APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA … · pului ºi a devenirii omului în istoria...

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XX • NR. 10 (228) • 2017 • 16 PAG. • 2 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

MIªCAREA IDEILOR.Günter Grass 90Semneazã:l Raluca Rãdulescul Ioana Diaconul Savu Popal Roxana Iliel Anca ªerban

Aurelian Zisu - Poeme

Ruggero Cappuccio –Noaptea celor douã tãceri

Constantin Severin - Text and Time 71 (2009)

2 , serie nouã, anul XX, nr. 10 (228), 2017

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

Apare sub egida UniuniiScriitorilor din România

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin DragosteMihai Ghiþulescu

Daniela Micu

REDACTORI ASOCIAÞIDenisa Crãciun

Gheorghe FabianSilviu Gongonea

Luiza MituIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel Coºoveanu

Horia DulvacLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 500 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

9 77 1 45 4 22 9 00 2

NNNNNr.r.r.r.r. 1010101010 ( ( ( ( (228228228228228))))) • 20 • 20 • 20 • 20 • 201717171717

AVANTEXTNicolae MARINESCU: România de

mâine l 2

MIªCAREA IDEILORGünter Grass ’90.Dosar coordonat de Roxana IlieRaluca RÃDULESCU: Günter Grass

90 l 3Ioana DIACONU: Actualitatea gândi-

rii lui Günter Grass l 4Savu POPA: Günter Grass, poetul l 5Roxana ILIE: Günter Grass ºi istoria

societãþii germane a secolului XX l 6Günter GRASS: „Caut subiecte care

sã atingã inima”. Traducere de Anca ªer-ban l 7

BELETRISTICÃAurelian ZISU: Poeme l 9

CRONICA LITERARÃA.G. SECARÃ: Ultra-prometeic l 10

LECTURIMaria DINU: Paradis în destrãmare

postmodernã l 11Ionuþ ORÃSCU: Oglinda neagrã a

modernitãþii l 11

ARTEGeo FABIAN: Craiova Jazz Festival

l 12Minuna MATEIAª: Impresii dintr-o

expoziþie l 12

SERPENTINENicolae COANDE: Pisica din Lavigny

l 13

BELETRISTICÃMihaela ALBU: Poeme l 14George POPESCU: Cronos contra

Cronos: suspensia poeticã a nostalgicu-lui l 14

UNIVERSALIARuggero CAPPUCCIO: Noaptea ce-

lor douã tãceri l 15

IN MEMORIAMPetriºor MILITARU: Irina Mavrodin

volum comemorativ l 16

Concursul Naþional de Poezie„Constantin Nisipeanu”, ediþia a III-a

Concursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” este organizat deEditura Aius ºi se adreseazã celor care nu au publicat pânã acum unvolum de versuri. Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în

trei exemplare semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un plic închisce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele ºi prenumele concurentului,data de naºtere, adresa, numãrul de telefon, activitatea literarã ºi premiile obþinutela alte concursuri literare. Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 decembrie2017, pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, Judeþul Dolj, 200151.Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 15 ianuarie 2018 pe site-ul editurii:www.aius.ro

Din juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” fac parteNicolae Marinescu – directorul Editurii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef alrevistei „Mozaicul” ºi Maria Dinu – câºtigãtoarea celei de-a doua ediþii a acestuiconcurs.

GünterGrass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90

M-am întrebat tot mai des în ul-timii ani dacã imaginea chipu-lui schimonosit al unicei mele

patrii, România, nu e doar reflexul, oare-cum inevitabil, al înaintãrii în vârstã ºi scã-derii fireºti a capacitãþii mele de adaptare.

Însã exodul conaþionalilor mei, fãrã pre-cedent în istoria noastrã de 2000 de ani,atât ca dimensiune, cât ºi ca diversitate acategoriilor sociale implicate, indiferent devârstã, sex, stare materialã ori pregãtireprofesionalã, chiar proiectarea expatrieriica soluþie de viitor (tineri care învaþã pen-tru a putea pleca „afarã”, pãrinþi, unii cubunã situaþie materialã, care le susþinaceastã aspiraþie) mã împiedicã sã acceptideea cã mã confrunt numai cu o percep-þie subiectivã.

ªi atunci, în faþa haosului care stãpâ-neºte astãzi societate româneascã, mi separe fundamental efortul de a rãmâne raþi-onali. ªi asta începe cu o întrebare: de ce?De ce se întâmplã tot ce trãim astãzi? ªi,paradoxal, rãspunsul vine prompt: esteconsecinþa pãcatului originar – nu o revo-luþie furatã stã la fundamentul României deastãzi, fiindcã Revoluþia presupune ºiproiectul de schimbare, deci perspectiva ºicoerenþa unui sistem de valori, ci o loviturãde stat datã dupã un scop ºi reþetã venitede aiurea, generând o stare de anomie,creând premizele schimbãrii, fãrã a se puteasubstitui timpului necesar creãrii unui nousistem axiologic. Mai simplu. Cu oamenivechi nu se putea construi o lume nouã, iaroameni noi nu puteau ieºi în þara veche.

Nebunia care pare sã stãpâneascã aziRomânia nu este decât imaginea chinuri-lor unei naºteri. Sunt spasmele dureroaseale ivirii în luminã a Ceva mai presus deimaginaþia noastrã, a fiecãruia dintre noi,a Ceva care însemnã de fapt Miracolul Vie-þii. Nu existã naºtere fãrã durere ºi nu exis-tã bucurie fãrã suferinþã. De aceea, chipulschimonosit al României mele îmi producedeopotrivã suferinþã, fiindcã nu pot fiindiferent la suferinþa ei, dar îmi lasã ºisperanþa cã, la capãtul acestui sfâºietor tra-valiu, noul chip al României va purta peceteade nobleþe a celor care s-au jertfit pentru caViaþa, Istoria sã-i meargã mai departe.

Ce vreau sã spun este cã bãtãlia pentruRomânia nu se dã acum în cabinetelepoliticienilor ºi ale administraþiei ocupatetemporar de impostori lipsiþi de instrucþie ºieducaþie, aroganþi, egoiºti ºi venali, ci acolounde se munceºte ºi se învaþã cu adevãratde anonimi care înfruntã vitregia ºi vicleniaRãului, care vrea sã ne îndepãrteze de

Româniade mâine

Adevãrul Adevãrat, de Calea cea Dreaptã aînþelegerii, solidaritãþii ºi creaþiei.

Cine nu-ºi ºtie istoria, nu ºtie cine este,nu existã ca Om. Fiindcã iroseºte agoni-seala unui neam întreg, care l-ar înnobila,pentru satisfacþia trecãtoare a unei clipesortitã uitãrii. Sã privim în jur ºi sã învã-þãm de la cei pe care îi cunoaºtem, cât demult, dar sã ne ºtim propriile agoniselidintr-o lungã ºi nobilã strãdanie colectivãa tuturor acelora care au dus fiinþa nea-mului nostru, în luminã, pânã azi.

Mã bucur sã închei aceste reflecþiipersonale susþinându-le cu unul dintrecele mai fortifiante exemple pe care amavut ºansa sã le descopãr în mediul meuintelectual.

Luna aceasta, la Craiova, din iniþiativaprof. univ. dr. Mihaela Albu – care m-aonorat cu un interviu în umãrul precedental Mozaicului – dar ºi pe cheltuiala pro-prie, a vãzut lumina tiparului Nr. 1 al uneiexcepþionale reviste de culturã, Antilethe,(„Revistã pentru rememorarea exiluluiromânesc”), „dedicatã exclusiv recuperã-rii, aducerii acasã a unui tezaur de litera-turã, cunoaºtere ºi meditaþie asupra tim-

pului ºi a devenirii omului în istoria noas-trã recentã, tezaur datorat acelora care autrãit/ trãiesc departe de þarã, mulþi interziºide-a lungul unor decenii întregi. Încercãmo reapropiere de opera celor cãrora, niciacum, la aproape treizeci de ani, nu li seconferã (decât parþial) locul cuvenit încultura românã.” (Mihaela Albu, directorfondator, Argument).

Libertatea, bunul cel mai de preþ do-bândit prin voinþa ºi jertfa celor care n-aufost invitaþi la lovitura de stat, dar au par-ticipat la Revoluþia românã din decembrie1989, este fluviul subteran care hrãneºteenergiile pozitive ºi creative ale celor care,asemenea Mihaelei Albu ºi echipei caresusþine proiectul, sub patronajul spiritualal marelui cãrturar ºi patriot român,Basarab Nicolescu – Director onorific alpublicaþiei, adaugã la temelia viitorului.

Ce nu fac instituþiile Statului, iatã, facacei români care, uneori chiar împotrivaacestor instituþii ce nu ºi-au aflat încãazimutul, îºi pun energiile spirituale ºi/sau fizice, nu de puþine ori modestele lorresurse materiale, pentru ca RomâniaMare, creativã ºi puternicã, sã capeteconturul realitãþii.

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

avante

xt

nnnnn NICOLAE MARINESCU

3, serie nouã, anul XX, nr. 10 (228), 2017

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Dosar coordonatde Roxana Ilie

Anul acesta, pe 16 oc-tombrie, s-au împlinit90 de ani de la naºte-

rea scriitorului german GünterGrass, laureat al Premiului Nobelpentru literaturã în 1999. Primulsãu mare succes ºi faima interna-þionalã au venit odatã cu roma-nul Die Blechtrommel (Toba deTinichea), care trateazã, pe lân-gã subiecte cum ar fi confrunta-rea cu istoria recentã ºi teme so-ciale ºi tema artei ºi a artistului.Ambele teme au însoþit ca un lait-motiv întreaga operã a lui Grass.Scriitorul este cunoscut cititori-lor din România mai ales prin ro-mane cum ar fi „Toba de Tini-chea”, „Anestezie localã” sau„Calcanul”. Mai puþin cunoscu-tã este opera sa ca artist plastic,înclinaþie artisticã ce devine larândul ei temã în proza autorului.Paralel cu opera sa de ficþiune ºicu activitatea sa de grafician ºisculptor, Grass a scris în mod re-gulat Eseuri, discursuri sau scri-sori deschise ºi a dat interviurilegate de interdependenþa întreartã, artist ºi realitatea social po-liticã. Pe de-o parte este vorbade influenþa decisivã a înzestrãriiartistice multiple (Mehrfachbe-gabung, adicã ºi pictor ºi scriitorºi poet) a lui Grass ºi a angaja-mentului civic asupra creaþiei saleliterare, iar pe de altã parte s-aconturat valoarea scrierilor eseis-tice, pe care Grass le-a publicatdeja de la începutul carierei, înraport cu întreaga sa operã.

În anul 1963, Klaus Wagen-bach1 a considerat opera autoru-lui drept neinterpretabilã, fapt ul-terior contrazis de numeroase in-terpretãri de text ºi rezultate alecercetãrii, care însã apeleazã laexplicaþiile autorului sau la decla-raþiile ºi afirmaþiile acestuia dineseuri, cum ar fi, de exemplu, celede poeticã Die Ballerina (Bale-rina) sau Der Inhalt als Wieder-stand (Conþinutul ca rezistenþã).Cercetãtorii determinã poziþia luiGrass în peisajul literar tot pe bazaunor eseuri – unele dintre ele, de-spre problematica artistului, ser-vesc ºi la explicarea angajamen-tului civic ºi politic al lui Grass2 –fapt care subliniazã încã o datãvaloarea operei eseistice în con-textul întregii sale creaþii. Înclina-þiile sale artistice multiple ºi anga-jamentul sãu civic l-au determinatpe artistul ºi cetãþeanul GünterGrass sã-ºi motiveze poziþia con-troversatã, sã dea expresie con-cepþiilor sale asupra lumii ºi arteiºi prin intermediul eseurilor, dis-

nnnnn RALUCA RÃDULESCU

Günter Grass 90cursurilor ºi interviurilor. Pe de oparte, avem de a face cu intenþiaartistului de a oferi o explicaþie aatitudinii sale civice ºi politice, iarpe de altã parte, cu dorinþa artis-tului de a-ºi prezenta publiculuiatelierul sãu de creaþie.

Eseurile pe aceastã din urmãtemã decodificã ºi caracterul plas-tic al imaginilor ºi poezia textelorlui Grass. Astfel, multe dintreeseurile scriitorului constituiepunctul de pornire pentru nume-roase analize ale operei sale. Eseu-rile au apãrut pe parcursul între-gii sale cariere însoþind poeziile,piesele de teatru, romanele ºiopera plasticã a artistului ºi pa-ralel cu activitatea sa politicã, tra-tând în general teme asupra cã-rora era îndreptatã atenþia artis-tului la momentul respectiv. Temaartei este o constantã în eseurilecare se referã la creaþia literarã ºiplasticã a artistului. Autorul îºiexplicã ºi analizeazã aproape în-treaga operã literarã ºi graficã îneseuri. La elaborarea unei imaginide ansamblu se observã cã aten-þia autorului este orientatã cuprecãdere asupra relaþiei de reci-procitate dintre artã ºi artist, pede o parte, ºi realitatea social-politicã, pe de altã parte. Estevorba despre eseuri în care auto-rul îºi exprimã punctul de vedereasupra rolului artei în societateºi în dezvoltarea istoricã a ome-nirii, iar de aici se poate deduceºi concepþia autorului despre re-laþia dintre artã ºi politicã.

Din poziþia sa de scriitor ºi depersonalitate notorie, Grass s-aangajat în anii ‘60 ºi ’70 ºi dinpunct de vedere politic, dar nici-odatã prin intermediul artei sale,ci direct, de exemplu prin discur-suri electorale. Pentru Grass po-litizarea literaturii înseamnã pu-nerea ei în slujba diferitor sco-puri politice, ridicarea în slãvi aconducãtorului ºi mai ales ideo-logizarea ei. Polul opus este re-prezentat de literatura neconfor-mã cu un scop politic, care are caurmare cenzura ºi chiar persecu-tarea autorilor. Singura modalita-te acceptatã de Grass de influen-þã politicã a literaturii este crea-rea unor lumi literare opuse, pa-ralele cu realitatea, care pot aveao influenþã asupra realitãþii. Deaici reiese ºi raportul dintre lite-raturã ºi istorie, deoarece ceea cecunoaºtem despre istorie estetransmis prin cuceriri militare ºidate oficiale, iar literatura com-pleteazã imaginea pe care o avemdespre trecut prin relatarea isto-

riei, poveºtii individului, fãrã carenu se poate obþine o panoramãcompletã a timpului.

Pe autorii unor asemenea ope-re literare, Grass îi numeºte „mar-tori ai timpului” sau „tovarãºi aitimpului”, referindu-se anume laautorii care scriu paralel cu tim-pul ºi opun realitãþii lumi alterna-tive, literare. În viziunea lui Grass,atitudinea acestor scriitori esteuna politicã. Pornind de la imagi-nea despre rolul artistului în so-cietate se contureazã un alt com-plex tematic al eseurilor care sedezvoltã în jurul modelelor litera-re ºi al genului de literaturã carel-a inspirat pe artist, ºi care îºigãseºte abordarea în capitoluldespre modelele literare ale luiGrass. Motivarea pentru careautorul are ca modele operele ºiatitudinea civicã a anumitor scri-itori, dar ºi literatura iluministã,barocã sau lumea basmelor ºi amiturilor este de asemenea pre-zentatã în acest capitol.

Diferitele influenþe pe care le-au avut anumite personalitãþi dinviaþa literarã ºi culturalã asupramai ales a romanelor lui Grass, aºacum apreciazã însuºi scriitorul,duce ºi la raporturile de intertex-tualitate, la care se referã autorulîn anumite eseuri. Cu problema-tica intertextualitãþii, pe care Grasso considerã ca fiind esenþa isto-riei literaturii, autorul s-a confrun-tat deja de la începutul cariereisale, atunci când prietenului sãu,poetului Paul Celan i s-a repro-ºat plagiatul în legãturã cu operalui Iwan Goll. Aºa numita „aface-re Goll” este tratatã în capitolulpurtând acelaºi titlu ºi reprezintã,totodatã, punctul de pornirepentru analizarea intertextualitãþiidin opera lui Grass în baza eseuri-lor. Aici intrã în discuþie de exempluinfluenþa unor autori ca AlfredDöblin, Heinrich Heine, ThomasMann sau Theodor Fontane.

De rolul artei ºi al artistului însocietate este legatã ºi concep-þia lui Grass despre literatura ce-lor douã Germanii, RFG ºi RDG,de care scriitorul leagã ºi concep-tul de „naþiune culturalã”, temãcãreia îi este dedicat alt capitoldin lucrare. O altã faþetã legatãde artã se regãseºte în eseurile ºiinterviurile prin care Grass per-mite cititorilor accesul în atelie-rul sãu de creaþie. Artistul expli-cã influenþa înclinaþiilor sale mul-tiple asupra artelor cãrora li sededicã. În ce fel se materializeazãinfluenþa poeziei ºi a desenuluiîn conceperea romanelor sau cum

scrierea unui roman declanºeazãun impuls grafic se discutã în ul-timul capitol al lucrãrii.

Cercetarea eseurilor sub dife-rite aspecte a dus la mai multeconcluzii. Pe de o parte, afirmaþiafãcutã de Irit Rogof3 conform cã-reia întreagã artã germanã a se-colului XX poate fi consideratãpoliticã atâta vreme cât politicaeste privitã ca element al unei cri-tici sociale de ansamblu, ºi careconstituie punctul de pornirepentru consideraþiile legate deeseul în secolul XX, îºi gãseºteconfirmarea ºi în urma analizãriieseisticii lui Grass prin prismarelaþiei dintre artã ºi politicã. Oaltã concluzie importantã este cãcercetãrii operei lui Grass nu i sepoate pretinde a fi completã de-cât în momentul în care se iau înconsiderare ºi punctele de vede-re exprimate de autor în legãturãcu problematica artei ºi cu rolulartistului în societate exprimatede el în eseuri, iar aceastã con-cluzie este în viziunea mea rele-vantã pentru întreaga cercetareasupra lui Grass. Consider cã nuexagerez cu afirmaþia cã se poateelabora un curs de istoria litera-turii germane numai în baza refe-ririlor fãcute de Grass în eseurilesale la diferite epoci literare, ope-re sau autori ºi a consideraþiilorsale despre contextul literar, is-toric ºi filozofic. În acest contextîºi gãseºte locul ºi opinia luiGrass despre diferitele lecturiposibile ºi despre efectul litera-turii. Pentru cercetarea în Româ-nia a operei lui Paul Celan ar pu-tea fi interesante informaþiile ofe-rite în capitolul Afacerea Goll.

Pe parcursul documentãrii le-gate de opera plasticã a lui Grassa reieºit cã aceste lucrãri suntaproape fãrã excepþie tratate încontextul operei literare a artis-tului. Ar fi utilã atragerea consi-deraþiilor despre opera eseisticãa lui Grass referitoare la procesulde creaþie ºi în analizarea opereiplastice a artistului. Nu pot în-cheia fãrã a mã întoarce la eseulÜber das Sekundäre aus prim-ärer Sicht (Despre secundar prinprisma primarului) în care Grassse prezintã ca angajator al auto-rilor de critici în formã de specta-col mediatic pe care artistul îiconsiderã responsabili de bloca-rea accesului publicului la operaprimarã printr-o interpretare carebanalizeazã ºi trivializeazã prinînscenãri teatrale opera primarã.Lectura multora dintre eseurile luiGrass trezeºte, cu siguranþã, cu-riozitatea de a citi din nou ºi înaltã grilã de lecturã textele litera-re ale autorului.

Note1 Comparã cu: vgl. Stolz, Dieter:

Vom privaten Motivkomplex zumWeltentwurf; Konstanten und En-twicklungen im literarischen Werkvon Günter Grass (1956-1986),Würzburg: Königshausen und Neu-mann: 1994. (De la complexul demotive particulare la conceperea lu-mii: contanþe ºi dezvoltãri în operaliterarã a lui Grass)

2 Cepl-Kaufmann, Gertrude:Günter Grass. Eine Analyse desGesamtwerks unter dem Aspekt vonLiteratur und Politik, Kronberg:Scriptor Verlag, 1975.

3 Rogof, Irit: Kunst als Politik inDeutsche Kunst im 20. Jahrhundert,München: Prestel Verlag, 1995.

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90

Günter Grass90


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

M ult inaþ ionalele .Acest balaur cumulte capete, sau

acest Ianus dãtãtor de multã bã-taie de cap politicienilor în Ro-mânia lui februarie 2017. ªi nunumai, dacã ne amintim cã nu lamult timp dupã evenimentele din’89 s-a afirmat apãsat cã „Nu nevindem þara” ºi ni s-a propus „Unpreºedinte pentru liniºtea dum-neavostrã”. De câtã liniºte amavut de fapt parte, judecã fiecarepentru sine, urmãrile primului slo-gan sunt însã vizibile cu ochiulliber în tranziþia din care, de dra-gul liniºtii, nu mai putem ieºi deaproape trei confortabile ºi ne-obsedante decenii de letargieeconomicã ºi mai ales moralã.

De ceva vreme, se pare însãcã ne-am cam vândut þara, dinmoment ce satele ºi localitãþilemici se depopuleazã cu repeziciu-ne, iar în oraºele mari îºi înalþã cuaroganþã gâturile de sticlã ºi me-tal girafele sediilor marilor corpo-raþii. Reprezentanþii departamen-telor de HR vin la târgurile de jo-buri în haine elegante, „brandui-te” si ele, cum ar spune CãtãlinBotezatu, sufletul clubului „Bam-boo”, recent fãcut cenuºã (sãsperãm cã ancheta nu va scoatela ivealã tarele sistemului balca-nic pentru s-a plãtit cu viaþa întragedia de la „Colectiv”) ºi eta-leazã reþeta succesului în carierãîn faþa tinerilor care abia aºteap-tã sã le urmeze exemplul ºi sã be-neficieze de un salariu motivant,oferind în schimb anduranþã ne-limitatã la efort. Multinaþionalelenu sunt o invenþie româneascã,ci unul din puþinele modele im-portate cu lãcomie din vest care,în ciuda incovenientelor ineren-te sosite la pachet, pun în evi-denþã, sau mai bine zis constrângsã iasã la ivealã, valori pe caretinerii nãscuþi dupã ’89 învaþã sãle aprecieze, pentru cã altfel nupot subzista material într-o socie-tate care absoarbe concepte ca-pitaliste aºa cum poate, hibridi-zându-le pe solul postcomunistdin dotare.

În AND-ul tinerilor de carevorbeam, se pãstreazã, cel puþinaºa vreau sã cred, urme pe calede dispariþie din mentalitatea detristã amintire, cu care, oricât deemancipaþi ºi de deschiºi la nous-ar arãta pãrinþii lor, rãmân to-tuºi impregnaþi. Dincolo de expu-nerea ºi bombardamentul media-tic la care se expun inevitabil ºicare a devenit un modus vi-

nnnnn IOANA DIACONU

actualitatea opereilui Günter Grass

ve(n)di, indiferent dacã lucreazãla o multinationalã sau nu, esteimposibil sã nu ia contact ºi sãnu fie îmbibaþi de sucul globali-zãrii în care trãim, în fond, cu to-þii. Acest fenomen social devenitdin ce în ce mai acut în ultimuldeceniu, cel puþin, aduce cu sineo serie de efecte, printre care,dacã privim jumãtatea plinã a pa-harului, o imensã ºi fãrã prece-dent deschidere cãtre alteritateaetnicã în primul rând. Corporatis-tul are colegi din toatã lumea, cucare trebuie sã colaboreze la lo-cul de muncã, fiind silit sã îºi în-vingã, fie ºi de convenienþã, pre-judecãþile rasiale ºi confesionaleperfect explicabile ºi justificabileantropologic. S-a ajuns chiar, dinconsiderente de corectitudinepoliticã, la un asemenea grad detoleranþã, de multe ori artificialã,care a dat naºtere la reacþii ade-sea extreme, dornice sã echilibre-ze balanþa, dar care nu au fãcutdecât sã revitalizeze cliºee ºi ati-tudini xenofobe ºi mai periculoa-se decât precedentele.

Însuºi preºedintele StatelorUnite a dat naºtere chiar din tim-pul campaniei electorale unorcontroverse pe care o alimentea-zã în continuare în discursurilesale. A devenit un tic verbal descitat sintagma „Nobody knowsbetter than me…”, urmatã de con-sideraþii, mai degrabã axiome, le-gate de felul în care America tre-buie sã redevinã ceea ce a fost,în primul rând prin stoparea imi-graþiei ilegale. Când vine vorbadespre refugiaþi, Donald Trumpse grãbeºte sã îi asocieze cu te-roriºtii, motivând cã „It’s not fearand terror, it’s reality.(…) Wecan’t let people come into ourcountry and break our borders.”

La polul opus se situeazã oluare de poziþie a scriitorului ger-man Günter Grass, laureat cu pre-miul Nobel pentru opera sa în caredemascã ororile naþionalsocialis-mului. Dealtfel, cercetãri de ulti-mã orã supun celebrul roman DieBlechtrommel (Toba de tinichea)unei hermeneutici a intercultura-litãþii, acordând un interes deo-sebit modului de interacþiune aletniilor implicate în ficþionaliza-rea unei epoci încã prezente înmentalul colectiv al poporuluigerman cu tot cu cicatricile ei. Seafirmã, de asemenea, în studiileculturale germanofone recente,cã fenomenul interculturalitãþii ºial migraþiei nu reprezintã o nou-tate, dimpotrivã, este un caz denormalitate, ºi a existat din celemai vechi timpuri ºi a fost imorta-lizat în texte istorice ºi literare, celpuþin, dacã ne gândim de pildã laexodul poporului evreu ºi cãuta-rea tãrâmului fãgãduinþei. Reve-nind la Günter Grass: angajamen-tul sãu politic ºi social este bine-cunoscut. Raportat la realitãþileromâneºti, se cuvine sã menþio-nãm aici sprijunul pe care acestal-a acordat scriitorului germannãscut la Râºnov Hans Bergel,pentru a pãrãsi þara în care fuse-se persecutat ºi încarcerat de câ-teva ori, alãturi de intelectualiromâni de prim rang, în timpulregimului communist. Hans Ber-gel a emigrat din motive politice

la sfârºitul anilor ‘60 în þara strã-moºilor sãi imigranþi, colonizaþide regele Geza în secolul 12 peteritoriul Transilvaniei.

Cu o altã formã de migraþie s-aconfruntat Germania începând cujumãtatea anii ’50, când relansa-rea economicã a cerut forþã demuncã din afara graniþelor. ªiatunci, ca ºi acum, cea mai nume-roasã minoritate era formatã dinpopulaþie turcã. Odatã cu con-flictele armate din Orientul Apro-piat ºi Africa, se vorbeºte de lasfârºitul anului 2013 la nivelulîntregii Europe de o crizã a refu-giaþilor, a cãror cifrã este compa-rabilã cu cea a fugarilor de dupãcel de a Doilea Rãzboi Mondial.Germania, ca locomotivã econo-micã, este una dintre cele mai râv-nite destinaþii. La o întrunire aClubului PEN din noiembrie 2014,preºedintele de onoare GünterGrass a stârnit atenþia preseiprintr-o declaraþie care continuade fapt critica însuºitã de literaþiinumitei asociaþii la adresa uneipolitici xenofobe a cancelaruluiMerkel. Cât de neprietenoase faþãde imigranþi au fost mãsurile lua-te de guvernul german, s-a do-vedit de atunci ºi pânã acum. Cepropune Grass ca posibilã solu-þie in extremis (sic!) de rezolvarea crizei este o „gãzduire cu forþa”a refugiaþilor în casele germani-lor, aºa cum, spune domnia sa, afost cazul dupa cel de al DoileaRãzboi Mondial. Fãrã cele 14 mi-lioane de germani din est ºi aºanumiþii „Gastarbeiter”, Germanianu ar fi reuºit sã se punã pe pi-cioare ºi sã devinã ceea ce esteastãzi. Opinia a fost comentatãîn presa germanã nu de puþineori dur ºi ironic.

Ecouri mult mai dure a trezitînsã o poezie a lui Grass apãrutãpe data de 4 aprilie concomitentîn Süddeutsche Zeitung, La Re-pubblica ºi El País. Poezia poar-tã titlul Was gesagt werden muss(Ceea ce trebuie spus) ºi a stâr-nit un adevãrat val de proteste înrândul opiniei publice. Grass afost acuzat nu de naivitate, lipsãde realism ori solidaritate idealis-tã, ci direct de antisemitism. Co-mentatã în cel mai recent numãral Zeitschrift für interkulturelleGermanistik (Revista pentrugermanisticã interculturalã),poezia este pusã în relaþie cu unalt text controversat, discursul luiMartin Walser de la decernareaPremiului pentru Pace al Pieþeigermane de Carte, astfel încât celedouã luãri de poziþie sunt demas-cate ca lezând unul dintre cele mairezistente tabu-uri ale metaluluicolectiv german: antisemitismul.

Nu comentarea referatuluiºtiinþific mai sus amintit face ob-iectul prezentului articol, ci rapor-tarea unei problematici extrem deactuale la realitãþile româneºti ºipan-europene. Am pornit de lacâteva consideraþii legate deevoluþia fireascã a societãþii ro-mâneºti, care, eliberatã de subjugul comunist, s-a deschis cã-tre multiculturalism ºi intercultu-ralitate, ba chiar spre transgresa-rea graniþelor naþionale, etnice,confesionale, ceea ce a contribuitsemnificativ la dezvoltarea unei

coeziuni de grup ºi existenþa uneisocietãþi civile active. Glosând pemarginea textului lui Günter Grassºi a intervenþiei sale de la clubulPEN, se pune întrebarea dacã ati-tudini ultra-tolerante, care îºi do-resc sincer sã contrabalansezeexcese naþionaliste ºi populistede atoateºtiutori, nu se transfor-mã cumva în bumerang.

Poezia lui Grass începe ca undenunþ. Este cunoscutã presu-punerea cã poporul iranian ar fiimplicat în construirea unei bom-be atomice, ºi atunci de ce sã nufie fãcut cunoscut ºi numele alteiþãri aflate în aceeaºi situaþie, nu-mai pentru cã s-ar încãlca untabu? Este vorba despre Israel,iar autorul considerã cã a þine subtãcere acest lucru ar fi o minciu-nã ce ar apãsa greu pe conºtiin-þã. Acele „incomparabile “ „cri-me ancestrale proprii”, „ureige-ne Verbrechen”, genocidul evrei-lor, nu se vor reduplica, în cazulîn care nu se ia atitudine împotri-va presupusului potential nu-clear al Israelului, care, dacã acti-vat, ar putea cauza un alt geno-cid, poate la scarã planetarã?Puterea nuclearã numitã ar puneîn pericol, atenþioneazã Grass,pacea ºi aºa fragilã a lumii. Or,ocultarea acestui lucru ar trans-forma, continuã autorul, poporulgerman în coautorul unei crimeºi recapitula experienþa unei vine.Poezia este de fapt un apel lainstanþele internaþionale de a de-lega o comisie de control a po-tenþialului atomar al celor douãstate, Iran ºi Israel, care momen-tan nu este asigurat. Grass vedeîn aceastã mãsurã o cale de trans-parentizare ºi detensionare ºi arelaþiilor dintre israelieni ºi pales-tinieni, ºi, prin extensie, o rezolva-re a conflictelor regionale care nemarcheazã ºi ne privesc pe toþi.

Este poezia lui Grass într-ade-vãr antisemitã, reprezintã ea oinstigare împotriva spaþiului arabºi a Israelului, reînviind traumaholocaustului ºi teza vinei colec-tive care a umplut biblioteci de

literaturã germanã dupã cel de alDoilea Rãzboi Mondial ºi de carese tem încã ºi elevii clasei întâi?Este cazul sã fim mereu corecþipolitic, sau a venit timpul sã lã-sãm sã intervinã ºi o deontolo-gie a bunului simþ, o eticã simplãa unui umanism epurat de elitism,false pretenþii ºi aroganþã intelec-tualã sau ignoranþã politicã?

Aºadar, trãim împreunã peTerra, dar se impune trasarea delimite propriilor drepturi ºi liber-tãþi. Teama de a nu leza orgolii ºitabu-uri se poate transforma înoportunism ºi laºitate ºi conducela recapitularea unor erori funda-mentale în istoria omenirii, regre-tabile ºi ireparabile. Este firesc sãaperi graniþele propriei identitãþi,dar la fel de firesc este sã puipunctul pe „i” atunci când con-staþi cã sistemul unei utopii paci-fiste universal de tip multicultura-list melting pot nu funcþioneazãîn totalitate ºi necesitã ajustãri.

Limbajul lumii în care trãim estedeosebit de felurit ºi apelul lansatde multã vreme la relativismcultural în loc de etnocentrismeste mai mult decât binevenit. Esteºi va fi mereu momentul pentrurevizuiri ale propriei identitãþi, cutabu-urile ºi cliºeele ei, înainte de aarunca primul piatra, sau,dimpotrivã, a poza într-o pãguboa-sã toleranþã, doar pentru a fi „zen”.

Închei cu un text ºi mai vechi,din 1911, al scriitorului expresio-nist german de origine evreiascãAlbert Ehrenstein, Ansichten ei-nes Extraterritorialen (Pãreriale unui extrateritorial), care seterminã astfel: „ªi oamenii suntconstruiþi urmând aceleaºi legi alepântecului, cunoscând bineface-rile ingerãrilor complementare(…) Eu cel puþin nu mãnânc nici-odatã un socialdemocrat fãrã sãgust imediat dupã aceea un îm-pãrat, arienii nu se duc pe gâtdecât cu semiþi, dupã americaninegrii au o aromã deosebitã (…)”.Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rSã ne imaginãm cã tocmaiam urmãrit celebrul do-cumentar, numit Hu-

man. În acest film, ni se prezintãcirca 2000 de interviuri, luate unorpersoane din 60 de þãri, pe diferi-te teme, cum ar fi fericirea, mun-ca, dragostea, pasiunea. Naraþi-une amestecatã cu imagine, con-fesiune îmbinatã cu isteria mas-catã a feþelor, care se perindã alertprin faþa camerei. Memorie socia-lã, act de existenþã marcat de cã-utarea libertãþii personale sau degrup. Culori ale pielii, discursuriproprii, fragmentate sau unifica-te. Sub o astfel de lentilã, se poa-te citi ºi poezia lui G. Grass. La felca ºi Bertolt Brecht, un alt autorcare a excelat în mai multe genuri,G. Grass vine cu zone lirice abso-lut complexe, conturate prin dis-cursuri scurte, lapidare, mici sce-narii bine construite ale realitãþiisociale sau personale. Ele suntelaborate cu acelaºi ton al omu-lui trecut prin experienþa vieþii ºia scrisului asumat, constant.

Lirica acestui important scrii-tor german, cunoscut în primulrând ca prozator, însumeazã câ-teva caracteristici complexe, careo încadreazã în general în peisa-jul liricii germane, dar, totdatã oºi diferenþiazã prin stilul original,ºocant, bulversant pentru uniicititori europeni, neobiºnuiþi poa-te cu un climat social, politic, ap-rþinãtor prin excelenþã spaþiuluisaxon. Ca ºi în romanele sale,unde critica socialã se îmbinã cuo viziune a lumii încãrcatã de gro-tesc sau arhetipal, G. Grass reu-ºeºte sã imprime ºi liricii sale, lascarã redusã, lipsind, sigur, firulnarativ, cam aceleaºi caracteris-tici: ironia, autoironia, pastiºa,expresia tranzitivã, uneori ºocan-tã, radiografia socialului, dar ºiasumarea unui ton grav, serios,îmbinat apoi, cu un ton asumatautoritar, vaticinar, de angajarecivicã, politicã.

Aceste caracteristici, în mare,le-am mai întâlnit ºi la alþi poeþide limbã germanã, cum ar fi G.Benn, Ingeborg Bachmann, pealocuri, la Paul Celan, exclusiv la

nnnnn SAVU POPA

Günter Grass, poetulHerta Müller sau Oskar Pastior,care a trãit la Sibiu.

Günter Grass a publicat primulsãu volum de versuri în anul1956, intitulat, Die Vorzüge derWindhühner, în traducere româ-neascã, însemnând Avantajelegãinilor-giruetã, un titlu careanunþa încã de pe atunci, predi-lecþia poetului pentru ludismullexical, ideatic, pentru asociaþiilespontane de idei. Acest volum afost urmat de încã unsprezecevolume de poezie, GesammelteGedichte, 1971, Letzte Tänze,2003, Lyrische Beute, 2004, Dum-mer August., 2007 , Was gesagtwerden muss, 2012, EuropasSchande, 2012.

Voi analiza, în eseul de faþã,câteva texte aparþinând lui Grass,evidenþiind, pe de o parte, stilulsãu propriu, marcat de ironie,autoironie, tranzitivitate, umorrece, calculat, iar pe de altã parte,voi scoate în evidenþã, analizapoliticã, socialã,care reiese dinunele texte, realizatã într-un modcritic, detaºat, folosind tehnicaunui film documentar, adusã lanivel de text.

Predilecþia pentru spontanei-tate, pentru discursul scurt, al-cãtuit preponderent din imaginidinamice, toate acestea se regã-sesc într-un astfel de text, tip ca-tren: „Încet a rãsãrit mingea pecer./ Acum s-a vãzut cã tribunaera ocupatã./ Singur stãtea poe-tul în poartã,/ dar arbitrul fluierã:offside”. Se regãseºte aici ºi unuºor iz melancolic, fiind sugeratãînsãºi condiþia poetului care sesitueazã în offiside, în contratimpfaþã de lume, de societate. Privi-rea calculatã, degajând echilibru,nu lasã sã transparã, în astfel detexte, neapãrat tristeþea.

În alte texte se observã ºi ten-dinþa de a construi o dimensiuneconfesivã, evocând un univers

domestic simplu, însã plin desemnificaþii în acelaºi timp: Apoivoi fierbe linte pentru fiii mei./Tatãl, el poate asta./ Apoi vor tre-ce la fapte;/ ºi fiecare va fi Esau/care îºi iubeºte tatãl ºi bucãtãriatatãlui.(Prima naºtere). Relaþiapaternã este descrisã documen-tar, o anumitã stare transpare sub-til din aceste rânduri, semnifica-þia poate fi negociatã, în funcþiede cititor.

La acest poet, dupã cum am maiafirmat, nu lipseºte jocul lingvis-tic, fiind unul dinamic, mustind deimagini abstracte, pânã acolo în-cât devine fragilã graniþa dintrecoerenþã ºi incoerenþã: „Pianul îngrãdina zoologicã./ Iute, adu ze-bra în camera cea bunã./ Fiiprietenos cu ea,/ e din Bechstein./Mãnâncã note/ ºi dulcile noastreurechi”. Un astfel de text ludic,parodic, aminteºte ºi de universulurmuzian, prin tensiunea provo-catã cititorului, univers subor-donat regulilor sau situaþiilor prinexcelenþã, absurde. Henri Bergsonspunea undeva cã de fapt, râsuladevãrat, sãnãtos se întoarceasupra omului însuºi, în sensul încare râdem pentru noi, pentru cul-tivarea stãrii noastre de bine. Încazul acestei poezii, lectura lor neprovoacã destindere, tocmaidatoritã jovialitãþii cu care suntconstruite aceste imagini, coe-renþei lor ºi mai ales umorului franc,dezgheþat, sãnãtos.

Atmosfera de fermã a animale-lor parodiatã, pastiºatã, apare ºiîn textul Decadenþã, construit totcu un umor puternic, un iz defabulã mascatã, un ludism jovial,aparte: „Deºi ouãle proaspeteconþin aspirinã,/ cocoºii au dureride cap,/ dar totuºi calcã gãinile;/ce nervoºi ies puii de primãvarã”.

Disoluþia familiei, lipsa comu-nicãrii, alienarea, anxietatea, ima-ginile macabre, tensiunea unui

imaginar coºmaresc, sunt uneoriconstante ale scrierilor lui G.Grass, la scarã redusã, desigur,întâlnite în textul Familial, unadintre cele mai bune poezii alesale. Tonul alert, discursul con-cis, concentrarea imaginilor dupãetapele unui microscenariu cap-tivant, dar ºi ironia uºor recog-noscibilã, sunt ingredientele unuitext de forþã: „În muzeul nostru îlvizitãm în fiecare duminicã,/ s -adeschis o nouã secþie./ Copiiinoºtri avortaþi, embrioni palizi ºiserioºi,/ stau acolo în borcaneobiºnuite/ ºi îºi fac griji pentruviitorul pãrinþilor.”

Latura eroticã se contureazã, înpoezia acestui scriitor, cu ajutorulaceluiaºi limbaj tranzitiv, pe alocuriabstract, predominând imaginiredate parcã, prin intermediul unuiaparat de filmat vechi nemþesc. ªiaici, ironia are un rol important,totuºi, tonul nu este lipsit de oanumitã tristeþe obiectivã, la ideeacã iubita, vãzutã ca o zeiþã Diana,dinamicã, netulburatã, îi vedepoetului sufletul ca pe un obiect,atât ºi nimic mai mult: „Când m-animerit/ obiectul ei mi-a nimeritsufletul/ care pentru ea e ca unobiect”. (Diana sau obiectele).


Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90

Pe de altã parte, întâlnim tonulunuia care trebuie sã spunã lucru-rilor pe nume, în mod asumat, clar.Tonul celui care urmãreºte cuatenþie ce se întâmplã în lume. Acelui care foloseºte poezia ca pemodul de a trage semnalul de alar-mã, de a avertiza asupra unor pe-ricole de naturã socialã, politicãsau chiar geopoliticã.

Este ºi cazul poeziei Ceea cetrebuie spus. Un text al cãrui lim-baj, simplu, însã apãsat, ca mesaj,se apropie de virulenþa unei per-soane care ºtie multe, dar trebuiesã le spunã aºa cum crede el cãvor face bine acele informaþii. Tã-cerea nu e un rãspuns, tãcereamieilor, blândã, însã laºã: „De cetac, de ce ascund de prea mult timp/ceea ce este evident ºi a fost/exersat în simulãri la capãtul cãrorasuntem,/ ca supravieþuitori, celmult o notã de subsol”. Ideea aces-tui text este aceea cã Germania afãcut niºte afaceri cu statul Israel,afaceri care ar putea periclita soar-ta poprului german ºi nu numai,ajungându-se la un viitor nesigur,marcat de declanºarea unei noibombe atomice: „De ce spun abiaacum,/ îmbãtrânit, cu ultima cer-nealã:/ puterea atomicã Israelpune-n pericol/pacea mondialãoricum atât de ºubredã?”

Soluþia stã în cooperare, în în-þelegerea mutualã dintre cele douãstate. Textul are un ritm alert, eloferã soluþii, în acelaºi timp de-scrie cauze: „de asemenea sper cãmulþi se vor elibera de tãcere.”

Vocea lui Grass e una de deta-ºare, de scârbã la adresa uneipolitici vestice ºubrede, însã ata-ºamentul faþã de propria þarã în-vinge pânã la urmã orice scrupul.Încrederea în propriile forþe, înviitor, poate fi o soluþie? Iatã oîntrebare care planeazã asupraîntregului text.

În acest eseu, am încercat înmare sã conturez, în urma lecturiia câtorva poezii scrise de G.Grass ºi traduse în limba românãde poetul Dan Dãnilã, unele as-pecte ale acestei opere poetice,bine închegate ºi de referinþã înpeisajul liric saxon. În primul rând,ironia, parodierea, detaºarea în-cercarea de a crea imagini tranzi-tive, nelipsite de acea dimensiu-ne reflexivã, concentrarea imagi-nilor poetice în mici nuclee nara-tive, care formeazã o întâmplare,un episod singular din viaþa co-tidianã. Apoi, în al doilea rând,aplecarea spre zona socialului, apoliticului, prin adoptarea unuiton acuzator, realist pânã la ex-trem, asumând rolul fãþis al unuipoet vaticinar, cãruia nu îi lipseº-te o însemnatã dozã de înþelep-ciune. Aceste douã coordonatesusþin lirica lui Gunter Grass ºi îiconferã statutul aparte, original,în poezia germanã.


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

Nevoit sã îºi pãrãseas-cã oraºul în care s-anãscut ºi a petrecut o

parte a copilãriei, nãluca Danzig-ului natal (astãzi Gdansk) îi vaapãsa sufletul pe parcursul între-gii sale existenþe precum o patãce nu se mai lasã îndepãrtatã. Sim-þind nevoia de eliberare, de vin-decare, de mântuire prin interme-diul scrisului, Günter Grass cre-ioneazã spaþii ºi simþãminte cetulburã ºi lasã urme adânci, unechilibru de acum încolo fragil caurmare a parcurgerii operelorsale. Privilegiat prin permitereapãstrãrii limbii sale native, germa-na, autorul dezvoltã în volumulMein Jahrhundert (Secolul meu)un limbaj al spaþiului terþ, un spa-þiu aflat la confluenþa dintre teri-toriul pãrãsit ºi teritoriul dobân-dit. Renunþând la meleagurile pecare s-a nãscut, Grass îºi cautãcu înfrigurare un subsitut în nouaculturã, în noul mediu lingvistic,în noul „acasã” pe care nu îl sim-te ca atare, care sã îi îndulceascãºi sã îi domoleascã dorul. Nu în-tâmplãtor nu poate prinde rãdã-cini în niciuna dintre reºedinþeletemporare ulterioare plecãrii saledin Danzig.

Criticând ºi plasându-se împo-triva naþionalismului, GünterGrass atrage atenþia populaþieiasupra ignoranþei acesteia cu pri-vire la implicaþiile utilizãrii ºi atri-buirii acestui termen. Ironizândacest concept ºi luând în derâ-dere tiparele prestabilite absur-de ale societãþii contemporane ºia celei din toate timpurile, precumºi modul de a raþiona închistat,ghidat ºi limitat al acesteia, refu-zul indivizilor de a îndrãzni sãpãtrundã dincolo de aceasta,sunt elemente ce se regãsesc petot parcursul acestui volum: „caîn Africa de sud-vest, unde oa-menii noºtri au fãcut ordine cuhotentoþii ãia...” [p. 19], «gândi-rea dogmaticã, „izolaþionistã”, ti-picã englezilor» [p. 24].

În cele o sutã de povestiri cu-prinse în acest volum, fiecare din-tre acestea corespunzându-i unuian din secolul XX, Grass recon-stituie portretul unui secol ce areprezentat un punct de cotiturãºi o ardere permanentã, de tensi-une ce mocneºte în substrat, derealizare a unor paºi importanþiîn istoria omenirii, secolul sãu fi-ind, de fapt, secolul nostru, altuturor. Identificarea unei ciclici-tãþi a cursului evenimentelor, arepetabilitãþii istoriei în ciuda efor-turilor superficiale ºi extrinseci de

nnnnn ROXANA ILIE

Günter Grass ºi istoria societãþiigermane a secolului XX

evitare a acestui lucru, precum ºiaducerea în prim-plan a bucurieiprovocate de lucrurile mãrunteale vieþii rãzbat din fiecare rândal volumului de mai sus.

Rãzboiul, acel uragan ce amãturat vieþile a milioane de oa-meni ºi le-a dezghiocat pe celeale supravieþuitorilor, a scurmatde douã ori pânã acum în mâlulistoriei. Pacea este un conceptprezent doar cu numele, cãci ab-senþa ei vãditã conduce la revol-ta oamenilor, la lipsa lor de mul-þumire cu firimiturile ce le suntoferite, la constatarea nerecu-noºtinþei clasei politice conducã-torare pentru jertfa depusã, pen-tru loialitatea arãtã þãrii ºi culturiilor: „Oricum, ce înseamnã pacea?Pentru cei ca noi, rãzboiul n-o sãse sfârºeascã nicicând.” [p. 147],„Despre ce pace vorbesc ãºtia?Chiar ºi-acum se-mpuºcã între eica idioþii.” [p. 64]. Revolta nu re-prezintã altceva decât înlãturareaunei clase conducãtoare ºi înlo-cuirea ei cu o alta ce va avea ace-eaºi soartã. Greºeala societãþiicontemporane ºi a societãþilortrecute este cea recunoscutã decãtre Günter Grass, de care niciel nu se poate dezice: „Dar noinu ne gândeam la viitor, ci la vre-murile trecute.” [p.52]. Nedepã-ºirea vetustului, a trecutului, îm-piedicã progresul, favorizeazã unmod de gândire demodat, con-servator, incapabil de a face sal-tul în contemporaneitate. Rãzbo-iul te dezumanizeazã, îþi tragemãruntaiele afarã peste cadavre-le din tranºee, peste craniile lus-truite de ploaie sau devorate deanimale, peste foamea soldatuluice nu mai deosebeºte carnea,peste zgomotul obuzului ce îºisparge timpanele ºi îþi arde plã-mânii; rãzboiul îþi prinde muce-gaiul de interior, te putrezeºte în-lãuntru ºi capeþi iz de pericol. Îþispui cã nu, nu vei lua bocanciiunui mort, dar frigul te aduce îngenunchi ºi te face sã cedezi, tâ-rându-te cu ultimele forþe, cumâinile bocnã cãtre masa de car-ne înþepenitã. ªi dacã nu te omoa-

rã rãzboiul, te omoarã gripa, cãcis-au înregistrat peste 20 de mili-oane de morþi în acea vreme dincauza gripei. Lipsa unui braþ, aunui picior, absenþa unui ochipãlesc în comparaþie cu neputin-þa readaptãrii la o lume pe carerãzboiul a mutilat-o, a sãrãcit-o ºia deposedat-o de toate avuþiilesale.

Reconstruirea se va face în-gropând suferinþa lor, ascunzândororile rãzboiului, construind pemaldãrele de gunoaie: „colosulcare ocupa acum fostul maidande gunoi” [p. 47]. Sunt evocatebãtãlii celebre, precum cea de laVerdun ºi cea de la Somme, cuajutorul a doi scriitori cunoscuþipentru însemnãrile de pe front, ºianume, Erich Maria Remarqueprin „Nimic nou pe frontul devest” ºi Ernst Junger cu „Prinfurtuni de oþel”, dar ºi persoaneemblematice pentru cele douãrãzboaie mondiale, cum ar fi Man-fred von Richthofen, poreclit „ba-ronul roºu”.

Anii treizeci nu aduc perspec-tive mai bune, cãci Hitler, vãzutiniþial ca un salvator, adorat desusþinãtorii sãi, care, în virtuteaveneraþiei pe care i-o aratã, suntdispuºi sã facã orice pentru a-ºidovedi loialitatea ºi adoraþia, de-vine curând o persona non-gra-ta, ce prevesteºte vremuri grele,de satisfacere a unei ambiþii ne-mãsurate ºi a unei sete de puterepericuloase, ale cãror consecin-þe se vor abate inevitabil asupratuturor, al acelui „noi” colectiv lacare îndemna doctrina nazistã:«Ce tot vorbiþi, tovarãºi? În mo-mentele acelea, nu mai exista un„eu”, ci doar un „noi” colectivcare trecea pe acolo mãrºãluind,cu braþele ridicate, salutând în stilgerman. Ne amintim cu toþii deochii aceia...» [p. 102]. Convie-þuirea mai multor doctrine nu sedovedeºte a fi un lucru tocmaiuºor de realizat, aducând lipsã deînþelegere în cadrul microcosmo-sului familial, certurile iscate în-tre bãiatul cel mare, adept al so-cial-democraþilor, cel mijlociu,

susþinãtor al comuniºtilor ºi me-zin, simpatizant al naziºtilor fã-când parte din cotidian ºi ilus-trând, de fapt, situaþia macrocos-mosului politic. Günter Grass, elînsuºi înrolat în Hitler Jugenddupã plecarea forþatã de la Dan-zig, descrie cu o acurateþe formi-dabilã naivitatea tinerilor ce cre-deau în contribuþia lor beneficãla bunãstarea Reich-ului: „Dacãi-ai cucerit pe tineri, ai cucerit oarmatã întreagã!” [p. 31].

Perioada interbelicã ºi ceapostbelicã au reprezentat momen-te de cotiturã ºi de mari lipsuri învieþile oamenilor, o prelungire aluptei cu moartea, cãci la pândãstãtea foamea, un duºman ce fã-cea, poate, la fel de multe victimeprecum inamicii ºi gloanþele aces-tora pe câmpul de luptã. Cozileordonate, respectul oamenilorfaþã de semenii lor, însã, nu poa-te fi înlãturat nici mãcar pentru obucatã de pâine. Existenþa bol-nãvicioasã a celor schilodiþi înurma rãzboiului, dar ºi a celor rã-maºi acasã, în aºteptarea lor, esteîngreunatã de preþurile ridicateale produselor alimentare, de ca-litatea proastã a acestora, de greu-tatea procurãrii mijloacelor nece-sare supravieþuirii cotidiene, deapariþia inevitabilã a hoþilor caresmulgeau puþinul avut, a escro-cilor ºi a parveniþilor fãrã scru-pule, ce ofereau produse nocive,ce conþineau compuºi dãunãtoriîn schimbul unor sume astrono-mice ori servicii inacceptabile:«când îi auzi pe hoþii ãºtia care-þicer ºi luna de pe cer pentru o pas-tã lipicioasã pe care o numesc“sos”» [p. 64], «nu se mai gãseaunici cartofi, doar napi cu gust de“sârmã pentru legat baloturi defân”» [p. 65]. Fasolea, lintea, na-pii ºi conservele reprezentaumâncarea sãracã de dupã rãzboi;lipsa banilor, traiul modest, ºoma-jul, oamenii care nu se mai întorcdin rãzboi ori se întorc schilodiþi,totul subtil îmbrãcat într-un finînveliº politic, ce pãrunde în fie-care cotlon al societãþii ºi al vieþiide zi cu zi fac din acest volum o


Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90

oglindã a ceea ce omenirea în-cearcã din rãsputeri sã anihileze,sã taie orice legãturã cu trecutul.

Referirile la evenimente realepetrecute de-a lungul secoluluiprecedent, cum ar fi perioadaGermaniei imperiale, conduse deWilhelm al II-lea, ce a fost obli-gat, asemenea regelui Mihai I în1947, sã abdice ºi sã plece forþatîn exil, în Olanda, luxul ºi opulen-þa claselor conducãtoare în con-trast cu traiul modest al celorlal-te straturi ale societãþii, submari-nele germane care scufundauvasele cu provizii ale Marii Brita-nii din al Doilea Rãzboi Mondial,„Noaptea cuþitelor lungi”, „Noap-tea de cristal”, numitã astfel dinpricina mulþimii vaselor de cristalsparte în noaptea asasinãrii evrei-lor, producerea masivã de loco-motive, lansarea dirijabilului Zep-pelin ºi aducerea acestuia dea-supra New York-ului, JocurileOlimpice care au avut loc la Ber-lin în 1936, istoria produceriiBroscuþei, producþia ºi legendatunului Howitzer de 42 cm numit„Dicke Bertha” („Bertha Grãsa-na”) etc. se regãsesc pe parcur-sul întregului volum, aducându-lcât mai aproape de realitate.

Revolta Ghetoului Varºovia,cea mai mare revoltã a evreilor dintimpul Holocaustului, aºa cumeste numitã de cãtre GünterGrass, ne aminteºte de gestul Ire-nei Sendler, care, riscându-ºi via-þa ºi pe cea a familiei sale, a sal-vat mii de copii din ghetou, de-venind, astfel, o eroinã.

Günter Grass reuºeºte sã în-cropeascã un rezumat de un rea-lism dur al istoriei societãþii ger-mane a secolului trecut, care poa-te fi, în definitiv, istoria oricãreisocietãþi a secolului XX, realizatde cãtre un narator anonim încazul fiecãrei povestiri înglobateîn acest volum, uneori, chiar decãtre un personaj feminin, arun-cã în vârtejul rememorãrii colec-tive tribulaþiile unui secol delocuºor de înfruntat, care a privitpermament spre trecut ºi preapuþin spre viitor.


miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r

De ce mai e nevoie deteatru? În VinereaMare a lui 2015 ºi-au

dat întâlnire Günter Grass ºi regi-zorul Luk Perceval, pentru a stade vorbã cu un redactator de laziarul Die Zeit despre punerea înscenã a Tobei de tinichea de cãtreLuk Perceval ºi despre dramatur-gia de azi. Acesta este ultimul inter-viu pe care l-a dat Günter Grass.

2015, Vinerea Mare – o zi delucru obiºnuitã pentru GünterGrass care a fost educat în spiritcatolic, dar care cândva s-a înde-pãrtat de credinþã. Pentru ora15.00 ne pofteºte la el acasã laBehlendorf pentru interviu. Pri-lejul: cu 6 zile în urmã avuseseloc la teatrul Thalia din Hamburgpremiera unei adaptãri a romanu-lui Toba de tinichea pusã în sce-nã de regizorul belgian Luk Per-ceval. Grass stãtuse în primulrând, mai târziu se bucurase pescenã vizibil miºcat de aplauzelepublicului. Acum doreºte la invi-taþia ziarului Die Zeit sã discuteîmpreunã cu Perceval, care aadaptat deja pentru teatru roma-nul Nimic nou pe frontul de vestal lui Remarque ºi romanul ªiacum ce facem micuþule al luiFallada, despre faptul dacã loculromanelor este pe scenã, desprece li se întâmplã acolo ºi cum apre-cieazã el situaþia teatrului con-temporan. Douã ore stãm de vor-bã, Grass ca întotdeauna agresiv/provocator ºi dornic sã-ºi spunãopinia, fumând pipã. Va fi ultimulsãu interviu – moºtenirea scrii-torului (laureat al premiului No-bel) ca om de teatru. (ChristofSiemes)

Günter Grass:„caut subiecte care sã atingã inima”

aminteºte ºi bate toba înapoi. ªivocea din Off a tânãrului Oskar ogãsesc foarte bunã. Pe aceea aºfi adus-o un pic mai mult în dialo-gul polemic cu bãtrânul Oskar.Dar ce spuneþi dumneavoastrã,domnule Perceval?

Luk Perceval: Este un aspectlegat de perspective. Noi doreamun film din amintiri, care se deru-leazã. Pentru mine punctul de re-ferinþã au fost pãrinþii mei, careau aproximativ aceeaºi vârstã cadumneavostrã, domnule Grass. Eiau crescut în apropierea portuluidin Antwerpen, þinut ce îºi spu-ne micul Berlin, pentru cã a fostîn mare parte distrus de rachete-le germane V1 ºi V2. De atuncimama mea se comportã ca micu-þul Oskar. De la supravieþuirea ei,ea ºi-a creat o distanþã sigurã faþãde viaþã, faþã de oameni judecândpermanent. Fascinant mi s-a pã-rut faptul cã personajul din cartede fapt gândeºte permanent.Aproape cã nu existã dialog.Aceasta a fost provocarea, ºipentru spectatori: „Cum ajungi încapul cuiva, care de fapt tace?”

Günter Grass: Dupã discuþianoastrã preliminarã, am avut im-presia cã la domnul Perceval car-tea este pe mâini bune. Cã nu avrut sã transpunã eficace doaracele scene ale romanului carestimuleazã emoþii. De exemplu,þiparii din capul de cal – o scenãcare la apariþia cãrþii provocasereacþii puternice.Unii oamenichiar au renunþat sã mai mãnân-ce þipari, chiar dacã se poate ºti,cã aceºtia se iau ºi de cadavre...Momentul dezgustãtor în adap-tarea pentru scenã este atenuat,este o prezentare reflectatã a în-tregului moment.

tat oamenii rãi cu bietul micuþ!”C.S.: Contactul cu autorul

este benefic sau mai degrabã esteun obstacol în lucrul la piesã?

Luk Perceval: Pe mine m-ainspirat. Pe mine deschiderea ºicuriozitatea domnului Grass m-aumiºcat foarte mult. Iatã pe cinevacare îmi spune ce este importantpentru el, dar nu îmi spune cumar trebui s-o pun în scenã. Cãciasta nici eu încã nu ºtiu la înce-putul probelor. A face teatru esteca navigaþia pe mare fãrã busolã.Ai o bãnuialã, unde ar putea finordul, dar foarte sigur nu ºtii.

Günter Grass: Pentru autoreste întotdeauna un risc sã seimplice în aºa ceva. Am numitscenele la care, dupã pãrereamea, nu se putea renunþa. Dar unasemenea proiect trebuie mereusã renunþe la alte fire narative fãrã

intercalãri de filme, la interludiicabaretistice ºi scene de masãsuplimentare care trebuie sã de-monstreze ceva ce autorul nuvrea sã demonstreze.

Günter Grass: Atunci a înce-put ceea ce s-a numit mai târziuteatru de regie. Iar eu nu voiamcu piesa mea sã-i ofer unui regi-zor care este ambiþios ºi desigurºi talentat o schemã de joc. Scri-sesem ceva în limba mea cu posi-bilitãþile mele ºi voiam sã fie pãs-tratã esenþa. Asta nu este o deci-zie în ansamblu împotriva teatru-lui de regie, eu nu sunt deloc cri-tic meschin, când trebuie scurtatsau când apar probleme de dis-tribuþie, decizii specifice teatru-lui la care autorul poate nu s-agândit dinainte. Dar trebuie pãs-trat respectul, de aceea aceastãnotã de avertizare.

C.S.: Domnule Perceval,dumneavoastrã aþi respecta-o?

Luk Perceval: Pentru minen-ar fi o problemã, eu însumi nusunt un fan al tehinicii video.Ochiul distrage atenþia. Esteantrenat sã prevadã ºi sã recu-noascã pericolele. Abia atunci nedeschidem când reuºim sã închi-dem ochii ºi doar sã ascultãm.Scenele pe care îmi montez pieselesunt de cele mai multe ori completgoale, vezi doar oameni carevorbesc. În artã, în teatru cãutãmo legãturã cu alþi oameni, un lucrupe care îl avem în comun. Aceastaeste o aspiraþie foarte profundã,pe care o avem cu toþii. Ea se poatesimþi în starea de concentrare pecare o atingem când citim. Atuncinu e deloc nevoie de aspectulvideo, ºi pe mine mã scoate dinsãrite mereu.

C.S.: ªi în ce constã farmeculde a pune în scenã romane?

Luk Perceval: Sunt în cãuta-re de subiecte bune. Eu sunt bel-gian, lucrez în Germania – trebu-ie sã reflectez: cu ce îi atingi peoamenii din Germania? Teatrulare nevoie de emoþie. Pe mineoamenii de pe scenã mã intere-seazã abia atunci când povestescceva personal.

C.S.: Dar, totuºi, ne atrageatenþia faptul cã în teatru apardin ce în ce mai multe adaptãriale unor romane. Subiecteleemoþionante nu se mai scriu di-rect pentru scenã?

Luk Perceval: Eu cred cã ob-servaþia este greºitã. Numai cã nuse mai apeleazã exclusiv la cano-

nul teatral. Generaþia dinainteanoastrã a crescut încã cu literatu-rã. Dar generaþia mea este marca-tã deja de cinematograf, de televi-ziune. Asta are de-a face în maremãsurã cu dezvoltarea mass-me-dia, de fapt de la inventarea foto-grafiei. Deja ea a schimbat felul încare privim spre scenã, felul încare privim semnele, felul în careabordãm sugestivitatea. Shake-speare la începutul fiecãrui actrezumã încã o datã ce s-a întâm-plat înainte – spectatorii sãi erauanalfabeþi, li se explica încã o datãîntr-o manierã aproape copilãreas-cã ceea ce vãzuserã. Azi creierulnostru asociazã un milion de ima-gini pe zi. Gândim pur ºi simplumai mai repede.

Günter Grass: Toate acesteasunt adevãrate.. Dar totuºi mãîntreb: De ce rezistã piesele luiShakespeare când le rãmâi fidelaºa cum sunt ºi nu intercalezi per-manent ceva de Heiner Müller?Ele rezistã datorita limbii.Shakespeare a fost tradus într-unmod atât de minunat de roman-ticii germani, încât câþiva nebunideja credeau cã ar fi german.Spuneaþi cã dumneavoastrãcãutaþi subiecte care ating inima,acest lucru e valabil ºi în cazulscriitorului. Eu mi-am pierdutoraºul natal Danzig din cauza rãz-boiului îngrozitor dezlãnþuit degermani. Ca tânãr autor mi-a luatceva timp pânã am descoperit cãscriu în modul cel mai concentratºi pe mãsura posibilitãþilor melelingvistice atunci când conjurceea ce am pierdut într-un modabsolut. Pierderea ca bazã a scri-sului – acest lucru apare în cãrþi-le mele ºi acest lucru este pre-zent ºi în punerea dumneavoas-trã în scenã. Dar este o îndrãz-


Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90

Christof Siemes: DomnuleGrass acum câteva zile aþi vãzutpremiera adaptãrii pentru sce-nã a romanului dumneavoastrãToba de tinichea, realizatã deLuk Perceval. Cum vi s-a pãrut?

Günter Grass: Mi s-a întâm-plat cel mai bun lucru, care i sepoate întâmpla cuiva: În timpulreprezentaþiei am uitat cã suntautorul romanului. O chestiunede sine stãtãtoare; ar fi greºit, são compari cu o carte conceputãepic. Teatrul este în continuarescena stereoscopicã, care trebu-ie sã concentreze un subiect într-un timp limitat, care produce cutotul alte tensiuni. Sunt de acordcu ideea cã un Oscar bãtrân îºi

C.S.: De fapt, de ce aþi alescartea, domnule Perceval?Chiar dumneavoastrã spuneþicã nu v-a fost uºor accesibilã?

Luk Perceval: Ideea a venitde la directorul meu ºi de la se-cretarul literar. Voiau sã facã cevacu ocazia împlinirii a 70 de ani dela terminarea rãzboiului. Nu esteun subiect dramatic clasic. Pescenã este nevoie de un conflict.N-am vrut sã ilustrãm, ci sã inter-pretãm ceea ce povesteºte copi-lul, s-ar putea produce ºi o con-tradicþie între naraþiune ºi ceeace se întâmplã pe scenã. Este oformã foarte meditativã a naraþi-unii, nu teatru epic în care spu-nem: „Priviþi cât de urât s-au pur-

ca întregul sã fie periclitat.C.S.: ªi alte proze ale dum-

neavoastrã au fost prelucratepentru scenã. Vã preocupã ce seîntâmplã cu textele dumnea-voastrã în mâinile oamenilor deteatru?

Günter Grass: Nu. Când exis-tã un expose ºi îmi dau seama cãpentru regizor totul nu este de-cât o carierã de piatrã, spun purºi simplu nu. Aºa am refuzat omulþime de propuneri de punereîn scenã.

C.S.: În prima indicaþie de re-gie a ultimei dumneavoastrãpiese de teatru terminate Înain-te din 1969 se spune: La dorinþaautorului toþi regizorii renunþã la

Luk Perceval

Günter Grass


nealã faþã de spectator, o provo-care a spectatorului sã-ºi imagi-neze el însuºi ce este evocat princuvinte.

Luk Perceval: Ceea ce eu gã-sesc atât de grozav la teatru esteascultatul colectiv. Stai cu mii deoameni într-o încãpere ºi asculþiîmpreunã cu ei ceva, lucru aproa-pe inimaginbil în vremurile noas-tre. Totul este rapid, efemer, fieca-re îºi are cãºtile pe urechi, traver-seazã cu totul izolat strada comu-nicând în acest timp pe smartpho-ne-ul sãu. Suntem atât de distraþiîn atenþia noastrã, încât teatrul necere ceva unic în felul sãu. Devi-ne astfel un mediu ameninþãtor,dar ºi foarte puternic.

Günter Grass: Fiecare roman,fiecare piesã de teatru, fiecarepoezie – dacã sunt reuºite ºi ausubstanþã – suportã o mie ºi chiarmai multe interpretãri. Cartea îmiaparþine mie cât timp scriu la ma-nuscris. Dupã aceea este ca ºiconfiscatã, îºi urmeazã propriacale. Fiecare cititor o citeºte cutotul altfel, dar mereu pornind dela ceea ce se oferã în text. Toateadaosurile, cum le place celor dinteatru sã le facã, devalorizeazãceea ce a avut în vedere autorul.Dacã regizorul e de pãrere cã tex-tul nu este suficient de bogat,pentru a-i oferi material imagina-þiei sale regizorale, sã facã binesã renunþe ºi sã se ocupe de alt-ceva. Aceastã victorie a elemen-tului secundar asupra celui pri-mar m-a determinat sã nu maiscriu piese de teatru. Un timp amregretat asta.

C.S.: În cei aproape 50 de anide la ultima dumneavoastrã pie-sã a existat o drama realã, pecare aþi fi dorit sã o transfor-maþi într-o dramã pentru scenã?

Günter Grass: Sincer vorbindnu. Fireºte m-aº fi putut întrebadacã aº fi putut transforma într-odramã de exemplu scufundareavasului Wilhelm Gustloff. Daroricum a fost suficient de greusã inspir viaþã mulþimii de materi-al mort pe care l-am purtat atâtatimp cu mine ºi sã fac din el onuvelã. Mi se întamplã ce li s-aîntâmplat ºi pãrinþilor lui Luk. ªiîn cazul meu rãzboiul din cap nuînceteazã niciodatã, nici pâna azi.

C.S.: Când aþi scris piesa dum-neavoastrã Înainte despre rãzbo-iul din Vietnam, acesta nu se ter-minase încã. S-ar putea imaginaazi o dramã contemporanã de-spre rãzboiul din Ucraina?

Günter Grass: Este de fapt unsubiect epic. În cazul Rusiei nu sepoate trece peste faptul cã þara atrecut mai întâi printr-o o invaziedin partea unui rege suedez ne-bun, apoi a venit Napoleon ºi încele din urmã a îndrãznit Hitler s-oocupe. Datoritã acestor eveni-mente Rusia este iritatã pânã laisterie ºi reacþioneazã în consecin-þã. ªi tot în acest context nu tre-buie sã se uite cã Occidentul dupã

1989, dupã prãbuºirea Pactului dela Varºovia, n-a fost la înãlþimeaaºteptãrilor. Ar fi trebuit sã se des-fiinþeze ºi NATO ºi sã se fãureas-cã o nouã alianþã pentru securita-te. Asta nu s-a întâmplat, motivpentru care Rusia se simte din ceîn ce mai înghesuitã, dacã pe bunãdreptate sau nu, este o altã pro-blemã. Asta trebuie sã ai în minte,fãrã sã fi considerat numaidecâtdrept cineva care îl înþelege pePutin. Dacã am vrea sã abordãmacest subiect, ar trebui sã ne ui-tãm la Rãzboi ºi pace, cum Tol-stoi – cu distanþa cuvenitã faþade perioada napoleonianã – intrãîn substanþa epicã, ce fire narati-ve sunt înãuntrul acesteia ºi cerazã mare cuprinde.

C.S.: Domnule Perceval, de faptmai existã astãzi autori care sãdoreascã sã scrie piese actuale?

Luk Perceval: Desigur. Darteatrul are ºi o realitate economi-cã. Politica culturalã ne forþeazãsã depindem din ce în ce mai multde încasãri. Iar atunci când punîn scenã un autor nou, ºtiu de labun început cã vin maxim 250 deoameni. Teatrul trãieºte dintr-oclientelã, care vine mai ales dato-rita lucrurilor cunoscute – titluripe care le cunoºti, actori îndrã-giþi. Bineînþeles cã asta este dãu-nãtor pentru teatru. Când se joa-cã Cehov, majoritatea spectato-rilor vor sã vadã întotdeauna unsamovar pe scenã. Asta nici mã-car ruºii nu mai doresc. Dar astaeste realitatea afacerii.

C.S.: Vã apucã câteodatã dis-perarea din cauza publicului?

Luk Perceval: Ce mã bucurã:faptul cã subiectele, care proble-matizeazã omul ºi comportamen-tul sãu, strârnesc un mare inte-res. Noi jucãm deja de un an ºijumatãte Fraþii Karamazov a luiDostoievski– un subiect delocuºor. Marele public doreºte sã seconfrunte la teatru cu lucrurilefundamentale, spre deosebire deteleviziune ºi internet, spre deo-sebire de tot ce e foarte efemer.

C.S.: Domnule Grass, sunteþiîncã un om care merge în modregulat la teatru?

Günter Grass: Nu. Anii ‘50 înBerlin, când încã nu exista zidul,au fost o perioadã interesantã. Lateatrul Berliner Ensemble am vã-zut Cercul de cretã caucazianºi Mutter Courage, la teatrulSchlosspark una din primele re-prezentaþii ale piesei Aºteptân-du-l pe Godot – un adevãrat eve-niment. Ultima datã am vãzutpiesa lui Grabbe, aproape uitatã,

Ducele Theodor von Gothlandla teatrul din Detmold, o repre-zentaþie foarte bunã. Cu o ideehazlie: bãtrânul Grabbe pe postde comentator. Numai cã dinpãcate ºi lui i s-au dat texte dinHeiner Müller! ªi aici iar ajungemla esenþial: Grabbe este unuldintre autorii care stãpânesc celmai bine limba germanã. Daroamenii de teatru nu se mai bizuiepe el. Dacã ei cred cã ar trebuisã-i punã seama comentatoruluiinventat niºte cuvinte în gurã, laGrabbe însuºi exista material deprisos! Asta nu înseamnã cã suntîmpotriva lui Heiner Müller, carenu se mai poate apãra.

C.S.: De fapt de ce tocmaiMüller este sursa pentru materia-lul de montaj preferat în teatru?

Luk Perceval: Nu ºtiu. ªtiudoar, cã eu exact din acest motivnu-l folosesc niciodatã. Am sen-timentul, cã asta se face pentrucritici – este ca o bijuterie caresemnalizeazã inteligenþã ºi per-spectivã de ansamblu. Iar criticiipot scrie cã au descoperit o pãr-ticicã din Müller. Dar voiam sãmai spun ceva cu privire la tensi-unea dintre regizor ºi autor. Eucred cã este ceva inerent teatru-lui. Nu trebuie sã uitãm cã dejaShakespeare mereu a furat ºi acopiat doar din basme, legende,piese antice. Moliere a trimis chiarîn mod special un observator lapropriile sale reprezentaþii ca sãcontroleze ca nimeni sã nu-lcopieze. Cine era prins, lua bãtaie.Teatrul este mereu într-o oarecare

miº

ca

re

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

rm

iºc

are

a i

de

ilo

r


Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90Günter

Grass 90

mãsurã o arta a cuceririi. Punestãpânire pe toate subiecteleposibile, asta este parte a ceeace-i este caracteristic lui.

Günter Grass: Trebuie sã vãcontrazic. În primul rând ºtimamândoi despre Shakespearedoar lucruri inexacte. ªi chiar dacãa copiat de la Livius ºi Plutarch –decisivã este limba lui. Orice su-biect are nevoie de un autor des-potic/care face ce vrea.

Luk Perceval: Tocmai de ace-ea Shakespeare trebuie mereutradus din nou – pentru cã ºi lim-ba evolueazã. Din fericire nu poa-te fi tradus literalmente, oricineîncearcã sã scrie sau sã-i traducãopera în spiritul scrierilor sale arelibertate sau se gãseºte în ace-laºi timp în faþa provocãrii de atraduce versul lui Shakespearesau conþinutul. Dar cum apreciaþidumneavoastrã, domnule Grass,cazul actual în care regizorulFrank Castorf a prelucrat Baal alui Brecht? Brecht însuºi a scriscinci versiuni ºi nu a fost mulþu-mit de niciuna – atunci regizoruldin toate variantele nu poate são facã pe a sa?

Günter Grass: Atunci sã abor-deze subiectul – subiectul! – ºisã scrie o nouã piesã. Dacã areforþã ºi stãpâneºte îndeajuns debine limba, pentru a putea con-cura cu Brecht.

C.S.: Ce aºteptaþi de la o sea-rã de teatru reuºitã? Tot mai aº-teptaþi teamã ºi compasiune cala Lessing?

Günter Grass: Sã uit vreme dedouã sau trei ore cine stã lângãmine. Sã mã captiveze noua reali-tate, pe care o oferã scena. Iaractorii sã vorbeasca corespunzã-tor scenei. Sã nu se piardã în þi-pete, sã vorbeascã inteligibil – opretenþie cât se poate de simplã.Ca astfel cuvintele sã fie însufle-þite în aºa fel încât sã trezeascã înascultãtor un ecou care sã þinãdincolo de reprezentaþie. Dar seîntâmplã tot mai rar. Se vorbeºtemult neclar pe scenele germane.

Luk Perceval: Asta are de-aface cu faptul cã în prezent ceidin ºcolile de actorie sunt foartepreocupaþi de tema autenticita-te. Pentru cã tot mai multe per-soane sunt pregãtite pentru filmºi televiziune. Eu însã nu cred înacest concept, în orice caz nupentru teatru. Scena are nevoiede artificialitate, o formã a min-ciunii. Dar cred, de asemenea, cãsã vorbeºti cu greu poþi sã în-veþi, este un talent. Are de-a facecu capacitatea de a face cone-xiuni, cu senzualitatea, cu sensi-bilitatea, nu doar cu cât de tarevorbeºti, cât de corect din punctde vedere tehnic.

C.S.: Este deja de mult o modã,ca actorii sã fie obligaþi sã ros-teascã doar ca pentru ei ºi ne-clar expresii cunoscute dintr-opiesã clasicã pe care cel puþingeneraþia mea le mai ºtie de laorele din ºcoalã. O tâmpenie fãrãpereche! Aceste expresii rezistãîn continuare ºi au semnificaþialor, pânã ºi „A fi sau a nu fi”.

Luk Perceval: Asta le-o dato-rãm lui Marlon Brando ºi luiJames Dean – contemporaniidumneavoastrã! Filmele ameri-cane, în care Brando a vorbitneclar au influenþat foarte multteatrul. Asta i-a încurajat pe profe-sorii mei de actorie sã joace ºi eiastfel aparent fãrã efort ºi lipsitde emoþii.

C.S.: Va bate cândva pendu-lul înapoi ºi se va vorbi iar cumîi place domnului Grass?

Günter Grass: Nu trebuie sãrevinã limbajul teatral al expresio-nismului! Eu îmi doresc doar catextul sã placã, textul minunat, in-citant ºi – cum spuneaþi la înce-put – textul care ajunge la inimã.

Interviu realizat deChristof Siemes pentru

Die Zeit nr. 16/ 30 aprilie2015

Traducere din limbagermanã de Anca ªerban

Luk Perceval ºi Günter Grass

Toba de tinichea - r. Luk Perceval


be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãPoem de noiembrie 1

Într-o searã de noiembrie, de faptpe 30, Zamfira îºi vãzu cãmaºa denoapte, pentru întâia oarã, într-o oglindã.

Zamfira n-avea oglindã ºi de aceea,privindu-ºi cãmaºa de noapte, se apucãde plâns.

Plânse ea ce plânse pânã ce, pefereastrã, o cãmaºã de noapte se spânzura.

Poem de noiembrie 2

De ce spânzurase cãmaºa? – Ocãmaºãnu se spânzurã singurã, o îmbraci, oîncalþi,îi dai picioare de om apoi o laºi la oparte, o laºi, tu îi spui: Nu te spânzura,fato... ªi ea te înþelege. Zamfira se uitã în fereastrã ºi numai era decât goalã...

Poem de noiembrie 3

Sã-mi fie ruºine! – rosti Zamfira.Pentru cã eu nu pot sã mor, de-aiasã-mi fie ruºine.

Nu pot nici sã mã spânzur.Atunci cãzu o lunã adusã aminte

chiar pe trupul de lângã mine,din care începu sã intre-n

fereastrãun înger!-

Poem de noiembrie 4

În seara mea, vorbi Zamfira, tu taci.Adicã sã tac, îi vorbii eu.Eli, eli, lama sabakthani,Dumnezeule, de ce m-ai pãrãsit?-

Poem de noiembrie 5

Intrã în mine! – îmi zise eaªi intrai, Doamne, ºi-acum

Povestesc:

Întâi îmi lãsai moartea la uºã,Apoi luai un pãianjen, îl deschiseiªi ea bucurându-se

De pãianjen

Îmi spuse:Rãmâi în plasa mea,

Suflete!-

Poem de noiembrie 6

Zamfira îºi fãcuse cocoaºã dintr-o cãmilãLua cocoaºa cãmilei, se adãposteaÎn cocoaºã

Zbura.Vãzând-o zburândAm luat cocoaºa zamfirei ºi m-am

trezit blând.

Poem de noiembrie 7

Ai pãr de þigancã ºi moarte –I-am zis într-o doarã.Am pãr de þigancã ºi moarte,Dar nu mai am searã.

Odã. În metru pierdut

Nicio durere nu se albeºte –numai ochiul de diavol, care se punepe zâmbetul gurii de peºte,pe cer de cãrbune.

nnnnn AURELIAN ZISU

Nu sunt bogat decât într-o naºtererisipitã cu patima. Ce potop mã învârte? –Piei din icoana acelor timpuri,fecioarã cu piei adunânde!-Piei pânã pasul se va umbri,Pânã se va umbri soarele,Pânã când se va umbri luna cu dinþii pe zi,talpa femeii, picioarele

care mã duc tot acasã, care mã duc,cum se duc norii...

Poem cãtre mama

Mã duc sã mã sting în Dumnezeu, mamã,Lãsându-mi naºterea descoperitã-n tine...Dacã am vãzut vântul se cheamãCã dragostea mea de-acolo vine.

Am bãut. Am mirosit apa.Apa cu stelele, apa cu umbra, apaCu pereþii de vrãbii,Cu groapa,Apa cu morþii pierduþi pe sãbii...Degeaba!

Vezi: Vine Oarba!ªi nu se îneacã, ºi nici nu se arde, ºi nici...Oarba n-are corãbiiOarba n-are, mamã, opinciOarba n-are, mamã, ariciOarba n-are, mamã, nici ziciOarba n-are, mamã, nici p-iciOarba n-are, mamã, nici biciOarba n-are, mamã, otrãviiNici buzele mici...

Neîmpãrþit Ocean e sufletul meu.Neîmpãrþitã luminã, sângele meu e camvid.N-aud în el barcã plutind.N-aud în el curcubeu.Aud numai mîini. SpãlÎntunericul de Litlle Girlªi spãl fântânile de hoþ nãmolªi zic la câine: Domnule, dã-lLa niºte pãsãri ce fac ocolÎntr-o priveliºte, într-o cãmaºã, într-oiertareDe înger gol.

Mamã, mã duc sã mã sting.Ai grijã, sunt singur, mi-e frig!-

Frumoasã femeie

Frumoasã femeie a sângelui,Amurg cu sãrutul descoperit,Întreruptã luminã, la orice nevoieA mâinilor –

DEMONUL IAR S-A TREZIT.

Nu e balaur, nu are pleatãNu are pieptul cu pãr truditAre o dragoste ºi niºte lumeUmblã spurcatã, deºteaptã

Cu fir de argint...

Strigaþi-l pe nume,FUGIND!-

Te voi atinge

Te voi atinge cu o culoare a mâinilor,destituit de mare ca singurãtatea,þãrmuri de þipãt vor prelungi moarteapânã în apa fântânilor.

Doamne, mã sprijin de tine ºi beauduºmãnia ºi liniºtea, balta,dã-mi viermele, dã-mi una-alta,sã zicã lumea: Bietul Lenau

A închis poartala mândrii tovarãºi care iernauîn Groenlanda.

Pasãre

Stã o pasãre la uºa coliviei.Penele ei intrã în mine... Deschide!Ea spune aceasta ºi zborul câmpieiO ia ºi-o întinde, o minte,La fugã în poala mâniei...

Opreºte-te, pasãre, nu sparge luna!Aici nu sunt decât razele ei,Mestecate întruna,În caucul morþii de tei...

Eu cresc în gratii ºi-mi flutur mânaLa zei.

Stela ºi cãlãul

– Domnilor, mã þineþi în cuºcã. Dar dece sã nu vedeþi Soarele fãrã mine? – De ce? – Pãi da. Eu stau în cuºcã ºi Soarelestrãluceºte.– Poþi sã-l ucizi?– Fireºte.– Daþi-mi drumul ºi vã ucidSoarele.

poeme

ªi l-a ucis, Onoratã Instanþã, l-astins cum ai stinge un bec,

pe întrerupãtor n-a apãsat, nici nuºtiu

dacã Soarele se poate stinge cuîntrerupãtorul

ªi-a zis:

Am stins Soarele, acum la somn!-

ªi somnul veni cu o pãturã peste mine,peste cãlãucu nicio pãturã, doar îmi þinea mâinile.Mãîntrebaþi cum le þinea. Ca niºte frunze denufãr, leþinea blând.Parcã din frunzele mâinilor mele ieºeaîndoiala: Mai ales când?

Când mi-am pus piciorul în prag miroseadrept.Când i-am deschis umerii înþelegeam.Când i-am pus iubirea pe pieptIubirea se dezbrãca, Onoratã Instanþã,Goalã-goluþã, eramObositã.

ªi m-am uitat obositã la el în cuþitDe-atunci, Onoratã Instanþã, Soarele n-amai murit.

Constantin Severin - Text and Time 16. In memoriam Ion Þuculescu


Aurelian Zisu, Azil, EdituraAius, Craiova, 2016

Rãzboi cu Durerea, cuideile, cu noþiunile orifiinþele Credinþei, neo-

luciferism, neo-cinism, neo-ar-ghezianism sau un neo-caraio-nism? Sau simplu, un poet mar-cant, imperial, ºi dupã prenume,dar mai ales dupã cele „zise”, fãrãcortine, perdele, cu Prometeulpânã pe Everest mergându-se, cuarmatele sale de cuvinte pregã-tindu-se asaltul Cerului!

Cui ºi unde se cere azilul?Când nu se mai poate râde, cândparcã doar otravã mai este: pri-mul poem din carte se intituleazã„Otravã doar” ºi prima jumãtatede vers este „Nu pot sã râd.” Înoglindã, la pagina 4, este dedica-þia, nãucitoare pentru tot ceea cepoate fi firesc: „Dragului meu fiu,Carol Cãtãlin, plecat la Dumne-zeu prea devreme”…

Azil pentru o justiþie deloc di-vinã? Sunt peste zece poeme încarte intitulate „Azil”, despre careputem spune cã se înalþã ca niºteturnuri de apãrare, pentru ceta-tea de cuvinte unde, cum spu-neam, se pregãteºte un asediudinãuntru în afarã, o altfel de ju-decatã de dinainte de apoi… Altreilea poem din carte este chiar„Judecata de apoi”!

Numai dacã am analiza ºi co-menta aceste poeme-azil, deja amavea material pentru o micã marecãrticicã de criticã ºi… istorie li-terarã! Iatã primul text „Azil”, dela pagina 10: „Trecem ºi noi prinexistenþa/ acestei duminici demoarte din lagãrul tãu./ Unde în-trebi e doar o mânã pierdutã, ab-senþa/ de vipere îi mãnâncã dinunghii…/ Te întreb, mamã, þi-erãu?/ ªi în orizontul acestei cãrþi/ºi cartea umblând la nimicuri îndungã/ ºi voma tãcerii în pungã/ºi-n pungã vreo douã-trei hãrþi//Pe care, mã rogi, desenez dus/Genunchii de ºarpe ai lui Iisus…”

Un ultra-Baudelaire scrie maimult decât supra-epitafic despre…Teritorii ale rãului, pe care trebuiesã învãþãm sã le… cultivãm, îm-blânzim, despre Un Rãu pe careunii ne pot învãþa cã este un aºa-zis rãu! Desigur, se poate vorbidespre Konrad Lorenz, dar maibine ne întoarcem acum la Aure-lian Zisu. Tehnic, se trece firescde la vers alb, la prozodie popula-rã, mai exact cu oarecare influen-þã, sau clasicã, piatrã de încercarepentru orice poet, douã strofedintr-o „Glossã”, fiind, poate,exemplare, dedicaþia în sine fiindun mini-poem: „Prietenului meu,Costicã Ioniºor,/ cu care am vãzutarbori adãpostindu-ne”. Iatã ºicele douã strofe: „Între dragosteºi om/ Numai pomul n-avea pom/Aveai tu, iubitã-n somn/ Aruncatºi iarãºi domn/ Un pãianjen isprã-vit/ La de-n firul tãu iubit/ ªi eu teþineam de lunã/ O, te-aº fi þinut demânã.//(…)// taman într-un burgde somn/ Aruncat ºi iarãºi domn./Mi s-a limpezit pãcatul/ La pãcatem-am tot fost/ Zice-mi-s-ar necu-ratul/ Dã-l în pacea lumii, rost/N-am avut întredeschis/ Nici la vi-perã, ci-n vis/ ªi m-am pus la tine-nschit/ Un pãianjen isprãvit.”

Precum se observã, nu estenumai o sfadã, o gâlceavã cu di-vinitatea, unui erotism anume oriprieteniei rezervându-li-se rânduripline de substanþã, de o plastici-tate aparte. Imaginaþia (dar ºimateria cuvintelor, dar ºi a scriito-rului, ca sã fiu vag bachelardian)dã noi viziuni, interpretãri ale mi-

turilor clasice, azilul putând fi ºiun paradis de mucava, de butafo-rie, care se poate preschimba, prinatotputernicia Cuiva, într-unul câtse poate de real, în care nu maiexistã os, plângere, durere: „Intui-þia frunzei – o parabolã rarã./ Ino-cenþa grãdinii, timpul se scuipã însân./ Umbli în patru labe ºi eºtimurdarã.// S-a ivit o femeie. Dinochiul unui þãrm pustiit/ iespãianjeni./ te rog frumos,/ Pune-mi zidul în spate ºi du-mã/ Tocmaiîn Þara fãrã de Os!” (p.15)

Intuiþia cuvintelor (Cuvântu-lui) sau intuiþia Evei, bergsoniansau nu, iatã o dilemã cât se poatede serioasã a poetului modern ºicontemporan! Sau din totdeau-na, într-un anumit spaþiu cultu-ral! Obsesia câinelui, simbol abs-tract sau nu, de aici ºi gândul laneo-cinism, apare ºi ea, încã dela primul poem („Abia pot sã în-chid labirintul, sã-i desfãºor/ lar-ga ovaþie, delta cu spini// ªi mãvor lãsa doar pereþii sã mor/ pemargini cu câini.” (p.6)), tot revi-ne, poate existã senzaþia cã „mi-roase a sânge plouat ºi a câine”uneori, se merge adânc, pânã lastrãmoºii (câinilor, poate Eva ºiAdamul lor) lor, pânã la „homohomini lupus” („Inocento, unsemn/ A traversat strada ºi maºi-nile moarte/ ªi-au scos lupii înoameni.// Dã-mi focul, mamã, de-parte!”, p.51), pânã la „Câinele luiDumnezeu” (titlu de poem, p.60:„Mai odihnit decât câinele, tru-pul/ doarme-ntre ierburi, iarba-i/de somn, de alinare…/ Dumne-zeu prin ceruri/ trece cãlare./ Etãcere în mâini, e tãcere în braþe/nu cuprind, nu lovesc, nu ating/doar respir în vãzduh niºte aþe/înnegrite de frig.// Sunã un gre-ier în mine arare./ Sunã un greierarare./ Câinele lui Dumnezeu tre-ce cãlare./ Câinele lui Dumnezeucautã sare!”), pânã la sufletul decâine, câinele de suflet din alt„Azil” ( p.71): „Sufletul meu seretrage, se-nvãluie/ Se prinde înlanþuri – mare întrunã/ Calcã apã-sat prin materie/ Numele – lagãrde lunã.// Igrasie a trupului, de-mon târziu/ Al naºterii mele înscândurã/ cerul pe care mã scriu/Nu se mai bucurã.// Sufletulmeu… Ho, ai suflet? Câinelemeu…/ Mutã-mi tu mâna mai în-spre moarte/ Aud cã peretele cene desparte/ Vorbeºte pe marginicu Dumnezeu.// ªi nu e liniºte.Nu e nici pãcat/ Adicã nu treci,adicã/ Nu speri, adicã nu stai/ Pescaunul nostru electric, de rai.”

Senzaþia de lagãr existenþialisteste menþinutã, gazãrile sunt fã-cute de vulturi bolnavi de hepati-tã (de la Prometeu citire, pardon,ciugulire), dar la putere este, nu-iaºa, scaunul electric. Sau pahare-le de venin (p.171)… ªi, implicit,Moartea, poate oaspetele de galãal întregii cãrþi: „Îmi stai pe umeri,Suflete/ ca Isaia pe Israel/ numaitãcerea trage oblonul/ la moarteavârâtã în mine/ plinã de cer./ Sãrutbubele cailor ca sã-i apãr de lunã/Sãrut amintirea sã n-o scutur detimp/ Dimineaþa aºtept cu o pasã-re-n mânã/ Apoi spre ziuã înne-bunesc de Olimp (…)/ Arborii cucrengi deochiate mã roagã/ O vor-bã la zei sã le pun ºi-un acont/Murdari ca o rugã vin dracii/ Arun-cã haraciul pe dragoste.” (p.170 –din alt poem „Azil”)…

Moartea, aproape vãzutã,quasi-nietzschean, ca o amantãa lui Dumnezeu: „Moartea e libe-rã… N-ai zis cã Dumnezeu a mu-rit./ Ai zis doar atât:/ Moartea eliberã ºi n-are vinã/ Are cuvânt.”(p.18)

Existând nostalgia sau dorin-þa „celui mai negru poem”, poe-mul de dragoste poate cãpãtasclipiri oarecum bizare: „Aº fi în-drãznit o femeie de toamne.//Însã moartea dintâi/ Te sãrutã pedegete, Doamne!”

Bref, Aurelian Zisu oferã unadintre cele mai curajoase poeziimetafizico-mistice, care strãluceº-te printre „niºte nouri de sânge”(p.76): „…orificii domoale/ Se li-pesc între mine ºi-azil/ Improvi-zaþie scoarþa lunarã îºi pune/ Tun-drã de þipãt pe strigãtul lor ver-satil// Meandre, savane, rotaþie/curg prin canalul cuþitului meu/improvizaþie improvizaþie/ etaje-le unui dezmãþat curcubeu// Hor-moni se ridicã, încearcã/ sã trea-cã înot printre fosile/ diamante sesparg inundatele zile/ îºi pierdindigoul/ prin tine, prin mine…”

În „Peri de lunã”, cel puþin,este quasi-barbilian, mãcar în pri-vinþa ludicului: „Iese viermele ºizice:/ Vãgãunã, vãgãunã/ Pînãunde-mi stau sã pice/ Pieile carete-mbunã/ Toatã noaptea cu ali-ce/ ºi cu niscai ceva lunã?...”

Totuºi, tensiunea mai scade,bogãþia oricãrui volum de poeziese mãsoarã, vorba vine, ºi prinmomentele de rãsuflu, dar chiarºi aºa, cum este în „Liber”: vinulapã nu se face – „Te duceai pes-te sâmburi, unanimã, beteagã/de-ndoialã, de unghii, ameþitã/ dehoit/ vinul se vãrsa lângã mine-nimagini/ se vãrsa-n mine/ ca oputoare de mort// ca o fântânãpe jumãtate/ cu stingere, cu pãradunat./ Sunt liber pe dragostepoate./ Poate sunt liber de con-damnat” (p.23)

Sau poate liber de scris, demeditat (ºi, din nou) asupra su-

fletului, „un suflet care n-avea/treabã cu mine/ ºi nici nu veghea-zã” (p.25), dar ridicând, în ultimãinstanþã, imn ºi slavã Vieþii, Via-þa, singura care scrie despreMoarte, muribunzi, „mortul/ pus-tiit de morminte”, viaþa care sebucurã de flori („Vino la noapteîntr-o cupã de crin/ Albertine,Albertine!”), de prieteni (suntmenþionaþi, în dedicaþii, printrealþii, în ordinea intrãrii în scenã:Petriºor Militaru, menþionatul Io-niºor, Mihaela, mâna lui de carte,M.S. Regele Mihai, Nucu Mari-nescu, Nelu Petcu, Walter Dioni-sie, C.Th. Ciobanu, soþia Rela,Anemona, Dan Dumitrescu, Rãz-van Damian, Hölderlin, unii maicunoscuþi, (sic), alþii mai puþin,ºi, desigur, cei dragi ºi îndepãr-taþi: „În carte, mamã, în carte!/ Încarte, fiule, în carte!/ În cer nu seaud norii, nu se aude/ Nici Dum-nezeu, nici cuþitele ude// Nu-ºibat în degete om./ E liniºte,mamã, e liniºte./ E liniºte, fiule, eliniºte.// Coboarã din maimuþarãmasã în pom/ Un secret inocent,Secretul Sacru.// Pisica îºi lingemustãþile acru.” (p.50)

La urma urmelor, poetul scriedespre taine (ºi onirice, ºi supra-realiste, poate ºi despre nãruiride îngeri, împãieri de depãrtãri):„Un mãr avea/ omizi de aur la rã-dãcinã/ preoþi în ramuri þineaude mânã/ roata de car rãmasãgrea.” (p.33)

„Straturi de trupuri uscate,schelete/ umezi, spânzurãtori/ caºi cum s-ar fi întins pe cer o feme-ie/ împletind îngeri ºi nori.” (p.34)

Femeia poate fi, mister ºi ea,mai totdeauna, o „muzã pierdu-tã”, o moartã („înceteazã, moar-to, iar dansezi lumina”), îl poategãsi ca într-un Twin Peaks neaoºpe un logofãt Teroare „la vest deEden”, ca un David Lynch liricAurealian Zisu poate sã spunã„Povestea ierbii” („Trupul mi seurcase în Dumnezeu/ ºi nu-þieram mire doar eu…”) ori micro-

romanul post-camusian al unuialt fel de strãin, cu alte referinþeliterare ori cinematografice. Saupur istorico-mitologice: „ªi-aspânzurat capul ºi a uitat sã vor-beascã/ Nu mai uita sã vorbeºti,i-am spus aruncat/ Într-o lume dincare ºi-a fãcut împãrat/ Câinelenostru comun cu ochii de iascã.//Dar eu nu uit, ºi dacã Paul Valéry/Ei, Valéry, zi-i mai bine Claudel/Ei, bine, nu pot, am o inocenþã pemine/ Sunt negru de galben ºi gri/Þi-e teamã de Hitler?/ Aº, mi-efricã de Mefistotel.// Nu amlegãturi cu agenturile cãrnii,îndrug/ Niºte cuvinte la gâtul tãusacru eretic pe rug.// ªi-a spân-zurat capul ºi a început sã vor-beascã prin vis./ Când mi-amîntins pãrul pe inima lui,// Iubitamea de sârmã ghimpatã,// Câine-le meu a început sã mã vadã/ ªi-aspânzurat capul ºi privindu-l înochi/ Pe Bruce Willis// Mi-a mãr-turisit sincer:// Tu l-ai ucis!”(p.48-49 – „Strãin”)

Sunt fire invizibile sau vizibilecare leagã multe dintre poeme,unele fire pot fi ºi ghimpate, pre-cum descoperim în „Somn pen-tru Eva”: „Miroºi a sârmã ghim-patã, iubita mea/ te pierzi fãrãsuflet, ai urã/ Câºtigul Nimiculuidin gurã-n gurã/ Doarme în som-nuri cãþea.// Sã nu-þi laºi pãrul tãuîn genunchi/ Lasã-l în braþelemele/ dacã mai vrei sã nu aibã/Moartea cãþele!” (p.54) Adamreapare ºi el, ceva mai târziu,într-un psalm care este precummulþi psalmi din carte, oarecumanti-psalm: „Sunt singur,Doamne, în femeia mea/ ªi-micerui mâinile ºi palma/ Cu pielea-ica un mãr de mucava/ ªi sân-gele-i de-a valma.// Din pãsãriletale aruncate/ În sânii ei, pe umeri,pe picioare/ Nu strâng decâtpãrerile de gheare/ ªi niciodatãaripile toate.// Nu fac nici focurinoaptea în nimic./ Stã lângã mineºi mi-adoarme braþul/ Cum adormitu tãcerile cu laþul/ Din pietrelece-au strepezit de frig.// Mi-auddoar somnul peste ea, încet/Muºcând din vierme, ba muº-când frumos/ ªi mi-o dezbracãviºul ºi aºtept/ Sã-i rupã trupul,sã-i dea pielea jos.// Cu faþa meacea jupuitã sã-i/ Înec o venã,poate douã-trei/ Din care uite,cade bântuit/ De animale raiulputrezit!” (p.98 –„Adam”)

Aºadar, avem un tenebrosquasi-nervalist, un frankenstei-nian dupã care, când va fi sã vor-bim despre aziluri, pe lângã unMaxim Gorki, va trebui sã citãm/cântãm (poemul se intituleazã„Cântec”, care este vecin cu unpoem „Iisus”, pp.130-131): „Eraifemeie, eu te-am iubit.// Ai vrutpe arbori sã-i înfãºori/ cu o ma-ree de þipete/ rizomii umbrei, spar-te comori/ coji peste ierburi ru-pându-te/ þi-au pus o eºarfã pegâtul fugind.// Dragoste, dragos-te, azil de cuþit!”

Româneºte, tãios, despre în-tuneric ºi firimiturile lui strãlu-cind: vieþile noastre! ªi întreba-rea: suntem la azil sau vom mer-ge la azil? Sau, din azil în azil, nepierdem, picãturã cu picãturã! Desuflet, de câine, de doinã, este ºio doinã în carte, de cãdere, decuvânt…

Cert este cã împreunã cu Au-relian Zisu am vãzut/ citit poemeadãpostindu-ne, dar ºi zburãtã-cindu-ne din nou în lume… adu-cându-ne aminte (ºi) de Heideg-ger, care spunea cã „omul esteun zeu neputinciuos”!

ultra-prometeic

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

cro

nic

a l

ite

ra

rã

nnnnn A.G. SECARÃ


Gabriel Nedelea, Iluziile mo-dernitãþii, Editura Aius, Craiova,2016, 204 p.

Gabriel Nedelea, lectorla Universitatea dinCraiova, redactor la

revista Ramuri ºi autor al unuivolum de poezii Peisaj cu întâl-nire (2011), scrie în 2016 Iluziilemodernitãþii, o carte în care seinterogheazã câteva dintre as-pectele literaturii române, printrecare: miturile avangardei, cu pre-cãdere „cazul Urmuz”, dar ºi rup-turile, respectiv continuãrile,dintre modernitate ºi postmoder-nitate ºi implicarea avangardei înacest raport. Studiul capãtã înãl-þime prin partea a patra a cãrþii încare se regãsesc analize aplicateasupra unor „neomoderniºti aipostmodernitãþii”: Mircea Ivã-nescu, Ion Mureºan, MarianaMarin, Ioan Es. Pop, Liviu IoanStoiciu º.a.

Prima parte, o introducereeseisticã bazatã pe cartea Repu-blica mondialã a literelor a au-toarei franceze Pascale Casano-va, vine sã susþinã ideea cã a fimodern înseamnã a-þi „negocia”,într-un fel sau altul, prezentul ra-portat la o serie de factori cãrorale atribui noi criterii anti-conven-þionale. Modernitatea apare, ast-fel, când, de sine stãtãtor, un pro-ces de gândire îºi dezvoltã o con-ºtiinþã de sine ºi o auto-criticã.Pe acest fond, Gabriel Nedelea îºiexprimã neîncredere în „limbajulavangardelor ºi convingerea uneinecesitãþi a reinterpretãrii lor, înafara vocabularului pe care l-auimpus” (p.12).

Trecuþi prin lecturi care ne-auschimbat complet felul de a citi(cu sensul, aici, ºi de a interpre-ta), cum ar fi Orwell ºi Kafka, darºi Ortega y Gasset sau GianniVattimo în criticã, era normal sã-lraportãm pe Urmuz la un mod delecturã politiza(n)t, declanºân-du-se, astfel, „reflexele ºi instinc-tul de structurare ale lectorului,deci un întreg mecanism defensival interpretãrii, cu consecinþeleideologice ºi politice aferente”(p. 18). De aici pleacã ºi apariþiaunor crize. Practicarea absurduluide cãtre avangardiºti s-ar fidatorat, dupã Gabriel Nedelea,punerii-în-scenã a unei literaturipolitizate, cea a avangardelor,care avea nevoie de o „descen-denþã” ºi de o minimã recunoaº-tere; aici a intervenit Urmuz(recuperat ca „instrument poli-tic”), dar ºi Arghezi, apropiat alavangardelor. Scopul ar fi fost„denunþarea unor crize” ºi„simultan a punerii în crizã” (p.19) a literaturii ºi mijloacelor ei.

Cu alte cuvinte, scopurile avan-gardei nu au fost estetice, ci,într-un fel, para-estetice.

Rediscutarea lui Urmuz ar þinede aceastã politicã a lecturii: „Mo-delul critic pe care aceste Schiþeºi nuvele aproape... futuriste l-auimpus, s-a proliferat, reprezentã-rile de acest fel au îndeplinit, ºimai târziu, funcþia, metaforicã, deoglindã neagrã atât pentru mo-dernitate, cât ºi pentru postmo-dernitate. Însã nu au fost nicio-datã tratate ca atare, ci, cel mult,disputate de vreuna din pãrþi,dacã nu ignorate sub acest as-pect” (p. 40). Desigur, începândcu E. Lovinescu ºi teoria relati-vismului ºi mutaþiei nu mai pu-tem crede în valori imuabile.Sugestiv este faptul cã tocmai E.Lovinescu, teoreticianul moder-nismului literar, nu-l cuprinde înistoria sa pe unul dintre piloniimodernitãþii.

Posibilele afinitãþi pe careGabriel Nedelea le discutã întreUrmuz ºi Macedonski (pp. 25-27),anume fondul critic al Fuchsia-dei ca o posibilã directã înrâurirea teoriei macedonskiene a poe-ziei viitorului asupra lui Urmuz(ºi trecerea ei în reprezentareaparodicã), denotã un simþ herme-neutic care sondeazã în locuriinedite. Dacã imaginarul mace-donskian încerca sã pãtrundãmuzica lumii ºi sã o transforme înmaterie esteticã, poeticã, cel ur-muzian nu are scop, muzica este,de fapt, a vidului, a nimicului, esteo muzicã în absenþa muzicii, prinurmare, absurdã, dacã nu de-adreptul schiloidã. De menþionatcã termenul de „absurd” vine din

latinescu absurdus printre sem-nificaþiile cãruia se regãseºte ºi„care sunã rãu”.

Gabriel Nedelea încearcã sãfacã un pas spre scoaterea luiUrmuz din izolaþionismul impus deavangardã. Miza eseului despreUrmuz este formulatã astfel: „Ipo-teza pe care am urmat-o ºi o urmezîn acest studiu se limpezeºte ºi sedesluºeºte, dupã constatãrile ºiproiecþiile anterioare, astfel: criti-ca intrinsecã literaturii urmuziene(incluzând aici ºi scrierile conti-nuatorilor Paginilor bizare) în-dreptatã împotriva modernitãþii,de pe solide poziþii nihiliste dupãcum voi arãta, nu se resoarbe înautocritica specificã feþelor mo-dernitãþii, ci, interogând realitãþileºi reprezentãrile modernitãþii, cre-eazã mai mult decât un ecart inter-pretativ: o diferenþã de naturãpost-modernã (nu ºi postmoder-nistã), respectiv, o altã «politicã areprezentãrii»” (p. 24). Se înþelegede aici cã opera urmuzianã se sus-trage „feþelor modernitãþii”, creân-du-ºi propria dimensiune ºi pro-priile instrumente.

Pentru configurarea unui Zeit-geist, în prelungirea lui Urmuz,apare ºi studiul despre GrigoreCugler. Abordarea merge de la ointroducere biograficã spre adân-curile abisalului autor al lui Apu-nake. Grigore Cugler s-a lovit,dupã pãrerea lui Gabriel Nedelea,în critica tradiþionalã de un ane-xionism exegetic grãbit, fãrã aten-þie la nuanþe. Astfel, „s-a ratat cre-area unor structuri ce ar fi scos laivealã o altfel de crizã, cu repre-zentãrile sale compensatorii ºi cuun alt complex metaforic despre

limitele ºi pragurile modernitãþii”(p. 42). Formal, una dintre crizeeste cea a apartiþiei distopiei, pu-þinele din literatura noastrã, crizãpe care criticul o învãluie într-odemonstraþie cu incursiuni în bi-ografic ºi în receptarea criticã.

Capitolul „ADN-ul avangar-dist al modernitãþii ºi postmoder-nismului” continuã linia deschi-sã de precursorul, prin excelen-þã, Urmuz. Sunt discutaþi TristanTzara, ºi implicit dadaismul, Mar-cel Duchamp, dar ºi insolitulGherasim Luca. În primi doi,Gabriel Nedelea vede principalele„motoare” ale unor atitudini dela care se vor revendica postmo-derniºtii (nord-americani). Dis-cursul devine mult mai lax mer-gând pânã la contactul cu stu-diul cultural sau interdisciplinar.„Fantoma lui Tristan Tzara da-daizeazã” (p. 93), DADA a fosto încercare de „realism pur” (p.78), dadaismul s-ar fi re- ºi auto-construit obsesiv, într-un „chipsisific” (p.78), „Jocul intelectualgratuit, atât de îndrãgit de da-daist [Marcel Duchamp, n.m.I.O.], rupea, în mod paradigma-tic, o armonie” (p. 104) ºi, în sfâr-ºit, „Dacã Tristan Tzara a «omo-rât» ºi «îngropat» DADA […]Marcel Duchamp a postmoder-nizat dadaismul” (p. 113) suntexpresii ºi frazãri neconvenþiona-le care aratã o privire detaºatãasupra subiectelor.

Un studiu dinamic ºi echili-brat, dar ºi non-conformist, Ilu-ziile modernitãþii redã figuraunui spirit critic vertical ºi bineindividualizat.

nnnnn Ionuþ Orãscu

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

lec

tu

ri

l ec

tu

ri

nnnnn MARIA DINU

oglinda neagrã a modernitãþii

ªtefan Bratosin, Cruciri dinochi de pãlimar, Editura Brumar,Timiºoara, 2016

Cu o activitate intelelec-tualã semnificativã,profesor la Universita-

tea „Montpellier”, Franþa, ºi au-torul unor cãrþi precum La con-certation. De la pratique ausens, Démocratie participativeen Europe, La nouthésie par lapoésie: médiations des croyan-ces chrétiennes, Le service:médiations subjectives entre ac-tion et connaissance, ªtefanBratosin debuteazã ca poet înanii ’80, publicând în revistele Lu-ceafãrul, România literarã,Convorbiri literare etc. Dupã vo-lumul Cer tãiat în piatrã, cel mairecent volum semnat de ªtefanBratosin este Cruciri din ochi depãlimar.

Cartea stã sub semnul cãutã-rii valorilor religioase autentice ºial ascensiunii spirituale reprezen-tate prin simbolul pãlimarului –stâlp de pridvor sau de prispãcare susþine acoperiºul –, ca sub-stitut al scãrii lui Iacob, dar pãs-trând aceleaºi semnificaþii de uni-ficare a planului uman cu cel di-

paradis îndestrãmare postmodernã

vin. Aparent, Cruciri din ochi depãlimar ar putea fi asociatã, da-toritã aceloraºi asipiraþii ascen-sionale, cu volumul lui Emil Iu-lian Sude, Scãrarul, cu menþiu-nea cã discursul lui ªtefanBratosin este puternic ancorat încotidian, pe când Sude se în-dreaptã în direcþia interiorizãrii ºireinterpretãrii trãirii religioase dinprisma propriilor angoase. Cutoate cã simbolurile hristice, pâi-nea, vinul, strugurii, uleiul, suntconstatante, alãturi de imagineabisericii ºi a casei, poezia lui ªte-fan Bratosin nu este una religioa-sã, cãci surprinde tocmai derivaspiritualitãþii din societatea con-temporanã. Pe fundalul uneiamnezii spirituale, lumea îºi pier-de semnificaþiile originare, cândvinerea, în ziua de post „ciuper-cile fierb în orez/ lângã o farfuriecu struguri din care nu va curge/nicicând sânge pe pâinea caldã/cumpãratã acum o orã la uºa dinspate a cuptorului/ este ziua pre-gãtirii/ dar nici urmã de cruce laorizont” (Este vineri).

Versurile consemneazã o ab-senþã la care eului îi e dat sã asis-te, fie cã e vorba de ritualul cinei– centrul spiritual al împãrtãºa-niei –, cãci oamenii de astãzi numai obiºnuiesc sã mãnânce sea-ra, fie de dispariþia lumânãrilor ºiicoanelor, substituite cu „o canã

de ceai cu anghinare”, fie a ca-sei, care înceteazã sã mai repre-zinte un spaþiu matriceal al iden-titãþii familiale. E un paradis îndestrãmare, nu expresionist ºisursa unei tensiuni metafizice, cide facturã postmodernã: „la grã-dina eden din cerul gurii/ se înal-þã limbi de foc:/ sunt incendiileverii –/ spun teologiile de presã–/ cauzate de turiºtii fãrã de lege/care aºteaptã naveta spre pomulvieþii/ fãcând grãtare ºi bând obere fãrã alcool/ pe masa rotun-dã a încãlzirii globale/ de pe feis-buc/ ca mãrturie ºi semn al sfâr-ºitului”, (Ultima pipã de har).Criticã la adresa societãþii postin-dustriale, discursul nu devine þi-pãt tragic al profetului din pustiusau frenezie dionisiacã, aºa cumpopuneau expresioniºtii ca alter-nativã la viziunea apocalipticã arealitãþii din preajma primului rãz-boi mondial, cãci alunecã în iro-nie, eul fiind conºtient cã sustra-gerea din încadrarea cronologi-cã, istoricã a postmodernitãþii eimposibilã, ba chiar existã riscul,la nivelul scriiturii, al molipsirii depostmodernism: „cum sã te invitla masã în biserica mea/ ca sã ci-nãm la lumina legii/ sub ceaþa fu-megândã a iubirii necondiþiona-te/ fãrã sã ajung la casa de ne-buni a postmodernismului/ ºi deacolo în iad?” (Botez în aer).

Odatã cu trecerea prin „spi-ritul” acestui veac dominat de mi-rajul facebook-ului, discursul nuevitã problematica hermeneuticii,a religiei lãsate la voia interpretã-rii oricui. Practic, ªtefan Bratosinsurprinde era înmulþirii biserici-lor ºi religiilor, fiecare cu perspec-tiva ei, promiþând mântuirea ºilansându-se într-o competiþie dincare sã-ºi demonstreze supreme-þia: „un pãrinte cãlugãr/ mi-a ex-plicat azi cã pe lângã biserica/ dincasa mea mai sunt ºi alte/ multefeluri de biserici lãsate de dumne-zeu/ întru mântuirea sufleteascã/a neamului/ […]/ ºi unde crucilesunt cea mai înaltã perspectivã/

de pe clopotniþa credinþei cã tetrãsneºte sfântul ilie/ dacã trãieºtiîn pãcat ºi citeºti cumva sfântacarte” (Despre alte biserici).

Pânã la urmã, în denunþareaacestui univers pervertit, poeziareprezintã „metafore moarte”: „mis-a spus cã poezia nu se mai vin-de/ […]/ ºi eu/ am spus cã ºtiu cãnu se mai cumpãrã/ pentru cã nudespre asta era vorba/ ci desprecum ºi unde/ aº putea gãsi un locîn care sã-mi pot îngropa/ în ceamai strictã intimitate niºte metafo-re” (Metafore moarte). Pentruªtefan Bratosin, poezia este, deci,un ritual ºi un spaþiu intim al recu-perãrii sacrului, dar ºi un loc deîngropare printr-o coborâre cusfinþenie în sine, spre a pãstranealterate adevãratele valori spi-rituale. Simbolic, poezia ar puteafi chiar acel pãlimar, stâlp de sus-þinere al trãirilor eului, al legãturiisale cu planul divin ºi, mai ales,forma prin care acesta se „cruceº-te” în faþa lumii profane.

poetree of life


arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte

arte În plinã efervescenþã cul-

turalã, oraºul Craiova s-aîmbogãþit, recent, cu o

nouã manifestare artisticã de an-vergurã: Festivalul Internaþionalde Jazz, organizat de Filarmonica„Oltenia” în parteneriat cu Con-siliul Local ºi Primãria Municipiu-lui Craiova, în perioada 14-17 sep-tembrie 2017. Festivalul a cuprins,în cele patru zile, 11 concerte ºirecitaluri (în medie, 3 manifestãri/zi), cu participarea unor reprezen-tanþi de frunte, ansambluri ºi per-sonalitãþi de primã linie din do-meniu. Pe scurt, despre protago-niºti: au evoluat pe scena festi-valuui cunoscutul ºi performan-tul grup vocal „Jazzappella” (elec-trizante agilitãþi vocale); ineditaformaþie „Ethnotic Project” (voce,flaut-caval, chitarã, þambal – cla-pã, bas, tobe), într-un debordantºi inspirat „aliaj” – folclor româ-nesc ºi jazz; originala formaþie„Lucian Nagy ºi Balkumba Tribe”(o împletire de stiluri muzicale;Lucian Nagy, aranjor ºi poli-in-strumentist- saxofon, clarinet,flaut, caval, percuþie, un veritabilmuzician, a fost secondat cu briode instrumentiºti experimentaþi:pian, trompetã, bas, tobe; „Ma-rius Mihalache Band” a produssenzaþie, în primul rând datoritãvirtuozului þambalist Marius Mi-halache, conducãtorul ansamblu-lui, ºi nu în ultimul rând solisteivocale Arabela Nicolau, „susþi-

Craiova Jazz Festivalnuþi” de chitarã, tobe, trompetã;„Flavius ºi Linda TeodosiuBand”, într-o dispoziþie interpre-tativã de zile mari, ne-a încântatprin risipa de energie ºi aplombulpe care le degajã saxofonistul Fla-vius Teodosiu (entertainer), con-ducãtorul grupului, într-o frene-zie perpetuã, precum ºi înzestratavocalistã Linda Teodosiu, ambii(tatã-fiicã) stabiliþi în Germania;„Sorin Zlat Quintet”, format dinSorin Zlat (tatã ºi fiu; saxofon –pian), Claudiu Purcãrin (tobe),Rãzvan Cojanu (contrabas), Mi-haela Alexa (voce), practicã unjazz „evoluat” (fresh sound), deo aparte, poate unicã configura-þie sonorã (Sorin Zlat–fiul fiindconsiderat, la ora actualã, „cel maide succes muzician de jazz dinRomânia”); Trio-ul alcãtuit dinPetricã Andrei (pian), Adrian Flau-tistu (chitarã bas), Vlad Popescu(tobe) s-a bucurat de o frumoasãprimire din partea publicului, cân-tând de o manierã ce a pus în va-loare calitãþile artistice ale fiecã-rui interpret; pianistul Alex Pãdu-reanu ne-a impresionat prin dezin-voltura cu care cântã, el fiind, fãrãîndoialã, un improvizator de ta-lent, de strãlucitã tehnicitate, unvirtuoz al clavirului în domeniuljazzului; „Ekue Band”, din Cuba,

ºi-a structurat programul pe unjazz cu vãdite influenþe sud-ame-ricane, oferind publicului o muzi-cã agreabilã, în care instrumente-le de percuþie au fost puse serios„la lucru” (Gilberto Acen Ortega,baterie, stabilit în România, cel maicunoscut muzician al grupului);„Casual Band and Friends”, bi-necunoscuta formaþie de jazz aCraiovei, condusã de muzicianul-saxofonist Bogdan Uþã, a oferit odemonstraþie de superioarã cali-tate interpretativã, spirit scânte-ietor, în continuã miºcare; „Cico‘sJazz Orchestra”, formatã din 19instrumentiºti, într-o componen-þã ineditã cu artiºti atât din Ger-mania, cât ºi din România, respec-tiv din „Oltenia Big Band”, l-aavut la pupitrul dirijoral pe expe-rimentatul Horia-Dinu Nicolaes-

cu, originar din Bãnie, stabilit depeste patru decenii în þara lui Bee-thoven (reamintim faptul cã Olte-nia Big Band este una dintre celemai redutabie formaþii mari de jazzdin þara noastrã, fondatã ºi con-dusã de entuziastul muzicianDorin Mãciucã). Inspiratã a fostºi invitarea în Festival a doi teo-reticieni de mâna întâi ai jazzuluidin România: Florin Lungu ºi Ale-xandru ªipa, care ºi-au împãrþit„frãþeºte” apariþiile pe scenã înpostura comentatorului, fapt ce acontribuit la „înlãturarea” bariereidintre scenã ºi public, facilitândastfel accesul auditorilor spreînþelegerea mai directã a jazzului.

Apreciem faptul cã Festivalulºi-a atins scopul: a atras spre acestgen de muzicã un public destulde numeros ºi în bunã mãsurã

Galeria de Artã din Cra-iova a gãzduit, în lunaseptembrie, o expozi-

þie de picturã: Lucian Ghiþules-cu, Florin Stelian Preda ºi IulianIrimescu, membrii ai Uniunii Ar-tiºtilor Plastici din România.

Lucrãrile aflate pe sinteze,aproape 50, realizate în ultimii patruani, au ilustrat, cum era de aºteptatde la o expoziþie de grup, moduri

impresii dintr-o expoziþiediferite de exprimare plasticã, deabordare, particularã fiecãruiadintre artiºti, a datelor realului.

Lucian Ghiþulescu picteazã fi-gurativ peisaje, rurale sau urba-ne, într-o tuºã rapidã, spontanã,plinã de sinceritate. Realizate ala prima, flash-urile lui redau un

cotidian recognoscibil, al pro-priei experienþe, într-o cromaticãadecvatã acestui gen de confe-siune. În seria de lucrãri în care obicicletã, reiterare a copilãriei pe-trecute alãturi de bunic devineconcept, regãsim grija pentru mi-nuþia detaliului alãturi de un altregistru cromatic, mai vibrant, maiplin de luminã ºi cãldurã. Mijlo-cul acesta de transport, atât decomun capãtã, în balansul per-petuu între echilibru ºi dezechili-bru, dinamic ºi static, o persona-litate aparte ce respirã în spaþiulpictural.

Florin Stelian Preda, graficianºi désigner, promiþãtor, cu lucrãride alurã suprarealistã, a expus, deaceastã datã, picturã în ulei.Elementele de limbaj plastic au fostfolosite pentru a lansa un S.O.S.natura. Expresivitatea tonurilor deculoare, supradimensionareatrupurilor de animale în raport cupunerea în cadru sau plutirea, peo saltea pneumaticã, printregunoaie, sunt modalitãþi de evo-care a unor fapte reale, cu atrocitãþiumane asupra animalelor saudeversarea de deºeuri toxice.

Cât despre Lucian Irimescu (in-vitat), „a dat” bine cu colþul degalerie ce i-a fost hãrãzit. Cuvedere bunã la ºi dinspre stradã,

compoziþiile sale s-au impus ve-derii. În acrilic pe pânzã, pe su-prafeþe dreptunghiulare, alungi-te acestea aveau închise, ca într-o „cutie a Pandorei”, simboluri:corpuri umane, un cal, un mãr, unochi, un peºte, o sferã, un faluschiar. Aceste semne, o datã eli-berate, au invadat spaþiul pictu-

ral, printre bule, puncte, pete sauzemuri. Propulsate de o energiedramatic spusã prin contraste deculoare, pluteau, cãdeau, alune-cau sau sãltau, în atemporal.

Deºi eterogenã, expoziþia afost, pentru fiecare artist, încã „oprobã de foc”, o ocazie de bilanþºi de redimensionare în raport cuceilalþi.

nnnnn Minuna Mateiaº

avizat, în special fani tineri, careºi-au manifestat satisfacþia întâl-nirii cu jazzul prin aplauze prelun-gite, ceea ce dovedeºte cã o ase-menea manifestare este absolutnecesarã oraºului nostru, acope-rind un gol resimþit mulþi ani larând. Credem cã Festivalul poatefi, totodatã, ºi o rampã de lansare,de încurajare în descoperirea (ivi-rea) unor formaþii din rândul inter-preþilor craioveni (ºi nu numai), fiecã sunt profesioniºti sau amatori.Lui Dorin Mãciucã, în calitatea sade manager interimar al Filarmo-nicii, la data respectivã, îi datorãmediþia inauguralã. În concluzie,apreciem iniþiativa organizãrii unuiastfel de festival, care are toateºansele sã devinã un punct dereper în domeniu pe plan naþio-nal, înscriindu-se, în perspectivã,în elita manifestãrilor jazzistice in-ternaþionale.

nnnnn Geo Fabian


se

rp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

es

erp

en

tin

e

Elveþienii sunt oamenifericiþi ºi îºi pãzesc cugrijã fericirea. Invitat de

Fundaþia Heinrich&Jane Ledig-Rowohlt (Elveþia), am ajuns în pi-torescul, liniºtitul Lavigny (LaCôte, Cantonul Vaud) cu oareca-re dubii: ce aº putea face în acestloc retras, fie el ºi un château,dupã ce în iarna 2014-2015 amlocuit în „buricul” Vienei, cu Kun-sthistorische Museum în coas-tã, între mumok ºi Hofburg, fla-nând între Belvedere ºiSchönbrunn, Volkstheater ºi Bur-gtheater, salutând caii de birjã delângã Stephansdom? Sã scriu –bine, bine, dar ce altceva?

“By the waters ofLeman I sat down and

wept” – de fapt, amînotat în el!

Aici, la câteva sute de metri,spre Bouchillon, e Lemanul, poa-te lacul elveþian cel mai faimos. Amînotat în apele lui, în zilele caldedin august, cu versul lui T.S. Eliotîn minte, venit cândva în zonã, laLausanne, sã îºi caute de sãnãtateºi sã scrie aici un prim bruion aldeznãdãjduitului poem „TheWaste Land”, marcã poeticãinconfundabilã despre tragediacivilizaþiei europene: „By thewaters of Leman I sat down andwept”. Am urcat pe Mont Tendre(1678 m), în Munþii Jura, alãturi decolegii mei, Fatou Kande Senghor(Senegal), Yung-shan Tsou (Tai-wan), Judith Kucart (Germania) ºiPablo Llambias (Danemarca) ºi amvãzut de sus cum se întind Nyon,Morges, Rennes, Lausanne,Vevey, Montreux de-a lungullacului pornit de la Geneva. Pestelac, Franþa, Alpii magnifici.

La Château de Lavigny am lo-cuit timp de 25 de zile în camera„Camus”, unde a înnoptat când-va scriitorul francez, la invitaþiaproprietarului casei, HeinrichMaria Ledig-Rowohlt, cel care adeþinut faimoasa editurã germa-nã Rowohlt. Fiecare camerã deaici poartã un nume de scriitor,botezatã aºa dupã cei care aufost cândva oaspeþi importanþiai casei: camera „Faulkner”, ca-mera „Hemingway”, camera “Na-bokov”. Mã mir cã nu existã ca-mera „Henry Miller”, cãci am re-marcat în livingul casei o foto-grafie în care se vãd jucând te-nis de masã editorul ºi autorul„Lumii sexului” ºi a atâtor cãrþicare au provocat în epocã unscandal imens! Existã ºi o came-rã „Rowohlt”, unde stãpânulcasei îºi þinea frumoasa biblio-tecã: sute de cãrþi tipãrite chiarla Rowohlt Verlag, dar ºi ediþiiluxoase în limbile francezã ºi en-glezã. Totul respirã bun gust, unaer aristocrat, al anilor ̀ 70 ai se-colului trecut, un fel de insulã amemoriei în care timpul scurs areþinut imaginea afectivã a celorcare au locuit cândva aceastãcasã. Biblioteca, bine întreþinu-tã, e un loc unde aº putea sta unanotimp, în tihna cãrþilor aduna-te aici de notoriul editor, cel carene îndeamnã dintr-un carton rã-mas pe un raft sã ne apropiemde ele cu un apel paradoxal, atâtde expresiv: „Non, monsieur, mabibliothèque n`est pas la vôtre”.Într-adevãr, cãrþile sunt ale stã-pânului care le-a adunat, dar pa-ginile lor pot fi ale tuturor carese încumetã sã zãboveascã prin-tre rafturile care cuprind toþi pe-reþii camerei.

nnnnn NICOLAE COANDE

pisica din LavignyPânã în prezent au fost invi-

taþi aici peste 500 de scriitori dinîntreaga lume, dintre care unii audobândit o notorietate interna-þionalã: Norman Manea, AssiaDjebar, Ben Okri, Adam Zaga-jewski (laureat al Premiului Ja-nus Panonnius pentru poezie în2016, oferit de un juriu din careface parte ºi Dorin Tudoran!),Aharon Appelfeld, Mihail ªiºkinetc. Din România au participatde-a lungul timpului scriitorii:Ana Blandiana, Romulus Ru-san, Mircea Martin, CarmeliaLeonte, Raluca Antonescu (ac-tualmente, Elveþia).

În veranda sau în livingul ca-sei am purtat deseori discuþii de-spre literaturã, experienþele artis-tice ºi locurile de unde venim, cureacþii extraordinare ale fiecãruiadintre noi, cãci descopeream lu-cruri neºtiute sau captivante aleexperienþei umane atât de diferi-te pe meridianele lumii. CineastaFatou Kande Senghor, cãsãtori-tã cu un nepot al poetului ºi fos-tului preºedinte al Senegalului,Leopold Sedar Senghor, autorulconceptului cultural de „negritu-dine”, ne-a ilustrat aspecte dinviaþa þãrii sale cu filme pe care le-a facut singurã sau în colabora-re. De neuitat, un film documen-tar despre o bãtrânã senegalezãcare modela în lut, cu mâini pu-ternice, pãpuºi ºi figurine straniiale fertilitãþii, ea care nu putuseavea copii ºi fusese astfel izolatãîn comunitatea femeilor sterile!Dumnezeu, spunea ea, i-a datatunci un dar, al creaþiei, pentru acompensa faptul cã nu a pututnaºte – iatã condiþia unui artistanonim, de o putere plasticã,însã, formidabilã! Pablo Llambias,argentinian dupã pãrinþi, dar nãs-cut în Danemarca, ne-a povestitdespre “comuna” din Copenha-ga, Christiania, acel loc unde ce-tãþenii care vor sã trãiascã viaþaunui falanster duc o existenþã ati-picã în mijlocul capitalei daneze,în vreme ce Judith Kucart mi-avorbit despre viaþa în fosta DDR(unde s-a nãscut), despre dan-

sul ºi teatrul pe care le-a fãcutsau, cazul lui Yung-shan Tsou,despre societatea taiwanezã deunde ea a plecat de mult timp (lo-cuieºte acum în Berlin, este scrii-toare ºi creator de carte-obiect).

Gazda noastrã este SophieKandaouroff, strãnepoata unuigeneral rus emigrat, energicã,delicatã ºi dedicatã, sufletul rezi-denþei, regizoare ºi actriþã profe-sionistã, plinã de cãldurã ºi spon-taneitate, cu care sper cã aº pu-tea colabora cândva la TeatrulNaþional din Craiova, de ce nu?În prezent, pregãteºte o piesã deteatru la Lausanne, care va aveapremiera în 30 aprilie ºi care sebucurã de colaborarea unui re-putat actor francez.

Cine vrea 50.000 defranci de la Vera

Michalski?Împreunã, pe 10 septembrie,

am avut o lecturã publicã, timpde o orã ºi jumãtate, la care auasistat vreo 40 de cetãþeni veniþidin zonã, chiar ºi din Geneva ºiLausanne, ºi cred cã ne-am des-curcat onorabil, fiecare în limbalui, apoi în francezã ºi englezã.Printre cei aflaþi în public au fostºi scriitorii Philippe Rahmy (El-veþia), Kristen Cosby (SUA) ºiTanya Shadrick (UK), rezidenþiai Fundaþiei Jan Michalski, afla-tã la Montricher, la circa 15 kilo-metri de locul unde mã aflu. Fun-daþia, condusã de Vera Michal-ski-Hoffmann, important mecenacultural, ºef al holdingului edi-torial Libella, o mare iubitoare ºipromotoare a literaturii Estului,este o construcþie uluitoare, cuºapte cabine-module pentru re-zidenþii invitaþi ºi cu o bibliotecãimpresionantã, ridicatã pe patrunivele, cu circa 60.000 de cãrþi înlimba francezã, traduceri din toa-te limbile Europei ºi ale lumii. Amfost acolo, am vãzut ºi micuþulraft românesc, în prelungirea ce-lui italian, cu cãrþile lui Cioran,Eliade, Ionesco, Fondane, Istrati,Caragiale, Blaga, Bacovia, Vinti-

lã Horia, P. Dumitriu, G. Adameº-teanu, A. Blandiana, I. Caraion,A. Buzura, M. Cãrtãrescu, Fl. Ilis,Letiþia Ilea, Ion Mureºan, R. Drã-ghincescu, Florin Lãzãrescu – casã nu dau decât câteva nume dincele peste 30 pe care le-am car-tografiat. Ar trebui sã mai spuncã Fundaþia Jan Michalski acor-dã anual premiul cu acelasinume, în valoare de 50.000 defranci elvetieni, în memoria de-functului soþ al Verei Michalski.Este un premiu care se oferã pen-tru o carte de povestiri, roman,eseu, carte de artã. Laureatul din2016 a fost bulgarul Georgi Gos-podinov, pentru romanul „Phisi-que de la mélancolie”, Ed. Inter-valles. Anul acesta în competi-þie, pe lista scurtã, au rãmas cãrþiale unor autori precum Paul Ka-lanithi, Thiery Wolton (cu o in-teresantã, inclusiv pentru publi-cul romanesc, „Istorie a comu-nismului mondial”, în trei volu-me), sau Liao Yiwu, scriitorul di-sident chinez, autor în trecut alunei carti, „In Imperiul tenebre-lor”, pe care eseistul francez Ro-bert Badinter o considera „unadintre marile cãrþi ale literaturiipenitenciare, alãturi de Arhipe-leagul Gulag”, cartea de referin-tã a lui Aleksandr Solejinþin.

M-am bucurat în zilele seninede august ºi septembrie la vede-rea splendidei panorame a Alpi-lor prãvãliþi peste Lemanul liniº-tit, am vãzut cum se coc strugu-rii în viile curate din sat, întinsepe sute de hectare, ºi am gustatdin excelentele vinuri oferite de„La Cave Daniel Rossier”. “Am-brosia”, cu minunatul poem in-scripþionat pe eticheta, L’âme duvin, de Baudelaire, purpuriul„Vertigo”, dar ºi coniacul cu unnume ºi gust atât de tentante, „LaPart des Anges”, toate botezateastfel de românca Geta Rossier(mulþumesc pentru tot, Geta!), auîntreþinut în mine acea presimþi-re care este atât de propice poe-ziei: suntem poeþi nu doar atuncicând am scris poemul, ci mai alesîn aºteptarea, pânda lui, atunci

când cu energii necunoscuteputem capta „L’âme du poeme”...

“Une prison ou lesSuisses se sont

réfugiés...”

Elveþia, atât cât am cunoscut-o, poate fi descrisã fie ºi sumar,aºa cum a „înþepat-o” FriedrichDürrenmatt cu prilejul decernãriiPremiului Gottlieb Duttweiler luiVáclav Havel, în 1991. Invitat încalitate de preºedinte al Ceho-slovaciei postocomuniste, Havela fost martorul ºi recipiendarulunui discurs formidabil, intrat pedrept cuvânt în analelele discur-surilor istorice elveþiene. Artis-tul, nu doar preºedintele unei þãriexcomuniste, a putut auzi cumimpenitentul dramaturg de limbãgermanã pune ºtampila polemi-cã pe o þarã consideratã fericitã:„o închisoare în care elveþieniisunt prizonieri ºi gardieni în ace-laºi timp”, spre consternarea eli-tei politice aflatã în sala de re-cepþie. O comparaþie cu tragiculgrotesc din închisoarea numitãCehoslovacia comunistã, undeoamenii erau siliþi sã coabitezecu gardienii, spre deosebire deelveþienii riguroºi care fac acestdublu rol în acelaºi timp! O exa-gerare ar spune unii, mai ales cãelveþienii au ºi umor ºi pot spu-ne despre ei lucruri paradoxal-ironice de tipul „Je suisse, doncje suis!” sau „La Suisse n`existepas”. Atunci, eu unde am fostdacã Elveþia nu existã?

Dar pisica din Lavigny, ce cre-de ea despre aceastã închisoarefericitã unde elveþienii s-au refu-giat? Imperturbabilã, senzualã,ieºitã parcã din antologia felinã alui ªerban Foarþã, mãturând cu ocoadã stufoasã gazonul verde, eaa venit din vecini sã se rãsfeþe pelângã mine, în prelungite jocuripisiceºti – într-o zi insoritã pecând scriam ceva neimportant ºivisam la craiul Ramses. Era în eaceva abia simþit, venit de depar-te, un avatar al pisicilor din lu-mea largã, care îmi ºoptea în scur-tul rãgaz cât ne-am imprietenit:eºti aici, în mrejele unei fãpturipe care o vei inþelege abia dupãce te vei întoarce acasã.

ªi vei dori, cândva, sã reviiaici, pentru o lungã ºi afectuoa-sã reîntâlnire.

Le Château de Lavigny


be

letris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ãb

ele

tris

tic

ã

Poate fi pus în povesteTimpul?

Poate fi pus în povesteTimpuldin ceasurile spânzurate pe peretetic-tacul lor ce deapãnã firul/Nesfârºirea?

Poate fi pus în poveste Timpuldin gândul meucândceasuri întreginu privesc niciun cadran…?

Ora copilului din mine vine grãbitãsub paºii desculþifirele de nisip se întrec în alergare.

O dupã-amiazã fãrã margine…

Toate sunt una sub soarele topind zarea.Lovitã de þãrm apa se-nverºuneazã înspumese retrage sfielnicse izbeºte mereu ...Secunde, minute, oremãsor cu ritmul ei.

Miroase a sare/a singurãtate/a netimpMiroase a început de lumeMiroase – neºtiut – a ultimã Orã.

Varã toridãSe bate miezul zilei.

Lumina arde gânduritaie visareaia cu sine îndrãznealacerne peste fireculori/ iluziidans ameþitorfete morgana

Florile tac ostenite

miresme amorþite sub arsurã;oraºul a albit deodatã.Irealul...Se înlãnþuie/ se dezlãnþuie ispitelecer însetat de albastruºi nopþi…

Zãvor la uºi.

Iubirea:un vis...

Spre noapte

…graba cu care vine toamna!Aud cum creºte iarba pesteaduceri aminte…

Umbrã de storuri la ferestre de gând.Printr-un ochi de geamculoarea reveriei –dimineaþã în primãvarã…

vãpãia – semn/scut spre întuneric.

Eternul –…graba cu care vine toamna!

RugãÎntoarce-te la mine

ºi lumina va înflori,noaptea va trimfa în zi;

locul uscat va naºte iarbãCerul îl va oglindi.

Întoarce-te la mineºi apusul fi-va rãsãrit

în sinele-mi odatã plumbuit;

Întoarce-te la mine!ºi nu ne vor mai fi

paralele cuvintele.

Întoarce-te!zãgazurile se vor rupe

de cascada de dor împlinit.

Întoarce-te la mine!Îþi voi îmbrãca visele-n culori

în noaptea ce deºteaptã zori;

Întoarce-te!

Un ceas de tainã, cu tine, este– de-a pururi –

mirabilã poveste!

PodPodul pe care odatã se rãstigni luminaaºteaptã/îngãduie TimpulNiciun pas nu-l încarcã

Cerul înstelatlumineazã TrecereaNu o vezi… nu o ºtii…

Tãcerea se revarsã

Manta purpurie

nnnnn MIHAELA ALBU aºternutã peste noiZorii mai poartã amintirea nopþii

Eu îi îmbrac în cuvinteRostogolesc gânduriîn vorbe nerostitele zidesc – pod de la mine pânã la tine

Cerul – încã – înstelat deasupra noastrã

Pe drum1.

Desprinse din lanþorele

una câte una se duc spre apusRãsãritul mi-e aproape– în gând –Merg pe drum lung

cât o viaþãcât o aºteptarecât o pãrere

2.Copilul din mine deschidea poartatrecea pragul, învãþa viaþa…

Orgolioasã – dimineaþa îºi înãlþase capulCununa-i de aur strãluceaSãgeþi de luminã strãbãteau întâmplãrile

Istoria nu-ºi primise încã numeleAlbinele, ploaia, vânturile, omãtulÎnsemnau pe rãbojul vremii trecerea

Arºiþa amiezii vine gãbitãNeliniºtea serii dã târcoale…

Urc trepte…zorii dimineþiise pierd în neamintire…

3.Învãluit în ceaþa aducerii aminteCãlãtorul trece grãbitde la o margine la alta

Nu-i ajunge o viaþã de omsã aºeze în fagurii minþiinici mierea/ nici ceara.

Drumul îi furã popasul.lumineazã ora

Treci?!

Consacrându-se la – ºicu – deplinã maturita-te cercetãrii literare,

autoarei, printre altele, a unei bi-nevenite monografii avându-l caprotagonist, ca uomo universa-le, pe Ion Biberi, i se cuvin recu-noscute cel puþin douã calitãþi in-contestabile menite a delimita unprofil eminamente propriu: predi-lecþia pentru zonele de „umbrã”,în sensul ocultãrii din varii cir-cumstanþe a unor valori autenti-ce ale culturii noastre, ºi acribiadocumentãrii, deseori cu un evi-dent aplomb arhivistic.

În acest context mi se pare acircumscrie orientarea sa sprezone tematice cu particularitãþidistincte (valorificarea scriitorilordin exil ºi patrimoniul cultural alBalcanilor) finalizate cu rezultatede referinþã.

Cum despre aceastã paletã apreocupãrilor sale deja finalizateîn câteva lucrãri ce întregesc are-alul patrimonial al culturii noas-tre naþionale („cazurile” cele maidemne de reþinut rãmân lucrãrilerecuperatoare ale unor maeºtri aiexilului precum Vintilã Horia ºiMircea Popescu încã in actu) mãvoi pronunþa în alte contexte, voi

încerca de data aceasta cartogra-fierea poeticii sale, luând dreptreper volumul cel mai recent, cutitlul Timpul din ceasuri, apãrutanul trecut în colecþia de profil aediturii craiovene Aius.

În realitate, Mihaela Albu n-apublicat pânã la cartea pe care osupun acum atenþiei, decât pa-tru plachete de versuri*, dintrecare îmi pare (relativul e dat delipsa celorlalte trei volume) cãunele cuprind ºi transpuneri orichiar creaþii scrise nemijlocit înenglezã.

Parcimonioasã cu sine pe câtde generoasã, de pe poziþii exe-getice, cu alþii, poeta resimte cuo acuitate fireascã presiunea me-tamorficã a liricii autohtone înparcursul succesiunii generaþio-nale, dovedindu-se mai solidarãcu experienþele novatoare ale ºai-zeciºtilor ºi ale celor ce i-au ur-mat, rectactilã, deliberat ºi, aºspune, organic, faþã de modelecu un prea pronunþat gust expe-rimentalist.

„Câmpul” sãu de bãtãlie – unafrontal asumatã – îmi pare a fiTrecerea, ca efigie ºi mãsurã atemporalitãþii, în cheia blagianãºtiutã, ca sã nu mai invoc recu-

rentul, prin pulberea milenarã,avertisment horaþian asupra fu-gii ireparabile a vremii. Avertiza-tã, în chiar intimitatea actului cre-ativ, asupra prea apãsatei famili-aritãþi cu densa topografie a po-eziei post-ºaizeciste cãreia i-a fostmartorã ºi, într-o mare mãsurã,mãrturisitoare nu întru totul „ino-centã” (prin tentative exegeticedeseori inedite ºi problematizan-te), Mihaela Albu are intuiþia exac-tã de a nu se sustrage acelei pre-siuni, refuzându-ºi, cu inteligen-þã, tentaþia unor re-grupãri într-oactualitate destabilizatoare a unuidiscurs poetic de-acum cumvaclasicizat.

În aceastã perspectivã, liris-mul sãu e eminamente ºi, pe alo-curi, aproape programat confesiv,cu tensiuni ale unei trãiri in per-sonam a unor întâmplãri, eveni-mente, împrejurãri cãrora li secenzureazã derizoriul cotidianitã-þii prin filtrul captivant al contem-plaþiei ca instrument nemijlocit aldecantãrii alunecãrii prin timp,lãsând spaþiu deschis viziuniimeta-forico-fizice, într-o aluviu-ne a modernitãþii tari (cum arnumi-o vreunul din profeþii post-modernului).

Cãci, recunoaºte autoarea,„Dintru / Poetul îmbrãcase meta-fora / o slobozise spre Lume /dez-mãrginise taina /de necuprin-sul…/ ore ºi zile strângea într-orostire/ lumina cea adevãratã…/Între Cer ºi Pãmânt / între cârmui-torii zilei ºi ai nopþii / peste ape ºipeste uscat/ Logos/ În ziua aºaptea/ Poetul s-a odihnit/ îniubire. (Facerea).

Nu mai surprinde, astfel, într-oastfel de situare faþã de real ºi desine, nici fortissime versuri-enunþuri precum „Lumina înlumi-tã” (supralicitând un referent re-ligios) sau „Poezia,/ înzeitã”, în-zestratã, fireºte, „cu aripi de în-ger albastru”, întrupatã, iarãºi fi-resc, în Cuvânt, cãci asumat vo-caþional Poetul e chemat „sã în-lumeascã verbul…” (Luminã în-lumitã, Poezia).

Sunt nenumãrate exemple deenunþuri structurate în metaforememorabile, propunând, într-undecurs pe care l-aº asimila uneiarte de sorginte sapienþialã, o pe-trecere prin subterfugiile uneitemporalitãþi, nu atât culpabile însine, cât hãituind fiinþa în mutã ºi,pe alocuri, dramaticã înfruntare cuprecaritatea care e a destinului.

Cãci dacã „Timpul curge/ fãrãnicio sfialã…”, sub pagoda uneiprecipitãri pe care ne e dificil s-oacceptãm („…graba cu care vinetoamna!/ cu care creºte iarba”)ceea ce mai rãmâne, în margineaunei neputinþe supra-destinale, epunerea în actul operator a amin-tirii, unic, oricât de fragil ºi incon-sistent, prag al acelei ireparabiletreceri.

Una pe care, jucându-ºi nufãrã temeritate propria „carte”, caun talisman ezoteric, autoarea oconverteºte, cu magia exorcizan-tã a logosului, într-un registru alnesupunerii, suspendând, înflash-uri temperat trans-cenden-tale, pulsiunile unui neîmblânzitnostalgic. O bãtãile, cum antici-pam, cu Trecerea mutatã, fame-lic, într-o Pe-Trecere, ca o con-fruntare cronotopicã – Cronoscontra Cronos – în care ambiiagenþi substituie Sinele.

* Luminã înlumitã, Poezia!, Ed.TipoMoldova, 2011, Catharsis.Poems, Ed. Libra, Bucureºti &Humanitas, Montreal, 2006, Ca odragoste târzie…, Ed. Ramuri, 2005ºi Între douã porþi, Ed.H&HPromotion, New York, 2002.

Cronos contra Cronos: suspensia poeticã a nostalgiculuinnnnn GEORGE POPESCU

poeme


un

ive

rs

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

au

niv

ers

ali

a

* * *Vila Altomare, Conca

de’ Marini, 3 martie 1858

Existã o solemnitate stra-nie în singurãtate. ªi înrepulsia faþã de sine, în

insomnie, în abandonul careanunþã înfrângerea se împlineºteun miracol curios: noi devenimasemãnãtori lucrurilor, particuleinvizibile integrate în imobolita-tea unui mãslin, a unei pietre, aunei muºcate. Naturã idioata.Energie absentã. Nu ºtiu de ceam decis sã vã scriu aceste cu-vinte, dragã domnule dr. Descu-ret, cum, de altfel, nu ºtiu nicicauza neantului. Nu râdeþi demine. Eu sunt, probabil, o lãmâienecoaptã la baza copacului dum-neavoastrã ºi aº vrea sã vã mãr-turisesc amãrãciunea unui par-fum. Ultima datã când v-am vã-zut eu, sensibilul meu prieten, afost în anul 1840, când dumnea-voastrã aþi venit la vila noastrãdin Conca de’ Marini, de pe ri-viera Amalfi. Aveam 10 ani ºi mi-au lãsat o amintire frumoasã su-râsul dumneavoastrã, discursuldumneavoastrã extraordinar de-spre creºterea ºi dispariþia luni-lor, fascinaþia cercetãrilor dum-neavoastrã despre vechile pactedintre Dumnezeu ºi Diavol.„Dumnezeu a creat lumea, iar dia-volul îi garanteazã durabilitatea,fecundând-o prin desfrâu”. Vãamintiþi, dragã domnule Descu-ret? Dumneavoastrã îmi vorbeaþiastfel în timp ce vã închideaþi cãr-þile cu o grijã foarte specialã. Nuam vãzut niciodatã altele la fel defrumoase. Mi le fãceau dragi ºiinsondabile limba Franþei ºi inci-ziile frunzoase cu care erau gra-vate. De asemenea, mi le-au fã-cut dragi ideea cã doctrina pecare o tratau a ajutat, împreunãcu talentul dumneavoastrã, lavindecarea mamei mele ºi, câþivaani mai târziu, cum puþini ºtiu, lalimpezirea umbrelor unui Rege alcelor Douã Sicilii: al nostru Fer-dinand al II-lea de Burbon. Separe cã boala de nervi care a cu-prins mintea celei care m-a aduspe lume a avut multe asemãnãricu suferinþele suveranului deNapoli, deºi fantasmele care auvrut sã-i asalteze psihicul eraufiicele unor spirite diferite. Curã-þenia aerului fiecãrui anotimp,puritatea climei, armonia înnebu-nitoare a peisajelor, nu ajung sãîndepãrteze negreaþa încremeni-tã a unei ameþeli a existenþei carese naºte în adâncul sângelui ºiºtie sã sfideze timpul, spaþiul,existenþa.

Eu chiar nu mai ºtiu, al meu ºial nostru drag prieten Descuret,dacã dumneavoastrã încã locuiþiîn Rue de Rivoli nr. 18 din Paris,singura adresã în posesia mea depe o carte de vizitã decoloratã adumneavoastrã. Nici nu pot sãºtiu dacã cei 28 de ani ai mei îmipermit sã vã scriu o scrisoareconfidenþialã, aºa cum confirmãaceste rânduri. Însã tristeþea încare mã aflu nãruie orice regulã.Pot doar sã vã spun cã în ultimamea cãlãtorie la Napoli am datpeste o recentã ºi minunatã cartea dumneavoastrã intitulatã LaMedicina delle Passioni (Medi-cina Pasiunilor), tipãritã în ca-

nnnnn RUGGERO CAPPUCCIO

noaptea celor douã tãceri

Ruggero Cappuccio (Torre Del Greco, 1964) este publi-cist, scriitor, dramaturg, regizor. A scris ºi condus Deli-rio Marginale (Premiul IDI, 1993), Desideri mortali,

oratorio profano per Giuseppe Tomasi di Lampedusa (1996). În1997 îngrijeºte pentru Teatro di Roma, condus de Luca Ronconi,rescrierea ºi regia tragediei Thyestes de Seneca ºi a comediei Bac-chides de Plaut. În 1998, a câºtigat Premiul Ubu Migliore NovitaItaliana cu Il sorriso di San Giovanni. A scris ºi condus filmul Ilsorriso dell’ultima notte (2003). În 1999 a condus regia pentruNina pazza per amore, iar în 2001 regia pentru Falstaff, sub con-ducerea muzicalã a lui Riccardo Muti.

În 2008 a fost finalist la Premiul Strega, cu primul sãu roman, Lanotte dei due silenzi (Noaptea celor douã tãceri, Sellerio, 2007).În 2011 câºtigã Premiul Napoli cu romanul Fuoco su Napoli (Focpeste Napoli, Feltrinelli, 2010).

Dintre ultimele sale opere teatrale amintim: Sogno di una nottedi mezza estate (2016), Spaccanapoli times (2016) ºi Circus DonChisciotte (2017). Ultimul sãu roman, La prima luce di Neruda(Feltrinelli, 2016), este o biografie liricã ºi vizionarã dedicatã exilu-lui lui Neruda la Capri.

Romanul Noaptea celor douã tãceri, din care, în acest numãr,publicãm traducerea în românã a primelor 8 pagini (pp. 9-16) „pri-mul schimb de scrisori dintre Eugenio, principe de Altomare, ºiGeorges Bernard Descuret “, este plasat în anii cruciali ai Regatu-lui celor Douã Sicilii, între Amalfi, Napoli ºi Palermo. Scris într-unlimbaj elegiac, romanul este o poveste de dragoste, de substituiriºi de identitate. O tânãrã nobilã, Chiara della Serena, îl iubeºte ºise cãsãtoreºte cu tânãrul ºi solitarul Alessandro, principe de Al-tomare. Curând Chiara moare de variolã, Alessandro izolându-seîn sine de durere. La scurtã vreme dupã moartea Chiarei apareînsã o femeie în care unii o recunosc pe Chiara, fãrã a se afla cuadevãrat cine este respectiva femeie.

Romanul e construit pe mai multe planuri: unul este reprezen-tat de mãrturia obiectivã ºi clarã a naratorului, un altul este repre-zentat de fragmentele de jurnal ºi, în fine, altul este reprezentat decorespondenþa dintre Eugenio, principe de Altomare, fratelele luiAlessandro, ºi Georges Bernard Descuret, doctor în medicinã,profesor la Sorbona.

pitala Regatului în foarte puþineexemplare cumpãrate ºi însuºiterapid de Facultãþile ºtiinþifice, debiblioteci ºi de toþi acei specia-liºti ºi amatori care aºteptau cunerãbdare versiunea italianã auimitoarei dumneavoastrã cerce-tãri. Mi s-a spus cã pânã ºi volu-mul pe care l-am vãzut expus fu-sese deja vândut ºi nu am pututface altceva decât sã cer un altexemplar al tratatului lui GabrieleRondinella, editorul ºi prefaþato-rul acestei valori. Reapariþia nu-melui dumneavoastrã m-a umplutînsã de o fericire profundã. Im-pertinenþa asolescenþei mele, în-sãnãtoºirea mamei mele, lungileplimbãri în care dumneavoastrã,dragã domnule Descuret, aþi dez-vãluit ochilor mei perversa lim-pezime a naturii m-au fãcut sãsper într-un cuvânt al dumnea-voastrã ºi, dacã merit acest lu-cru, în ajutorul dumneavoastrã.Dumneavoastrã sigur aþi pãstrat,în arhiva amintirilor dumneavoas-trã, imaginea fratelui meu Ales-sandro. Frumos, maiestuos, în-zestrat mai mult decât noi toþi dinfamilie ºi serios lovit ºi întunecatîn trufia sãlbaticã a singurãtãþiisale în lume. Prim nãscut, cu ºaseani mai mare decât mine, dialo-gheazã azi cu înãlþimea simþurilorsale, cu rãdãcinile sufletului sãu.El e speriat de dimensiunile obiº-nuite la care se reduce existenþanoastrã terestrã. Dispreþuieºtesentimentele, lealitatea, logica,prietenia; sfideazã de ani somnul,foamea, setea, aroganþa umilã ºidivinã a acelor zei care au privile-giul de a intui gusturi oculte inex-plicabile pentru oameni. Iar eucred cã are sentimente ºi lealitateºi logicã ºi sete ºi foame de o prie-tenie mai mare decât fiinþa uma-nã. Toate acestea, vã mãrturiesc,el le simte, cred, din cauza unuistraniu ºi, poate, de nepovestiteveniment de dragoste.

Dacã cumva veþi primi aceas-tã scrisoare ºi dacã cumva veþidori acest lucru, scrieþi-mi repe-de dragã domnule Descuret. Euv-am vorbit. Numai când ne pier-dem în întregime ceea ce numimsufletul nostru, câºtigãm cu ade-vãrat ceva.

EUGENIO, PRINCIPE DEALTOMARE

Paris, 24 aprilie 1858

Dragã domnule Eugenio,Viaþa îºi împrãºtie mereu vicle-

niile obiºnuite dincolo de profi-lul destinului. Dumneavoastrãcredeþi în viaþã, dragã prietene?Credeþi în viclenii? Credeþi în aceaformã de curent cotidian care neanesteziazã doar pentru a facemai crudã trezirea? ªi, dincolo deorice întrebare, credeþi în destin?Ar trebui ca liber-cugetãtorii dinsecolul nostru ºi din cele care vorveni sã revadã cu atenþie concep-tul de coincidenþã. De asemenea,ar fi necesarã o grijã specialã pen-tru crearea unui nou limbaj în caresã se oglindeascã anumite cores-pondenþe secrete între lucruri ºicuvinte, care îºi joacã rolul secu-lar de ambasadoare ale echivo-cului. De la vechii greci pânã lanoi, lumea s-a schimbat foarte

mult, dar vocabularele umaneprea puþin, pentru a nu ne da sea-ma cã termenii sistemelor noas-tre expresive moderne sunã falspe buzele zeilor înrãdãcinaþi, întimp ce privirea lor plinã de mis-ter zdrobeºte tonalitatea demnãde milã a limbajului nostru filozo-fic ºi ºtiinþific.

Tot ceea ce pot gãsi eu ca ar-monios în raportul dintre semn,sunet ºi semnificat, în timp ce vãscriu, populeazã cele trei cuvinteConca de’ Marini, unde se aflãvila familiei dumneavoastrã, dra-gã domnule Eugenio, unde esenþalichefiatã de lãmâi fermentate debãut, unde nisipul, cãpºunile,nopalii, miºcarea greoaie, înþe-leaptã ºi foarte specialã a catâri-lor, mirosul de grajd, maliþia peri-culoasã a mirosului de magnoliiconstituie certitudinea intuitivãa ceea ce se vede, se aude, segândeºte.

Ieri am lãsat, pentru totdeau-na, casa din Rue de Rivoli, pen-tru a mã muta, ºi cu plãcere, înBoulevard Jeanne d’Arc nr. 14,într-o locuinþã cu mai multe ca-mere ºi mai spaþioasã, care poategãzdui mai bine epidemica înmul-þire a voluminoaselor mele studiiºtiinþifice. Am primit scrisoareadumneavoastrã exact în timp cetreceam pragul fostei mele reºe-dinþe cu ultimul cufãr plin de fas-cicule de hârtie pe care sunt re-dactate anumite dizertaþii ale meledespre furie.

„Corpurile infirme ºi slabe suntrãnite de cel mai neînsemnat con-tact: de unde rezultã cã furia esteo infirmitate a femeilor ºi a copii-lor. Dacã bãrbaþii sunt suscepti-bili de aceastã infirmitate, aceas-ta se explicã prin faptul cã ade-sea au caracter de femei sau decopii”. Aºa scrie Seneca ºi eu voivrea sã vorbesc, dacã cumva vomreînnoda vizitele noastre, despredeosebirea dintre furia roºie ºifuria palidã sau spasmodicã ºi,de asemenea, despre cum nu amgãsit niciun simptom de acest felîn mine ºi foarte puþine în locul încare locuiþi dumneavoastrã, încare eu am locuit câtva timp, cu obucurie de neuitat. De asemenea,e adevãrat cã am vãzut strãlucindtoate semnele furiei în aproapeimpenetrabila constituþie fizicã aMaiestãþii Sale Ferdinand al II-lea, Regele celor douã Sicilii, acãrui suferinþã ºi miracolul pro-dus de îngrijirea mea, dupã câteînþeleg din cuvintele dumnea-voastrã, sunt cunoscute cel pu-þin de aristocraþii cei mai intimi aiCasei Regale. Numai în anul 1838Curþile cu juri din þara mea au ju-decat 238 de acuzãri de delicteavând drept cauzã furia, distribui-te în 4 otrãviri, 61 de incendii, 104asasinate, 41 de ucideri ºi 28 deomoruri involuntare. Aceleaºi in-fracþiuni au produs 243 de delic-te în 1839, respectiv 247 în 1840.

Dintre toate pasiunile native,nu existã niciuna de ale cãrei ac-þiuni sã se ocupe mai des tribu-nalele decât de acelea generatede furie. Nicio pasiune nu dãnaºtere mai uºor decât aceastaunei tulburãri rapide a întreguluiorganism, dupã cum nimeni nuseamãnã mai mult cu un maniacdecât acela care e cuprins puter-nic de aceasta: ira furor brevis, a

spus Horaþiu, ºi aceastã maximãa traversat secolele fãrã ca cinevasã se gândeascã sã o contrazicã.

Cu toate acestea, ce adunarede justiþie va putea pedepsi furiaunui suveran, a unui Împãrat, aunui pontif? Poate numai dozacrescutã de urã ºi de furie a unuialt suveran, a unui alt Împãrat, aunui alt pontif, care va vrea sãnimiceascã pasiunea cu cruzimeadublei sale naturi, trecând exactprin ritualul otrãvirii, al incendiu-lui, al uciderii. ªi, de asemenea,ce tribunal va putea judeca furiape care un om o îndreaptã împo-triva propriei persoane? O fiinþãcuprinsã de un asemenea senti-ment va ºti sã devinã duºmanulcel mai aprig al celui mai istoric ºimai vechi prieten al sãu: el însuºi.Eu am bine întipãritã în minte ima-ginea fratelui dumneavoastrãAlessandro ºi cred cã acesta estecazul sãu. Dar furia cunoaºte ca-uze ºi efecte nenumãrate, se ara-tã în lume în declinãri multiple.Mai scrieþi-mi, dragã domnuleEugenio, povestiþi-mi mai mult ºieu mã voi strãdui sã vã vizitezîndatã ce vor fi stabilite îndatori-rile mele de profesor la Sorbona.Sper sã primiþi cu multã plãcerefamiliaritatea specialã cu care vãîmbrãþiºez strâns în aceastã scri-soare, exact ca atunci când eraþicopil. Spuneþi-mi, încã desenaþi

cadrane solare pe nisip în acestedupã-amiezi de aprilie? Eu îmiamintesc multe lucruri care vãpasionau ºi îmi amintesc multelucruri care nu mã mai pasionea-zã. Memoria, dragã domnule Eu-genio, este un mod patologicdelicat de îndulcire a ideii morþii;numai dupã ce ne-am lãsat de-vastaþi în totalitate de miasmelesale virale ne vindecãm de boalã.Acesta este momentul în care neaflãm în faþa recunoaºterii cica-tricilor, vestali surâzãtori cu rãnivechi ºi fertile. Acesta este mo-mentul în care amintirile moartedevin viaþã a memoriei. Dacã cre-deþi în existenþã, dragã domnuleEugenio, abandonaþi-vã aceste-ia. Cedaþi plãcerii ºi neplãcerii zi-lelor. Gustaþi seninãtatea medici-nalã a anumitor ore sau, printr-oeroare de dozaj, veninul lor mor-tal. Dacã credeþi în existenþã, dra-gã domnule Eugenio, abando-naþi-vã acesteia. Doar atât.

GEORGES BERNARDDESCURET

Prezentare ºi traduceredin limba italianã de

Elena PÎRVU


„Mie mi se pare cã totul– poezie, eseu, traducere –participã la acelaºi modusvivendi, izvorãºte din acelaºi«punct central» ºi mã ducecãtre acelaºi «punct central»,menþinându-mã întruna înaceeaºi stare binecuvântatã:starea celui care, între naºte-re ºi moarte, merge ºi se bu-curã cã merge pe o frânghiebine întinsã deasupra uneiprãpãstii peste care are da-toria sã treacã, peste care ºtiecã doar aºa poate trece.”

Irina Mavrodin

Inspirat de acest citat dininterviul cu Irina Mavrodinrealizat de Miruna Mureºan

(în Universul cãrþii nr. 1-2/ 2001),Gabriel Popescu deschide Colec-þia „Punctul central” a EdituriiUniversitaria din Craiova, propu-nându-ºi sã îl valorifice sub for-ma unui program editorial me-nit sã promoveze volume dedi-cate unor personalitãþi ale lumiiliterare în funcþie de „intuiþia co-ordonatorului volumului ºi spe-cificul personalitãþii cãreia îi estededicat”. Aºadar, intuiþia univer-sitarului craiovean este cã IrineiMavrodin i se cuvine un omagiucare sã îi dezvãluie diferitele fa-þete ale personalitãþii sale, ceeace se reflectã în structura recen-tului volum Opera ca proiect.Studii oferite în amintirea IrineiMavrodin: i) Irina Mavrodin,omul; ii) teoreticianul ºi practicia-nul poeticii ºi al poieticii; iii) poe-tul ºi eseistul; iv) traducãtorul ºitraductologul ºi v) Irina Mavro-din în posteritate. În acelaºi timp,specificul personalitãþii IrineiMavrodin este aceastã consub-stanþialite implicitã a întregii ope-re în care „totul – poezie, eseu,traducere – participã la acelaºimodus vivendi”. Sau cum afirmãîn interviul din revista Observa-tor cultural nr. 594/ septembrie2011 (realizat de Doina Ioanid),tot timpul „poezia, eseul, studiulcritic ºi traducerea s-au alimen-tat reciproc“.

Irina Mavrodin (n.12 iunie1929- d. 22 mai 2012) a fost profe-sor de literaturã francezã la Uni-versitatea din Bucureºti (pânã în1985), iar dupã 1989 a colaboratcu Universitãþile din Craiova, Si-biu, Suceava, precum ºi cu presti-gioasa École Normale Supérieu-re, unde a coordonat stagii depoeticã. În Preambulul cu carese deschide cartea, Gabriel Po-pescu se opreºte a) asupra mo-dului specific în care Irina Ma-vrodin l-a citit pe Maurice Blan-chot, iar conceptele-cheie suntopera ca proiect ºi punctul cen-tral care în acest caz se identifi-cã cu însuºi Maurice Blanchot(acest aspect este esenþial pen-tru a înþelege gândirea teoreticãa Irinei Mavrodin) ºi b) asupraconstrângerilor la care a fost su-pusã în regimului comunist ºi afelului în care acest aspect bio-grafic s-a reflectat la nivelul ope-rei ºi al carierei de traducãtor. Nuîntâmplãtor Valentin Protopopes-cu o considerã pe traducãtoarealui Proust în limba românã „celmai redutabil traducãtor din lim-ba francezã pe care l-a avut cul-tura noastrã“.

Seria evocãrilor biobibliogra-fice se deschide cu eseul AlineiIoniþã ce rezumã zece ani petre-

nnnnn PETRIªOR MILITARU

In Memoriam Irina Mavrodincuþi alãturi de Irina Mavrodin atâtîn plan profesional, cât ºi la nivelafectiv: „Mi-a fost dar sã primescdin partea sa prietenia în forma eidesãvârºitã, sincerã, protectoa-re, plinã de încredere ce mergeapânã la confesiune.“ Apoi, îneseul ei, Patricia Apostol alegedouã imagini reprezentative pen-tru biografia Irinei Mavrodin (ce-rul privit de pe terasa sanatoriu-lui Moroieni ºi câmpul cu maci)pe care le interpreteazã prin pris-ma conceptelor de punctum „deformã“ ºi punctum „de intensita-te“ ale lui Roland Barthes.

Seria dedicatã savantului Iri-na Mavrodin se deschide cueseul lui Ion Buzera ce ne relevãcum volumul Poeticã ºi poieticã(1982) in-formeazã volumele ul-teriore ºi se referã la aceeaºi ariede cercetare fãrã a schimba per-spectiva teoreticã. Camelia Ma-nolescu face o analizã a con-ceptelor poeticã ºi poieticã prinprisma diferenþelor/ coinciden-þelor, subliniind ideea de litera-turã ca practicã artisticã, ca actde creaþie. Demersul MonicãiTilea porneºte de la conceptul de„dedublare creatoare“ a IrineiMavrodin care nu este înþelesnumai ca esenþã a documentelorpoietice, ci ºi ca posibilã explica-þie a relaþiei isomorfice dintre ni-velul poietic ºi cel poetic, a pre-zenþei indicilor poietici la finalultravaliului artistic. Rodica MariaFofiu, pornind de la lucrarea Cio-ran sau Marele Joc (2007), scoa-te în evidenþã cã perspectiva Iri-nei Mavrodin se întemeiazã pe„imperativul aprofundãrii studiu-lui lui Cioran în perimetrul ºi cuinstrumentele specifice literatu-rii, prin conºtientizarea ambigui-tãþii lui fundamentale ºi a poeti-citãþii care îl apropie de poezie”.

Secþiunea consacratã poezieiºi eseisticii Irinei Mavrodin sedeschide cu un eseu al Florenti-nei Anghel ce surprinde relaþiadintre metaforele imagiste dinopera sa poeticã ºi conceptelecritice care îi definesc gândireateoreticã. În continuare, AlinaIoniþã aprofundeazã semnificaþii-le arhetipurilor ce definesc ima-ginarul poetic mavrodinian prinprisma antropologiei imaginaru-lui teoretizate de Gilbert Durandºi a psihanalizei junghiene. Con-siderând-o pe Irina Mavrodin oadevãratã ambasadoare a cultu-rii, Anne-Marie Françoise Co-drescu aduce în prim-plan viziu-nea integratoare a literaturiloreuropene pe care autoarea volu-mului Punctul central (1986) odezvoltã în lucrãrile sale. ElenaCiocoiu, pe de altã parte, extragedin scrierile teoretice Irinei Ma-vrodin care sunt cei mai recurenþiscriitori francezi din secolul XXºi identificã faptul cã ei sunt aso-ciaþi cu anumite concepte-cheieprecum poieticã sau intertextua-litate, ceea ce pune în luminã „vo-caþia sistemicã” a autoarei.

Cea de-a patra secþiune a vo-lumului are în vedere ipostazelede traducãtor ºi de traductologale Irinei Mavrodin. Analiza com-paratistã a Ancãi Rãdulescu por-nind de la traducerea lui RaduCioculescu ºi a Irinei Mavrodin(mai exact a începutului romanelorSwann ºi Guermantes de MarcelProust) ne aratã cã retraducerea

reprezintã un act cultural necesarpentru a aduce o operã literarã înprezent, pentru a o aduce laacelaºi nivelul cu evoluþia lexicalãa limbii de azi ºi a structuriisintactice actuale, fãrã a neglija,în acelaºi timp, gusturile ºiexigenþele cititorilor contempo-rani. În aceeaºi ordine de idei,Valentina Rãdulescu capteazãproblema autotraducerii în plinproces de traducere ºi rescriere apoemelor din volumul bilingv deversuri Începutul/ Le commence-ment (2010), insistând atât pe teh-nicile specifice folosite în tradu-cere, cât ºi pe dimensiunea poie-ticã a procesului de traducere.Muguraº Constantinescu are învedere capacitatea Irinei Mavro-din de a conceptualiza travaliultraducerii (vezi Despre traduce-re – literal ºi în toate sensurile,2006) pentru a se concentra, înpartea a doua a eseului, pe bogã-þia ºi diversitatea practicãrii tra-ducerii pornind de la operativita-tea acestor concepte. GabrielaScurtu sintetizeazã viziunea Iri-nei Mavrodin despre ce înseam-nã actul traducerii, concluzio-nând cã traducãtoarea nãscutã laOradea rãmâne „una din figurileemblematice ale francofoniei eu-ropeane”. Mihaela Chapelan esteinteresatã de procesul traduceriica lecturã pluralã, marcând par-ticularitãþile ce definesc aceastãcomplexã arhitecturã enunþiativãpe care o presupune oricetraducere. Patricia Apostol îºi fo-calizeazã discursul critic, pe de oparte, pe traducerea literalã aunei operele literare, iar, pe de altãparte, pe statutul literalului înactul traducerii unui text literar.

Urmãtoarea secþiune a volumu-lui colectiv se deschide cu un eseu

ce subliniazã dimensiuneaseminalã a operei mavrodiniene cedeschide noi orizonturi în cerce-tarea literarã ºi în traductologie,dar ºi pe dimensiunea personalã:Irina Mavrodin ca „model intelec-tual iradiant”; eseul este semnatde Elena-Brânduºa Steiciuc ºi areîn vedere noile informaþii puse încirculaþie de volumul O viaþãînaltã ca un dar divin (2013) deMiora ºi Pan Izverna.

Ultima secvenþã a volumuluieste dedicatã proiectului de tra-ducere colectivã Dora d’Istria –Opere complete. Pornind de laconceptul de practico-teorie alIrinei Mavrodin, Anne-MarieFrançoise Codrescu propune oreflecþie poieticã/ poeticã despretraducerea celui de-al doileavolum din La Suisse Allemandeou l’ascension du Mœ nch (1856)

de Dora d’Istria (1828-1888).Folosindu-se de aparatul teoreticpe care le oferã cãrþile IrineiMavrodin în domeniu traducerii,Alina Ioniþã descrie dificultãþileîntâlnite pe parcursul traduceriila cartea La vie monastique dansl’Eglise orientale (1855/ 1858) deDora d’Istria ºi nevoia de aînþelege procesul traducerii ca acthermeneutic implicit. ElenaCiocoiu ne dezvãluie, de aseme-nea, problemele întâmpinate întimpul traducerii la volumul Desfemmes par une femme (1865) alaceleiaºi scriitoare romantice,bazându-se pe concepte precum„practico-teoria” (concept ceanuleazã opoziþia dintre cei doitermeni) traducerii, „polaritateaconotaþie/ denotaþie”, „adap-tarea” – concepte cu care IrinaMavrodin opera la atelierele detraducere la care tânãra cercetã-toare bucureºteanã a participat.

Este demn de remarcat ºi cãvolumul ºtiinþific are ºi câtevaelemente originale ce meritã amin-tite aici: însãºi coperta cãrþii, prinschema circularã de pe ea, ilus-treazã ideea de punct central –în care Maurice Blanchot esteplasat în centrul cercului, iar pemarginea cercului în punctelecardinale sunt plasaþe imaginileIrinei Mavrodin (la nord), a luiPaul Valery (la sud), a Dorei d’Is-tria (la est) ºi a lui Marcel Proust(la vest) – ºi este menitã sã ofereo hartã ideaticã ce sintetizeazãtema volumului în integralitateasa ºi care rãmâne mai mult timp înmemoria vizualã a cititorilor. Re-levante sunt ºi graficele de la fi-nal ce pun în evidenþã prin meto-de statistice frecvenþa concepte-lor specifice gândirii mavrodinie-ne ce sunt uzitate de cercetãtoriîn cele 22 de lucrãri cuprinse învolumul colectiv. În concluzie,volumul omagial publicat de Uni-versitatea din Craiova denotã nunumai actualitatea ºi operativita-tea gândirii mavrodiniene, ci ºiconsideraþia ºi afecþiunea de carese bucurã în prezent Irina Mavro-din atât în rândul cercetãtorilorde prestigiu, cât ºi a tinerilor exe-geþi din toatã þara.

Gabriel Popescu (coord.),Opera ca proiect. Studii oferiteîn amintirea Irinei Mavrodin,Colectia „Punctul central”, Edi-tura Universitaria, Craiova, 2015.

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

ori

am

in m

em

oria

m

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA … · pului ºi a devenirii omului în istoria...

Documents

Transcript of APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA … · pului ºi a devenirii omului în istoria...