un altorizont de aºteptare, fiind nevoit sã consumegrãbit, prin rãsfoiri plictisite de carte în vacanþe.

La fiecare lecturã a unei noi cãrþi scrise deAlexandru Jurcan, verific un lucru: cartea teprinde în þesãtura ei epicã? Dacã se întâmplã aºa,

cartea a trecut testul unui cititor simplu. Se poate spune cu certitudine cã aceastã carte

are elevaþie spiritualã, deºi e injectatã cu asperitãþicotidiene îndulcite în ceþuri cehoviene. Aproapefiecare povestire are, la final, surpriza, rãsturnareade situaþie, pregãtitã de la început pe o pistã epicãfalsã. Cred cã savoarea lecturii provine ºi dincaracterele frivole, subminate de melancoliaeºecului. Situaþiile extrase pentru insectarul demoravuri sunt ciudate, alimentate de niºtepersonaje cu fixaþii psihologice, în care putem sãne recunoaºtem cu uºurinþã.

Fiecare cititor cautã, la o lecturã superficialã,sã vadã dacã se recunoaºte ca persoanã vizatã ºiportretizatã. Aceasta este curiozitatea, sã zicem,de cancan al unui public superfluu, dar este unelement de acroºare eficient. Dar zona ceþurilorlirice îl infuzeazã pe cititor cu zona de libertate,de visare, de sacralitate, chiar de fantasticcotidian, de care omul contemporan este vidat înîncrâncenata agonisealã a zilei de azi.

Situaþiile contemporane imortalizate în carteau încãrcãtura de modernitate siropoasã necesarã,dozatã abil ca sã cucereascã publicul. Personajelese miºcã elegant în avion, autocar, internet, mall.

Ele, însã, se deconspirã aproape instantaneu, dincauza unor defecte ancestrale, parodiate cusubtilitate. ªobolanii sunt „bine educaþi”, ºi nucred cã aceastã sintagmã-cliºeu se referã la unsnobism cu substrat ironic, ci la faptul cã dincolode sofisticãria modernã a personajelor, rãmâninstinctele care ne conduc iremediabil vieþile spreaceleaºi scopuri ancestrale, chiar dacã mãºtile suntdintre cele mai ademenitoare.

Atmosfera melancolicã, cu mici tuºeapocaliptice, îl conduce pe cititorul competentspre lumea fragilã a necuvântãtoarelor (câini,ºobolani, porumbei), ca un posibil liman. Ceea ces-a schimbat faþã de cãrþile anterioare ale luiAlexandru Jurcan este cã asperitãþile, uneori,gratuite – violenþa, crima – s-au mai îndulcit prinsavoarea lucrurilor anonime ºi mãrunte, mult maidominantã în acest text. ªobolani bine educaþicâºtigã pe acest palier, dar la nivel de substanþãideaticã, sub „preºul” epicului, nu este o cartemare, însã este scrisã bine.

Simina Rãchiþeanu

Discurs sub semnul Jurãmântului

Mantaua lui Hipocrate a fost scrisã de mânapriceputã a lui Teofil Lung, medic primar închirurgie oro-maxilo-facialã, o figurã cunoscutã ºiapreciatã atât în la nivelul catedrei UMF din Cluj-Napoca, cât ºi în sfera practicii chirurgicale naþionaleºi internaþionale.

Cartea este construitã pe baza unei înlãnþuirilogice de afirmaþii, argumente, gânduri ºi speranþe.Trecerea de la un capitol la altul se face în modfiresc, iar autorul jongleazã abil cu idei, fãrã a lescãpa, nici mãcar pentru o clipã, de sub controlulmâinii sale ferme. Toate aceste capitole ºi idei stausub semnul jurãmântului. Un jurãmânt fãcut cu aniîn urmã, dupã cum însuºi autorul mãrturiseºte înprolog: „sã nu fac rãu aproapelui ºi sã-mi dãruiesctoatã priceperea pentru ajutarea celui de lângã mine,[...] m-am strãduit întru muncã ºi adevãr”.Subliniind ideea cã Adevãrul este o chestiune ce þinede demnitatea umanã, ni se aduce aminte cãrostirea sa devine aºadar una din îndatoririle noastreesenþiale. De asemenea suntem avertizaþi deambiguitatea periculoasã ce a ajuns sã învãluieconceptul de Adevãr, în special prin fraze ca „fiecarecu adevãrul lui”. Relativizarea aceasta nu poateaduce cu sine decât ceva rãu, prin urmare omultrebuie sã fie atent ºi precaut.

Un fapt interesant în construcþia cãrþii esteurmãrirea unui fir roºu ce conferã unitate ºicontinuitate, atât la nivelul formei, cât ºi alconþinutului. Mã refer, desigur, la jurãmântul decare tocmai am pomenit, astfel cã pot încerca sãvizualizez etapele de creaþie: Teofil Lung, cupriceperea sa de chirurg, face o incizie nu prealungã, dar destul de adâncã pentru a avea acces ladiversele faþete interioare ale omului. Pornind de lao analizã a concepþiilor despre om, putem simþi o

culturã bine solidificatã, autorul dând dovadã decunoaºtere, putere de înþelegere, spirit critic ºicapacitate de sintezã. „Încerc o trecere în revistã aconcepþiilor despre om”, afirmã autorul. Chirurgulsecþioneazã cu fineþe ºi precizie nivelurile fiinþeiumane, dezvãluind, pe rând, dimensiunea politicã,cea religioasã ºi cea artisticã, indicându-ne diferenþadintre pãrþile sãnãtoase ºi cele bolnave ºi, slujindu-sede experienþa ºi cunoºtinþele adunate de-a lungulanilor, ne oferã soluþii, ne expune diversetratamente, dar ºi interdicþii.

Un medic adevãrat este ºi un medic al sufletului.Asemenea concepþiei marelui scriitor Thomas Mann,Teofil Lung îºi cunoaºte ºi trateazã pacientul pentrutoate bolile sale. Luându-l pe român ca bolnavipotetic, autorul analizeazã cu un extraordinar spiritde observaþie toate simptomele ce se manifestã, atâtpe plan extern, cât ºi intern. Punând accentul pearta dialogului, cartea ne dezvãluie faptul cã mediculare datoria de a pãtrunde în sufletului omului ºi dea pãstra o relaþie deschisã cu acesta. Bolnavul ºivindecãtorul trebuie sã coopereze pentru a ajunge lao vindecare completã (atunci când aceasta esteposibilã). În acest fel se atinge un nivel superior, iaraici putem reda cuvintele auctoriale: „Cu siguranþãmedicina practicatã la un anumit nivel, cu oanumitã conºtiinþã ºi enorm de mult caracterdepãºeºte sfera ºtiinþei ºi atinge domeniul artei. Amafirmat deja cã, atâta timp cât fiinþa umanã nu afost încã desluºitã cu totul, medicul lucreazã pe ceamai complexã maºinãrie ºi munca lui se poateoricând transforma în artã”.

Acestea fiind spuse, odatã ce tumora eidentificatã, chirurgul o înlãturã având grijã sã nuatingã alte organe vitale sãnãtoase. Realizând apoiun nod straºnic, rezistent ºi autentic, sutureazã

incizia, iar firul roºu ne aratã cã rana a fost tratatãºi închisã în întregime. Atingând cele maiîngrijorãtoare afecþiuni ale societãþii române, TeofilLung scoate din întuneric o radiografie a educaþiei ºia sistemului medical, indicându-ne deformãrile ºifracturile ce afecteazã coloana vertebralã aromânului. Deºi exprimarea sa este tranºantã,abordarea criticã e compensatã de identificareavalorilor pozitive. Pe de o parte doreºte ºi sperã lapracticarea unei medicini a omului sãnãtos, iar pede alta ne vorbeºte cu respect despre cei mulþi ºineînsemnaþi („odã anonimilor lumii acesteia carepoartã povara lumii pe umerii lor, dar ºi geniilorcare ne biciuiesc din când în când”), ne aminteºtede inteligenþa creatoare a omului simplu, de spiritullui artistic ºi legãtura profundã a acestuia cupãmântul, slãvind simbioza primordialã dintre om ºinaturã.

Influenþa clasicã se poate observa în discursuldomnului Lung. Înþelegerea filosofiei din Greciaanticã ºi-a pus amprenta asupra formãrii intelectualeºi spirituale a autorului. Platon ºi Socrate au fost ºivor fi în continuare modele demne de urmat. Pelângã aceasta, nume importante din cultura românãsau universalã îºi fac simþitã prezenþa prin citate sauparafraze, astfel încât Mantaua lui Hipocrate devineun mic ghid întru înþelepciune, raþiune, sensibilitateºi armonie. Jurãmântul depus devine laitmotiv, el dãsubstanþã capitolelor cãrþii, dar ºi capitolelor dinviaþa autorului. Mantaua albã, odatã îmbrãcatã, afost asimilatã de spirit, ea este parte integrantã amedicului, ea înobileazã ºi ne conduce spre progres,spre înãlþare. Avem, aºadar, o mulþime de teme cene îndeamnã la reflecþie; am în faþa mea o carte cemeritã cititã.

VII CC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 21 • 1-15 septembrie 2012

77

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

P o e z i e

Dorina ªcurhan, elevã la Liceul Teoretic „O. Goga” Huedin

LLaa îînncceeppuutt aa ffoosstt rroomm

La început a fost romTensiune, ruºine, suflet impacient, durere.Tremurând la vederea tânãrului bãutorFarmec neiertãtor ºi sângele devenind dulceM-am trezit asemeni unui copil, gingaº,

inocent.Pregãtitã sã iau în braþele mele lumea întreagãªi sã o strâng pânã la agonieSã mã implore sã nu îi dau drumulSã nu-mi iau degetele din jurul ei.Aºa a fost totul pentru mineSfânt, etern, crucial.Extaz!Cât de curatã îi simt privirea iscoditoareDoamne! Am roºit toatãO sã creadã cã îl vreauO sã creadã cã sunt o femeie uºoarã.Nu!El nu e aºa.El e un altfel de bãrbatTatãl, soþul, amantul perfectÎl visez, îl vreau, trebuie sã-l am.

Peste douã minute mã trezesc în faþa luiPretinzând cã vreau o þigarãJalnic, neinspirat, copilãresc.Nu m-am întors la locul meuMi s-a oferit ceva de bãutªi aºa mi-a câºtigat iubirea... cu rom.

NNooii aalleeggeemm uummbbrreellee

Noi alegem umbreleCe ne sunt potrivnice sufletuluiNoi bântuimAsimilând ecouriStrigãtelor noastre.

Umbli pe strãzi liniºtit,Nimeni nu te ºtie.Nimeni nu te întreabã,Te salutã teii înfloriþiÎþi simt pulsul firelor de iarbã.

Unde þi-e visul trecutului?Prieteni?O! Voi frumoaselor.Unde-i tânãrul adolescentMereu cu o metaforã în gândUrci scãri, baþi la uºa amintiriiÎnsã cuprins de-o nostalgie greaRevii pe pãmânt dezamãgitTotul a fost un visUn sfânt coºmarAvarul nopþilor taleªi o lacrimã de copilÎþi curge licãrind obrazulTrezind memorii în timp.

Din lacrima lui de sângeEu voi chema un îngerDe argintCu braþe de lemnªi în umbra luiVoi zbura pe aripiDe plumbCu sângele în urma noastrã.Trecut? Durere?

În timp ce tânãrulCautã culcuºÎntr-un cavouÎntr-o umbrã.

MMiirrooaassee aa ppaarrffuumm ddee iieerrii

Miroase a parfum de ieriAsemeni degetelorCe cad în febra trupului sãlbaticO pisicã, douã þigãriUn nebun.

Jocul unui bãtrân în miez de noapteSperie orice sufletFiecare casã-ºi are loculÎn propriul infernPropria inimã pãtratã.

Asemeni unor cicatrici eterneNiciun drogatNu lasã somnul în paceRãbdarea lui fiind infinitãCuvinte sunt puþinePentru cã mi-am terminat þigaraFiecare iubire e mucegãitãAtingerea parcã strigãNimeni nu încape de durere.Pe tine te simt în aerul transparentPe care calc ºi zborInconºtientTe vãd asemeni unui copilPlãcerea mea e interzisãAcelaºi chipAceleaºi buze de nisipImaginea surâsului tãuÎmi trânteºte trecutul în palmeSimt din nou alcoolulIzbindu-mi sângeleDe-un zidDe plastic.

Balanþa nuferilor albiScuturã petale de argintDin gura sirenelor ascunseRevãrsând asupra noastrãParfumul lor de înger.

BBããrrbbaattuull ppllâânnggee-nn zzoorrii

Bãrbatul plânge-n zoriNu-i aude nimeniCântecul bolnavAl pianului ce se rupeLa atingerea degetelor sale.

Eternul doarmeSub forma unei femeiAsemeni unui porumbelLa picioarele saleEa nu înþelege iubireaAsemeni unui ceasκi miºcã corpulVinovatã.Iar elCautã sãlaº în orice trupSãrutã orice buzePe ea

Ar vrea sã o trezeascãDin somnul obiºnuitSlãbiciunea luiFãrã a cunoaste cerulO loveºte în toateκi distruge sufletulDe faþã cu durereaPuterea nu-ºi mai cunoaºte limitaÎn faþa eiPrãbuºeºte cerul.

Buzele care nu-ºi au culoareaDecât în negrul întunecatAl unei caverneÎncep sã disparã încetRegina nu-ºi are loculLângã prinþulCare îi aduce moarteaO conduce acum spre ultima poartãLuându-ºi inima în dinþiκi aruncã iubita în focA cãrui lacrimi sângereazãÞipãtul ei de copilRãsunã în toatã fiinþa luiκi verificã mâinileE totuºi întregDeºi focul îl ardePe trupul rãtãcit în umbre.

Bãrbatul plânge-n zoriNu-i aude nimeni inima ºi þipetele eiSe audºi rãsunã de fiecare datãCând lacrimile saleAting podeaua.Iar pentru femeieVeacul trece asemeni unei secunde.

(Locul I la Concursul de creaþie literarã „TinereCondeie”, faza judeþeanã)

E târziu în noapte ºi scriu aici pentru mine,poate îi voi arãta ºi lui Petru Popescu, deoarece e„vinovat” de starea mea febrilã. Am lãsat carteape noptierã, deºi o primisem cu dedicaþie la AlbaIulia prin anul... Nu vreau cifre exacte, nu dorescsã servesc nostalgii pe spinarea timpului care

fuge. Vreau sã-mi clarific gândurile. Aºadar n-amcitit-o pânã acum... de teamã. Pentru cã acþiunease suprapunea cu tinereþea mea. Pentru cã urmasã intru în teritorii tabu. Era o promisiune preamare, ca sã mã reped necugetat. Mai apoi, pentrucã scriitorul avea sã coboare de pe statuiaimparþialitãþii pentru o evocare ce ar fi pututsucomba în rigid, „programat”.

Mi-a plãcut mult cartea. Nu mã intereseazãvocile care cautã nod în papurã, care susþin cã e...justificativã. În ce sens? Nu a fost uºoarãdescinderea în „infern”, nici devoalarea culiselorgloriei. Petru Popescu a coborât de pe soclulficþional, crucificându-se în personaj. ªtiu cã sunãpompos ce notez, însã noi, oamenii, prea netemem uneori de cuvinte. Cartea e scrisã dintr-osuflare. Cum a putut regãsi la acea distanþã detimp respiraþia epocii, fluxul veridic ºi emoþional?Autobiografie, vulnerabilitate, umor „fumegos”,aforistic, suspens, portrete în miºcare plauzibilã.Tineri „hormonali”, o viaþã „trãibilã”, gustulruºinii, un „niþeluº de uman”, plus portretulsistemului din interior. Toate firele duc la EL, înRomânia aceea a „ascunziºurilor ºi secretelor”.Suspens pe un butoi cu pulbere. Portrete de zilemari: Stejar ºi „fiica faraonului”. Cartea mi separe un cadou tainic fãcut de scriitor cititorilorsãi fideli.

VIII CC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 21 • 1-15 septembrie 2012

88

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U

Redactor responsabil: DDiinnuu BBããllaann

SSuupplliimmeenntt eeddiittaatt ccuu sspprriijjiinnuull ffiinnaanncciiaarr aallCCoonnssiilliiuulluuii LLooccaall HHuueeddiinn

Alexandru Jurcan

Supleantul

C a l e i d o s c o p

participare la Tabara "Tinere condeie" de laMuncel, jud Iasi, in perioada 3-8 septembrie a.c.,organizata de MECTS.

Realizarea unui grup statuar format din lei, ozeiþã a apei ºi o fântânã artezianã „în culorilecurcubeului”, la iniþiativa Primãriei Huedin, asuscitat opinii diferite în jurul lui, pentru cã eleclipseazã Statuia lui Horea din centrul oraºuluiHuedin în faþa cãreia a fost amplasat. Mai mulþioameni de culturã, precum Nicolae ªteiu, CristianFilip, Elena-Livia Bâlc, sussemnatul, au caracterizatgrupul statuar ca fiind un kitsch, cu argumentepertinente. Reprezentanþii autoritãþilor locale aufost de altã pãrere, dar, în final, leii din grupulstatuar respectiv au fost retraºi.

Sâmbãtã, 12 mai a.c., acþiunea de amploarenumitã Ziua Curãþeniei din cadrul proiectului Let’sdo it, World! Let’s do it, Romania! a fost susþinutãla Huedin prin participarea a 108 persoane, dincare 95 de elevi, majoritatea elevi mici, de ºcoalãgimnazialã, care au luptat eroic (nu exagerez!) cugrãmezi mari de gunoi menajer. Au fost colectaþi700 de saci de 120 l. S-au adunat PET-uri, moloz,alte resturi menajere, dar problema mizeriei dinîmprejurimile oraºului nostru e departe de a fieradicatã.

Zilele Huedinului, organizate de PrimãriaHuedin (primar Mircea Moroºan), s-au desfãºuratîn luna mai a.c. Organizatorul Concursuluiinternaþional de meºteºuguri tradiþionale „Mâini deaur”, ediþia a V-a, a fost Clubul Copiilor dinHuedin (director Gheorghe Sobec) ºi alþi parteneri.Zilele Huedinului au mai cuprins ºi întrecerisportive de cros ºi role. Într-un Parc al Tineretuluifoarte elegant, realizat, ca ºi Casa de Culturã,printr-un program european, s-au desfãºurat maimulte programe artistice, dar ºi o campanieelectoralã, pe alocuri exageratã.

Au mai fost alte articole despre problemele dinjurul deschiderii magazinului Penny în Huedin,despre evenimente ca Festivalul „Eterna Epigramã”de la Bucea, despre vernisajul la Ciucea alexpoziþiei foto documentare „Octavian Goga” (cupiese din arhiva C.N.S.A.S.), organizatã de DanBrudaºcu ºi despre ipoteza morþii poetului prinotrãvire. S-au reflectat activitãþile principalelorinstituþii din oraº: primãrie, poliþie, procuraturã,spitalul orãºenesc, ºcoli.

Platforma Huedin este un spaþiu pentruinformaþie, pentru dialog ºi atitudine civicã, pentruentertainment. Ideea ei este de a se regãsi cât maimulþi oameni, idei, informaþii în acest spaþiu printehnici specifice jurnalismului: documentare,intervievare, observare, opinie. Fiind un spaþiu aldialogului, interviul, ca specie jurnalisticã, estesupralicitat. Trãind într-o epocã a internetului,Platforma Huedin nu va fi strict localã, ci va aveasuficiente deschideri pentru dialog cu alte spaþii,culturi ºi mentalitãþi din þarã ºi strãinãtate.

Miezul vieþii...(urmare din pagina I)

CCoorreessppoonnddeennþþãã SSoorriinn MMããrrccuulleessccuu-TTeeooffiill RRããcchhiiþþeeaannuu

(urmare din pagina II)Buc., 24 nov. 89

Dragã domnule Rãchiþeanu,Îmi cer iertare pentru mult îndelungata tãcere. Nu v-am rãspuns la scrisori pentru cã mult timp

n-am ºtiut ce sã rãspund. La un moment dat însã, prin mai, am avut plãcuta surprizã sã constat cãvolumul dvs. reapãruse în planul pe 1989! Am motive sã cred cã a intervenit D.R. Popescu în sfereleConsiliului Culturii. Dacã-i aºa, bine a fãcut, fiindcã altfel, noi propuneam, ºi domnii de acoloºtergeau... Aºa cã am trecut la definitivarea sumarului ºi în luna iulie – la începutul ei chiar – v-amtrimis cartea la CCES, de unde s-a întors, vizatã, abia ieri. Aºa cred cã vã fac o surprizã de mariproporþii. Voi încerca sã vã trimit cît mai curînd piesele care nu au intrat, deopotrivã din motive despaþiu ºi de oportunitate, dupã cum ºi o copie a sumarului definitiv, sumar la care am ajuns pe bazatuturor textelor trimise de dvs. Oricum, e bine cã este! Acum, cînd vã scriu, sînt acasã, abia am primitscrisoarea dvs. ºi vã rãspund pe loc, neputînd însã a vã furniza mai multe amãnunte, deoarecedosarele sînt la editurã. Orientativ, cred cã volumul va apãrea în primul trimestru 1990. Pînã atunci,vom mai comunica ºi, la timpul potrivit, vã voi trimite ºi corectura. Sã sperãm cã mai existã ºi raze deluminã în marea noastrã tristeþe...

Cu cele mai bune gînduri, din vîrful unui bloc de beton,Sorin Mãrculescu

i Hesiod, volum apãrut în acei ani pe care îl trimisesem lui Sorin Mãrculescu spre a-l lua ca model pentrucoperta volumului meu Poeme înserate, cu rugãmintea de a mi-l restitui.

ii Teofil Rãchiþeanu, Somn de Voevod, Cartea Româneascã, 1980.iii Pe atunci, director al editurii „Cartea Româneascã”.iv Teofil Rãchiþeanu, Planete de melancolie, Dacia, 1986.v Poeme-nserate, care va apare la începutul lui 1990, tot la „Cartea Româneascã”.vi Geo Bogza citise, în manuscris, aceastã carte a mea, îi plãcuse ºi îmi scrisese cã va încerca la conducerea

„Cãrþii Româneºti” sã influenþeze apariþia ei.vii D.R. Popescu, director, pe atunci, al „României literare” ºi preºedinte al U.S.R., îmi cunoscuse, ca ºi

Geo Bogza, cartea aceasta, în manuscris, îi plãcuse ºi dînsului ºi, de aceea, a intervenit la cei în drept,recomandînd apariþia ei.

9 CC L A V I A T U R I • CENACLUL LITERAR DIN HUEDIN • nr. 21 • 1-15 septembrie 2012

99

Black Pantone 253 U

Black Pantone 253 U