literarã a cronic - revisteaua.ro 4-5 2009.pdf · Nicolae ªarambei, Ion Vlad Revista se gãseºte...

1

anul LX * nr.4-5 (726-727) * aprilie-mai 2009

Adrian Popescu PRIMÃVARÃ PARIZIANÃ 33333

revistã lunarã editatã de Uniunea Scriitorilor dinRomânia ºi

Redacþia Publicaþiilor pentru Strãinãtate

Mara Magda Maftei NORMAN MANEA SAUEXILUL INTERN ªI EXTERN 24

ISTORIA CRITICÃ A LITERATURII ROMÂNE. POLEMICI CORDIALE

Aurel RãuAMALGAM LIVIU REBREANU.CÂTEVA SECVENÞE 4

Andrei Simuþ COMUNISMUL ÎN CÂTEVA „ISTORIISECUNDARE“ 33

Petru PoantãPETRE STOICALA CAPÃTUL CÃLÃTORIEIPRIN LUME 18

Boris Marian LUCIAN RAICU ÎN RE-ACTUALITATE 48

Alexandru Jurcan POEZII 31

Doru Pop EXISTÃ UN SCRIITOR. ÎL IUBESC.ÎL URÃSC 37

Ruxandra CesereanuMAHARAJAHULRUSHDIE 50

Horia BãdescuINTERVIU CUPOETUL FRANCEZJEAN-MAX TIXIER 56

ªtefan Bolea RUMOARE 47

Ioan Pop Curºeu MAI MULTE ISTORIIÎNTR-UNA SINGURÃ 9

Ovidiu Pecican MERITELE UNEI SINTEZEISTORICO-LITERARE 7

Victor Cubleºan CÂTEVA CUVINTE RISIPITE 15

Felix Nicolau MANIFESTE LITERARENOUÃZECISTE ªI (POST)DOUÃMIISTE 26

Mircea BragaDESPRE MOARTE CA„STINGERE A CONªTIINÞEIIDENTITÃÞII NUMERICE“ 19

Adrian Bodnaru POEME ÎN PROZÃ 41

Marius Conkan INTRODUCERE ÎNSECOND LIFE 42

Dinu Gherman AVATARURILE FRICII ÎN REGISTRULONIRIC AL MÃRTURIILOR DE DETENÞIE 44

Ioan Muºlea POEME 49

George Remete POEZII 60

Ion Buzaºi EPISCOPUL PETRU PAVEL ARON 61

Alexandru Bogdan Petrovai ªAH SAUMÃCELUL ZEILOR 62

Aurel Rãu STEAUA, LA UN NOU CEAS ANIVERSAR 66

Horia Bãdescu GLORIA CONSTANTINI 68

T.Tihan DE VORBÃ CUPROF. DR. RADU CÃPÂLNEANU 69

Florin Mihãilescu ILUZIE ªI ADEVÃR 78

Vasilr Igna CUVINTE ªI LUCRURI, GUSTURI ªIMANIERE 80

Mihaela Ursa POVESTAªUL AMOROS 81

Ovidiu Pecican POEMUL DEGHIZAT ÎN ROMAN 82

Victor Cubleºan CÂT CÂNTÃREªTEUN ROMAN BUN 84

Titu Popescu THOMAS MANN DESPRE FRUMOSULNATURAL ªI FRUMOSUL ARTISTIC 86

cronic

a litera

rã

Viorica Lascu - ªtefan Damian INTELECTUALIROMÂNI ÎN CORESPONDENÞÃ CUGIANDOMENICO SERRA (III) 89

Ion Scorobete POEME 92

Ana-Maria Tãut LUMINÃ NEAGRÃ; Adrian Þion FEÞELE FANTAZÃRII;Cristina Vidruþiu ALIAJ POETIC; Ana-Maria Tãut TOGA DE GALÃ; IonRadu Zãgreanu CÃLÃTORIA SPRE SINE; Olga ªtefan JURNAL PRE-NATAL; Ion Buzaºi ECLIPSÃ DE DOR; Cristina Vidruþiu ION IANOªI -80; Cristina Sãveanu REÎNTOARCEREA SINELUI; Cristina VidruþiuSURÂSUL LUI SISIF; Ana-Maria Tãut ZINA, NINA, POMPI ªICEILALÞI; Cristina Vidruþiu MATRICEA SPAÞIALÃ; Alina Gaga TRIPTICSPIRITUAL; Cristina Dãnescu EU, TU ªI BUNUL DUMNEZEU; AdrianÞion POEZIA OFRANDÃ; Anamaria Lupan PARADISE DE VISE;Cristina Dãnescu REGNUL ASCUNS; Vlaicu Moldovan ILUZIONISTABABETTE; Anamaria Lupan FRAZE DECUPATE; Vlaicu MoldovanPOEMUL MATRIÞÃ; Ana-Maria Tãut POEZIA CA ANTIDOT; Iuliu PârvuCU BERLINA PRINTRE MUNÞI; D. Dumitraºcu ÎN CÃUTAREASENSULUI PIERDUT; Victor Cubleºan CUM FAC MAI MULT DE 250DE OLTENI O ANTOLOGIE 93-108

2

Pavel Constantin CARICATURI 125

Coperta ºi ilustraþiile numãrului: Silviu Oravitzan

Ioan Silviu Nistor CARDINALUL IULIU HOSSU –PILDÃ DE STATORNICIE ÎN CREDINÞÃ ªIDEMNITATE 109

ISSN 0039 - 0852

Redacþia: Aurel Rãu, publicist comentator, membru fondator. Redactor ºef: Adrian Popescu.Secretar general de redacþie: Octavian Bour.

Publiciºti comentatori: Ruxandra Cesereanu, Victor Cubleºan, Ioan Pop-Curºeu, Teodor Tihan;redactor asociat: Virgil Mihaiu

Consiliul consultativ: Leon Baconsky, Caius Traian Dragomir, V. Fanache, Gheorghe Grigurcu,Camil Mureºanu, Petru Poantã, Nicolae Prelipceanu, Petre Stoica,

Nicolae ªarambei, Ion Vlad

Revista se gãseºte de vânzare la chioºcurile „Rodipet“ din þarã, la chioºcul din faþa Muzeului Literaturiidin Bucureºti ºi la sediul redacþiei: 400091 Cluj, Str. Universitãþii nr.1, tel. (0264)594382

Pentru abonamente adresaþi-vã Redacþiei Publicaþi i lor pentru Strãinãtate, Piaþa PreseiLibere nr. 1, 013701 Bucureºti – România, C.P. 33-28, Tel. (021)3178839, Fax (021)3179149

Cont RO27TREZ 7015009XXX00029, precum ºi la oficiile poºtale din þarã.Revista Steaua încurajeazã dezbaterile de idei, polemicile principiale, dar nu se identificã

neapãrat cu opiniile exprimate de acestea.Potrivit art. 206 C.P., responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolelor aparþine autorilor.

E-mail: [email protected]

Virgil Mihaiu DIPLOMAÞIECULTURALÃ ROMÂNO-BRAZILIANÃ PRIN POESIE ªICÂNT 126

Adrian Þion „GHEMUL MAGIC“ AL FANTEZIEI ÎNLEONCE ªI LENA 120

Horea Porumb LA CUZCO,ÎNAINTE ªI DUPÃ 122

Radu Preda ARTA LUISILVIU ORAVITZAN 113

3

Salonul cãrþii de la Paris, tradiþionalaîntâlnire de primãvarã a editorilor, scriitorilor ºicititorilor, desfãºuratã la Porte de Versailles, aavut ca invitatã specialã în acest an literaturamexicanã, cea care cunoºtea un momentexpoziv prin amploarea traducerilor ºi la noi, prinanii 70. Din partea României, GabrielaAdameºteanu, Nicolae Prelipceanu, DanielCristea–Enache ºi alþii au fost niºte veritabiliparteneri de dialog cultural dezinhibat,promovând alteritatea ºi libertatea.Tot subaceastã sintagmã, care trebuie desigur fãcutãvie, umplutã cu pasiune, tact ºi mai ales talent,pentru a fi eficientã, s-a desfãºurat ºi proiectulEclosion, susþinut de Uniunea Scriitorilor dinRomânia, mediatizat de ICR, Paris, concret oîntâlnire a poeþilor Gabriel Chifu, Nichita Danilov,Dinu Flãmând, Magda Cârneci, directoarea ICRParis, bursierul Cosmin Perþa, subsemnatul, cupublicul parizian. Proiectul amintit a fostcoordonat cu competenþã ºi distincþie deRoxana Sicoe-Tirea Baudouin, poetã recentpremiatã de Cartea româneascã pentru volumulîn manuscris Okii, dar ºi cadru universitar,stabilitã la Paris, de mai mulþi ani. Ea s-a dovedito organizatoare excelentã a unor memorabileîntâlniri, cea de la Casa Poeziei, din SaintQuentin-en-Yvelines, ºi cea de la BibliotecaUniversitãþii de la Versailles, Saint Quentin-en-Yvelines. Prima a beneficiat de aportulexperimentatului, comunicativului JacquesFournier, care a antrenat autorii români invitaþiaici, la Cea de a patra Bienalã de Poezie(acþiune cu impact în zona Parisului, printr-unprogram de lecturi, conferinþe, dezbateri etc.) nudoar la consistente lecturi, dar la scurte con-fesiuni literare, biografice, estetice. Cea de adoua a întâlnire, cea de la Bibliotecã a avut-odrept gazdã pe Nathalie Lepoupon, iar reci-talurile poeþilor români deja amintiþi au fosturmate de discuþii cu asistenþa, unde criticul DanCristea ºi Dinu Flãmând, mai ales, au conturatcadrul istoric ºi atmosfera anilor 68, 71, 80, 90,pânã la mai cunoscutul, de cãtre francezi, 89.

Tot la început de primãvarã timpurie înparcurile oraºului, pe lângã Grand Palais, undeo expoziþie Andy Warhol strânsese lume multãla coada pentru avangarda anilor 60, sau în parculcare dã spre Tuileris de la Champs ElyséesClémenceau, ori de-a lungul podului Alexandrual III-lea, pe unde am flanat bucuroºi de blândeþea

vremii, o ceremonie de decernare a PremiuluiBenjamin Fondane, la Palatul Béhague, subpatronajul ambasadorului nostru la Paris,Theodor Baconsky, premiu oferit de ICR,Bucureºti, ºi care a umplut somptuosul Salonauriu cu invitaþi de marcã. Horea RomanPatapievici, în calitatea sa de director al ICR, aînmânat Premiul internaþional de literaturãfrancofonã, instituit de ICR, scriitoarei de originevietnamezã Linda Le. Nãscutã în 1962, la Dalat,o fermecãtoare metisã cu casca pãrului aco-perind, ca o perdea, uºor sprâncenele, Linda Leeste, aflãm din prezentarea ICR, autoareaapreciatei scrieri Evanghelia crimei, 1992, avolumului Calomnia, 1993, tradus în mai multelimbi. Trilogia sa, consacratã morþii tatãlui, esteeditatã de acelaºi Christian Bourgois. Dupã 2000,Linda Le mai apare cu opt titluri, ceea ceînseamnã cã opþiunea juriului român de a-iacorda premiul de francofonie a fost binemotivatã.

Nu a lipsit din programul vizitei noastre niciîntâlnirea cu Nicolae Manolescu, în salonul dela Bouillon Racine, vestitul restaurant în stil Artnouveaux, semn arhitectural al anilor debunãstare dinainte de primul, apoi dintre dintrerãzboaie, de lejeritate a vieþii, unde artistulînflorea chiar dacã-i ajungea deseori o baghetãºi o sticlã de Beaujolais, pentru a supravieþui.Discuþia a atins ºi criza economicã generalã, ºisituaþia colegilor noºtri de la RFI, Flãmând,Iorgulescu, Iluþiu, Viºniec, unde se vor facerestructurãri, urmare a unui conflict dintrepoliticieni ºi patronul apreciatului post de radio,dintre acesta ºi redactorii francezi, posibil ºi ceiromâni dacã se vor face disponibilizãri.

Nichita Danilov a cãutat absint la Paris, n-agãsit, poate nu a cãutat el unde trebuia, sau poatenu mai era rafinata licoare decât în fantasmelepoeþilor, s-a mulþumit deci cu vin roºu de Rhônesau Bordeaux, dar a aruncat o sticlã cu poeme înSena. “O anotimpuri, o castele...”

Franþa – visul scriitorului român rãmâne omare putere culturalã, unde la cei 64 de milioanede locuitori, producþia de carte pe un an atingecifra de 64.000.Chiar dacã Spania pare sã fiemai productivã, iar Statele Unite ºtiu promovacartea la nivel planetar, vechiul farmec universalal Parisului se menþine intact. Tradiþia solidã,onestã, formatoare de caractere se amestecãsubtil aici cu noutatea cea mai impertinentã.

Primavara parizianaEDITORIAL

Adrian Popescu

)) ))) )) ))) )) )))

4

«Dupã o tãcere de câtevaclipe, am auzit deodatã unzgomot nou, ciudat, zgomotulpe care-l face, când se sparge,o tablã de sticlã acoperitã custofã. Imediat apoi glasul tatii,cunoscut: “Na, cã s-a spartceva!”.ªi dupã el glasul mamei,mai liniºtitor pentru mine, deºiatunci glasul pãrea speriat: “Vaide mine, numai sã nu se fiprãpãdit oglinda cea mare!”»

Mãrturisiri

Interesant, Mircea Eliade,autorul Huliganilor ºi al luiMaitreyi, foloseºte cuvântul“genialul”, într-un articol al sãudespre literatura românã publicatîn strãinãtate, prin anii rãzboiuluide-al doilea, când vine vorbadespre Liviu Rebreanu. Articolscris cu patru luni înaintea treceriiacestuia în nefiinþã. E adevãrat,cu o delimitare: “genialulromancier”. ªi într-o scarã devalori, în care Sadoveanu este“naratorul prin excelenþã”, iar“personajele lui trãiesc într-unCosmos, adicã într-o unitateorganicã dominatã de ritmurileeterne”; Panait Istrati “e poate celmai mare povestitor europeandupã Maxim Gorki, dar nu estecel mai mare scriitor român”;Cezar Petrescu “con-struieºteromane cicl ice, care secompleteazã ºi se succed unulaltuia, constituind oimpresionantã panoramã asocietãþii româneºti din secolul alXX-lea”; iar cu doamna HortensiaPapadat-Bengescu, “modernistãsutã la sutã”, titulara “romanuluianalitic”de la noi, “mentalitateacitadinã ºi modernã” ºi-a câºtigatîn literatura românã un “drept decetate”.

De reþinut aceastã nezgârcire,sau altã unitate de mãsurã, înraport cu toþi importanþii prozeiinterbelice – alãturi de care sunt

amintiþi, definiþi succcint, deasemenea Camil Petrescu, MateiCaragiale, Gib Mihãescu ºi IonelTeodoreanu, dar ºi mai tineriiPavel Dan ºi Radu Tudoran – caun act de curaj, dar ºi ca undocument de epocã. Acelaºi punctde vedere regãsindu-se expusmai pe larg într-un alt text alopinentului citat, tipãrit tot înstrãinãtate, cu un an mai înainte.Redus totul, la doi termeni:autoritatea operei, în care e vãzut“cultul vieþii epice, cultul aceleimagii care transformã o carte într-un torent vital, al forþei care facesã trãiascã un Julien Sorel ori unKaramazov”, ºi “respectul”autorului “faþã de pagina scrisã”,marea stimã în care Rebreanuþine munca, una de ocnã, princare valoarea literarã e obþinutã.

Poþi numãra folosirea cu-vântului “genial”, în acest aldoilea articol, de patru ori. O datã,generic: “geniul sãu literar”,desigur în legãturã cu romanulIon, care simbolizeazã “dramatuturor þãranilor români saueuropeni”, ºi care ar exprima“viaþa ºi sufletul” acestei categoriisociale “mai mult decât cartea luiBalzac Les paysans, mai multdecât marele roman al lui LadislavReymont”. Apoi, în legãturã cuPãdurea spânzuraþilor, care“aratã din nou geniul luiRebreanu” de a da viaþã unui“mare numãr de personaje”, ºi peurmã în legãturã cu Rãscoala,unde “geniul lui Rebreanu de apune masele în miºcare se maiaratã odatã”. Ca, iar generic, peseama unui proiectat romannedus la capãt, Minuneaminunilor, sã se mai spunã cã,dacã ar fi reuºit sã-l scrie,prozatorul “i-ar fi imprimat nunumai geniul sãu literar, ci ºitoatã priceperea sa umanã”.Contabilitate, dacã am lua

lucrurile în abstract, care sãpermitã întrebãri la adresa unuistilist Mircea Eliade, care aiciaproape cã recurge la cliºeu;trebuind sã-þi aminteºti însã cãdemersul e ºi unul de promovarea valorilor culturale de acasã, cumacest reprezentant de marcã alunei noi generaþii în interbeliculromânesc e de mai mulþi anifuncþionar diplomatic, de astãdatã în Portugalia. Dar nimic nuîndreptãþeºte sã nu credem cã lamijloc e ºi o confesare de cititor.Succesul cu primul roman al luiRebreanu, suntem asiguraþi, dinanul 1920, “A fost”, într-un orizontpoate de ne-aºteptãri, al criticii,“ca un fulger”.

*ªi într-adevãr, în creaþia lui

Liviu Rebreanu, solicitat deevenimente fiinþiale, avem un cazdin cele mai spectaculoase, alunui trãgãtor care reuºeºte dinprimul foc.

Când într-o rãscruce, în þarãstrãinã, un necunoscut, iahotãrârea de a da un imperiu peun regat, de a se strãmuta înBucureºti, ca odinioarã GeorgeCoºbuc, o cunoºtinþã de familie, ise ureazã sã fie cât acesta, parcãi s-ar citi în palmã, ori în suflet. Îºipropune o urcare de la sol cumateriale mai grele decât aerul,nu ale poeziei, ca un Aurel Vlaicu,dar spre deosebire de“maestoraº”, odatã obþinutã forþaportantã, nu cade, trece Carpaþiicu bine în Ardealul de care nu sedesprinde niciodatã, ºi din nou încelelalte provincii româneºtisurori, ca într-o proiecþie de josîn sus, potrivindu-i-se nu maipuþin, pentru cuprindereaobþinutã, cuvintele despredragostea de pãmânt a þãranuluiromân, folosite de el în discursulcare va fi þinut la primirea în

Amalgam Liviu Rebreanu-câteva secventeAurel Rãu

,

5

)) ))) CRONICA LITERARÃ

Academie, ºi care sunã astfel:“Þarina se amesteca necontenitcu cenuºa ºi oasele înaintaºilor,iar vãzduhul se umplea deumbrele ºi sufletele lor pânã întãrii”. În fine, înþelegând sã rupãcu un trecut de cãutãri în steril,pentru a se afla deplin în centrulnu în periferia culturii proprieilimbi, ºi ivindu-se la puþin timpmomentul când o graniþã milenarãeste abolitã, ºi odatã cu ea“apãsarea unei culturi strãine”(aceasta “nu numaidecât cu vreosilnicie exterioarã”, cu “mijloacemateriale”, ci fiindcã “o respiraifãrã sã vrei”, “rãspânditãpretutineni”, ca unicã alternativã),serbãrile cu foc de artificii ale uneiîntregi etnii nu presupun ºi aripiarse, ca pentru un OctavianGoga, de-o pildã, profetulvâzându-ºi cu ochii împlinirea unuivis – ci în toate privinþele doar unceas auroral.

Afirmat în primii sãi anibucureºteni nu cu un rãsunetdeosebit, doar ca un povestitor,cu un volum Frãmântãri, cu altulGolanii, e dintr-odatã pe punctulde a porni, cu Ion ºi Pãdureaspânzuraþilor, într-unul ºi acelaºiinterval, nu douã romane deexcepþie, pe care ºi le-a totpregãtit, ca o lucrare la o “unire”pe cont propriu, ci insãºi, înaccepþia lui modernã, cu unfreamãt cât o provincie, la români,romanul modern. O similitudinede situaþie, dacã am mai urmãri oraportare la valori româneºti deprim plan, putând fi stabilitã pânãla un punct, doar cu un altfenomen de conotaþii simbolice,ori din inefabil, pentru un spaþiudat, ivirea lui Lucian Blaga, unglas care, pentru un NicolaeIorga, “întinde” ºi el noii unitãþistatale româneºti, nu mai timide“braþe de energie”.

E mereu o desfãtare sãrememorezi, în legãturã cu acestdecisiv moment, fapte care l-aupecedat sau l-au pregãtit, ca sãvorbim doar de importanþascrisului literar.

*În care scop, ca-ntr-un act

ritualic, sau în gâlgâiri de izvoare,unei atenþii se impun mereulucruri din volumul de confesãri

Amalgam, al unor “ani cruciali”. Nudoar divagãrile cu farmec în jurula trei motive cu promisiuni desimbol, de prime zãri într-oacþiune, sau “intrigã”, trei nuclee,culese prin pãrþi de þarãnãsãudene, între care scenasãrutãrii pãmântului de cãtre unþãran îmbrãcat în haine desãrbãtoare, justificând exclamaþia:“Uite un schelet de roman”. Cideopotrivã amãnuntele nu maipuþin linii directoare, în legãturãcu lecturi “exclusiv româneºti”, înpregãtirea pentru forþat un destin,care includ ºi “cãrþulii” ºi “broºuri”despre drame nu doar indivi-duale, “rãscoalele þãrãneºti dela1907”, ce “sguduiserã grav statulromân”, ºi repesctiv despre“stãrile din Basarabia ºi mai alescolonizãrile pe care le fãceau ruºii/.../ în provincia româneascã depeste Prut”, cu “mutarea ro-mânilor bãºtinaºi în alte pãrþi”.Lecturi de naturã, ºi ele, sãdeschidã pentru “un roman înembrion orizonturi mai largi”, dela care nu-i decât un pas pânã lao nãzãrire a unei “trilogii”. Ca dinScripturi, “întreaga problemã apãmântului”! Aceasta, gânditã ca:“însãºi problema vieþii româneºti,a existenþei poporului românesc”,umplând de un vuiet.

Chiar dacã proiectul se vafinaliza ciuntit, în funcþie de altesolicitãri ale vieþii sorþii, subiectulbasarabean ne-mai-ajungând a fiacoperit pânã în cele din urmã,de autor, sau fiind destinat sãrãmânã, tot dupã exprimarearebrenianã, doar “o muzicã aviitorului” – viziunea organicãdespre o atare frescã, desprecum unitãþile prevãzute suntimaginate a fi legate, “prin firedestul de solide între ele”, meritãdin plin sã fie reþinutã, ca o creaþieîn spiritual. El se realizeazã,proiectul, altfel: fragmentar, însãnu ca o decãdere din grandios,întrucât vor fi duse, cum vor fiduse, deplin la capãt primele luidouã pãrþi: “pentru Ardeal,povestea lui Ion Glanetaºu”,“lãrgitã pânã sã ofere o frescã avieþii româneºti din provinciaaceasta”, iar pentru peste munþi,“pãmântul fiind o problemãsocialã, deci o luptã între ceipuþini, care posedã pãmântul, ºi

cei mulþi, care-l muncesc”,povestea redând, cu amploareape care i-o cunoaºtem, “orãscoalã þãrãneascã”.

Sunt grãitoare ºi destãinuiri deacest tip, privind gospodãrireapersonajelor, cu ponderea lor, înþesãturile epice care vor urma:“Pe soþul Laurei l-am fãcut odraslaunui preot bãtrân, cu o familiefoarte mare, împrãºtiatã în toateprovinciile româneºti. Bãtrânulcuscru al lui Herdelea are unfecior ºi o fatã stabilþi în VechiulRegat, alt fecior în Cernãuþi, altãfatã mãritatã în Basarabia”. Unuldin “firele” cu un rol central, sã nuomitem a aminti, constituindu-l TituHerdelea, imaginat ca un poet, “casã poatã circula mai uºor”pretutindeni – într-o urzealã desuveicã. Dar în legãturã cuîntroducerea lui, ºi a familieiautorului, a intelectualitãþii ruraleardeleneºti, în principiudãscãlime-preoþime, ca ocomponentã “secundarã”, dacãnu “paralelã”, faþã de cea aþãrãnimii, cu care în atâtea moduriîºi împleteºte destinele în lumearealã, atâtea spunând ºi aceastãmãrturie de atelier, ca o strofãdintr-un poem: “Vedeam acum înfiecare moment mersul romanului.Începuse a mi se sintetiza înminte ca o figurã graficã: o tulpinãse desparte în douã ramuriviguroase care, la rândul lor, îºiîncolãcesc braþele, din ce în cemai fine, în toate pãrþile; celedouã ramuri se împreunã apoiiarãºi, închegând aceeaºi tulpinãregeneratã cu sevã nouã”!

Lucruri, toate, de prin 1908,1909. Dupã cum, ar mai trebuievocat ºi un august 1916, înBucureºti având loc acþiunea, al“intrãrii României în rãzboiulunirii”, când “în mai fiece noaptebãtea într-o dungã clopotulMitropoliei, vestind aeroplane ºiZepeline duºmane” ºi când într-osingurã noapte, “dela ora nouãseara pânã la ora ºase ºi cevadimineaþa” e scris, stându-se“neclintit” la birou, întreg capitolulîntâi al romanului de-nceput, “celmai lung, ºi începutul celui de aldoilea”. Sau sfârºitul anilor 1918-1919, când lucrându-se laPãdurea spânzuraþilor, pornindu-se de la o fotografie, cu mai mulþi

6

spânzuraþi cehi, nu sunt gãsite“ritmul, atmosfera” pânã nu e gãsitºi îngropat creºtineºte ºi corpulfratelui scriitorului mobilizat descris, considerat dipãrut, de faptcondamnat la moarte ºi executatpentru tentativa de trecere ilegaldin armata austriacã la români, înGhimeº-Palanca; sau “oconstrucþie, cerebralã la început”,“s-a umanizat” la “contactul cuviaþa realã, cu pãmântul”.

*Dar în raport cu situarea din

articolele lui Mircea Eliade, e utilsã fie aduse o clipã subt priviri ºicâteva linii de efigie dintr-unstudiu monografic apãrut nu demult, iatã de secol XXI, în carese opereazã ºi o trecere în revistãa receptãrii critice de care operarebrenianã – acum clãditã într-oediþie exhaustivã, de douãzeci ºitrei de volume, fapt încheiat în2005 – a avut parte, de-a lungulrestului vremii, ºi în care îºigãsesc locul ºi câteva disocieri,completãri, care ni se potîmprumuta, într-o tehnicã de colaj.

Întâi o atare aserþiune, parcão reluare a unei proiecþii înabsolut, de unde o lãsase autorulIstoriei credinþelor ºi ideilorreligioase, cum ºi o delimitare:“Înþelegem astãzi cu totul altfeldecât critica interbelicãgenialitatea scriitorului” ilustratãprin “puternicele personajereprezentative, prin percepereadualitãþii interioare întreinstinctualitate ºi idealism”, dar ºiprintr-o “aspiraþie spre metafizic”.O formulare în continuarea cãreiaautorul micii monografii la care nereferim, Ion Simuþ, îºi propune “sãdenunþe ºi sã combatã cel puþintrei reducþionisme”: “valoareaexhaustivã a romancieruluiRebreanu”, “limitarea” la cele treivolume din faza eroicã a scrisuluizis “epopeic”, ºi “promovarea ideiide realism pur, obiectiv,monolitic”.

Aceste aparent simpleenunþuri, documente ºi ele de-oepocã, pot apãrea pânã la unpunct, cum ºi sunt, numai oinvitaþie la o luare în calcul aîntregii creaþii pe care o discutãm,nu doar o stãruinþã mai multasupra celor trei mari sucese

romaneºti prime, cãrora trebuie sãle mai fie adãugate Adam ºi Eva,carte despre care Rebreanuspune cã îi este “cea mai dragã”,ºi Crãiºorul Horea, dupã ªerbanCioculescu o creaþie de “planulîntâi” ºi ea - adânciri în epociimemoriale sau cantonãri într-oistorie precisã. Dar mai ales elereprezintã ºi o desolidarizare deunele preconcepþii sauunilateralitãþi critice cu tendinþa dea situa pe un plan inferiorromanele din anii ulterioriRãscoalei, sau ai unei a douaetape, de o problematicã ºi arieîn principal citadine, într-un felpremiere în formulele artisticeîncercate de inovator, cum ar fiCiuleandra, Gorila, Amândoi, Jar– cele mai multe, la vremea lormari cariere editoriale. Cu ocântãrire criticã fiind puse înevidenþã ºi unele tentative soldatecu succes, mai recente, derecuperare dintr-o altã per-spectivã esteticã a cel puþin uneipãrþi din aceastã modernãmoºtenire, cazul Ciuleandrei, darºi al Gorilei, reaºezate printrerealitãþi de neconestat.

Totodatã însã, fãrã oabsolutizare a modelului înscris învreme rebrenian, cerându-ºi unloc într-un tablou ºi acest altaccent, avertisment, dinperspectiva relativitãþii tuturorlucrurilor lumii, aparent numai deordinul evidenþei: “În febrilitateaînnoitoare a prozei actuale, învacarmul asurzitor ºi buimãcitor alvocilor ºi formulelor narative,romanul realist rebrenianstrãluceºte pe bolta literaturiiromâne ca o stea depãrtatã”.Unde singularizarea e însã ºicondamnarea la o nesingurãtate,din astrometrie: “Nu se poate scrieastãzi ca Rebreanu, cum nu sepoate scrie ca Eminescu sauprecum I. L. Caragiale, MihaiSadoveanu, ca Arghezi, caBlaga”.

Dupã cum în spiritul invitaþieide mai sus, de a nu se rãmânedoar la romancier, impunându-seºi aceastã frazã, din studiulcriticului orãdean: “Rebreanuafirmã de-a lungul întregii saleactivitãþi creatoare o personalitateproteicã, în interiorul cãreia seremarcã ofensiva dramaturgului,

nuvelistului, publicistului, cro-nicarului dramatic, traducãtoruluiºi memorialistului, aflaþi într-un felde competiþie interioarã, chiar ºiatunci când romancierul câºtigãsupremaþia”. Cãci, a-l citi peRebreanu în toate com-partimentele scrisului sãu, întrecare ºi Jurnalul, þinut din 1928pânã în vara lui 1940, editatdimpreunã cu incitanteleInterviuri, de cãtre NiculaeGheran, îngrijitorul monumentaleiserii de “opere”.

*ªi sã mai alegi în tehnica la

care ai recurs, de a te folosi demai multe oglinzi, într-o literaturãîn ultimã instanþã o mai mareoglindã, ºi o noþiune din secolulXX devenit trecut, moºtenire dinsecolul XIX, în legãtrurã cupunctarea rebrenianã cea maidecisivã: realismul, “realismul sãumodernizat”. O apartenenþãcare-l plaseazã într-un pol opusfaþã de calofili ºi de un narcisismal atâtor mari prozatori europenicontemporani. Realismul –instrumentul de care se foloseºteîn sufletul unui scriitor “pulsaþiavieþii”. Dar sãrbãtorirea pe careLiviu Rebreanu i-o consacrãmagistral în capitolul liminar Crez,cum ºi în Mãrturisiri, din Amalgam.O singurã floare în douã vaze:“Când ai reuºit sã închizi încuvinte câteva clipe de viaþãadevãratã, ai realizat o operã maipreþioasã decât toate frazelefrumoase din lume”; “Creândoameni vii, cu viaþã proprie, culume proprie, scriitorul se apropiede misterul eternitãþii”. Finalvalabil, pentru doar câtevasecvenþe, astfel ca scrisul literarsã rãmânã “cea mai minunatãtainã” ºi pentru un îndrãgostit maimult de chipul vãzut al lumii. Cucondiþia sã-i asociezi ºi aceastã– iatã, ºi prin el rostitã – partedintr-un întreg: “a pãtrunde ºi aînfãþiºa absolutul care, cel puþinîn artã, rãmâne nãzuinþa su-premã”.

Chiºinãu, noembrie, 2008

ª

7

Isto

ria

cri

tic

ã a

lit

era

turi

i ro

mâ

ne

. P

ole

mic

i c

ord

iale

Dupã atâtea nemul-þumiri ºi bombãneli câteam citit ºi – de ce n-aºspune-o – am ºi pus, euînsumi, pe hârtie despreIstoria criticã a literaturiiromâne. 5 secole deliteraturã (Piteºti, Ed.Paralela 45, 2008, 1528p.) a lui Nicolae Mano-lescu, mi-am spus cãrostul criticii este nu sãstrâmbe mereu din nas,ci ºi sã prefire, dacãgãseºte, firicelele de aur,deosebindu-le, în sitã, decantitãþile de siliciu agileîn a se prefira printreochiuri, la vale. Înrândurile care urmeazã,îmi propun sã discutdespre meritele acesteicãrþi redutabile pringrosime, prin anvergurã,prin turul de forþã alautorului ºi, nu în ultimulrând, prin multe dintretrãsãturile ei din text, dedincolo ºi de dincoacede acesta.

1. Depãºirea com-plexelor literaturii ro-mâne. Încã nu s-aremarcat suficient dejudicios faptul cãrealizarea de acum,apãrutã în ultima parte aanului 2008, darînceputã cu douã deceniiîn urmã – volumul Iapãrea separat, în 1990– reprezintã continuareaunui proiect lãsat înparaginã, amânat,socotit de mulþi dintre noifãrã urmãri, definitivîngropat. Strãdania de arelua totul de la capãt –unele lucruri spuse înprimul volum deodinioarã apar acum

regândite sau mãcar reformulate– , continuând într-un marº alertºi solicitant, atât la nivelul lecturii,cât ºi la acela al sintetizãrii ºiplasticizãrii, al armonizãrii într-ostructurã livrescã gânditã cât maijudicios, nu trebuie subestimatã.Dacã ar fi fost posibilã maidevreme, printre provocãrile careau mãcinat atâtea energii în febraºi odatã cu tentaþiile tranziþiei,fãrã îndoialã cã s-ar fi configuratîn anii dinainte. Acest lucru nua fost însã posibil decât acum,probabil atât datoritã conjucturii,cât ºi în virtutea unor decan-tãri interioare menite sã creeze,în cele din urmã, deplina dis-ponibilitate, „timpul interior”necesar maratonului mano-lescian.

Aceste observaþii vizeazã,cum se vede, o dimensiuneistoricã ºi una biograficã. Darexistã ºi implicaþii de o anvergurãmai mare în finalizarea proiectu-lui criticului de la „Românialiterarã”. Printre complexeleliteraturii române – cu care seconfruntã mulþi dintre scriitoriifiecãrei generaþii – se numãrã ºicel, înregistrat încã de panacronicarilor, al lipsei decontinuitate, încropelii pripite ºiparþiale, al fragmentarului ºinedesãvârºirii. Dupã cumspunea Grigore Ureche, înaintede 1647, „scriitorii noºtri n-auavut de unde strânge cãrþi, cãscriitorii dentãiu n-au aflatscrisori, ca de niºte oamenineaºãzaþi [= lipsiþi de instituþiistabile] ºi nemérnici [=de condiþiejoasã], mai mult proºti [=neinstruiþi] decât sã ºtie carte.Ce ºi ei ce au scris, mai mult denbasne [= legende] ºi den poveºtice au auzit unul de la altul. Iarscrisorile [= scrierile] striinilor maipe largu ºi de agiunsu scriu, carii[strãini] au fost fierbinþi ºi

râvnitori, nu numai a sale sã scriece ºi céle striine sã însemnéze.”Deja în sec. al XVII-lea, motivultrecea de la un autor la altul, fiindreluat ºi de Simion Dascãlul, ºide Dosoftei, ºi de alþii, trecândapoi, ca un adevãr incontestabil,în subconºtientul omului deculturã român ºi ilustrându-se,cum se ºtie, în numeroaseºantiere pãrãsite de-a lungulvremii. Apãsarea grea a acestuicomplex, care a rãzbãtut pânã laCioran, care invoca exasperatcei o mie de ani de tãcereromâneascã, ºi pânã la Noica –atunci când observa cã„desãvârºirea ucide sãvârºirea”-, pãrea greu de risipit, mai cuseamã cã promiþãtoare între-prinderi similare celei în care s-aangajat Nicolae Manolescu(de pildã cea semnatã de I.Negoiþescu) s-au oprit preadevreme pentru a saturaaºteptãrile. Scriindu-ºi istorialiterarã de la un capãt la altul,adicã de la începuturi ºi pânã înacest moment chiar, obþine nunumai o victorie asupra sa însuºi,ci oferã o revanºã ºi un prilej deîndreptare a spatelui tuturor celorpentru care aºa ceva conta. Elintrã în dialog cu Ureche, SimionDascãlul, cu toþi ceilalþi autoriresemnaþi sã dea atâta cât leîngãduie contextele, umorileproprii, neîmplinirile de tot felul,arãtând cã se poate ºi oasemenea aventurã. ªi fiindcãtradiþia aceasta aratã aºa cumaratã, etalându-ºi gãurile deemmenthaler sau schweizer,efortul constructiv al lui NicolaeManolescu depãºeºte prinsemnificaþie dimensiunile uneiqueste personale.

2. Depãºirea propriei condiþiicritice. Dupã cum se ºtie,domeniul în care Manolescu astrãlucit pe parcursul majoritãþii

Meritele unei sintezeistorico-literareOvidiu Pecican

8

activitãþii lui a fost cronicaliterarã, întâmpinarea la cald,diagnoza promptã. Rubrica lui din„România literarã” a fost, decenii,un reper solid, întemeind gustulpublic ºi cernând valorile într-unstil inconfundabil. S-a observat,nu neîndreptãþit, cã în recentapãruta Istorie criticã aliteraturii..., autorul clãdeºte, nuo datã, ºi folosindu-se decronicile lui de odinioarã, recitite,reformulate, sau adoptate –fragmentar – ca atare, poate casemn cã revizuirea, în acelecazuri, nu-ºi are rostul ºidiagnosticele, odatã stabilite,rãmân. Este însã tot atât deimportant de observat cã însinteza despre care vorbescaccentul cade, cum este ºi firesc,pe reconstrucþie, nu pe disecþieºi izolare a filoanelor bogate decele secate. Operaþiunea estemajorã ºi, asemeni unui râuîndepãrtat, face ca discursulcriticului sã îºi schimbe cursul,luând-o cumva în amonte, nu înaval, ca pânã acum. Practic,Manolescu scrie o mie cinci sutede pagini ample nu triind – cãcitrierea s-a fãcut, prin scrisul lui,în toþi anii de criticã promptã,pertinentã, ritmicã, ºi în cei depredare universitarã –, ci punândnume lângã nume, conturândprofiluri succinte, dar pertinentepentru înþelesul pe care îl dã elautorilor ºi lucrãrilor acestora,descifrând tendinþe ºi dândverdicte axiologice ºi etice.Cronicarul rãmâne în urmã,autorul eseisticii din Teme paremai degrabã cel care se exersaîn uverturi pentru viitoareconstrucþii mai ample, ex-ploratorul literar traseazã, de-acum, – bine sau nu, dar cumânã sigurã ºi fãrã concesii înraport cu propriul sistem de valori– continente. Un Manolescuwagnerian era destul de greu deprezis, dar iatã cã el aduce ometamorfozã apoteoticã în felulei, ºi ar fi nedrept sã se con-trapunã acestei ipostaze acriticului vreo alta, anterioarã,oricât de împlinitã ar fi aceea. Defapt, noua metamorfozã leîmplineºte pe celelalte, dinainte,conferind scriitorului un plus de

complexitate ºi o sporire delocneglijabilã a operei.

Cât despre reproºuri la adresaunora dintre formele de relief careacoperã harta manolescianã, aicile-aº rãspunde doar printr-un altcitat din Ureche: „... carile de preîn multe locuri de nu sã va fi ºinemerit, gândescu cã cela ce vafi înþeleptu nu va vinui, cã de nupoate de multe ori omul sã spuieaºa pre cale tot pre rându, celace véde cu ochii sãi ºi multezmintéºte, de au spune mai mult,au mai puþin, darã lucruri vechiºi de demult, de s-au rãsuflatatâta vréme de ani? Ci eu, pecum am aflat, aºa am arãtat.”

3. Depãºirea complezenþei.Nu este puþin lucru sã lupþi cupropria amenitate, mai cu seamãîntr-o þarã unde unii o potconfunda cu interesul jos, culinguºeala, iar alþii vor vedea înea o lipsã de fermitate, uncaracter slab. Riscul, atunci cândo faci, este ºi sã pari arogant,crud, tãios, nedrept etc. NicolaeManolescu a învãþat scriitorii, învremea cronicãriei sale literare(anii 60 – 80), cu o complicitatecare, nu doar o datã, îi supralicita;nu mult ºi strident, dar destulpentru a face din cronicareferitoare la fiecare dintre ei oarmã care sã îi legitimeze înconfruntarea inegalã cu cenzuraideologicã, cu presiunilepartidului ºi chiar cu Securitatea.

Epoca aceea a trecut, iaristoria manolescianã apare cudouã decenii mai târziu, cândcenzura monopartinicã a murit,PCR-ul ºi-a rãspândit sporii înmai multe direcþii, pierzându-ºi,totodatã, parte din nocivitate, ºicând Securitatea s-a diluat în maimulte servicii secrete, ocupatesã-ºi mascheze întrucâtvaconstantul interes pentrutotalitatea cetãþenilor români.Mãcar pentru aceste modificãricontextuale, era firesc ca bilanþulcritic al lui Nicolae Manolescu sãfie, acum, altceva decât ar fi fostîn anii 80 sau chiar la începutuldecadei urmãtoare, atunci cândautorul îºi publica primul volum.Existã însã, evident, ºi justificãriinterne ale reducerii cantitãþii deîndulcitor într-o sintezã careîmbrãþiºeazã într-o privire

întregul unei literaturi. De-acum avenit vremea adevãrului nedi-simulat; un adevãr personal,desigur, subiectiv, inevitabil,ponderat dupã ºtiinþã, puteri ºiexperienþã, dar adevãr, nu flaterieºi nici încurajare condescendentãori alergare umãr lângã umãr însperanþa aprioricã a unei valoricare întârzie sã se confirme întotalitate.

Existau câteva cazuri „grele”,ºi acolo Nicolae Manolescu faceproba acestei penitenþe care, pefaþã ori în aparteu, îi va atragemulte veninuri. Exemplele seoferã aproape de la sine, ºi elevin din zona literaturii vii încã, prinînsuºi faptul – de primã instanþã,dar important – cã autorii care ooferã sunt încã în viaþã. LuiNicolae Manolescu nu îi vinepeste mânã sã separe meritelelui Paul Goma, fostul opozant ladictatura ceauºistã, ºi scriitorulgonflat de mulþi astãzi. Nu i separe dificil nici sã reducãdimensiunile scriitoriceºti ale luiNorman Manea, autor în vogãoccidentalã, angajat într-o cursãde recoltare a premiilor inter-naþionale, dar pe care criticul nusocoteºte cã ar trebui sã îlsocoteascã prea important.ªtefan Agopian, ajuns la vre-mea ediþiilor de bilanþ, rãmânepentru istoricul literar de laRomânia literarã un autortalentat, dar minor. De la GabrielaAdameºteanu, ajunsã, ºi ea, laediþii de „Opere”, reþine, practic,un singur roman, ajustându-iautoarei alura de clasicã. LuiAdrian Marino, autor de o facturãpe care, în mod evident, nu oprizeazã, îi refuzã orice loc înistoria sa, în pofida unor meritecare o fãceau demnã de interes.ªi exemplele ar putea continua.

Cu destule asemenea judecãþide valoare nu m-aº declara deacord, socotindu-le insuficientcumpãnite, demne de ajustãri.Dar nu despre asta vorbesc. Îirecunosc autorului pe deplin nudoar dreptul la opinii deschise,oricât de surprinzãtoare sau deinconfortabile, ci ºi meritul de a fidepãºit inhibiþiile eventuale înfaþa unui val apreciativ survenitdintr-o zonã a receptãrii sau alta.Iar aceste inhibiþii, active în cazul

9

oricui ascultã vocile din exteriorprecum ºi pe cele din interior,neînfundându-se într-un autismsau o schizofrenie de serviciu, nuau cum fi ignorate. Prin urmare,vãd cu toatã îndreptãþirea înverdictele respective ale lui N.

Manolescu decantãrile unordeliberãri solitare, asumate cu totcu eventualele lor consecinþeþinând de convivialitate ºi degestionarea legãturilor proprii culumea scriitoriceascã a românilor.

Pentru asemenea motive – se

mai pot gãsi, fireºte, ºi altele –,Istoria criticã a literaturii românesemnatã de liderul ales al bresleiscriitoriceºti rãmâne uneveniment, cu toate rezervele cese pot formula dintr-un unghi alreceptãrii ori altul.

În dezbaterea care a inflamatcritica francezã în jurul celui maiimportant roman din secolul XIX,Madame Bovary, intervine ºiCharles Baudelaire, însã multmai târziu decât majoritateacriticilor contemporani, adicã înoctombrie 1857 (romanulapãruse deja în revistã lasfârºitul lui 1856). Poziþia celuicare scrie decalat despre o cartei se pare lui Baudelaire plinã deavantaje: „Nu-i mai rãmâne criticiidecât sã indice câteva puncte devedere uitate, sã insiste ceva maitare pe anumite trãsãturi ºi sclipiricare n-au fost îndeajuns delãudate sau de comentate.” Dealtfel, aceastã poziþie a celui carescrie cu întârziere, distanþat devehemenþa dezbaterilor „la cald”,are, cum încearcã sã insinuezeBaudelaire, un „farmecparadoxal”. Dupã ce toþi ºi-au datcu pãrerea, mai ales la modulumoral, criticul întârziat are aerulsã rezume dezbaterile ºi,nemaifiind nevoit sã adoptepoziþia acuzatorului sau aapãrãtorului, îºi creeazã un drumnou, fãrã altã preocupare decâtdragostea pentru „Frumos” ºi„Dreptate” (majusculele îi aparþinlui Baudelaire).

La modul ideal, aceasta ar fipoziþia de pe care aº dori sã scriucâteva pagini despre Istoriacriticã a literaturii române a luiNicolae Manolescu (EdituraParalela 45). Întârzierea o amdeja, însã pretenþia de a rezumadezbaterile îmi lipseºte, întâi detoate pentru cã ar fi dificil sã

gãseºti puncte comune îndosarele pe care toate revistelede culturã importante le-auconsacrat cãrþii: pãreriledivergente ale criticilor par sã sesuprapunã doar cu privire lafaptul cã avem de-a face cu ceamai semnificativã apariþieeditorialã a anului 2008 (în bineca ºi în rãu). „Frumosul” ºi„Dreptatea” mi se par, deasemenea, douã concepte multprea cuprinzãtoare ºi nobile,pentru a putea sã tranºez în ceeace le priveºte. Nu-mi rãmâneaºadar decât sã subliniez câtevapuncte de vedere uitate, sau sãinsist pe câteva trãsãturi lãsateîn umbrã de criticii precedenþi:scop mai modest, însã pe deplinrealizabil, ºi a cãrui atingere ar fimult mai de folos în cadrul uneidezbateri care va continua, fãrãîndoialã.

Întâi de toate, aº sublinia cãIstoria criticã a literaturii românenu apare pe un teren cu totulnecultivat în opera lui NicolaeManolescu. Cel mai importantcronicar al generaþiei ’60 (cum afost numit adesea, ca pentru a nise spune cã un critic deasemenea formaþie nu e capabilsã facã istorie literarã), s-apreocupat, de fapt, în modconstant, de circumscriereaistoricitãþii literaturii, încã de laprimele sale cãrþi, propunândsoluþii teoretice dintre cele maicaptivante. „Pseudopostfaþa” laLecturi infidele (1966), intitulatãPosibilitatea criticii ºi a istorieiliterare traseazã liniile mari ale

problemei, pe urmele luiCãlinescu, iar puþin mai târziu, înpostfaþa la Metamorfozelepoeziei (1968), purtând titlulsemnificativ Criticã ºi istorie,Manolescu încearcã sã propunão serie de distincþii viabile pentrureflecþia asupra fiinþãrii operelorîn timp. Din pricina unor ecouriale structuralismului francez, înspecial ale scrierilor lui RolandBarthes, criticul român, aflat laînceputurile activitãþii sale,priveºte cu un oarecarescepticism istoria literarã: dupãcâteva secole de la scrierea unuitext, doar anumite „straturisuperficiale” ale lui mai dauseama de o înscriere în istorie.În ochii tânãrului Manolescu, „nue posibilã o istorie literarã purã,ci doar una socio-culturalã, petemeiul cãreia se înalþã studiul însine al operelor”, deºi studiulistoric „pare cu neputinþã la nivelestetic”. Programul acesta,foarte puþin diferit în fond dedogmele marxiste ori deortodoxia lansonianã, esterãsturnat printr-un artificiu chiarîn Criticã ºi istorie: greutatea,spune Manolescu parafrazându-lpe Marx însuºi, nu constã în aînþelege cã arta greacã e legatãde anumite forme de dezvoltaresocio-politicã, a cãror descriereobiectivã poate fi întreprinsã, ciîn a înþelege de ce opereleAntichitãþii ne mai produc ºi aziplãcere esteticã. Paradoxulimplicat în judecata lui Marx stã,conform cu pãrerea criticuluiromân, la baza oricãrei istorii

Ioan Pop-Curºeu

Mai multe istorii într-unasingura

)) )))

10

literare, care trebuie sã fie înegalã mãsurã una a contextelorsocio-culturale, dar ºi una aformelor ºi a plãcerii estetice,a cãror devenire e mult mailentã ºi mai insesizabilã. Datfiind cã primele studii teoreticenu rezolvã în mod convingãtorchestiunea istoricitãþii literaturii,Nicolae Manolescu revineasupra ei în Arca lui Noe (1980),întreprindere ambiþioasã care-ºipropune sã concilieze „de-terminismul” cu „structuralis-mul”, adicã înþelegerea feno-menelor estetice „în legãtura ºievoluþia lor” cu trans-istoricitateaintrinsecã a operelor de ficþiune.

Plecând de la aceste premise,pe un teren extrem de fertil, însãalunecos, se naºte proiectulambiþios al Istoriei critice,susceptibil de a da câtevarãspunsuri de ordin teoretic ºi dea le ilustra prin punerea înpracticã la scara a „cinci secolede literaturã”. Cele trei para-textet e o r e t i c o - e x p l i c a t i v e ,introducerea (Istoria literaturii ladouã mâini), postfaþa (Nostalgiaesteticului), epilogul (Istoria uneiistorii), reiau problema istoricitãþiiliteraturii discutând poziþiileteoretice ale lui Wellek, Jauss,Gadamer, Cãlinescu, unele numefiind prezente ºi în textele anilor’60-’80 sau în prima versiune(însoþitoare a ediþiilor din 1990,1997), cãrora li se adaugã aicinume de teoreticieni ai„canonului” (H. Bloom, VirgilNemoianu). În domeniul literaturiiar fi active trei forme aletemporalitãþii: un timp rapid alevenimentelor socio-culturale ºipolitice, un timp ceva mai lent algenurilor ºi unul cu o curgereaproape imperceptibilã, aloperelor. Istoricul literar trebuiesã se arate sensibil la aceste treiforme de temporalitate între-pãtruse ºi sã aibã mereu învedere cã fiecare operã nouãfuncþioneazã prin intertextu-alitate, raportându-se într-un felsau altul la ansamblul de scrieriprecedente, pe care-l modificãmai mult sau mai puþin într-o„interglosare infintã” (p. 13).Manolescu, în spirit oarecumpostmodern, nu e partizanul uneicronologii stricte, ci teoretizeazã

ºi pune în practicã o lecturã„inversã”, afirmând cã noi, cititoriide azi, nu ne putem interzice sã-lcitim pe Eminescu cu ochii celorcare l-au citit pe Arghezi ºi peDosoftei cu ochii celor care l-aucitit pe Eminescu. Dubla miºcare,ascendentã ºi descendentã,combinatã cu o raportarepermanentã la sentinþele criti-cilor precedenþi ºi cu oaproximare a orizontului deaºteptare, este susceptibilã dea fundamenta ceea ceManolescu îºi doreºte sãrealizeze, o „istorie a valorilorestetice”. Teoria este ambi-þioasã, uneori realizãrile sunt pemãsurã (mai ales în ceea cepriveºte literatura anterioarãmomentului eminescian), deoa-rece Manolescu reuºeºte sã deacititorilor sentimentul unei tripleevoluþii istorice a operelor: înistoria „mare”, socio-politicã ºiculturalã, mai puþin în istoriaeconomicã; în istoria limbii; înistoria formelor literare. Ceeace mi se pare cã lipseºte înIstoria criticã a literaturii române– dar se poate sã nu fie decâto impresie de lecturã – estesentimentul cã textele nu doarfiinþeazã în istorie, ci ºi facistorie, la toate cele trei nive-luri enumerate. Manolescusubliniazã frecvent cum cutarepoem sau roman a modificatistoria formelor lirice sau epice,mai rar cum cutare operã ainfluenþat evoluþia limbii române(nu doar literare) ºi aproape deloccum „conºtiinþa istoricã” apublicului (socio-culturalã,politicã, mentalitarã) a fosttransfiguratã de publicarea unuitext semnificativ.

Analizele din corpul Istorieijustificã îndeajuns opþiunilemetodologice ºi poziþiile teoreticeale lui Nicolae Manolescu. Lucrulcel mai discutabil însã, pe carenu-l justificã nici o construcþielogicã, oricât de subtilã ar fi, mise pare tentativa de evacuaredin literatura românã a tuturortextelor care nu sunt scrise înlimba românã: un titlu mai potrivital istoriei manolesciene – celpuþin în oglinda intenþiilorauctoriale explicite – ar fi Istoriacriticã a literaturii în limba

românã. Regretul meu sebazeazã în micã mãsurã pe unprotocronism remanent ºi într-omare mãsurã pe constatarea cãlipsa de supleþe a istoriculuiviciazã înþelegerea condiþieiînsãºi a scriitorului român, carepoate fi definit simplu ca scriitorulce are nevoie în permanenþã dealtã limbã în afara românei.Respectiva nevoie ascultã dediverse motive, variabile înfuncþie de epocile istorice.Recursul la altã limbã poate fi unfenomen de „modã culturalã”(vezi cazul literaturii slavone saugreceºti din perioada medievalã,sau cazul poemului italian al luiPetru Cercel), se poate naºte dindorinþa de a face cunoscuterealitãþi româneºti unor cititorinefamiliarizaþi cu limba românã(scrierile polone ale lui MironCostin, Descriptio Moldaviae a luiD. Cantemir, cãrþile în limbafrancezã ale lui Heliade-Rãdulescu, Odobescu sauMircea Eliade), poate izvorî dincomplexul de inferioritate alvorbitorului unei limbi periferice ºial apartenentului la o „culturãminorã” (cazul notoriu al luiCioran sau cel al lui DinicuGolescu, care-ºi începe„însemnarea cãlãtoriei” îngreceºte). De asemenea,recursul la altã limbã vine dintr-oeducaþie cosmopolitã, frecventãla români, ceea ce-i face sãjongleze abil cu idiomurile înfuncþie de destinatarii textelor pecare le scriu sau de circumstaþe(paºoptiºtii îºi scriu cores-pondenþa intimã în francezã ºiopera publicã în românã, MateiCãlinescu, Matei Viºniec, SorinAlexandrescu scriu în limbi decirculaþie internaþionalã, fãrã a firenunþat cu desãvârºire laromânã). Pe lângã toate acestea,scriitorul român e prin excelenþãun traducãtor (la noi traducãtoriisunt prea puþin simpliprofesioniºti, ca în alte literaturi),ºi Manolescu intuieºte bine cãaici funcþioneazã o dorinþã de arãmâne conectaþi cu miºcareauniversalã a literaturii: „literaturaromânã are dintotdeauna oputernicã vocaþie a traducerii”,„puþine literaturi au tradus la felde conºtiincios ca literatura

11

românã” (p. 1394). În Istoriacriticã sunt comentate sau doarmenþionate traducerile lui ªt. O.Iosif, G. Coºbuc, Ion Pillat, A. E.Baconsky, Leonid Dimov, MirceaIvãnescu etc.

Orice autor scrie textediverse, dar ambiþioneazã sã facãOperã (chiar dacã acest conceptpare azi complet cãzut îndesuetudine). Istoria lui NicolaeManolescu se vrea ºi chiar esteo istorie a textelor literaresemnificative scrise în limbaromânã, dar nu e o istorie aOperelor lui Costin, Cantemir,Tzara, Cioran, Ionesco, PetruDumitriu, Viºniec... Proiectulscriptural ºi expresiv al scriitorilormultilingvi ºi multi-culturali eprezentat în chip trunchiat,parþial, incomplet, relativ, neunitar,prin disocieri lingvistice abuzive.Întrebarea care se pune e dacãaceºti scriitori ar fi devenit la felde „canonici” în literatura românãîn absenþa operelor scrise în altelimbi. Rãspunsul mi se parenegativ. Tocmai pentru cã Ciorana scris în francezã o operã denegare a românitãþii ºi pentru cãa practicat un stil lapidar diferitde lirismul virulent din primelecãrþi a devenit un autor canonical literaturii române (Manolescupare a intui aceasta la p. 879: „ÎnAmurgul gândurilor (1940) estedeja Cioran, francezul, în toatãsplendoarea lui.”). Istoriculliteraturii române se cade sã fieatunci un filolog specialist în cele15-20 de limbi pe care le-aufolosit scriitorii noºtri în decursultimpului? Nu i se cere o astfel despecializare, însã trebuie sãrãmânã deschis la operele în altelimbi, urmând totuºi firul roºu altextelor scrise în românã. Acestlucru se impune cu atât mai multcu cât „interglosarea infinitã” încare se înscriu textele româneºtinu comportã doar dialoguri cutexte în limba românã (pot-pourri-ul lingvistic din Þiganiada luiBudai-Deleanu sau din Levantullui Mircea Cãrtãrescu ar fiexemple concludente în sensulacesta).

Din fericire, în ceea ce priveºtechestiunea limbii, Manolescu nue aproape deloc consecvent cupoziþiile metodologice inflexibile

luate în repetate rânduri (vezi depildã un subcapitol numitProblema originalitãþii, pp. 26-27).La cronicari ºi în general la autoriidin perioada veche, Manolescusubliniazã deschiderea spre maimulte culturi prin intermediullimbilor vorbite: pentru atranspune Psaltirea, Dosoftei „auzat de toatã cultura luilingvisticã, împrumutând ºicalchiind termeni din cinci sauºase limbi” (p. 32); Costin ºi-aales modelul discursiv nu dinsfera culturii naþionale în limbaromânã, ci din altã parte: „frazalui este grea, fastuoasã ºialambicatã, inspiratã de topicalatinã, aºa cum s-a bãgat imediatde seamã” (pp. 63-64). DoarNeculce e un autohtonistconvins, „precar ºtiutor de limbi”,„xenofob”, anti-grec, respingândtot ce nu e în limba maternã: „Egreu de apreciat în ce mãsurãstãpânea limbile þãrilor pe unde astat (rusa, poloneza) sau limbi decirculaþie în acea vreme cum eragreaca. Fapt e cã printreizvoarele lui nu se gãsesc decâtcronici scrise în româneºte, dincare, fãrã a le cita, Neculceîmprumutã adesea pasajeîntregi.” (citate pp. 66-67).Lucrurile devin ºi mai complicatecând Manolescu trateazã –excelent, de altfel – literaturapaºoptiºtilor ºi a postpa-ºoptiºtilor. Aici, în capitoleledespre C. Negri, C. A. Rossetti,Russo, Alecsandri, Hasdeu,scrierile în limba francezã, dincare istoricul literaturii „române”citeazã abundent, ocupã locul pecare-l meritã.

Mai mult decât atât, iatã ce nise spune în finalul capitoluluipasionant dedicat lui Odobescu:„Corespondenþa modificãimaginea lui Odobescu dinscrierile antume tot aºa cumjurnalul intim a modificat-o pe alui Maiorescu. Ea reprezintã nunumai un document excepþional,dar unul dintre cele mai împliniteartistic opere literare dinromantismul nostru [sic!, eroarede acord necorectatã în nici unadin cele trei publicãri succesiveale textului] ºi, cu siguranþã,romanul epistolar cel mai întinsºi mai enigmatic din întreaga

noastrã literaturã.”(p. 326). Cumadicã? Corespondenþa luiOdobescu, scrisã aproapeintegral în limba francezã ºicomportând unele indicaþii înrusã, face parte din „romantismulnostru” ºi e „romanul epistolar”cel mai fascinant din „întreaganoastrã l iteraturã”? DacãManolescu ar fi consecvent cuanumite poziþii teoretice,corespondenþa lui Odobescu artrebui sã facã parte din literaturafrancezã. Însã pe francezi nu-idoare capul sã-ºi anexeze încãun autor „francofon” (deºifranceza lui e superbã, cumvãdesc citatele din Istoria criticã)ºi, pe deasupra, scrisorileodobesciene nu se înscriu încomplexe reþele de semnificaþiidecât în cadrul literaturii române.Iatã ºi cazul unui junimist: „Dacãfiul lui Costache, Iacob Negruzzi(1842-1932), meritã a fimenþionat într-o istorie aliteraturii, nu e, cu siguranþã,pentru prozele propriu-zise(Copii dupã naturã suntfiziologiile generaþiei anterioareasortate realist), nici, cu atât maipuþin, pentru poeziile sale,absolut nule, ci pentru un jurnalintim de primã tinereþe, þinut îngermanã, pe când era student laBerlin, ºi încheiat abrupt dupãîntoarcerea de la studii.” (pp.312-313). Încã un paradox: IacobNegruzzi îºi câºtigã un loc înliteratura românã printr-o scriereîn limba germanã!...

Dincolo de aceste aporii,Nicolae Manolescu se aratãsensibil la problemele de stil ºi laînserierea scriitorilor în pa-radigma istoricã a expresivitãþiil iterare (spre deosebire deCãlinescu, ºi aceasta funcþio-neazã ca o diferenþiere voitã,asumatã, cãutatã). Ar fi dorit chiarsã dea Istoriei sale un tilu maicomplex: „o istorie criticã ºistilisticã (dacã am ocolit, în titlu,cel de-al doilea termen, a fost nunumai pentru cã el se preteazãlesne la confuzii, dar ºi dintr-oraþiune, dacã pot spune aºa, deesteticã a titlului!)” (p. 14).Memorabile sunt paginile desprelimba poeticã a lui Dosoftei,Bolintineanu, Macedonski,Arghezi (acesta abuziv

12

considerat, alãturi de Sa-doveanu, cel mai mare scriitor alveacului XX). De asemenea, suntpe de-a-ntregul citabile paginiledespre întemeietorul scrisuluiistoric în limba românã, GrigoreUreche, care a trebuit sã facã unefort foarte specific, prins cumera între „o tradiþie istoriograficãscrisã, dar care nu este în limbaromânã, ºi o expresivitateromâneascã de tip oral, dar caren-a servit încã la comunicareaordonatã a unor fapte istorice” (p.53). A scrie primul o cronicã înlimba românã constituia un pragimportant de trecut, deoarecetrebuiau create un vocabular, osintaxã, o topicã: Ureche seachitã de aceastã sarcinãîmprumutându-ºi figurile dinscrierile religioase, din istoriciilatini sau polonezi, din basmulfolcloric sau din cãrþile populare„cu mitosul [lor] creºtin naiv” (p.54), aºa încât istoricul literarpoate conchide cã „Totul nu estedoar o chestiune de limbã.”(ediþia din 1990, Bucureºti,Minerva, p. 46, pasaj devenit înediþia 2008 „Nu este însã doarchestiune de limbã.”!).

Literatura este, aºadar, cevamai mult decât limba în care alegesã scrie un autor sau altul, cu atâtmai mult cu cât stilul cuiva poatefi impregnat de neologisme care,chiar forþate fiind, nu fac decât sãdea culoare exprimãrii, cum ecazul franþuzismelor abundentedin Istoria criticã: a retorca,epustuflantã, bavardã, mordantã,inverosimil (corciturã întreneverosimil ºi invraisemblable),qualité maîtresse, à tour de rôle...sau unul care le bate pe toate:zmeul din Fata în grãdina de aureste „cuprins de o dorinþã la felde melancolic-deºirantã caaceea a lui Miron sau Hyperion”(p. 123); ne putem întreba de cemelancolia e „deºirantã” ºi nu„sfâºietoare”... Cam la fel seîntâmplã, dar invers, în proza luiAlecu Russo, unde franceza eîmpestriþatã de românismesavuroase, devenind un fel deesperanto romantic...

Dincolo de chestiunea limbii,Istoria lui Nicolae Manolescuprezintã ºi o sumã de alte miciaspecte discutabile, asupra

cãrora s-a comentat deja preamult aºa cã n-o sã întind coarda.Selecþia de autori a fost definitãca eminamente bucureºteanã(provincia contemporanã s-asimþit, cu mici excepþii, exclusãºi, de aceea, lezatã), „hiper-literarã” (istoricul nu lasã, cuexcepþia memorialiºtilor ºi aunor istorici, nici o ºansã celorcare n-au scris literaturã pro-priu-zisã, dar ale cãror textemustesc de o expresivitate nuîntotdea-una „involuntarã”:teoreticieni ai literaturii, filosofi,sociologi, folcloriºti ºi etnografi),postmodernã (Manolescuprivilegiazã toate fenomenele deinter- ºi meta-textualism,valorizând retrospectiv opere înafara criteriilor de literaritatespecifice anumitor epoci istorice:Þiganiada capãtã un plus devaloare dupã publicareaLevantului, la fel cum un romande veac XIX Catastihul amoruluiºi La gura sobei devine mult mailizibil dupã tentativele ªcolii de laTârgoviºte ºi ale optzeciºtilor).Dacã o mare parte dintre acesteobiecþii nu sunt decât parþialîntemeiate, nu e mai puþinadevãrat cã Nicolae Manolescuproiecteazã de multe oriconceptul „modern” ºi„postmodern” de literaturã ºi deliteraritate asupra întregii evoluþiia literaturii române, ceea cediminueazã foarte multînþelegerea contextelor, de careera preocupatã istoria literarãtradiþionalã, ºi hipertrofiazãevoluþia genurilor ºi dialogul însferã închisã dintre opere.

Oricum, Istoria criticã aliteraturii române se vrea în primulrând una a genurilor: „Tot aºa,dacã decupajul este acela pegenuri (nu pe autori), am cãutatsã nu dezmembrez autorii,plasându-i în genul care mi s-apãrut a-i caracteriza cel maibine.” (p. 15). Schema ar fiextrem de simplã ºi de logicã,însã Nicolae Manolescu n-ourmeazã întotdeauna custricteþe, fãrã sã fie suficient declar de ce n-o face. Astfel,Ienãchiþã Vãcãrescu are parte deun lung paragraf ca poet (p. 96)ºi de aproape douã pagini caprozator, pentru partea

memorialisticã din Istorie apreaputernicilor înpãraþi otomani,cu misiunea la Viena (pp. 136-137). Sã nu fi vrut Manolescu sã-ldespartã pe „poetic” de clanul„urmaºilor Vãcãreºti”, deºi prozae cea care-i iese cel mai bine ºiar fi fost firesc sã i se acordestihuitorului câteva rânduri dupãpartea consacratã memo-rialistului? Lucrurile sunt ºi maipuþin clare la interbelici, undeavem o vastã secþiune intitula-tã Marii scriitori, care-i cuprindede-a valma pe Mihail Sadoveanu,Liviu Rebreanu, HortensiaPapadat-Bengescu, TudorArghezi, George Bacovia(capitolul despre acest poet e de-a dreptul „minimalist”), Mateiu I.Caragiale, Ion Pillat, CamilPetrescu, Lucian Blaga, IonBarbu, George Cãlinescu, AntonHolban, Max Blecher. Fãrãdiscuþie, aceºtia sunt greiiperioadei interbelice, cu excepþiaultimilor doi, însã a-i include într-un decupaj pe autori sãrãceºteperspectiva genericã, aºa încâtavem impresia cã între cele douãrãzboaie n-au scris poezie,prozã, sau teatru decât autoriminori. Excepþia aceasta de lalogica genurilor este cu atât maiinexplicabilã ºi mai bizarã, cu câtManolescu nu o mai repetãnicãieri decât în capitolul despreJunimea, unde Eminescu,Creangã, Caragiale, Slavici sunttrataþi împreunã sub genericulMarii scriitori, dar în virtuteatradiþiei cãlinesciene, preluatãulterior de manuale.

Aspectul cel mai frapant alIstoriei critice este cã pestenumeroase pagini pluteºte –asemeni un duh atotcuprinzãtor– o marcatã „anxietate ainfluenþei”, ca sã-l citez peBloom, sau o „melancolie adescendeþei”, ca s-o citez peMonica Spiridon (faptul a fostremarcat ºi de Alex Goldiº). Unprim aspect al „anxietãþiiinfluenþei” constã în grija luiNicolae Manolescu de a sedemarca net de criticii care auabordat anterior cutare saucutare scriitor, fie cã le foloseºteideile, fie cã le respinge în chipradical. Dorinþa de a face sãtransparã toatã bibliografia

13

privitoare la un subiect îl conducepe istoric sã preia idei care nu-ifolosesc neapãrat, dat fiind cãsunt profund discutabile ºi cãteoreticienii l iteraturii le-auamendat drastic în timpul scursde la lansare. Aºa este distincþiaHigh / Biedermeier Romanticism,pe care o propune VirgilNemoianu în anul 1984 în TheTaming of Romanticism.European Literature and the Ageof Biedermeier. Lui Nemoianu –ºi implicit lui Manolescu –curentul nu le apare unitar, ciîmpãrþit în douã etape: una (HighRomanticism) întinsã de laRevoluþia Francezã pânã cãtre1815, ºi înglobând romantismeleenglez ºi german sub zodiaacþiunii, a energiei, a fantasticului,a ezotericului; alta (BiedermeierRomanticism, sau romantismburghez), întinsã de la cãderealui Napoleon încolo, mai lungãsau mai scurtã în funcþie de þãrileunde se manifestã, ºi târând subtãvãlugul ei irezistibil celelalteºcoli naþionale, inclusiv ceafrancezã, sub zodia unuiromantism exterior, democratic,minor. Nicolae Manolescuconsiderã utilã reluarea distincþieipentru a demonstra cã, înliteratura noastrã, nu existãdecât un romantism de tipBiedermeier, manifestat în prozamoralistã ºi de observaþieistoricã, în memoriile ºi fizio-logiile, în scrierile „costumbriste”ale paºoptiºtilor ºi postpa-ºoptiºtilor, precum ºi în poeziatuturor autorilor de la 1848 (cuexcepþia lui Heliade-Rãdulescu).Chiar dacã distincþia luiNemoianu are meritul de a nu dao imagine unitarã a ro-mantismului, cum a preferat s-ofacã Wellek, aplicarea ei laliteratura românã pare uneori, înIstoria criticã, destul demecanicã ºi de reductivã.

Mi se pare cã grila utilizatã deGilbert Durand în analizasimbolurilor din Structurileantropologice ale imaginarului(masculin / feminin, diurn /noctrun) i-ar fi putut furniza luiNicolae Manolescu un model maifuncþional de analizã aromantismului, cu o rupturã întrecele douã etape situatã în jur de

1848, când se încheie vârstarevoluþiilor peste tot în Europa ºitriumfã spiritul Biedermeier, careurmeazã sã domine culturaeuropeanã pânã cãtre 1900. S-ardeschide aºadar perspectivaunui romantism marcat dedialectica masculin-feminin: unromantism falic, erectil, ºi unromantism vaginal, retractil. Unromantism de luminã ºi altul deîntuneric. Un romantism alcunoscutului, al vizibilului, alfocului ºi un romantism alnecunoscutului, al spaimelor, alumezelii, al plãcerilor interzise, alnopþii. Dincolo de faptul cã acestedouã paradigme se succed, elese ºi întrepãtrund în spaþiul uneisingure perioade (între 1848-1900 nu lipsesc total elementelesolare, la fel cum între 1789-1848apar presimþiri simbolice alenopþii), sau chiar în spaþiulcreaþiei unui singur scriitor (laEminescu, autor prin excelenþãnocturn, plutonic cum ar fi spusNegoiþescu, existã ºi texte careþin de solaritate ºi demasculinitate). Dar nu numai pelinia strictã a unui astfel desimbolism ºi a unei asemeneadihotomii ar putea fi cititromantismul; s-ar putea propuneo cheie mitico-livrescã delecturã. Din cadrul literaturiiprimei perioade, s-ar alege figuramiticã în care se întrupeazã celmai clar atributele masculinitãþiiºi ale solaritãþii: Prometeu. Dinliteratura celei de-a douaperioade, s-ar alege figura încare se întrupeazã cel mai bineatributele umiditãþii ºi alefeminitãþii, ale plãcerii ºi alecunoaºterii senzuale, o Mumãnãscãtoare ºi ucigãtoare,superficielle par profondeur,frumoasã, pregãtitã sã-l seducãpe trufaºul Prometeu: DoamnaBovary. Cele douã romantisme(1789-1848, 1848-aproximativ1900) ar putea fi botezateromantism prometeic ºiromantism bovaryc...

O astfel de lecturã alternativãa romantismului, cãreia doar i-amschiþat principalele linii, ar ficondus, în Istoria criticã aliteraturii române, la o mai bunãlecturã a lui Eminescu. Capitolulconsacrat acestuia este cel mai

slab din toatã cartea, ca ºi cumNicolae Manolescu s-ar fi temutnu atât de opera eminescianã însine, a cãrei valoare pur literarãîncearcã s-o reevalueze,supralicitând importanþamuzicalei Mai am un singur dorîn detrimentul Odei în metru anticºi al Luceafãrului, cât mai ales dezecile de interpretãri sedimentateîn jurul celui care a fostînscãunat, de pildã de cãtreGeorge Cãlinescu, drept „poetnaþional”. În primul rând, logicaHigh / Biedermeier Romanticism,nu se mai potriveºte în cazul luiEminescu, cu toate acrobaþiileistoricului pentru a justifica ceeace din punctul de vedere al logiciiinstituite de Nemoianu arconstitui o aberaþie: Eminescu eun pur High Romantic în plinãepocã de „victorianism junimist”(p. 399), dupã o epocã în caretoþi romanticii noºtri au fostBiedermeier. Contrazicând grilaistoricã, Eminescu e un nocturn,lunar, plutonic, bovaryc, vizionarcosmic ºi pesimist, lucru de carear fi dat seamã, în mod maifiresc, o altã partiþie aromantismului, naþional ºieuropean. În al doilea rând,aºteptãrile care se leagã decapitolul Eminescu sunt extremde mari, deoarece NicolaeManolescu noteazã de fiecaredatã trãsãturi stilistice sau deviziune care-l anticipeazã pemarele romantic la toþi poeþiiprecedenþi, începând cu Dosoftei(„pare a suna eminescian suavaelegie din psalmul 20”, p. 33),continuând cu Conachi (ale cãruitexte au uneori „o solemnitateaproape filosoficã la care puþinipânã la Eminescu vor aveaacces”, p. 100) ºi cu toþipaºoptiºtii, Asachi (versuri careau, „poate ºi prin efectultetrametrului trohaic, un suneteminescian”, p. 159), Cârlova(„viziunea selenarã emi-nescianã”, p. 168), dar mai alesHeliade (pp. 170: „alãturi doar deEminescu, un mare cântãreþ alcerului, cu astrele lui reci ºisclipitoare, ºi totodatã ca loc alempireului”, + pp. 176, 185) sauAlexandrescu („nici un alt poetromân nu este mai eminescianavant la lettre”, p. 194, ºi 197).

14

Pregãtit de atâtea anticipãri,capitolul Eminescu nu sesitueazã la înãlþimea aºteptãrilor,fãcând impresia unui amalgam denote de lecturã, fãrã cap ºi coadã– concluzia e cu atât maimemorabilã, cu cât nu existã!,fãrã viziune de ansamblu, fãrãtriere criticã a surselor analitice(în viziunea lui Manolescu, doartrei lecturi ale marelui poet sunt„deschizãtoare de drumuri”:Maiorescu, Cãlinescu,Negoiþescu, p. 378!!!).

Dacã utilizarea ideilor luiNemoianu nu este prea fericitã,în schimb succesiunea doric,ionic, corintic proiectatã asupraevoluþiei romanului mi se paredintre cele mai fertile ºi maiinteresante (cf. Arca lui Noe;Istoria criticã, pp. 555-557).Doricul, vârstã socialã aromanului, reprezentatã deAgârbiceanu ºi Rebreanu,corespunde unei viziuni frusteasupra omului. Îi urmeazã ionicul,cu psihologismul de intensitãþidiferite de la scriitorii interbeliciinspiraþi de Proust, sau cuanalitismul lui Ivasiuc, ºi, mai laurmã, „postrealismul corintic”cãruia îi aparþin prozatorii greuclasabili din interbelic, cei dinªcoala de la Târgoviºte sauoptzeciºtii. În plan pur teoretic,existã la Nicolae Manolescu oprivilegiere a corinticului, fie cãse manifestã la Urmuz, laArghezi (Cimitirul Buna-Vestire),la Mateiu Caragiale, în Creangade aur a lui Sadoveanu, înPrincipele lui Eugen Barbu, înLumea în douã zile a lui Bãlãiþã,la ªtefan Bãnulescu, sau M. H.Simionescu. În planul pur algustului literar, mi se pare totuºicã criticul ºi istoricul seîndreaptã cu precãdere spreromanele dorice sau ionice.

„Anxietatea influenþei” apare ºiîn modul în care Manolescu îiciteºte pe criticii ºi istoricii literaricontemporani cu el. Chiar dacãle recunoaºte unele merite,manifestã o tendinþã vãditã de ale minimaliza contribuþia laevoluþia disciplinei. Aceastãstrategie, fiindcã de o strategiebine pusã la punct este vorba, aredrept scop de a-l erija pe NicolaeManolescu în criticul dominant al

generaþiei sale. Fenomenul nu seîntâmplã într-o simplã panoramãa criticii contemporane sau într-ocronicã repede uitatã în paginilegãlbejite ale vreunei reviste, ciîntr-un text de anvergurã, într-olucrare de talia aceleia a luiCãlinescu, într-o Istorie criticã încare canonul pare definitivstabilit pentru posteritate. Sãdeschidem cartea la pp. 1201-1302. Aflãm, de pildã, cã EugenSimion practicã o criticã definitãde douã trãsãturi majore, pe deo parte lovinescianismul – adicãnimic original –, iar pe de altãparte „natura [...] fundamentaldescriptivã, adicã tradiþionalã” (p.1214) – adicã, iarãºi, nimicoriginal. Sorin Alexandrescuînþelege greºit chestiuneacanonului: cele douã paginicare-i sunt consacrate seîncheie în coadã de peºte, cu opolemicã asupra unor chestiuni„canonice” minore. Nici EugenNegrici nu iese mai puþin ºifonatdin lectura lui Manolescu:conceptul de „expresivitateinvoluntarã” – utilizat de altfel înIstoria criticã – „ascunde ocontradicþie” aºa cum îl foloseºteNegrici (p. 1251), Recitirilor li s-ar putea reproºa un anumit„schematism demonstrativ” (p.1252), iar în Iluziile literaturiiromâne exemplele sunt foarteprost alese (p. 1256). CornelUngureanu este apreciat încalitate de cronicar literar prinniºte formule vagi ºi generale, dare criticat pentru proiectele maiambiþioase, cum ar fi Istoriasecretã a literaturii române(sesizaþi paradoxul!): „Expri-marea a devenit imprecisã,delirantã, ca o navã în derivã” (p.1285). Exemplele ar puteacontinua cu felul în care sunttrataþi Valeriu Cristea, Ion Pop,Nicolae Balotã, sau toþi criticiicare au fãcut strãlucite cariereinternaþionale (Matei Cãlinescu,Nemoianu însuºi etc.), învinuiþipentru faptul cã studiile lor deteorie nu conþin exempleromâneºti.

Un pasaj de la p. 1451 explicãîntru totul severitatea luiManolescu. Aici i se dã cuvântullui Sorin Alexandrescu: „Odiscuþie despre canon ar trebui

sã porneascã de la recu-noaºterea faptului evident cã“ordinea literarã” româneascã afost stabilitã de patru oameni:Maiorescu (1840-1917), Lovi-nescu (1899-1965), Cãlinescu(1899-1965) ºi Manolescu (n.1939). [...] Însemnãtatea “celorpatru” este enormã.” ªi citatulcontinuã pe acelaºi ton, în aºafel încât devine evident cã nici uncritic sau istoric din generaþiile ’60sau ’80 nu poate pretinde sãuzurpe locul lui Manolescu încalitate de fãuritor de canon. Nualta era strategia lui Cãlinescu,când scria despre criticii ºiistoricii literaturii contemporani cuel. Pasajul unde NicolaeManolescu comenteazã acestfenomen conþine un „act ratat”freudian ºi o frumoasã piruetã decondei: „I s-a reproºat de obiceilui Cãlinescu faptul cã-ºidepreciazã confraþii. Faptul eadevãrat, mai ales în Istorie. Ede notat cã G. Cãlinescugreºeºte rareori în observaþiaconcretã, de amãnunt.” (p. 704).

Nicolae Manolescu nu selimiteazã doar la a împrumutatertipuri cãlinesciene. „Anxietateainfluenþei” e mai vizibilã caoriunde altundeva în raportul pecare istoricul din anii 2000 îlîntreþine cu istoricul din anii 40.Cãlinescu funcþioneazã, în Istoriamanolescianã, ca un modelrecunoscut ºi asumat încã dinprefaþã, deºi se impune – cumafirmã Manolescu – o renunþarela „însãºi metoda epicã” (p. 15).De multe ori, în Istoria criticã,formulele, stilul, decupajulfrazelor, caracterizãrile ºiportretele aduc aminte de G.Cãlinescu. E drept cã sunt maipalide ºi mai puþin proaspetedecât ale înaintaºului, însã nu lise poate contesta un farmec, pusdeja în evidenþã în dezbaterileocazionate de carte. Iatã câtevaexemple suplimentare decãlinescianism stilistic: într-ocronicã în versuri din veaculXVIII, „panoplia de arme a luiMavrogheni este descrisã cupensula unui Leonid Dimov maiingenuu” (39); Hasdeu îmbinãpozitivismul cu imaginaþia, înasemenea mãsurã încât „cu el,nu ºtii niciodatã dacã te afli cu

15

picioarele pe pãmânt ori cu capulîn nori” (154); efectul poetic vine,în poezia lui Bolintineanu, „dinvalorificarea sugestiei artistice anumelor proprii exotice [...] ºi aunor cuvinte rare, de care textule la fel de plin ca mânerul unuihanger al sultanului de pietrescumpe” (206); „Umorul lui Raleteste pince sans rire. Scriitorulportretizeazã caustic cu aerul cãînºirã caracteristici obiective ºiincontestabile.” (278). ª. a. m. d.

Oricum, dincolo de aspectelediscutabile, inerente într-o operãde asemenea anvergurã, Istoriacriticã a literaturii românereprezintã o tentativã gran-dioasã, titanicã, plinã de realizãriremarcabile, pentru a cãreiducere la bun sfârºit e necesarão bunã dozã de curaj, mai alescã sarcinile nu sunt împãrþiteîntr-un colectiv de autori, cum seîntâmplã mai mereu astãzi înproiectele similare. Subiec-tivismul de care a fost acuzatManolescu devine principiu decoerenþã ºi factor unificator alîntregului edificiu axiologic.

Interesul maxim al textuluimanolescian este cã cititorulparcurge de fapt – cum amîncercat sã arãt mai sus – maimulte istorii într-una singurã, pedeplin realizate, închegate, sauabia schiþate. Printre cele abiaschiþate s-ar situa ºi o istorieeroticã a literaturii române,începând cu versurile scrise încheie licenþioasã de Cantemir înIstoria ieroglificã (p. 81) ºi deBudai-Deleanu în Þiganiada (p.131), continuând cu Creangã (p.416), trecând la Thalassa luiMacedonski (pp. 536-537),ajungând la Cimitirul Buna-Vestire al lui Arghezi (pp. 633-634) ºi la mãrturisirile lui IonBarbu din scrisorile cãtre Vianu(pp. 699-700), oprindu-se la FelixAderca ºi H. Bonciu ºi sfârºindla Emil Brumaru sau la optzeciºti(Cãrtãrescu, Agopian). Citatelesunt copioase. Alteori, Istoriacriticã devine una a simbolurilor,a situaþiilor-tip care circulã de laun autor la altul, sau de la oepocã la alta. Mai mereu, Istoriacriticã e ºi una a oamenilor care

au fãurit canonul l i terarromânesc ºi, cu toate cã tindesã renunþe la metoda epicã a luiCãlinescu, Manolescu exce-leazã în portrete (cel maigrandios-mitologic fiind acela allui Sadoveanu, p. 595).

...ªi, mai presus de toate, oistorie ce se þese mereuinextricabil printre celelalte esteaceea a plãcerii estetice pure,eliberate de orice scorii:„Adevãrata problemã a literaturiieste totdeauna esteticã,niciodatã moralã ori de altãnaturã: este greºitã premisa cã,dacã nu ne identificãm cupersonajul de roman ori cusimþirea poetului liric, romanul oripoezia ne rãmân indiferente. [...]Exact din acest motiv pledezpentru estetismul criticii: doar oastfel de lecturã ne poate face sãvedem cã diferenþa este aceeacare ne îmbogãþeºte cu adevãratºi cã încercând sã-i cunoaºtempe alþii, diferiþi de noi, reuºim sãne cunoaºtem mai bine pe noiînºine.” (p. 1455, Nostalgiaesteticului).

Despre Istoria criticã aliteraturii române. 5 secole deliteraturã a lui Nicolae Manolescueste extrem de dificil de scrispertinent, coerent ºi relevant, datãfiind durata foarte scurtã scursãde la lansare. ªi totuºi, s-a scris.Mult. Într-un fel, aproape dintr-unsimþ al datoriei, cea de a fiimplicat, fie ce-o fi, într-un astfelde eveniment. Spun eveniment,chiar dacã abia afirmasem cã edificil de stabilit astãzi în cemãsurã volumul e un triumf, oreuºitã parþialã sau un eºec întoatã puterea cuvîntului, întrucîtapariþia acestei istorii are, dincolode conþinutul ei efectiv, o serie deimplicaþii care vor avea, cusiguranþã, urmãri dintre cele maispectaculoase. Pe termen mediuºi lung. Mi-am propus sã pun înaceste pagini cîteva cuvinte

risipite, sînt convins, repetîndinevitabil ceea ce deja s-a scris,subliniind platitudini ºi speculîndaspecte care, poate, nu vorajunge prea curînd, sau poateniciodatã, sã fie discutate. Într-unfel, aceasta e mai puþin un eseu,o cronicã, e o recenzie la cald aceea ce, la rîndul meu, asemenituturor celorlalþi semnatari de prinalte reviste, am încãrcat afectivîn aceastã apariþie.

Sã încep cu o platitudine.Literatura românã tînjea dupã oistorie literarã. O aºteptare febrilãîntr-un orizont de aºteptareîncãrcat de nemulþumiri.Întotdeauna am avut nostalgiaIstoriei lui George Cãlinescu.Oricît de ciudat ar pãrea, dacãvom considera cã textul luiGeorge Cãlinescu este unulprofund personal, original pînã la

manierizare, construit pe repereteoretice pe care în literaturaromânã le-a propus, circumscrisºi exemplificat chiar criticul, fiindastfel irepetabil ca demers.Istoriografia noastrã literarã a fostpermanent una cuminte, maidegraba atentã la detalii istorice,fãrã o bazã teoreticã stabilã(fiecare istoric literar preferînd maidegrabã sã-ºi formuleze singurprincipiile ºi avînd grijã sã selimiteze la un set cît mai mic) ºichematã de necesitãþi sã joace ºirolul de instrument de lucru.Dicþionarele literare au fostîntotdeauna puþine ºi invariabilîntîrziate, istoria literarã preluîndconstant ºi tacit rolul acestora. Pede altã parte, în literatura noastrãs-a simþit întotdeauna necesitatea(mult mai pregnant decît în alteculturi) unor confirmãri critice. ªi

Câteva cuvinte risipiteVictor Cubleºan

16

canonice. George Cãlinescu afost singurul autor care a reuºitperformanþa excepþionalã de areuni într-o singurã lucrare toateaceste elemente. Textul sãu aresuficientã factologie pentru aputea fi utilizat ca un dicþionar, areintrinsec o delimitare coerentã ºipertinentã a unor principiiteoretice de a face istorie literarã,eminte judecãþi de valoare,opereazã decupaje ºi incluziunicare au stabilit (mai clar decît înoricare alt moment al culturiinoastre ºi mai eficient decît cuoricare alt instrument) un canon.O astfel de carte nu va mai puteaapãrea niciodatã în literaturaromânã ºi este suficientã o dozãponderatã de bun-simþ pentru aînþelege de ce. Dar bunul simþ nua reuºi niciodatã sã primeze înfaþa acestei nostaligii a unui textcritic atotcuprizãtor.

Nicolae Manolescu este, cred,sigurul critic, teoretician ºi istoricliterar care acceptã fãrã rezervecã modul în care gîndim, în careînþelegem istoria literarã trebuiesã se schimbe. ªi o spune negrupe alb în textele care însoþescIstoria sa, în Introducere, înPostfaþã. Nostalgia esteticului ºiîn Epilog. Istoria unei istorii. Mulþiidintre cei care aºteptau aceastãlucrare nu au acceptat aceastãtransformare ºi par, în continuare,deciºi sã nu o accepte. Istoriacriticã a literaturii române. 5secole de literaturã are cel puþinîn aceste prime momente, la cald,o primire în care rãzbate,pregnant, nostalgia dupã textulcare sã fie caprã, varzã ºi lup.

Ce este foarte important încazul Istoriei lui NicolaeManolescu este cã autorul, con-ºtient ºi intenþionat, încearcã oconstrucþie a unei istorii canonice.Nu a canoanelor. Este în acestgest o lipsã de modestie carepersonal nu mã deranjeazã.Nicolae Manolescu a fost investitde-a lungul timpului cu suficientãautoritate criticã pentru a nu maifi o surprizã asumarea rolului dearhitect al canonului actual. Pentrucã, în ultimã instanþã, Istoria criticãa literaturii române. 5 secole deliteraturã tocmai asta îºi propunesã fie – canonul literaturii românede astãzi. Istoricul literar nu îºi

propune sã fie istoric-documentarist. Aceastã carte nuva putea fi niciodatã consultatã pepost de dicþionar ºi nu lasã nici oclipã intenþia de a fi fost alcãtuitãîn acest scop. Pentru cel care arenevoie de date sociologice,istorice etc. detaliate despre untimp sau un autor, existã (sau artrebui sã existe) monografii, studii,dicþionare specializate. ”Nu oferun manual destinat instruirii, ci, celmult, o încercare menitã sã placãcelor instruiþi.” scrie NicolaeManolescu pe coperta a patra ºise þine de cuvînt. Mai mult, sprenemulþumirea aparent generalã,pe lîngã acest refuz al îngropãriiîn document, istoricul literaropereazã ºi ”epurãri” generoasede nume. Autorul reþine doar aceiautori pe care îi considerãcanonici, doar acei autori care înviziunea sa mai reprezintã cevapentru momentul post 2008. Esteun gest radical, dur, un gest careînlãturã nume la care mulþicontinuã sã þinã din motive dintrecele mai diverse, pornind de lacele afective ºi terminînd cu celeale alambicatelor ºi niciodatãexplicatelor afinitãþi ºi descen-denþe literare. Dar, datã fiindnatura desenului de ansamblu,cel al realizãrii unui ansamblucoerent, este explicabil. La fel camai toþi ceilalþi comentatori ailucrãrii aº putea întocmi aici o listãfoarte lungã, ºi, desigur, considercã excelent argumentatã, deautori care nu ºi-au gãsit locul înaceastã Istorie. Dar este otentaþie prea facilã ºi mult preapersonalã pentru a fi ºisemnificativã. Acest joc, aladãugãrii pieselor lipsã, esteextrem de necesar. S-ar putea caîn cele din urmã sã fie tocmai celcare va valida triumful/reuºitaparþialã/eºecul acestei extem deambiþioase lucrãri. Dar, din pãcatepentru dorinþa noastrã de a punerapid lucrurile la punct, va finecesar ºi relevant abia peste unnumãr de ani. Îndrãznesc sã spuncã vreo zece. Va fi nevoie cageneraþia nãscutã în buzarevoluþiei sã fi ajuns la maturitateºi o nouã promoþie de tineri sã oconteste. Va fi nevoie capropunerile lui Nicolae Manolescusã intre bine în conºtiinþa criticã

ºi sã se confrunte cu o serie dereacþii mult mai meticuloase ºi maiaplicate decît aceste cronici larece precum cea de faþã. Va finevoie, în sfîrºit de normalizareapieþei de carte din România,proces început abia de cîþiva ani.Atunci se va vedea în ce mãsurãNicolae Manolescu a dat dovatãde orgoliu nemãsurat, de unextraordinar fler critic sau doar aintuit parþial mutaþia receptãriivalorilor literare.

Un punct sensibil încreionarea acestei geografii acanonului o constã operareatãieturior. Teoretic, NicolaeManolescu îºi argumenteazãperfect modul de operare.Relecturã. Relevanþã înactualitate. Semnificaþie pentrucultura românã contemporanã.Opacitate la lecturã. Problemavine din faptul cã aceastã istorieliterarã nu a fost scrisã de laînceput pînã la sfîrºit ca un textunitar. Autorul a refolosit adeseamateriale mai vechi, cronici,fragmente din studii etc. Existãdeja liste întregi cu acestea. Esteºi nu este un gest firesc. Estefiresc în mãsura în care esteperfect logic sã faci apel lapropriile texte în mãsura în carecontiunui sã le vezi relevante ºinedatate. Este nefiresc în mãsuraîn care le plasezi sub umbrelaunui tipar teoretic nou, inexistentîn momentul scrierii lor. Acestediferenþe de, sã-i spunem, opticã,sînt foarte uºor vizibile, adeseoriunele capitole fiind sensibildiferite ca ton ºi sens faþã de celevecine, denotînd fãrã umbrã deîndoialã perioade de lecturã ºiscriere îndepãrtate. Aici se maistrecoarã ºi indecenta problemãa greºelilor din text. Greºeli deatribuire, de titlul, de datare. Dinnou, existã deja liste. Este fãrãîndoialã jenant sã le descopeiîntr-o lucrare cu pretenþii atît deridicate. Cred cã toate acesteasînt semne ale unei vîrse, o vîrstãa autorului care nu i-a furnizat nicitimpul, nici energia necesarã uneielaborãri migãloase. Nu estedeloc o rãutate, este o constatarerece – Nicolae Manolescu ar fitrebuit sã aibã pesemne maipuþini ani pentru a se înhãma laun proiect atît de grandios.

17

Oricum, toate aceste greºeli nusînt deloc fatale, dar aruncã dinpãcate un aer de neseriozitateasupra lucrãrii pe care aceastanu îl meritã. De asemenea,istoricul literar se mai grãbeºte încîteva cazuri cu afirmaþii, fãrã ase osteni sã le acopere. Per-sonal am fost rîcîit de remarcasa care îl fãcea pe Ov. S.Crohmãlniceanu cel mai valorosautor de literaturã SF într-operioadã în care, spune el, s-ascris prost, puþin ºi neinspirat. SFeste departe de a fi fost înliteratura noastrã vreodatãmainstream. Dar, cu o minimãdocumentare Nicolae Manolescuar fi descoperit o literaturãefervescentã, protestatoare ºideloc lipsitã de autori valoroºi.

S-ar putea, cred, delimita,cam patru tipuri de implementarea canonului. Patru modalitãþi dea valida autori sau de a-i înlãtura.În cazul literaturii vechi seopereazã cu relevanþa relecturii.Criteriul funcþioneazã cam pînã laînceputul secolului XX. Apoi serecurge la relevanþa lecturiicritice. La semnificaþiadescendeþei. Perioada de la1945 ºi pînã la generaþia 60 sebazeazã pe o combinaþie deposibilitate de decupare esteticã,de ecou politic ºi (vag) deatitudine eticã (NicolaeManolescu combate teoreticcriteriul etic, dar în practicã selasã destul de des purtat pearipile acestuia). În fine, pentruperioada mai recentã sedecupeazã aproape exclusivdupã principiul nasului criticpersonal. Nici una dintremodalitãþi nu poate fi consideratãcondamnabilã, dupã cum nici unanu are o relevanþã absolutã. Lafel cum este logicã, pînã la unpunct aceastã variere a criteriilorteoretice de receptare. Pe de altãparte, o structurã mai riguroasãa argumentãrii ar fi justificatacest balet al unghiului deabordare. Aºa cum se prezintãîn paginã sporeºte oarecumimpresia unei lucrãri adunatã laun loc din fragmente, iar nuneapãrat a uneia cuintenþionalitate clarã, unitarã ºiconvingãtoare. Cel mai cinstitprocedeu rãmîne în opinia mea

tocmai cel al asumãrii directe ºitotale. Pînã la urmã, aceastaeste Istoria lui NicolaeManolescu. Douã cuvinte ºidespre excluderea textelor carenu sînt scrise în limba românã.E o operaþie dureroasã (pentruliteratura modernã ºi ceacontemporanã) ºi care pare sãlase pe moment cîteva cicatricivizibile. Dar personal, subscriutotal acestei delimitãri ºi cred cãeste ºi perspectiva care se vaimpune. Argumentele lui NicolaeManolescu sînt, funciar, de bunsimþ, ºi nu cred cã cineva vaputea vreodatã proba faptul cã oliteraturã naþionalã existã înafaraunei limbi naþionale. Textelescrise într-o altã limbã vor puteafi frumoase, relevante sau de

succes, dar nu vor fi niciodatãcanonice.

Nu ºtiu dacã Istoria criticã aliteraturii române. 5 secole deliteraturã este o lucrare bunã. Nuºtiu încã nici mãcar dacã mi-aplãcut. Textele despre unii autoriau fost o lecturã extrem deplãcutã, unele judecãþi m-au fãcutsã zîmbesc larg, în timp ce altetexte m-au enervat ºi mi-au stîrnitdorinþa de a polemiza ºi protesta.Dar ideea din spatele acestuimasiv volum m-a cucerit. Nuvreau sã sun nici pretenþios, nicibombastic, dar modul în care vomscrie istorie literarã va fi de acumînainte, altfel. Chiar ºi pentru atît,cartea meritã toate aceste cronici,mese rotunde, dosare, polemici,cuvinte risipite.

18

Nãscut în februarie 1931,Petre Stoica moare la 78 de aniîn micul oraº de provincieJimbolia. Se mutase aici dinBucureºti prin 1995. Era oîntoarcere spre locul sãu deorigine, sub presiunea uneinostalgii pe care, încã dintinereþe, a cultivat-o în propria-ipoezie. Dar era, totodatã, ºi ungest neconvenþional de sfidarea centrului, cãci existenþapoetului s-a desfãºurat ca osuccesiune de sfidãri aconvenþiilor de tot felul. A fost înfelul lui un boem, însã unulmanierat, dînd nonconfor-mismului aparenþa unui stil deviaþã vetustã ºi anacronicã.Avea ingredientele unui personajfermecãtor, descins în sudulbalcanic dintr-o Mitelleuropãimaginarã. Un bãrbat frumos,mereu sociabil, cu barbã bogatãºi albitã de timpuriu, purtaveºminte subtil desuete, de unfantast dandysm provincial.Avea întotdeauna o geantãburduºitã cu cãrþi pe umãr,venind parcã mereu dintr-oaventurã enigmaticã ºi gata deo istorioarã insolitã. Era în fondun hedonist, cu un consistentcult al valorii ºi al prieteniei.Foarte instruit, iniþiat în principalîn literatura românã ºi în cea delimbã germanã, el se afirmã, laînceputul anilor ’60 ai veaculuitrecut, cu o poezie care nu seconformeazã nici unuia dintrecodurile poetice active în epocã.Deºi aflat în capitalã, în anii ’50a aderat la grupul poeþilor de la“Steaua”, grup care în plinproletcultism, încerca o discretãrecuperare a lirismului printr-opoezie de notaþie, uºor confesivãºi anti-retoricã. Petre Stoicadevine cel mai radicalreprezentant al acestei tendinþe

ºi nu se va schimba nici în noulcontext al generaþiei lui NichitaStãnescu, Marin Sorescu ºi IoanAlexandru. Lirica sa este de laînceput una de orientareminimalistã, aproape integralatropicã, prozaicã ºi tranzitivã.În primele volume evocãîndeobºte spaþiul unei provinciiplinã de personaje de epocã, de

obiecte însufleþite, în genere, demici miracole ale cotidianului. Eo lume patinatã de vreme, mirific-vetustã ºi animatã de melancolialuminoasã a poetului. Tehnicaineditã constã în juxtapunerea ºiîn colajul de imagini, dezvoltatãºi rafinatã în toate cãrþi leulterioare. Arheologiei înuniversul copilãriei ºi alprovinciei îi urmeazã în volumeledintre anii ’70 o poezie acotidianului imediat, în carenostalgiei i se substituie operspectivã blînd-ironicã,alternatã, uneori, cu odramatizare expresionistã arealului, asta sub influenþaexpresioniºtilor germani, a luiTrakl în special, din care Petre

Stoica traducea atunci. Totacum poetul descoperã, îndescendenþã horaþianã, deliciilefruste ale vieþii la þarã. Locuieºteteporar în satul Bulbucata, undeîºi cultivã grãdina ºi bea cuþãranii la bufet. Þine un jurnal încare experimenteazã scriituraautenticistã, însã se observã ºide aici cã aceastã experienþãrusticã e un gest de fraudã ºi nunostalgia paradisiacã a unuitradiþionalist. El rãmîne un citadinºi un voluptos ludic al senzaþiilorelementare. Degustã natura ºiviaþa simplã ca un estet fãrãemfazã. Imediat dupã revoluþiepracticã militantismul politic dedreapta ºi scrie un volum depoezii pamfletare împotrivaasasinatelor din piaþa Tien AnMen din China. E vîrsta revoltei,premergãtoare crepuscululuielegiac ºi a ultimului refugiu înJimbolia. Deºi, de la o perioadãde creaþie la alta, existã oevidentã diversitate tematicã, ºiuna a tonalitãþilor afective, liricalui Petre Stoica are, în ansamblulei, o foarte personalã ºi unitarãmarcã sti l ist icã. Comparatuneori cu poeþii de la “Steaua”,cu Fundoianu ori chiar cu IonPillat sau cu americanul E.L.Masters, poetul este în realitateprofund original ºi inovator, elanticipînd în multe privinþepoetica generaþiei optzeciste. Alãsat astfel o operã coerentã ºisubstanþialã pe care nici osintezã asupra literaturii românenu o poate ignora. E interesantde remarcat, altminteri, cã puþiniscriitori au avut parte de oreceptare crit icã atît desusþinutã, adecvatã ºi integralfavorabilã. A fost, pe bunãdreptate, un rãsfãþat al criticii.“Potopit de glorie”, cum spune,deºi ironic, titlul unui volum alsãu.

Petru Poantã

Petre Stoica la capatulcalatoriei prin lume

)) )))

)) ))) )) )))

19

Detaliind surprinzãtoarelealunecãri ale gîndirii eminescieneºi, totodatã, profunzimea acesteia,Constantin Noica se întreba la unmoment dat – pe margineaînsemnãrii poetului: “Moarteaeste stingerea conºtiinþei identitãþiinumerice” – care putea fisemnificaþia notei respective: “Ceva fi vrînd sã spunã? E interesanttotuºi”1. De fapt, filozoful treceadincolo de gîndul formulat alpoetului, intuind ºi o altã, posibilãdeschidere, nu într-atît de strãinãlui Eminescu încît sã nu se poatã

depãºi ceea ce acesta dezvoltaîn prelungirea aserþiunii în cauzã.Fiindcã, imediat, poetul preciza,izolînd conºtiinþa de “organul depercepþiune” ºi raportînd-o la“univers”, la “eternitate”: “Daridentitatea numericã a unui individnu este decît o frunzã din miile defrunze-n generaþii pe cari arborullumei le produce cu fiecareprimãvarã, astfel cã-nchipuindu-ne chiar pierirea desãvîrºitã aorganului omenesc de per-cepþiune, totuºi aceastã stareoarbã ºi neconºtie a universuluirãmîne faþã cu eternitatea, prinurmare cu o nesfîrºitã pro-babilitate”2. Cu alte cuvinte,desprinsã prin moarte dematerialitatea lumii, o datã cuîncetarea relaþiei prin simþuri cuaceasta, conºtiinþa nu-ºi pierdecalitatea de “nesfîrºitã proba-bilitate” ºi, în consecinþã, implicitaccesul la ceea ce presupuneeternitatea. Procesul s-ar petreceîn afara timpului, întrucît – vãzutãkantian – durata este doar efectulordonãrii fiinþãrii prin acþiunea unuiconstruct categorial, absent dinefectivitatea realitãþii exterioaresubiectului: “Dacã acum, peste(subiectiv vorbind) miliarde de evi,acest cap omenesc ar rãsãri iar,faptul cã acest timp nemãsurat s-a scurs fãrã ca el s-o poatã ºti,cãci timp n-a esistat în lipsa lui,ar face ca tot acel timp sã fie maipuþin decît [o] clipã de adormireîn care el º-ar fi suspendatfuncþiunea”3. Dezvoltînd ºi ºansametempsihozei, argumentulnumeric devine parte a posibilului:eternitatea poate degaja saureface formele materialitãþii doardacã numãrul acestora nu tindespre infinit. Restaurarea identitãþiinumerice devine, deci, cu putinþã,exclusiv în condiþiile în care sumaidentitãþilor rãmîne limitatã, lãsîndloc (dacã putem spune aºa)hazardului controlat: “Este nunumai verisimil, ci sigur cum cãmoartea desãvîrºitã a intelectuluinostru, aflîndu-se faþã cuposibilitatea infinitã a eternitãþii,dup-un interval nemãsurabil delung, dar a cãrui lungime eindiferentã, va reapãrea iarãºi cuaceleaºi funcþiuni ºi sub aceleaºicondiþii – ºi-n aceasta consistãnemurirea sa. Cãci, dacã ne-

nchipuim eternitatea moartã ca ournã de loterie în care stau închisetoate formele vieþii, e neapãrat cãîn ea se va trage neapãrat odatã(ºi momentul acesta e indiferent,oricît de îndepãrtat ar fi) numãrulspecific al formei omeneºti. Dartotuºi aceasta e cu putinþã numaiîntr-un caz, dacã mulþimeaformelor posibile de viaþã ar fioricît de mare ar voi (cãci eindiferent), dar totuºi mãrginitã –îndatã însã ce-ar fi nemãrginitã,atuncea probabilitatea ardispãrea, cãci ar fi ca o loterie ces-ar trage etern, dar cu numereinfinit de multe, astfel încît tocmainumãrul formei omeneºti nu s-artrage niciodatã (sublinierile aut.– n.n.). Rãmîne a decide dacãnumãrul formelor pe care naturale produce este mãrginit”4.

Este din nou sesizabilãapropierea de Kant ºi, coborîndîn timp, de Platon, de dataaceasta prin acceptarea traseuluicomun al absolutului, eternitãþii ºiinfinitului, nu departe chiar de oanume indistincþie a sferelorrespective. Dar e ciudat cã – înrespectivul concentrat, în care sedizolvã conºtiinþa, moartea,identitarul, posibilul, categoriatimpului, raportul pe care se ridicãprobabilitatea, mãrginirea ºinemãrginirea numãrului formelornaturale, clauza eternitãþii fiinþãrii,fie ºi prin resort metempsihotic,etc. – axa dinamicii întrebãrilor ºia eventualelor soluþii, atingîndproblematica ontologicã fun-damentalã, nu este alta decît,cel puþin aparent, speculaþiaaritmeticã. Poate de aceea,Eminescu nu pãrãsea linia maistrînsã a comentariului speculativconcis, riguros organizat, urmîndlogica argumentativã a ºtiinþei,finalizat însã în plan filozofic, fãrãa invoca, însã, bunãoarã, o puterede dincolo de concret, cu toate cãera de aºteptat un asemenearecurs. Sigur, nu pierdem dinvedere faptul cã o paginã, oricîtde densã, nu este totuºi altcevadecît o paginã; dar colaþionîndfilele raportabile la deschiderisemnificative în ordinea mai susmenþionatã, C. Noica vedea în eleuna dintre feþele gîndirii ºi simþiriieminesciene, ridicatã ca parte aunui model cultural: “... Eminescu

CENTENARCONSTANTIN NOICA

Despremoarte ca„Stingerea constiinteiidentitatiinumerice“Mircea Braga

, ,

,

)) )))

20

este o conºtiinþã de culturãcompletã, de la înþelegereatragicului antic ca tragic aledificãrii la un capãt al culturii, pînãla organul, oricît de nedezvoltat lael, al matematicilor, pentru celãlaltcapãt al culturii”5. Nu de trepte ºinici mãcar de simpla întindere eraaici vorba, ci de complexitate,ceea ce diminueazã accentul pecare îl pune atributul “ne-dezvoltat”. Dar, în acelaºi timp,caracterul “hibrid” al bazinuluisemantic al multor texteeminesciene ne este binecunoscut, îndeosebi de la G.Cãlinescu încoace, explicabil subsemnul uimitoarei capacitãþiasociative a poetului, al încãrcateipanoplii de cunoºtinþe ºi alprodigioasei sale fanteziicreatoare. Toate acestea setopesc în ceea ce, pe acelaºiConstantin Noica, îl îndreptãþeasã vorbeascã despre “spec-tacolul Eminescu” în care – ºi erainevitabil sã se întîmple aºa,credem noi – efervescenþa nuputea fi întotdeauna expresiareuºitei. Poetul aglutina în discursplanuri, direcþii ºi semnificaþiidiverse, în temeiul unei logici aactului de creaþie care nu ocoleainsolitul, urmãrind o panoramãcare putea fi ºi a deºertãciuniigîndului. El se miºca într-o sferãîn care tensiunile, venite dincîmpuri în mod obiºnuitintangente, erau supuse unuinucleu unificator îndeajuns decufundat în miºcarea derutantã aideilor pentru ca pînza obscurãrezultatã sã poatã provocablocajul receptãrii, cum s-a ºiîntîmplat la “Junimea”, cuprecãdere la lectura prozelor sale.În ordinea raþiunii, a logicii“naturale”, lucrurile intrau astfel înamorf ºi impur; ideea de modelcultural susþinutã de C. Noica era,însã, supusã unui criteriu nu doarmai larg, ci ºi mai elastic, înmãsurã a cuprinde întreagamiºcare de la ºtiinþã la artã,inclusiv (sau mai ales) cu ereziileposibile în ambele zone. ªi chiardacã, astfel, lua naºtere încã oerezie.

Hibridizarea, prezentã ºi încomentariul eminescian reprodusla începutul acestor rînduri, nueste departe de ceea ce

înþelegem azi prin intertextualitate.Am amintit de Platon ºi Kant, apoimodulaþiile venite dinspre gîndireaindianã sînt ºi ele vizibile,operarea probabilistã trimite lamatematici º.a.m.d. Darordonarea acestora se face prinregenþa pe care o stabileºteconceptul de “conºtiinþã aidentitãþii numerice”, a cãruivizibilitate sporeºte dacã îl vomraporta la un anume jocsemnificativ al numerelor, avîndrezonanþe oculte ºi în acest felintrodus de Eminescu în viziuni ºiînþelesuri puternic marcateimaginar. Nu ne îndoim cã Noicaintuise aceastã realitate, fapt caretransferã întrebarea sa în registruretoric, nu fãrã umbra simulãriiignoranþei (“cochetãrie” pe care opractica uneori, nu fãrã un uºoramuzament, anahoretul de laPãltiniº). Filozoful nu era departede amintitul concept atunci cînd,în 1984, în prelegerea desprefilozofia lui Blaga, insista asuprafaptului cã, dupã monadã ºi diadã,anticii vedeau în cifra trei începutulpluralitãþii6, iar în ultima sa carteantumã, Modelul culturaleuropean, delimitase culturile,printr-o morfologie sui generis, înfuncþie de raporturile dintre Unuºi Multiplu1. Cum era ºi firesc,Noica viza un anume segment algîndirii elene; or, Eminescu puteaevada ºi în spaþii pe care un filozofle frecventa mai puþin ºi, în oricecaz, cu pronunþatã reticenþã.

Încã din perioada studiilorberlineze, poetul cunoscusedoctrina pitagoreicã ºi, probabil totde atunci, dateazã informaþiilesale cu privire la orfism ºi lakabalã. Ulterior, în cîteva rînduri,Pitagora va fi invocat în creaþia sa.“Monahul cel sinistru” dinAntropomorfism, de pildã,mãrturiseºte:

“În sublime revelaþii a misterului etern,Mulþãmesc vestalei groase ce-mi creã aceastã soartã;Dumnezei or s-ospãteze umbra mea cînd va fi moartã,Închin viaþa-mi cugetãrei, – un Pitagoras modern!”

– dupã ce în strofa precedentãaccentua cã, eludînd individuaþia,

ajunsese sã vadã “în lume ºi înlucruri numai sîmburul ºi-ideea”,adicã “prototipul”. Rãmînem,aºadar, la punctul de contactdintre gîndirea lui Pitagora ºi ceaa lui Platon. O oarecare înclinarea balanþei, sesizabilã ºi îninvocarea exerciþiului geometricelaborat ocult, apare odatã cuampla prezentare a cãrþii în lecturacãreia se cufundã Dionis: “Lacãpiþelul de lumînare ce sta în gîtulgarafei cu ochiul roº ºi bolnav, eldeschise o carte veche legatã cupiele ºi roasã de molii – unmanuscript de zodii. [...] Oastrologie mai mult de originebizantinã, bazatã pe sistemulgeocentrist, sistem care admitepãmîntul de centrul arhitectureilumeºti ºi pe om de creaturapentru a cãrui plãcere Dumnezeuar fi fãcut lumea. Titlul era scris ºilatineºte: «arhitecturae cosmicaesive astronomiae geocentricaecompendium» [...]. Tablele eraupline de schemele unei sistemelumeºti imaginare, pe mãrgini cuportretele lui Platon ºi Pitagora ºicu sentinþe greceºti. Douãtriunghiuri cruciºe încunjurate desentinþa: «Director coeli vigilatnoctesque diesque, qui sistit fixashoras terrigenae». Constelaþiunizugrãvite cu roº, calculegeometrice zidite dupã oînchipuitã ºi misticã sistemã, înurmã multe tîlcuiri de visuri,coordonate alfabetic [...]. Pe opaginã gãsi o mulþime de cercurice se tãiau, atît de multe încîtpãrea un ghem de fire roº sau unpainjiniº zugrãvit cu sînge. [...]Cine ºtie – gîndi Dionis – dacã încartea aceasta nu e semnul ce-iîn stare de a te transpune înadîncimile sufleteºti, în lumi carese formeazã aievea aºa cum ledoreºti, în spaþii iluminate de unalbastru splendid, umed ºicurgãtor”. Parcurgerea cãrþiiîncheie, de fapt, ceea ce poate ficonsiderat un proces de iniþiere,rolul de hierofant asumîndu-ºi-levreul Ruben (cãruia, nuîntîmplãtor, în text i se ataºeazãcînd calitatea de “maistru”, cîndde “dascãl”, cînd de “meºter”).Planºa preocupãrilor acestuia sedovedeºte întinsã: de presupus afi iniþiat în kabalã, nu este strãinde ocultismul egiptean (este

21

convins “cã egiptenii aveau pedeplin dreptate cu metempsicozalor”), iar cartea pe care i-orecomandase lui Dionisconcentreazã învãþãturile luiZoroastru (numele grecizat al luiZarathustra), deschise înspre“adîncul grai ºi socotealacombinatã a cifrelor” ºi înspre“toate tainele ºtiinþei”. Vãzut înlumea elenã ca filozof, profet,magician, maestru de iniþieri ºiautor al Cãrþii (prin Avesta,zoroastrismul a beneficiat,înaintea islamismului,creºtinismului ºi islamismului, destatutul de religie a Cãrþii; dar,totodatã, spaþiul persan eraconsiderat drept locul unde s-aunãscut magia ºi astrologia),prestigiul lui Zoroastru – întãrit, pesuportul unor convocãri cu izmitizant, prin ocultism ºi alchimie– fusese încã viu pînã aproape deînceputul epocii moderne. Înveacul al XVII-lea, de pildã, HenryReynolds mai putea sã scrie cãZoroastru a fost “primul autor alacelei Filozofii Religioase, sauReligii Filozofice, care a fostapoi urmatã & extinsã deMercurius Trismegistus, Orfeu,Aglaophemus, Pitagora, Eu-doxus, Socrate, Platon etc.”8 Or,Pitagora însuºi fusese consideratde cãtre eleni ca discipol al luiZoroastru, iar teogonia sa caîmbrãcînd veºmîntul unei teologiiraþionale; la rîndul sãu, Platon nusigilase doar învãþãtura luiSocrate, dar preluase elementesemnificative din orfism ºi dinpitagoreism. Numai cã, în oricedoctrinã ezotericã, accesul lasemnificaþii avea loc doar prinutilizarea unui anume cod allecturii, fie aceasta a textului saua simbolurilor grafice sau de altãnaturã. Cifrele erau – ºi nu numaila Pitagora – purtãtoare de sensextins, cu alte cuvinte seconstituiau în adevãrate bazinesemantice. Chiar dacã, prin eleînsele, în stare “purã” deci, nuînchid, nu sfîrºesc nimic, cifrelereprezintã altceva în universulocult, ele se aflã pe prima treaptãa codului ºi concentreazã putereaînþelegerii: e punctul pe care îlatinge Dionis, atunci cînd Rubenîi dezvãluie cã, pentru a pãtrundetaina cãrþii lui Zoroastru, trebuie

sã o citeascã din 7 în 7 pagini.Dar, la Pitagora, prin compunereaei din 3 ºi 4, cifra 7 reprezintã actulde uniune a omului cu divinitatea,adicã tocmai starea la care – înmod deformat, însã – aspiraDionis. Iar “legea” triadei înseºi eexprimatã, la Eminescu, pe suportsimbolic: într-una din ultimele saleviziuni, Dionis se vede ajungînd,împreunã cu Maria, în acel spaþiu

oprit deopotrivã unitãþii ºi dualitãþiiprin “cenzura transcendentã”,cum ar fi zis Blaga: “Numai opoartã închisã n-au putut-o treceniciodatã. Deasupra ei, în triunghi,era un ochi de foc, deasupraochiului un proverb cu literelestrîmbe ale întunecatei Arabii. Eradoma lui Dumnezeu”. ªi, astfel,invocarea numelor celor doifilozofi antici în contextul iniþierii lui

Dionis devine de înþeles dacã leraportãm mai curînd la practicileezoterice ale ºcolii lui Pitagora ºiale Academiei platoniciene, faptîntãrit ºi de caracterul unorilustraþii ale cãrþii lui Zoroastru,amintind de o anume simbolisticã– Pentagrama, Pecetea luiSolomon sau, ca ºi la Eminescu,triunghiul înscris în cerc ºi soare,avînd în centru ochiul ca principiu

al divinitãþii – , pînã ºi azi prezentãîn ritualuri mai mult sau mai puþinaccesibile neofiþilor. ªi nu putemocoli faptul cã, în Geniu pustiu ºiîn Avatarii faraonului Tlà,Eminescu însuºi introducea înscenã societãþile secrete (ºi,oare, nu cunoºtea el apartenenþamasonicã a multor fruntaºijunimiºti, inclusiv a lui TituMaiorescu?).

22

Cu siguranþã, lui ConstantinNoica nu-i fusese strãin teritoriulrespectiv. Afirmînd, însã, cã – îngîndirea elenã – pluralitateaîncepe cu trei, filozoful nu lua înconsiderare practica ocultismuluiantic: pentru hermetici, orfici ºipitagoreici, iar apoi – prin sudurafilozofiei antice cu doctrinacreºtinã efectuatã de Plotin – pînãla filozofia idealistã ºi ladogmaticã, singularitateacuprinde ºi cifra trei, doar în patrufiind începutul pluralitãþii. Înocultism, universul/lumea ºi fiinþasînt ternare, fie ca realitatenaturalã, realitate umanã ºirealitate divinã, fie ca unicitatealcãtuitã din trup, suflet ºi spirit.Orice diadã (masculin/feminin,trup/suflet, viaþã/moarte etc.) seîmplineºte, la limitã, doar în triadã,aceasta identicã Marii MonadeAbsolute, esenþã a FiinþeiNecreate. Ca atare, formelemonadei simple ºi ale diadei pot finumeroase ºi variate; condiþiaîmplinirii lor depline decurge, însã,legic doar din integrarea lortriadicã.

Evident, în cauzã se afla înprimul rînd cunoaºterea de tipocult, cea prin care deschidereasemnificaþiilor modela orizontulinterior, elasticiza mentalul ºinuanþa comportamentul iniþiatului,funcþia cifrelor fiind deopotrivãcatalizatoare ºi de semnalare ainsurmontabilului. De aceea, visullui Dionis poate avea loc, dar seopreºte în faþa marelui adevãr princhiar efectul “legii” triadeicondensate simbolic, instituindlimita: unitatea ºi dualitatea, încondiþia lor naturalã, se vor opriîntotdeauna în faþa a ceea cepoate fi înþeles, dar nu poate fi trãit.Devine evident cã triada, caexpresie a Principiului Necreat,“chemînd” la sine propria-i creaþiedoar prin integrare spiritualã, nuaparþine prin nimic materialului,concretului, nimic din “lumea”acestora nu o poate atinge ºi nuo poate determina. Aflatã în afarãde timp ºi spaþiu, nelimitatã înpropria sa condiþie, exterioarãlumii concrete prin chiar actul decreare a acesteia ºi totuºiinterioarã ei prin putere, triada nueste viaþã ºi destin, ci eternitate.

Or, condiþia formelor monadeieste alta:

“Ei numai doar dureazã-n vîntDeºarte idealuri –Cînd valuri aflã un mormîntRãsar în urmã valuri;

Ei au doar stele cu norocªi prigoniri de soarte,Noi nu avem nici timp, nici loc,ªi nu cunoaºtem moarte.

Pãrînd pe veci a rãsãriDin urmã moartea-i paºte,Cãci toþi se nasc spre a muriªi mor spre a se naºte”.

Însumînd principii careorganizeazã, care structureazãlumea, nici diadele nu se supunnelimitatului, eternitãþii. Într-un fel,ele sînt instrumente ale creaþiei,guverneazã concretul ºi dureazãatît cît dureazã acesta: ca funcþiiîn bunã mãsurã ale destinului,diadele ar aparþine veºniciei doardacã universul ar fi veºnic. Sînt otreaptã, dar nu un absolut, fiind înmãsurã a acoperi atît particularul,cît ºi generalul lumii, avîndexclusiv puterea categoriei,oprindu-se însã la porþile dincolode care legitatea categorialã numai existã. Împlinirea diadei,bunãoarã a masculinului ºifemininului, este posibilã la niveluluniversului doar strãjuitã deefemer ca rang al destinului.Aceasta e ºi povestea lui Arald ºia logodnicei sale:

“Cãlãri ei intrã-nuntru ºi porþile recad;Pe veci pierirã-n noaptea mãreþului mormînt.În sunete din urmã pãtrunde-n fire cînt,Jelind-o pe crãiasa cu chip frumos ºi sfînt,Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad”.

Altfel spus, moartea este doarun prag, aparþine duratei monadeisimple ca punct final al acesteia,favorizînd uniunea cu MareaMonadã configuratã triadic. Oexplicaþie, oarecum mecanicã, arespectivei supradeterminãrine-a oferit-o Platon în tablouldescinderii în concret a ideilor

supuse unicei idei generatoare.Totodatã, problematica respectivãse aflã pe una dintre suprafeþeleunde se întîlnesc religiilemisterelor, doctrinele oculte ºignozele de diferite tipuri, de la celeanterioare cu mult creºtinismuluila cele aflate sub semnul Vechiuluiºi Noului Testament. Diferenþeledintre diferitele reliefuri doctrinaren-au dus niciodatã la evadarea dingradualitatea demersului ºi nici n-au abandonat þinta oficierii:cunoaºterea este mijloc depãtrundere a Adevãrului ºi, prinaceasta, ºansã a mîntuirii. Într-untext gnostic se spune, la nivelulunui cîmp ideatic pe care nu l-aupãrãsit, pãstrîndu-l în termeniaproape identici, hermeticii,pitagoreicii, platonicienii ºi, maitîrziu, neoplatonicienii din ºcoalalui Plotin: “A avea gnozaînseamnã a cunoaºte cinesîntem, de unde venim ºi undesîntem, lucrurile prin care sîntemmîntuiþi, care este naºterea ºi careeste renaºterea noastrã”9.Întrebãrile subsecvente frazei demai sus par a vieþui, însã, într-uncontext în bunã mãsurã “anis-toric”, acoperind o permanenþã încalitatea lor de agenþi provocatoriai efortului de cunoaºtere ºi deautocunoaºtere. Respectiv –întrebãrile rãmîn, rãspunsurile pot,uneori, varia. În fond, cãutãrilefilozofiei ºi ale eticii, ale unor ºtiinþeexacte chiar, pentru a nu mai vorbide religie (dacã aici poate fi vorbade “cãutãri”...), îºi au punctul depornire în planºa înaintemenþionatã, fie ea armonizatã caîntreg, fie ridicînd în prim plandecupajul. Tradusã în termeniifiecãrei epoci ºi în conformitate cumentalul propriu acestora,problematica existenþialului nu alipsit în niciuna din ipostazelesale, regula fiind – aºa cum neînvaþã psihologia – departajareaºi ritmarea întrebãrilor, teoriaînsãºi rãmînînd prudentã în faþaintenþiei, formulate uneori, deabordare a lor în simultaneitate.Ca o consecinþã a necesaruluistimul iniþial, acesta preponderentîn condiþia sa materialã, gînditorulantic, medieval, modern ºi, apoi,cel al zilelor noastre aveau a definicu precãdere locul ºi momentul“unde/în care sîntem”. Gnosticul,

23

ca ºi romanticul (ne referim la oparte a romantismului), pentru ane limita doar la aceºtia, secredeau a fi într-o lumeimperfectã, decãzutã, “strãinã”.Dar “a cãdea” implicã un ab initioconºtientizat dacã nu întotdeaunaca expresie a perfecþiunii, în oricecaz ca termen de referinþãsuperior. Cãutarea originaruluifiinþei ºi al lumii împlinea cu-noaºterea lumii ºi cunoaºterea desine, cuprinderea adevãrului ºiaproprierea acestuia. În totul,scrie Henri-Charles Puech,referindu-se la drumul conºtiinþeide sine, aceasta “este oexperienþã sau se referã la oeventualã experienþã interioarãdestinatã sã devinã stare care nupoate fi pierdutã; prin intermediulunei iluminãri care esteregenerare ºi divinizare, omul seîntoarce în adevãrul sãu, îºireaminteºte ºi îºi reia conºtiinþade sine adicã, în acelaºi timp,conºtiinþa naturii ºi originii saleautentice; prin acest fapt el secunoaºte sau se recunoaºte înDumnezeu, îl cunoaºte peDumnezeu ºi îºi apare sieºi caemanat din Dumnezeu ºi strãinde lume, dobîndind astfel, odatãcu «eul» ºi condiþia lui veritabilã,ºi explicaþia destinului sãu, ºicertitudinea definitivã a mîntuiriisale, descoperind cã este – dedrept ºi din toatã veºnicia –mîntuit”10. Textul ne apare ca uncomentariu aproape exact aleminescienei Ode (în metru antic),un soi ciudat de intertextualitateinvoluntarã, sprijinitã pe unsubstrat al ideilor despre fiinþãelaborat în timp, adevãrat edificiude bun comun, deºi cîte o datãcontestat, dar întotdeaunacaptînd interesul datoritãinepuizabilei alunecãri de gînd. Oîntîlnim aceasta ºi la Eminescu,pentru care împlinirea de sinecere, este condiþionatã deasumarea morþii:

“Nu credeam sã-nvãþ a muri vreodatã;Pururi tînãr, înfãºurat în manta-mi,Ochii mei nãlþam visãtori la steauaSingurãtãþii.

Cînd deodatã tu rãsãriºi în cale-mi,Suferinþã tu, dureros de dulce...Pînã-n fund bãui voluptatea morþiiNendurãtoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,Ori ca Hercul înveninat de haina-i;Focul meu a-l stinge nu pot cu toateApele mãrii.

De-al meu propriu vis, mistuit mã vaiet,Pe-al meu propriu rug, mã topesc în flãcãri...Pot sã mai renviu luminos din elca Pasãrea Phoenix?Piarã-mi ochii turburãtori din

cale,Vino iar în sîn, nepãsare tristã;Ca sã pot muri liniºtit, pe mineMie redã-mã!”

Dar “a învãþa sã mori” sedesprinde din lecþia triadei princare se cere abandonareaunicitãþii concrete, a identitãþiinumerice ºi dobîndirea conºtiinþeiMarii Monade aparþinîndIncreatului, Absolutului ºi, caatare, refuzîndu-le componenteloridentitatea. Cînd îi reaminteºte luiHyperion ce reprezintãapartenenþa la absolut, Divinitateadeschide semnificaþia unui pluraldeterminat prin scoaterea sa dinidentitatea concretã: “noi nuavem”, “noi nu cunoaºtem”. Nupluralitatea este în cauzã, ciemblema apartenenþei la nedefinit:în raport cu monada simplã,triada nu poate avea identitateanumericã simplã a lui Unu, întrucîts-ar oferi accesului imediat,nemijlocit, ar deveni materialã. Or,omul-monadã este, de fiecaredatã, în forma sa concretã, unulsingur, el poate fi identificat caatare ºi are tocmai conºtiinþaacestei identitãþi a lui Unu,numerice aºadar. Pierderea desine în lume ºi prin lume aparþinenaturalitãþii; a învãþa, voit saunevoit, extincþia este legeamonadei simple; împlinirea desine poate decurge din logicatriadei, însemnînd tocmai“stingerea conºtiinþei identitãþii

numerice”, adicã moartea sinelui,dar dobîndirea Sinelui. Iar cînd seîndoia de chiar existenþa acesteilogici, poetului îi mai rãmînea sãcreadã doar în visul monadeicare-i purta numele.

1 Întrebarea a fost formulatã în felulacesta în cadrul conferinþei þinute defilozof în sala de lecturã a Bibliotecii“Astra” din Sibiu, la 15 ianuarie 1980,cu prilejul aniversãrii a 130 de ani de lanaºterea poetului, cînd – totodatã – C.Noica donase instituþiei culturalesibiene cele 17 caiete cuprinzînd copiilexerografiate, realizate de el, ale unormsse eminesciene. A se vedea: C.Noica, Eminescu – omul deplin al culturiiromâneºti, Sibiu, Biblioteca Judeþeanã“Astra”, 2007 (col. “ConferinþeleBibliotecii «ASTRA»”, nr. 2); textreprodus, de asemenea, ºi în vol.Constantin Noica ºi Sibiul. Ediþie îngrijitãºi prefaþatã de Mircea Braga, Sibiu,Editura Imago, 2007, pp. 71-98(momentul consemnat aici se gãseºtela p. 84). În textul menþionat este, defapt, reluatã ºi uºor extinsã o aserþiunedin Constantin Noica, Eminescu saugînduri despre omul deplin al culturiiromâneºti, Bucureºti, Editura Eminescu,1975, p. 33. Trimiterea lui Noica este lamssul eminescian 2255, fila 10.

2 M. Eminescu, Opere, vol. XV.Fragmentarium. Addenda ediþiei,Bucureºti, Editura Academiei Române,1993, p. 25 (Ediþie criticã întemeiatã dePerpessicius). Textul respectiv esteinvocat, mai recent, ºi în comentariulconsacrat de Diana Câmpan motivuluimorþii în creaþia eminescianã (DianaCâmpan, Solitudine întru înþelepciune,Sibiu, Editura Imago, 2006, pp. 156-166).

3 M. Eminescu, Opere, vol. XV.Fragmentarium. Addenda ediþiei, p. 25.

4 Ibidem.5 Constantin Noica, Eminescu sau

gînduri despre omul deplin al culturiiromâneºti, p. 94.

6 Constantin Noica ºi Sibiul, p. 68.7 Vz. C. Noica, Modelul cultural

european, Bucureºti, EdituraHumanitas, 1993, pp. 42-49.

8 Apud Wayne Shumaker, ªtiinþeleoculte ale Renaºterii. Un studiu alpatternurilor intelectuale. Traducere dinlimba englezã de Petronia Petrar, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2003, p. 291.

9 Apud Henri-Charles Puech, Despregnozã ºi gnosticism. Traducere dinlimba francezã: Cornelia Dumitru,Bucureºti, Editura Herald, 2007, p. 207.

10 Ibidem, pp. 232-233.

ª

24

Norman Maneasau exilul internsi extern Mara Magda Maftei

,

Norman Manea publicã laEditura Polirom în 2008Sertarele exilului. Dialog cuLeon Volovici, sau istoria unuievreu care a suportat exilulintern în propria þarãcomunistã ºi pe cel externgraniþelor României, dupãplecarea sa din þarã. NormanManea a suferit de douã ori,pentru cã s-a nãscut evreu ºipentru cã a trãit în Româniacomunistã. Antisemitismul aexistat pretutindeni ºi avem tottimpul senzaþia cã aceastã urãare rãdãcini religioase. Dinacest punct de vedere, lumease împarte în douã: antisemiþiºi indiferenþi. Totul e precar,dar antisemitismul face partedin acele resentimente pu-ternice pe care nici cea maicumplitã ciumã nu le-ar puteaºterge de pe faþa pãmântului:„...oricâte suferinþe ar provoca,rãmâne o provocare jalnicã”,scrie Norman Manea ºi trebuiesã-l credem. Dacã noi, ceilalþi,în majoritate, ne trezim înfiecare zi cufundaþi în propriileprobleme, evreii au deînfruntat, la propriu ºi la figurat,ºi teama cã s-au nãscut evrei.Dispute pe care o lumelimpede ºi logicã nu le-arputea înþelege. Urãºti pentrucã ai o motivaþie, ºi aceastãmotivaþie a fost creatã istoricde cãtre naþional-socialismulnazist, iar religios de cãtre unIuda care ºi-a trãdat maestrul.Existã însã ºi cauzeeconomice, evreii ºtiu sã facãnegoþ, sunt produsul parcãfiresc al capitalismului, iar înRomânia capitalismul a fostnaturalizat de cãtre evreiiînsiºi în perioada interbelicã,

dacã ar fi sã le dãm crezare,ºi trebuie, unor autori precumªt. Zeletin sau Keyserling.Apoi evreii au abuzat, iarstarea lor de prosperitate nus-a acomodat prea bine cumizeria românilor, care au

profitat de contextul europeanantisemit pentru a le reclamaacestora apetenþe economiceºi istorice exagerate. Cinevatrebuia sã fie de vinã. Pentruo perioadã au fost evreii. Darromânii sunt în general unpopor pasiv, cuminte, incapabilde resentimente rasiale. Doarimpulsurile „exterioare” îi potprovoca, aþâþa. În rest,nealimentaþi, dorm liniºtiþi înneajunsurile lor, dupã cumremarcã ºi Norman Manea în

volumul sãu de dialoguri cuLeon Volovici: „mi se pãreaindecent, în contextul anilor 80,sã te plângi de antisemitism,când totul era în jur un dezastru”.Când evreii fãceau coadã pentrudepunerea actelor de emigrareîn Israel, Norman Manea refuzãsã plece. El se simte mai multscriitor decât evreu, dupãpropriile sale declaraþii, unscriitor român, care a muncitmult ºi a avut un destincomplicat într-o Românieslugarnicã în faþa oricãreistãpâniri a momentului.

Intelectualii români de laSãptâmâna, Luceafãrul sauFlacãra, oportuniºtii epocii, nuaveau cum sã vadã cu ochibuni un scriitor evreu.Trebuiau sã loveascã pentrucã doar aºa îºi dovedeaufidelitatea faþã de sistem.Când în sfârºit a hotãrât sãemigreze din România, spresfârºitul perioadei comuniste,din vremurile pe care nimeninu le mai suporta ºi nu le maicredea sfârºite, plecarea îidistruge „echilibrul fragil”.Ajunge mai întâi în Germania.„Germania....e legatã definitivde destinul evreiesc. Nicinemþii nu vor scãpa vreodatã,nici noi (sublinierea neaparþine), de acest nod, înpiatrã. La Berlin, un an, în 87,nu am putut evita trecutul.Pentru nemþi, eram un evreuromân care a fost deportat”.Nu sunt de acord cu aceastãurã structuralã împotrivaevreilor, pe care Manea oalocã caracterului românilor.Românii voiau ºi vor sãmãnânce; dacã Ceauºescu le-ar fi dat de mâncare, nicio

25

agenþie secretã nu i-ar fi pututscoate în stradã! Nu sunt niciantisemiþi prin structurã ºi nicicapabili sã acumuleze resen-timente. Un popor blajin, fãrãmari salturi istorice.

Exilul geografic nu i-a aduseliberarea ºi mulþumirea pecare o aºtepta. Parcã tot maiconfortabile erau vremuriledin România, când deodatã,surprizã mare, la colþ destradã, se vindeau portocale!În 1982, Norman Manea aveadeja patruzeci ºi ºase de ani!Mulþi pentru cineva care vreasã se facã cunoscut în viaþã,mulþi pentru oricine într-unfinal. O bãtrâneþe încã tânãrã,dar accentuatã de depresianeputinþei de a fi liber, de a numai suferi, de a realiza ceeace ºi-a propus. Nu pãrul carecade deranjeazã, ci obosealade a înfrunta zi de ziimposibilul, nerealizabilul,proiecþia unui viitor al cãruicapãt nu reuºeºti sã-l veziniciodatã. Lipsa certitudiniidistruge neuronii! „Prelungitãadolescenþã, un soi depuerilitate obositã ºi delicatã......Pãrul s-a tot rãrit, cãlcâieles-au îngroºat. Au sporitoboseala, descurajarea, inimaºi mintea dau semnaleîncurcate. Se insinueazã totmai acut gândul abandonuluisau al evadãrii din fundãturaîn care nimic nu mai esteposibil”. În 1981, interviul luiManea din Familia, în careataca naþionalismul regimuluiºi a foarte mulþi intelectualiromâni, a provocat numeroasereacþii negative. Politicanaþionalistã a lui Ceauºescunu era singularã în peisajulvremii ºi nici al celui istoricromânesc. O astfel de înde-letnicire a fost instrumentatãde-a lungul multor veacuri,tocmai pentru a ne protejaîmpotriva veºnicilor ocupaþii,la propriu, cu armata în þarã ºipuºca la tâmplã, sau indirect,mai nou, prin impunerea unorpolitici ce trebuie neapãraturmate pentru binele generalal Europei! De fapt, chiarManea scrie la un momentdat cã naþionalismul lui

Ceauºescu nu era chiar atâtde dramatic, ustura foartemult manifestarea lui directã,cea a foamei indusã deobnubilaþiile lui Ceauºescu,care prin încãpãþânarea luide a obþine i ndependen þaeconomicã a supãrat ºi maimult Occidentul. Comunismulstânjenea capitalismul dinVest pentru cã-i interziceaacestuia accesul pe o piaþãflãmândã, numai bunã deexploatat ºi de alimentat cusurplus de produse. Nuideologia în sine deranja ºinici foamea celor mulþi. Oistorie care fericeºte pe toatãlumea e greu de imaginat. Nicinaþionalismul românesc nuera atât de acerb, dar nici

antisemitismul curent: „înciuda politicii naþionaliste totmai evidente a regimuluiCeauºescu, cu ciclice jeturi an-tisemite, comunitatea evre-iascã pãrea ºi chiar era, iatã,«privile-giatã ...Un privilegiu

obþinut prin complicate strategiide supunere ºi legitimarepublicã a sloganurilor «so-cialiste» – cu atât mai ridicolã,cu cât venea din partea unortribuni în haine religioase”.

Manea provine dintr-ofamilie unde credinþa durea.El a încercat sã deghizeze înceea ce a scris aceastãmoralã a credinþei, aceastãvinã, aceastã teamã ºi povarãpe care nu vroia sã ºtie nimenicã o poartã în permanenþã.Doreºte sã fie judecat prinintermediul a ceea ce a fãcut,creat, nu a ceea ce i s-a dat lanaºtere, adicã o origineîncãrcatã biblic ºi social.Evreii sunt mai calmi însuferinþa lor, mai obiºnuiþi sã

o accepte, pentru ei primeazãviaþa în sine, viaþa de zi cu ziºi nu idealul unei vieþi împlinitedin punct de vedere social,adicã viaþa unui creºtin tipiccare se strãduieºte sã câºtigepremiile umanitãþii.

26

„La vérité géométriquepure, immuable et trans-missible, n’est autre que lerésidu de quelques grandespassions” (Elie Faure, L’espritdes formes 2)

Un manifest literar nu este unprogram. Chiar ºi aºa, mulþi suntcei iritaþi de constrângeriledoctrinare ale vreunui manifestori de imprecizia lui. Se faceconfuzie între armãtura teoreticãa manifestului, care are maidegrabã o funcþie conativã (ca sãfolosesc un termen dinlingvisticã), de convingere.Predictiv ºi limitativ esteprogramul. Politic vorbind, primuldovedeºte „indiferenþã politicãcreatoare” (Morris Janowitz), întimp ce al doilea, ca ºi limba însine, este un „mediu al dominaþieiºi puterii sociale” (JürgenHabermas). Cãci, bineînþeles,existã o politicã a literaturii.Oarecum la aceastã distincþie sereferã Adrian Urmanov cândadmite cã „noi am fãcut prefaþageneraþiei [2000 n.n.]. cugeacãriþa se scrie primul poem”.O are în vedere pe Diana Geacãr,ºi nu pe mama acesteia, IoanaGeacãr, fireºte.

Dar chiar persistând înconfuzie terminologicã, problemade fond este aceeaºi: manifestul,însoþit sau nu de program,practicã delimitarea de altegeneraþii ºi grupãri, contestã ºipropune ceva nou. Cel puþin caintenþie. Sunt situaþii cândmanifestul precedã o generaþie/grupare, fiind emis de unul saumai mulþi teoreticieni, ºi ajutã lacoagularea ei. Dar este posibilãºi varianta opusã: generaþia/gruparea a ajuns deja la o

Manifeste literarenouazecistesi (post)douamiiste

)) )))

Felix Nicolau

)) )))

,

conºtiinþã de sine ºi îºi propunesã se adune sub un stindardprocedural. Gloanþele oarbe nusunt excluse: manifeste care nuse verificã în creaþii propriu-ziseºi rãmân simple documente deistorie literarã.

Ultimii douãzeci de ani au fostrodnici în emiterea de manifesteºi programe. Mi se pare ºi normal.Odatã cu pluripartitismulpostcomunist, era firesc cascriitorii sã aibã libertatea de a seorganiza în partide literare.Totalitarismul mai tolera o anumitãvarietate creatoare, dar nu vedeacu ochi buni lansarea unorprograme care sã stabileascãreguli exclusiviste. În afarã deplatforma-program a literaturiiproletcultiste, bineînþeles. Tot ces-a putut practica în perioada cupricina a fost fenta, evazionismulºi onirismul. Dar ºi acest lucru afost posibil numai pe duratarelaxãrilor ideologice. Ce ar fi,aºadar, rãu în faptul cã dizolvarearigorii comuniste a permisteoretizãri agresive, contestatareºi, implicit, cu personalitate? Fãrãpolemicã viaþa literarã devine ”life-in-death”, un trai mort, cum ar fispus Coleridge. Am avut, deci,manifeste ale himerismului,delirionismului, autenticismului,performatismului, utilitarismului,fracturismului, deprimismului,boierismului, nunuismului ºi altecâteva mai mult sau mai puþinhazlii. Se observã cã înmanifestele construite denouãzeciºti predominã cultu-ralismul, limbajul elevat, evita-rea polemicii ºi ataºamentul faþãde inconºtient, fantasmã,psihanalizã. Mai puþin subtile,manifestele/programele tinerilorsunt însã incisive: vor distanþare

de generaþiile anterioare, ori-entare cãtre modele strãine (înspecial beat-ul american), încli-naþia spre simplitate stilisticã ºiconcediere a evazionismelor detot felul. Problema programelorliterare este cã ele tind sãdegradeze generaþia pânã larangul de gaºcã ºi sã impunãreþete. S-a tot discutat acumcâþiva ani, când cenaclulEuridice îºi atingea apogeul înSala Oglinzilor de la U.S.R., cãgeneraþia 2000 va avea drept lacard de identitate de la biroul deevidenþã al personalului literarabia când îºi va avea propriiicritici, ridicaþi din rândurile ei.Ceea ce s-a ºi întâmplat. Eadevãrat cã grila de apreciere aunui critic se poate îngusta teribilcu trecerea vremii. E adevãratcã e nevoie de oameni tineri ºivive la mort! cum zice un savantfrancez. Dar nu-mi surâde delocipostaza criticului înregimentat.A fi criticul unei generaþii – iargeneraþiile se succed tot mairepede – echivaleazã cu osperanþã de viaþã literarã foartescurtã. Or, pãrerea mea, criticulare ºansa de a rãmâne „înfuncþie” mai mult decât unscriitor pur-sânge. Tocmaidatoritã faptului cã nu se lasãabsorbit de mode, reþete ºimaniere. Criticul este forþat sã fiemodern sau sã-ºi dea demisia.Dacã existã nostalgici carecitesc cu pasiune romane ºipoeme cu patinã, ca sã nu zicîmbãtrânite, cine ºi-ar pierdetimpul cu o criticã de întâmpinareînþepenitã de reumatism? ªi nue uºor deloc sã reziºti câtevadecade bune în maximã formãintelectualã, deschis la minte,fãrã parti-pris ºi frustrarebiologicã.

27

Manifeste literare nouãzeciste

Delirionismul sau manualconcentrat despre cum sãnu rãmâi blocat în realitateeste propunerea RuxandreiCesereanu pentru a evitatermenul de neo-onirism. Oricum,important este ca scriitorul sã serupã de realitate, sã treacã însprealtceva. Delirionismul este oformã de evazionism care, pelângã vis, conþine „o alterare multmai intensã a realitãþii, un vis multmai traumatizant”. Ar putea fivorba de coºmar, dar, de fapt, esteceva mai tehnicizat ºi þinut în frâu.„Tehnica delirului” autoarea ar fideprins-o de la Leonid Dimov, celcu „imaginaþia debordantã”, iar dela Angela Marinescu partea legatãde „nevroza poeziei”. Imaginaþieºi nevrozã sunt combinate, apoiare loc clivajul, ruptura. Acumpoate intereveni ºi metafizica. Maiprecis, cu ajutorul transeiprovocate prin tehnici ºamanice,se ajunge la metafizica abisalã.Scopul este „resemantizareanebuniei”, iar „metafora ºiimaginea potrivite pentru poemuldelirant este aceea a submarinuluiscufundat ºi inundat”. Ulterior,Ruxandra Cesereanu a scris unlung poem în colaborare cu AndreiCodrescu, Submarinul iertat.Abandonarea submarinului înmediu lichid, ceea ce ar coincidecu accederea la „o memorieprenatalã, fetalã”, prin „supapeleinconºtientului”, mã duce cugândul la feminitatea absolutã aacestui tip de poezie. Deasemenea, apelul la teoriainconºtientului ºi a arhetipurilor alui C. G. Jung relevã structurasubiacentã a delirãrii. Este citat ºiFreud cu amintirile refulate carese transformã în fantasme. Or,fantasmaticul este altceva decâtfantasticul. Fantasma este cevacare creeazã impresia de realfãrã a fi aºa. O semiiluzie, deci.Iar Jung, detaliind despre delir,aducea în discuþie termenul deinflaþie. Personalitatea seexpandeazã ºi, în felul acesta,strãbate pânã la arhetipuri.

Delirionismul are un þel înalt,dar nu precizeazã exactmijloacele ºamanice de dereglare

a luciditãþii: pastile, ciuperci,ierburi, poþiuni? Nimic despreaceºti intensificatori ai percepþieiextrasenzoriale. De la un atelierde creative writing al scriitoareiºtiu cã s-au fãcut exerciþii descriere pe muzicã. Într-adevãr,delirionismul pare a fi diferit deonirism: mai deliteraturizat ºi mairiscant (dar nu foarte). Propriu-zis, nu se recreeazã paradisurileartificiale, deºi gama drogurilors-a diversificat. Cred cã un punctde referinþã ar putea fi romanelelui Carlos Castañeda, despre carea scris Corin Braga. Castañedaa descris ºtiinþa de a visa. ªi dacãcitim Submarinul iertat, o sãvedem cã delirionismul este unjoc superior, complex derulat cuinteligenþã ºi umor. Însã punereaîn practicã a celor preconizate înmanifest ar depãºi graniþelesecurizate ale universitãþii, aledisciplinei scriitoriceºti – aleculturalului în general. Sã vedemcine va avea curajul clivajuluibiografic!

Primul manifest alHimerismului a fost publicat deVasile Baghiu în România literarãîn 1998. Declarat poetic,himerismul trateazã pe largdespre condiþia socialã ascriitorului ºi despre iluziile sale.Manifestul este lung ºi desfãºuratca o povestire. Iatã, Himerele din1854 ale lui Gérard de Nerval aufost recuperate sub teoreticã ºi înþara româneascã...

Sã esenþializez: profesia descriitor este cea mai nobilã. Nu ise cuvine oricui, nu oricine poateintra în joc, aºa cum susþine teorialiterarã postmodernistã, vãrsatãtot mai mult în teorie acomunicãrii. Mai ales cã literaturaeste o „pasiune maladivã”, e caºi cum te-ai îmbolnãvi „dehepatitã sau de SIDA”. Boalascrisului, vezi bine, nu s-ar prindede oricine (ba bine cã nu!). Mândrucã a reuºit sã impunã „temasanatoriului în literatura românã”,poetul redimensioneazã termenulde bovarism. Sanatoriul, dupãcum ºtim, a fost asimilat intens descriitorii interbelici, contaminaþi detematica francezã. A „impune”este, însã, altceva. Starea de

boalã poate provoca delirul sau ofantazare compensatorie pemarginea lecturilor. Bovarismul desanatoriu înseamnã cutreierareaimaginativã în timp ºi spaþiu.Vasile Baghiu a lansat ºi unpersonaj care trãieºte din plinhimerismul: Himerus Alter. Dacãpronumele este limpede, numelemã duce cu gândul la vechime,experienþã, dar ºi la elevaþie.

Surpinde întrucâtva inaderenþadeclaratã a scriitorului la spiritulgeneraþiei nouãzeciste. Spun„întrucâtva”, pentru cã ºi„dizidentul” are o reprezentareculturalã a lumii. Diferenþa faþã depropria lui generaþie ar consta înfaptul cã el chiar se ia în serios ºirespinge ironia ºi parodiapostmoderniste. Vasile Baghiudoreºte reinstaurarea iluziei ºi amagiei. Imaginarea de „realitãþiparalele”, „gustul înstrãinãrii ºiFebra” au nevoie de o ramã. Dupãproclamata întoarcere a autorului,încep sã se întoarcã ºi unele iluziimoderniste.

Himerismul combate pro-vincialismul prin „nevoia deutopie” ºi „evaziune istoricã ºispaþialã”. În fond, o rezistenþãeroicã prin culturã, înþeleasã caantidivertisment.

ªi în Al treilea manifest alHimerismului sau Experienþalive a realitãþii ficþionale (Poesis,nr. 6-7-8, 2006) sunt susþinuteaproape patetic vechile principii,deºi bovarismul transfigurantmai are ca motivaþie doarconstrângerile financiare.Impresioneazã la Vasile Baghiu,dincolo de demersul lui expus laatacul moliilor, fermitatea cu careîºi susþine opþiunile literare ºipolitice. În ce priveºte con-sideraþiile entuziast-pateticedespre „boala himeristã”, cred cãele þin de o anumitã alintareliterarã. Orice scriitor este himeristpãnã la un anumit punct. Poatediferi capacitatea de abandonareîn braþele himerei. ªi totuºi,conºtiinþa de breaslã exacerbatãºi consemnarea orgolioasã anaºterii noului curent literar („pela orele 16.30, în ziua de 21 august1988”), mã fac sã-l privesc cu o

28

oarecare suspiciune pe pãrintelesãu. Îmi dã impresia de meseriaºbãþos, obsedat de omologare. Maiceva ca un inventator invitat la oemisiune de divertisment. Poatemã înºel. Himerismul îmi estesimpatic pentru altceva – anumepentru încãpãþânarea cu care seopune postmodernismului. Nu cãaº fi fericit cu o artã prea serioasãºi visãtoare. La fel ca în cazuldelirionismului, nici Vasile Baghiunu se referã la specii sau inovaþiistilistice. Libertatea ar fi totalãdacã nu ar exista iritareaprovocatã de parodie ºidemitizare.

Manifeste douãmiiste

Chiar de la începutulManifestului deprimist, GeluVlaºin declarã ritos cã poeziarãmâne „defularea persoanalã aunei trãiri la nivel existenþial”. Cualte cuvinte, nu imitaþie ºi nubagatelizare. Nu manierã, numinimalism. „Scriitura cole-gializatã” ºi „ipocriþii care fabricãpoeme ca ºi cum ar fabrica reþetepentru gospodine” îl scot din minþipe manifestar. ªi are dreptate: dinacest punct de vedere situaþia eralamentabilã atunci, cum este ºiacum. În sfârºit, manifestele începsã aibã nerv ºi sã ia atitudine faþãde contextul cultural. Teoretizãrilepãtimaºe îmi amintesc de zisa luiPascal : „le coeur a ses raisonsque la raison ne connaît pas”.

Claritatea incipientã seînnegureazã pe parcurs.Deprimismul primeºte ºi odefiniþie: „un curent literar desprinsdin zona new wave” care „secaracterizeazã prin abordareatematicã a unei realitãþi bazate pesuprimarea conceptului deindividualitate ºi pe încarcerarealui într-un sistem globalizant etc”.Farmecul se cam risipeºte.Limbajul devine preþios,ingineresc. Totuºi, primim indicaþiireferitoare la formã: „dispersiaspaþiilor albe pe toatã suprafaþa”poemului. Nu ne este oferit camodel volumul Atac de panicã allegislatorului, dar este evident cãla el se face trimitere. Acolo,nervozitatea ºi angoasa erausugerate de spaþierea exageratã

a cuvintelor. Deprimismul mi separe insuficient explicat. Înconcluzie, nici nu se poate mândricu adepþi notabili.

Fracturismul, cel mai agresivmanifest, a fost pus la cale înnoaptea de 10 spre 11 septembrie1998 de Marius Ianuº ºi DumitruCrudu, dupã ce au fost caftiþi pestradã. De aici „fracturile”... Scrisla nervi de cãtre douã victime,manifestul gãseºte cauza primãa caftelii în instituþionalizareaculturii. Falºii marxiºti-anarhiºti,aºa cum se autodefinesc, suntsupãraþi pe lumea care „distrugevalorile spirituale ale umanitãþii”.Aºa cã mai bine o distrug ei.Anarhismul nemilos face loccurând rãfuielii cu colegii debreaslã. Jos poeþii „premianþi”, jos„mafioþii” care folosesc succeseleliterare pentru a obþine sluijbe, josmica-burghezie literarã! Dupãcum se vede, chestii noi...

Retorica e mai guralivã caoricând: „Fracturismul nu vaomorî pe nimeni dacã nu enecesar”. Apoi se cautã„prefiguratori” printre poeþii strãini.Se ataºeazã ºi o listuþã cuaderenþi. La zece ani de lalansare, vedem cã ei s-auîmblânzit complet, mai preciss-au culturalizat ºi niciunul nu afãcut vreo nebunie.

Remarcabil este cãfracturismul ia poziþie contraoptzeciºti lor, lunediºti lor,textualiºtilor&comp. Aceºtia ar fi„foºti” care nu mai percepautenticitatea cotidianului ºi sefolosesc de un limbaj sofisticat,impenetrabil. Ca ºi himerismul,dar din alte motive, fracturismulcere abolirea postmoder-nismului. Utopic ºi violent, Ianuºa continuat o vreme pe aceastãcale. Revolta sa a fost perfectîntemeiatã. Ajunge sãdeschidem o antologie depoezie optzecistã ca sã vedemcât de prãfuitã ºi de inauntenticãeste multlãudata l ir icã acotidianului din acei ani.Supravieþuiesc unele parodii ºimetafore spectaculoase. Foartepuþinã tranzitivitate ºi literalitate,însã.

Dar ce este un fracturistmãrturisesc cã nu am ºtiutniciodatã. Îl mai întâlnesc pe Ianuºla diverse întruniri literare. Cumaude o poezie care-i place, odeclarã fracturistã. Ianuº încãîncearcã sã trãiascã aºa cumscrie: tranchilizat ºi naiv pânã lascandal. Un anarhism cu statutsocial în regulã, oriºicât.

Utilitarismul lui AdrianUrmanov, aºa egocentric („eusunt poemul utilitar”) ºi cazoncum apare el, a fost unul dintrecele mai moderne manifestelansate dupã 2000. Modern atâtîn scriere, cât ºi în intenþii.Ataºat ca prefaþã la Poemeleutilitare, Pontica, 2003,manifestul ridica probleme deteoria comunicãri i ºi deadvertising. Dacã fracturismulintroducea în „ecuaþiacomunicãrii ºi contextul scrierii,perspectiva receptorului nuinteresa prea mult”. Înconsecinþã, arta utilitaristã vafuncþiona asemenea sloganuluipublicitar, cu scopul imediat dea convinge cit i torul. „Con-vingerea echivaleazã cuimprimarea mesajului înmemoria receptorului. Textulpoetic uti l i tar nu mai esteliteraturã, aºadar, ci un fel desemnal morse obsesiv. El esteutil receptorului prin uºurinþa cucare se lasã asimilat. Un fel deinoculare poeticã. Poemele dinvolum oferã mostre depersuasiune: fluenþa textului(simplu, declarativ ºi plin decompasiune) este întreruptã deparanteze în care emitentul îºimãrturiseºte empatia faþã defrãmântãrile existenþiale alereceptorului. Tactica publicitarãeste folositã în josul paginii,unde lectorul este îndemnat (totîntre paranteze) sã întoarcãpagina, sã citeascã mai departe.Dincolo de smerenia ºi empatiaprogramate, strãbate tentaþiamanipulãri i . Demersul luiUrmanov este original mai multîn practicã decât în teorie. Dintreconfraþi, Andrei Peniuc apracticat un uti l i tarism maivitalist ºi mai puþin reþetar lamodul metronomic. Chiar mãîntreb dacã primul utilitarist

29

avant la lettre nu a fost DimitrieBolintineanu...

Menþiuni s-ar mai putea face ºila performatism sau laautenticism, reprezentanþii„omologaþi” la noi ai acestor direcþiifiind Claudiu Komartin ºi DanSociu. Spun „la noi”, pentru cãperformatismul este teoretizat deRaoul Eshelman, în timp ce multclamatul autenticism douãmiisteste o mixturã de beat americancu trãirism interbelic. Asta nuînseamnã cã douãmiiºtii nu ar fifost de multe ori mai îndrãzneþidecât antecesorii lor. Însã nuîmpãrtãºesc punctul de vedere allui Octavian Soviany, dupã careDan Sociu ar fi un autenticist total.Înclin mai curând spre pãrerea luiPaul Cernat, exprimatã înlegãturã cu romanul Urbancolia,conform cãreia urbancoliculpracticã mistificþiunea ºicontextualizeazã cultural.Cântecele lui eXcesive mi se parîn aºa mãsurã infuzate de lecturi,încât putem vorbi doar de unautenticism de bibliotecã. Dealtfel, autenticismul românesc, înansamblul lui, þine de experiment.Adicã de ceva pus la cale,controlat ºi limitat la o perioadãbine delimitatã. Niciodatã nu estescãpatã din vedere intenþiafinalistã: cea de a scrie. Sociupostând pe blogul lui poze dinspital, în care se vede cum eraintubat dupã operaþie. La fel ca înReportaj cu ºtreangul de gât,scris de Julius Fucik înînchisoare, contactul cu cititoruleste imperios. Nu conteazãexperienþa în sine, relevanþa ei înordinea conºtiinþei, ci efecteleliterare pe care le poate genera.Nu degeaba atitudinea lui Fucikeste privitã cu suspiciune de unuldintre eroii Glumei lui MilanKundera.

Performatismul preluat deKomartin cred cã meritã discutatîn contextul originar. Deci într-uneseu viitor. Oricum, ºi acestmanifest pleacã de la premisapost-postmodernitãþii, a globa-lismului post-industrial. Per-fecþionarea continuã într-o lumevirtualã a blogosferei nu spuneprea multe. Ideile de bazã rãmân

spiritualizarea, recuperareametaforei ºi a poeticitãþii. Efortulholistic are ca scop recuperareasubiectului ºi diminuareateoretizãrii excesive. O întoar-cere la umanitatea „profundã”. Învarianta româneascã, per-formatismul echivaleazã cugravitatea recitãrii unor poemeexpresioniste, apocaliptice,susþinute din interior de ogestificaþie uriaºã, profeticã.

Radu Vancu dedicã eseulPoezie ºi individuaþie lui O.Nimigean ºi lui Dan Sociu. Faptulcã nu crede în manifeste poeticenu mã mirã. Nici eu nu cred în eledecât ca fermenþi pentru miºcareade idei. Conceptul central aleseului este individuaþia,discutatã în funcþie deinterpretãrile date de C. G. Jung.Anume „individuaþia” ar însemna„ajungere la propriul sine” sau„realizare de sine”. În acest sens,este acuzat „autismul metaforicspre care se îndrepta” poeziaºaizecistã. Mai simplu spus,eseistul militeazã pentruprofunzime în defavoareamachiajului tropic, care scon-teazã doar efecte poetice. La po-lul opus, poemul personist al luiO’ Hara „îºi simte numai eul, nuºi sinele”. Ca sã alcãtuiascãmandala eurilor multiple, poetultrebuie sã fie adeptul unei „vieþiserioase”. Adicã, dupã definiþia luiAllan Bloom, sã fie „pe deplinconºtient de alternative”, gândindintens la acestea. Iatã, poetul esteun om responsabil ºi preocupatcontinuu de arta lui, mai ales înmãsura în care ea îi asigurãforarea individuaþiei pânã lafruntariile inconºtientului ºi dincolode ele. Aºa spune cã pledoariaeste în favoarea autenticismuluiîntr-o epocã post-industrialã. Unautenticism grav ºi chiar detaºatde cotidian. ªi dacã nu aº fiserios, aº risca sã-l numescautenticism ardelenesc.

Manifeste post-douãmiiste

Despre boierism (2006) n-aºvrea sã scriu prea mult, întrucâtam luat parte activã la construcþialui. Dincolo de balastulconceptual, ca sã nu mai zic de

cel ideologic-literar, manifestulavea ca þintã repudiereamanierelor din poezia tânãrã, asarcasmului, a teribilismului ºi atezismelor de tot felul. Era vizatãîn principal poezia, dar nu erautrecute cu vederea nici celelaltegenuri. Cum luarea de poziþie erafãcutã în numele portaluluiagonia.ro, cel mai mare ºi maidemocratic site literar românesc,era firesc ca programul sã fie unulcu ambitus larg. Agonia este opepinierã. Din el au rãsãrit multedin talentele care au confirmat.Aºa cã interesul primordial erarecunoaºterea valorii, indiferentde gruparea care ar fi produs-o ºide abordarea stilisticã. Deºi eupersonal votez pentru poeziatranzitivã, pentru literalitate îngeneral, nu era exclusã niciliteraritatea. În locul înjurãturiiplate, cliºeizate, se cereaînregistrarea argoului con-temporan. Întoarcerea dinspreperiferie (care poate fi extrem deelitistã intelectual) înspremahalaua inventivã lingvistic. Dinpãcate, mai toatã lumea s-acramponat de titlul manifestului ºide limbajul voit vetust ºi pompospe alocuri. Au fost unele minþi„hermeneutice” care au vãzut înel germeni naziºti! Mai nimeni nua sesizat autoironia absorbitã întext. De aceea am ºi intitulatmanifestul boierismul, iar nuaristocratismul. Am apelat lacuvinte bombastice, de circulaþieîntre 1995 ºi 2005, special pentrua le nãrui soclul pe care erauaºezate. Iar (auto)ironia este unsemn de generozitate ºi deplasare între limitele firescului.

În 2005 este publicat în Ziarulde Mureº Manifestul Cenacluluidin Turn. Subiectul: Rãzboiulpoeþilor. La prima vedere, pare oceartã între tineri ºi bãtrâni. Ceimai tineri (cãci ei scriu manifeste)dau impresia, paradoxal, cã s-auizolat într-un turn de fildeº. Nu echiar aºa. Divorþul este dat nudoar de academici, ci ºi de „tineriifurioºi”, de beatnici. Cerinþa debazã: apropierea de public, deciun oareºce comercialism.Formulãrile sunt piramidale:„Poem, deci exist”, „Nu vrem sãfim deºtepþi. Vrem sã fim poeþi”,

30

„Vrem o poezie cotidianã, darautenticã”. Revoluþionarii strângrândurile în jurul viitoarei revisteBastion. Ca membri îi avem peMonica Pop, Dumitru MirceaBuda, ªtefan Roman ºi LaurenþiuBlaga. Sincer sã fiu, nu înþelegexact ce vor turniºtii. Cã luptãîmpotriva provincialismului esalutar. De ce însã o poezie artrata despre cotidian, dar nu ar fiautenticã, asta nu ni se explicã.Am vagi bãnuieli cã se facînvechite distincþii între poeziaînaltã ºi cea joasã, ceea ce n-ar fiîmbucurãtor deloc. Din nou unmanifest bãtãios, dar lipsit deporþiunea programaticã, în care sãse descrie modalitatea concretãde a scrie poezie. Niciun posibilmodel nu este oferit. Putem credece vrem.

Un manifest simpatic este NU-NU-ismul (2006), subintitulat „artãcomunalã”. Adrian Grauenfelsînþelege prin nunuism o „formã degândire post-dadaistã, deschisãiubitorilor de absurd ºi hedonismmental”. Aº zice cã e foarte puþin„post” în aceastã teoretizare ºi multdada. Ne sunt dezvãluiþi membrii:Mihaela Visalon, Hanna Segal, InaVoievozeanu, Adina Batir etc.Refuzat este doar Emil Cioran. Nuºtim de ce. Metoda NUNU: „NimicNU se petrece în afara cuvintelor”,de unde ºi corolarul: „Ceea ce NUpoate fii (sic!) scris, nu existã”. Cemai reþin: oroarea de tehnologie,deschiderea faþã de experimentulbizar, fuga de trivial ºi sincopa, anti-elitismul. Ni se oferã ºi mostrepoetice ale aderenþilor. Aºa epigoniccum este el ºi mai degrabã parodic-bufon, NUNU-ismul îndeplineºtecondiþiile de existenþã ale unuimanifest literar. Neo-avangardismulacesta nu s-a dovedit foarte prolific.Un reprezentant notabil al acesteidirecþii ar fi putut fi Mugur Grosu,care cred cã nici nu a auzit deNunuism.

Manifeste vesele ori pseudo-manifeste

Recenzând volumul de poeziial lui Ion Maria, Balene zburând,Editura Patmos, 2002, TudorNegoescu vorbeºte despremanifestul sufletismului.

Armãtura „teoreticã” este consti-tuitã din versuri incluse în volum.Mai întâi notez latura cvasi-religioasã: „poezia este forma mea/de ascezã ºi rugãciune/prin ea mãapropii ºi/mã îndepãrtez deDumnezeu”. Mai importantã decâtsupunerea la dogme esteresuscitarea sensibilitãþii: „sã fimdesueþi/sã avem sentimente/sã fimtragici/sã fim serioºi/sã fimasemenea îngerilor”. Ion Mariaînþelege, aºadar, prin sufletismlirism ºi religiozitate artisticã.Pentru postmoderniºti el estedesuet, pentru cãlugãri e camprofan. Cãci atât poetul, cât ºicãlugãrul au o laturã rece,robotizatã, extrem de eficientã, maipuþin sufleteascã.

Un avangardist anarhist înteorie este Petre Flueraºu, carelanseazã Manifestul partiduluiliterar român. Interpelându-ne cu„Tovarãºii mei!”, revoluþionarulmãrturiseºte cã se aflã „într-unmoment crucial al luptei noastreîmpotriva inculturii de clasã carea cuprins aceastã þarã”. Fãrã sã-lciteze mãcar o datã pe Caragiale,el continuã: „Fumul revoluþiei îi vaîneca pe toþi ºi noi, cei demni, nevom ridica ºi vom fãuri un viitoradecvat pentru copiii noºtrii(sic!)”. Din câte ºtiu, Flueraºuîncã nu a lansat pe piaþã vreoprogeniturã...Mai avem apoirãþoieli la maneliºti, la devoratoriide literaturã... ºi cam atât.

20 de ani de manifeste.

1998 – 2008 este probabil ceamai mai prolificã perioadã înteoretizãri de acest gen. Credem

sau nu în generaþii literare, rãmânede discutat. Interesant este cãradicalizarea poziþiilor adverse afost întreprinsã chiar de creatori.Dacã ar fi fost doar acþiuneacriticilor, aº fi considerat cãprocesul a fost artificial, didacticistºi alimentat de orgoliu. E adevãratcã în justificarea sau contestareageneraþiei 2000 s-au implicatcondeie critice consacrate: MarinMincu, ªtefania Plopeanu,Octavian Soviany, RaduVoinescu. Manifestele, însã, adicãpartea cea mai activã ºi maispectaculoasã, sunt produsuljucãtorilor, nu al antrenorilor. ªi, înplus, vedem cã fenomenul literaral perioadei a fost mult maicomplex decât se credeîndeobºte. Douãmiismul a avut tottimpul în coastã o solidã falangãanti-douãmiistã. Ea a început sãfie omologatã prin opere literaremai cu seamã dupã cedouãmiismul s-a anchilozat ºi acãzut într-un manierismdevitalizat.

În final, o altã trãsãturaimportantã a manifestelornouãzeciste ºi douãmiiste: poziþiaexplicit defavorabilã postmoder-nismului. Chiar ºi delirionismul,care nu sare la gâtul curentuluimastodontic ºi, în acelaºi timp,aflat mereu în stare gazoasã,cautã alte puncte de reper.Concluzia se întrezãreºte:postmodernismul românesc adurat mult mai puþin decât celoccidental. A debutat tardiv, dar,în ce priveºte agonia, are ºansade a fi contemporan cu restulmapamondului. Oricât s-ar maicrampona unii de el.

PREMIILE REVISTEI „CONVORBIRI LITERARE”Ediþia a XIII-a, Iaºi, 23-25 aprilie 2009

Premiul pentru reviste literare:Observator CulturalPremiul pentru Debut:Emanuela IliePremiul pentru Cartea deºtiinþã: Tiberiu BrãileanPremiul pentru Memorialisticã:Dan CiachirPremiul pentru Traduceri:Geo VasilePremiul pentru CarteaEveniment: Ovidiu Hurduzeu

ºi Mircea PlatonPremiul pentru Eseu:Dan PuricPremiul pentru Criticã:Daniel Cristea-EnacheMircea MartinPremiul pentru Poezie:Dinu FlãmîndPremiul de Excelenþã:Eugen NegriciOpera Omnia:Irina Mavrodin

31

Alexandru Jurcan

TRECUTUL APRINS

Mi-ai telefonat cã vei întârziaa trebuit sã te întorci acasãtrecutul þi-a rãmas aprinstoþi vecinii i-ar putea simþi misterulba ai uitat ºi iubirile în pivniþãamestecate cu întunecimea vinului... te-am aºteptatpe inegale coloane pestriþeºi niciodatã n-ai mai sosit.

UMBRE CROMATICE

Ceasul a cãzut þãndãride pe dulapul de sticlãpeste pântecele tãutreceau umbre cromaticeprecum norii îmbãtaþi de albastruo clepsidrã s-a lipit de sânul tãu stângca un cancer trecut de prima tinereþeAtunci au explodat ierburile.

MAI POÞI GÃSI IZVOARE

Zici cã e soare acolo la voicã grãdinile s-au scuturat de noroide ploile mele albastre poate nu-þi pasãnu mai am livadã, nu mai am casãpentru tine mi-am vândut viitor ºi trecutsimt doar fãrâma galbenã de lutte mai chem în aceeaºi burã de stelemai poþi gãsi izvoare în cuibul braþelor mele.

NEÎNTÂLNIREA

Atât a fost –acolo la semaforo întâlnire de ochio privire pentru o viaþã– atât ni s-a dat –Iubire a meade lângã restaurantul Jules ºi Jimdoar pubelele verzi de umezealãau bãnuit neîntâlnirea– în braþele mele n-ai fi simþitcurgerea neînfrânatã a fluviului.

POALELE BIBLIOTECII

Mã tot gândesc cumar trece mamaori tata în carul cu bivoliori eu cãlare pe un mãgarprin faþa bibliotecii Mitterandcând rafale de vânt parizianpoartã mirosuri de cãrþiînghesuite în palate de sticlã– o, tempora! ºi bietul tata

ar prefera zvon de iarbã crudãdecât poalele parfumate ale bibliotecii– la el în mormântcreºte ruginã pe întuneric.

DORINÞELE PORTOCALII

Sub podul Bercyspre vaporul Nix Noxmi-am fãcut culcuºun câine uriaº pãzeºte zborul solar al pãsãrilorîi duc de mâncare seminþe de lunãdoar tu erai în grãdina Rabinsoare de cinci stele îþi încãlzea pãrulbuzele-þi închise spre dorinþe portocaliiîncã auzeai clopotele venirii melepe scãri de aluminiu ca un lord pãºeamcu inima ta în palmãla chemarea ta de dincolo de vis.

LACÃTE ÎN SÂNGE

Se cern vapoare pe Senaîntr-o coadã de flãcãriun fum suprarealistîºi leagã destinul de cerfumez o þigarã de fosforpânã la întâlnirea cu tine– iubire a mea, cu lacãte în sânge.

OASE PROASPETE

În fiecare dimineaþã schimbul de oase– gãsesc oase proaspetepe plaja mea ascunsãîntre speranþã ºi renunþareCum intri în subconºtientimediat la stângaoasele iubirilor efemerechiar oase ale iubirilor grele.

ÎNTRE DOUÃ APE

Singur undeva spre nordîntre douã apefãrã nici o busolãnu ºtiu care sunt morþii meicare sunt viiiatât de mult se amestecã viselede o parte ºi de altalupii singurãtãþii au orbitmuzica prefãcutã în prinþesãîmi unge tâmplele cu miere.

CALUL

Þi-ai lãsat câmpiilesosind în oraºcu calul nãrãvaº ºi albla etajul 33

32

fân artificialapã filtratãbaie cu ºampon specialpoze cu ierburi libere–- pânã în ziua în carecalul a zãrit o muscãde pe balcon s-a nãpustit asupra eiîncã ºi acum pluteºte în diafana cãderespre pavajul cu cafea cotidianã.

SEPIA

Peºtele sepia atacat fiindîmproaºcã un soi de cernealã( întreaga corniºã poartã culoarea

Ca un semn de protecþie)doar fotografiile noastre în sepiaStrigã înfrângereaunui palimpsest închis.

AISBERGUL MEU

În fiecare dimineaþãaisbergul meu se clatinãîl scarpin în coarnesã-i gãsesc echilibrul cel bunsã pot privi în depãrtarea de apãcalul cenuºiu ce poartão manta roºiede-a lungul zãpezilor de altãdatã.

NOSTALGII DE ARGINT

Cãlare pe Piramida Luvru

imaginea de sticlãa iubirilor melebiata imponderabilitatemai fragilã ca vorbele buniciiminotaurul îmi ºopteºtecã totul e putred în labirintcând te-alungã nostalgii de-argint.

PRÉVERT ÎN PIJAMA

Chiar Dumnezeu a plânsvãzându-mã palidlângã corpul inert al iubiriiPe cer foºneau avioane roºiimuzicã de operãlunaºi douã cafele fierbinþitimid, în spatele ei,domnul Prévertîn pijama de mãtase.

CER SIDEFIU

Pe strãduþa din Guérandedincolo de poarta Saint-Michelmi-a curs sângedin vorbele taledin buzele tale apuse pentru minedin cerul atât de sidefiuprãvãlit peste capitolul iubirii noastre.

UNDUIRI DE SARE

Fluviul vieþii îngrãºat cu zileCinic se târãºte printre sãlcii imaginareSomnul îºi fierbe ceaiuri subtileascunse prin unduiri de sare

încã mai sunt mesteceni în viaþãîncã mai gãseºti castani în floareSpune-mi amarnic, spune-mi în faþãdespre iubirea noastrã ce moare.

GOLFURI ASCUNSE

Pot trãi fãrã iubirepânã seara cândpânã noaptea cândpânã mâinile taleîmi apasã golfurile ascunseaisbergul din minese-ntoarce pe partea cealaltãca o balenã decupatã din vise.

ª

33

Comunismul în câteva„istorii secundare“Andrei Simuþ

Dincolo de totalitarism

Încã din 1998, Daniel Barbuprefigura importanþa pe care aveas-o dobândeascã suma istoriilorpersonale, cotidiene, biografiileavând ca fundal comunismul, cualte cuvinte istoria „secundarã” alui, amploare care avea într-adevãr sã punã pe un plansecund în decada urmãtoaretocmai istoria oficialã a regimului,plenarele, congresele, deciziilepolitice, planificarea economiei,ingineria socialã (Daniel Barbu înMiturile comunismului românesc,1998).

Procesul asimilãrii comu-nismului de conºtiinþa identitarãa românilor parcurge faze similarecu ale oricãrui episod traumatic,survenit într-un moment istoric alunei naþiuni. Se pot degajanumeroase analogii între tra-seul parcurs de societatea ro-mâneascã dupã 1989 ºi fazelecare survin îndeobºte dupã marilecatastrofe/mutaþii sociale, stadiice apar cu multã claritate nu doarîn discursul civic, ci mai ales îndiscursul beletristicii: momentuluiimediat urmãtor evenimentului(prãbuºirea unui sistem opresiv,sfârºitul unui rãzboi) îi urmeazãun impas al discursului, cauzat deo rupturã identitarã a societãþii, iareforturile de a depãºi ºoculschimbãrii de paradigmã setransleazã într-o amplã literaturãa confesiunii, o literaturã amartorilor ºi a mãrturiei, aºa cums-a întâmplat în prima decadãdupã sfârºitul celui de-al doilearãzboi mondial, unde evenimentultraumatic era revelarea publicã aororilor Holocaustului, mai apoi ºia Gulagului, iar în cazul nostru,comunismul ºi mutaþia socialãprodusã de sfârºitul sãu; o a douafazã, care presupune un plus dedistanþare faþã de evenimentultraumatic, este cea în care

acesta devine un subiectinteresant ºi aparent inepuizabilpentru reprezentarea artisticã, înroman, film sau teatru; un al treileaºi ultim stadiu este subminat deaparenta epuizare a subiectului ºide saturaþie din partea publicului,de aici ºi masiva intervenþie acomponentei ironic-parodice, iarEvenimentul-matrice devine doarun decor pe fundalul cãruia sescriu naraþiuni tot mai îndepãrtatede specificul epocii. Proza desprecomunism ce se scrie azitraverseazã un punct deinflexiune, aflat între interesulmaxim al etapei a doua ºi suflulcrepuscular, marcat de conºtiinþaepuizãrii literare a subiectului dinultima etapã a reprezentãrii, cândintervin masiv strategiile distanþãriide istorie, ecranatã de capriciileficþiunii.

Prin urmare, se pot distinge treitipuri de reprezentãri desprecomunism, ºi, implicit, trei categoriide romane: o reprezentare degradul întâi a comunismului-romanul paradigmei etice;reprezentarea de gradul doi-dislocarea istoriei de cãtreliteraturã, romanul istorieialternative; reprezentarea degradul trei-triumful secundarului ºisfârºitul paradigmei etice.Caracterul diacronic al schemeinu exclude posibilitatea de a maigãsi scrieri care prelungescparadigma eticã ºi marea tradiþiea ficþiunii antitotalitare (distopice),marcatã de viziunea sumbrã,uneori apocalipticã, a comu-nismului ca sistem opresiv, caresfârºeºte prin a desfiinþaidentitatea, ºi, într-o ultimã fazã,chiar natura umanã. Re-prezentarea de gradul întâi acomunismului, implicând unminimum de distanþare, uncoeficient etic de maximã

amploare, este dominantã atâtavreme cât sistemul comunistsupravieþuieºte în spaþiul est-european ºi se stinge la scurtãvreme dupã dispariþia regimurilortotalitare. Acest corpus de textea trecut deja spre faza clasicizãrii,fiind o specie pe cale de dispariþieîn anii 2000, dupã o considerabilãlongevitate, de la Noi al luiZamiatin pânã la opera luiSoljeniþîn, de la 1984 a lui Orwellpânã la Al doilea mesager deBujor Nedelcovici sau Micaapocalipsã de Tadeusz Konwicki.Acest tip de reprezentareoscileazã mereu între necesitateamãrturiei directe ºi tentaþia formeidistopice, adecvatã caracteruluicoºmaresc al lumii descrise. Oconstantã a tuturor reprezentãrilordespre comunism rãmânediscursul confesiv, cu toatederivatele sale. Cu toate acestea,ultimele douã tipuri de reprezentãrise disting radical de prima,schimbând funcþia mãrturiei/confesiunii, scopul nemaifiindcaptarea adevãrului istoric despreo perioadã, reprezentarea ei câtmai directã, ci redarea coloraturiiei inedite, bizare, reînvierea unortipologii sociale dispãrute, privireacare se strãduie sã distingãaspectele cotidiene, dincolo decoºmarul totalitar, cu un„minimalism” al perspectivei. Înpeisajul prozastic autohton, celedouã tipuri de reprezentãri seconcureazã intens, fiind dificil dediferenþiat la o privire rapidã. Esteuºor de observat cã se confruntãde fapt douã generaþii de scriiitoriîn sensul larg: cei pe caresfârºitul comunismului i-asurprins la mijlocul vieþii, cusentimentul irosirii-optzeciºtii înspecial; ultimii care au maicunoscut epoca, la o vârstãfragedã-douãmiiºtii. Primii

34

avanseazã o criticã profundã laadresa epocii care i-a menþinutîntr-o marginalitate traumatizantã,ceilalþi se refugiazã din prezentulcenuºiu într-o ficþiune com-pensatorie despre comunism, dincare n-a mai rãmas decât undecor fascinant al unei vârstefericite. În ambele reprezentãri,strategiile secundarului (aºa cuma fost definit de Virgil Nemoianu)se regãsesc masiv, doar cã înprimul caz ele duc tot spre operspectivã eticã, mult filtratã deplãcerea de a face literaturã, iarîn al doilea caz acestea convergspre registrul comic, din care adispãrut orice intenþie pro-gramaticã de a condamna epoca,în schimb a apãrut un alt fel detezism, al insistenþei pecomponenta exoticã a lumiidescrise.

Voi prezenta în continuare treiexemple de romane careilustreazã al doilea tip dereprezentare, o categorie hibridã,de trecere de la maximalismulreprezentãrii de gradul întâi laminimalismul ultimei faze, undecoexistã trãsãturi ale paradigmeietice cu cele ale noii etapeguvernatã de estetic ºi secundar:Pupa russa (2004) de GheorgheCrãciun, Fantoma din moarã(2008) de Doina Ruºti ºi Sînt obabã comunistã (2007) de DanLungu.

Cheia de boltã a romanului luiGheorghe Crãciun estecontrapunerea biografiei LeontineiGuran unei istorii ludice acomunismului, construitã dinfragmente de discurs, menite sãde-realizeze trecutul comunist ºisã confere microistoriei (destinulLeontinei Guran) tãria ontologicãa unei naraþiuni care dislocã istoriarealã. Avatarurile existenþiale aleLeontinei interfereazã cu fazelecomunismului: Leontina se naºteîn 1948, copilãria îi este marcatãde atmosfera sumbrã aobsedantului deceniu. Scena încare copii gãsesc paraºutaîngropatã dezlãnþuie o avalanºãde consecinþe catastrofice, carevor determina întreg parcursulexistenþial al eroinei, de laarestarea tatãlui ºi pânã lapactizarea ei cu puterea. La felcum vârstele Leontinei par a fi

separate una de alta, dar totodatãincluzându-se reciproc, co-munismul nu poate fi parþializatîntr-o unicã imagine. Istoria„oficialã” a comunismului, cea adecretelor, plenarelor, deciziilorpolitice este prezentã prinfragmentele unui text ludic, menitsã exorcizeze limbajul de lemn ºisã deconstruiascã imagineaschematicã despre decadeletotalitare, în contrast cu realitateapolimorfã a vieþii Leontinei.Emanciparea ei sexualã coincidecu valul liberalizãrii din anii ’60,iar decãderea ei corporalãcorespunde cu aerul crepuscularal anilor ’80, când sistemul îºitrãieºte ultimele clipe. Seriaavatarurilor Leontinei se opreºtela cea care observã într-o derutãtotalã ºi cu un acut sentiment devinovãþie spectacolul ireal alRevoluþiei, un moment alretrospectivei menit sã izolezepunctul de unde istoria a urmat ocale greºitã. Ambivalenþavinovãþie colectivã/vinovãþieindividualã, destin colectiv/istoriepersonalã este abil orchestratãpânã la sfârºit, atunci cândLeontina asistã la mitinguriledin Piaþa Universitãþii, unde estepus la zid comunismul, iar„cuvintele lor îi pârjoleau carnea,o rupeau în bucãþi, îi strãpungeauca niºte ace creierul” (p.357).Incapacitatea de a se opune estecomunã unei întregi naþiuni.Moartea Leontinei coincide cusfârºitul romanului ºi alcomunismului, fiind o ucideresimbolicã a acestuia, similar cu unefort disperat al unei naþiuni dea-ºi eluda trecutul culpabil. Cutoate cã romanul reprezintã oimplicitã incriminare a trecutului,lumea postdecembristã esteprezentatã în culorile cenuºii aleunei imense sãli de aºteptare, omare masã de ruine aproape la felde deprimantã ca ºi era totalitarãabia încheiatã, o nouã lume adescumpãnirii ºi deziluziei, pecare o trãieºte ºi eroina lui DanLungu (Sunt o babã comunistã)ºi V. Ernu în eseul sãu Nãscut înURSS.

Pupa russa ilustreazãparadigma eticã prin chiarsugestia din titlu, reiteratã în chipde leitmotiv obsesiv pe parcurs:

Leontina este un produs integralal regimului totalitar (nãscutãsimultan cu instaurarea comu-nismului ºi moartã puþinã vremedupã prãbuºirea lui), prin urmarelipsitã de conºtiinþã proprie, oentitate vidã, „o biatã fiinþã demucava”, care trãieºte exclusivîntr-un regim al suprafeþelor (dupãformula lui ªtefan Borbély),rezultatul inevitabil al ex-perimentului social comunist fiindomul nou, adicã individul post-identitar. Transplantat într-unmediu diferit, acest tip de individnu are ºanse de supravieþuire -aºa poate fi interpretatã moartearapidã a Leontinei dupã prãbuºireasistemului, anticipatã de ºocultraumatic trãit de ea atunci cândasistã la primele discursurianticomuniste. Deruta totalã trãitãde Leontina în acel moment trimitela impasul identitar al unei întreginaþiuni în confruntarea cu o eroareîntinsã pe jumãtate de secol.Viaþa Leontinei este echivalentãcu un episod detestabil ºi renegatdin istoria românilor, repudiereacomunismului fiind un act care oanuleazã ca fiinþã, un dramaticmoment revelator: „În ce lumetrãise? În ce lume intrase? (..) Seînhãitase încã o datã cu ei, eracomplicele lor, avea mânile pãtatede sânge, participase la uncomplot odios” (p.473).

Marea ecuaþie pe care opropune implicit acest romanreflectã o rãsturnare/dislocare aistoriei prin intermediul a treicategorii de strategii alesecundarului: tehnica literarã(fragmentarea, amestecareamomentelor temporale, refuzullinearitãþii), gama variatã aerotismului ºi dedublarea ironicãa discursului (parodie, pastiºã,ironie gravã, melancolie). Oroareade orice reflex totalizant sauideologizant a autorului estemanifestã în fiecare aspect alromanului, precum ºi într-oconfesiune explicitã de poeticã:„Nu mi-am propus prin Puparussa sã scriu un roman politicsau sã fie panorama socialãa unei perioade istorice (co-munismul românesc). Nu cred înviziunile cu ambiþiile totalizantepentru cã ele sunt pândite depericolul ideologizãrii.”. Procedeul

35

tehnic de efect al romanului, reluatmai târziu de numeroºi prozatoritineri (un exemplu este IulianCiocan, cu Înainte sã moarãBrejnev), este punctareanaraþiunii cu scurte fragmente dediscurs menite sã reprezintetocmai istoria oficialã acomunismului, cu tot caracterul eialienant ºi dezumanizant.Macroistoria va fi întâi izgonitã dintextul principal al romanului, adicãdin naraþiunea despre LeontinaGuran, restrânsã la spaþiulfragmentar al mostrelor de limbajcomunist, menit sã-i reprezintefazele oficiale, dar ºi aici intervinprocedeele secundarului precumparodia, pastiºa sau decon-strucþia cliºeelor de limbaj aleepocii, menite sã dizolve omo-genitatea alienantã ºi dezu-manizantã a ideologiei.

Tot o cuprindere panoramicãimplicitã a metamorfozelorcomunismului realizeazã DoinaRuºti, cu Fantoma din moarã,roman care se constituie într-omicroistorie completã a regimului:de la 1948 la 1989, urmãrind chiarmai departe destinul fericit al unorvechi corifei ai regimului, a cãrorascensiune nu este opritã derevoluþia din 1989. ªi aici se evitãlinearitatea istoriei cunoscute,prozatoarea optând pentru oprivire retrospectivã, careporneºte din prezentul consumistal invaziei blogurilor ºi ajunge lavârsta idilicã întruchipatã deatmosfera anului 1910. Metaforacentralã a romanului estedispersia duhurilor din moarabântuitã, aflatã în centrul unorsinistre întâmplãri, o dispersie arãului ca mizerie moralã de careniciun personaj nu scapã în urmaexperienþei comuniste, concluziesimilarã cu cea subiacentã înPupa russa. Comunismul esteaici un spectru malefic, faþã decare niciun individ nu e imun, ideesugeratã într-o imagine adispersiei duhurilor ieºite dinmoarã, invadând fiecare colþ allumii Comoºteniului, o sugestiedestul de univocã a mizerieimorale care a înghiþit în totalitateuniversul comunist. Cele trei pãrþiale romanului reprezintã tot atâteastadii ºi perspective din carepoate fi perceput comunismul,

aspiraþia romanului fiind de asurprinde toatã gama posibilã aatitudinilor. „Viaþa secretã aAdelei Nicolescu” filtreazã viaþacotidianã din comunism prin ochiiunui copil ºi prin efortulretrospectiv al martorului, similarcu istoriile autorilor tineri de azidespre copilãria petrecutã înultimul deceniu ceauºist, darnaratorul, implicit ºi autoareareneagã ignoranþa ºi naivitateaspecificã vârstei eroinei, care oîmpiedicã sã perceapã adecvatrealitatea opresiunii din pro-ximitate. „Vinovaþi cei ce ºtiu ºi nuprotesteazã”, iatã aserþiuneaimplicitã, sugestie a uneiculpabilitãþi colective. Excepþiaeste Sãndina, unica figurãjustiþiarã a satului, care reuºeºtesã scape Comoºteniul dereprezentanþii represiunii,adoptând tactica subminãriisistemului din interior (esteinformatoare) ºi este singura careare curajul de a înfruntaautoritatea, de a sesiza mulþimeaamorþitã a sãtenilor atunci când sepetrece vreo nedreptate.„Adevãratul paznic al morii”, estesingura care rãmâne imunã laproliferarea rãului/spectrelor. În adoua parte, „Moara”, naraþiuneaplonjeazã în dezvãluirea crimelorcotidiene, abil escamotate dereprezentanþii autoritãþii reale, ceidoi agenþi de securitate, Nini, ºefulcel mare, care îl conduce dinumbrã pe Grigore, plutonierul.Perspectiva narativã difuzãdezvãluie cu precãdere postura„cãlãilor”, a „regizorilor terorii”,focalizându-se mai mult pe Nini,stãpânul din umrbã al întregiiregiuni, posesor al dosaruluicomplet despre misterele morii,cel care cu alte cuvinte deþinechipurile ºi cãile rãului. La fel caºi ceilalþi exponenþi ai autoritãþii,Nini este ºi el fascinat de duhulmorii.

Partea a doua se constituie dingândurile ºi discursul intim alconºtiinþelor celor care au fãcutpactul (profitorii regimului saucei incapabili sã-l condamne),avatarurile compromisului ºiautojustificãrile pe care ºi le oferãpersonajele cu fiecare destin pecare l-au frânt: Grigore, care îlucide pe Maxu, Gabriel

Neicuºoru, care participã la un violcolectiv sau Nini care e mulþumitde faptul cã i-a ajutat pe mulþi. Nulipseºte nici naraþiunea caresondeazã pshilogia victimei în faþatotalitarismului, o a treiareprezentare, care resusciteazãcritic atmosfera romanuluiobsedantului deceniu, la fel cumpartea a doua se integra în seriaficþiunilor antitotalitare, aromanului dizidenþei. Ultima parte(„Douã zile”) este unghiulprivilegiat ºi singular pentru ajudeca ºi condamna regimultotalitar. Spre deosebire de PupaRussa, unde nu se postuleazãnicio „vârstã de aur” în contrastcu coºmarul prezentului, în ultimulcapitol al acestui roman gãsimdescrierea unei astfel de epociidilice de la 1910, o lume deplinã,unde relaþia dintre stat ºi cetãþeaneste în totalã armonie: învãþãtorulNicolescu primeºte personal oscrisoare de la ministrul SpiruHaret. Anul 1953 îi aduceînvãþãtorului Nicolescu convin-gerea cã vor fi cu toþii ºterºi dinistorie, atunci când foºti elevi de-ai sãi deveniþi între timp activiºtide partid îi ard cãrþile dinbibliotecã. Lumea paradisiacã alui 1910 îºi are corespondentul desemn contrar în lumea anului1953, o lume pe dos în caresuferinþa transformã clãdirea moriiîntr-un centru blestemat al noiiorânduiri, locul-vid care ameninþãsã absoarbã întreg Comoºteniul.Fiecare parte se organizeazã înjurul unui personaj axiomatic:Adela Nicolescu (perspectivaparþialã a copilului); Nini, activistulde partid care stãpâneºteîntreaga regiune ºi Ion Nicolescu,parte din generaþia interbelicã ºidin elita satului, un anticomunistconvins, descriind implicit treigeneraþii cu trei tipuri dementalitãþi în faþa comunismului:cei nãscuþi în ultima decadã aregimului, pentru carecomunismul a fost doar un decoral copilãriei; generaþia nãscutã ºimaturizatã sub auspiciiletotalitare, în roman reprezentaþidoar de profitorii regimului;generaþia vârstnicã, martoriiobsedantului deceniu, care n-aureuºit sã înþeleagã adevãratanaturã a regimului instaurat în

36

1948, prin urmare n-au ºtiut cumsã-i reziste.

Concluzia amarã a autoareieste cã toate trei ipostazele suntmarcate de un grad variabil deculpabilitate, iar confruntareaindividului cu totalitarismul nupoate rezulta decât într-o iden-titate scindatã ºi o conºtiinþã schi-zoidã. Fantoma din moarã poate ficonsiderat un roman total desprecomunism, diferenþiindu-se radicalde mentalitatea relativizantã,amoralã a prezentului, care sefereºte sã mai incrimineze fãþiºcomunismul, provenind parcãdintr-o altã epocã, amintind demarea tradiþie a ficþiunilorantitotalitare, în care luptaindividului cu sistemul esteinterpretatã ca un conflictdramatic, dificil de relativizat prinironie. Având forþa epicãnecesarã, abilitatea de a creapersonaje tridimensionale, cuprecizia descriptivã care refaceatmosfera „întunecatului deceniu”în fiecare detaliu, romanulreuºeºte sã resusciteze re-prezentarea de gradul întâi acomunismului (ca regim totalitarcoºmaresc, care nu lasã locrâsului sau uitãrii), combinând-ocu nuanþele inedite alereprezentãrii de gradul doi (istoriilealternative, secundare înconfruntarea cu teroareaprincipalului).

Romanul lui Dan Lungu, Sînt obabã comunistã, face parte dincanonul creat de Pupa Russa luiGheorghe Crãciun în privinþaîncercãrii de a suprapune biografiacomunã a unei femei proletarepeste macroistoria comunismuluiºi prãbuºirii sale, neperceput aicica sistem totalitar sau represiv, cidin perspectiva unei femeicomune, pentru care orice altãordine socialã pare deneconceput. Naraþiunea alter-neazã prezentul deziluzieipostdecembriste (marcat denostalgia dupã era apusã) cutrecutul idealizat, din care sedecupeazã diverse cadre, înspecial din cadrul rural, dar lipsitde idilism, al copilãriei eroinei.Imaginea obsesivã pentru EmiliaApostoae este cea a fabricii undelucrase, acum închisã, în ruine:„am senzaþia cã acolo, în secþie,

scheletele noastre au rãmas înpoziþie de lucru, gata în oricemoment sã înceapã treaba. Cã edoar o panã de curent.” (p.6)Suntem imediat dupã prãbuºireacomunismului, amintirile desprevechea ordine sunt încã vii, iardeziluzia în legãturã cu prezentule mai acutã ca oricând. FiicaEmiliei tocmai se întoarce dinCanada, pentru a-ºi prezentaviitorul soþ, întâmpinat cu mariemoþii de pãrinþii fetei. Alice estereprezentanta noii generaþii, dorindsã uite cât mai repede de Româ-nia ºi sã se stabileascã definitiv înOccident. Sunt semnificativepentru criza de reprezentare astrãinului de dupã 1990 felul în carepãrinþii Alicei îl primesc pecanadian, privindu-l cu atenþie ºimiraþi cã acesta pare un omobiºnuit. Rememorarea obsesivãa anilor comunismului, planurileutopice de resuscitare a lui prinreînfiinþarea fabricii ca afacereparticularã, refuzul de a vota,dificultatea de a se integra în lumeanouã sunt toate teme curente aleimaginarului colectiv postde-cembrist care se regãsesc în acestroman inserate mult preaprogramatic. Ca ºi în celelaltescrieri ale douãmiiºtilor, punctul dereferinþã este „întunecatul deceniunouã” în toatã concre-teþea lui, cucozile interminabile, lipsa ali-mentelor, ostilitatea crescândã apopulaþiei faþã de regim ºi vizitelede lucru ale lui Ceauºescu. Doar

o victimã a comunismului i-arputea demistifica ºi deconstruimitul: Rozalia, care este dovadãvie a existenþei componenteirepresive, prezentându-i Emilieicealaltã versiune desprecomunism: „ãsta e comunismulmeu: cel care a luat cu forþaatelierul tatii, care mi-a refuzat înfaºã visul de a mã face pictoriþã,care m-a lipsit de culori toatã viaþa”(p.207). Spre deosebire deLeontina Guran, Emilia îºi refuzãautoculpabilizarea: „unde erautinereþile mele? Nu fãcusem rãunimãnui, nu bãgasem pe nimenila închisoare, nu turnasem laSecuritate, de ce sã mã simtvinovatã?” (p.209).

Romanul lui Dan Lunguproblematizeazã conflictulinsurmontabil între asumareanostalgicã a comunismului caparte din istoria naþionalã, fiind unsistem care a greºit doar parþial(viziunea Emiliei, prototip al omuluiobiºnuit care s-a „descurcat”excelent în comunism) ºinecesitatea judecãrii lui moraleca principal factor de sciziuneidentitarã individualã ºi naþionalã(perspectiva Rozaliei). Neorea-lismul autorului readuce o sugestiemoralizatoare la adresa nostal-gicilor, examinându-le în detaliumotivaþiile ºi dificultatea de a ledemonta, sugerând totodatã cãperspectiva asupra comunismuluidiferã radical în funcþie de generaþiiºi categorii sociale.

37

CONFLUENÞE

Doru Pop

Exista un scriitor.Îl iubesc. Îl urasc

)) )))

)) )))

Péter Esterházy a debutat înliteratura maghiarã cu câtevatexte de prozã experimentalã(Fancsikó ºi Pinta, urmat de Nufiþi piraþi în ape papistaºe ºi deexcelentul Roman-de-producþie –deocamdatã netraduse în ro-mâneºte), iar aceastã com-ponentã experimentalã, cris-talizatã ulterior ºi maturizatã, l-atransformat într-unul dintre ceimai importanþi prozatori con-temporani.

Deºi tradus la noi de mai mulþiani (Verbele auxiliare ale inimii aapãrut la Institutul European încãdin 1997, iar volumul O femeie afost tipãrit în 2002 de Humanitas),proza lui Esterházy a rãmasoarecum într-un con de umbrã,atât din perspectiva receptãriicritice, cât ºi din perspectivaaudienþei. Începând de anul trecut(prin efortul Aneimaria Pop,excelenta traducãtoare a luiEsterházy, ºi al editurii CurteaVeche) au fost publicate ºirepublicate o rafalã de romane (Ofemeie, Harmonia Caelestis,Ediþie revãzutã, anticipate în 2007de Un strop de pornografiemaghiarã – la editura Humanitasacest din urmã roman fiind tradusde George Volceanov).

Cucerit de farmecul jovial (ºitrivial) al scrisului lui Esterházytrebuie sã spun cã dintre toateaceste romane citite penerãsuflate, cel mai drag mi-a fostO femeie, roman pentru care ameritat sã mã trezesc dimineaþala cinci, dupã ce l-am abandonatcu suferinþã pe la miezul nopþii (eunefiind o pasãre de noapte!).Cartea aceasta aparent uºoarãîncepe simplu, cu propoziþiile(repetate ulterior în nenumãrateipostaze, forme, situaþii ºi relaþii):Existã o femeie. Mã iubeºte.Aceasta este o trãsãturã

definitorie pentru tehnica luiEsterházy. Aparenta simplitate cucare ne amãgeºte scriitorul esteurmatã de o suitã de mijloacenarative care fac interschimbabilenu doar identitãþile personajelor,opiniile noastre despre obiectivelenarative, ci ºi poziþia naratorului/cititorului. Pentru cã lecturacãrþilor lui Esterházy este, pe câtde captivantã, pe atât deprimejdioasã pentru cititorulneavizat.

Pentru cei care aºteaptã unroman erotic (aºa cum seîntâmplã ºi în cazul Puþineicurvãsãrii maghiare), erotismulnu este altceva decât o metodãprin care se genereazã schimbãriabrupte de situaþie ºi prinintermediul cãruia cititorul estemomit pe terenul alunecos alambivalenþei. Aºa se întâmplã, deexemplu în „capitolul” 90 din Ofemeie: „Existã o femeie. Mãiubeºte. Mã urãºte. Mã iubeºte.Mã urãºte. Nici mãcar nu efemeie. E bãrbat. Mã iubeºte. Mãurãºte.” – unde transpoziþia estedusã la limitele ei extreme.(Aceeaºi transpoziþie, rãsturnatã,apare în capitolul 50, Existã unbãrbat. M. U. Nu, totuºi e ofemeie...).

În acest sens, Esterházyrãmâne un experimentalist, darunul lipsit de orice fandoseliformaliste. Proza lui este frugalã,verbul lui echilibrat ºi bine cântãrit,totul pentru a genera imagini ºiemoþii extraordinare dintr-unminim de resurse livreºti. Fiecarebucatã de prozã este un decupaj,o secþiune transversalã prin viaþã,emoþii ºi sentimente. În 97 deastfel episoade, Esterházycreioneazã un univers sentimentalîn care nu numai cã iubirea ºi uracoexistã, dar coexistã ºidezgustul cu pasiunea,

promiscuitatea ºi fidelitatea,dorinþa ºi suferinþa, toate lucruriledespre care ºtim ºi despre carenu ºtim cã însoþesc iubirea. Înplus, toate povestirile (altfeldescrise ca autonome) suntlegate între ele prin fire nevãzute,prin subtile referinþe textuale. Deexemplu capitolul 2 (Existã ofemeie. Mã urãºte. Umbrã, aºaîmi zice) este cuplat cu multiplelereferiri la natura evanescentã aiubirii. Astfel asistãm la un romandespre O femeie, care este toatefemeile, care nu este nicio femeie,care, la urma urmelor nu este ofemeie ci un bãrbat, bãrbat caresunt eu însumi, cititorul, scris ºirescris de autor, care se descriepe sine.

Aceastã abilitate plurivocã,multifaþetatã, construitã cu minimde mijloace reprezintã forþaextraordinarã a scriitorului dinorice timp, din orice gen, dar carela Esterházy devine o formulãartisticã, o marcã auctorialãinconfundabilã.

Trabantul, Pobeda ºi in-dustria (porno) în comunism

Apãrut în 1984, volumul Kismagyar pornográfia (tradusincomplet ºi incorect drept Unstrop de pornografie maghiarã)este, de fapt o parodie asupracomunismului ºi ar trebui citit ca„Puþinã curvãsãrie maghiarã”,adicã un roman „cu cheie”, unde„ºpilul” este dat de anagramareatitlului în Partidul ComunistMaghiar.

Aceastã “puþinã pornografie”nu stricã nimãnui, nici mãcarcomunismului, pare sã spunãEsterházy, care construieºte micipoveºti „cu poantã” despre „tova-rãºii” care îºi expun neruºinareaeroticã („Ah tovarãºa, cum puteþi

38

fi atât de necruþãtoare”) ºi care,în acelaºi timp, încearcã sãpãstreze aparenþele „eticiisocialiste”. Aºa se întâmplã cusecuriºtii „puºi pe giugiulealã” saucu un miliþian din comunism care,„dintr-un motiv ºtiut numai de el,ºi-a sãrutat bulanul”. Frivolitatea(nu doar esteticã) a comunismuluiconstã tocmai în ruptura (evidentãdoar pentru ochiul format) dintreceea ce este cu adevãrat ºiaparenþe (Aici doar aparenþã-iexistenþa).

Puþinã curvãsãrie... este o istorieparodicã a efectelor comunismuluiasupra oamenilor, respectiv odescriere clinicã a modului cumoamenii îºi pierd conºtiinþa.Laºitatea ºi autocenzura, frica ºiduplicitatea, toate aratã cum„neîncrederea devenise a douanaturã a comuniºtilor în vremurilegrele”. Aici, în comunismul „degulaº” al lui Kadar chiar ºi trimiterilela Lenin sunt „frivole”. Intrarea friciiîn oase din democraþia care seface „pe bancheta din spate a uneiPobeda” este demonstratã prinmurdãria generalizatã în care sescufundaserã indivizii. „Jegul carene împresoarã nici mãcar nu are uncaracter intim, domestic” (Un strop,p. 183, Humanitas, 2007).

Prin acest tip de comunismcirculã numai: „Trabanturile roºii casângele”, care „gonesc în doi timpiucigaºi” (Un strop..., p 192).Trabantul este la Esterházy oexpresie a pornografiei profundespecifice comunismului, de altfelvolumul începe cu un citat dinManualul de folosinþã al celebruluiautomobil redegist: „Trabantul seþine excepþional de bine pe drum ºiaccelereazã de minune (întocmaica ºi comunismul!); cu toateacestea, el nu trebuie folositimprudent ºi iresponsabil” de cãtre„conducãtorii auto”. De ce esteregimul comunist „pornografic”?Pentru cã însãºi structura luiconduce la vulgaritate, estepornografia unei ideologii în carepromiscuitatea consta înconvieþuirea minciunii ºi a trãdãrii,cu falsitatea ºi cu ipocrizia.Comunismul pe care îl descrieEsterházy are în fundal imagineascãldatã în luminã a Angyalföldului(Tãrâmul îngerilor), cartierulmuncitoresc al Budapestei, locul

unde au loc multe din povestirile dincomunism ale lui Esterházy. Elesunt doar aparent îmbibate de unerotism vulgar, sexualitatea ºilimbajul imund fiind expresii alefalsitãþii generalizate ºi o mani-festare a degradãrii trupeºti ºisufleteºti a oamenilor.

„Într-o þarã ca asta, în care,eufemistic vorbind, nu-mi potpermite orice, mã descurc multmai bine, ºi nu spun asta ca sãmã plâng, dacã trãiesc, învãþ ºimuncesc la modul socialist”,spune, glumind autorul. De faptfragmentele de prozã pe care lecoleazã autorul sunt anecdotice,unde anecdota, considerãEsterházy, este o glumã istoricã,iar comunismul, am putea adãuga,este ºi el o glumã (proastã) aistoriei. Unul dintre personajelescoase parcã din bancurile cuBulã este însuºi fostul lidercomunist al Ungariei, MátyásRákosi. Epoca Rákosi, a lideruluibrunet cu „capul ca o bilã”, începedin cauza unei femei („Ceea cedovedeºte cã miresele-scoioase!”). Sau scena cu „duduia„devotatã trup ºi suflet miºcãriimuncitoreºti” care, frigidã fiind,aleargã la tovarãºul Rákosicerându-i sã îi redea „curajul”.

Maestru al limbajului ºi aljocurilor de cuvinte, unele dintreele intraductibile în altã limbãdecât în maghiarã, Esterházydescrie scenele ºi episoadele încele mai mici nuanþe lingvistice ºinarative. De exemplu, la primireaveºtii cã a murit Stalin: „A muritiubitul nostru conducãtor, fãclia ºilancea noastrã... cineva bateîncetiºor în ceaºca de cafea ºispune cu glasul stins... Chelner,ºampanie” (Un strop..., p. 101).Acelaºi mecanism al umorului îlgãsim în Harmonia Caelestis,propoziþia 162, unde la moartealui Stalin un unchi spune: „ªi-a datochii peste cap, capul”;traducerea Aneimaria Popîncearcã sã pãstreze jocul decuvinte, dar în maghiarã aliteraþiaszem ºi szemet presupune oofensã, o jignire la adresa mareluiTãtuc de la Rãsãrit.

O altã sursã a pornografieiconstã tocmai în falsitatea ºiipocrizia sistemului, în minciunageneralizatã prin care indivizii

sunt expuºi violenþei (fizice, darmai ales psihice) a Puterii, violuluicontinuu asupra intimitãþii ºi vieþiiprivate. Pornografia regimuluicomunist vine din faptul cã totulîn privinþa lui este o minciunã,democraþia fiind de fapt„democraþia popularã” care, înfond, nu mai este nicio de-mocraþie; economia socialistãeste o formã de furtiºaggeneralizat, sub controlul uneielite perverse; revoluþia ºi ea a fosttransformatã într-un cuvânt golitde semnificaþii.

La urma urmei nu doar epocalui Kadar este aici descrisã însensul sãu pornografic. TovarãºulRákosi apare (figurã similarã luiGheorghiu Dej, dar ºi lui WalterUlbricht sau Vulko Cervenkov) înmici contexte pornografice(aparent benigne), care con-tureazã marele context vulgarºi odios (malign) al comunismuluiîn ansamblul sãu. Umilinþa ºiumilirea continuã ºi cotidianã,prezentate în aparent mãrunteledetalii ale interacþiunii sexualeîntre „tovarãºi”, aluzii ºisubterfugii, standardele dubleºi dublul sens al reacþiilor ºi almanifestãrilor cotidiene, toateacestea descriu „curvãsãriamaghiarã” (echivalentã cucurviºagul comunismului), spa-þiul (livresc ºi proletar) în carecoexistã sexualitatea ºi politica,ambii termeni interºanjabili.„Împrejurãrile pornografice” ca-re au constituit impunereacomunismului sunt date deesenþa pornografiei ca absenþã aalegerii, a opþiunii, ca lipsã aadevãrului ºi ca disimularecontinuã – toate fiind forme alepierderii de sine.

Cu toate acestea relaþia luiEsterházy cu comunismul esteaceea a unui „ironic amuzat”,asemenea lui Calvino. Dupãformula lui Thomas Mann, ironialui Esterházy trebuie vãzutã ca oformã de obiectivitate, ca un mijlocde a concretiza impalpabilul ºi dea ne elibera din captivitateamemoriilor trecutului. Dar„obiectivitatea ironicã” nu este oformã de detaºare, dimpotrivã, eareprezintã o declaraþie personalãa influenþei negative a memoriei,o recunoaºtere a faptului cã

39

realitatea este opresivã.Esterházy priveºte dinafarã, darîn acelaºi timp este înãuntru, estedetaºat, dar în acelaºi timp suferã.

Esterházy este un tehniciandesãvârºit, un prozatorceasornicar (pregãtirea sa dematematician accentuândprecizia cu care scrie). Deexemplu Un strop depornografie... nu este doar osuccesiune de istorioare, ea esteconstruitã ca o reacþie la tehnicilerealismului socialist, unde„Realitatea” este proiectatã într-un lung ºir de convulsii narative,toate ficþionale, ce compun ocontra-narativitate, o anti-literaturã unde iluzia esterealitatea, iar ficþiunea este maiconcretã decât materialitateaexistenþei. O lume în caresemnificaþiile sunt absurde, iarabsurditatea lor guverneazãRealul. Fragmentariul ºi colajulsunt metodele preferate ale luiEsterházy, iar pastiºa, ironia,jocurile de cuvinte, schimbul deroluri, glumele ºi referinþele labancurile din epocã refac puzzle-ul unei epoci imposibil de reprodusprin simple trimiteri istorice.

Fragmente, bucãþi ºi aºchiidin Numele Tatãlui!

La cincizeci de ani PéterEsterházy a publicat HarmoniaCaelestis (editura Curtea Veche,2008, tradus de inepuizabilaAnamaria Pop), un roman al nouluimileniu dedicat taþilor din mileniiletrecute. ªi pentru cã un poem alTatãlui este un fenomen literardestul de rar (dacã nu-l trecem laaceastã categorie pe Père Goriotal lui Balzac), parcurgerea luidevine mai mult decât participareala unul din experimentele prozeipostmoderne, ea reprezintã unrecurs la propriul trecut.

În Harmonia CaelestisEsterházy reuºeºte sã facã unexerciþiu de auto-analizã laca-nianã, desfãcând mitul Tatãlui încele mai intime, indisolubileelemente ale sale, ceea ceconduce la disiparea Tatãlui înmultiplele sale „nume” ºireprezentãri. Esterházy scriedespre tatãl absent, tatãlneimplicat, care coincide cu tatãl

puternic, care dã identitate. Iardegradarea funcþiei pe care oîndeplineºte Tatãl în câmpsimbolic duce tocmai la afirmareade sine. În sensul psihanalizeilacaniene, noþiunea de „Nume-al-Tatãlui”, este legatã direct deangoasã, unde figura paternã atatãlui castrat ºi umilit genereazãla fel de multã anxietate ca ºiprezenþa tatãlui atotputernic,interdictiv. Tatãl este o fiinþã cvasi-divinã: „Deosebirea dintre tatãlmeu ºi Dumnezeu? Deosebireaeste evidentã. Dumnezeu estepeste tot; în comparaþie cu asta ºitatãl meu este peste tot, numai aicinu este” (HC, p. 75). Pe tata îl legade Dumnezeu o prietenie profundãºi, în acelaºi timp, tata îl „dã înjudecatã pe Dumnezeu”. „Când untatã de-al meu înceteazã din viaþã,paternitatea este redatã TatãluiAtotputernic care este sumatuturor taþilor noºtri morþi” (HC 151)

În Harmonia Caelestis asistãmla substituirea continuã a tatãlui,acest Tatã cu „NU” în faþã, fãrãde care copilul nu are identitate,un Tatã metaforizator, prin a cãruiprezenþã eul fragil al cititorului sedeformeazã ºi se formeazã. El,„dragul tatã”, este responsabilpentru toate relele umanitãþii, însecolul al XVIII-lea el „omorâsereligia”, în secolul al XIX-lea îlomorâse pe Dumnezeu, iar însecolul XX pe om. Aceastapentru cã vinovãþia ºi nevinovãþiaconvieþuiesc în mod tragic atât îndestinul fiecãruia dintre noi, cât ºiîn destinul Europei. „Groaza ºispaima de suferinþã au provocatenorm de multã suferinþã”, descrieEsterházy lumea aceasta, o lumeîn care angoasa este legatãstrâns de impotenþa taþilor.

Întreg romanul este ocompoziþie multifaþetatã a Tatãluiimaginar, readucând la suprafaþãfantasma unui tatã descompus ºirecompus prin opoziþie cu Tatãl-Real, care existã numai îndiscurs. Chiar ºi funcþia falicã aTatãlui este metaforizatã în scrisullui Esterházy. Figura magicã apenisului tatãlui, unde „în stare derepaos magia tatãlui se retrage înalte pãrþi ale trupului (buriceledegetelor, fruntea)”, iar pater-nitatea în stare de semi-erecþiegenereazã o „abordare filosoficã

interesantã” – totul pentru acontura o imagine fãrã contur aTatãlui. Numele tatãlui este „olegendã”, „un vis”, un „Gargantuafirav”, tata cãlãreºte un „Cal-Nãzdrãvan” (ca Fãt frumos înbasme) ºi se întoarce acasãîmpleticindu-se.

Harmonia Caelestis este titlulunei „culegeri de cântecereligioase” apãrutã în 1771,atribuitã unuia dintre taþi, darnescrisã de el. „Tata a cântat atâtla harfã, cât ºi la stele”, spuneEsterházy despre “Tatãl meudrag”. Acesta Tatã mitologizat estedescendent din Adam ºi Noe, dinprinþul Csaba ºi din Attila, estestrãmoºul Estoras, cãsãtorit cunepoata lui Decebal, Ida, a cãruifamilie avea renume de pevremea lui Isus Hristos. Primaparte din Harmonia Caelestis –Cartea întâi, „Propoziþii nu-merotate din viaþa familieiEsterházy” (în 371 de sub-capitole) – ne conduce din secolulXII pânã în secolul XXI, ne plimbãfãrã cronologie printr-o mie de anide istorie, sute de taþi care seperindã liber prin zeci deepisoade narative, într-o epopeecu iz poetic ºi filosofic de pesteopt sute de pagini. ªi aici se vedenatura anecdoticã a prozei luiEsterházy, pentru cã Tatãl reiamarile Istorii ale omenirii, el esteOedip „din Csákvár” ºi evreulrãtãcitor „din trenurile interzonale”,mama îi vorbeºte ca în 1001 denopþi, iar toþi aceºti Taþi mitologiciºi fictivi, taþi adevãraþi ºi strãmoºireinventaþi, construiesc o sagãpostmodernã al cãrei erou nicimãcar nu are o identitate. Aici sunttoþi bãrbaþii din familia Esterházy,toþi taþii din istoria EuropeiCentrale, toþi eroii, prinþii, conþii,luptãtorii ºi cavalerii, care coexistãîn contrapunct cu bãdãranii, laºiisau figurile reprobabile („Tata eraun monstru, mama idem”, HC., p.109)

De fapt întrebarea „Cine a fosttata?” primeºte o pluralitate derãspunsuri: Tata a fost un viteaz,tata „era o scârbã ordinarã, darºtia sã fie ºi drãguþ”, „tata, eternulperdant”, a cãrui gãsire nu estenici mãcar doritã. „Pierdut tatãrasã purã, uzat, pãtat (...) pe bune,ai vrea sã-l gãseºti?”. Cine este

40

tatãl „Real”, este el bãrbatul careexistã în cotidian, fiinþa din ima-ginaþie sau figura recompusã dinistorii ºi povestiri? În HarmoniaCaelestis figurile paterne seamalgameazã într-o suitãnonlinearã de amintiri, undememoria colectivã se suprapunepeste memoria personalã, larândul ei dublatã de o memorieartificialã, recompusã livresc.

A doua carte din HarmoniaCaelestis – „Confesiunile uneifamilii Esterházy” – este scrisã cao autobiografie, la rândul eiproiectatã în ficþiunea absolutã:„Personajele acestei biografiiromanþate sunt fictive: ele suntautentice ºi au personalitatenumai în paginile acestei cãrþi, înrealitate nu trãiesc ºi nici n-au trãitvreodatã”. Totul începe cu ConteleMóric Esterházy ºi înfiinþareaprimei republici comuniste ma-ghiare ºi se încheie cu MátyásEsterházy, tatãl decãzut înalcoolism. Aici prezentul estetrecut, trecutul este viitorul ºi toatese contopesc în aceeaºi ficþiunefãrã limite ºi fãrã identitate.

Esterházy scrie într-unamestec de roman realist-magico-fantastic sud-american(„bunica... ar fi stat inconºtientãzile la rând pe dalele reci dinbucãtãrie, unde pisicile, avusesefoarte multe pisici, s-ar fi ospãtatdin trupul ei”) ºi proza cea maibizarã, Milorad Pavic fiind exem-plul cel mai bun (tata îºi hrãneºtefiii cu lapte de hamster ºi îipregãteºte pentru fabrica deoase). Asistãm la o falsã istoriede familie, pentru cã familiaaceasta nu are margini intime ºinici nu are condiþionãri spaþiale.Tatãl este vinovat pentru „cazulMarkov”, tot el face false expediþiipe continentul american sauaustralian, converseazã cu figurileistorice ale Estului European, seînfruntã cu Kossuth, se ceartã cuIosif al II-lea ºi semneazã paceacu Napoleon. Harmonia Caelestiseste un fals „manual pentru fii”, undepozit ºi un inventar de tandreþeºi brutalitate, de bãdãrãnie ºinobleþe, de iubire ºi urã. Tatãl„ameþit” de aburii alcoolului, tatãl„cu inimã de leu” care conducearmatele în luptã, tatãl sfânt ºi cel„picat din cer” coexistã fãrã

probleme într-un spaþiu psihic ºifizic spart. „Tata, omul fãrã calitãþi”„Tata, un specimen talentat ºicinic, care-ºi vânduse pe treilulele sufletul comuniºtilor”, „Tata,un domn mare ºi un nimeni”,„Tata, fire slabã, caracter decãcat”, Tata „palatin ºi prinþ alimperiului”, „un viteaz renumit”,toate fiind expresii ale NumeluiTatãlui, în sens profund lacanian.

Folosind cu mãiestrie in-strumentele prozei contempo-rane, Esterházy amplaseazãelemente de punctuaþie narativã(cum este repetiþia propoziþiei:„Aºa s-au cunoscut mama ºitata”) prin care construieºte unconflict continuu, trans-istoric,între memorie ºi adevãr (pãrinþiisãi se cunosc la o spargere dintr-o benzinãrie, în urma unui sãruthomosexual, la venirea trupelorruseºti violatoare de orice fiinþe înUngaria sau dupã atacul turcilorasupra cetãþilor creºtine). În fondaceasta este memoria unei întregiEurope Centrale – aºa cum seîntâmpla ºi în „Puþinã curvãsãriemaghiarã” – memoria unui spaþiulipsit de continuitate, dar omogenprin fragmentaritatea lui.

„Conform celor apãrute în ziar,despre viaþa tatei ar merita scrisun roman”, spune Esterházy, iaraceastã ambivalenþã rãmâne oconstantã a scrisului sãu, undeautoironia rãmâne principalulrefugiu. „Tata nu voia sã semene...cu fiul sãu. Se speria când i senãºtea un copil” (HC 160), dar înacelaºi timp el este un „om cuprincipii”, „care niciodatã, în niciunfel de condiþii, nu ºi-a devoratniciunul dintre copii”. O carte plinãde umor, în care umorul ºi comiculreprezintã mijlocul principal princare figura tatãlui este expiatã ºisalvatã în cele din urmã.Jovialitatea cu care trecem de laun palier la altul, de la cele maitragice la cele mai nostime situaþii,relaxarea cu care Esterházydescrie cele mai complexe voluteale naturii umane sunt remarcabile.

Nimic nu existã pe lume,decât pentru a deveni carte!

La scurt timp dupã publicareaHarmoniei Caelestis, volum ajunsrepede printre cele mai

binevândute romane din literaturamaghiarã, Péter Esterházydepune o cerere la Oficiul Naþionalde Istorie Contemporanã (un felde CNSAS maghiar), pentru avedea dosarul tatãlui sãu.„Pendularea între ficþiune ºi non-ficþiune” din Harmonia Caelestisse opreºte brusc în faþa uneicumplite realitãþi în care tatãl„Profaneazã viaþa oamenilor. Omurdãreºte. O aserveºte”,descoperã Tatãl-ca-Iudã. Astfelscrie Ediþie revãzutã, ca oaddendã la Harmonia..., de faptca un roman expiere, ca un romanlacrimã despre tatãl real, despretatãl atât de uman ºi atât deneputincios în faþa istoriei. Pentrucã Esterházy descoperã cudurere cã tatãl sãu, dragul sãutatã, fusese ani de zile informatoral AVO (Poliþia secretã maghiarã).Dupã ce termin, spune autorulcelui mai frumos poem în prozãdespre tatã, n-am sã mai fiu înstare sã scriu cuvântul tatã.Adevãrata deconstrucþie a figuriitatãlui începe abia o datã cudevorarea definitivã a tatãluiconcret.

Ediþia revãzutã descrie istoria(„nouã, revãzutã, distrusã,aialaltã”) a unui tatã supusgreºelii, cãzut pradã slãbiciunii, untatã al cãrui destin este scris dinumbrã de cozile de topor ale poliþieipolitice. Volumul este o asumareabsolutã a responsabilitãþii, afaptului cã „toate sufletele îºi aulimitele lor. Cartea se încheie cufraza dureros de adevãratã:„Viaþa tatãlui meu, dovadanemijlocitã (ºi greþoasã) a faptuluicã omul este liber”, dar conþine înea urmãtorul crez: „nimic nuexistã pe lume decât în scopul dea deveni carte”.

41

Adrian Bodnaru(n. 4 octombrie 1969, Bocºa-Românã) a mai publicat în: Orizont (undesusþine, din 2003, o rubricã în versuri), România Literarã, Luceafãrul,Zig-Zag Magazin, Echinox, Apostrof, Tribuna, Verso, Poesis, Familia,Timpul, Vatra º.a. A debutat în 1994 cu A bodnaru ºi alte verbe (Ed.Marineasa). I-au urmat: Noi ºi purtate (Ed. Marineasa, 1996), Toatedrepturile rezervate, inclusiv Suedia ºi Norvegia (Ed. Brumar, 2000)(Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Timiºoara), Versuri ºi alte forme fixe(Ed. Brumar, 2002), Ziua de apoimâine (Ed. Brumar, 2004) (PremiulUniunii Scriitorilor, Filiala Timiºoara). Are în curs de apariþie, la Ed.Cartea Româneascã, volumul O legãturã de chei.

*Paznicii îºi aprindeau câinii ºi

jucau liniºtiþi pe neveste bãtrâne.Luna învãþa sã numere pânã laei de la ºcoala lãsatã pestenoapte cu ferestrele deschise. Eraliniºte: plopii se ascuþeau sãningã, negri ºi tari. O femeiefrumoasã începea, ca în fiecarenoapte, sã-ºi probeze toatehainele: erau atât de multe încâtnimeni nu se mai mira cã nu aveanevoie, niciodatã, de un bãrbat,în afara, poate, a perdelei cuochiuri aspre ºi mari, ce-i înroºeasângele adânc înaintea primeicafele. Ziua ieºea moale ca undrapel de camerã cãlduroasã.

*Eram îndrãgostit: þigara, când

îmi cãdea pe câte un cartofmoale, pierdut în stradã, credeacã a cãlcat pe un pui de pisicãbolnav, iar dacã nu-ºi dãdeaseama la timp cã nu fãcuse vreunrãu, nu putea sã se stingã înliniºte; ardea mai departe, plinãde remuºcãri, încercând sã serostogoleascã pânã la primapicãturã de apã. Uneori, ºi atunciîi era cel mai greu, aºtepta,fumegând, sã plouã sau sã sestropescã asfaltul, dimineaþa.Altãdatã, mã privea în ochi, deacolo, de jos, cu jarul ei obosit,vineþiu, cerându-mi parcã sã ostrivesc odatã cu talpa cizmei;eram îndrãgostit: lãsam pe oricinesã mai tragã din ea câteva fumuri.

*Erai frumoasã: cãrþile þi se

deschideau în faþa oglinzii la celemai bune pagini ale lor ºirãmâneau acolo, singure, ceasuriîn ºir. Uneori, când lipseai pânãseara, pe farduri se întipãrea câteo literã înaltã, semn cã se priviseprea mult aºa cum era, în rândcu celelalte, iar în ruj gãseai

adâncitã o alta, subþire ºi micã,adesea împreunã cu o virgulãînclinatã; sub colþul îndoit al uneifile simþeai parfumul tãuîmbãtrânind fericit: abia atunci teaºezai în faþa oglinzii pentrunoapte, zâmbind încet, cu unsemn ascuþit de carte în mânã.

*Blocurile erau lãsate singure,

în pãmânt, cu ferestrele scoase:pisici sângerii le atârnau în loculluminilor, vindecându-se; pãsãrilele creºteau în voie, dese ºi albe,pânã la literele arse cu genunchiulroºu, în iarbã, unde le era maiuºor sã-ºi ducã zilele. Pânã laurmã, câte un copil li se oprea dinjoacã în fiecare scarã: inimãîntoarsã, cu greu, la pãrinþi.Atunci, ieºeau din ele, sãpluteascã un timp peste ºanþuri,felii de pâine uscatã.

*Ne întâlneam greu, la sfârºitul

verii, când începea sã se scuturefrunziºul de aluminiu. Neascundeam pe blocurile dupãcare ziua, cãzutã din neatenþie,rãmânea pânã la curãþenia deCrãciun. Cu paºi de pietriºocoleam antenele, oprindu-ne,uneori, lângã trunchiurile moarteale celor smulse de furtuna dinvremea cireºelor. Prin unele încãmai trecea viaþa unui postapropiat, naþional, ºi sârmele lorerau încã verzi ºi dese ca ale uneidupã-amieze cu familia, deduminicã. Priveai mereu alt cerîntre braþele mele, iar cândîncepeai sã devii fericitã, sevedea atât de bine pânã jos, laparter, încât doi bãtrâni cãutauceva prin casã valsând pe imnulunei þãri vecine cu inima lor fãcutãuna de versuri neînþelese. Darauzisem cã timpurile se vorschimba ºi mã vedeam singur, în

paltonul îngheþat al unei ierni maiaspre ca niciodatã, pe bloculpustiu: numai urme de smoalãamintind zvelte pãduri de demult.

*Sâmburii alergau prin prune

dupã ciocul pãsãrii: le furaseceasurile de aur, primite pentruvictorie chiar de la varã, ºi fugiseuºor, din ziua groasã ºi verzuie,spre ziua cealaltã, unde cu toþii setemeau sã ajungã, fie cã maicredeau sau nu într-o istoriedespre coborârea la pãmânt.ªtiau însã cã de acolo nimeni nus-a mai întors cândva: numai uniispuneau întruna cã va veni ziuaunui prun tânãr din nou, iar atuncili se va face dreptate ºi lor, ºipãsãrii înnorate dintr-o datã, caînaintea trãznetului de la amiazã.

*Dupã mult timp, era ordine în

poºete ºi în afara lor: ferestre,lame, pastile; ziua scãzuse pânãla capãt ºi nu vorbea cu nimenide teamã sã nu strice totul: omonedã nelalocul ei ar fi îngheþatoglinda, un ºerveþel mototolit puþinmai la dreapta decât trebuie ar fistins rujul poate pentrutotdeauna. Ar fi putut chiar începesã cadã pudra, ºi numai dupã onoapte, mãrgelele ar fi încetat sãcurgã lin ºi ar fi trebuit adusã dinnou forfecuþa. Era ordine: o poºetãplinã, cu cordonul tãiat, jos, îndreptul ferestrei: foºnetul femeiise aºternuse cu liniºtea.

*Iarna închidea ochii paharelor

ºi îºi mesteca, cu grijã, cãmaºa:se apleca spre câmp, dar nu casã-l munceascã sau sã se roage;semãna cu mesteacãnul, când setãia cât mai des pe scoarþã, Ginasau Gabi, fete drãguþe, ce puteaufi atinse doar în scris, cubriceagul, sã nu se vadã, sã nuse ghiceascã, dupã anii de subele, cine sunt. Uneori, ajungea joso mânecã întreagã, semn, poate,cã iarna era sãtulã: femeile secertau atunci pe ea, care sã ocoase la cãmaºa de duminicã abãrbatului: aºa s-ar fi închinat ºiel mai bine la bisericã, unde fulgiiciuguleau grãunþele pentru pãsãriºi zburau înapoi.

42

Introducere înSECOND LIFEMarius Conkan

UNGHIURI ªI ANTINOMII

Lumea postmodernã are încentrul ei o fiinþã care ºi-a pierdutcentralitatea, care nu mai vizeazão restructurare identitarã,definindu-se drept un subiectschizoid ºi scindat. Omului modern(care râvnea sã-ºi construiascã oidentitate unicã) i-a luat locul fiinþapolitropicã, postmodernã, care nurealizeazã un demers teleologic îna-ºi coagula identitatea în jurulunor nuclei ordonatori, ci „sedeschide inevitabil spre cele maidiverse dimensiuni ce îiconfigureazã personalitãþimultiple” (Corin Braga, Concepteºi metode în cercetareaimaginarului, 2007). Dincolo însãde simpla sesizare a acestei stãride fapt, ceea ce propun estedelimitarea spaþiilor „virtuale” (unsoi de cyber-spaþii) în care fiinþapolicronicã se aflã concomitent ºicare converg în ceea ce voi numidrept second life.

Înainte însã de a încerca sãdefinesc în ce constã conceptulde second life, voi dezvolta câtevaidei care stau la baza structurãriiacestuia ºi care derivã din teoriadespre fantastic a lui TzvetanTodorov. În studiul sãu exhaustivdespre literatura fantasticã(Introducere în literaturafantasticã, 1973), Todorovcircumscrie douã subgenuri alefantasticului: straniul (care senaºte prin aplicarea – de cãtrepersonaj – a unei grileinterpretative raþionale asupraelementelor supranaturale,infiltrate în imaginar) ºimiraculosul (care este înfãptuitprin acceptarea supranaturaluluica posibil de cãtre personaj).Todorov precizeazã cã, în vremece fantasticul este configurat înprezent (atâta timp cât dureazãincertitudinea ori îndoialapersonajului), miraculosul (care,de altfel, ne intereseazã în acest

studiu) este proiectat în viitor.Miraculosul, ca subgen alfantasticului, suportã deasemenea douã delimitãri:fantasticul miraculos ºi miraculosulpur. În vreme ce fantasticulmiraculos este configurat prinacceptarea supranaturalului ºi prinlipsa unei interpretãri raþionale aacestuia, miraculosul pur secristalizeazã ca aderare lasupranatural atât a personajului,cât ºi a cititorului. Todorov nuanalizeazã însã conjuncþiile carese întreþes atunci când personajulºi cititorul sunt integraþi ºi aderã lasupranatural, ºi anume ce sepetrece dincolo de acestãaderenþã (fapt care nu poate fiexplicat decât prin conceptul desecond life). Completând teoria luiTodorov, voi oferi urmãtoareadefiniþie pentru second life, pe careo voi analiza ulterior pe cele douãsegmente ale sale:

Second life este dimen-siunea care succedefantasticul miraculos ºimiraculosul pur, insti-tuindu-se dincolo de ºidinspre lumea textului,cãtre ºi în cititor.1. dimensiunea care suc-

cede fantasticul miraculos ºimiraculosul pur:

Având în vedere faptul cãmiraculosul este proiectat în viitor,second life se poate coagula doardupã strãbaterea aproapevisceralã a acestuia (fie cã e vorbade fantastic miraculos ori demiraculos pur), adicã secontureazã treptat prinparcurgerea unui traiect iniþiaticde cãtre personaj ºi cititor. Asuccede înseamnã aici a seconstrui dupã, dincolo de.

2. instituindu-se dincolode ºi dinspre lumea textului,cãtre ºi în cititor:

Aceastã instituire vizeazã, în

fond, o construcþie second life cavirtualitate, dincolo de universulimaginar ºi totodatã în conºtiinþapersonajului pe care acel universîl conþine (de unde acest dincolode ºi dinspre lumea textului).Apoi, are loc translaþia second lifeîn conºtiinþa cititorului care va fiintegrat în imaginarul miraculos ºicare, în acelaºi timp, poate optapentru o detaºare de lumeatextului. Unor personaje politro-pice ºi policronice le va cores-punde un cititor scindat între douãdimensiuni. Meritã pomenitã aiciconvingerea unor teoreticienipostmoderni, conform cãreia rolulfundamental al imaginaþiei esteacela de a transpune „per-sonalitãþile distincte pe care lecreãm în noi înºine” (Corin Braga,Concepte ºi metode în cercetareaimaginarului, 2007).

Una din chestiunile-cheie cuprivire la second life este aceea dea preciza care sunt etapele decoagulare în cititor a celeilaltedimensiuni? Rãspunsul estesimplu, dar meritã o analizãdetaliatã. E indiscutabil faptul cãomul postmodern a devenitactantul ºi receptorul unuispectacol de dezvrãjire a lumii.Resorturile acestei dezvrãjiritrebuie cãutate tocmai înalienarea de sine ºi în spargereacentrului, care transpundegenerarea fiinþei în obiect.Dezvrãjirea s-a acutizat mai alesîn universul mundan ºi în literaturaultimelor decenii, constituind unproces inerent societãþii actuale,însã nu neapãrat condamnabil.Oamenii supuºi dezvrãjirii suntrareori iniþiatorii unei contrareacþii,atitudinea de aderenþã la acestproces fiind aproape generalã.Cititorului postmodern îi parvinepartea lui de dezvrãjire, însãpentru el existã, din fericire,posibilitatea unei salvãri prinsecond life. În contact cufantasticul miraculos ºi miraculosulpur, cititorul trãieºte mai întâi ouimire (de tip cathartic), aceastareprezentând prima etapã apãtrunderii în second life ºi primulmoment de extirpare a dezvrãjirii.Gestul uimirii este unulfundamental, fãrã el demersulinstituirii second life ar fi imposibil.Uimirea presupune, în primul rând,lipsa tãgãduirii/îndoielii în faþa

43

miraculosului. Ulterior, cititorulsuferã o absorbþie/integrare în„jocul de ce-ar fi” (Toma Pavel,Lumi ficþionale, 1992), aceastaconstituind a doua etapã încoagularea celeilalte dimensiuni(„Watson insistã cã cititorii suntprimiþi în interiorul lumii ficþionalecare, pe durata jocului, este luatãdrept realã.”, Toma Pavel, Lumificþionale). Odatã absorbit deuniversul imaginar, cititorul estesupus unei revrãjiri prin miraculos,revrãjire care marcheazãextirparea definitivã a dezvrãjiriiiniþiale. Revrãjit fiind, în bazastructurii duale realitate-miraculos,cititorul are posibilitatea de a-ºi trãi„cealaltã viaþã” ºi în afara „durateijocului”, mundanul putând fi de-acum receptat din perspectivarevrãjirii. Second life presupuneaºadar o formatare ontologicã acititorului în funcþie de miraculos,un „ca ºi cum” ca deschidereînspre lumile alternative ºicompensatorii pentru o realitatedezvrãjitã.

În ceea ce priveºte per-sonajele, putem sesiza douãposibile categorii: 1. personajecare ating second life printr-untraseu asemãnãtor cu cel alcititorului ºi 2. personaje care auexistat dintotdeauna în cealaltãdimensiune. Referitor la primacategorie, personajele pot atingesecond life fie pe axa uimire-absorbþie-revrãjire, fie, maisimplu, pe axa uimire-absorbþie(acest lucru în cazul în carepersonajul respectiv trãia dejaîntr-o lume revrãjitã).

Un cititor cusurgiu ar putea sãobiecteze teoriei mele douãchestiuni care, la prima vedere,ar pãrea viabile. Prima chestiunevizeazã o restricþionare secondlife asupra miraculosului, faptcare exclude posibilitateaconfigurãrii acestei dimensiuni înalte genuri ºi specii literare. Primeiobservaþii i-aº opune urmãtorulargument: în proza realistã, spreexemplu, contactul dintre cititor ºilumea textului se realizeazã, celmult, în baza unei identificãrisimpatetice. În altã ordine de idei,un cititor dezvrãjit nu poate aveaparte de second life prinpãtrunderea într-un universrealist care, la rândul lui, esteprodusul unei dezvrãjiri. Altfel

spus, intrând în contact cu o lumerealistã, care nu transfigureazãdecât prin ficþionalizareelementele realitãþii, cititorul nupoate trãi nici mãcar o revrãjire,darmite un second life. Doar prinmiraculosul care restructureazãrealitatea în baza unei alte logiciinterne, acelaºi cititor poate pãrãsimundanul pe parcursul „durateijocului”, confecþionându-ºi ulteriorpropriul sãu second life. A douachestiune care s-ar putea obiectaar fi aceea cã, la nivelul conºtiinþeicititorului, second life presupunenuanþe prea „mistice”, care nusunt neapãrat plauzibile. Or,funcþiile miraculosului sunt tocmaide teleportare în alte dimensiuni,de transgresare a realului, prinincluziunea cititorului într-ununivers cu legitãþi diferite. Secondlife nu are în vedere o schizoidiepatologicã a cititorului, ciconstruirea unei virtualitãþidistincte de cea a ficþiunii îngeneral, pornind de la resurselepe care miraculosul le deþine.

Voi trasa, în cele ce urmeazã,douã distincþii fundamentale cuprivire la conceptul care faceobiectul acestui eseu. Primadistincþie are în vedere faptul dea nu se confunda imaginarulmiraculos, care este conþinut delumea textului, cu second life. Învreme ce primul reprezintã unconstruct ficþional rezultat prinrestructurarea asociativã aelementelor realitãþii, în baza unorunitãþi ºi combinaþii lingvistice carenu au neapãrat un referent înlumea realã, second life seinstituie dincolo de imaginar, caproiecþie eschatologicã înconºtiinþa personajului ºi acititorului. Cu alte cuvinte, secondlife este, în acelaºi timp, depozitarºi efect al imaginarului miraculos,þâºnind din lumea textului ºicircumscriind-o, aºadar odimensiune virtualã ca translaþieºi introproiecþie dincolo deficþional. Cealaltã distincþie vademarca douã tipuri incongruentede second life: cel configurat înconºtiinþa personajului ºi cel carese instituie în cititor. În vreme ceprimul tip de second life este unulstatic, în strânsã concordanþã cuþesãtura imaginarului (în termeniconcreþi, personajele ºi universulmiraculos sunt construite o datã

pentru totdeauna), al doilea tip desecond life este unul dinamic, încontinuã metamorfozã, variind dela un cititor la altul, în funcþie deresursele ºi fantele imaginative aleacestuia. Raportul dintre static ºidinamic poate fi ilustrat mai alesfãcând apel la axa de construþiesecond life. În timp ce, în cazulpersonajului, axele uimire-absorbþie-revrãjire sau uimire-absorbþie sunt definitiv stabilitetextual, adicã nu oscileazã prinfiecare lecturã, în cazul cititorului,axa uimire-absorbþie-revrãjire sediferenþiazã prin corelaþie cuformatarea mentalã a fiecãruicititor în parte.

O analizã exhaustivã aconceptului de second life, înoperele în care se înscriu subge-nurile de fantastic miraculos ºimiraculos pur, presupune maiîntâi identificarea ºi decodificareageografiilor simbolice care suntproiectate în imaginar, adicãsegmentarea cu precizie aplanurilor dincolo de care secondlife se profileazã. Ulterior, fapt caremi se pare esenþial, analiza artrebui centratã pe felul în carepersonajul percepe ºi esteintegrat în second life, pornind dela axele uimire-absorbþie-revrãjiresau uimire-absorbþie. În ceea cepriveºte cititorul, lucrurile sunt maidificile. Pentru a evita o analizãstatisticã a modului în care secondlife este proiectat în conºtiinþaacestuia (cititorul implicit al unuitext poate fi doar intuit teoretic,conform dinamicii receptãrii), seimpun câteva limitãri her-meneutice care converg, în fond,la evidenþierea propriu-zisã ademersului de revrãjire a cititoruluipostmodern.

Teoria de faþã privitoare lasecond life se aflã într-un stadiuschematic ºi poate suferi îm-bunãtãþiri. Ceea ce ar urma maideparte ar fi analizarea câtorvaopere literare care, prin construcþialor de tip miraculos, declanºeazãincluziunea personajului ºi acititorului în second life. Nu estedeloc de mirare faptul cã omulpostmodern cautã sã fie revrãjit princontemplarea lumilor miraculoase,care funcþioneazã dupã principiitotal opuse mundanului.

ª

44

Viaþa în vis. Frica ºimanifestãrile sale în registruloniric

Visele ocupã un loc importantîn memorialistica de detenþie ºiîn interviurile de istorie oralã, capasaje privilegiate, care oferãprin intermediul textuluiexperienþe psihice ale deþinuþilorpolitici, din timpul somnului peperioada încarcerãrii sau carecurenþã a traumelor dupãeliberare. Liviu Popoviciu afirmãcã “la portile visului se zbat, seciocnesc, se contopesc, sau sesparg toate fluxurile ºi refluxurilememoriei” (Liviu Popoviciu et alii,Visul. Probleme de fiziologie,psihologie ºi patologie, p. 114).Starea psihicã ºi afectivã aindividului în stadiul de vigilenþãaflat în proximitatea desfãºurãriiactivitãþii onirice îºi puneamprenta în mod direct asupraviselor, care se constituie ca unavatar al activitãþii mentalediurne, astfel încât tensiunea sauliniºtea mentalului ºi a afectuluiînaintea adormirii determinãconþinutul visului. Astfel, “re-gãsirea memoriei în arhitecturalabilã a visului þine de fluctuaþiastãrii de conºtiintã, în cadrulcãreia se desfãºoarã visul. Suntvise clare, logice, ca stãrilelimpezi ale existenþei, alãturi devise tulburi, halucinante, de-formate, ca stãrile tulburi,noroioase ale stãrilor de nebunie”(Ibidem, p.118).

În sprijinul “intricãrii visului cumemoria”, Liviu Popoviciuidentificã câteva argumente: a.conþinutul viselor este strânsdependent de dis-poziþiadinanintea adormirii, caredeterminã apariþia unui conþinut

Dinu Gherman

Avatarurile friciiîn registrul oniric almarturiilor de detentie

)) )))

,

plãcut sau neplãcut al visului,corespunzãtor unei bune sau maiproaste dis-poziþii; b. sugestiilefãcute înainte de adormire seregãsesc în conþinutul vi-sului; c.experienþa vizualã din starea deveghe, per-sonalitatea, fanteziaºi dorinþele influenþeazã con-þinutul visului. Cu alte cu-vinte,visele relatate în memorialisticade detentie ºi în interviurile deistorie oralã spun cercetãtoruluimen-talitãþilor cum era stareapsihicã ºi afectivã a deþi-nutilorpolitici, cum se mani-festa fricaºi cum reuºeau sã îºi gãseascãmodalitãþile de liniºtire.

Conþinutul oniric, deo-sebit de criptic, poate fi cunoscutprin medierea limbii, mai precisprin conþinutul semantic, unveritabil indice al activitãþiimentale, redat de memoriasubiectului. La nivelul povestirii,calitatea ºi ritmul naraþiunii,tematica redãrilor onirice(persecuþia, frica, moartea etc.)sau codificãrile simboliceanalizabile psihanalitic orilingvistic, constituie tot atâteainstrumente de identificare aobiectivãrilor fricii. Cercetãrilepsihologice au scos în evidenþãfaptul cã percepþia visului sedesfãºoarã aproape exhaustiv caimagini compunând aºa numitaimagerie vizualã oniricã (Ibidem),redatã prin conþinutul verbaldupã trezire. Printre modalitãþileretorice ale redãrii visului,Benveniste a inventariat o seriede figuri ale “stilului” oniric, printrecare se numãrã eufemismele,sinecdoca, metonimia, litota,antifraza, aluziunile, preteriþia,metafraza, eclipsa, cãrora li semai pot adãuga personificãrile,hiperbolizãrile, etc.

Memorialistica de detenþierelevã faptul cã frica ºi suferinþase conjugã cu speranþaliniºtitoare a eliberãrii, faptprezent deopotrivã în starea deveghe ºi, într-o formã “su-blimatã”, în registrul oniric. Cualte cuvinte, în plin cadru al friciifizice, dihotomia spaimã-liniºtese actualizeazã dublu, atât lanivelul percepþiei (veghe) cât ºial reprezentãrii (în vis).

În timpul unei nopþipremergãtoare anchetei, VictorMaghear se confruntã cucoºmaruri personificate înfantome “care cãutau sã mãsugrume; nu reuºeam sã-micontinuu somnul obiºnuit, cumaþipeam îmi apãreau acelefantome care continuu mãtorturau ºi la fiecare apariþie mãtrezeam ºi þipam de spaimã ºitrezeam pe ceilalþi (sublinierilenoastre) colocatari ai celulei”(Victor Maghear, Drumul robilor,vol I, 2006, p. 74). În aceeaºinoapte, imageriei onirice a fricii îialterneazã în scurte secvenþevise de liniºtire, cu un conþinutlegat de natura ºi de mieluºeiicopilãriei, însã visele liniºtitoaresunt din nou contracarate deimagini ale fricii aparþinândbestiariului, cu câini agresivi careinvadeazã cadrul pastoral ºiîncearcã fãrã succes sã îl sfâºiepe deþinut. Maghear estepreocupat de interpretareaviselor pe care le împãrtãºeºtesi celorlalþi deþinuþi, iar aceastãpreocupare este reluatã ºiîn mãrturia sa asupra spaþiuluiconcentraþionar. PãrinteleGheorghe Armancei, deþinut înaceeaºi celulã, interpreteazãvisul cu câinii ca fiind un semnpozitiv, prin care se reveleazã

45

faptul cã subiectul visului vascãpa uºor de suferinþã, putândfi chiar eliberat, deoarece cei doicâini din vis, “psihanalizaþi” caduºmani, nu au reuºit sã îl muºte(Ibidem, p. 77). Împãrtãºirea ºiinterpretarea viselor de cãtrealteritate aduce liniºte ºisperanþã celui care a visat, cuatât mai mult atunci cândtalmaciul face parte din ierarhiaBisericii.

Un alt vis al lui Victor Maghear,interpretat de el însuºi, are caobiect neliniºtile ºi speranþelelegate de durata încarcerãrii.Atmosfera din vis se referã la uncadru natural, tonifiant, în careacþiunea stã sub semnul relaxãriiºi al norocului, fluxul narativcurge amplu ºi coerent, iardeznodãmântul, completat deinterpretarea autorului, transmiteun happy end. “În noapteaprecedentã procesului am avutun vis deosebit; am visat cã amplecat sã pescuiesc pe un canal,care conducea apa la o moarã,proprietatea lui tata socru. Ampescuit niste peºti frumoºi, deºinu eram pescar amator, nici numã pasiona aceastã înde-letnicire, totuºi i-am spus soþieicã mã duc sã mã relaxez puþin,sã-mi încerc norocul în aceastãocupaþie îndrãgitã de mulþioameni. Mulþumit de rezultatul pecare l-am avut la prima încercarede a pescui cu undiþa, mã întorccu un trofeu bogat ºi satisfãcutacasã, iar când mã vãd ceilalþi aimei cu un coº de peºti atât defrumoºi ºi de uniformi, încep sã-mi aduca laude, cã sunt un omnorocos. Mama soacrã începesã-mi pregãteascã un peºte careera mai frumos, dupã ce îl curãþãde solzi ºi intestine îl taie în 6bucãþi, ºi-l pune pentru minepersonal la prãjit, iar dupã ce serumeneºte frumos, pune toatecele ºase bucãti pe farfurie ºi mãinvitã la masã. Era un deliciu ºi oplãcere (sublinierile noastre) sãconsumi acest preparat depeºte, dar cu toatã bunãtatea nuam putut consuma nici patrubucãti întregi din peºtelepreparat. În cursul zileiurmãtoare visului le-am povestitcolegilor de celulã visul ºi le-amspus cã voi fi condamnat la ºase

ani inchisoare, însã am sã fac maipuþin de patru ani” (Ibidem, p. 63).

Oniricul devine un jalonmaniheist de ghidare a persoa-nei în labirintul realitãþii trau-matizante, iar componenta pre-monitorie, legatã ineluctabil deinterpretarea visului, este menitãa tempera incertitudinile legatede viitor.

În jurnalul scris de ElenaSpijavca timp de cinci ani înBãrãgan, cronica nãcãjitã adeportãrii familiei sale, autoarease referã la conþinutul viselorprintr-un singur determinant:“proaste” (Elena Spijavca, Munciºi zile în Bãrãgan, p. 71). Alteori,conþinutul acestora este reþinutîntr-un registru succint alnotaþiilor: “Mereu merg pe strãzisingurã ºi mã trezesc în câmp golumplut cu manã! Chiar astãnoapte, mergeam în neºtire fãrãþel ºi cu frica de-a nu fi urmãritãde o femeie rea! (s.n.)”. Redareaconþinutului visului este urma-tã de o menþiune implicit inter-pretativã care exprimã neliniºtealegatã de viitorul familiei, reþinândiminenþa unor întâmplãri nefaste:“Nu ºtiu ce anunþã aceste vise!”Chiar ºi în cazul viselor cuconþinut liniºtitor, notate la fel defugar în jurnal, având cadeterminant cuvântul “frumoase”,sfera pozitivã în care seplaseazã conþinutul oniric segãseºte într-o opoziþie brutalã ºiimediatã cu realitatea trau-matizantã: “Avem vise destul defrumoase, dar realitatea e foartecrudã, cãci atunci când n-ai cemânca e aproape cu boala”.

Tãlmãcirea a fost modalitateaprin care deþinutii politici auvalorificat registrul oniric si adevenit ea însãsi o modalitate deliniºtire, traducând necesitateaintrinsecã a deþinutului politic dea investi cu sens „realitatea”psihicã ºi de a o adecva la orealitate în care ordinea normalãa lucrurilor a fost suspendatã.Povestirea ºi tãlmãcirea viselorau îndeplinit un rol purificator ºiau fost elemente de solidaritateîn suferinþã, precum ºi un refugiudin spaþiul concentraþionar.

Unul din visele deþinuþilorpolitici, relatat de Iosif „Sicã”Haiduc, a devenit ocazie de

liniºtire colectivã ºi de speranþã,mai ales cã interpretareatãlmaciului, aceea cã deþinutulcare a visat va fi liber în trei zile,se împlineºte. Anamneza oniricãse desfãºoarã în cadrul uneitonice povestiri în povestire, încare persoana intervievatã îºiaminteºte la persoana întâi visulpovestit în închisoare de un altdeþinut politic. “Visul, cum mi-apovestit el ... No, stãteam întins,aºa, am adormit ºi am visat cãpluteam deasupra unei biserici demânã cu îngeri. Unul mã þinea deo mânã ºi unul de alta. Dar îmiera fricã sã nu cad. ªi o fãcutcercul ãla deasupra bisericii cumine ºi dupã aia am ajuns totdedesubt, în pat” (Iosif “Sicã”Haiduc, intervievat de DinuGherman).

ªi Lucreþia Jurj îºi aminteºteun vis în centrul cãruia se aflãimageria vizualã religioasã.Conþinutul oniric este dezvoltatde profunda educaþie religioasãa deþinutei ºi îi aduce acesteialiniºtea ºi determinarea de a luptacu TBC-ul în timpul internãrii salela închisoarea Vãcãreºti: “Pãmine m-a ajutat foarte mult un vis.Io tãt timpu’ m-am rugat, cã la noiîn casã credinþa o fost foarteimportantã. Cam la o lunã dupãce am ajuns la Vãcãreºti, într-onoapte am visat cu Maica Sfântãºi cu Isus, erau aºa în formã deicoane. Cum aveam patu’ pã colþ,Isus era la capu’ meu ºi MaicaSfântã era în lateral. ªi atuncicând m-am trezit am ºtiut cã ionu mor. Aºa curaj mi-o dat visu’ãsta…” (Cornel Jurju, CosminBudeancã, “Suferinþa nu se dã lafraþi…”. Mãrturia Lucreþiei Jurjdespre rezistenþa anticomunistãdin Apuseni, pp. 227-228)

Visele cu conþinut religiosrelatate de Iosif Haiduc ºiLucreþia Jurj redau indirect viziuniale unor fiinþe extramundane, într-un caz îngeri, iar în celãlalt însãºihierofania lui Isus si a MaiciiSfinte, sub formã iconicã, ceeace reprezintã intervenþiasalvatoare a divinitãþii. Spaima,dar ºi eliberarea din teritoriul ei,sunt etape prezente în viziunilereligioase din registrul oniric.(Doru Radosav, Sentimentulreligios la români, p. 315)

46

Ocurenþele onirice ale friciiîn afara sistemului pe-nitenciar

Coºmarul, ca experienþãoniricã post-concentraþionarã, seleagã indisolubil de experienþatraumaticã a fostului deþinutpolitic, ca manifestare recurentãa fricii ºi durerii experimentate înspaþiul concentraþionar. Memoriaredã în registrul oniricexperienþele cele mai marcanteale suferinþei din spaþiulconcentraþionar, astfel încâtcoºmarurile cu conþinutrememorativ ale detenþiei au caobiect determinant arestãrile,ancheta sau traumele suferite întimpul unor momente extreme demanifestare a terorii de cãtreaparatul de represiune, cum ar fi,bunãoara, reeducarea de laPiteºti. În cazul deþinutilor careau trecut prin procesele dereeducare de la Piteºti, intervinechiar dificultatea de a discerneîntre coºmaresc ca plan alrealitãþii ºi realitatea însãºi (AurelViºovan, Dumnezeul Meu,Dumnezeul Meu, pentru ce M-aipãrãsit?, p. 73).

Sicã Haiduc trãieºte ºi înprezent sincopele somnuluiagitat ºi ale emoþiilor negative dinînchisoare. La cea mai micãmiºcare, fostul deþinut politic setrezeºte ºi încearcã sã determi-ne natura zgomotului. “Cum sã aisomnu’ liniºtit? O intrat în sângeleomului, fãrã sã vrea. Imediat, laorice zgomot, tresãreai. ªiacuma, eu, domnule, dacã eudorm, dumitale deschizi uºa aia,eu imediat întreb: care-i acolo?”

ªi Bucur Braºoveanuretrãieºte în cadrul deselor salecoºmaruri, printr-un fel decenestezie retrospectivã,suferinþele prin care a trecut încadrul anchetelor: “Chiar ºi azi,la 54 de ani de la ancheteleturbate din 1948 de laSecuritatea din Rahova,Bucureºti, unde, timp de 186 dezile, 186 de nopti am fost torturatîn mod sãlbatic, nopþile mele suntnopþi de coºmar… rar noapte sãnu mã visez arestat, torturat,omorât… durerea oaselorzdrobite, durerea tãlpilordiscarnate ºi a unghiilor zmulse

atunci, acolo, mã vor însoþi pânãîn mormânt!” (Bucur Braºoveanuapud Alexandru Mihalcea, Oviaþã sub semnul Crucii, înMemoria, 50, p. 78)

ªtefan Domocoº a avut dupãeliberare numeroase coºmaruridespre reeducarea prin care atrecut la Gherla. Deºi imediatdupã întoarcere „frica eraextraordinar de mare”, fiindgeneratã de ameninþarea uneiposibile reîncarcerãri, pe parcursaceasta s-a mai diminuat.Intervievatul a mãrturisit însã cãnu existã nici o zi în care sã nu îltulbure amintirea reeducãrii ºivisele care îi readuc în memorie„momentele de groazã”. „Eramca un nebun tot timpul. Îmi erafricã ºi de umbra mea. Aveam ostare de nervi extraordinarã, desurescitare de asta puternicã. ªiacuma am rãmas foarte nervosdin cauza asta. Eu iaumedicamente. ªi acum, înaintede a veni dumneavoastrã am luatun Distonocalm ºi zilnic iaumedicamente din astea. Demulte ori, pur ºi simplu nu mãrecunosc. ªi io-s vinovat pentruasta?” (ªtefan Domocoº,intervievat de Dinu Gherman)

Ion ªtefan mãrturiseºte cãarestãrile îi reveneau obsesivsub formã de vise (“îmi visammereu arestãrile”), în plus,neliniºtile zilnice cu privire laposibilitatea exmatriculãrii dincauza condamnãrilor politiceþinute sub tãcere, au vivificat ospaimã nocturnã permanentã:“Acum s-a adãugat ºi coºmarulexmatriculãrii din liceul dinRoºiorii de Vede, din care mãtrezeam aproape în fiecarenoapte îngrozit! Am trãit acestcoºmar noapte de noapte, pânãîn decembrie 1989, când amcrezut cã am scãpat de calvarulcomunist”. (Ion ªtefan,Închisoarea de afarã, în Memoria,58-59, p. 108)

Coºmarurile ºi visele generatede mecanismele psihice ale friciiapar în memoria colectivã demulte ori în contexte difuze,contagioase, la graniþa dintrerealitate ºi imaginaþie (CornelJurju, Cosmin Budeancã, op. cit.,pp. 49-50). Ana Neag relateazãdespre întâlnirea cu Teodor

ªuºman, conducãtorul unui grupde partizani din Munþii Apuseni,în clipele premergãtoare uneisalvatoare sinucideri, preferabilãarestãrii de cãtre Securitate, întermenii unei interferenþepremonitorii între registrul oniricºi cel ontologic. Nu în ultimulrând, ambiguitatea sensuluimarturiei este amplificatã ºi dedesfãºurarea intempestivã ºiprevestitoare a naturii. “O fost uncontrol noaptea. Sã apucaseãºtia din sat sã controleze pã lacase sã vadã dacã nu cumva i-or prinde. Fusã o furtunã, o neauãmare ºi m-am visat cã mã duc lapoiatã, la vitele noastre ºi-l vãdacolo pe ªuºman, stând, þânândde poartã. ªi zâc: Da’ de ce staiacoale? M-o pedepsit ãºtia,zâce. O zâs în vis. Io, când mãscol, mã ºi duc [sã vãd dacã]visu’ meu spune drept…[ªuºman - n.n.] era în pod. Staîn gura podului, aplecat, ºi sãuita. O început sã plângã ºi zâce:Nu te teme dragã. Amu nu prepot cã îi bai… Io zâc: Ce-o sãfaci? Am venit sã mã puºc. […]Du-te unde þi-o ajuta D-zeu! Da`unde sã mã duc…? M-aº ducela gardu’ meu, da’ mã tem cã mãprind. Du-te unde-þi ajutã D-zeu,da’ te du. Sã mã bag sub fân?Ba nu, io zâc, ca or þâpa tot fânu’din pod sã te afle. (sublinieri întext) Stete noaptea, stete zua.[…] O zâs cã nu mai are cum sãtrãiascã. I-o fost spãrietãSecuritatea” (Ibidem).

Activitatea oniricã redatã înmemorialistica de detenþie oferãîn sine o importantã mãrturiedespre prezenþa fizicã ºi psihicãa fricii, condensatã de memoriaindividualã la frontiera stãrii deveghe cu visul. Alãturi deexperienþa “diurnã” a suferinþei,experienþa oniricã reconstituie lanivelul “esenþial” al procesãriipsihice, îndurarea ºi contagiuneafricii dincolo de cadrele spaþio-temporale ale detenþiei.

ª

47

ªtefan Bolea

rumoare

nu mi-e teamã de iad, ci de purgatoriuam supravieþuit cu brio infernuluiaveam facþiunea mea chiarne spuneam însângeraþiipentru cã aveam ochii crãpaþi de nesomnºi irisul roºiatec

trebuie sã fii mereu atent în infern te poþi pierde lafiecare vamã

un ascet îºi poate produce iadulpentru a-ºi testa caracteruln-am avut aceastã curiozitateam fost zvârlit în iadla fel cum depui vita la abator

au încercat sã mã strangulezesã-mi punã botniþãsã mã axfisiezea fost un nimerit antrenament

a urmat deºertul – un alt eu, mic ºi scârbavnic

mi-a luat tãria ºi glasulfãrâmiþat, am preluat fizionomia ºobolanuluiferindu-mã de freamãtul vieþiiascuzându-mã în canalem-am hrãnit cu spectre ºi mizerii

a fost mai greu sã sar la beregata lui sã-mi învinggreaþa de a lupta cu un vrãjmaº atât de jegos ºifãþarnic dar l-am biruit la echinox,ºi am ieºit din pustiu, încãrcat de dispreþ, furie ºi luminãacea strãlucire pe care doar dominarea tenebrelor þi-o proiecteazã pe chip

am cartografiat putreziciunea ºi înþepenireadincolo de oglinzile sparte

stau îngerii de gardã la porþile sineluio altã scarã? prãpãstii noi?îmi calc pe amorþealãºi m-arunc în vâltoaren-am sã mã oprescpânã nu-mi intrã tancurile în shambalaºi-mi aprind trabucul pe acoperiºul lumii

48

Au trecut puþin peste doi ani dela stingerea din viaþã a criticului,istoricului literar, eseistului LucianRaicu (12 mai 1934-23 noiembrie2006) ºi Editura Hasefer publicã unvolum cu titlul Dincolo de literaturã,o antologie îngrijitã de CarmenMuºat, scriitoare, jurnalistã(conduce revista ObservatorCultural). În general publicaþiile dinRomânia nu l-au rãsfãþat pe acestvaloros om de culturã, plecat în exilîn 1986, cu soþia sa, Sonia Larian(Loewenstein). Este frate cuscriitorul de limbã românã, VirgilDuda aflat în Israel. NormanManea, prietenul sãu, elogiatalentul lui Raicu de a lansa tineretalente, generozitatea sa, gustul ºipasiunea pentru literatura bunã. În1967, avea sã primeascã PremiulUniunii Scriitorilor pentru studiulLiviu Rebreanu. Anul acesta ar fiîmplinit 75 de ani, bibliografia saeste destul de voluminoasã -Structuri literare (1973), Gogol saufantasticul banalitãþii (1974), Critica-formã de viaþã (1976), despreLabiº, despre „practica scrisului”,apoi Printre contemporani, Caleade acces, º.a., iar dupã stabilireala Paris (de unde ºi acum „trimite”scrisori publicate postum laRomânia literarã) a mai publicatJournal en miettes cu EugèneIonesco (1993), Scene, reflecþii,fragmente (1994). În 2004, i-aapãrut la Polirom cartea Calea deacces, care a avut un ecoubinemeritat, în presã. Scrisul luiRaicu „nu este pentru minþi leneºe”,scria un comentator. EugenIonescu îl aprecia la modulsuperlativ, drept primul critic algeneraþiei sale. Despre el au scrisconfraþi din diverse generaþii, ceeace denotã afinitatea pe care a ºtiuts-o trezeascã, valoarea perenã ascrierilor sale – Daniel Cristea-Enache, Alex Stefãnescu, NicolaeManolescu, Matei Cãlinescu,Gabriela Melinescu, IleanaMãlãncioiu, Gabriel Dimisianu º.a.Am fãcut aceastã digresiune

bibliograficã pentru cã LucianRaicu nu este bine cunoscut la noi,cum ar merita. “Scrisorile de laParis” sunt niºte bijuterii, numai elei-ar putea asigura lui Raicu un locde seamã în galeria gânditorilorromâni. El nu atacã frontal penimeni, atacã false principii ºidogme, metehne omeneºti, literare.Viaþa Româneascã i-a publicat timpde mai mulþi ani Jurnalul în fãrâmecu Eugen Ionescu ºi Scene,reflecþii, fragmente, o desfãtarepentru cititor ºi o înnobilare arevistei.

Volumul de faþã cuprinde unArgument semnat de CarmenMuºat ºi patru studii ale lui LucianRaicu – Dincolo de literaturã (dinStructuri literare – 1973), Critica –formã de viaþã – 1976, Reflecþiiasupra practicii scrisului –1978 ºiScene din romanul literaturii –1985, toate completate cucomentarii ale îngrijitorului ediþiei.

„Adevãrata literaturã totdeaunatinde sã fie mai mult decâtliteraturã”. Dacã am adãuga ºifaptul cã literatura este ceva maimult decât viaþa, atunci afirmaþia luiRaicu este chiar ºocantã. Citatuleste din prima carte publicatã decritic. „Critica nu are trecut, nu areviitor, nici nostalgii, nici speranþe, eanu lasã umbre, ea nu spunealtceva decât spune”, scrie cuoarecare sarcasm ºi scepticism,adãugând – „Critica disparefulgerãtor de o eroicã obosealã”.Criticii ar trebui sã reflectezeasupra posibilei ingratitudini asoartei, deºi unii se considerã dejademiurgi, creatori de... scriitori, saudemolatori imbatabili. ªi totuºi –„Obiectivitatea în criticã înseamnãputere de a trãi... Obiectivitateareprezintã o acceptare cordialã adiversitãþ i i ” . Se emite aici onormã de lucru pentru orice criticcare se ia în serios, dar, ca ºi înalte discipline, mulþi îºi dau cupãrerea, puþini îºi fac datoriaînaltului profesionalism. Critica –formã de viaþã (Editura Cartea

Româneascã”-1976) este uncredo demn de urmat. Raicudezvãluie labirintul relaþiilor critic –autor de literaturã, complexitateaacceptãrii reciproce, o chemare laun fair-play obligatoriu pentrunormalitatea vieþii literare. În studiulPractica scrisului ºi experienþalecturii (Ed. CR – 1978) este citatBlaga cu versurile – „Sapã, frate,sapã, sapã/ pânã când vei da deapã/...zodii sunt ºi jos, sub þarã/ fã-le numai sã rãsarã/ sapã numai,sapã, sapã/ pânã dai de stele-napã”. Îndemnul poetului seadreseazã aici, în egalã mãsurã ºicriticului ºi lectorului fãrã veleitãþide critic. În demersurile sale, Raicurecurge la exemple ilustre – AndréGide, Rebreanu, alte numeroasenume de moderni ºi de clasici. Ovastã culturã îi asigurã criticuluifundamentul unor judecãþi devaloare. El este un bun discipol allui Tudor Vianu, fãrã a-ºi face untitlu de glorie din aceastãdescendenþã. Arderea cãrþilor luiThomas Mann în Germanianazistã, ale lui Sadoveanu, înRomânia, de cãtre legionari, esteexplicatã prin furia cu careanalfabeþii distrug frumosul, aºacum barbarii, cândva, distrugeauRoma. Agresivitatea nu are unnumai un substrat politic sau rasial,ea izvoreºte din ignoranþã ºiinsatisfacþie oarbã. Din ultimulstudiu citãm – „Literatura seînvecineazã la un capãt cubanalitatea ºi la celãlalt cuartificialitatea” ...perfect adevãrat,sunt cele douã mari riscuri alemeseriei de scriitor. Iar desprecriticã – „Dragoste cu sila ºi criticã,tot cu sila, nu merg”. Lucian Raicua fost un mare critic, iarînþelepciunea sa, în alte vremuril-ar fi condus pe treptele marilormoraliºti, în sensul profetic.Mulþumim doamnei Muºat ºi EdituriiHasefer pentru aceastã valorificareºi aºteptãm celelate scrieri lãsatede bunul ºi pasionatul lector sãaparã în aceeaºi formã elevatã.

Lucian Raicu în re-actualitateBoris Marian

49

Ioan Muºlea

Text.110

Abia într-un târziu am înþeles, rãsuflând uºurat.Alcãtuite din pietre’ncheiate, ne’mprejmuiau firideOarbe, o gurã de umbrã, arcade pustiiªi nici intrarea, nici rostulnu le ºtiam.

Toate, simþeam, erau însã numeChipuri ori felurite înfãþiºãriAle iluziei, ale memorieiMereu aducândVorba despre cumSã fixezi o absenþã

Text. 10

Ne mint iscoadele,Cu toþii mint în preajmãªi totuºi ºtim; de bunã seamã,Am aflat: e altceva bunãvestirea,Cu totul altceva; aduceþi torþele, dar!Veniþi ca sã-L vedeþi,In carne strãluminândIn adâncDe când un giuvaer ca de scrumImpudicStã deschisNepereche

Text 13

De-acuma vãd ºi cred:E mult strãlimpedeTotul, în jur, e neînstare,Nepereche ori neasemenea ...

De când, în preajmã, fãrã tãgadã,Fãrã înconjur, am putut desluºi,Cuprinde am ºtiut, Slinos ºi umed, ºi lunecos,în preajmã, ºtiut,Scâncetul haiteiNeînstare, nepereche,Solzos, e mult strãlimpede,Jilav, Realul a toate,Umed,Mucedul strãveziu

Text.14

Un înþeles stã’n toate încât,Venind de cãtre umbrã,sã aflu nu-i chipªi nu pricep de careDincolo

mereu mã’mpiedecºi mã tot clatin, încerc ºi mã zbatsã aflu de caut smintit un înþeles atoateori stau ºi mã’ntreb, aproape orb, încercsã pricep: de care (din ele) sau ce altceva în caleOpac?, se puse împotrivã, aproape de tot,Bîjbîi în cãtre Ambrã când umblu, alt înþelesAnume sã aflu ºi larve’n loc de rodie, înLoc de fruct, egal – în jurul sâmburelui –La fel îmbrãcându-l, ghem!, îl acopãr ºiVai!, colcãie viermiiSpornic lucrând într’ascunsIatã ce mi se-aratã mereuo clipã doar, într-o monotonie bolnavã,Repetitivã ...

50

Dacã am citit Maestrul ºiMargarita de câteva zeci de ori(fiindcã sunt o bulgakovianã peviaþã ºi pe moarte), romanulPãmântul de sub tãlpile ei1, cuadevãrat capodopera lui SalmanRushdie, în opinia mea, l-am cititdoar de douã ori. Mãrturisesc cãm-am pregãtit pentru aceastã adoua lecturã ca pentru o stazãde drog ºi extaz. Cã am dorit sãmã acopãr în ºi sã-mi fac cuibdin acest roman, o varã întreagã.Sã nu mai dorm, sã nu maimãnânc, sã nu mai ies din casã,doar sã citesc ºi sã citesc. Cucreionul în mânã. Întrucâtromanul acesta s-a dovedit a fiaproape un soi de carte deînþelepciune, din care înveþi ogrãmadã de lucruri, de la cum sãscrii la cum sã nu scrii. Înveþi ºicum sã gãseºti tãria creatoaredinãuntru ºi dinafarã ºi mai alescum sã o pãstrezi. Înveþi ºi câtde amarnicã ºi tãioasã ºipãienjenoasã este dragostea.Am migãlit în minte ceasuri în ºirla frazele lui Rushdie, le-amrãsucit, le-am chiar rescris,mângâiat ºi, nu în ultimul rând,am vorbit cu ele.

Pãmântul de sub tãlpile eiîncepe cu un coºmar al VineiApsara, un coºmar arhetipal, aºzice: femeia maturã, dupã opartidã sexualã sãlbaticã cu untânãr amorez, viseazã cã îi estetãiatã beregata într-un sacrificiuaztec al cãrui patron este ºarpeleQuetzalcoatl. Coºmarul ei este,fireºte, unul iniþiatic ºi simbolic:întrucât viaþa Vinei aratã precumcoºmarul ei devorator. Vina estechiar viaþa (în forma ei brutalã ºiasprã, crudã): a devorat ºi va fidevoratã, va pieri. Martorulimediat ºi naratorul ei longeviveste Umeed Merchant,îndrãgostitul loial, fotograful, celcare îi recomandã cititoruluiprima imagine numinoasã a Vinei:ea este însuºi arhetipul zeiþeirock la jumãtatea drumului spredezolare ºi ruinã. La 44 de ani,Vina este solitarã ºi lunarã: s-adesprins de Ormus Cama, iubitulei fatal, Orfeul solar-întunecatcare a aºteptat-o toatã viaþa.Vag, se înþelege deja cã Vina nueste doar Euridice, ci ºi Orfeu,

MaharajahulRushdie

Ruxandra Cesereanu

de aici bãtãlia ºi rivalitateacreatoare, eroticã ºi voliþionalãîntre cei doi iubiþi. Dionisiaca Vinaînstrãinatã de dionisiacul solarOrmus, deºi sunt unul ºi acelaºi,singuri nefiind întregi niciunul, nicicelãlalt. Pe deget, ea poartãpiatra lunii, piatra aleºilor orfeiciºi a cuplului alcãtuit cu Ormus(piatra gãsirii lor, atunci cândunul e mort sau dispãrut).

Coºmarul Vinei începe sã sematerializeze atunci când sedeclanºeazã cutremurul pre-simþit de animale ºi pãsãri: iarcititorul intuieºte cã imagineaberegatei tãiate din coºmarcamufleazã scena viitoare afemeii pierind în hãurile ºicrãpãturile din pãmânt lãsate decutremur. Este Vina Apsara oEuridice sau este chiar Euridice?Cutremurul se declanºeazãatunci când ea cântã (pe oplantaþie) Trionfi Amore de Gluck(tema este chiar aceea a cupluluiEuridice-Orfeu). Dragostea batemoartea, argotic spus. Rushdie(ºi Umeed) interpreteazã aºa:Inima chinuitã nu numai cã-ºigãseºte fericirea, dar devine

fericirea. M-am tot gândit la frazaaceasta. Chinul, chiar el, conþinefericirea, acea fericire ulterioarãpe care o pregãteºte. Fericireaeste deja conþinutã în durere, dardurerea nu ºtie încã. Saufericirea nu ºtie cã este conþinutãîn durere, fiindcã este adormitãºi vagã încã: fericirea nu areconºtiinþã de sine. Doar durereaare conºtiinþã de sine. Umeed sesimte obligat, în acest moment aldefinirii infernului (în care se vasãlãºlui Euridice) sã defineascãdragostea, tocmai fiindcãdefiniþia lui este diferitã de cea alui Ormus. Pentru Ormus,dragostea înseamnã viaþã ºimoarte, este fatalã ºi are sens dedestin. Pentru Umeed, dragosteaeste o artã a progresiei sauregresiei, cu dialectica ei deapropiere-retragere-revenire,plus ingrediente psihologice detipul înseninãrii neliniºtilor sauprilejuirea pseudo-rupturilor decuplu.

Umeed este alintat ºi poreclitca fiind Rai (mic rajah, prinþiºor),acest alt nume fiindu-i dat încopilãrie de cãtre Vina. Dar Raiînseamnã dorinþã ºi voinþã (ceeace eºti ºi ceea ce râvneºti sã fii).Plus nãdejde (cuvânt feminin).Pe nesimþite, legãtura esenþialãdintre Vina ºi Ormus sedovedeºte a fi muzica. De ce?Umeed explicã: Poate cã amînvãþat de la pãsãri. Sau poatecã nu. Poate cã suntem doarcreaturi în cãutarea exaltãrii. Dece exaltarea sã fie legatã demuzicã? Richard Wagner ar fiflatat de interpretarea luiRushdie. Exaltarea înseamnã, înacest caz, pasiune, desãvârºireºi mister. Umeed explicã încontinuare – Existã cinci misterecare deþin cheia nevãzutului:actul iubirii, naºterea unui copil,contemplarea marii arte,prezenþa morþii ºi a dezastrului ºiascultarea vocii umane înãlþateîn cântec. ªtiu cã lucrurile stauastfel, chiar dacã al doilea misterîmi este necunoscut. Dar poatecã celelalte patru, pe care lecunosc întrucâtva, com-penseazã absenþa celui de-aldoilea. Actul iubirii ºi prezenþamorþii sunt, însã, cele dominante.

51

De-abia apoi arta ºi voceaumanã.

Cântãreþã genialã, Vina estecatalogatã de Umeed a fi Madonãa stadioanelor, Madona arenelor:fiind aºa ceva, Vina are dreptulexistenþial ºi artistic de a prilejuicrearea unui nou cuvânt –upsarian, upsarianã. Nu estelimpede ce înseamnã. Abisal,sãlbatic, inefabil? Pânã la capãt?Infernul pentru Euridice ºi Orfeupoate fi simulat ºi nu doar mimat,ci chiar vivificat, printr-o lumesubteranã a cernelii, prin infernullimbajului. Este aceastã carteaºa ceva? Este Pãmântul de subtãlpile ei povestea unui infern încare Euridice ºi Orfeu se cautãºi se salveazã unul pe celãlalt?

Rushdie ºi personajul sãuUmeed nu sunt nici ignoranþi, niciorbi: personajul-cheie din mitul luiOrfeu ºi Euridice ar putea fiAristeu – crescãtorul de albinecare intenþioneazã sã o seducãºi agreseze pe Euridice ºi care,dupã accidentul eroinei, comiteun sacrificiu ritualic. Primulcapitol este încheiat prinafirmarea trioului Ormus, Vina,Umeed sau dragoste, muzicã,moarte. Nici unul nu este doaruna sau alta, toþi trei sunt ºi una,ºi alta, din fiecare câte puþin. Aicie miza lui Salman Rushdie ºi alcelui mai teribil roman dionisiacde la sfârºitul secolului XX: mitulpoveºtii de dragoste dintre Orfeuºi Euridice este povestea unuiménage à trois, nicidecumpovestea unui cuplu perfect.Întotdeauna existã un al treilea(indiferent cã acest al treilea estebãrbat sau femeie).

Ormus se naºte sub semnulmorþii: fratele lui geamãn,Gayomart, moare, Ormustrãieºte – se înþelege cã toatãviaþa Ormus va fi ºi Gayomart,va fi ºi celãlalt, fetusul mort. Îl vaconþine pe cel mort. Tatãl luiOrmus, Darius Xerxes Cama,megaloman cu vocaþiemitologicã, obiºnuia sã îºinumeascã fiii gemeni dupã ologicã simbolicã: unul erapãmântesc, celãlalt, divin. Încazul de faþã, mortul Gayomart

e proiectat a fi copilul pãmântesc,Ormus rãmânând sã fie copiluldivin, cu pedigree nemuritor, dupãcum precizeazã Rushdie. Deaceea, numele sãu trebuie sã fiede zeu: Ormus este o latinizare alui Hormuz ºi Ormazd ºi AhuraMazda (indicaþiile onomastice suntfãrã cusur). Soarele ºi lumina careucide infernul, cel salvat din iad,chiar dacã demoni autohtoni ar maiputea încerca sã rãpeascã însublume pruncul nãscut cu numede zeu. Deºi e viu, Ormus ecrezut a fi mort: zãrit în incubatorulsãu de prunc subdimensionat, elseamãnã cu Albã ca Zãpada încoºciugul ei de sticlã. Percepþiaaceasta este consideratã a fi deursitoare rea, drept care pruncul vapurta în spinare un blestemnenumit, ca ºi cum ar fi fostpurtãtorul unei boli. Fiindcã el estepurtãtorul unei boli, dar al uneiaartistice ºi mântuitoare: el este dejaun cântãtor din degete, în incubatorse aflã chiar Orfeu, un Orfeu dinneamul parºilor. În paralel cunaºterea mortului Gayomart ºi aviului Ormus, un alt frate-copil,accidentat de tatãl Darius XerxesCama, se sigileazã în muþenie.Pentru a se pedepsi pe sine ºi aprezerva tãcerea ca pe un ritual,tatãl Cama alungã muzica dincasã, muzica vãzutã ca virus,molimã, infecþie. Dar prunculOrmus este, repet, un cântãtor dindegete. Datoritã naºterii sale subursitã rea, pruncul va fi crescut deservitori. Existã, însã, fãpturi carenu aparþin vreunei lumi, fãpturi-cometã, explicã Rushdie. Reacþiaantimuzicalã a tatãlui va ficontracaratã de muzica divinã afiului, cândva.

O altã speculaþie a numelui luiOrmus Cama va fi fãcutã întinereþea acestuia (când Ormus seîndrãgoºteºte de Vina) de cãtreAmeer, mama lui Umeed. Spiritludic ºi inventiv lingvistic, unspecimen tolkien indian prinadopþie, Ameer îl înrudeºte peOrmus Cama cu Vasco da Gama(cãutãtorul a noi continente), apoidin Gama face Gana (cântec) ºiajunge la Kama (zeul dragostei).

În ciuda agresiunii antimuzicalepaterne, pruncul izolat este dotatsonor în chip supraomenesc:

degetele sale de la mâini atingcoarde invizibile, iar cele de lapicioare au calitãþi percuþioniste;gângurelile sunt, ºi ele,performante. Nimeni nu îl aude,însã, decât fratele sãu Cyrus,agasat de însãºi viaþa de nou-nãscut a lui Ormus, proiectat caþap ispãºitor pentru toateneajunsurile familiei. Într-o noapte,pe când pruncul orfeic cânta însomn (ºi nu oricum, ci frenetic, cubucurie de viaþã, vrãjind pãsãrile),Cyrus decide sã îl suprime:fratricidul este împiedicat de doicavrãjitã ea însãºi de cânteculneobiºnuit al copilului. Dupãaceastã trecere razantã pe lângãmoarte, Ormus nu va mai cântavreme de paisprezece ani, pânãcând o va întâlni pe Vina Apsara.

De ce Ormus este Orfeu încãde la început? Pentru cã el este,vrând-nevrând ºi fratele sãu mort(pãmântescul Gayomart), fratele-umbrã; pentru cã el este bântuitul.ªi tocmai din aceastã bântuire seva naºte sonoritatea lui abisalã:nefiind iubit în familie, ci repudiat orichiar urât, Ormus va fi o fãpturãliberã. Rushdie comenteazã aicidiferenþa dintre ceea ce doreºteorice fãpturã umanã (dragostea) ºilibertate. Dar ceea ce dorim noieste dragostea, nu libertatea. Careom e mai nefericit? Cel iubit, cãruiai s-a împlinit dorinþa inimii, dar seteme întruna cã o sã-ºi piardãvisul, sau omul liber, cãruia i s-aacordat o libertate pe care nu ocãutase, ºi care se simte gol ºisingur printre oºtile de captivi depe pãmânt? Amândouã nu suntposibile: cel iubit ºi care iubeºteeste plin (oare poþi sã fii plin ºinumai iubind, fãrã sã fii iubit?), darnu este neapãrat liber; cel liber estegol ºi singur, fãrã sã fie iubit. Ameer,mama lui Umeed, este cea careintuieºte condiþia de bântuit a luiOrmus: acesta este, devine,nãscut fiind în umbra fratelui sãumort, o fãpturã psihopompã, carecirculã între lumi, se scoboarã înlumea morþilor, în stãri detransparenþã a nevãzutului,cãutându-l pe Gayomart. ªi, oare,nu cumva chiar Gayomart va fi celcare îl va inspira sonor pe fratelesãu Orfeu-Ormus? Rushdiecombinã, însã, în chip sofisticat,

52

mitologia orfeicã cu povesteagemenilor Castor ºi Pollux. Dupãmoartea lui Castor cel pãmântesc,Pollux cel nepãmântesc a locuit, ovreme, cu fratele sãu într-un infernspecial, îmblânzit. În mod identic,zeii i-au îngãduit lui Castor, larându-i, sã petreacã timpi alãturi defratele sãu viu, la suprafaþapãmântului. O mitologie modernãºi mai vie se adaugã acesteipoveºti clasice, în ºirul simbolicgândit de Rushdie: Ormus este ofãpturã secondatã de umbre desine, de ceilalþi (care sunt tot el),de alteri, iar acest lucru aduceaminte de Peter Pan, cu care arputea fi înrudit. Atâta vreme câteste încã o umbrã, Gayomart e viu:dar este viu pentru cã Ormus secoboarã dupã el ca sã îl menþinãviu. Se mai poate adãuga aici,premonitoriu, o nuanþã pe careRushdie a intuit-o ºi care sepotriveºte perfect: povestea Korei-Persefona, cea care trãieºte ovreme în Hades ºi altã vreme lasuprafaþa pãmântului. Asemeneaei va fi ºi Ormus; ºi tot asemeneaei va fi ºi Vina Apsara. Euridice ºiKore-Persefona ºi Orfeu, toþilaolaltã. Dar unde este Aristeu?Aristeu este Umeed (sau Rai).

Orfismul cuplului Ormus-Vinaeste despicat astfel: cei doi iubiþidepãºesc graniþele, trec dincolo defrontiere, cu riscul de a fi devastaþiºi de a pieri. Existã o dialecticãîntre Acasã ºi Departe, explicãRushdie, dialecticã încãlcatã decei doi. Cântecul lor esenþialdespre frontiere depãºite (saudepãºibile) vorbeºte de la sine. Lagraniþa epidermei nu existã câinide strajã. La graniþa epidermei,unde totul e doar vrajã. Undesfârºesc eu ºi începi tu. (...) Lasãorice speranþã ºi pãtrunde. Sufletulmi-l nimiceºte. La graniþa epidermeinimeni nu strãjuieºte. Oare chiarnimeni nu vegheazã la graniþaepidermei? Cântecul continuãastfel: La graniþa epidermeistrãjuiesc câinii nebuni. Câinii carete sfâºie dacã nu ºtii sã-i îmbuni.Unde pielea ºi menirea nu-þi poþilepãda. Tu nu poþi ieºi, eu nu potintra. De cum ai început, ai ºisfârºit. Sau sufletul þi-e nimicit. Lagraniþa epidermei drumul e strãjuit.Cititorul sã nu se lase înºelat,

fiindcã eu nu m-am lãsat înºelatã.Salman Rushdie nu vorbeºte aicidespre piei ºi trupuri (ele sunt doarpretext ºi amãgire), ci despreîntoarcerea sufletelor dintre ceimorþi. La graniþa epidermeistrãjuiesc câinii nebuni, cam aºaaratã infernul. Cerberii clasici nusunt nebuni, dar cei moderni sunt.

Spre deosebire de Ormus ºiVina (amândoi sonori pânã lastrãlucire), Umeed este afon,împreunã cu toatã familia sa: adorãmuzica, dar nu este apt sã o cânte.Latura artisticã nu-i lipseºte, totuºi:e o coþofanã lingvisticã, asemeneamamei sale Ameer, adicã un soide poet jucãuº ºi ironic. În plus,locuieºte în Vila Thracia, situatã peprincipala ºi eleganta promenadãa metropolei cosmice care esteBombay. Sugestia este explicitã:Umeed nu este Orfeu, dar are cevadin Orfeu, un grãunte, o parantezã,o sintagmã. Umeed este un Orfeuneterminat, larvar: aºa se explicãviitorul ménage à trois pe care îlva alcãtui alãturi de Ormus ºi Vina.În ei toþi bântuie elementeleprimordiale. Pãrinþii lui Umeed suntniºte zeitãþi trace, apollinice, aºale percepe copilul Umeed. Darapollinicul lor va fi destrãmat dedionisismul fãpturilor stihiale.

Vina, în schimb, îºi construieºteprogresiv ºi constant o adevãratãmitologie subteranã: la maturitateºi la apogeul carierei sale muzicalese portretizeazã adesea, vorbinddespre originile sale, ca fiindzãmislitã de niºte entitãþi de originedivinã, care coborâserã din spaþiulextraterestru în care de argint. Înplus, entitãþile sunt androgine.Umeed o percepe de la început peVina ca pe o fãpturã dionisiacã,marcatã de cântecul þapilor, detragedie. Catharsisul este, prinurmare, inerent ºi firesc. Bacantãºi zeitate în acelaºi timp (Rushdieºi Umeed o numesc limpedeDionysos-femeie), Vina este oîncarnare fãþiºã a zeului care apustiit cândva India. Legãtura cuOrmus este ºi în acest sensstratificatã: onomastic, ritualic,istoric. Ormus s-a nãscut ºi acrescut pe strada Apollo, Umeeda crescut în Vila Thracia. Vina vafi adoptatã, silitã de împrejurãri, ca

adolescentã, ºi va creºte, la rându-i, o vreme în Vila Thracia. Istoriazeilor este cea care a marcat Indiaºi oraºul Bombay, iar fãpturiledezmãrginite ºi fãrã graniþeprecum Ormus, Vina ºi chiarUmeed, nu sunt altceva decâtniºte recipiente ale acestor divinitãþipustiitoare. Zeii greci s-ausuprapus peste zeii indieni ºi aucucerit India, impregnând-o cunimicire ºi trãire sãlbaticã,intempestivã. Rolul lui Apollo este,însã, minimalizat faþã de cel al luiDionysos. Sau ar putea fi vorbadespre un Apollo întunecat,sumbru, obscur, el însuºidionisizat? Apollo destrãmat ºipreluat (reprelucrat) de Dionysos?Întrucât Dionysos a venit în tinereþepe aceste meleaguri cucerind ºichefuind, ºi i-a învãþat pe indienicum sã facã vin. Apoi, Dionysosa câºtigat toate bãtãliile, ºi-aîmplinit partea lui de mãcel ºi depustiire ºi a plecat cu o sumedeniede elefanþi, ca de obicei. Unde aplecat Dionysos nu este greu deghicit (deºi Rushdie nu explicã ºinici nu sugereazã în acest sens):tragedia Bacantele de Euripideexact despre acest lucru vorbeºte.Dupã cãlãtoria sa asiaticã,Dionysos a plecat în Grecia, laTeba, sã îi pedepseascã penecredincioºi ºi sã îºi gãseascãadepþi: principalele sale preoteseerau femei, unele voluntare, altele,involuntare. Bacantele asiatice(spre deosebire de cele greceºti)erau preotesele lui exemplare.Deja lucrurile se limpezescîncetul cu încetul: cine este Vina?O bacantã asiaticã, o bacantãindianã, din cortegiul lui Dionysos.O bacantã care va isca mãcel,precum zeul ei: fiindcã ea este ºizeiþã. Apoi ea este ºi Meduza:bãiatul Umeed îi zãreºte ºerpiilucioºi de pãr ºi privireaincendiatã, ºtiind cã este, arputea fi, o privire care ucide ºi careare sens de destin fatal. ªi iatã-ne astfel plonjaþi în miezultragediei greceºti ºi al originiloracesteia. Nu în ultimul rând, Vinaîºi schimbã numele: NissaDoodhwala devine Vina Apsara,adolescenta se reboteazã. Areputerea sã facã acest lucru,fiindcã ea este o zeitate.

53

Încã de la început (dincopilãrie), Umeed o celebreazãpe Vina ca pe o zeitaterãvãºitoare: când bãiatul de nouãani zãreºte fata de treisprezeceani, pe malul mãrii, ºi îi simtechipul, el identificã în ea o stihiecu drept de viaþã ºi de moarteasupra celorlalte fãpturi umane.Peste ani va recunoaºte, dealtfel, în Vina portretul faraoaneiHatshepsut (vagi origini egipteneale eroinei, simbolic vorbind, potfi detectate prin intermediul uneiadintre familiile adoptive agresiveale Vinei, clanul Egiptus dinAmerica, unde femeii Egiptus i sespunea ºi Coana Faraon, lasenectutea ei decãzutã); dar Vinase va dovedi o sintezã atâtgreceascã (Elena sauCenuºãreasa din Troia –ipostazã extravagantã a Eleneiexilate ºi înstrãinate; apoiEuridice, Persefona, Dionysos-femeie), cât ºi indianã (deºi iniþialurãºte India ºi zeii indieni).

Preocupat de structuraumanã a dificilelor sale personaje(trioul Ormus-Vina-Umeed),Salman Rushdie face amplulportret al celor care nu aparþinniciunei lumi ºi nimãnui. Autorulîi numeºte cei fãrã nicioapartenenþã. Eu le spun, într-unsingur cuvânt, diferiþii. Rushdieexplicã frumos ºi pe îndelete: înfiecare generaþie existã unelesuflete - consideraþi-lenorocoase sau blestemate, dacãvreþi – care s-au nãscut, pur ºisimplu, fãrã nici o apartenenþã,care au venit pe lumesemidetaºate, fãrã legãturistrânse de familie, þarã, naþiunesau rasã; s-ar putea sã existemilioane ºi miliarde de astfel desuflete, poate tot atâþianeapartenenþi cât ºi apartenenþi;poate cã, pânã la urmã,fenomenul e o manifestare la felde “fireascã” a naturii umane, caºi opusul sãu, dar, în orice caz,e o manifestare cãreia i s-au pusmai tot timpul piedici de-a lungulistoriei umanitãþii ºi cãreia nu is-au oferit ºanse de dezvoltare.ªi nu numai atât: dar toþi cei carepreþuiesc stabilitatea, care se temde tranzitoriu, de incertitudine, deschimbare au ridicat un baraj

solid de stigmatizãri ºi de tabuuriîmpotriva celor lipsiþi de rãdãcini,a acelei forþe disruptive,antisociale, aºa încât noi, în ceamai mare parte, ajungem sã neconformãm, pretindem cã am fimotivaþi de loialitãþi ºi desolidaritãþi pe care în realitate nule simþim ºi ne camuflãmidentitãþile tainice sub pielea falsãa identitãþilor ce poartã peceteaºi aprobarea apartenenþilor. Daradevãrul se strecoarã în vise;singuri, în pat (pentru cã noapteasuntem absolut singuri, chiardacã mai doarme cineva lângãnoi), ne avântãm, ne luãm zborul,plutim. ªi în visele cu ochiideschiºi, atât cât ne îngãduiesocietãþile în care trãim, înmiturile noastre, în arte, încântece, îi celebrãm penonapartenenþi, pe cei care suntaltfel, pe ostracizaþi, pe bizari.Plãtim bani grei ca sã vedemceea ce nu ne îngãduim noi sãfim, ca sã-i vedem la teatru saula cinema, sau sã citim despre eiîn paginile unei cãrþi. Bibliotecilenoastre, sãlile noastre despectacol spun adevãrul. Desprevagabonzi, despre asasini,despre tâlhari, despre inadaptaþi,despre proscriºi, delincvenþi,diabolici, pãcãtoºi, nomazi,gangsteri, fugari, adevãruldespre mãºti; dacã nu amrecunoaºte în ei nãzuinþelenoastre neîmplinite, nu i-aminventa întruna, în orice loc, înorice limbã, în orice epocã.

Aceastã tipologie a diferitului,a omului altfel, pe care Rushdienu se sfieºte sã îl includã în seriaalienatului existenþial, are nuanþeinfinite ºi ramificate, dupã cumreiese din lista de mai sus. Darlista rãmâne deschisã pentrudestule alte categorii (creatorullinºat public, apostatul lãuntric,boemul automarginalizat,sinucigaºul virtual din motivecvasi-metafizice, ºi ar mai fi).Nonapartenenþii, cum îi numeºteRushdie, sau diferiþii, cum îinumesc eu, practicã fie odelincvenþã exterioarã (pentru aieºi din sistem în chip fãþiº), fieuna lãuntricã. În orice caz, ei suntalterii pe care aspirã sã îicontemple toþi cuminþii,dogmaticii, obedienþii lumii

noastre (ºi din care noi nu facemexcepþie, fiindcã suntem ºi aºaceva), pentru cã ei, diferiþii, suntceilalþi, cei liberi, Anti-Establishment. E de mirare cãRushdie nu a inclus aici ºicategoria dandy-ului. Dar cel maiimportant lucru e faptul cãnonapartenenþii calcã oricândgraniþele ºi limitele impuse,desconsiderând astfel deopreliºti ale realitãþii imediate.Un risc major existã, însã:neaparþinând niciunul sistemºi nimãnui, diferiþi i saunonapartenenþii nu îºi aparþin nicilor înºile întru totul. Sau îºi aparþinîn deplinãtate dar nediferiþii ºiapartenenþii de noi nu ne dãmseama de acest lucru?

Cum s-a preschimbat Ormusîn Orfeu sutã la sutã, pe jumãtateapollinic, pe jumãtate dionisiac?Plonjând în tãcerea autoimpusã,dupã fratricidul ratat comis defratele sãu Cyrus, Ormus aacumulat stihial înãuntru un soide muzicã a sferelor combinatã,însã, cu o muzicã a sublumiimorþilor (unde cãlãuzã i-a fostîntotdeauna geamãnul sãuGayomart). Muzica necântatã încei paisprezece ani de tãceres-a strâns în el sub forma unuitaifun charismatic, fãcând dinOrmus un vrãjitor muzical, untrubadur de aur ºi un ºamanmenit sã facã sã danseze ºi sãrãscoleascã metropola Bombay.Dar el este chiar mai mult de atât:se pretindea a fi, nici mai mult,nici mai puþin, decât fãuritorulsecret, iniþiatorul, creatorul primal muzicii care curge în sângelenostru, care ne stãpâneºte ºi neînsufleþeºte oriunde ne-am gãsi,muzica aceea care vorbeºte înlimbajul tainic al întregii umanitãþi,moºtenirea noastrã comunã,indiferent care ne e limbamaternã, indiferent de dansurilepe care am învãþat sã le dãnþuim.Ormus este însãºi origineamuzicii, o fãpturã-matcã, omatrice, un motor ºi un generator,singurul apt sã capteze cosmicenergia sonorã a lumii încã de laînceputurile ei, dezvoltând-o,însã, într-o direcþie modernã.Conºtient sau inconºtient (nueste limpede cât a prelucrat cultic

54

în acest caz), Rushdieconstruieºte prin Ormus o caleiniþiaticã având destulecomponente din ritualurilesecrete în cadrul Misterelor de laEleusis, întrucât ingredienteleceremoniei respective suntprezente: moartea, învierea,întunericul, lumina, muzica.Inclusiv trupul lui Ormus este olume sonorã, un microcosmmuzical, o fãpturã interjecþionalã,în care oasele, carnea ºi pãrul,gura, ºoldurile ºi braþele nu facdecât sã construiascã un senszvârcolitor al lumii cucerite,invadate ºi rãvãºite de muzicã(zvâcnirile din ce în ce maiexplicite ale regiunii pelviene,zvârlirea braþelor spre cer, ca oimplorare de derviº, curba buzeisuperioare etc.).

Atunci când aude pentru întâiadatã muzicã rock americanã,Ormus se simte prãdat ºivampirizat: întrucât muzica salãuntricã este exact muzica rock,dar dictatã ºi direcþionatã degeamãnul mort, Gayomart (care îlcãlãuzea în lumea defuncþilor ºi învis). Pretinzând cã este creatorulsonor dintotdeauna, Ormus estecrezut pe cuvânt de o singurãfãpturã, la întâlnirea lor destinalã:de Vina Apsara. Aceasta îinareazã legenda naºterii muzicii,dar pornind de la o adaptatãmitologie mexicanã (ºi nugreceascã sau indianã, aºa cumne-am aºtepta):

A fost odatã ca niciodatã cândºarpele cu pene Quetzalcoatldomnea peste vãzduh ºi pesteape, în timp ce zeul rãzboiuluidomnea peste pãmânt. Erauvremuri frãmântate, pline de bãtãliiºi de ciocniri pentru putere, darmuzica nu exista deloc ºi amândoipotentaþii tânjeau dupã o melodie.Zeul rãzboiului nu avea puterea dea schimba situaþia, dar ºarpele cupene o avea. ªi anume, a zburatla casa soarelui, care era leagãnulmuzicii. A trecut în zbor pe lângãnumeroase planete ºi din acestearãzbeau sunete muzicale, darnicãieri nu se vedea vreunmuzicant. Soarele s-a mâniatcumplit când s-a pomenit tulburatde ºarpe, dar Quetzalcoatl nu s-asperiat, ci a dezlãnþuit furtunileaprige care erau specialitatea lui.

Furtunile erau atât deînfricoºãtoare, încât pânã ºi casasoarelui a prins sã se zgâlþâie dinþâþâni, iar muzicanþii s-au speriatºi s-au rãspândit care încotro.Câþiva dintre ei au cãzut ºi pepãmânt, ºi astfel, datoritã ºarpeluicu pene avem azi muzicã.

Desigur, componentele eline nulipsesc: casa soarelui, chiar dacãnepatronatã de un zeu exact, esteo rãmãºiþã ori chiar un nucleuapollinic. Quetzalcoatl însuºi areceva din Dionysos sau mãcardintr-un bacant originar care secomportã stihial ori stârneºtepatimi. Vina nu se limiteazã, însã,doar la epicizarea legendei, ci esteºi o hermeneutã strategicã: eaînsãºi este ºarpele cu pene, casasoarelui este legãtura pe viaþã ºipe moarte dintre ea ºi Ormus, iarmuzica este Ormus însuºi.

Întâlnirea fatalã (în sens dedestin) dintre Ormus ºi Vina esteinterpretatã de Umeed ºi în sensautodonjuanesc: cei doi se seducreciproc, construiesc cuplulmuritor nemuritor, dar sunt, înacelaºi timp, ºi niºte adoratori aichiar iubirii lor ridicatã la rangurieºesc. O iubire posibilã ºiimposibilã. Se iubesc, dar iubescºi iubirea. Parþial, povestea nu estenouã, ci are antecedente celebre:Novalis ºi Sophie von Kühn(pomeniþi, de altfel, de Rushdie),dar ºi Dante ºi Beatrice(nepomeniþi de autor). În perioadacastitãþii lor care a durat patru anide zile (pânã când adolescentaavea sã împlineascã ºaisprezeceani), Ormus ºi Vina nu au fãcutaltceva decât sã cânte: erotismullor se derula sonor (ºi vizual). Darîn timp ce Ormus a rãmas adicttoatã viaþa la tiparul unei singurefemei (Vina), aleasa lui, deºi loialãstructural iubirii destinale, a avutparte ºi de alte jocuri erotice.Dragostea lor bazatã pe dialecticakenosis-plerosis (explicã Umeed)a cumulat o energie purificatoarepentru cuplu, dar devastatoare ºicatastrofalã pentru cei din jur(pustiiþi la propriu ºi nimiciþi prinmoarte chiar).

Muzica lui Ormus nu este unaetnicã, localã, ci rock. Este omuzicã a metropolei. Acuzatã ca

fiind infectatã ºi virusatã,corupãtoare, o muzicã oc-cidentalã, Umeed o apãrãstrategic: e o muzicã urbanã careare conotaþii cosmice (întrucâtBombay este chiar lumea). Dareste, asemenea nonapartenenþilorcare o gireazã, ºi o muzicã fãrãfrontiere, dezmãrginitã. Orfeu nupoate fi controlat de sistem: el esteliber ºi provocator. În plus, Orfeueste, parþial, ºi Dionysos redivivus:cântând, mai târziu, despre iubireadamnatã dintre el ºi Vina, Ormuseste perceput de tatãl sãu ca unþap în agonie. Cântând în duet cufratele sãu Virus, vocalistul Ormuseste criticat ca fiind un þap cu gâtultãiat – ºi iatã astfel tragedia greacãºi originile sale discutate aproapeîn chip clasic.

Care este, însã, mecanismulprin care Ormus simte ºigenereazã muzica ºi prin care oaduce la suprafaþã? Umeedvorbeºte despre (Ormus) Camaobscura. Lãsându-se locuit deumbre ºi mai ales de umbrageamãnului Gayomart, Ormusajunge la o stare de transãautoindusã, prin intermediul cãreiaconstruieºte lumi ºi le modificã înfuncþie de percepþiile sale alterate.Semnul purpuriu, din naºtere, pecare îl are pe pleoapa stângã, esteîntotdeauna un soi de semafordupã care poate fi detectatã transalui Ormus. Îºi deregleazã simþurilefãrã niciun stimulator ºi fiindcã eleste, sã ne aducem aminte, un felde ºaman. Componenta dionisiacãeste evidentã, chiar dacã bacantul-preot Ormus se dovedeºtedeocamdatã a fi paºnic, fãrã osãlbãticie agresivã, ci doar latentã.Uneori, Gayomart însuºi îl poartãpe neofit, cântându-i, prin spaþiibabelice ale umbrei, ale lumiidefuncþilor. Infernul nu este, însã,înfricoºãtor, ci doar sufocant ºiobositor prin înghesuiala lui: iarOrmus este perceput de umbre caun virtual mântuitor. Misterele dela Eleusis sunt conþinute aici fie ºinumai într-o formã schiþatã. Iarlumea morþilor este, ar putea fi, ºio lume oniricã (desigur,subpãmânteanã, nu celestã).Fratele-strigoi cântã nelumeºte,interjecþional, iar sunetele lui suntdionisiace ºi evoheice: e-e-ee ei

55

ai-iii, ee-ii, ae-ai-ae ei ai oo ock, aiuue er au ou oh-ii ee, oo ... ah-aioh-ec... Stranietatea lor frisoneazã:acele acorduri diabolice care seînãlþau din bezna satanicã audevenit cântecele lui Ormus.Infestat de eul sãu sumbru,întunecat, de fratele mort, Ormusnu renunþã la luminã, ci o combinãcu întunericul. Amestecul, o ºtimdeja (fie ºi numai pictural) estefaimosul chiaroscuro (indiferent cãeste caravaggesc sau nu).

Vina se îndoieºte, însã, decalea regalã oferitã de muzicasubpãmânteanã cãlãuzitã ºipreluatã de Ormus de la Gayomart.Sfatul ei strategic este acela caOrmus sã nu urmeze întotdeaunadoar calea subteranã ºi intrândurilespre care-l direcþioneazãgeamãnul mort, ci sã cauteîncãperi neºtiute, cu noi sunete, înamplul edificiu funerar ºi oniric peunde Ormus rãtãceºte iniþiatic. Arfi posibil, sugereazã femeia, ca, înacest caz, Ormus sã perceapã nudoar o muzicã nouã, ci ºi sãînþeleagã cuvintele pânã atunciininteligibile din sonoritãþile preluatede la mortul Gayomart.

În paralel, care este origineamuzicii în Vina? Aceasta îºidescoperã vocea în solitudine,rãtãcind printr-o pãdure americanãdespre care se zvonea cã eralocuitã de un monstru (dionisiac,fireºte, întrucât este un þap sau uncentaur, dupã cum se zvoneºte) –ºi iat-o deja pe viitoarea bacantãsau Dionysos-femeie în staza saprimarã. Nissy pãdureanca (încãnu este Vina, ea va deveni Vinadoar dupã plecarea din America,dupã întoarcerea în India ºiruperea ei completã de familia deorigine) este marcatã de la începutde o sãlbãticie structuralã:sonoritatea ei este agresivã ºicolcãitoare, întrucât nimfa esteviolentã. Este poreclitã Fata-caprãsau Fiica Omului-Þap (la balulmascat din zonã, exista acesttravesti al unui Om-Þap, Panzdrenþãros, al cãrui rol era sãsperie profilactic minorii lipsiþi deobiedienþã). Trepideazã, vibreazã,rostogoleºte-te! Aceasta eramarea ei tainã, acest glas ca oþâºnire de rachetã. Nu în ultimul

rând, Nissy este o supravieþuitoare:singura rãmasã în viaþã a familieisale mãcelãritã de o mamãnevroticã. O mamã care intuise,însã, destinul sãlbatic ºi unic alfiicei sonore. Rãtãcind prinAmerica, în varii familii adoptive,Nissy îºi descoperã ºi putereaeroticã de seducãtoare: bacantaprimarã este ºi Elena, dar este ºiDiana (femeia-vânãtor, fecioaraintangibilã), drept care seprezervã pentru un ales, pentruOrmus.

Cã Pãmântul de sub tãlpile eieste un roman dionisiac, în cel

mai pur chip cu putinþã (chiardacã prelucreazã în chipprimordial ºi inovator mitul luiOrfeu), pentru aceasta pledeazãînceputul capitolului cinci (intitulatCântecul þapului), când Rushdie,asemenea unui autor tragic saude epopee anticã (deºi esteautoironic, în acelaºi timp), îºiinvocã zeul patron. Iar invocaþiaeste desãvârºitã ºi relativ amplã:Începem ziua de azi cu o jertfãde animale. (Sau, mãcar, cu odescriere a unei asemeneajertfe.)

Oh, Dionysos de douã ori

nãscut, oh, taur oþelit de nebunie,fântânã nesecatã a energiei vieþii,beþiv divin, cuceritor al Indiei,maestru al menadelor ce seprefac în ºerpi, primeºte dinparte-ne, înainte sã purcedemmai departe la umilele noastrepreocupãri, o sângeroasãpoveste a mãcelãritelor dãtãtoarede lapte; ºi, fiind astfel mulþumit,revarsã asupra sãrmanelornoastre strãdanii binecuvântarearânjetului tãu dement, mortal!

Douã lucruri ies în evidenþãdin aceastã invocaþie:necesitatea jertfei de animale ºinebunia vulcanicã a menadelor

(iar menadele vor fi douã, nu doaruna: atât Vina, cât ºi Ormus,chiar dacã Vina este menadapredilectã).

Nu voi spune mai mult de atât,îmbiind cititorul sã parcurgãacest roman neobiºnuit ºi care,dupã cum am fãcut dejaprecizarea, este cel din urmãmare roman dionisiac din secolulXX.

1 Citatele sunt selectate din ediþiaSalman Rushdie – Pãmântul de subtãlpile ei, ediþia a II-a, traducere deAntoaneta Ralian, Iaºi, EdituraPolirom, 2008.

56

Interviu cu poetul francez Jean-Max Tixier

Horia Bãdescu

Poetul este aici, peaceasta planeta, pe timpulacestei bucati de istorie,

)) ))) )) )))

)) )))

Nãscut în 1935 la Marsilia,poet, critic ºI romancier, autor anumeroase scrieri, în cele mai di-verse genuri, dintre care nu maipuþin de 15 volume de poezie,încununat cu Marele PremiuLiterar al Provenþei în 1994, Jean-Max Tixier este, în acelaºi timp,membru în comitetele deredacþie ale unor cunoscutereviste literare franceze precum«Autre Sud», «Encres Vives»sau «Poésie1».

Horia Bãdescu: Aº începe prina te întreba ce crezi dumneata,dragã prietene poet, despre stareaumanitãþii ? Cum aratã ea la acestînceput de veac XX ?

Jean-Max Tixier : Umanitatea,astãzi, nu aratã altfel decât a arãtattotdeauna, în ciuda evidentelorprogrese pe care le-a fãcut de laînceputurile istoriei sale. Dinpunctul meu de vedere, ea seprezintã însã mult mai bine ºi sebucurã de avantaje niciodatãavute mai înainte. Ca sã poþijudeca cum trebuie ai nevoie însãde o viziune diacronicã ºi nusincronicã. Defectele pe care eale aratã ºi consecinþele uneorideplorabile ale acestora sunt înbunã masurã datorate faptului cãe umanitatea noastrã, cã suntemdirect implicaþi în ea. Din aceastãcauzã nu avem o percepþierelativã, ci exacerbatã, deformatãafectiv de forþa amplificatoare aprezentului. Resimþim lucrurile cuo intensitate care bruiazãînþelegerea. În realitate, noi nusuntem decât o etapã din lunguldrum al umanitãþii. Aºa fiind, existãaspecte caracteristice de naturãa propaga neliniºti nu întotdeauna

logice: creºterea demograficã,globalizarea, generalizareainformþiei, importanþa fluxurilormigratoare, urbanismul galopantaflat la originea megapolisu-rilor…Trebuie sã învãþãm sã legestionãm! Cursul istoriei nu seîntoarce înapoi niciodatã. Laînceputul celui de al XXI-lea secolumanitatea e diviztã ºi sfâºiatã decrize de civilizaþie care stau laoriginea fanatismului ºiterorismului. Ele sunt rezultatuldiferenþei crescânde dintre ritmulde evoluþie rapid al þãriloroccidentale sau emergente dupãaceleaºi criterii ºi þãrile prizonierepropriilor lor arhaisme, mai ales înaria de influenþã musulmanã.Aceste arhaisme religioasecangreneazã însã ºi þãri precumStatele Unite, care-mi apar mai degrabã ca o teocraþie decât ca oautenticã democraþie. Preºedintelelor nu e obligat sã jure cu mâna pebiblie ? Fenomenul cel maineliniºtitor, cel mai grav, mi se parea fi revenirea religiozitãþii împãnatede toate interdicþiile care aducatingere libertãþii individuale ºicolective ºi se opun laicitãþii,singurul ferment al democraþiei ºiprima ei justificare. Consider pebunã dreptate cã drepturile omuluiprevaleazã în toate cazurile asupradrepturilor ipotetice ale zeilor.

H.B: Ipocrizia, minciuna,cinismul, retorica, mi se par a ficei patru cavaleri ai Apocalipseiepocii noastre…

J.-M. T: Ipocrizia, minciuna,cinismul þin de moralã. Retoricaînsã are o alta naturã; e o tehnicã.Desigur ea le poate favoriza pecelelalte prin mijloacele folosite.

Chiar dacã asta nu e prima safuncþie.

H.B: Dar a devenit ! ªi prinexces ºi-a schimbat pânã ºinatura…

J.-M. T: Poezia însãºi foloseºteretorica ºi pânã nu demult aceastãdisciplinã era învãþatã în liceu.Asta nu e o noutate. Machiavellisau Baltasar Grácian nu suntautori contemporani iar cazuisticaiezuitã face ravagii de pe la 1534,data înfiinþãrii Ordinului. Sã nuuitãm persecuþiile de altãdatã,pogromurile, masacrele ºi celemai nenorocite atrocitãþi carejaloneazã istoria. Apãrareadrepturilor omului este o idee nouãcare-ºi croieºte drum cudificultate. Suntem fãrã îndoialãmai bine protejaþi, mai bine hrãniþi,mai bine îngrijiþi, mai bine educaþi,în ciuda inegalitãþilor totdeaunarevoltãtoare ºi a persistenþeiinsulelor de barbarie. Nu aº vorbidespre Apocalips, noþiunereligioasã pe care o refuz.

H.B: Apocalipsul despre carevorbesc eu nu e unul religios…

J.-M. T: Vãd venind drame farãîndoialã teribile ºi îngrozitoareatrocitãþi, cum au mai fost deja.Dar judecata lui Dumnezeu n-arenimic de-a face cu asta. Nu-ivorba despre pedepse venite dela o putere superioarã în numeleunei morale mai înalte. Oameniicomit erori pe care le plãtesc darnu greºeli, în sens creºtin, saupãcate. Cred însã cã, oricâteobstacole s-ar ivi, umanitatea leva depãºi. Prin urmare ea se vaschimba inevitabil. Ea nu va mai

57

semãna niciodatã cu aceea pecare o cunoaºtem ºi pe care oiubim. Ei ºi ? Eu o accept fãrãfricã. Nu mã încearcã nici onostalgie aºa cum se întâmplã cumulþi dintre contemporanii mei. Eîn firea lucrurilor sã ucizi în tineceea ce te-a clãdit. Progresulînseamnã renegare.

H.B.: « La ce bun poeþii învremuri sãrace? », spune un versde Hölderlin. E o întrebare carepoate fi pusã oricând. Mai areumanitatea nevoie de poeþi ?

J.-M. T: ªi rãspund lui Hölderlincã tocmai în vremuri sãrace e ceamai mare nevoie de poezie. Cu totrespectul, el a spus o prostie.Problema nu e de a ºti dacãumanitatea are nevoie sau nu depoeþi, ei îi este dat sã ºtie dacãexistã sau nu poeþi, oameni cãrorale place sã citeascã poezia saus-o scrie. Odatã acceptatãaceasta, înrebãrile sunt vane.Favorabile sau defavorabile,optimiste sau pesimiste, opiniilesunt de prisos. Realitateaobservabilã e cea care areimportanþã: câte volume scrise,câte publicate, câte tiraje, câþi poeþise declarã astfel ? E mai bine sãte determini plecând de la fapte,nu de la emoþii sau stãri sufleteºti.Când scriu un poem, nu mã întrebdacã el rãspunde unei aºteptãrioarecare. Nu-mi fac griji nicimãcar pentru eventuala luipublicare. Îl scriu. Asta e !

H.B : Poezia rãmâne o cauzãde apãrat? Mai serveºte ea laceva ?

J.-M. T: E datoria poeziei sã seapere cu propriile mijloace.Cuvintele sunt arme contraindiferenþei, refuzului, ignoranþei.Nimeni n-ar ºti sã intervinã înlaboratorul interior al poetului.Singura acþiune posibilã esteexterioarã. Ea vizeazã structuri,organizãri de circuite, mijloace decomunicare, care sunt utilepoeziei în afarã dar care nu suntniciodatã suficiente, cãci au o altãnaturã. E datoria celor care iubescpoezia de a o face cunoscutã, dea sprijini difuzarea ei, de a-itransmite virtuþile. Poezia este o

cauzã, adicã un motiv deangajament ? Ca sã spun drept,nu ºtiu ! Nu cred. Nimeni nu neobligã sã scriem poezie sau oricealtceva. O facem pe propriarãspundere. Fiindcã o dorim. Neasumãm riscul. Societatea nu nedatoreazã nimic pentru cã suntempoeþi. Ea nu contribuie la vocaþianoastrã. Malherbe afirma cubrutalitatea lui obiºnuitã cã unpoet nu e mai util statului decâtun jucãtor de popice. Zona lui deacþiune ºi domeniul sãu deinfluenþã se aflã în altã parte.Saint-John Perse spunea cã scriepoezie pentru a trãi mai bine ºi,eventual, pentru a permitelectorilor sãi sã trãiascã mai bine.Nu-i un serviciu neglijabil ! Existãºi altele care pun în evidenþãputerea poeziei. Nu-i aici loc pentruo asemenea dezbatere. În ceea cemã priveºte, nu cred cã poezia arede transmis un mesaj, nici cã are omisiune. Cu atât mai mult cu cât eatât de diversã ºi atât de singularãîn demersul fiecãrui poet.

H.B: Pentru mine poezia este«memoria Fiinþei», memoriaesenþialã a omului ºi umanitãþii.Dar, om ºi umanitate, mai aunevoie azi de o asemeneamemorie? Mai vor sã-ºi amin-teascã, atunci când uitarea parecea mai comodã modalitate de-aexista?

J.-M. T: Este evident cãsocietatea contemporanã privi-legiazã orizontalitatea, pier-zând dimensiunea istoricã ºivalorizând abuziv imediatul. Deaici importanþa pernicioasã asondajelor de opinie, valoareaacordatã reacþiei afective îndetrimentul reflecþiei. Individul îºipierde consistenþa. Se vorbeºtedespre datoria de a nu uita dar mãtem ca nu cumva memoria sã fieîntreþinutã artificial ºi sã nucorespundã realitãþi i trãite.Memoria nu se decreteazã. Eaacþioneazã diferit în fiecare dintrenoi. Formula ta «memoria Fiinþei»pare a se referi la gândirea luiMartin Heidegger ºi, dupã el, laalternativa neantului care-lpreocupa pe Jean-Paul Sartre. Eun-aº utiliza acest cuvânt pentru cãel pune mai presus de ansamblul

de fiinþe concrete, identificabile,fiinþele omeneºti, o noþiune care ledepãºeºte ºi care presupunereunirea lor într-un tot organicservind tuturor ca referinþã. Omulare însã nevoie de memoriacare-l leagã de timp, carematerializeazã raportul sãu cutimpul delimitând în conºtiinþãspaþiul variabil pe care-l ocupãcronologic ºi fãrã de care s-ar re-duce la un simplu cursor fãrãconsistenþã. Într-un anumit fel,omul este produsul memoriei.Totuºi, despre care memorie evorba? Memoria individualã careînsilozeazã amintirile unei vieþi,memoria colectivã care-l înscriepe fiecare în marile miºcãriculturale ºi de civilizaþie, memoriacuvintelor care rezultã din straturilede secularã folosire a lor, memorialatentã îngheþatã în biblioteci ºialte felurite locuri de conservare avorbei ºi imaginii …? Problema emult mai complicatã decât arpãrea. Dacã este evident cã omulnu poate trãi fãrã memorie, decâtdoar la modul vegetativ, aceastanu conduce la expresia folositã înîntrebare, care implicã trans-cendenþa. Cum aceasta îmi estecomplet strãinã, nu pot decirãspunde altfel decât am fãcut-o.Metafizica nu mã intereseazãºi n-am nici-o nevoie detranscendenþã.

H.B.: Poezia ºi omul pot existafãrã transcendenþã ?

J.-M. T: Sfârºitul precedentuluimeu rãspuns este elocvent pentrupoziþia mea. Nimic nu estegeneralizabil în materie. Dacã uniiau nevoie de transcendenþã, etreaba lor. Dar n-au dreptul de aface din asta o regulã, cu atât maipuþin de a arunca anatema asupraacelora care – asemeni mie – nule împãrtãºesc idealul. Totdeaunaam observat, atunci cânddiscutam cu un credincios, cã euîl înþelegeam ºi-i acceptampoziþia, în timp ce el se dovedeaincapabil de a se pune în loculmeu. Nu putea concepe cã poþi finecredincios. Cam asta seîntâmplã ºi cu susþinãtoriitranscendenþei. Scriu ºi publicpoezie de mai bine de cincizeci deani fãrã ca aceastã dimensiune sã

58

mã intereseze. Sunt consideratfãrã îndoialã poet ºi mã bucur deo oarecare recunoaºtere. Nu suntsingurul din aceastã specie. Îmirevendic o scriiturã materialistã,ireductibil strãinã la orice influenþãreligioasã ori de unde ar veni ea.Nu caut nicio depãºire a condiþieimele de om, aici ºi acum. Nu mãdefinesc în raport cu asemeneavalori ºi mã simt foarte bine astfel,împãcat cu mine însumi ca poetºi ca om.

H.B.: Ce valoare mai poateavea cuvântul într-o lumedominatã de vacarm ºi devorbãrie?

J.-M. T: Sã notãm cã pânã ºivacarmul ºi bavardajul utilizeazãcuvântul, fãrã de care n-ar exista.Dar nu despre acest cuvânt evorba, ci despre cuvântul viu,autentic, exigent, aºa cum apareel în poezie. Cuvântul semnificantºi semnificativ, care libereazã ºiîmbogãþeºte, capabil sã se afirmenegând tocmai vaarmul ºivorbãria, încercînd sã dejoacetoate perversiunile vorbei caremascheazã sau falsificã realita-tea. El rãspunde necesitãþii ºimeritã sã fie auzit pentru ceea ceeste. Chiar dacã multe obstacoleîl reprimã ºi încearcã sã-lmarginalizeze, sã-l condamne ladispariþie, el existã. El va existatotdeauna atâta timp cât talentedezinteresate îl vor servi, pentrucã ele nu pot renunþa la el aºa cumnu pot trãi fãrã oxigen. Lupta astanu se terminã niciodatã. Cuvântulnu cunoaºte victoria. E iluzoriusã-i aºtepþi triumful. Verbul nu vamai fi la sfârºitul lumii aºa cum n-a fost nici la-nceputul ei. Ceea ceconteazã, ceea ce dã sens ºiviaþã e confruntarea permanentã,lupta prin care, graþie limbajului,poetul se bate contra lumii ºi a luiînsuºi. Refuzul luptei ar însemnaînfrângerea cuvântului, renunþareala viaþã.

H.B.: Ar trebui sã tãcem pentrua ne putea înþelege, în lumeaaceasta în care trãim?

J.-M. T: Zgomotele neînconjoarã, ne agreseazã din toatepãrþile. La radio, la televiziune,

tãcerea este proscrisã. Nici opauzã, nici o clipã de tãcere: astacostã bani. In supermarcheturi, înbaruri, magazine, domneºte oambianþã muzicalã anesteziantãcare distruge comunicarea, îlînveleºte pe individ într-o bulãsonorã. Te poþi izola totuºi pentrua reflecta, medita, visa, pentru ate reda þie însuþi. Altãdatã lucrurilese petreceau invers. Oameniisufereau de singurãtate ºi deizolare. Se întâmpla ca ei sãresimtã aceastã stare ca pe ofatalitate care-i împiedica sãcomunice cu semenii lor. Noi, dincontrã, protestãm contra uneicirculaþii prea intense ºi preaprea rapide a ideilor. Nu mi separe cã e ceva negativ. Teînþelegi pe tine însuþi în raport deceilalþ i, prin ciocnireaconºtiinþelor ºi sensibilitãþilor, nuîn izolarea solitarã, un autismsocial voit ºi cãutat. Vreau sãspun prin asta cât de bine mãsimt în epoca mea în ciuda a totceea ce îmi displace la ea. Nu-mi adun puterile pentru a orenega ci, din contrã, pentru a oaccepta aºa cum e, cu calitãþileºi defectele sale, fiindcã-i a meaºi nu voi avea parte de alta.

H.B: În ciuda fundamentalis-melor religioase de toate felurile,am impresia ca lumea modernãtrãieºte într-un soi de comãprofanã. Poate cã, în acest caz,am avea nevoie de o transfuziede transcendenþã, de ceea ceJean Biès numea, atât deinspirat, «o respiraþie gurã lagurã cu cerul»?

J.-M. T: Îmi doresc din toatãinima profanitatea. Departe dea fi o comã, o vãd ca pe o eli-berare de toate obscurantismelereligioase care abuzeazã de noide atâtea veacuri. De altminteri,eu n-aº utiliza cuvântul profancare postuleazã existenþacredinþei, a ceea ce credinþasacralizeazã. Persistenþa ºidezvoltarea acestei posturi devinscandaloase în ochii mei. Orespiraþie gurã la gurã cu cerulechivaleazã cu o respiraþie gurãla gurã cu vidul. Prefer s-o fac cuo femeie realã.

H.B.: Ar fi necesarã stabilireaunui nou raport între ºtiinþã ºireligie, un alt fel de a consideraacest binom fundamental pentruinterioritatea umanã? Cum sã lereconciliezi?

J. -M. T: Nu sunt pentruaceastã reconciliere care, dinpunctul meu de vedere, s-ardovedi pãguboasã. Religia ºiºtiinþa þin de douã lumi radicaldiferite ºi orice apropiere între eleprovine dintr-un artificiu sau dintr-o manipulare. ªtiu bine cã unelespirite contemporane se strã-duiesc sã susþinã, printr-oprestidigitaþie interesatã – cãciaceasta ar fi în profitul religiei nual ºtiinþei – cã religia se fondeazãpe raþiune ºi cã, prin intermediulacesteia se poate spera unirea lor.Admiþând veracitatea acesteialegaþii, ce facem cu metodaºtiinþificã fondatã ºi cauþionatã peobservarea faptelor ºi ex-perienþei? De milenii, doctoriireligiilor monoteiste multiplicãexegezele, comentariile, pa-rafrazele, interpretãrile cãrþilorfondatoare acceptând fãrãrezerve faptul cã ele exprimãcuvântul lui Dumnezeu. Ei susþinun discurs, logic în aparenþã,asupra unui postulat nede-monstrabil prin natura lui ºiaglomerând cu nonsensurirafturile bibliotecilor. Cã religiiletrebuie respectate, de acord ! Darfãrã conscinþe aberante. În ceeace mã priveºte, am studiatîndelung relaþiile între ºtiinþã ºipoezie care ºi una ºi alta, ºi fiecareîn felul ei, utilizeazã potenþelelimbajului. Inrudirea lor – pusã înevidenþã de Saint-John Perse îndiscursul sãu la primirea Nobelului– le face sã foloseascã aceleaºiinstrumente intelectuale înexerciþiul lor specific. Eleprocedeazã prin invenþii,descoperiri ºi formulãri specifice.Sunt de acord cu continuareacercetãrilor în aceastã direcþiepentru cã ele se articuleazã la orealitate obiectivã, pe care o poþidiscerne ºi verifica. Ceea ce nu ecazul religiei.

H. B.: Cum sã trãieºti ca poetºi « deºtepãtor de umanitate »,dacã pot spune asfel ?

59

J. -M. T: Poetul este aici, peaceastã planetã, pe timpulacestei bucãþi de istorie. El vasã trãiascã precum toþi ceilalþi.Nu sunt motive pentru un statutparticular. Ce înseamnã a trãi capoet? Sã devii un cerºetor caVerlaine sau Germain Nouveau?Sã te închizi într-un turn de fildeºca Hölderlin sau Vigny? Sãcultivi societatea în maniera luiValéry? Sã ocupi un post impor-

tant ºi sã accepþi onoruri caPaul Claudel ºi Saint-JohnPerse? Nici unul nu-i mai prostpoet ca altul. Încl inareafiecãruia, dupã temperament.Am oroare faþã de expresia«poeþi blestemaþi». Sã trãieºtica poet înseamnã sã iubeºtipoezia, s-o scri i pentru cãaceastã funcþie rãspunde uneinecesi tãþ i inter ioare, uneiexigenþe egoiste. Prin natura

muncii sale, care atinge chiarfundamentul umanitãþii, lim-bajul: “onoarea oamenilor”,poetul deºteaptã conºtiinþele,spulberã iluziile inteligenþelor,bulverseazã inimi le. El neînvaþã sã recunoaºtem lumeaºi, fãcând aceasta, sã neadaptãm contingentului pentruun mai bun echilibru, ba chiarpentru o armonie mai binerealizatã.

60

George Remete

Suflete

Suflete bun la toatece mã minþi atât de bine – adicã m-ajuþi sã trãiesc –Suflete al meucu viaþa pânã-n gâtºi poezia bombã amorsatã,sânge ce nu curgelacrimã ce nu plângeºi nu se plânge,cuvânt ce nu ziceºi nu se zice,viaþã ce nu trãieºteºi moarte ce nu moare,suflete ce þii lumeaºi nu spui la nimeni,suflete al meu:pentru ce mã tulburi?

Minunea zilnicã

Iubirea e minunea ce o ucidem zilnicProfetul e ucis în patria luiEl trebuie jertfit ca lumea sã trãiascãPrezenþa lui, de nu-i viaþã-i moarte.

Iubirea moare zilnic ºi zilnic învieStrigoiul se întoarce ca sã-l omori din nouDe spaima aceasta nimeni nu scapãªi de-l omori eºti propriul tãu strigoi.

Sonet

Nãdejdea florii nãvãlind în luminãªi-n acelaºi zâmbet murind împãcatAceasta mã-ntãreascã ºi susþinãSã te zãresc prin ochiu-nlãcrimat

Credinþa soarelui ce-n orice dimineaþãNu uitã sã se-ntoarcã sã mã scoaleStrigând cã dupã moarte vine viaþãSã ies în drum cu picioarele goale

Iubirea care-nvârte necurmatPãmântul împingându-l pe orbitãMã þinã treaz cu ochiul nempãcat

Sã o privesc arzând nemistuitã.De n-oi juca în hora lor cereascãMã prindã ºi-ntre ele mã zdrobeascã

61

Printre arhiereii Blajului,Episcopul Petru Pavel Aron(1709 – 1764) este al doileamare întemeietor. Înaintaºul sãu,Inochentie Micu Klein a întemeiatBlajul , mutând în primãvaraanului 1737 reºedinþa epis-copalã, de la Fãgãraº laîncrengãtura Târnavelor, careva deveni peste ani, o cetate decredinþã ºi tãrie româneascã, adeschis o luptã curajoasã înDieta Transilvaniei pentrudrepturile neamului românesc.Petru Pavel Aron esteîntemeietorul ªcolilor din Blaj,deschise în 11 octombrie 1754,printr-o înºti inþare care în-seamnã o datã importantã înistoria învãþãmântului românescºi care, în l imba veche ºiînþeleaptã a strãbunilor, arepentru noi atâta farmec …amsocotit a fi de lipsã acum acesteiînsemnate turme sã se deschidãfântânile darurilor…! Cã maitoþi sunt însetaþi ºi flãmânzi dehrana cea sufleteascã, pentruaceea, fiilor noºtri, care vor cere,trebuie dupã putinþã sã li sefrângã sfânta pâine ºi a-icuprinde la învãþãturã. Splendidãmetaforã pentru ºcoli – „fântânide daruri” ºi pentru învãþãturã –„sfânta pâine”. S-au deschisatunci trei tipuri de ºcoli: ªcoalade obºte („deschisã tuturor ºi detoatã vârsta spre a se deprindeîn cetanie, cantare ºi scrisoare,nici o platã de la uceniciaºteptându-se”), ªcoala lati-neascã ºi ªcoala de preoþie.Sunt primele ºcoli sistematicede un grad mai ridicat dinTransilvania, din care se vordezvolta mai târziu acele ºcolicare au devenit, dupã expresialui Al. Odobescu, „inima ºi falaBlajului”: ºcoala normalã (deînvãþãtori), liceu ºi facultateade teologie. Este, fãrã exa-gerare, actul de naºtere al

învãþãmântului românescmodern: ºcoalã generalã,gratuitã, cu o programã analiticãadecvatã momentului istoric.

La meritul de cãpetenie, deîntemeietor de ºcoli, EpiscopulPetru Pavel Aron îºi mai adaugãcel puþin douã: a întemeiattipografia blãjeanã, adusã încãde pe vremea predecesoruluisãu, Inochentie Micu Klein, dela Alba Iulia, vechiul Bãlgrad,unde se tipãriserã de cãtre

Mitropolitul Simion ªtefan, NoulTestament (1648) ºi Psaltireadin 1651. Petru Pavel Aron oreutileazã, o reparã ºi începânddin 1756, tipãreºte aici cãrþiºcolare, cãrþi de cult ºi despiritualitate creºtinã.

Un al treilea merit este cã acoordonat ºi instruit un grup decãlugãri învãþaþi de la mãnãstireaSfintei Treimi din Blaj, sãtãlmãceascã Biblia, dupãversiunea Vulgatã latinã aSfântului Ieronim. Prin anii 1760-1761 aceastã tãlmãcire ro-mâneascã a Sfintei Scripturi eragata. Era a doua traducereintegralã a Bibliei, dupã cea din

1688, Biblia de la Bucureºtisau Biblia lui ªtefanCantacuzino.

ªi în aceastã privinþã, PetruPavel Aron este un deschizãtorde drumuri, pentru cã seinaugureazã acum, pe la mijloculsecolului al XVIII- lea, oadevãratã ºcoalã biblicãblãjeanã, Blajul fiind singuruloraº din þarã în care CarteaSfântã a fost tradusã în fluxcont inuu, înregistrându-seîntr-un rãstimp de douã secole,nu mai puþin de cinci tãlmãciriale Bibliei. A urmat la câtevadecenii Biblia de la Blaj saubiblia lui Samuil Micu, în 1795 –aceasta, singura tipãritã; Biblialui Timotei Cipariu, Biblia luiVictor Szmigelschi ºi BibliaEpiscopului Ioan Bãlan alLugojului. Toate au rãmas înmanuscris. Ca ºi Biblia, începutde serie, pe care o putem numide acum, a lui Petru Pavel Aron,rãmasã în manuscris aproapeun sfert de mileniu. Ea a vãzutlumina tiparului abia în 2005,într-o impunãtoare ediþie în cincitomuri la Editura Academiei, ºiîntr-un pãtrunzãtor CuvântÎnainte, academicianul EugenSimion, preºedintele de atunci alAcademiei Române, subliniazãcã manuscrisele acesteitraduceri a Bibliei „lãsate deînvãþatul ºi luminosul PetruPavel Aron cuprind splendidepagini de limbã româneascã, olimbã care, luptându-se cuinfluenþele ºi complicateleconstrucþii de cancelarie, sesprijinã pe limba vorbitã. Optândpentru aceastã soluþie,episcopul de la Blaj n-a greºit.”

ª

Aniversãri culturale ºi pedagogice blãjene

300 de ani de la naºtere

Episcopul Petru Pavel AronIon Buzaºi

62

Omul-personaj, omul-particulã,omul-portret, omul-figurã suntprobabil faþetele aceleiaºi entitãþiîn miºcare, construcþie înlãuntrulvalorii de actant. Am putea vorbide un procedeu frecvent, mai alesîn genul epic, care constã înrelevarea trãsãturilor specifice aleunui personaj în scopulindividualizãrii ºi obiectivãrii lui,însã trebuie fãcutã distincþia clarãasupra termenului „procedeu“,care este exclusiv o perspectivãtehnicã. Ne-am propus ca înplanul efectului portretului caprocedeu sã gãsim corespondentîntr-o figurã, adicã un spaþiu sepa-rator între sensul gândit ºi modulde a-l reda. Ca orice spaþiu, ºiacesta presupune o formã ºi, im-plicit, o semnificaþie, care ne-arpermite sã asimilãm portretul uneifiguri. Sã fie figura un spaþiu sepa-rator între sensul gândit ºi modulde a-l reda? Ar însemna cãautorul care construieºte portreteuna gândeºte ºi alta scrie, cuperfecta conºtiinþã a distanþãrii.Apoi, despre ce fel de figurã estevorba? De stil nu poate fi, pentrucã am situa astfel portretul peacelaºi plan cu metafora,metonimia, sinecdoca, etc., ceeace, fireºte, iese din discuþie. Sãfie figurã de gândire? Probabil cãaici se gãseºte germenul definirii,se poate vorbi astfel de asimilareaunui portret cu o figurã logicã.

Tabla de ºah poate fideopotrivã propria mea tablã deºah sau tabla de ºah a lumii, maiprecis a lumilor. Am putea asimilatabla de ºah, ca ºi loc de perdiþiea gândurilor ºi raþionamentelor, curomanul lui Julio Cortázar,ªotron. Dacã jocul de ºah al luiStefan Zweig din Secret arzãtoreste sicriul aºezat între cer ºipãmânt, la Cortázar cele optpãtrate ale ºotronului se aflã deasemenea suspendate între cerºi pãmânt, în ceea ce se numeºteinterval, ºi care nu aparþine nicicerului nici pãmântului, dar este

Sah sau macelul zeilorAlexandru Bogdan Petrovai

,

)) )))

deopotrivã al cerului ºi alpãmântului. Aºadar cerul ºipãmântul de o parte ºi împreunãeste locul de pulsaþie al ºahului ºial lumii.

Piesele unei table de ºah suntîn sine universurile unei lumi cuierarhiile ei, cu egalitãþile ºiinegalitãþile ei, cu toate categoriileunei lumi, mai puþin douã dintreele: gândirea ºi visarea. Acesteadouã sunt proprii demiurgului dincolþul fiecãrui pãtrat, fie el alb saunegru, ºi dacã ne gândim laetimologia cuvântului grecesc,demiurgos înseamnã meseriaº.Un meseriaº înzestrat cu gândireºi visare, de asemenea însãnumai cu gândire sau numai cuvisare. Jocul ar însemna prinurmare miºcarea asimptoticãîntre gând ºi vis, între lume ºilume, între lumi ºi lumi, între ceruriºi pãmânturi, toate sub trupul albal timpului. Jocul începe acolounde se terminã hotarele, acolounde toate drumurile se ºterg;este o rãzvrãtire împotrivaoricãrei sterilitãþi ºi în acelaºi timpistoria unei dramatice ºifundamentale înfruntãri cu infinitulsoluþiilor. Violenþã, contradictoriu,impetuozitate, paradoxal, toatesub crusta unei poezii vibrantesau a unei luciditãþi ostentative.

Asemãnarea tablei de ºah curomanul ªotron al lui Cortázar nueste întâmplãtoare, deoareceaceastã carte este organizatã nuca structurã fixã, ci ca un câmpde posibilitãþi în care succesiuneatipograficã a capitolelor reprezintãdoar una – cea mai simplã – dintrevariantele de lecturã, comparabilãcu alfabetul cunoaºterii miºcãrilorpieselor pe o tablã de ºah. Existãînsã o a doua cale pe careCortázar însuºi o oferã în legãturãcu romanul sãu (schimbareaordinii capitolelor comandatã deun tabel indicator), fapt care lasãdeschise cititorului o infinitate decãi similare cu ceea ce arînsemna nenumãratele combinaþii

existente în jocul de ºah. Ideeade structurã narativã e astfelconciliatã cu cea de infinitcombinatoriu, într-o posibilãactualizare a mereu himericeiCãrþi absolute.

PIONII pe o tablã de ºah arputea avea corespondent înopera literarã în mai toatepersonajele anexe, secundare,bineînþeles cu excepþiile derigoare. Fie cã sunt doamneleinfidele din Don Juan sauDragostea pentru geometrie, fiecã sunt cele 24 de fecioare ucisedin Parfumul lui Patrick Süskind,tot ceea ce este predispus lasacrificiu, tot ce este mai mult saumai puþin semnificativ, alcãtuieºtepanoplia mediocritãþii, singura vir-tute a unui posibil pion fiind aceeade a deveni o altã piesã, de a-ºischimba statutul ºi de a-ºi depãºilimita în momentul în care,parcurgând tabla pânã la celãlaltcapãt devine oricare altã piesã, cuexcepþia regelui. Singura diferenþãdintre pioni, nesemnificativã însã,este aceea de a se afla pe unpãtrãþel alb sau pe unul negru.Pionul este figura sacrificiului fãrãdrept de apel.

În ceea ce priveºte figuraTURNULUI, personajul potrivit arfi Meursault din Strãinul luiCamus. Spunem cã nu estedeplasatã aceastã asemãnaredeoarece chiar ºi poziþionareaturnului pe o tablã de ºah este lalimita dintre existenþã ºi neant, lalimita dintre miºcare dreaptã, atâtîn plan vertical cât ºi în planorizontal, ºi inexistenþa tablei deºah în imediata vecinãtate apãtratului pe care îl ocupã. Celepatru puncte de amplasare alecelor patru turnuri în jocul de ºahalcãtuiesc, în fapt, marele pãtratal lumii în care pulseazã miºcãrilecelorlaltor piese. Am putea spune,datoritã faptului cã se aflã lahotarul dintre miºcareacoordonatã ºi inexistenþa uneimiºcãri, cã personajul lui Camus

63

este în tocmai o piesã la limitadintre uriaºul mecanism social alvieþii ºi inexistenþa oricãrei funcþiiorganizatoare. De la începutMeursault dã dovadã de o anumeinsensibilitate ce-l caracterizeazãºi-i impregneazã toate gesturile,toate acþiunile. Este aceainsensibilitate a liniilor drepte,acea insensibilitate a tãvãluguluicare poate caracteriza turnul înjocul de ºah. Turnul este, deasemenea, figura solitarului, figuracelui fãrã chip pe care personajulnostru o demonstreazã din plin.Refuzul convenþiei sociale apersonajului nostru nu esteieºirea din tiparul turnului, acela alculoarelor în linii drepte, ci esterefuzul oricãrei împotriviri, dinpartea oricãrei baricade pe caresubstanþa acestei piese o poateescalada. O linie dreaptã care seopune altei linii drepte este de faptzidul care se opune unei forþe.Dacã ar fi sã ne gândim la un altpersonaj care ar putea sã joacerolul turnului, acela ar fi Josef K.din Procesul lui Kafka, însã acestaar putea fi turnul de culoareaopusã celeilalte sau ocupantulpãtratului de culoare diferitã,fiindcã personajul lui Kafka esteun om perfect normal, rãtãcitîntr-un mediu absurd, în timp ceMeursault este de fapt uncomportament nefiresc în raportcu obiceiurile ºi exigenþelesocietãþii în care trãieºte.

Figura CALULUI poate sã fierelaþionatã cu personajul uneipiese de teatru într-un singur acta lui Fernando Arrabal, care senumeºte nu întâmplãtor Labirintul.Etienne, personajul central, esteprins într-un labirint de pãturiîntinse la uscat. Similitudineaacestui personaj cu figura caluluidin jocul de ºah ar pãreanepotrivitã, însã dacã ne gândimla funcþionalitatea calului în cadruljocului ajungem inevitabil lamiºcarea în formã de L. Mai multdecât atât, dacã ne gândim la osuccesiune de miºcãri fãcute deun cal pe tabla de ºah se poatelesne observa cã se ajunge la oþesãturã labirinticã. Labirintulfuncþioneazã dupã principiul linieiºi cotiturii, personajul nostru înmiºcarea sa spaþialã trebuind sãrealizeze acest drum, mai mult

decât atât, miºcarea lãuntricã alui Etienne funcþioneazã dupãacelaºi principiu. Unica piesã atablei de ºah care, printr-o singurãmutare, realizeazã principiul la-birintic al liniei ºi cotiturii este, fãrãîndoialã calul. De asemenea, ceeace îi este propriu numai caluluidintre toate figurile tablei de ºaheste saltul. Însã este vorba de unsalt în interiorul aceloraºi patrupãtrate în formã de L ºi nu un saltcare sã permitã ieºirea dintr-unastfel de spaþiu, desprinderea depe suprafaþa tablei de joc nu estedesprinderea faþã de naturaacestei figuri, ci deschideposibilitatea unui alt atribut alacestei figuri (este vorba despreunica abilitate a calului de a evitaconfruntarea, fiind singura piesãde pe tablã care poate sã refuzelupta).

Figura NEBUNULUI sau aOFIÞERULUI poate fi asimilatãpersonajului Joffrey Firming dinromanul La poalele vulcanului allui Malcolm Lowry. Ar fi un nebunalb cu partea de sus neagrã. Con-sul al Angliei, fost ofiþer al forþelornavale în primul rãzboi mondial,este personajul care sestrãduieºte sã cunoascã maitoate lumile posibile (încearcã sãînveþe pe de rost partea filozoficãdin Rãzboi ºi pace, încearcã sãînveþe Kaballa), încearcã sãrealizeze deplina diagonalã pecare o poate parcurge figuranebunului pe o tablã de ºah,încercarea de cuprindere totalã alumii, în cazul unei table de ºah arfi traversarea infernului unui câmpde bãtãlie. Aburul nebuniei acestuipersonaj este dat ºi de faptul cãeste alcoolic, însã alcoolul este opredispoziþie a iniþierii, tentaþiafausticã a cunoaºterii fiind vãzutãca spectru al nebuniei. Aºadardiagonala piesei de ºah estediagonala personajului nostru,prin destinul tragic al umanitãþii.Deºi ar putea sã fie muºchetarsau papã, gâlcevitor, ne-am opritasupra acestui personaj datã fiindposibilitatea diagonalei totale.

Figura REGINEI, cea maiimportantã piesã de pe tabla deºah, exceptând regele, reprezintãforþa de acþiune, puterea actantuluiabsolut atât pe o tablã de ºah, câtºi în spaþiul unei opere literare. Ar

putea fi consideratã reginã mareadin Thalassa lui Macedonski,chiar dacã nu reprezintã regnuluman; ea oricum este elementulhotãrâtor ºi piesa de rezistenþã aîntregii construcþii a acestui poemîn prozã. Nu este întâmplãtoarealegerea pentru figura reginei aunei opere din literatura noastrã,cu atât mai mult, cu câtemblematicã pentru figura regi-nei este personajul PenaCorcoduºa din Craii de Curtea-veche a lui Mateiu Caragiale.Pena Corcoduºa ar putea fi înacelaºi timp reginã albã ºi reginãneagrã, personaj care susþinearhitectura interioarã a acesteicãrþi, care ar putea fi consideratãroman, însã suntem de pãrere cãeste, mai degrabã, un poem înprozã. Apãrut simetric înÎntâmpinarea Crailor ºi înAsfinþitul Crailor, acest personaj,prin infuzia sentimentului zã-dãrniciei vieþii pe care o produceîn interiorul romanului, ar putea sãreprezinte figura reginei de negru.Am menþionat posibilitateaexistenþei personajului atât subvãlul culorii negre, cât ºi în luminaculorii albe. În primul capitol alcãrþii se poate lesne observaexistenþa personajului la hotaruldintre grotesc („Bãtrânã ºiveºtejitã, cu capul dezbrobodit ºinumai trenþe toatã, cu un piciordesculþ […]. Beatã moartã …“) ºisublim (Pena cea tânãrã cu „niºteochi mari, verzi, genaþi ºisprâncenaþi“). Sensul spiritual celmai tulburãtor al cãrþii sedesluºeºte din pãtimirile ºi dinmoartea izbãvitoare a Penei,întocmai luptei ºi morþii reginei peo tablã de ºah, care produce totuºiun dezechilibru în cazul oricãreipartide. Aºadar, regina albã cu vãlnegru ºi reginã neagrã cu vãl alb,tron ºi eºafod deopotrivã, este totceea ce ar putea sã fie maiputernic în spaþiul unei table deºah ºi pe suprafaþa unei opereliterare.

Pentru ilustrarea forþei deconexare personaj – piesã oevidenþã este figura REGELUI, nuatât pentru faptul cã decideexistenþa sau nonexistenþa jocului,ci mai degrabã pentru faptul cãeste o figurã imposibilã, deoarecepoate sã fie el însuºi ºi în acelaºi

64

timp toþi la un loc. Mai mult decâtatât, am ales figurile a doi posibiliregi gândindu-ne la personajele luiCervantes – Don Quijote ºiDostoievski – Prinþul Mîºkin, dinromanele Don Quijote ºi Idiotul.Apropierea celor douã personajeeste de fapt anticipatã deapropierea dintre cei doi maricreatori. Cercetarea filiaþiilorliterare – mai cu seamã a celorde naturã structural-tematicã – nus-a arãtat însã, pânã acum, egalde darnicã în reliefarea completãºi multilateralã a fenomenului.Filiaþia Cervantes – Dostoievski,des amintitã dar niciodatã tratatãdin unghiul genezei marilorromane, nu numai cã ar constituiun punct de sprijin în definireaunui posibil ideal uman, a utopieidostoievskiene, ci ne-ar oferi ºipreþioase elemente pentruexplicarea contextului psihologicce faciliteazã apropierea, pesteveacuri, a unor personalitãþicreatoare cu totul diferite castructurã ºi înclinaþii. În cazul defaþã: un reprezentant de seamã alspiritualitãþii ruseºti dinzbuciumatul secol al XIX-leamodeleazã personaje de romanîmprumutând elemente dinuniversul uman romanesc creatde cel mai reprezentativ proza-tor al „secolului de aur spaniol“.În acest caz, influenþa literarãpropriu-zisã este dublatã deun paralelism al construcþieifigurilor, fenomen de paralelismcu profunde implicaþii de natu-rã psihologicã ºi socialã.Dostoievski sesizase de la bunînceput dubla semnificaþie a luiDon Quijote: cea utopicã (amputea spune o utopie de naturãpsihologicã) ºi cea satiricã,îndreptatã împotriva tuturor viciilorlumii contemporane. Regele estefigura care se grefeazã pe acestedouã principii ale utopiei ºi satirei;sã ne gândim la faptul cã un regepe o tablã de ºah, ca ºi actant, caºi miºcare, se aseamãnã pionului,cea mai slabã piesã a jocului.

Ideea construcþiei regelui ºi aîntregii cãrþi Idiotul constã înreprezentarea unei naturi prinexcelenþã frumoasã. Aceastaeste cea care se întâlneºte atâtde greu în lume, toþi cei care auîncercat sã reliefeze frumosul

absolut au eºuat întotdeauna. Aicise gãseºte principiul figuriiimposibile care este cel al regelui.Este o încercare incomensu-rabilã. Frumosul este un ideal, iaridealul este departe de a fi fixat.El nu existã decât într-o singurãfigurã prin excelenþã frumoasã ºicare puncteazã istoria – cea a luiCrist. Dintre toate figurile fru-moase ale literaturii, cea maielevatã este cea lui Don Quijote.Acesta este frumos deoarece, înacelaºi timp, e ridicol. Pickwick allui Dickens (care reprezintã o ideemare, un alt posibil rege, este maifragilã decât Don Quijote) este, deasemenea, ridicol.

În pofida rãtãcirilor lui, DonQuijote reuºeºte sã menþinã me-reu în vigoare o trãsãturã tipicãpentru ceea ce înseamnã figuraregelui, ºi anume simþul calitãþii. Eun cavaler spaniol; adicã un omcare merge cãlare. Nivelul de viaþãal cavalerului este superior celuicomun. Cavalerul era, prin urmare,un om de calitate, un senior firesc,ºi aºa se defineºte Don Quijote înraport cu Sancho; îl face sã steala masã alãturi de el când seîndestuleazã din bucatelepãstorilor de capre ºi-i spune:„Vreau sã te aºez aici lângã mineºi sã mâncãm pâine ºi sare de peacelaºi taler ºi sã bei din ce-oi beaeu.” Aceasta este atitudinea unuirege, în fapt milostenia ranguluisãu. Pentru Don Quijote izvorulnobleþei îl constituie faptele omului– temã asupra cãreia revine înrepetate rânduri.

Vãzut din perspectiva deschiþare a personajului Mîºkin, DonQuijote ar apãrea ca cel maimãrinimos dintre toþi cavalerii cares-au perindat prin lume, sufletul celmai ingenuu ºi având una dintrecele mai cuprinzãtoare inimi pecare le-a purtat pãmântul.Personajul lui Cervantes semnificãmisterul cel mai profund, misterulfatal al umanitãþii. Regele din el nedezvãluie cã cea mai marefrumuseþe a omului, puritatea ceamai profundã, castitatea, can-doarea, bunãtatea ºi, în fine, ceamai vastã inteligenþã nu pot fiutilizate în folosul omului, ci doarridiculizate ºi batjocorite deoameni, cele douã pãtrate demiºcare ale regelui într-o lume

care existã datoritã propriei saleexistenþe.

Prinþul Mîºkin este un personajcreat dupã legile imaginaþiei ºi nuo reproducere sau o reactualiza-re a naraþiunii biblice (Cristuldostoievskian, idealizat în sensulunui profund proces de uma-nizare a hieraticului ºi sche-maticului simbol teologal, se aflãdestul de departe de mesianismulcreºtin afirmat de textul NouluiTestament, ca ºi de cel alEvangheliei lui Ioan). Dostoievskia cãutat sã creeze un fel de imag-ine omeneascã a figurii lui Crist,dupã mãsura ºi legile poeziei.Conturat în mod conºtient profan,Crist este discreditat în modpenibil în viziunea celor din jurulsãu; aceleaºi douã pãtrateînlãuntrul cãrora se miºcãputerea regelui. În fapt, este greude recunoscut ceva din simbolulcreºtin în persoana carecãlãtoreºte cu clasa a treia aexpresului Varºovia-Petersburg,tremurând sub muºcãtura friguluide noiembrie, în pofidapretenþiosului titlu de „prinþ“;situaþie parodicã care neaminteºte mai degrabã de armuraruginitã a lui Don Quijote ºi debiata sa Rosinanta, decât delegenda rãstignitului pe cruce.

Don Quijote ºi Mîºkin apar cadouã personaje mesianice alcãror mesaj încãrcat desemnificaþie rãmâne steril la nivelde semnificaþie. Unei asemeneafamilii îi aparþine ºi Hamlet. DonQuijote e un Crist burlesc a cãruiacþiune rãmâne sterilã, ambii eroitransformându-se treptat ºi,poate, involuntar în parodii aleCristului teologal, mutaþiisemnificând în esenþã, în mod in-direct, primatul naturii ºi spirituluiomenesc, acea limitare a pieseipe o tablã de ºah care esteinevitabilã ºi care nu poate atingelimita de jos a infinitãþii ºiabsolutului decât în succesiuneade miºcãri combinatorii care suntproprii gândului sau imaginaþiei.Existã, de asemenea, la cei doiregi un proces de îndepãrtare faþãde dimensiunile fireºti ale lumiireale. Atât Mîºkin, cât ºi DonQuijote par adesea a receptarealitatea nu aºa cum este ea, ciaºa cum ar dori ei sã fie. Este de

65

fapt infuzia principiului dupã carevoinþa regelui este lege pentruspaþiul care îi este alãturi. Însãchiar ºi acest fenomen estedeparte de a avea implicaþii denaturã divinã, deoarece în cazullui Don Quijote el trebuie pus peseama locurei (nebuniei), iar încazul lui Mîºkin, pe seamainocenþei, douã stãri psihologicecare dobândesc statut metaforic.

Trebuie fãcutã distincþia clarãîntre Don Quijote – Mîºkin pe deo parte, ºi Crist pe de alta, fiindcãprimii doi, în pofida înþelepciunii lorabstracte, se dovedesc copii înconfruntarea cu ceilalþi oameni, întimp ce Crist stãpâneºte împãrãþiacare nu este din aceastã lume.Crist a fost un realist însãrcinatcu o misiune, în timp ce DonQuijote ºi Mîºkin sunt niºtevisãtori plini de idealuri, Mîºkin secaracterizeazã prin iubirea pentrucei din jur ºi nu prin iubirea pentruun principiu abstract, fapt ce îlîndepãrteazã mult de Crist.Distincþia între ei nu se face lanivelul personalitãþilor ci la nivelulregatelor pe care le stãpânesc.Sentimentele ºi comportamentulomenesc dominã configuraþiaspiritualã a celor doi regi în pofidaexcepþionalitãþii de care par a fiamândoi conºtienþi.

Metafora perfecþiunii seconfigureazã prin ridicol ºi tezadostoievskianã ar rãmâne pentrunoi de nedescifrat, dacã s-ar faceabstracþie de faptul cã scriitorul sereferã la un frumos identificabil cubinele. Credulitatea ºi naivitateaaparentã a prinþului Mîºkin, aºa-numita sa „idioþenie“ – trãsãturicare-l acoperã de ridicol în ochiicelorlalþi – sunt, de fapt, principalulelement de cenzurã a tuturorgesturilor reprobabile sub raportmoral. Astfel, din punct de vedereal structurii romaneºti ºi alimplicaþiilor realiste ale uneiposibile table de ºah, prinþulMîºkin are mai degrabã rolul deelement semnificant, pe când, încazul lui Don Quijote, romanul econstruit pe un permanentechilibru între elementulsemnificat (Don Quijote caparodie a romanelor cavalereºti)ºi structura semnificantã(psihologia ºi ideologia eroului caprincipale elemente de cenzurã ºi

apreciere a lumii contemporanecu Cervantes). Aici se facedistincþia între regele alb ºi regelenegru. Evident, atât nebunia luiDon Quijote, cât ºi inocenþaprinþului Mîºkin, constituie mãºtidin dosul cãrora se rostescadevãruri fundamentale despreumanitate. Nu întâmplãtor, ambiieroi nutresc o autenticã înclinaþiespre elocinþã, apanajul figuriiregelui. Semnificativ e ºi faptul cãacele personaje (celelalte piesede ºah) care se apropie de eroi ºidescifreazã ce se aflã în spateleridicolului (miºcarea în limitele adouã pãtrate) ajung sã descopereperfecþiunea, au brusc revelaþiaacesteia. Într-un asemenea mo-ment, Aglaia Epancina seadreseazã astfel prinþului: „Aicinici unul nu face cât degetul celmic al dumitale, nici unul n-aremintea ºi nici inima dumitale!Eºti mai cinstit decât toþiceilalþi, mai nobil decât toþi, maibun decât toþi, mai inteligentdecât toþi“. Iar în romanul luiCervantes, Sancho Panza,însoþindu-ºi stãpânul sequijotizeazã, în timp ce un altpersonaj, Don Diego deMiranda, surprins deprofunzimea gândirii lui DonQuijote, îi acordã acestuia totrespectul cuvenit unui oaspeteatât de înþelept.

Chiar dacã inocenþaprinþului Mîºkin este diferitã denebunia lui Don Quijote, celedouã stãri psihologice se aflãîntr-o relaþie dialecticã cucalitatea de ingeniozitate care,credem, trebuie înþeleasã înprimul rând ca niºte miºcãri peo tablã de ºah ºi mai apoi estevorba de iscusinþa de a teascunde în dosul unei mãºti. ªinu în ultimul rând este vorba deaceeaºi distincþie între rege albºi rege negru, asemãnarea destatut ºi distincþia de culoarecare realizeazã de fapt sferaînfruntãrilor.

Prãbuºirea din final aprinþului Mîºkin semnificãconºtiinþa zãdãrniciei tuturorîncercãrilor sale, crima luiRogojin oferindu-i pe deplincertitudinea eºecului. Sereîntoarce la sanatoriul dinElveþia într-o stare de totalã

inconºtienþã (ce poate fiechivalatã cu moartea), în timpce Don Quijote redevenea, înultimele clipe ale vieþii,cumsecadele ºi modestulAlonso Quijano. Aºadar, subraportul construcþiei celor douãfiguri suntem în faþa unorstructuri închise întocmailimitelor celor douã pãtrate. Înceea ce priveºte jocul de ºah,suntem în faþa unei situaþii de

pat pe care am putea sã oconcepem ca echilibru, dar ºica sterilitate.

Jocul de ºah este, de fapt,încercarea petei albe de adeveni patã neagrã, a peteinegre de a deveni patã albã,este încercarea mâinii dreptede a deveni mânã stângã, amâinii stângi de a devenimânã dreaptã, a raþiunii de adeveni simþire, a simþirii de adeveni raþiune, a imaginii dinoglindã, care îºi doreºte sãdevinã imagine realã, aumbrei, care încearcã sãdevinã trup, a cl ipei de adeveni eternitate ºi aeternitãþii de a deveni clipã ºinu în ultimul rând, a morþiicare îºi doreºte sã fie viaþã ºia vieþii care îºi doreºte sã fiemoarte.

ª

66

Din nou într-un ceasaniversar: 55 de ani de la apariþiarevistei Steaua, în luna aprilie1954. Prilej cu care scoþi din noude pe un raft un tronson dintr-obogatã colecþie revuisticã, pecare-l înlocuieºti cu un altul ºi cuun altul, cãutând sã rãmâi numaiîn deceniul 5, pentru eventualalte amãnunte, dintr-o istorie cuinstituþia cenzurii într-un regimtotalitar. Atari exorcisme, pentrusurprinderea câtorva fie ºi firaveindicii ale unor aspiraþii de ieºiridintr-o încercuire, la timidesemne de un prim dezgheþ în Est,dupã cum ºi unele punctãri într-un plan mai general al scrisului,care-ºi au în spaþiul cãutãrilor deun excelsior, al literaturii înansamblu, un ecou; licãriri prinnopþi de memorie.

Un prim experiment putându-lmijloci, într-o lecturã de sondaj încare eºti singur cu textul tipãrit,sã spui: printr-un “câmp demohor”, o scrutare din maiaproape a primului numãr dinrevista nouã apãrutã, dacã nu amai multora, vreo patru ori opt,care îi vor urma, dar ºi a unoraanterioare, vreo trei, din vecheapublicaþie, Almanahul literar,cãreia Steaua, care îºi propunesã se despartã, ca profil, de untrecut mai închistat, pentru unviitor pe care îl crede mai posibil,îi este totodatã, în unele privinþe– în primul rând prin pãstrareaaproape întregului corp re-dacþional, cât ºi a colaboratorilorprincipali, cãrora le vor fiadãugate alte ºi alte nume – uncontinuator.

E uºor de înþeles cã proiectultransformãrii de care vorbim,nãscut în redacþie, citadelãliterarã avându-l în fruntea ei, devreun întreg an, ca redactor ºef,dupã plecarea lui GeoDumitrescu, succesorul lui MironRadu Paraschivescu, pe A. E.Baconsky, acesta cu un loc înconducere încã de la înfiinþare,din 1950, transformare prevãzutã

pentru luna ianuarie 1954, solicitãºi angajeazã amplu de prinultimele luni ale lui 1953, încât sãnu surprindã, azi, prezenþa, înrespectivele apariþii, a unoriniþiative, cu efectele lor, saumanifestãri ale unei anumitedezinvolturi, în texte beletristicesau de criticã literarã, în studii deistorie culturalã universalã, careîºi puteau gãsi, câteva chiar maibine, locul, ºi în partea dedincoace a unui atât de dorithotar. Este cazul începeriipublicãrii lui Lucian Blaga, înpremierã, ca traducãtor, cu unprim fragment din Faust deGoethe, de naturã sã “distoneze”ºi prin titlu: “Prolog în cer” (undepersonajele sunt, alãturi deMefisto, arhangheli, Mihail ºiGavril, ºi însuºi Domnul),concomitent cu publicarea pieseide teatru Baia, de Maiakovski,traducãtori Mircea Zaciu ºiValentin Covic, o complexãsatirã, nici ea dusã la bisericã...,ambele în numãrul 11, penoembrie. Sau, în numãrul carei-a urmat, 12, un foarte aplicateseu de Henri Jacquier,Observaþii despre ritmul versului,unde exemplele nu se sfiesc sãfie ºi din Odã în metru antic,versul “Nu credeam sã-nvãþ amuri vreodatã”, dar ºi câtevapoezii de recuperare a pasteluluisau lirismului în tentative dereabilitãri ºi a poeziei dedragoste, atât de urgisitã înepocã, autori Victor Felea (Trecpe strãzi), Aurel Gurghianu(Cimitirul Eternitatea) ºisubsemnatul (cu Floarea destâncã, Sãlcile plângãtoare ºiMãrul roºu) – desigur, nu scutite,ulterior, de învinuiri de“evazionism” ºi “intimism”.

Numãrul 12, din vechea serie,presupus ultimul, e, de acum,apãrut, în începutul de an ’54, dardemersurile ºi aprobãrile semiºcã, fapt uºor explicabil, greoi,trec mai multe luni fãrã nici un altgest în spre cititori, ceea ce dã o

îngrijorare ºi un sentiment deneant, situaþie în care consolareacu tipãrirea încã unui numãr derevistã sub acelaºi nume paresingura soluþie, ºi matematicavine ºi ea în ajutor: pânã acumas-au tipãrit pe firul anilor 49 denumere, continuarea cu încãunul ar da o mai bunã încheierea tot ce a fost, pe pagina de gardãse va putea scrie “anul V”, înceva rotund! ªi doleanþa,schimbare a unui dezavantajîntr-un avantaj, îºi are rãspunsuldorit: e aprobatã tipãrirea încãunui numãr de Almanah, cumenþiunea, pe copertã: “ianuarie,1954” ºi - în linii groase - cu cifra,ca o stemã, “50”. E drept, peexemplarul meu am notatã înpeniþã, cu cernealã roºie, ºi datarealã de punere pe piaþã: “10. III.”,spunând ºi ea ceva desprefelurite, înãbuºite, împãtimite,nostime confruntãri. ªi temeri. Depildã, ca de la “centru”, din cer,sã nu se lase cu vreo rãzgândire,de genul “continuaþi aºa!”. Darînainteazã cumplit, la forjã, înretorte, pregãtirile noilorîncãrcãturi ºi noii structuri menitea le purta; sau în dosarele deînaintat Direcþiei Presei. Deînþeles aici cã ºi poeziile, toate“roºii”, pline de “militant”,declarativ, scrise anume, spre oapãrare cu ele, acoperind arii caoraº, industrie, sat, din care suntizgonite superstiþiile, muncã,pace, temele nu cele mai“ingrate”, unde eu pun umãrul cuo învãpãiere despre naºtereaunui copil “în casa nouã” a unuimuncitor, ºi o duioºie despreniºte învãþãtoare într-o campaniede alfabetizare, mãrºãluind prinzãpezi, iar Aurel Gurghianurelateazã, nu mai puþin “luminos”,convenþional, o Searã la cãminulcultural. ªi sunt ºi alte exemple,deopotrivã ajutoare prestaþiilorcriticii revistei, aceasta poate nucu destul spirit de sacrificiu: unarticol Cãldura patriotismului, un“carnet sovietic” Poezie ºi

Steaua, la un nou ceas aniversarAurel Rãu

67

gândire. E drept, se ºi gloseazã,totodatã, întru invocarea, parcãproclamarea, primãverii, cu cevasimbolic: “O, pleacã searã, maicurând” (Victor Felea) ºi “Aºteptcu nerãbdare ºi-ascult ºi parc-aud / Vibrând apropiatã o nouãprimãvarã” (A. E. Baconsky), oripentru o celebrare a întregii naturiîn prosperãri: “Sunt fericit cãmunþii niciodatã / Nu-ºi vor maipierde-a codrilor cununã” (L.Neamþu). În care iarna se vreaparcã o metaforã despre asprimide timp. ªi sunt ajustate, altfel,unele rubrici. Astfel, pentru o maibunã punere în evidenþã,despãrþirea definitiv a “Note”-lorcritice, polemice, de “Recenzii”;sau introducerea unei secþiuni de“Aniversãri”, pentru a se puteavorbi, într-un articol, despre unmare poet ºi om al Renaºterii,Michelangelo, cu prilejul unei cifrenu de tot rotunde (ºi încã) de la omoarte (nu 400, de pildã, ocvasiobligativitate pentu oficiali,ci doar 390 de ani); sau într-unnumãr proxim, 2, în pregãtirepentru luna mai, pentru a fimarcaþi, atunci de la o naºtere,tot aºa, doar 410 ani, a luiShakespeare - în ambele cazuri,pentru a-l putea asocia cauzei peautorul Laudei Somnului nu doarcu traduceri din marele romanticgerman.

Dar zarurile sunt, oricum,aruncate: într-o casetã de pedosul paginii de gardã anumãrului cu vechiul titlu fuseseinserat, în loc de orice alt cuvântintroductiv, ºi înscrisul – micdocument, oricât n-ar pãrea, deistorie literarã – meritând a fireprodus: “Cu acest numãr – alcinzecilea – revista noastrã îºiînceteazã apariþia în forma ei depânã acum. Începând cunumãrul viitor ea va apãrea cutitlul “Steaua” – revistã a UniuniiScriitorilor din R. P. R. – îºi vaschimba totodatã coperta ºicondiþiile grafice care vor fiîmbunãtãþite - ºi îºi va îmbogãþirubricile”. O potrivealã sub ofrumoasã egidã, care ar putea fiversurile “era pe când nu s-avãzut...”. Iar în urmãtoarea lunãîn fapt, cu însemnarea deasemenea în cernealã, peexemplarul din colecþia mea,

pentru data apariþiei: “24 aprilie1954”, rãsãrirea numãruluiacesta “viitor”: 1! Evenimentcerându-ºi, parcã, ºi asociereacuvintelor din eminescian: “rã-sãrirea stelei în tãcere”, dacã arfi sã luãm altfel decât un joc decondei, cu ponderea pe care opoate avea, ºi formularea de maitârziu, a lui Tudor Arghezi, la unprim ceas aniversar, 1958: “Dacãai avea nevoie de o adresã,Steaua e de cãutat prin cerurileregiunii Luceafãrului unuipredecesor, printre nebuloase...”.

Am relatat pe larg, în câtevaîmprejurãri, despre preocupareapentru noul titlu, dupã ce pro-punerea iniþialã, avansatã dinredacþie, “Luceafãrul”, fuseserespinsã, ºi cînd am pututînþelege cã o rãmânere într-osferã apropiatã semantic nu s-arsolda c-un refuz. ªi s-a convenitdin toate pãrþile pentru numelegenuin, dãinuind ºi azi. “Daþi-i,acestui cuvânt mai general(“Steaua”, e de înþeles), voi, unsens mai particular!”, ar putea fio altã aproximare a unui sfatvenit de la un sprijinitor. Oremarcã ar mai trebui fãcutã însã,privitor la subtitlul admis: “Revistãa Uniunii Scriitorilor” – unprogres, cãci fãrã adaosul:“Filiala Cluj”, ca înainte, subtitlupentru care s-au desfãºurat nupuþine diligenþe, însemnând, ca oridicare în grad, debarasarea, peun anumit palier, de o “tutelã”zonalã, punct de pornire pentruviitoare strategii într-o luptã Iacovcu îngerul... Un câºtig pre-supunând ºi definirea profilului,într-un mai-larg: de la “Revistãlunarã de culturã”, pentruAlmanahul Literar, la “Literaturã– Artã – Culturã”, pentru, deacum, în ce va urma.

ªi apoi aceastã, nu întâm-plãtoare, pentru accepþia pe careo dau autorii din nucleul re-dacþional evenimentului, pe subochi de Argus ºi ei nu perfecþi,“coincidenþã”. În paginile primuluinumãr, cu o copertã elegantã,austerã, într-un fond alb un patratmare galben iar titlul, numãrul ºiluna scrise, alungit, cu un grispre mov, parcã dintr-un codplastic simbolist, se aflãcuprinse, pe lângã vreo câteva

nume de referinþã din mediuuniversitar, nume din toatemomentele reprezentative alesecolului literar XX la Cluj, pânãîn respectivul moment. EmilIsac, al Impresiilor ºi senzaþiilormoderne din anul 1908, cu patrupoeme, chiar dacã doarpostume, cum acestea însoþindun vibrant necrolog deplângândmoartea sa, survenitã în lunamartie; Lucian Blaga, glasulcare, “tânãr”, întindea pentru unNicolae Iorga “braþe de energie”în începutul noului stat românescde dupã Marea Unire, anul 1919,chiar dacã acum, la un apogeuºi al vârstei, doar un tolerat;Mihai Beniuc, devenit secretar alUniunii Sciitorilor, în Bucureºti,dar contând ºi în interbeliculardelean, vremea Gânduluiromânesc, când aducea ovigoare ºi un timbru personal prinale sale Cântece de pierzanie,cu douã poezii mai de reflexiv,din care prima, deschizândrevista, cu versul: “Dar de e stea,sã fie stea polarã”; IoanichieOlteanu, avându-ºi locul sãu înmiºcarea Revistei CerculuiLiterar, acum traducând un amplupoem de A. S. Puºkin; ºi poeþiiredacþiei, oameni tineri, care vorfi atât de implicaþi în întreagalucrare a revistei, A. E.Baconsky, Victor Felea, AurelGurghianu, Aurel Rãu ºi LeonidaNeamþu. Dar încã o “potrivire”:noua copertã, fapt declarat printr-oinscripþie la vedere, pe coperta3, e realizatã de pictorul TassiDemian, artist nu prea “just” careîn mentalul literar îºi are de multun loc, prin ilustraþiile despiritualitate de la revistaGândirea, apãrutã ºi eaprimãvara, în luna mai 1921, înoraºul de pe Someº. De maimenþionat însã ºi prezenþa cuprozã a unui prestigiu,romancierul Petru Dumitriu, carene va fi un colaborator nelipsit înmai multe perioade, pânã laplecarea sa în occident - unfragment din Pasãrea furtunii.

Evident, dacã o notã desolemnitate poate însoþi evo-carea unui început, justificatºi nu – se potriveºte aici iarãºi

(continuare în pag. 111)

68

Când te uiþi la el nu te mai miricã ne þinem locului, cum spunepoetul. Pãºeºte ca ºi cum arumbla într-o lume mãsuratã deveºnicie, fãcându-te sã înþelegicã, în ciuda a tot ºi a toate,lucrurile nu pot ieºi din ºartul lor.

Întemeiat ca o colinãtransilvanã, de fruntea cãreia sesprij inã uneori mâna luiDumnezeu, poartã cu eleganþãsemnele ºi însemnele sta-torniciei. Statornic în viaþã, înopinii, în prietenie. Statornic cusine însuºi. De un echilibru, pecare l-aº numi atic, dacã n-ar fiînscris în gena intelectualuluiardelean, mãsurat în judecãþi ºi,deopotrivã, în înfãþiºarea lorcãtre lume într-o lume anemãsurii, Constantin Cubleºanîþi dã nostalgia vremurilor deglorie ale acestui spaþiu bântuitîncã de patima cãrturãriei. Unechilibru pe care l-a pãstrat,deopotrivã, în scrierile salecritice, în romanele sale ºi chiarîn sfiala delicatelor sale poeme.

A spune aºezat ºi serios,înseamnã a spune temeinic.Înseamnã a spune respect pentrutruda celuilalt ºi iubire de paginascrisã. Sunt valori cãroara li sesupune exerciþiul critic pe careDomnia Sa îl practicã de atâtavreme, cu onestitate ºi bun simþ.

Sunt valori care se aseazã pe oculturã solidã ºi opinii ferme. Suntvalori de la care omul acesta deo bunãtate funciarã, scriitorulacesta demn de profesiunea lui,bãrbatul acesta distins ºi puternic,care dã mereu senzaþia cã ai dece sã te sprijini, le exprimã cu obunã-cuviinþã care nu mai edemult a acestui timp.

Ceea ce nu-i interzicepractica unui unui umor fin ºi aunei ironii discrete ºi benigne,la a cãrei iradiere în spaþiul plinde promisiuni ºi reale desfãtãriscri i tor iceºt i , care a fostcândva Cenaclul Tribuna, ne-am bucurat în ceasurile fasteale juneþii noastre. Din acel timpdãruit mã onoreazã cu oprietenie pe care nici una dintreîntâmplãrile vieþii, fericite saumai puþin fericite, n-a reuºit s-opunã la îndoialã.

ªi nici nu-mi vine a crede câþiani, “ca nouri lungi pe ºesuri”,vor fi trecut de-atunci ºi nici nu-mi vine sã cred cã prietenulmeu Constantin Cubleºancocheteazã cu rigorile uneivârste. În pragul cãreia nu potdecât sã-i spun cu afecþiune:Gloria Constantini!

Gloria Constantini

Horia Bãdescu

69

– Domnule Profesor, vã cermai dinainte cuvenitele scuze,dacã, fãrã sã vreau, am sã vãpricinuiesc oarecari neplãcerichiar de la începutul acesteidiscuþii. Dar nu pot sã nu vãîntreb în ce relaþii vã mai aflaþiazi cu ministrul EugenNicolãescu, cel care, de îndatãce a fost pus în frunteadomeniului sãnãtãþii publice, acrezut de cuviinþã cã trebuiesã-ºi înceapã “reformele” prindemiterea intempestivã dinfuncþie a unor personalitãþi deprim-plan ale vieþii medicaleromâneºti de azi, printre carev-aþi numãrat ºi Dumnea-voastrã?

– Nu trebuie sã vã cereþiscuze. Întrebarea Dumnea-voastrã nu mã deranjeazãdeloc, ba chiar îmi convinefiindcã îmi dã posibilitatea sãexplic celor interesaþi de acelmoment, cum au stat înrealitate lucrurile. Mã întrebaþiîn ce relaþii sunt cu domnulministru Nicolãescu? Oficial, înrelaþii corecte de serviciu ºi desubordonare, având în vederecã Institutul Inimii, ca unitatespitaliceascã de rang naþional,este sub directa îndrumare aMinisterului Sãnãtãþii. Dinacest punct de vedere nu mãpot plânge, întrucât instituþianoastrã s-a bucurat de sprijinºi finanþare, fapt care a permiso derulare a activitãþii încondiþii bune. În particular,apropos de evenimentul de-miterii mele, consider inci-dentul doar parþial încheiat ºiam sã vã spun ºi de ce.Ministrul Nicolãescu, dându-ºiseama de nedreptatea fãcutãîn ceea ce mã priveºte, ºi-acerut scuze public la vremearespectivã, fapt notabil înistoria postdecembristã în care

nu þin minte ca persoane saupersonalitãþi politice sã-ºi ficerut scuze atunci când augreºit. L-am înþeles atunci ºi i-am acceptat scuzele, ministrulfiind de fapt victima uneidezinformãri. Am înþeles, deasemenea, cã un ministrutrebuie sã se bazeze peinformaþiile echipei din sub-ordine ºi nu are posibilitateafizicã sã verifice fiecare dosarcare i se prezintã. La vremearespectivã, erau zeci de astfelde dosare întocmite pentrudirectorii de instituþii medicaleca urmare a unui controlefectuat de echipe desemnatede Ministerul Sãnãtãþii. Cã oasemenea acþiune de control înforþã, e þintitã spre anumitespitale, era o comandãpoliticã, pentru mine a fost unfapt evident. Pentru a se puteaplãti poliþe anumitor directoride spitale înregimentaþi politic,adversari ai coaliþiei deguvernare, ºi pentru carespectivele poliþe sã nudevinã prea evidente ºistridente, au trebuit incluse ºialte persoane situate în afarainteresului politic direct.Personal, cred cã în ceea cemã priveºte a fost ºi ocontribuþie a factorului politiclocal, deoarece Institutul Inimiinu era pe lista echipei decontrol sosite la Cluj, ci erau,într-adevãr, spitale care aveauacumulate datorii. Din infor-maþiile mele, urmare a uneisolicitãri locale via Minister,echipa de control deja sositãla Cluj a primit dispoziþieexpresã de a controla ºispitalul nostru. Cã anumiþifactori locali au fost implicaþi înaceastã demitere, din dorinþade a atribui conducereaInstitutului unor persoane din

anturajul coaliþiei deguvernare, o demonstreazã ºilipsa de reacþie, de pildã, aPrimarului, a Prefectului sau aaltor notabilitãþi, atunci cândreputaþia unui Institut de o aºade mare importanþã naþionalã,aflat sub jurisdicþia lor, era atâtde mult afectatã. Am fost lãsaþisinguri sã încercãm sã nefacem dreptate, nu ne-a întinsnimeni nici o mînã de ajutor, dardin fericire am reuºit ºi aºa.

– De ce au tãcut cu toþii, maimarii diriguitori politici aijudeþului?

– Poate e o întrebare pecare aþi putea-o pune în cazulîn care veþi intervieva pevreunul dintre ei. În fine, încontinuare lucrurile sunt ºi maigreu de înþeles, doarececoncluziile controlului efectuatla Institutul Inimii, privitoare latoþi indicatorii, erau pozitive,spitalul nostru fiind apreciat caavând un management bun.Cum s-a ajuns la decizia dedemitere a conducerii, e oîntrebare la care de data astaar trebui sã rãspundã cei dinminister. De aceea, aºa cum vãspuneam mai adineauri, con-sider incidentul doar parþialîncheiat prin scuzele mini-strului. ªi spun asta, pentru cã,dacã acesta a sesizat gre-ºeala, în mod firesc ar fi trebuitsã-i nominalizeze pe ceiimplicaþi în dezinformareadomniei sale ºi sã ia niºtemãsuri disciplinare, ceea ce,dupã ºtiinþa mea, nu s-aîntâmplat. În plus, dacã e sã fimcorecþi, aºa cum demiterile aufost anunþate la televizor la orede maximã audienþã, considercã era normal ca ºi scuzele sãfie prezentate într-o manierãasemãnãtoare, ºi nu într-uncerc local restrâns, deºi,

De vorbã cu Prof. Dr. Radu Cãpâlneanu

Despre învatamântulmedical românesc

,

)) ))))) )))

70

trebuie sã recunosc cã presa,inclusiv cea centralã, asemnalat momentul la datarespectivã.

– Orice îndepãrtare dinfuncþie a unei persoane seface, dupã câte ºtiu,aducându-i la cunoºtinþãfaptele pentru care se facevinovat. Dumneavoastrã,Domnule Profesor, ce vi s-areproºat?

– Derularea evenimen-telornu a respectat scenariul denormalitate la care vã referiþi.Adicã demiterile au fost fãcutepublice prin intermediulposturilor de televiziune, într-ozi de duminicã. Ulterior, la pre-siunile venite din presã,Ministerul a încercat, cel puþinîn ceea ce mã priveºte, sãîncropeascã o motivaþie –lamentabilã, în opinia mea –câtã vreme, procesul verbal decontrol al comisiei trimise deministru relata negru pe alb cãne-am îndeplinit toþi indicatoriiºi cã suntem o excepþie întrespitalele controlate de ei însensul în care nu aveamdatorii. Ce sã vã mai spun, oacþiune de comando politic,jalnic finalizatã ºi penibiljustificatã. În parantezã fiespus, în ceea ce mã priveºte,nu am fãcut politicã niciodatã,nu am fost membru de partidnici înainte de 1989 ºi nu m-am implicat nici ulterior, deºiam avut oferte de la toatepartidele. Din punctul devedere al instituþiei, poate eramai bine sã fi fãcut ºi puþinãpoliticã. Aº fi avut, probabil,mai mult succes în toatedemersurile meleprofesionale. Din punct devedere personal, nu regretdeloc, ba chiar îmi pare bine cãnu m-am implicat politic,rãmânând credincios meserieimele, care, prin definiþie, esteo meserie liberã de oriceimixtiuni sau cel puþin aºa credcã ar trebui sã fie.

– Ce acþiuni aþi întreprins înmomentul în care aþi fostdemis?

– ªtiindu-mã complet

nevinovat ºi cu reputaþiaafectatã, în acel moment nuam avut altã soluþie decât sãmã adresez justiþiei, încercândastfel sã-mi probeznevinovãþia ºi sã restabilescadevãrul. A fost o reacþiefireascã, cred eu, de apãrareîn faþa unor nedreptãþi ºi nudorinþa de a recupera funcþiapierdutã. În urma procesului,care a durat câteva luni, amavut cîºt ig de cauzã, ºiMinistrul Sãnãtãþ i i a fostobl igat sã-ºi anulezehotãrârea ºi sã restabileascãveche stare de fapt. Ca undetal iu, scuzele ministrului,de care vã pomeneam maiînainte, au apãrut dupãrepunerea mea în funcþ ie,dar, vorba românului, „mai

bine mai târziu decâtniciodatã”.

– Dacã memoria nu mãînºealã, dupã ce v-aþirecâºtigat în justiþie postuldeþinut ºi în momentul de faþãla Institutul Inimii, aþi fãcut, lapuþin timp, un gest care nudoar pe mine, în acel moment,m-a uluit: având toatãîndreptãþirea, pe care v-odãdea Legea, de a rãmâne încontinuare în fruntea Clinicii deCar-diologie din Cluj-Napoca, v-aþi dat totuºi Dumneavoastrãînºivã demisia. Care a fostresortul intim al acelei reacþii ºiîn ce fel a fost privitã atunci decãtre cei care vã sunt ºi azi

colaboratori?– Rãspunsul la aceastã

întrebare e puþin mai complicatºi mã vãd obligat sã mã întorcmai mult în timp pentru a fi câtmai explicit. Vã reamintesc cãInstitutul Inimii, a fost înfiinþat încea mai mare mãsurã caurmare a strãdaniilorprofesorului Nicolae Stãncioiu,care a deþinut funcþia dedirector general pânã lamoartea sa. Dupã acestmoment greu din istoriaInstitutului, am concurat lapostul de Profesor rãmasvacant. Post la care râvneau ºialþii, persoane plecate dininstitut în urmã cu 10 ani ºi caredoreau sã se întoarcã „la masapusã” pentru care nu au fãcutnimic. Am câºtigat concursul ºi

astfel am devenit profesoruniversitar ºi ºeful Clinicii deCardiologie din Institut. Cei decare vã spuneam, vãzând cãnu au reuºit pe linieprofesionalã sã pãtrundã înInstitut, au încercat o altã cale,ºi anume, aceea admi-nistrativã, fãcând memorii laacea datã la primul ministrupentru a fi numiþi în acel postde director. În aceastã situaþie,nu am avut încotro ºi amconcurat ºi la postul de directorgeneral, o funcþie adminis-trativã, cum foarte bine ºtiþi. Amcâºtigat concursul ºi astfel amdevenit ºi director, o funcþiecare nu are nimic în comun cu

71

formaþia mea de medic, dar nuam avut încotro ºi astfel m-amales cu o corvoadãsuplimentarã pe care am dus-o timp de 12 ani. Întorcându-ne la momentele evocate, vãreamintesc cã apãruse ideeaca spitalele sã fie conduseadministrativ de manageri cupregãtire de profil, concepþiecare mi se pare ºi astãzi cafiind corectã, deoarece unsingur om nu poate ficoncomitent ºi medic ºi cadrudidactic ºi manager curezultate bune în toate acestedomenii. Din acest motiv, înmomentul în care s-a pus înaplicare aceastã concepþie, mis-a pãrut de bun simþ sã mãretrag acolo unde de altfel mi-e locul ºi unde mã pricep celmai bine, adicã la catedra decardiologie ºi la patulbolnavului. Am rãmas, deci,ºef al Clinicii de Cardiologieºi ulterior am acceptat ºi funcþiade director medical. Nu m-amprezentat la concursul demanager al institutului ºi credcã am fãcut bine. Avem azi uncoleg medic dedicat acesteifuncþii, cu studii ºi masterat înmanagement sanitar, care seocupã exclusiv de aspecteleadministrative, eu secon-dându-l doar pe problememedicale specifice, inclusiv înpostura de consilier. Mi separe o situaþie normalã ºirealitatea o confirmã: InstitutulInimii, din pun de vederemedical ºi managerial, esteuna din cele mai performanteunitãþi de cardio-chirurgie dinRomânia. Asta o spun re-zultatele, nu o spun eu. Caatare, apropos de întrebareaDvs, aºa au stat lucrurile, eu numi-am dat demisia, ci doar nuam mai concurat pentru postulde manager al spitalului. Amconvingerea cã am fãcut bineºi sunt mult mai liniºtit ºi maiîn largul meu practicândcardiologia clinicã ºi învã-þãmântul universitar ºi postu-niversitar de cardiologie.

– Cum reformele care auavut loc, în ultimii câþiva ani, îndomeniul sãnãtãþii, au avut

prea evidente substraturipolitice, urmãrind, de fapt, sãmulþumeascã o clientelã totatât de avidã de ranguri ca ºiputerea care a generat-o, vãinvit, Domnule Profesor, sã vãexprimaþi pãrerea în legãturãcu ce ar fi nevoie sã seîntreprindã în domeniul sanitar,pentru a se putea vorbi cuadevãrat de o reformareautenticã a acestuia ºi, implicit,de o însãnãtoºire a climatuluiîn care îºi desfãºoarãactivitatea personalul dinsãnãtate? Iar strâns legat deacest aspect, care ar fi actanþiisau responsabilii pe care i-aþivedea intrând cu necesitate înjoc, pentru ca o reformã deprofunzime sã poatã avea loc?

– Aºteptata reformã îndomeniul sãnãtãþii e oproblemã complexã ºi nu credcã am suficientã competenþãîn domeniul organizãriiasistenþei medicale, amanagementului sanitar la odimensiune naþionalã. Poteventual sã vã spun câtevapuncte de vedere personale înlegãturã cu acest subiect, careîºi au originea în practica de zicu zi a asistenþei medicale.Cred cã ar trebui sã se separeîn cele din urmã aceastãcoabitare dintre CasaNaþionalã de Asigurãri deSãnãtate ºi MinisterulSãnãtãþii. CNAS ar trebui sãaibã un rol independent decolectare a fondurilor ºi deplatã a serviciilor medicalecãtre prestatori – medici defamilie, servicii ambulatorii ºispitale, iar Ministerul Sãnãtãþiiar trebui sã iniþieze ºi sãfinanþeze politici sanitare lanivel populaþional - prevenþie,vaccinãri etc., precum ºitratamente ale unor afecþiunideosebite prin programenaþionale finanþate de labugetul de stat ºi nu dinfondurile CNAS, destinateasistenþei uzuale medicale. Arfi necesarã, de asemenea,definirea pachetului minim deprestãri medicale de care potbeneficia pacienþii asiguraþi laCNAS. Starea aceasta, în carese induce populaþiei ideea cã

asigurarea obligatorie desãnãtate acoperã orice nevoimedicale, e falsã ºi pe-riculoasã. Peste tot în lume, oasemenea asigurare de bazãpoate acoperi cheltuielile uneiasistenþe de bazã binedefinite, în rest se practicãsistemul de coplatã sau deasigurãri private, care sãcompleteze asigurarea uzualãîn cazul unor intervenþiideosebite ºi costisitoare (chi-rurgie cardiacã, transplante deorgane etc). În acest context,cred cã ar fi posibilã ºi osalarizare decentã a medicilorºi cadrelor medicale medii.Chiar recent am vãzut grila desalarizare a bugetarilor dinRomânia ºi pe ultimul locfigurau medicii.

– ªi scriitorii care suntredactori ai revistelor deliteraturã, au parte, domnuleProfesor, de acelaºi tratament.ªi eu simt zilnic asta, pepropria piele.

– Nu înþeleg de ce mediciisunt consideraþi bugetari, cândmeseria lor e una prin definiþieliberalã, iar fondurile provin dincontribuþia cetãþenilor în moddistinct. Cu ce drept vineMinisterul Sãnãtãþii ºi sta-bileºte salariile când banii artrebui colectaþi de CNAS ºigestionaþi în relaþie directã cuunitãþile sanitare sau cu medicipersoane fizice autorizate.Oricum, modul de utilizare afondurilor CNAS ar trebui sã fiecomunicat public în fiecare an,iar aceºti bani ar trebui sã fieutilizaþi doar în sistemulsanitar. În fine, în nici o þarã dinlume nu existã compensãri de90% a medicamentelor ºi astaîn locuri unde fonduriledestinate asistenþei medicalesunt foarte mari – Statele Unite,Franþa, Anglia, Germania etc.Aceste mãsuri au clar uncaracter politic populist ºi carenu au acoperirea financiarãnecesarã, de aici ºi veºnicelescandaluri cu medicamentelecompensate care se epu-izeazã în primele zile alefiecãrei luni.

– Domnule Profesor, dacã în

72

plan strict ideatic, aº putea sãfiu, la orice orã, de acord cuDumneavoastrã, n-aº putea, înschimb, sã vã aprob pânã lacapãt, atunci când puneþi subsemnul întrebãrii medi-camentele compensate poateprea generos ºi fãrã îndoialã ºicu o anume tentã politicã. Darmã simt dator sã vã aducaminte cã în România de azi,marea masã a populaþieitrãieºte în jurul unui prag desãrãcie, pe care nu cred cãl-am putea întâlni în alte þãri dinOccident. Or, în lipsa unuisistem de compensãri pro-tector, cei aflaþi în suferinþã arrisca sã moarã cu zile în mânã,dacã n-ar mai avea acces lamedicaþia necesarã.

– Toþi pacienþii carecontribuie la fondul comun deasistenþã medicalã ar trebui sãaibã acces egal, atât lamedicamente, cât ºi latratamente în spitale. Dacã nuse defineºte pachetul minimde prestaþii medicale ºi nu seacceptã coplata sau asi-gurarea privatã, vom mutaplapuma cu banii dintr-o parteîntr-alta, fãrã a rezolvaproblema. Revin la salarizareamedicilor, care este jalnicã,mai ales la început de carierãsau în perioada rezidenþiatului,ceea ce explicã, cel puþin înparte, plecãrile masive aletinerilor doctori din Româniaspre alte þãri. Mã opresc,deoarece acest subiect ar fisuficient de unul singur sãacopere un interviu. Dar,poate, cum spuneam laînceput, cu o persoanã maiîndreptãþitã în acest domeniu.

– Cine ar trebui sã seimplice în reformarea sis-temului de sãnãtate?

– Pãstrând proporþiile, eucred cã ar trebui procedat caºi în cazul Constituþiei, adicã oechipã complexã de specialiºti(medici, finanþiºti, juriºti,manageri etc), sã se aºezeîmpreunã la masa tratativelorºi, dupã un an de activitate, sãpropunã un proiect deorganizare sanitarã potrivitRomâniei, pe care Par-lamentul sã îl amendeze ºi sã

îl aprobe ca o Lege unicã.

– Ca unul care am statpoate prea des în atenþia“Institutului Inimii”, în ultimii ani,aº vrea sã vã întreb, domnuleProfesor, în ce mãsurã,aceastã importantã unitatemedicalã clujeanã acoperãcerinþele pe care le impune azistarea de sãnãtate a populaþieidin aceastã zonã aTransilvaniei?

– V-aº putea rãspunde cucifre, care spun mai mult decâtaº putea-o face eu: în Europaoccidentalã un centru decardio-chirurgie de taliaInstitutului nostru, este arondatunei populaþii de aproximativun milion de locuitori. Ca atare,la 20 milioane de români ar fiminim necesar un numãr de 20centre, în timp ce în þaranoastrã existã 5-6 astfel despitale, cu totul nesatisfãcãtornumeric. Am precizat numericdeoarece, din nefericire, niciaceste centre nu sunt utilate cuaparaturã suficientã ºi degeneraþie nouã, nu au suficienþispecialiºti ºi nu dispun defondurile necesare pentru a ficu adevãrat eficiente. Sã vãdau un simplu exemplu: serepartizeazã niºte fonduri înfiecare an pentru un anumitnumãr de operaþii pe cord, careîntotdeauna sunt prea puþinefaþã de cererea existentã. Lanumãrul de chirurgi ºi defacilitãþi de care dispunem înmomentul de faþã în Institut, s-ar putea face un numãr celpuþin dublu de operaþii darsuntem limitaþi de fonduri. Esteexact ceea ce vã spuneamanterior, avem pretenþia cãasigurarea de sãnãtate sãacoperã totul; teoretic da, darpractic nu. ªi ar mai fi unaspect pe care aº vrea sã vi-lmenþionez. În România, existãun hiatus nefericit întremedicina de familie ºi spitalesau centre de excelenþã;lipseºte cu desãvârºire oasistenþã medicalã calificatã însistem de ambulatoriu, peînþelesul tuturor, fostelePoliclinici. Peste tot în lumeaceste servicii ambulatorii bine

utilate ºi cu medicicompentenþi, reuºesc sãrezolve o bunã parte aproblemelor din sistem ºi, înplus, fac o selecþie corectã acazurilor care necesitãasistenþã în spitale sau unitãþica Institutul nostru. Ca sãînchei ºi sã vã rãspund directla întrebare, e clar cã InstitutulInimii din Cluj nu poatesatisface cererea de serviciimedicale. Aceastã situaþie,care este generalizatã înRomânia, constituie încã opremizã pentru vicierea relaþieimedic-pacient, medicii fiind demulte ori puºi în situaþia de adecide pentru cine dã ºi pentrucine nu. E inuman ºi imoral.

– Aþi fost, se pare, la InstitutulInimii chiar de la înfiinþarea sa.Unde aþi mai lucrat înainte ºi cuce sentimente v-aþi despãrþit decei care v-au fost colegi înClinica (sau clinicile) prin careaþi trecut?

– Întrebarea Dvs îmi aduceîn minte ani, oameni ºiîntâmplãri care recunosc cãmã emoþioneazã. Într-adevãr,eram deja la Clinica deCardiologie când s-a înfiinþatInstitutul Inimii, care s-a numitiniþial „Aurel Moga”, dupãnumele celui care a fostmaestrul Profesorului NiculaeStãncioiu. Ulterior, amconsiderat cã Institutul ar trebuisã poarte numele celui care l-a înfiinþat ºi pe care, datoritãeforturilor ºi luptelor duse,acest act de naºtere l-a costat,probabil, propria sãnãtate.Desigur, mã refer la Prof.Niculae Stãncioiu. Astãzi,dupã cum bine ºtiþi, Institutul îipoartã numele, iar bustul sãustã de veghe la intrareaprincipalã. În ceea ce mãpriveºte, povestea venirii melela Clinica de Cardiologie,devenitã ulterior InstitutulInimii, prin înfiinþarea Clinicii deChirurgie Cardiacã, aAmbulatoriului de specialitateºi a colectivelor de cercetare,este puþin mai complicatã ºipoate greu de crezut încondiþiile vieþii de astãzi.Lucram, în anul 1988, la

73

Clinica V Medicalã, condusãde Prof. Ion Zãgreanu, caasistent universitar, avânddublã specializare – medicinãinternã ºi cardiologie. La acelmoment, Prof. NiculaeStãncioiu mi-a propus sã mãalãtur echipei lui la relativ nouînfiinþata Clinicã de Car-diologie. Având în vederedatoriile morale pe care leaveam faþã de prof. Zãgreanu,maestrul meu, am consimþit laun astfel de transfer doar înmomentul în care domnia saurma sã se pensioneze, ceeace, ca timp, însemna încã vreo2 ani. La scurt timp dupãaceasta, am fost înºtiinþat cãprin hotãrârea Universitãþii deMedicinã voi fi transferat îninteres de serviciu la Clinicade Cardiologie a SpitaluluiJudeþean condusã deProfesorul Niculae Stãncioiu.Toate demersurile mele pentrua amâna acest moment, dinconsiderentele ce vi lespusesem adineauri, au fostzadarnice, însuºi Rectorul dela acea vreme spunându-mi cãnici el nu poate face nimic, fiindo dispoziþie de la „forurilesuperioare de partid”. La astamã refeream când vã spu-neam cã povestea venirii melela Institut ar fi greu de crezutastãzi, în condiþiile libertãþilorcâºtigate în ‘89. Din nefericire,prof Zãgreanu a rãmas pemoment cu convingerea cã amconsimþit la acest transfer ºi dinacest motiv am simþit cã esupãrat ºi îndurerat. Spuneampe moment, deoarece, cutrecerea timpului, probabil aaflat adevãrul ºi m-a iertat, deºinu eram vinovat. Sper din totsufletul ca ceea ce vã spun sãse fi ºi întâmplat cu adevãrat.

– Se simte din vorbeleDomniei voastre cã v-aþi iubitMaestrul ºi l-aþi admirat. L-amcunoscut ºi eu ca medic ºi caom, dar ºi în calitatea sa decolaborator al revistei „Steaua”,în paginile cãreia se fãcusecunoscut ca un fin cunoscãtoral artei plastice. Era atent lanecazurile semenilor sãi ºigata oricând sã le vinã în ajutor.Aºa cum mi-a venit ºi mie

cândva, atunci când aveamnevoie de un certificat medicalpentru a putea intra în posesiaunui apartament ce-mi fuseserepartizat, dar pe care uniivoiau a-l mãtrãºi în favoareaunor rude, care n-aveau de aface cu revista la care lucram.Or, pentru gestul sãu,Profesorul Ion Zãgreanu varãmâne mereu în amintireamea. ªi, fiindcã am adus vorbade el, aº vrea sã vã întreb:

– Aþi simþit în tinereþe nevoiade modele ºi implicit, a unormaeºtri care sã aibã pentruDumneavoastrã un sensformator?

– Întrebarea Dvs estedelicatã. Am convingerea cãajungi sã conºtientizezi nevoiade modele doar atunci când nule gãseºti prin preajma ta sauulterior, la maturitate, îþi daiseama ce utile ar fi fost dacã,sã zicem, nu ai avut ºansa sãle descoperi. Ca atare, în ceeace mã priveºte, mã considernorocos, deoarece am avutºansa sã ajung sã lucrez înprimii ani de medicinã pelângã Profesorul IonZãgreanu, pe care îl considermaestrul meu ºi cãruia îidatorez formarea mea pro-fesionalã, în particular încardiologie. Desigur, am avutmulþi dascãli ca student ºifiecare ºi-a pus într-o mãsurãmai micã sau mai mareamprenta asupra formãriimele, dar, dacã e sã mã referla cariera de medic internist ºimai apoi de cardiolog, aici simtcã adevãratul meu dascãl afost Profesorul Zãgreanu.

Revenind la întrebarea Dvspe care o înþeleg ºi în forma eigeneticã, cred cu tãrie cã enevoie de modele pentru maitinerii medici, dar mai cred cãºi aceºtia ar trebui sã aibãstructura necesarã care sãtindã spre maeºtri ºi sãaccepte modelarea lor. Dinnefericire, în opinia mea, înzilele noastre vezi tot maipuþine modele ºi tot mai puþinidin categoria celor care îicautã, îi preþuiesc ºi îi imitã înbine. E poate o viziune care vise pare pesimistã. ªi poate

aveþi dreptate. Iar eu sper sãmã înºel ºi viitorul sã mãcontrazicã.

– Vorbiþi-mi, vã rog, ºidespre atmosfera începutuluiDumneavoastrã de drum laInstitutul Inimii.

– Ce v-aº putea spune?Dupã o perioadã în care amavut un dublu sentiment, defrustrare, datoritã felului în caream fost transferat, dar ºi demulþmire, deoarece simþeampasul înainte ce va sã vinã dinpuncte de vedere profesional,m-am dedicat, aº putea spune,în exclusivitate meseriei. Dacãam fãcut bine sau nu, e oîntrebare la care nu am unrãspuns foarte sigur. ªi spunaceste lucruri deoarece, cucertitudine mi-am neglijatfamilia, prietenii ºi multe altele.Începutul de drum la Institut afost favorabil, Prof. NiculaeStãncioiu acordându-mi multãîncredere ºi implicându-mã înmulte proiecte. Colectivuldomniei sale era de curândformat, aºa cã nu am avutprobleme de integrare, celpuþin din punctul meu devedere. Posibil sã fi deranjattotuºi pe unii, deoarece, înscurt timp, imediat dupãevenimentele din ‘89, amdevenit medic primar ºi ºef delucrãri pe linie de învãþãmânt,fiind de fapt omul nr.2 în Clinicã,dupã Profesor.

– Cine vã sunt cei maiapropiaþi colaboratori? Cumpriviþi, pe de altã parte, pe ceimai tineri ºi ce ºanse dedezvoltare le acordaþi în viitorulmai mult sau mai puþinapropiat?

– Cei mai apropiaþi ºi loialiîmi sunt mai tinerii colegi pecare, în urmã cu ceva ani, i-amsprijinit în deprinderea me-seriei ºi pe care ulterior i-ampromovat. Cum vãd pers-pectivele lor ºi ale altor tineri?În Institut, au într-adevãr ºansesã facã performanþã pro-fesionalã ºi beneficiazã de unclimat ºi facilitãþi net avan-tajoase faþã de alte unitãþisimilare din þarã, fapt pe care

74

nu sunt foarte convins cã îlconºtientizeazã. Privirile maitinerilor medici sunt mereuîndreptate spre alte zãri, spreþãri cu standarde ridicate,unde îºi dau seama, cei maivaloroºi dintre ei, cã ar aveamai mult de câºtigat. E oatitudine fireascã, cred, ºi nu îipot judeca pentru aceasta. Uniidintre ei, dupã câteva stagii despecializare, la care i-amtrimis, au rãmas definitiv înstrãinãtate, alþii s-au întors ºi-ºi vãd în continuare de treabã.Ce gândesc ei ºi ce e în sufletullor, dupã ce au vãzut statutulmedicului în Europa Oc-cidentalã sau Statele Unite, emai greu de spus, darpresupun cã unii au unsentiment de frustrare. Ceea cenu-mi place la tânãra generaþieeste preocuparea exageratãpentru a obþine cât mai multecâºtiguri în detrimentul uneiactivitãþi ºtiinþifice sau di-dactice care, într-adevãr, nusunt aducãtoare de venituri.Ideea de a face lucruri neplãtitee greu acceptatã de tineri,atitudine cu care noi, cei maibãtrâni, nu suntem obiºnuiþi. S-ar putea ca ei sã aibã dreptateºi sã fie în ton cu ceea ce econtemporan ºi eu sã fi rãmasîn urmã faþã de timpurile noi.

– Fiindcã vin dinafaradomeniului, poate cã înîntrebãrile mele se strecoarã ºimulte naivitãþi. Fapt pentru carevã cer mai dinainte îngãduinþanecesarã, aºa cum vi-o cer ºiîn cazul de faþã, când vin sã vãrog sã mã lãmuriþi care suntîntrunirile ºtiinþifice care vã potvalida activitatea de cercetare,asigurându-vã, totodatã ºiinformaþia necesarã despreceea ce se întâmplã, la unmoment dat, în cardiologiacontemporanã, la nivelnaþional ºi internaþional?

– Cea mai importantãmanifestare ºtiinþificã pe plannaþional este Congresul deCardiologie pe care îlorganizeazã anual SocietateaRomânã de Cardiologie. Esteun eveniment de anvergurã,probabil cel mai semnificativ în

planul ºtiinþific românesc, carecoaguleazã experþii autohtoni,dar care se bucurã ºi de opleiadã de participãri dinstrãinãtate. Am avut prilejul, caPreºedinte al SocietãþiiRomâne de Cardiologie, directimplicat în aceste congrese,atât ca organizator cât ºi calector, sã fiu în miezul lucrurilorºi þin sã vã spun cã lumeacardiologilor e o lume selectãºi de valoare. Sunt mândru cãfac parte din aceastã breaslãprofesionalã.

În ceea ce priveºteparticiparea la congresele dinstrãinãtate, acest gest adevenit rutinã dupã anii ‘89, celpuþin în ceea ce priveºteCongresul European ºi celedouã congrese americane decardiologie. În fine, o atestarea valorii oricãrui cardiologromân în domeniul cercetãrii oconstituie acceptarea unorlucrãri la congresele mai susenumerate, cât ºi publicareaacestora în reviste cu prestigiuinternaþional. Ambele îm-prejurãri rãmân însã greuaccesibile, deoarece decalajulîn timp de care suferãRomânia medicalã faþã deþãrile Europei Occidentale, numai vorbesc faþã de America,ºi mã refer aici la facilitãþiletehnice ºi implementarea celormai noi metodologii dediagnostic ºi tratament, faceextrem de dificilã competiþia.Din acest motiv, prezenþeleromâneºti sunt sporadice, atâtca lectori la congreseinternaþionale, cât ºi ca apariþiiîn marile jurnale decardiologie.

– Spre ce aspecte ale bolilorde inimã s-a îndreptat cuprecãdere activitatea Dum-neavoastrã ºtiinþificã în ultimaperioadã de timp?

– Din motivele mai susmenþionate, parcurgerea unuimandat de 3 ani ca elect-president ºi apoi alþi 3 ani caPreºedinte al SocietãþiiRomâne de Cardiologie, amfost preocupat mai mult deactivitãþi organizatorice ºi, dinacest motiv, activitatea mea

ºtiinþificã a ultimilor ani a fostimplicit neglijatã. Acum, cãaceastã perioadã a luat sfârºitîn toamna acestui an, laCongresul Naþional deCardiologie, când am predatºtafeta, intenþionez sã mãconcentrez pe activitateadidacticã ºi desigur ºi peactivitatea ºtiinþificã. Ce eimportant de menþionat e faptulcã în ultimii 10-12 ani am reuºit,cu colectivul nostru din Institut,sã pãtrundem în cercetareainternaþionalã, fiind acreditaþica centru de excelenþã în bazade date europeanã ºiamericanã. Din acest motiv,am ºi fãcut parte din foartemulte studii internaþionalemulticentrice, ulterior publicateîn cele mai prestigioasereviste de cardiologie, fiind, încontinuare, contactaþi ºi invitaþica parteneri în domeniulcercetãrii ºtiinþifice de vârf.

– Animozitãþile de tot felul,prezente ºi printre medici, cumaþi avut, probabil, prilejul deatâtea ori sã constataþi, vor fiavut, oare, ºi ele o parte de vinãîn apariþia, cu destulãîntârziere, la Cluj, a unuiInstitut de profil, capabil sãsatisfacã la nivel optimcerinþele pe care le reclamãcei suferinzi de inimã? Vã punaceastã întrebare, pentru cã,deºi era o importantã citadelãuniversitarã, Clujul a rãmaspânã de curând, în urmã, îndomeniul Cardiologiei ºi, maicu seamã, în cel al ChirurgieiCardiovasculare.

– Mã obligaþi prin aceastãîntrebare, ca, în spiritulrespectãrii adevãrului istoric,sã vã relatez unele fapte care,cu siguranþã, vor deranja peunii. Nu mã feresc sã vã spuncã în Cluj, poate ºi în alte pãrþi,au existat mereu mari orgoliimedicale, sãbii ce nu puteauîncape într-o singurã teacã, ceau constituit o frânã în dez-voltarea medicinei moderne.Vã dau un simplu exemplu: dece Clujul, poate singurul marecentru universitar medical dinRomânia, nu are un Spital de

75

Urgenþã modern? Vã rãspundtot eu: nu s-a dorit acest lucru,deoarece nu s-a cãzut deacord asupra celor care sãconducã un asemenea spital.La fel ºi cu Institutul deCardiologie. Cei din Cluj, mariprofesori de cardiologie, nu aufost în stare sã înfiinþeze oastfel de instituþie cum, dealtfel, nu au fost în stare sãpromoveze cardiologia mo-dernã, îndeosebi partea eiintervenþionalã-invazivã ºi dechirurgie cardiovascularã. Atrebuit sã aparã o per-sonalitate din afara Clujului,aºa cum a fost ProfesorulNiculae Stãncioiu, venit de laBucureºti, care sã lupte deunul singur ºi sã reuºeascã,în final, sã ridice acest Institutal Inimii. Puteþi crede cã laacea vreme au fost delegaþiide profesori de cardiologiedin Cluj care au bãtut drumulMinisterului încercând sãopreascã iniþiativele Pro-fesorului Stãncioiu? Dinfericire, nu au reuºit ºi aºa seface cã avem ºi în Cluj,începând din anii ‘80,posibilitatea efectuãrii cate-terismului cardiac modern, aimplantãrii de cardiosti-mulatoare artificiale, iar, maiapoi, din anii ‘90, chirurgiecardiacã. E trist ce vã spun,dar e adevãrat.

– Ce impresie v-au fãcutstudenþii pe care i-aþi avut înultimele douã decenii, câte autrecut de la Revoluþie? ªi-aufãcut aceºtia o pasiune realãdin domeniul Cardiologiei?

– Am sã vã spun câtevalucruri de care sunt sigur cãveþi rãmâne surprins. Puteþicrede cã studenþii de laMedicina din Cluj nu au fostrepartizaþi sã facã cursuri ºistagii la Institutul Inimii înperioada de dupã ‘89? Da, aºaeste. Conducerea Universitãþiide Medicinã ºi Farmacie s-aopus cu obstinaþie ca studenþiicã înveþe cardiologia înInstitutul nostru, fiind repartizaþidoar la clinici medicale. Depeste 15 ani, mã lupt cu toateconducerile care s-au perindat

în Universitate, pledând, înfond, pentru cauza studenþilorºi anume aceea de a studiaacolo unde se practicã ocardilogie modernã ºi undeexistã toate facilitãþilenecesare: pacienþi selecþionaþicu boli diverse cardio-vasculare, aparaturã modernã,cadre universitare specializateºi superspecializate în domeniide vârf ale Cardiologiei, secþiide chirurgie cardiacã ºicardiologie intervenþionalã,laboratoare de implant acardiostimulatoarelor ºi de-fibrilatoarelor, investigaþiinucleare ºi multe altele. În celedin urmã, începând din acestan universitar, ne-au fostrepartizate ºi nouã grupe destudenþi din anul V (an în carese învaþã patologia car-diovascularã) dar numai pentrustagiu ºi acesta limitat la osãptãmânã pentru fiecaregrupã de studenþi. E foartepuþin, dar sper sã fie unînceput, iar în anii care vin sãavem posibilitatea de a face unînvãþãmânt modern de car-diologie cu studenþii, într-oorganizare mai complexã ºi peperioade de timp mai în-delungate. Cred cã ºi Dvsconsideraþi normal ca lecþiunilede cardiologie, cursurile ºidemonstraþiile, sã le facãspecialiºtii direct implicaþi ºi cuexperienþã, ºi mai puþin cei carepredau doar din cãrþi. Spreexemplu, un curs de chirurgiecardiacã mi se pare normal sãfie predat de Profesorul dechirurgie cardiacã de laInstitutul nostru ºi nu de cadredidactice de la disciplinele demedicinã internã. Exemplelepot continua, dar mã opresc cusperanþa cã noii conducãtori aiUMF din Cluj vor dezvoltademersul fãcut în acest an,care este doar o parþialãreabilitare a situaþiei, faptpentru care le mulþumesc.

Referitor la impresiile melelegate de noile generaþii, pot sãvã spun cã sunt dezamãgit delipsa de seriozitate ºi frecvenþaincredibil de slabã constatatãîndeosebi la cursuri a stu-denþilor, cu deosebire în anii

mari de studiu. De exemplu, laun curs iniþiat de Catedranoastrã despre Urgenþelecardiace majore aveam deregulã o audienþã la curs de 8-10 persoane dintr-un an destudiu cu sute de studenþi.Cum e posibil sã fii student laMedicinã ºi sã nu te interesezeurgenþele cardiace, probabilproba de foc a oricãrui medicîn practica curentã? În fine, încazul în care examenele eraucorecte, dar pretenþioase, laCatedra noastrã, studenþii auevitat sã se mai înscrie lacursurile opþionale preferânddiscipline la care se luau doarnote de 9 ºi 10. Asta e situaþia,deocamdatã, de la caredesigur fac excepþie uniistudenþi, dar numãrul lor esteextrem de redus faþã de ce te-ai aºtepta. Ideea cã facultateaeste “facultativã” în sensulfrecventãrii cursurilor ºistagiilor e pãguboasã, maiales într-o meserie care se ºtiefoarte bine, nu se poate învãþacu-adevãrat doar din cãrþi.

– Care sunt, în opiniaDumneavoastrã, principaleledificultãþi ce se ridicã în faþatinerilor care îmbrãþiºeazã azimedicina ºi ce ar trebui sã seîntreprindã pentru înlãturareaacestor dificultãþi?

– În perioada studiilor,probabil cã dificultatea cea mairedutabilã o constituie lipsaunor condiþii decente ºiaccesibile de cazare, atât peperioada studenþiei, cât ºiulterior, ca rezidenþi. Un sistemde burse mai generos pentrustudii sunt sigur cã ar puteaîndrepta condiþiile precare încare se desfãºoarã învã-þãmântul universitar la noi.

Ceea ce mã intrigã în ultimiiani e o tot mai slabãconcurenþã la examenele deadmitere, ceea ce denotã oscãdere a interesului pentrumeseria de medic. De ce eaºa, mi-e greu sã vã explic.Sunt sigur, însã, cã anii mulþide studiu ºi probabilitateaîndoielnicã în perspectiva de acâºtiga mulþumitor la unmoment dat în carierã, face ca

76

mulþi tineri sã se îndrepte sprealte facultãþi. Nu cred cã e deneglijat statutul social almedicului din România, care afost mereu afectat de existenþacorupþiei în sistemul desãnãtate, ceea ce face ºi maipuþin atractivã breasladoctorilor. Din nefericire,admiterea în învãþãmântulmedical prin sistemul de taxe,eludându-se examenele deselecþie explicã, în parte, ºilipsa valorilor din ce în ce maipregnant constatatã în rândulnoilor absolvenþi.

– Ce aveþi de spus înlegãturã cu plecarea a tot mainumeroºi tineri, dar ºi a unormai vârstnici medici români înOccident?

– Ce poþi spune? Cã audreptate sã plece, dupã felulcum sunt trataþi în þara lor.Condiþii de muncã improprii,departe de standardeleeuropene, salarii de mizerie ºioprobriu public faþã de breaslã,care e privitã ca o mafie albã,ce îºi rotunjeºte veniturile peseama suferinþei bolnavilor,condiþionând actul medical.Recent, am vãzut într-oemisiune televizatã, ierarhiabugetarilor din România, încare medicii erau pe ultimul locca cifre de salarizare.Întâmplãtor, cunosc foarte binesituaþia tânãrului medic,deoarece fiica mea a absolvitmedicina, orientându-se sprechirurgie. Vreau sã vã spun cã,atât timp cât a fost rezidentã,cât ºi ulterior ca medicspecialist ºi asistentuniversitar, dacã nu o ajutameu financiar, nu s-ar fi pututdescurca nici la limita decenþei.Aºa îi preþuiesc politicienii ºiromânii în general pe medici!Nici în ceea ce mã priveºte nusunt liniºtit de viitorul meu capensionar, având în vederevaloarea pensiilor din branºanoastrã. Te cutremuri ºi nu-þivine sã crezi cã un fost directorde penitenciar din vremurilecomuniste sau foºti ofiþeri deSecuritate continuã ºi azi sãaibã pensii de zeci de ori maimari decât profesorii

universitari de medicinã.– Lipseºte, domnule

Profesor, orice minimã urmãde decenþã în comportamentulcelor care ne conduc ºi ne-aucondus în toþi aceºti ani. Pe einu i-a interesat, atunci când auvenit la conducerea þãrii, decâtsã-ºi sporeascã averile ºi sã-ºi umfle cât mai mult conturileaflate prea puþin în bãncileromâneºti ºi mai mult, înneºtiute bãnci din strãinãtate.Spuneaþi cã priviþi cu neliniºteviitorul Dumneavoastrã capensionar. Îngãduiþi-mi sãspun cã vã înþeleg ºi cã suntîntru totul de parteaDumneavoastrã. Cãci la cepensie aº putea sã sper, larândul meu, în raport cu unsalar care n-a trecut niciodatãdecât cu câþiva lei de salariulminim pe economie. Sãrãmânem, însã, cu aceastãobidã în suflet ºi sã ducem maideparte acest dialog. Aºa cãvin ºi vã întreb: credeþi înviitorul medicinei româneºti? ªice ar trebui sã se întreprindãpentru ca acest viitor sãînceapã a se contura cât maibine în anii ce vin?

– Cum sã nu cred ? Suntconvins cã, în cele din urmã,ºi medicina româneascã se vapune pe baze solide ºisãnãtoase, moralmente vor-bind. Ce ar trebui sã seîntreprindã pentru acest de-ziderat? Asta da întrebare.Cred cã ar putea constituisubiectul unui alt interviu.Oricum, în general vorbind,douã condiþii cred cã suntnecesare pentru o medicinãperformantã: aºezarea în so-cietate a medicului pe un locrespectabil ºi într-o condiþiematerialã prosperã, care sã îipoatã oferi climatul necesarunor reuºite profesionale ºi,respectiv, înzestrarea cuaparatura performantã nece-sarã întregului sistem me-dical. Nu poþi avea rezultatecând nu ai dotarea necesarã,când eºti prost plãtit ºi nu eºtirespectat.

– Ce alte întrebãri ar mai fitrebuit sã vã pun ºi, din

neºtiinþã, nu vi le-am pus?Apropo, când aþi fost înstrãinãtate în ultimii ani?Medicii ºi, în genere,specialiºtii români ar trebui sãîncline steagul în faþa celor dinstrãinãtate?

Nefiind membru de partidînainte de ’89, nu am avut voiesã cãlãtoresc în strãinãtate.Elev fiind, am fost în câteva þãridin lagãrul comunist cu echipade baschet a ªcolii Sportive deatunci ºi atât. Dupãevenimentele din ’89, amcãlãtorit mult, îndeosebi lacongrese ºi simpozioane saucu ocazia unor burse sauschimburi de experienþã ºi,desigur, în concedii. M-amîntâlnit de multe ori cu mediciromâni stabiliþi în strãinãtatecare, în marea lor majoritate, s-au realizat foarte bineprofesional. Impresia mea estecã medicul român, pus încondiþii de normalitate, avândtoate facilitãþile aparaturiimoderne într-un sistem deasistenþã sanitarã bine articulatºi un statut care sã îi confereindependenþa materialã ºispiritualã, poate concura cuorice confrate din orice þarã alumii. De altfel, aº putea sã vãdau multe exemple de mediciromâni pe care i-am întâlnit înstrãinãtate, foarte bine realizaþiprofesional, care conduc secþiiclinice sau chiar clinici, undesunt respectaþi ºi apreciaþi. Caatare, nu cred cã se justificãdeloc ideea unui complex deinferioritate al medicilor românifaþã de colegii de breaslã dinlumea largã.

– ªi ce pãrere aveþi despremãsurile luate sau doarpreconizate recent în domeniulsalarizãrii medicilor? Dar îndomeniul sancþiunilor ce vorurma sã fie aplicate acestorade acelaºi ministru preacunoscut Dvs?

– Sunt întru totul de acord cunecesitatea unei salarizãri pemãsura importanþei sociale ameseriei de medic ºi ainvestiþiei instruirii acestora.Fãrã a o considera o pledoariepro domo, cred cã medicii ar

77

trebui sã aibã salariile cele maimari într-o societate normalã.Ideea de a-i trata ca bugetari ecomplet eronatã, câtã vremesalariile personalului medicalîºi au sorgintea în fondurileadunate la Casa Naþionalã deSãnãtate, fonduri ce cuprindcontribuþia individualã a tuturorromânilor, fãcutã cu scopul dea avea o asistenþã medicalã decalitate. Includerea banilorCasei Naþionale de Sãnãtate înbugetul de stat a fost, se ºtiefoarte bine, una dinºmecheriile politicienilor noºtri,care doreau sã dispunã deaceste fonduri dupã bunul lorplac. Dacã sunt de acord ºipledez pentru salarii mari ºifoarte mari pentru medici, sãºtiþi cã pledez în egalã mãsurãºi pentru un profesionalism

desãvârºit ºi o conduitãireproºabilã. Nu pot concepeca actul medical sã f iecondiþionat sau ca medicul sãse înjoseascã aºteptând ºiprimind tot felul de “atenþi i”din partea pacienþi lor. Cepoate f i mai jalnic ºi decondamnat decât comerþul cusãnãtatea semenilor, ºi astadin postura celor care potdecide între viaþã ºi moarte.De asemenea sunt pentrusancþionarea celor caregreºesc sau aduc prejudiciipacienþi lor prin ignoranþãprofesionalã sau slabapregãtire. Din nefericire,Colegiul Medicilor dinRomânia este extrem depolit izat, în loc sã rãmânãindependent ºi dedicat întotalitate branºei medicale,

unde ar trebui, pe lângã multeatribuþi i de apãrare adrepturi lor medicilor, sãaplice ºi sancþiuni acolo undeeste cazul. De fapt, în ultimiiani acest colegiu de preamulte ori a muºamalizatcazuri le de malpraxis,inducând astfel impresia, pedeplin justif icatã, cã scopullui principal e de a-i apãra pemedici, indiferent ce fac. Nue în regulã, evident, ºiconsider cã ºi aceastã in-stituþie trebuie reformatã dintemelii în anii viitori.

– Vã mulþumesc pentruînþelegere ºi pentru t impulacordat. ªi vã rãmân în-datorat!

T. Tihan

78

Ce înseamnã, în definitiv, oevoluþie normalã a unei culturi sauliteraturi naþionale? Nimic altcevadecît parcurgerea traseului de-curgînd dintr-o specificã vocaþiecreatoare, ca ºi – nu mai puþin –dintr-o reacþie proprie la influenþeºi determinãri exterioare, tot înambianþa irevocabilã a uneilibertãþi mai mult sau mai slabasumate. Plecînd de la asemeneapremise, se dezvoltã însã nunumai literatura, ci ºi ideologia ei,acea închegare doctrinalã careexercitã asupra celeilalte entitãþispirituale o presiune deosebit desensibilã, a cãrei pondere n-a fostîntotdeauna suficient expertizatã,cu toate cã literatura nu este ºi nutrebuie sã fie o formã de ideologie.Atîta doar cã, în realitate, adicã îndesfãºurarea istoricã, aceastadin urmã a creat orientãri, din albiacãrora creaþia imaginarã n-a preaputut niciodatã sã se sustragã. Caun adevãrat Ianus ideologiaimpune o dublã interpretare: unaa timpului revolut ºi alta a celuiviitor, modelate amîndouã dupãchipul ºi asemãnarea ei. ªi cumorice evoluþie se consumã într-oveºnicã ºi ireductibilã confruntareîntre stabilitate ºi schimbare, întreconservare ºi înnoire sau întrestagnare ºi revoluþie, ideologialiterarã se scindeazã ºi ea înconformitate ca ideologie atradiþiei ºi ca ideologie a inovaþieisau a modernitãþii, pe scurt catradiþionalism ºi modernism.Ambele elaboreazã, în scop delegitimare, ºi modeleazã înconsecinþã un portret propriu alliteraturii deja existente, de laînceputurile ei pînã încontemporaneitate, ºi al celei careîncã nu s-a scris, dar va trebui oriar trebui sã urmeze liniileproiectului imaginat ºi dorit deideologi.

Aºa apar în fond, în istoriatotuºi normalã a unei literaturi,iluziile, deformãrile, amãgirile,confuziile ºi întreg cortegiul devarietãþi posibile ale neadevãrului,

Florin Mihãilescu

,

generate în primul rînd de ca-racterul voluntarist, partizan ºi maiales extraestetic al celor maimulte dintre curentele ideologicecare ilustreazã în mod maisemnificativ cultura, decîtliteratura unei naþiuni. Dar cuadevãrat anormalã ºi inorganicãdevine dezvoltarea spirituluicreator din momentul în care,printr-un tragic accident al istoriei,condiþia naturalã a libertãþii demanifestare umanã se vedesuspendatã prin forþã ºi înlocuitãprintr-un regim totalitar. Sîntaºadar douã situaþii complet ºiradical diferite ºi, de aceea,cititorul este surprins din primaclipã cînd, în ultima carte a luiEugen Negrici, Iluziile literaturiiromâne (Editura CarteaRomâneascã, 2008), întîlneºteafirmaþia cã întreaga noastrãcreaþie literarã a stat încã din zoriiei ºi pînã în prezent sub semnuldiscontinuitãþii ºi al anormalitãþii,care par a-i fi aproape genetice ºiinsurmontabile. Or, dacã regimulcomunist a reprezentat într-adevãr o rupturã în destinulcultural românesc, dar ºi în celgeneral, naþional, nu vedem în chipprea convingãtor cum s-ar fi pututdezvolta altfel cultura ºi literaturanoastrã pentru a fi consideratenormale, în celelalte epoci, delibertate, ale istoriei lor. Estedesigur incontestabil cãideologiile, mai cu seamã celeextraestetice, constituite pe bazeeminamente culturale, aucontribuit masiv, chiar dacã nuexclusiv, la proliferarea iluziilor ºimiturilor exacerbate, avînd caefect falsificarea imaginii spirituluinostru creator, nu fãrã a beneficia,din pãcate, ºi de concursul, maitotdeauna deplorabil, al criticii,bineînþeles ideologice. Deplorabilconcurs, cãci adevãratul ºibeneficul statut al actului criticeste ºi trebuie sã fie determinatindelebil de obligaþia primordialã aluciditãþii ºi, prin urmare, despaima visceralã de a cãdea

victimã inconºtientã oricãreiforme de confuzionism.

Ceea ce ne atrage cudeosebire în recenta lucrare a luiEugen Negrici, ca ºi înprecedenta, Literatura românãsub comunism (2002), a cãreiperspectivã o preia ºi o amplificãla nivel global, este exerciþiulabrupt, dezinhibat ºi chiarostentativ al spiritului critic.Credem cu toatã tãria însupremaþia acestuia ºi îndrepturile sale imprescriptibile.Nimeni ºi nimic nu trebuieexonerat de criticã. Într-o culturãpe deplin maturã, oricãrei valori secuvine a se aplica un tratamentcritic oricît de sever, spre a i severifica o datã mai mult rezistenþa.Aºa se ºi explicã de ce, dinasemenea examene exegeticeperiodice sau permanente, marileºi autenticele valori ies nudiminuate, ci tocmai dimpotrivã ºimai bine consolidate. Cu iluziile ºimiturile înºelãtoare, lucrurile seprezintã altfel: critica urmeazã afi aplicatã absolut necruþãtor,pentru a dovedi inconsistenþa lor.Or, tocmai în aceastã direcþie,resimþim cea mai realã satisfacþieîn faþa severitãþii inclemente ademersului Eugen Negrici, înînverºunarea cãruia nu credemcã greºim distingînd ºi o legitimãcomponentã antiprotocronistã.Chiar dacã autorul nostru susþinecã elemente prefiguratoare aleacestei erezii postbelice se potdescoperi ºi anterior, ele rãmînde-a dreptul neglijabile, încomparaþie cu expansiunea,acesteia în anii ’70-’80, care aatins proporþii aberante ºi nu maipuþin ridicole, întreþinute co-interesat de regimul naþional-comunist al lui Ceauºescu ºisemnificativ anticipate ºi încu-rajate de pretenþia postbelicã asovieticilor de a deþine întîietateaîn mai toate domeniile de creaþieºtiinþificã ºi culturalã, ironizate laun moment dat la noi, dar imita-te practic într-o similitudine

)) )))

Iluzie si adevar

79

stupefiantã, grotescã ºi deseoripompieristicã.

Precedat de acþiunea dedemistificare istoricã a lui LucianBoia ºi de examinarea de cãtreMircea Martin a “complexelor”literaturii române, bine clarificat ºide sugestiile, extrem de profitabilpuse la contribuþie, ale uneiexcelente cãrþi, datoratefrancezului Raoul Girardet, Mituriºi mitologii politice (1986, ed. rom.1997) Eugen Negrici analizeazãpe larg în lucrarea sa variateleconsecinþe în planul ideologiilornoastre literare a douã impulsurifundamentale ºi anume unulprotector ºi altul compensator. S-au fabricat, cu alte cuvinte, mituriºi amãgiri, exaltînd disponibilitãþide energii culturale inexistente,spre a ne salva ºi a ne pune laadãpost din calea unor primejdiiatentînd la însãºi siguranþa ºiprerogativele noastre naþionale.Literatura a devenit nu numai unatestat al identitãþii etnice, dar ºiun mare rezervor al forþei spirituluiromânesc de rezistenþã ºi deacþiune, Nu se poate nega cã aufost, pentru un astfel de proces,epoci de acutã oportunitate, darderapajul produs s-a pãstrat ºidincolo de marile necesitãþiistorice, iar eteronomismullegitimitãþii propagandistice s-atransformat cu timpul într-un soide alibi pentru manifestareatuturor criteriilor improprii devalorificare esteticã. Spaþiulcultural s-a umplut de excelenþespirituale, iar literatura românã afost ridicatã la o treaptã deautenticitate ºi chiar de valoare,într-o orgolioasã competiþie cuaceea a vechilor ºi marilor literaturieuropene. Eugen Negricisubliniazã pe drept cuvînt, în acestcontext, aportul nu prea inspirat allui G. Cãlinescu la acest iluzionismnaþional, care seamãnã foarte binecu ceea ce se numeºte uneori“patriotism local”.

Pe de altã parte, invocândnevoia de a compensa anumiteabsenþe sau fragilitãþi din panopliacreativitãþii noastre spirituale,autorul ne atrage atenþia asupramultiplelor ºi diverselor forme deexagerare axiologicã ºi deexaltare în spirit de penibilprovincialism cultural. Ideea lui

Eugen Negrici este aici aceea,foarte insolitã, cã o seamã decurente bine statornicite înpanorama bilanþurilor literare ar fide fapt, prin particularitãþile lorlimitative, mai curînd simpleficþiuni decît realitãþi palpabile ºicredibil argumentablie. Unorsupralicitãri riscante evidente, pecare le respinge convingãtor,criticul le opune aºadar tot niºteexagerãri, singura justificare pecare o putem atribui acesteiproceduri fiind aceea cã la oeroare de dimensiuni extreme enecesar, pentru restabilireaechilibrului normal, a rãspundeprintr-o loviturã de sens contrar lafel de puternicã. Cu toatã aceastãrealã motivaþie conjuncturalã,nenea Iancu încã s-ar gãsiîndreptãþit sã replice: “Stimabile,fãrã exageraþiuni!”

Pentru cã “exageraþiuni” sîntcam multe, iar din rândul lor mareparte ne apar categoric greu deacceptat, unele de-a dreptul stri-dente. Impresia este cã autorul iadistanþã faþã de materie, puneîntre el ºi obiectul în discuþie oaltitudine de instanþã imperialãtotal discreþionarã, pentru aproclama în unele cazuriinsignifianþa sau mediocritateaunor autori ºi opere. E vorba nude scriitori modeºti, ci de Arghezi,de Philippide, de Blaga, deVoiculescu, de Eliade, de Predaetc. Dupã cum poate fi vorbauneori ºi de trãsãturi spiritualeconsacrate, cum este de pidãomenia românilor, cotatã cusuperioritate ºi aplomb dreptsimplã “nerozie înduioºãtoare”(p.181). Pe de altã parte,zdruncinarea unor îmbãtrînitefixaþii nu poate decît sã înviorezeatitudinile exegetice ºi este prinurmare, cel puþin din acest punctde vedere, fãrã îndoialã, pozitivãºi bine venitã. Însã de la a temperape drept cuvînt ambalãrile de totfelul ale cohortelor de comentatoriîn delir de mãrire pînã la a ºtergecu buretele ironiei orice realitate,afirmatã ºi confirmatã de atîþia alþicomentatori lucizi ºi echilibraþi, artrebui sã pãstrãm o distanþãinaccesibilã ºi definitivã. Pentru cã,altminteri, cum sunã o zicalãfranþuzeascã, “le trop ne vaut rien”.

Se înþelege de la sine cã,

într-un articol, nu poate fi locîndestulãtor pentru a discuta ocarte în întregimea ei, mai cuseamã una ca Iluziile literaturiiromâne, a cãrei bogãþie deprobleme, interpretãri, deargumente, de aspecte abordateetc. desfide orice încercare de ao rezuma sau a o trece mãcar înrevistã oricît de sumar. Odezbatere mai amplã ar fi mai multdecît oportunã.

Deocamdatã, esenþialul esteînsã cã ne gãsim în faþa uneitentative de rarã fermitateintelectualã, încununatã de uncategoric succes, în pofidaoricãror posibile obiecþii saudiferenþe de perspectivã, inclusivcele prezente, o tentativã care-ºiva face cu siguranþã efectulasanator ºi stimulator în timp,orientînd viitoarele abordãri criticeºi istorico-literare spre o maicorectã stabilire a raportului dintreiluzie ºi adevãr. Meritul coleguluiºi confratelui nostru EugenNegrici stã însã mai presus deorice în gestul însuºi de a fi luatdecizia acestei temerare ten-tative, iar acest merit e mult maiimportant decît apare la primavedere, prin faptul însuºi de areafirma atotputernicia ºi dreptu-rile absolute ale spiritului critic Deaici ºi satisfacþia multor cititoricare, ca ºi noi, îi împãrtãºescorientarea, convingerile ºi...iluziile. Pentru cã s-ar putea, vai!,ca ºi schimbarea de mentalitate,pe care totuºi o sperãm, sã fie numai mult, la rîndul ei, decît încã onouã, consolatoare, dar simplã ºianemicã iluzie.

80

Mots et choses; Goûts etmanières, astfel se intituleazã aldoilea ºi al treilea volum ale uneiculegeri apãrute, în 1993, laFlammarion ºi intitulatã L’esprit del’Europe. O Europã care era, în aceiani, încã foarte aproape de cãdereazidului Berlinului, în care aºa-ziselenoi democraþii îºi mai cãutau drumulpropriu iar vechile întrebãri asupraviitorului acesteia se reformulau întermeni diferiþi. Dacã în timpul„rãzboiului rece”, înainte de valuldescãtuºãtor din 1989, circuladespre Europa o formulã pe cât dereductoare pe atât de adevãratã(„Europa e acea zonã care, în cazulunui conflict nuclear, va fi primatrimisã în neant”), în anii 90 aceastãdefiniþie nu mai pãrea a reflecta orealitate îngrijorãtoare. DeveniseEuropa profundã altceva decâtînainte?

Dar ce fusese Europa „înainte”?O idee, o dorinþã, un spirit? Fiecareîn parte ºi toate la un loc? Da, dar numai puþin o enigmã.

Coordonatã de AntoineCompagnon ºi Jacques Seebacher,cu texte special scrise pentruaceastã ocazie, o asemenea cartenu se putea alcãtui la întâmplare. Cuînfãþiºarea lor de mozaic (fals)aleatoriu, cele trei volume au ca ideeunificatoare spusele lui FernandBraudel conform cãrora cultura este„limba comunã a Europei”. Dar ceeace mi s-a pãrut remarcabil a fost nuatât dorinþa de a ilustra o ideepreconceputã, cât alegerea„reperelor” care sã acordedemersului celor aproape o sutã deautori ai textelor (în imensa lormajoritate, universitari ) coerenþã ºiveridicitate. În primul volum, acesterepere sunt „datele ºi locurile”, în celde-al doilea „cuvintele ºi lucrurile”, iarîn cel de-al treilea „gusturile ºimanierele”. Fiecare în parte ºi toateîmpreunã argumenteazã admirabil

(deºi nu fãrã unele, relativ frustrante,omisiuni) existenþa unui imaginarcomun al conºtiinþei europene. Iatãcare sunt, de pildã, „cuvintele ºilucrurile” fundamentale ale acestuipattern european: corpul, limba,mitul, femeia, dreptul, credinþa,libertatea, sceptrul ºi tiara, politica,naþiunea, trecutul, istoria, filosofia,raþiunea, progresul, moneda, tehnica,ºtiinþa, conflictul, închisoarea,dragostea, bucãtãria, alimentaþia,îndoiala, melancolia, sensibilitatea.Nimic de omis, poate de adãugat. Darnu asta e problema.

Dacã în cazul primului ºi al celuide-al doilea reper lucrurile par a ficlare ºi oarecum unanim acceptate,interesantã mi se pare componenþacelui de-al treilea, „gusturi ºi maniere”,cãruia autorii îi predestineazã rolul degenã a viitorului Europei, nucleul eipurtãtor de unitate. Care sunt, înalegerea autorilor, „gusturile ºimanierele” (altfel spus, arhetipurile ºimodalitãþile) care, nãscute sau re-nãscute în acest spaþiu, ar urma sãstea la temelia Europei de mâine?Iatã-le, enumerate în ordinea în caresunt analizate în carte: ritmul (dansulcuvintelor), alegoria (cãutareasensului), blasfemia (arta de a râde),locul comun (imperiul retoricii),cosmopolitismul (vechile ºi noileculturi), cartea (imprimerie ºi librãrie),reprezentarea (imaginea ºi raþio-nalitatea ei), barocul (spectacolul deoperã), conversaþia (saloanele),colecþiile de artã (ºi rãspândirea lor),romanul („hanul spaniol”), an-tichitatea (utilizarea ei în Europamodernã), fantasticul („locul laumbrã”), canonul (construcþia ºideconstrucþia clasicilor), avangarda(ruptura culturalã ºi iluzia viitorului),maºina (tentaþia maºinistã ºiintelectualii europeni), filmul (întreMéliès ºi Lumière), muzica („fluviulliniºtit”al Europei), media (moarteacãrþii?), banda desenatã (cu

personajele ei emblematice), radioul(Europa undelor), americanizarea(modernism ºi culturã de masã),jazzul (dimensiunea miticã),publicitatea (existã o publicitateeuropeanã?), cultura (patrimoniul ºilocurile cele noi), postmodernul(sfârºitul hegemoniei culturaleeuropene). Ca ºi în cazul volumuluianterior, selecþia e ireproºabilã, cutoate cã nu exhaustivã.

Cu toate acestea, o întrebare egreu de evitat. Punând alãturi, de-oparte „cuvintele ºi locurile” ºi, decealaltã, „gusturile ºi manierele”, ceatârnã mai greu în perspectivaconstruirii unei viitoare Europe unite?Locurile comune, cliºeele, cuvinteletutelare etc., adicã cele ce figureazão hartã a conºtiinþei europene, sau,dimpotrivã, prelungirile ºi ramificaþiileacestora în plan cultural? „Europaliterarã, Europa culturalã aparþin –spune unul din autori – cimitirelor,muzeelor ºi bibliotecilor”. Iatã, deci,o întrebare nu cu totul retoricã.

Cert e cã avem, în culegerea defaþã, o „istorie” a Europei pe cât deinsolitã, pe atât de incitantã ºiexpresivã. Cândva, cam prin aceiaºiani 90, când mai credeam cã ºiRomânia are nevoie de o privire înea însãºi, spre a-ºi putea construiviitorul altfel decât bâjbâind laîntâmplare, am publicat, împreunã curegretatul Iordan Chimet, patrumasive volume din Dreptul lamemorie ºi unul, nu mai puþinimportant, din Momentul adevãrului.Am sperat sã deschidem dezbaterenaþionalã. Nu ne iluzionam sã credemcã la ea ar putea participa decidenþiipolitici ai momentului, dar speram,cu o naivitate de care între timp m-amlecuit, cã mãcar presa culturalã vada importanþa cuvenitã acestei ade-vãrate Biblii a identitãþii naþionale.Actualitatea ei se adevereºte a fi,dupã trecerea a douã decenii, maimult decât evidentã.

Cuvinte si lucruri,gusturi si maniere

OGLINDA RETROVIZOARE

Vasile Igna

,

,

81

L-am vãzut zileletrecute pe Dan Lunguvorbind la TVR Culturaldespre felul în care îºiurmãreºte hotãrât „pro-iectul literar”. Acest lucrumi-a confirmat faptul cã,dacã nu s-a vorbit deja,este clar cã urmeazã sã sevorbeascã, în viitoareleistorii literare româneºti,despre ºcoala ieºeanã deprozã sau despre nouaprozã ieºeanã, ca despre

o grupare „cu proiect”. Faptul cã poeticile individualeale unor scriitori precum Dan Lungu, Lucian DanTeodorovici, Florin Lãzãrescu sau Radu PavelGheo (ieºean prin adopþie) au puncte comune nueste o simplã coincidenþã ori o chestiune de simpleafinitãþi elective. În proza lor existã mai multãstrategie ºi mãsurã tehnicã decât s-ar crede laprima vedere, iar dacã ar fi sã identificãm – în afaraacestui caracter general – alte trãsãturi departicularizare poeticã, printre acestea s-ar numãracu siguranþã detabuizarea ideii de literaturãvaloroasã estetic (însoþitã obligatoriu în Româniade dispreþul snob faþã de literatura „pentru toþi” ºide un inexplicabil complex de superioritate),reutilizarea autobiografismului ºi a scriituriiimediatului (care îi apropie de optzeciºti, pe filieraanti-textualistã), tematizarea antipateticã anostalgiei (prin care se produce reconectarea laliteratura copilãriei ºi a adolescenþei), ignorareadezlãnþuirilor sub-/inconºtientului din con-traliteratura douãmiistã a conºtiinþei alterate, înfavoarea subiectului „minor” ºi a privirii caragialeºti,revenirea la un anumit tip de psihologie desuprafaþã, prin care literatura se întoarce cãtresubiectul uman, dar numai atât cât sã-i semnalezeinconsecvenþa sau lipsa de rãspuns metafizic.

Din literatura „celorlalþi”, ultimul volum depovestiri al lui Lucian Dan Teodorovici (Celelaltepoveºti de dragoste, colecþia „Ego. Prozã”, Iaºi,Editura Polirom 2009) aminteºte foarte bine de Viaþae în altã parte, al lui Milan Kundera, poate ºi datoritãparþialei suprapuneri semantice între categoria„altului”, a scriitorului ceh, ºi categoria „celãlaltului”,a prozatorului român. Pentru Kundera, „în altã parte”este viaþa niciodatã trãitã, dar jinduitã ca posibilitate,o elaborare secundarã a „celeilalte stãri” musiliene,în vreme ce, pentru Teodorovici, „celelalte poveºti”sunt cele trãite deja, într-un trecut fatalmente

pierdut, într-o „altã viaþã” cu care eul a rupt – prinaccident, mai degrabã decât prin intenþie ºi voinþã– aproape orice legãturã. Dacã viaþa din „altã parte”este la Kundera viaþa altora, „celelalte poveºti dedragoste” sunt obligatoriu, la Teorodovici, aleaceluiaºi, ale eului identic. Cele unsprezecepovestiri se pot citi coerent ca un roman fãrãsecvenþialitate cronologicã. ªobolanul e mai viudecât þestoasa direcþioneazã atenþia cãtrechestiunea ratãrii: „Noi suntem niºte frumoºi învinºi,ºamane.”, filosofeazã la beþie protagonistul ºiprietenul lui, loviþi de presimþirea bãtrâneþii („dejanu prea-mi mai construiesc planuri de viitor, ci amajuns sã-mi trãiesc planurile”). Hotãrâþi sã aºteptela o intersecþie schimbarea ºi „îndrãgostirea” carenu mai vin, cei doi se aºazã – compoziþional vorbind– la jumãtatea drumului între personajele prozelorlui Ioan Groºan ºi minunaþii absurzi beckettieni. Lorle va rãspunde, în ultima povestire (Podul Strâmb),discuþia personajelor despre rodajul conjugal.Povestea despre Copilul-lup constituie, în alt loc,pretextul unei rãsturnãri de situaþie în jurul aceleiaºiteme obsesive. „Nu þi-e teamã cã, la un momentdat, o sã þi se facã dor sã cunoºti din nou, de laînceput, o femeie? Noi acum vorbim despre ce-afost, dar de vreme ce suntem cãsãtoriþi, astea n-orsã mai fie, nu? O sã fim doar noi doi ºi-atât, pânã lamoarte.” – întreabã, retoric-constatativ, de aceastãdatã, proaspãta soþie însãrcinatã. Tot ea îi va cereaici bãrbatului sã-i povesteascã – într-un exerciþiude comunicare integralã – despre „celelalte poveºtide dragoste” ale sale. Pe lângã povestirilepremoniþiei sau ale nostalgiei, citim printre Celelaltepoveºti... ºi povestirile rezoluþiei. În acest fel pot fi,de pildã, percepute Scufundãri (relatarea uneivacanþe de dupã ruptura amoroasã, în carescufundarea gravã, necesarã, în sine este înlocuitãcu o scufundare în mare, un scooba-diving ratat)sau Lunã plinã (despre un bãrbat bântuit de gândulcã este „presupusul tatã” al celui pe care îl credeafiul sãu).

Lucian Dan Teodorovici nu este un prozatorde subiect, dupã cum o dovedeºte, o datã în plus,maniera anticipativã în care povesteºte. Istoriiprecum sinuciderea din iubire a unui tânãr sauuciderea tânãrului þigan de cãtre familia lui orimoartea logodnicei într-un accident de maºinã nualcãtuiesc doar povestea centralã din trei povestiridiferite (Pe catalige, Dupã gâºte sau Cu mai mulþikilometri în urmã), ci participã la o reþea de facturãromanescã, fiind evocate ca referinþe secundare,în discuþii de familie sau de cuplu din alte povestiri.Referenþiale biografic par sã fie ºi tulburãtorul Niºtedocumente, care relateazã o ciudatã poveste dedragoste între o deþinutã politic ºi unul dintretorþionarii sãi (desluºitã însã de o comentatoareretrospectivã) sau amuzantul Tramvaiul care cântã(poate cea mai pronunþat tragi-comicã dintre toatepiesele volumului).

Piesa centralã – atât ca plasare în economiavolumului, cât ºi ca relevanþã poeticã ºi de conþinut,dar ºi ca reuºitã – este O noapte la hotel. ªi

Mihaela Ursa

CRONICA LITERARÃ

Povestasulamoros

,

LUCIAN DANTEODROVICI

Polirom, 2009

CELELALTEPOVEªTI DEDRAGOSTE

82

subiectul acesteia ne este deja cunoscut, elapãrând în referinþele la felul în care, imediat dupãce soþia îi descoperã infidelitatea, bãrbatul ruperelaþia cu „cealaltã femeie”, în aceeaºi noapte. Cumam stabilit deja cã nu subiectul este crucial pentruautorul nostru, putem citi aceastã bucatã ca pe omostrã de scriiturã marca Teodorovici. Mai întâi,conþinutul poveºtii: întâmplarea este redusã laminimum (amanta vine în camera de hotel a soþuluicare i-a dezvãluit totul soþiei, pentru a constata cãacesta nu vrea decât „sã-i dea papucii”). Apoi,maniera poveºtii: analiza psihologicã este scurt-circuitatã în bunã tradiþie (sic!) postmodernã. Oanalizã psihologicã „tare” ar contrasta strident culipsa de adâncime a personajului: numai suprafaþalui reactivã ne este accesibilã, nu ºi viaþa luiinterioarã. Trimiterea evidentã la vãzul „enorm” ºisimþirea „monstruoasã” ale lui Caragiale se simteîn auzul hipertrofiat al personajului, careînregistreazã miºcãrile ºi oftatul iluzoriu alevânzãtoarei de la chioºcul din stradã. În fine,artificiul de autor: introducerea temei. Cred cã aicise localizeazã precis marea reuºitã a lui LucianDan Teodorovici. Pe de o parte, este vorba desprerevenirea la câteva dintre temele cele mai „mari”ºi, de aceea, cele mai dificile ale prozei din toatetimpurile (iubirea, moartea, trãdarea). Pe de alta,abordarea lor þine de registrul derizoriu, minimalist.„Ce naiba!? Sunt atâtea minciuni de zis! Tu eºtiacum în poziþia în care poþi sã mi le spui. Sunt asteape care þi le-am spus, dar mai sunt ºi altele. Unelechiar frumoase, ºtii? Vrei sã te-nvãþ eu ce sã-mispui!?” – izbucneºte amanta înºelatã, în momentulîn care iubitul ei îi vorbeºte „despre o aºteptare”,fãcând haz amar de asemãnarea dintre propriapoveste de dragoste ºi o telenovelã. Probabil cãuºurinþa cu care autorul detoneazã gravitateaacestor teme aproape imposibile este ºi rezultatulexerciþiului de scenarist pe care Teodorovici îlpracticã oarecum sistematic. Tot lui i se poatedatora aplecarea cãtre justificarea concluzivã:„despre dragoste a fost vorba întotdeauna”.

Oricum, cert este cã avem în faþã un personajnou în literatura noastrã, în ciuda asemãnãrilor defamilie pe care le semnalam mai sus. Acesta ºi-apierdut atât complexul psihologic cu care îlîmpovãrase proza interbelicã ori ºaizecistã, dar ºicomplexul anti-sentimental, la fel de greu de purtat,din proza nouãzecist-douãmiistã. Fãrã sã fiecomplet dezabuzat, dependent de mari turbulenþeinterioare ori de combinaþii chimice letale, el nu estenici complet re-psihologizat. Noul nostru personajeste omul suprafeþelor în mãsura în care el însuºiviseazã la justificãri ºi adâncimi interioare, este celcare îºi traduce dezechilibrul uman în termenichimici, pentru a-l face suportabil. La Lucian DanTeodorovici, scuza pe care personajul o oferãpropriei ratãri este exact de aceastã naturã: în Onoapte la hotel, protagonistul mediteazã nu la osoluþie a complicaþiei sale existenþiale, ci la sinapseºi la mesagerii lor chimici: „ei te fac sã-þi doreºti sãtragi un fum de þigarã. Sau mai multe fumuri. Iar

când au alt chef, te trimit la culcare. Ba chiar tot ei,se pare, sunt vinovaþi de momentul în care îþi vinesã faci dragoste. Ei sunt vinovaþi pentru tot ce þi seîntîmplã.”

Simptomaticã pentru proza noului personajeste punctarea textului cu refrene exterioare: dacãnu sunt piesele lui Leonard Cohen, ascultate ºicitate copios în prima povestire, atunci sunt pieseleascultate premonitoriu la radioul maºinii în Copilul-lup sau poveºtile spuse de alþii (þãranca din Niºtedocumente sau ºoferul din Cu mai mulþi kilometriîn urmã). Acestea au rolul de a umple inteligibil loculvacant al mesajelor cunoaºterii de sine sau absenþatotalã a marilor revelaþii ale formãrii ºi ale devenirii(a se observa modificarea de regim faþã de – spreexemplu – textul optzecist, ºi el citant, dar aproapeexclusiv din marea poezie ºi prozã).

Ultima carte a lui Teodorovici este nostalgicãºi pasionantã ca o poveste de dragoste, darinteligentã ca un roman textualist. Ea este cea maibunã dintre cãrþile autorului publicate pânã acumºi are toate datele pentru a deveni nu numai o cartefoarte cititã, ci ºi un reper de istorie literarã recentã.

Poet ºi romancierbucureºtean, DanielBãnulescu are în proza pecare o scrie o înclinaþieevidentã pentru dialog,aºa încât te ºi miri cã n-aluat-o încã în mod decispe calea dramaturgiei. Înromanul intitulat – nufoarte inspirat, mi se pare– Cel mai bun roman altuturor timpurilor (Bu-cureºti, Ed. Cartea Ro-

mâneascã, 2008, 576 p.), autorul „te face” dinvorbele personajelor, pe capul cãrora cade nu doarmisiunea fireascã de a-ºi însoþi gesturile ºi evoluþiileprin cuvinte, ci, de multe ori, chiar ºi obligaþia de aînlocui prin propriile vorbe descrierile, naraþiunea.În acest fel, dialogul, conversaþia – nicicândcandidã, inocentã –, coloratã puternic cu metaforeparfumate din argoul bucureºtean, nu mai are rolulde a mijloci comunicarea între protagoniºti. Ea îiîmbracã ºi dezbracã, îi caracterizeazã ºi îicaricaturizeazã, coloreazã mediul – uniform,datoritã împestriþãrii, ca pe o prelatã de camuflajplinã cu pete policrome care însã, de la distanþã,dau culoarea incertã si monotonã a terenului – ºi

Poemuldeghizat înroman Ovidiu Pecican

DANIEL BÃNULESCU

Cartea Româneascã,2008

CEL MAI BUNROMAN ALTUTUROR

TIMPURILOR

83

înlocuieºte mijloacele mai variate pe care,îndeobºte, prozatorii le poartã în lãdiþa lor invizibilãcu scule. Dintr-un punct de vedere, autorul esteun magician. Citeºti romanul, paginã dupã paginã,cu repeziciune, cãci dialogul, se ºtie, dinamizeazã,mobilizeazã atenþia, te duce ºi te poartã... Dar altfel,senzaþia rãmâne cea pe care o dau aruncãtorii desuliþã: musculatura de la o mânã pare enormã, învreme ce de cealaltã parte observi o dezvoltaremai puþin redutabilã (se aude cã ºi spadasiniisportivi au aceeaºi problemã, datoritã solicitãrii, înfandare, mai mult a unui picior).

Existã între prozatori superstiþia cã un bunautor de dialoguri are cele mai mari ºanse de a fi ºiun bun romancier. De multe ori lucrurile pot sta,într-adevãr, astfel, cãci dialogul este un adevãratmotor al acþiunii (de fapt, al... inter-acþiunii). Darcondeiul mãiastru al lui Daniel Bãnulescu aratã cuprisosinþã cã lucrurile nu stau neapãrat astfel, osingurã calitate, fie ea ºi prestigioasã, nu ajunge.

În principiu, textul amplu al romanului plaseazãînceputurile evenimentelor relatate într-o zglobielume a subsolurilor capitalei în preajma amurguluidictaturii. Lucrurile s-au inversat ºi degradatiremediabil. Dacã francmasonii lui Tolstoi seîntruneau la lumina sfeºnicelor, conduºi de marimaeºtri în tainele conjuraþiei iluministe antitiranice,la Daniel Bãnulescu parodia este esenþialã ºiadaptatã la ritmuri ºi nãravuri balcanice. Unaprozarist taie ºi spânzurã, fãcând guvernul dinumbrã al României, de care miliþienii ascultã fãrãsã zicã nici „mâc!”. Niºte crãiºori ºmecheri ºiciudat de liberi în gesticulaþie pentru cineva carecunoºtea epoca se fac miniºtri în acest guverndubios, amestecându-se într-o reþetã cuneverosimil ºi verosimil dozate puþin cam prea dincale afarã ºi peste mânã. Suntem la intersecþia lumiidin Frumoºii nebuni ai marilor oraºe de FãnuºNeagu cu Schimbarea la faþã a lui Mihai Sin. De launii vine exuberanþa iresponsabilã ºi, la dreptvorbind, cam antipaticã, socotitã, pesemne, deautor, drept autenticitate, iar de la celãlalt ideea decooptare a civililor deºtepþi dar cam nepregãtiþipentru proba focului într-un complot al... organelor.

Mai pe urmã, poate trãgând cu ochiul laNapoleonul lui Lev Nikolaevici sau, de ce nu, laAntonescul confratelui sãu clasicizat de manuale,originar din Siliºtea-Gumeºti, Bãnulescu îi introducepe marii eroi negativi ai epopeii din decembrie 1989,Nicolae ºi Leana. Nici o problemã, cititorul româniubeºte proximitatea pachidermelor Istoriei. Darinspiraþia îl poartã cam depãrtiºor de realism peBãnulescu, mai poet decât Hugo în Mizerabilii, cândvine vorba de tratarea epicã a unei revoluþii. Cândafli cã pe marele Fantomas al Românicii, pus pelichidat dictatorul, îl cheamã... Iarba Fiarelor(parodie, pesemne, la ªacalul lui FredericForsythe), îþi cade puþin cam greu la linguricã,fiindcã totul se proiecteazã în metaforã folcloricãºi în basm. Iar pentru basmul adult prefer, dacãvine vorba, opþiunea integralã ºi decisã din Teodosiecel Mic. Abordarea lui Rãzvan Rãdulescu, fiind mai

netedã, mi-e mai apropiatã ºi îmi apare ca fiind maiconvingãtoare, întrucât nu combinã codurile delecturã într-o manierã derutantã pentru cititor,stârnind incertitudini cu privire la decodificareatextului. Cum se ºtie, iarba fiarelor descuie toatelacãtele, trezeºte din morþi, fiind un fel de panaceufolcloric universal. Dacã îl numeºti pe bietulcomplotist cu asemenea poreclã, într-un contextîn care, oricum, aprozarist înseamnã mare mahãrsecret, ºef al Securitãþii, Miliþiei ºi al guvernului dinumbrã etc., te poþi aºtepta ca bietul decriptor sãcreadã cã totul decodeazã totul printr-o infinitãpunere în abis, într-o istorie ieroglificã obositoare...

Într-un asemenea context, titlul romanuluisunã ºi el sarcastic la adresa propriei tentative,sabotând o luare în serios a acestei proze care, înpofida faptului cã nu propune niciun erou ataºant,rãmâne demnã de interes ºi, nu o datã, uluitoareprin acurateþe comportamental-gestualã.

Din pãcate pentru cei care iau în seriosrecomandarea lui Dan C. Mihãilescu de pe copertaa IV-a a cãrþii, nici poveste ca romanul acesta „sãpãtrundã în toate subteranele dictaturii comuniste

ºi sã demonteze toate componentele mecanismelormalefice ale opresiunii”. Dmpotrivã, el mai curândle inventeazã, cu un suflu situabil în zonaromantismului sau a suprarealismului, unde singuraamprentã realistã rãmâne cea din limbajul decoloraturã al personajelor. Sã fi fost aºa dezinvoltãca la Bãnulescu lumea din deceniul comunist final,nu mai era nevoie ca bãtrânelul sã fie lichidat defoºtii uteciºti. Se putea aºtepta cu rãbdare încã unpic, pânã expira singur. Din nefericire, nimeni nuse trãgea de bretele în halul respectiv cu „meliþia”;ba, mai curând, ca la Goma ºi la Oana Orlea, dânsate trãgea de barbã ºi te îmbrâncea, strivindu-te ºiumilindu-te într-un hal fãrã de hal.

Pentru astfel de motive cred cã romanul luiDaniel Bãnulescu este o proiecþie poematicã, unbalet chagallian pe cerurile instabile – deºiîncremenite – ale dictaturii lui Ceauºilã întâiul ºi,sperãm, ultimul. Nu cã ar fi un defect, în patria luiMacedonski „romancierul” sau a lui IonelTeodoreanu, doi poematici cu „p” mare ºi atuncicând scriau prozã, de nu cumva mai abitir tocmaiatunci. Doar cã, oricât subiect (ºi predicat) ar fi înCel mai bun roman al tuturor timpurilor, e bine sãºtim cum stãm. ªi, iatã, stãm astfel: Cel mai bunroman al tuturor timpurilor este... un poem epic eroi-comic; nu mai mult, dar nici mai puþin budaideleniandecât Levantul lui Mircea Cãrtãrescu.

84

Victor Cubleºan

Un termen teoreticclar delimitat ºi ancorat deconcepte critice nu existãºi datã fiind naturaeteroclitã a grupãrii nici numã îndoiesc cã nu vaexista niciodatã. Totuºi,atunci cînd vorbescdespre vechea gardã aprozatorilor români desucces am în minte osuitã de nume bineconturate. Iar EugenUricaru este unul dintre

reprezentanþii de necontestat ai acestui grup.Scriitori care înainte de 89 publicau bestselleruriautohtone. Tocmai aceastã grupare a acuzat, delocsurprinzãtor, cel mai puternic schimbarea deparadigmã petrecutã dupã revoluþie ºi, comparativcu poeþii sau optzeciºtii (vãzuþi drept miºcarecoagulatã) s-a acomodat lent ºi dificil cu noiletrenduri, cu noile orizonturi de aºteptare, cu noiledeprinderi (sã le spun aºa) ale prozeicontemporane. Prozatorii au încercat sã seadapteze, au încercat sã-ºi adapteze scriitura, auîncercat chiar uneori sã se reconstruiascã.Rezultatele au fost de cele mai multe ori mult, chiarfoarte mult sub ceea ce scriseserã anterior. Nu esteun secret pentru nimeni cã Nicolae Breban a produsniºte romane indigeste, cã Augustin Buzura s-adovedit aproape de necitit, cã … dar lista estefoarte lungã ºi mai degrabã întristãtoare decîtrelevantã.

Într-un fel, Eugen Uricaru are ca prozatorpostrevoluþionar un traseu al cãrþilor publicate tipicpentru întregul grup aflat în cãutarea unei noiidentitãþi. O curbã delimitatã de cîteva apariþii rapideimediat dupã 89, nu foarte prizate, o pauzã pînãprin 2000 cînd tatoneazã terenul cu alte volume, ºiacestea trecute destul de uºor cu vederea de cãtrepublic ºi criticã, iar acum încercarea de reîntoarcereîn prim-planul prozei prin romane masive, cu mizãmare ºi o publicitate bine strunitã într-un momentîn care interesul publicului român pentru romanepare sã se fi reîntors la cote mari. VolumeleSupunerea din 2006 ºi Cât ar cântãri un înger de lasfîrºitul lui 2008. Douã romane care vor sã fie pãrþiale unui proiectat triptic despre putere.

Cel mai important lucru pe care îl poþi spunedupã ce citeºti Cât ar cântãri un înger este cãEugen Uricaru, spre deosebire de larga majoritatea prozatorilor de succes de dinainte de 89 ºi sub acãror umbrelã îl plasam anterior, continuã sã scriebine. Mai mult, continuã sã fie egal cu sine, ceea

Cât cântaresteun roman bun

,

)) )))

EUGEN URICARU

Cartea Româneascã,2008

CÂT ARCÂNTÃRI UN

ÎNGER

ce, în acest context, nu este rãu de loc. Problemacare apare de aici, ºi care este una de substanþã,vine din faptul cã autorul nu încearcã de fapt sã seadapteze la actualul context, continuînd sã operezecu armele care îi asigurau succesul în urmã cutreizeci de ani. ªi atunci întrebarea cea maiinteresantã care cred cã trebuie pusã este ce ratãde supravieþuire mai are un astfel de text, într-oRomânie în care toatã lumea clameazã oschimbare de paradigmã, o instaurare a unui noucanon ºi, implicit ºi evident, o schimbare radicalãîn gusturile ºi aºteptãrile lectorilor.

Eugen Uricaru abordeazã tema Puterii. Cu Pmare. Fãrã ironie, dar cu puþinã filozofie. Fãrãînconjur, dar cu metafore disimulate. ªi o face, doarîn acest roman, pe mai bine de 370 de pagini tipãriteîndesat (trebuie observat cã romanul se poate citilesne ca fiind un text de sine stãtãtor, fãrã o lecturãprealabilã a Supunerii, chiar dacã eroi, situaþii sauidei migreazã sau îºi gãsesc o continuitate). Temeleacestea mari au fascinat chiar în primii ani de dupãrevoluþie, mai exact au fascinat scriitorii descãtuºaþide cenzura opresivã, ducînd la o perioadã de cîþivaani în care te loveai la tot pasul de texte încifrate ºifoarte metaforice ºi foarte filozofice despreLibertate, Moarte, Viaþã, Dreptate. Simptomatic mi-a apãrut gestul lui Nicolae Breban (un autor ale cãruiprime romane continui sã le savurez) care ºi-aîncercat mîna cu un ciclu romanesc pe aceeaºitemã. Fãnuº Neagu a tentat ºi el ceva mare desprecomunism ºi destin, volum pe care sper sã reuºescsã-l uit în cele din urmã. Cãrþile romancierilor maitineri (cei debutaþi în ultimii ani) vorbesc, pe de altãparte, depre farmecul copilãriei la bloc, despredestine mici, despre inconveniente în amorurinespectaculoase, despre intrigi poliþiste, despreRomânia de azi – aºa cum poate fi ea surprinsã –despre cotidian ºi alte mãrunþiºuri. Dar mai toþi fãcutun pas evident ºi esenþial – se reîntorc sprenaraþiune, spre arta povestirii. Pînã la urmã, în cazulprozei, la asta se poate reduce totul - a ºti sau a nuºti sã povesteºti.

Eugen Uricaru ºtie sã povesteascã. Dar,pentru el, povestirea e numaidecît haina unui tîlc.ªi mai are foarte proaspete în minte s-ar pãreatoate lecturile anilor 70. Stilul sãu, prin modernitateafoarte evidentã a construcþiei are ceva pînã la urmãvetust. Acum se poartã simplitatea, linia narativãcît mai puþin întreruptã. Arta construcþiei sedovedeºte nu la nivelul paragrafului, ci de la cel alcapitolului în sus. Eugen Uricaru preferã însãfolosirea timpului viitor, al viitorului anterior ºi alcondiþionalului optativ în naraþiune, preferã trecereabruscã de la un plan la altul, de la un spaþiu la altul,de la un timp la altul. Vocea narativã are astfel otonalitate aparte, oarecum ceremonioasã, perfiddirectã în adresare, nu neapãrat lipsitã de o anumepreþiozitate care pe alocuri e prea învãluitoare. Totuleste manevrat cu multã mãiestrie, totul esteinteligibil, coerent ºi convingãtor, dar dacã volumulnu ar fi avut coperþi ºi alte semne de identificare ºidacã am trece peste aspectele politice implicate

85

de naraþiune, aº fi jurat cã þin în mînã un volumapãrut prin 1978-1980. O marcã pregnantã pentruacest stil este ºi utilizarea în regim preferenþial arepetiþiei ca figurã de stil. Desigur, nu la nivelul luiZaharia Stancu, unde ar putea avea chiar rol desemnãturã, dar sesizabil ºi treptat apãsãtormonoton. Repetiþia este o figurã de stil extrem deeficientã ºi aparent simplã, dar care reuºeºte penesimþite sã contamineze structura întregului text.Un alt detaliu care pare sã þinã de un alt timp alscriiturii este plãcerea autorului de a interveni întext cu explicaþii. Pe lîngã vocea naratorului se maistrecoarã ºi o alta care pare sã se consideredatoare cu explicitãri. Explicitãri inutile, platitudinisau informaþii care ar fi putut fi introduse foartesimplu ºi altfel în text. Autorul nu face în acest moddecît sã-ºi submineze propriul univers romanesc,foarte bine construit altfel, subliniind elemente dejaevidente.

Cât ar cântãri un înger este un roman ambiþioscare se desfãºoarã într-un spaþiu larg, incluzîndtrei naraþiuni – una în Tibet, la începutul deceniuluitrei, una în România ºi Germania chiar înainte deizbucnirea celui de-al doilea rãzboi mondial ºi o atreia în România comunistã a anilor 50. Liantul estepersonajul (bizar ºi puþin verosimil de altfel)Basarab Zapa precum ºi cãutarea, definirea ºiascunderea puterii. Romanul are nerv, are pitorescºi, odatã acceptate convenþiile, prinde la lecturã,dar este uºor cam pretenþios la nivel simbolic ºifilosofic. Pretenþios nu pentru cã nu ºi-ar susþineambiþiile sau ar dovedi doar o abordare ideaticãsuperficialã, pretenþios pentru cã pur ºi simplu înacest moment romanul românesc pare maiinteresat de (re)descoperirea umanului ºipsihologicului decît de marile explorãri ale mariloridei. Eugen Uricaru nu pune în personajele saleoameni sau tipologii, ci toarnã idei. Tocmai de aicinecesitatea de a te adapta la universul ficþionalpropus. Un univers destul de depãrtat de cel aflatîn mod curent în mintea cititorului obiºnuit. Lumeadin Cât ar cântãri un înger nu e lumea cu caresuntem obiºnuiþi, ci este cea în care proiecþiaputerii devine palpabilã. O lume în care binele ºirãul au puterea de a opera aproape cu magiabasmului, o lume în care cãlugãrii budiºti chiaraleargã cu sute de kilometri la orã, se fac nevãzuþisau leviteazã, o lume în care Securitatea sauGestapoul sunt ghidate de intuiþii ºi vrãji. Pînã laurmã totul e o fireascã proiecþie a conºtiinþei ºi totacest joc al supernaturalului mundan nu este decîto superconcretizare a unei eterne bãtãlii între bineºi rãu, între umilinþã ºi vanitate. Romanul are darulde a-þi reaminti la fiecare paginã complexitatea,obligîndu-te sã urmãreºti în paralel acþiunea înrealitatea ficþionalã ºi semnificaþia ideaticã agestului sau personajului. Eugen Uricaru a fãcutcu bunãºtinþã o alegere, între a realiza o descriereîn registru realist a istoriei ºi a propune o saga uºorfantastã, în care rescrie evenimentele nu dinpunctul de vedere al reconstrucþiei istorice, ci din

cel al reconstituirii morale. Alegerea prozatoruluieste perfect motivatã ºi, repet, excelent dusã lacapãt. Pe de altã parte, toþi prozatorii douãmiiºti auales prima variantã.

Cât ar cântãri un înger este o lecturã extremde plãcutã, deºi nu este deloc o lecturã facilã.Eugen Uricaru este un autor seducãtor atuncicînd vine vorba de a rescrie istoria punînd-oîntr-o dihotomie ideaticã. Cam toate volumelesale dau mãrturie despre acest talent. Romanulde faþã confirmã cã nimic nu s-a schimbat,prozatorul continuînd sã aibã aceeaºi forþã,aceeaºi abilã manevrare a stilului, acelaºifarmec al povestirii. Este un autor care nuîncearcã sã se transforme, sã se ascundã, sã

se reconstruiascã. Pesemne tocmai din acestmotiv rãmîne singurul autor din vechea gardãcare meritã citit fãrã reþinere.

Pe de altã parte sînt convins cã dacã EugenUricaru ar fi scris pur ºi simplu povestea luiBasarab Zapa, fãrã pretenþia de a filozofa desprePutere, ar fi scris un roman mai bun. Greºesc,un roman mai accesibil publicului contemporan.Nu am nici un argument cu excepþia fleruluipersonal, dar acesta îmi spune cã cititorul româncautã acum altceva, cautã poveºti simple, despreoameni simpli, poveºti directe ºi cît mai puþinalegorice.

Cât ar cântãri un înger este un romanexcelent. Singurul lucrul pe care mai trebuie sãîl facã este sã-ºi gãseascã cititorii.

ª

86

Problema de bazã a esteticii –cea a raportãrii diferite a frumosuluiartistic ºi a celui natural la specificuldisciplinei – a rãmas nesoluþionatãatît datoritã polarizãrii diferite aartiºtilor, cît ºi a indecizieiteoreticienilor derutaþi de felurimea,mereu îmbogãþitã, de raportãrineconcludente. Ceea ce conteazãestetic este coerenþa originalã aformei reprezentãrii ºi nu formaobiectivã nereprezentatã (ceea cese înþelege sub denumirea de„frumos natural”), deci indiferentãestetic. Numai reprezentareasensibilã se revendicã, prin operã,de la o valoare esteticã, pe careintenþia realizatã o poate certifica.Naturalitatea devine artisticã numaica obiect al inspiraþiei artistice.

Simpla percepþie senzorialã semenþine la cota de jos a cunoaºterii:este o operaþiune staticã, la careinteligenþa ajunge prin concepte,deosebitã de cunoaºtereadinamicã (Bergson), care intuieºteintimitatea realitãþii („évolutioncréatrice”), depãºind lumeaadevãrurilor fixe care reflectã directlumea obiectelor. Simþul comunpercepe diversitatea ºi succe-siunea, noutatea deci, fãrã a seînfiora de înrîurirea lor decît la modulexaltãrilor simple, unde suveraneste principiul continuitãþii (naturanon fecit saltus), nu cel aldiscontinuitãþii. Încã presocraticiisusþineau cã doar intuiþiadescoperã esenþa lumii, pe cîndcunoaºterea prin senzaþii percepecalitãþi secundare, convenþionale,cum ar fi spus Democrit. DupãPlaton, lucrurile vizibile alcãtuiescdoar umbre de existenþã, fiindcãsunt disarmonice, disonante, pe

Titu Popescu

Thomas Manndespre frumosulnatural si frumosulartistic

,

cînd felul lor retuºat îl reprezintãideile, idealurile de esenþã ºiarmonie.

Ca filosofie a frumosului (Hegel),estetica este menitã sã se ocupede toate formele frumosului, cares-au diversificat spectaculos învremea din urmã, dar are ºi datoriade a le departaja valoric, pe bazaesenþei lor deosebitoare, cea dintrefrumosul artistic ºi cel natural fiinduna categorialã. Distribuþiaaccentelor axiologice se face,desigur, în favoarea frumosului ar-tistic, cel natural nefiind exclus dincuprinderea filosofiei frumosului, darsituat la un nivel inferior. Scriitorii,artiºtii în general, se miºcã în de-cor, dar mai important este pentruei ºi pentru opera pe care o creeazãdecorul constituit din elementeculturale, nu naturale. Percepþiafrumosului natural se face exclusivpe cale senzorialã, iar judecãþile deîncîntare emise sunt spontane.Realitatea astfel produsã se sprijinãºi pe aport intelectual, dar numaipentru a contura referinþecantitative: seamãnã cu..., ºi cutarea spus..., am mai vãzut aºa ceva...El se percepe exclusiv prin privireºi se livreazã imediat exprimãriiîncîntãrii.

De data aceasta aducemargumentul opiniilor lui ThomasMann despre departajarea valoricãa frumosului artistic de frumosulnatural. Pãrerile scriitorului înaceastã privinþã apar bogatdiseminate îndeosebi în povestiri,fiindcã acestea îi permit o mai maremobilitate sufleteascã, odisponibilitate de a-ºi tranºa repedeopþiunea prin distribuþia rapidã aobservaþiilor, prin varietatea

tematicã abordatã ºi prinneocolitoare precizãri asupracadrului de desfãºurare a acþiunii,doar atît cît este necesar ca aceastasã fie identificatã prin localizare.Sunt repezi date care apar printreamãnuntele fiziologiilor, printreindicaþiile caracterologice, printreprecizãrile de comportament ºi elevin sã întãreascã stabilirea ºidetalierea comportamentelorsociale. Ele se adaugã precizãrilorindividualizante, aºadar þin deevoluþia povestirilor, dar putem citiîn ele ºi convingerile scriitorului,care decurg din opinii esteticeferme, dar divulgate intempestiv.

De obicei, Thomas Mann îºidetaliazã în povestiri experienþepersonale prin mijlocirea unorimpulsuri (mai mult sau mai puþin)secrete care îi configureazã scrisul,între acestea chiar critica frumosuluinatural, care poate fi desprinsã cao coordonatã stabilã ºi recurentã înmai multe locuri, materializîndaºadar atmosfere specifice. Se ºtiecã, pe scriitor, atracþia convenþio-nalã a naturii nu numai cã l-a lãsatindiferent, ci i-a provocat intervenþiicritice dintre cele mai acuzatoare,divulgînd deformãrile de com-portament pe care le produce.

În peisajul estival italian, elresimte un disconfort pe care-lanalizeazã în diversele lui aspecteparticulare (v. Mario ºi vrãjitorul): „...ajung sã susþin cã aceastã climã eneroadã. Golul arzãtor al cerului, zidupã zi, îmi devine curînd o povarã,stridenþa culorilor, uriaºa naivitate ºitrãinicie a lumii trezesc, fireºte,sentimente sãrbãtoreºti, te scutescde griji ºi-þi oferã o independenþãsigurã faþã de capriciile ºi

87

schimbãrile vremii, dar, fãrã ca maiîntîi sã-þi dai seama, ele lasãnesatisfãcute, într-un mod pustiitor,nevoile mai adînci ºi mai puþinsimple ale sufletului nordic ºi-þiinsuflã tot timpul un fel de dispreþ”.Nici mãcar pe plajã nu se simþeabine, „nu eram fericiþi”, el se simteconfruntat cu impasibilitatea naturii,cu „marea ºi tãcuta naturã, care cuadevãrat are uneori aerul cãînþelege ceva” (Cãzutã), în generalconstatã cã natura este „infinitde indiferentã” (Micul domnFriedmann). Orizontul carelimiteazã vizibilitatea nu poateinspira decît exclamaþii sen-timentale care vin ca o barierãpentru sufletele înflãcãrate cedoresc sã acceadã la infinit.Balsamul pe care-l intuiesc oameniieste extrem de firav: „ciripitul uneipãsãri, un petic minuscul de ceralbastru” pot trezi „efluvii bruºte desperanþe” sau „aºteptarea solemnãa unei mari fericiri neprevãzute”, darnu pot înlãtura esenþialul –„oboseala de singurãtate” (Paiaþa).

Pe cerul albastru primãvãraticciteºte doar „o expresie umoristicã”ºi-ºi permite licenþa de a prezentaextrem de convenþional naturaînconjurãtoare: „Pãsãrile ciripeau înfagi, iar dinspre ogoare adia un vîntdomol” (Drumul spre cimitir);despre München: „ciripit de pãsãriºi o tainicã bucurie peste toatestrãduþele” (Gladius dei). Cîndevocã „munþii luminaþi de soarele ceapunea”, se mulþumeºte sã punã îngura unui personaj exclamaþia stan-dard „Ce frumos!” (Tristan), pe cîndmuzica lui Wagner îi inspirã formulãripersonale impunãtoare, de o mareforþã sugestivã: „O, avîntat extazcromatic al cunoaºterii metafizice”(ib.). Scriitorul se desparte ºi stilisticde frumosul natural, prininferiorizarea voitã a registrului înzona stupiditãþii ºi a mãrginirii, de onaivitate care frizeazã blocarea înfaþa unei rezoluþii ferme, pe carenimeni nu o doreºte dar toþi selovesc de imposibilitatea ei. Dealtfel, exclamaþii naive se întîlnescmereu acolo unde este semnalatfrumosul natural: „ciripit de pãsãriºi lumina soarelui”, „ciripitul,fluieratul, þiuitul ºi trilurile îngînate alepãsãrilor”, „zburãtãcesc, ciripind,douã pãsãri”, „ciripitul ºi trilurilepãsãrilor” º.a.m.d.

Un personaj din Tonio Krögereste oripilat de „furnicãturilenecuviincioase” pe care i le trezeºteprimãvara („Bãtu-o-ar Dumnezeude primãvarã!”), care se dovedesca fi doar „nimicuri absolut triviale”,total nepractice, în locul lor preferîndcafeneaua, un teritoriu neutru„neatins de schimbarea ano-timpurilor”. De-aici, scriitorul seridicã la supoziþia producerii de artã,dînd un verdict neechivoc: „Cepriveliºte ar fi mai jalnicã decît aceeaa vieþii care ar încerca sã facãartã?”.

În povestirea Ceas greu, glosînddespre ideile literare ale lui Schiller,afirmã: „A separa cu o mînãînþeleaptã ºi fericitã cunoaºterea decreaþie este ceva ce te poate facefertil cu voioºie”, deosebind stadiulcunoaºterii, unde se situeazãfrumosul natural, de stadiul creaþiei,specific frumosului artistic, vãzut cadivin. Sau, cu alte cuvinte, esteconºtient de despãrþirea dintrehaosul abundent ºi aptitudineapentru formã, purtînd ecoul unor„plãsmuiri rãsunãtoare ºisclipitoare”, în care materia sã sesimtã precum în scoicã vuietul mãriidin care a fost pescuitã.

Idealitatea artei ºi nuvalorificarea cu bunãvoinþã afrumosului natural antreneazãdesãvîrºirea vieþii. Naturalul nupoate constitui un exemplumobilizator, fiind un dat obiectiv lipsitde capacitatea de simbolizare.Desigur, aceste remarci nu sunt totatîtea motive împotriva aprecieriiestetice a frumosului natural,împotriva exaltaþiilor cãlãtoriilor, ciîmpotriva prejudecãþilor care leînsoþesc, în cele din urmã împotrivaindiferenþei lui morale. Prin omagiu,travaliul subiectiv se obiectivizeazã(„Natura se înfioarã de încîntare cîndspiritul se pleacã dinainteafrumuseþii, omagiind-o” – Moarte laVeneþia), asupra frumuseþii naturalepe care o scoate din indiferenþa eifunciarã. Deci, adevãrata fru-museþe este datã de aportul psihicpe un drum exteriorizat, cînd sepracticã o profesiune de credinþãlegatã de culturã ºi de gust. Abia înurma acestei acþiuni, frumosul natu-ral primeºte o calificare esteticãonorabilã: cînd e supus trãiriicare-l face sã strãluceascã, cîndstilul inspirat îl ridicã la o frumuseþe

spiritualizatã. De aceea afirmãscriitorul cã „este bine cã lumeacunoaºte doar frumoasa operã, nuºi obîrºia ei” (ib.), care ar duce laderutã ºi confuzie.

„Dorul este produsul uneicunoaºteri lacunare” (ib.) – decicunoaºterea deplinã nu-l maisuscitã, dorul dupã naturã provinedin confruntarea parþialã cu misterulei niciodatã descoperit, fiindcã el nuexistã în sine, în afara celui atribuitde oameni. Dorul dupã naturãrãmîne un sentiment nevindecabil,veºnic alimentat de neînþelegere. Eo fatalitate irezolvabilã pentru cinenu se ridicã mai sus cu înþelegerea,adicã eliminînd chiar „dorul”, altfelpasiunea pentru natural – declaratã,asumatã, revendicatã – „pa-ralizeazã simþul selectiv”. Or,tocmai selecþia lipseºte la cei carese dau în vînt dupã contrafacerilegrandorii, fãrã simþul umorului ºi fãrãurmã de dezgust, mimînd satisfacþiiexagerate ºi incorigibile. Imen-sitatea mãrii – de pildã – apare „plinãde fãgãduinþe”, dar incerte,inanalizabile, dacã nu cumva vinepe ea un mesaj letal, ca în finalulMorþii la Veneþia („Veneþia –frumoasa cea linguºitoare ºisuspectã, oraºul acesta, pejumãtate basm, pe jumãtatecapcanã pentru strãini”).

Dupã ce descrie în amãnunþimeflora ºi clima unei schimbãri, înnuvela Stãpîn ºi cîine, îi instruieºtepe alþii sã nu petreacã mai mult dedouã ore în acele locuri, pentru capeisajul sã nu plictiseascã ºi sã nu„parã strîmt”. Scriitorul recunoaºte,cu o anumitã duplicitate, cã lacontemplarea apei, în toate formeleei geografice, simte „desfãtarea pecare o procurã natura” (ib.), dar îidã o motivaþie ontologicã, total ruptãde estetic: nouã zecimi din corpulnostru constã din apã, prin urmareeste îndreptãþit sã simtã „o realãdizolvare a propriului eu mãrginit înuniversul înconjurãtor” (ib.). Darartistul devine atent la acest semnal:pîrîul i se pare a fi de o „mediocritateprietenoasã”, ajunge sã vadã, în el,convenþional, doar „peºtiºoridrãgãlaºi”, pe maluri „sãlciifrumoase”, toate alcãtuiesc o„uniformitate care anuleazã timpulºi spaþiul” ºi care poate oferi – la felde convenþional spus – doar o„desfãtare care te îmbatã” (ib.).

88

Convenþionalul ajunge chiar laexclamaþii turistice: „Frumos e pe-aici!”. Peste naturã, ca ºi pestetrecut, „pluteºte o atmosferã deatemporalitate ºi veºnicie”(Dezordine ºi suferinþã timpurie),sunt egal de indiferente ladevenirea umanã, egal de nepãtrus,cînd nu e nimica de pãtruns.„Demonul locului” este înþeles careieºind din caracteristica relaþiilorinter-umane ºi nu ca o dominantã anaturalului indiferent.

Polaritatea spirit – naturã îlpreocupã pe scriitor, acesta fiindde pãrere cã între ele nu exisã ounire durabilã, ci doar iluzia unirii.În povestirea Capetele schimbateafirmã, la un moment dat: „Existão frumuseþe spiritualã ºi una carevorbeºte simþurilor”, iar þelul uni-versal al unirii lor, adicã desã-vîrºirea, poate fi recunoscut doarîn segmente, fiindcã nãzuinþe spreacest punct final existã, dar el e deneatins, doar în viziune paradisiacã,deci suprapãmînteanã, trans-cendentalã, cînd se presupu-ne„reunirea existenþei noastre cuexistenþa universalã”, o virtualitatede sorgine indianã, vedicã.

Titlul povestirii Cea înºelatãtrimte la eroarea Rosaliei de a seîncrede în natura pe care o admiracu devoþiune. În completare, fiica ei,Anna, se orienteazã spre o artãspiritualizatã ºi, în consecinþã, „plinãde dispreþ faþã de simpla imitare anaturii”, ceea ce transformãimpresia senzorialã într-oreflexivitate riguroasã, simbolicã ºiabstractã. Mama îi cere sã facã opicturã „pentru inimã”, o frumoasãnaturã moartã cu flori, fiindcã eaiubea primãvara, cînd „pãsãrile îºiîncepeau ademenitoarele chemãriîn adierile domoale” ºi florile pomilorîmpodobeau poetic ºoselele, aspira„cu recunoºtinþã” ºi cu „o adevãratãpioºenie a simþurilor” mirosurilenaturii, de o „uimitoare voluptate”.În schimb, Anna face din naturã „osimplã temã de reflecþie”,transpunînd-o în „idei reci” ºi nu onaturã care ar putea sã senumeascã, aºa cum i se ceruse,„Parfum de tei”. Pentru pictoriþã,natura ºi exprimarea dialectalã auceva comun, nici înviorarea trupuluiprin lucrarea sufletului nu-i sporeºteadmiraþia pentru „naturã în general”.

Natura nu agreeazã mijloacele

artificiale – susþine Anna –, daracestea o „ajutã” ºi nu constituie unpãcat împotriva ei. Cîndartificialitatea cîºtigã autonomie, ease plaseazã la egalitatea naturii,suspendînd timpul. Superizareaartificialului pune sub semnulconvenþionalitãþii lumea ca atare anaturii. Rosalie „salutase cu dragghioceii din grãdina ei” ºi ocomenteazã în aceeaºi gamã („cîtde mult seamãnã ºofranul cubrînduºa de toamnã”), pînã vaobserva cã natura, prin percepþie,are „o drãgãlaºã înclinaþie spreechivocitate ºi mistificare”,stabilindu-ºi o referinþã ironicã la ea(tot convenþional, scriitorul noteazãcã parcul era într-un „veºmînt deprimãvarã”). Pentru a vorbisufletului, natura trebuie sã fiefamiliarã, altfel „splendorile parculuipãreau cã nu încîntã prea multsimþul ei pentru naturã”. Scena iubiriipentru un tînãr trebuie sã se întîmpleîntr-un loc igienic ºi agreabil,înconjuraþi de parfumuri naturale, ºinu într-un gang cu miros demucegai. Dar ceea ce crezuse a fio minune a naturii ºi o acþiunesuperioarã a sufletului se dovedi afi fatalã, determinîndu-i constatareafinalã despre „înºelãciunea ºicruzimea batjocoritoare a naturii”,prinsã într-o întrebare filosoficã: „darcum ar putea fi primãvarã fãrãmoarte?”. Impasibilitatea letalã anaturii face indestructibil raportulnaturã – viaþã, prin evidenþiereafinalului.

ªi Martin Heidegger (înFenomenologie ºi teologie) fãceadeosebirea esteticã dintreobiectivare ºi subiectivizare,exemplificînd cu faptul cã, într-ogrãdinã, ne bucurãm de trandafiriiînfloriþi, dar esenþa roºului florilor nueste un lucru asemãnãtortrandafirului înflorit care „se apleacãsub bãtaia vîntului”, ci esenþa deroºu a trandafirului „nu se aflã acoloîn grãdinã” ºi nici nu se apleacã subbãtaia vîntului, ea devine un obiectºi gîndirea lui este non-obiectivatoare, ea rãmîne la rostireade tip poetic (cum scria Rilke, „cîntuleste însãºi existenþa”). Distincþia pecare o fãcea filosoful este cea dintrelucruri ºi universalul sau absolutul.În mod obiºnuit, omul se miºcãmereu în rãtãcire, fiindcã „rãtãcireaface parte din alcãtuirea sa intimã”,

fapt provocator de rãtãcire, deeroarea unui „du-te-vino ne-întrerupt”.

ªi Thomas Mann suprapunecultura civilizaþiei, tot aºa cumspiritul germanic celui francez,ispitelor sudului („monotoniaexasperantã a cerului albastru,vitalitatea înspãimîntãtoare asudicilor, inexpresivitatea ochilorlor”, ispite pe care le respinge – v.Thomas Kleininger, Postfaþã, laPovestiri, R.A.O., 2008). Tendinþaspre abandon ºi reverie îi con-trariazã credinþa în îndeplinireastrictã a datoriei. Fiindcã la Tho-mas Mann toate obiectele vorbescdespre ce este dincolo de ele,despre ideile pe care laîntrupeazã, rezolvînd în acest feltensiunea dintre artã ºi viaþã –problema de bazã a întregii saleopere: viaþa rãmîne indiferentã ºisalvarea vine de la artã. Estecontradicþia dintre naturã ºi spirit,autonome ºi contradictorii, primafiind numitã de scriitor „tem-belismul atotputernic”, cãreia i seopune arta, subliniatã de el prinfelul scrierii – predominanþaadjectivelor ºi subtilitatea arteidialogului. Oroarea lui faþã de olume fãrã transcendenþã esteasemãnãtoare celei profesate deFranz Kafka. Thomas Mannnãzuia, în ascuns, sã fierecunoscut ca un Goethe al zilelornoastre. Îl apropie de autorul luiItalienische Reise exactitateadescrierilor ºi scrupulozitateadocumentãrii, ceea ce lasã doarscurte ºi supravegheate rãgazurielanurilor transcrise direct. Acestfapt l-a determinat pe postfaþatorulcãrþii sã conchidã cã, la ThomasMann, „nu existã obiecte neînsu-fleþite”, cã scriitorul însuºi poatesã se revendice de la o „viaþãtrãitã sub forma citatului”, fapt caresubliniazã, prin arta scrisului,autonomia spiritului în contradicþiadintre naturã ºi spirit, cel din urmãnet suveran faþã de „tembelismulatotputernic” al naturii.

ª

89

Viorica Lascu - ªtefan Damian

Scrisori inedite

Intelectuali români încorespondenta cuGiandomenico Serra (III)

,

)) )))

IOAN GUÞIA

Lettera olografa su carta nonintestata.

Mittente: Ioan Guþia, Roma.

“Roma, 10.6.56.Chiarissimo Maestro,speravo di incontrarla al

Congresso di Firenze, ma poi perdiverse ragioni non mi sono potutomuovere da Roma.

Forse, finite le lezioni,interromperrà il viaggio verso ilPiemonte con una sosta a Roma,così potrò venire a salutarla.

Da Radio Bucarest ho appresoche in autunno, per invito del go-verno romeno, si recherà in Roma-nia insieme ad altri linguistiitaliani. E’ vero?

Sono molto preoccupato inquesti giorni per quello chedeciderà il consiglio della Facoltàin merito alla cattedra di linguaromena. Per il moment pare che sinominerà un incaricato.

Mi sono fatto avanti anche io eho parlato col Prof. Monteverdi, colquale ho fatto la mia tesi diperfezionamento, e col Prof. A.Schiaffini, sul cui appoggio sonobasate tutte le mie speranze.

Concorrono il lettore attuale,M. Baffi, forse F. Cardinali,provvisto di libera docenza, e,candidato più temibile, Petru Iroaie.Iroaie è un ex-romeno, ha presoinfatti la cittadinanza italiana, cheper incarico del governo romeno (diAntonescu), da molti anni è aPalermo come incaricato, evorrebbe lasciare Palermo perstare a Roma.

Perché già incaricato daparecchi anni e perché cittadinoitaliano sarebbe burocraticamente

favorito. La sua esclusione potreb-be dare adito a ricorsi? Non credoperché si tratta di un incarico e nondi un concorso e anzi, se concorsoci sarà tra qualche tempo, Iroaiesarà proprio quello che non supere-rà la prova perché non fornito di unapreparazione solida.

Inoltre, come già è successo aBologna, l’insegnamento del rome-no cesserebbe anche all’Universitàdi Palermo.

Cosa pensa lei, caro Maestro,che si possa fare? Le sarò gratose vorrà rispondermi presto inmerito perché il consiglio di Facoltàsi terrà il 21 giugno.

Sto scrivendo un articolo sucucuruz, porumb, pãpuºoiu, arti-colo ispiratomi dalla lettura del suocapitolo sulle conocchie (soprattuttola pag. 286 ove si legge che inabruzzese ‘Maiskolben’ si dicepupè). Ora, come lei sa, in romeno‘Maiskolben’ si dice pãpuºã, epãpuºoiu (nome che per estensionesi è poi dato al granturco). La suaspiegazione è molto suggestiva. Lesarei molto grato se volessescrivermi quello che diceDictionarul Acad. Rom. sull’etimo dicucuruz. La ringrazio vivamente einvio anche alla Signora Maria i mieipiù affettuosi saluti.

Suo dev.mo, ss.”

- Nella stessa busta c’è la copiadi un intervento scritto a macchinasu carta intestata: Universitàdegli Studi di Napoli. Prof. dr.Giandomenico Serra.

Mittente: Giandomenico Serra.

“Napoli, 14 giugno 1956.Illustre e caro preside,Il mio allievo rumeno, Dr. Jon

Gutia, mi scrive d’averTi fatto il suonome, come eventuale candidatoper l’incarico alla Tua Facoltàdell’insegnamento della linguarumena.

Alla mia partenza da Cluj (il 23dicembre 1939) il Gutia, bibliotecarioattivo e intelligente della Facoltà diLettere della Università rumena diCluj, non aveva ancora compiuto ilciclo dei suoi corsi universitari. Altermine dei suoi quattro anniuniversitari, su mia esplicitarichiesta ed a mie spese, venne aCagliari, ove preparò per lunghimesi la sua tesi di laurea suLa lingua del Tasso, come co-ronamento di un mio corso sulTasso alla Università di Cluj econdottala a risultati soddisfacentie chiari si addottorò con me aCagliari, donde, ottenuta su miadomanda alla facoltà di Lettere diCluj una borsa presso l’Accademiadi Romania a Roma, passò aRoma, alla Tua Scuola di Perfe-zionamento che a sua volta glidiscusse la stessa tesi sul Tasso,ampliata e perfezionata sotto laTua direzione, accordandogli ilmassimo dei voti a la lode, credo.

Ti è nota la sua attività ulterioreed anche la sua preparazionelinguistica solida e vasta, come lasua conoscenza e pratica di moltelingue, del tedesco, dell’ungherese,dell’inglese, del francese che lomettono in grado di esercitare la suacritica stilistica e le sue ricerche conuna squisita sensibilità e con risultatievidenti e di notevole importanza.Se in accordo coi membri della TuaFacoltà crederai di dover tenerconto della mia eventuale domandaper l’incarico procurerai a questovecchio, ritroso tuo collega il migliore

90

conforto che possa attendere nellasua vita.

Con viva cordialità e deferenza.”

*OCTAV LIVEZEANU

Scrisoare dactilografiatã pehârtie fãrã antet: Institutul Romînpentru Relaþiile Culturale cuStrãinãtatea. Bucureºti. Bdul Dacia29. No. 983.

Expeditor: Octav Livezeanu.

“Bucureºti, 30 ianuarie 1958.Domnului profesor Gian-

domenico Serra. Via TorquatoTasso 69 (Parco Flora) – Napoli.Italia.

Stimate Domnule Profesor,Vã scriem în româneºte, de-

aorece ºtim cã cunoaºteþi ºi iubiþilimba noastrã, pe care v-aþi însuºit-oca profesor, mulþi ani, la noi în þarã.Dorim sã vã amintim o promisiunea Dvs., mai veche, de a revenipentru o perioadã de douã, treisãptãmâni în Romînia, împreunã cusoþia Dvs.

Credem cã doriþi sã revedeþilocurile în care aþi activat ca profesorºi unde multe lucruri sînt astãzi maifrumoase decît în trecut, ºi sperãmca de data aceasta sãnãtatea vãva permite sã acceptaþi invitaþianoastrã.

Am dori sã ne rãspundeþispunîndu-ne în ce perioadã a anuluipreferaþi sã veniþi; lãsîndu-vãdeplina alegere, ne-ar face totuºiplãcere sã vã putem primi chiar înprimãvarã, cînd, dupã cum ºtiþi, atîtanotimpul frumos cît ºi activitateadin plin a ºcolilor ºi universitãþilornoastre vã vor îngãdui sã regãsiþiamintiri dragi ºi sã cunoaºteþi lucrurinoi.

În aºteptarea, cît de curînd, ascrisorii Dvs., vã rugãm sã primiþisalutãrile noastre de distinsãprietenie.

Vicepreºedinte, Octav Live-zeanu, ss. L.S.”

*IORGU IORDAN

Scrisoare dactilografiatã pehârtie cu antet: Academia R.P.R.Institutul de lingvisticã. 194, CaleaVictoriei.

Expeditor: Iorgu Iordan.

“Bucureºti, 24. III. 1958.

Mult stimatã doamnã Serra,Colaboratorii acestui institut,

printre ei numeroºi elevi, prieteni ºicunoscuþi ai mult regretatului dvs.soþ, participã alãturi de dvs. ladurerea pe care aþi încercat-o prinmoartea atît de neaºteptatã ailustrului savant, care a fost ºi unmare prieten al þãrii noastre. Pe a-icinsti memoria, ei s-au gîndit sã facão prezentare a vieþii ºi activitãþii lui.Aceastã prezentare urmeazã sã fiepublicatã în una dintre revistelenoastre.

Întrucît dispunem de prea puþinedate ºi nu cunoaºtem decît în foartemicã mãsurã activitatea pe care adesfãºurat-o prof. Serra dupãîntoarcerea în Italia, apelãm laamabilitatea dvs., rugîndu-vã sã netrimiteþi cîteva informaþii în aceastãprivinþã. Afarã de momentele maiînsemnate ale vieþii sale, ne-arinteresa principalele studii publicateîn perioada amintitã, revistele lacare a colaborat, lucrãrile pe carele-a condus în cadrul Institutului deglotologie de la Napoli, congreselelingvistice la care a luat parte ºilucrãrile pe care le avea în pregãtire.

Vã mulþumim anticipat pentrubunãvoinþã ºi vã rugãm sã primiþiexpresia deosebitei noastreconsideraþiuni.

Directorul Institutului, Acad.Iorgu Iordan, ss. L.S.”

*

ªTEFAN PAªCAScrisoare olografã pe hârtie fãrã

antet.

“Cagliari, 17.IV. 1929.Iubite Domnule Profesor,Mã ruºinez, vã mai mãrturisesc,

când mã gândesc cã tocmaiDomniei Voastre nu v-am mai scrisde atâta vreme, ca sã vã daurelaþiuni amãnunþite asupra lucruluimeu. V-am dat mereu veºtifragmentare, scurte ºi nimic maimult. Vã scrisesem o scrisoarelungã pentru Crãciun ºi acolo vãdescriam felul cum înþelegeam sãumblu pe urma materialului mieu.Abia atunci îmi formulasem oanumitã linie în a înþelege materialulºi mai ales abia atunci încercam sãîl privesc nu în elementele luisinguratice ci dintr-o perspectivãmai generalã ºi mai ales sã am în

vedere anumite chestiuni pe careel mi le punea.

Vã mãrturisesc cã am lucrat caun smintit ca sã scot ceva din el ºiîndeosebi sã-i dau posibilitatea dea fi utilizabil pentru o lucrare caremi se cerea ºi mi se cere cu zor.Nu m’am þinut ca orbul de gard deniºte planuri fixe, de niºte metoderigide, aºa cum fãcusem înainte:am lucrat mereu, deodatã, la întregmaterialul, încât notiþele luate încurs de o sãptãmânã, în douã zilele puneam pe fiºe ºi aºa maideparte. De multe ori întâmplareaîmi scotea în drum o lãmurire pentrucare, dupã metoda dinainte,cãutam zile întregi. Am citit tot cemi-a cãzut în mânã din domeniulonomastic: ºi lucruri bune ºi lucrurirele. Am cãutat sã mã familiarizezcât mai mult cu atmosfera,îndeosebi sã cunosc metoda delucru a fiecãruia, planul general altratãrii subiectului, sã gãsesc o liniegeneralã urmãritã ºi sã-mi notezconcluziile de ordin istoric înlegãturã cu onomastica uneianumite regiuni, cu elementele eifundamentale pentru anumiteepoci.

Mã gãseam astfel cu conºtiinþaîmpãcatã cã urmãresc ºi eu undrum bun în lãmurirea materialuluimieu ºi în acelaºi timp, zi de zi îmivedeam lacunele din materialulmieu. Lacunele acestea mãchinuiesc ºi acum ºi ºtiu cã sântmari. Regret profund cã la venireamea în Italia m’am încãpãþânat sãiau argumentul de faþã “onomasticasardã” cu atât mai mult cu cât amlimitat în spaþiu investigaþiile mele,precizând tocmai regiunealogudorezã. Învãþãmintele pentrumine sânt destul de triste ºi ele mãvor face sã sufãr ºi mai mult maitârziu. Dacã aº începe acumspolierea documentelor ºi acronicilor, hotãrât, nu m’aº mai oprila o singurã regiune sardã, þinândseama mai ales de materialulcare-l oferã literatura istoricãrespectivã. Aº alege onomasticaîntregii insule ºi m’aº limita în timp,pânã la 1300. Monumenteleepigrafice, documen-tele ºi cronicilepânã la aceastã datã le-aº scrutaîntr’un timp mult mai redus decâtam fãcut citind tot ce mi-a cãzut înmânã ºi alegând numai ceeace sereferã la regiunea mea. Dar,

91

momentul a trecut, timpul s’aconsumat ºi nu mai revine.

Iatã: am început acum o lunãtranscrierea fiºelor ºi lucrul mergerepejor.

Dar mai întâiu sã vã prezintplanul lucrãrii care este destul desimplist, datã fiind naturamaterialului mieu. Am fãcutintenþionat aºa fiindcã îmi va fi maiuºor când voiu continua sã înglobeztotul în cadre mai precise, mai clare.

1. Introd. I. Prezentareaisvoarelor de unde mi’am scos ma-terialul, bibliografia.

II. Metoda onomasticãsardã:

a). epoca latinã clasicã b). epoca vulgarã, creºtinã

(utilizarea materialului atestat înSardegna în monumenteleepigrafice).

c). epoca romanicã: nume,nume+supranume, nume+cogno-me; nume+cognome+supranume.

2. Tratare.I. Înþelesul elementelor

onomasticea). nume de botezb). cognomi, supranume.II. Straturi suprapuse în

onomastica sardãa). Elemente preromane:

iberice, celte, ligureb). Elemente latinec). Elemente greceºtid). Elemente germanee). Elemente continentale:

italiene, spaniole, (în trad. Card. S.M. Salvenor)

f). Diferite altele.3. Încheiere

I. Chestiuni de ordinmorfologic, fonetic, derivativ

II. Aspecte locale înonomastica sardã

Cum vedeþi, acesta-i planul în liniimari al lucrãrii mele. Pentrumoment, vã pot spune, cã parteacare este mai completã, este aceeaa diferitelor elemente pânã laalineatul d), restul este material careaºteaptã sã fie pus încã la punct.O vorbã a Dvostrã, trimisã aici mi’arfi de supremã slujbã. M’ar lãmuripoate în anumite chestii pe care mile-aþi mai sugerat Dvoastrã.

Dar, materialul l-am scos totul ºinu mã mai gândesc sã lucrez citindalte colecþii de documente publicate,cum ar fi acele referitoare la

populaþia comunei Bonarcado ºicare se gãsesc în Archivelestatului. Ele privesc sec. XIV ºicuprind un material bogat, încâtvoiu avea putinþa, într’o lucrareviitoare sã fac ºi ilustraþii statisticeaºa cum se fac de regulã acum. Întimpul când arhiva e închisã, copiezfiºele. Trebuie sã las tocmai pentrula urmã introducerea fiindcã fiºelesânt repartizate dupã elemente. Euînsã nu cred cã îmi va lua un timpmai lung de douã sãptãmâni, datfiindcã toate observaþiile mi le-amfãcut acolo.

Acum iarãºi, o altã chestiune. Nufac oare rãu cã pun la un loc înînºirarea diferitelor elemente numede botez, supranume, cognome?Nu ar fi mai bine sã le despart?M’am gândit, dar m’aº repeta încazul când un nume e ºi de botezºi de familie.

Îndatã ce voi terminatranscrierea numelor din Cartulariileamintite, mã voi duce la Bonarcadoca sã scot totul ºi de acolo. Aici mailucrez ºi la bibliotecã, fiindcã daupeste lucruri de care la Roma nicinu ºtiam nici nu le gãseam.

Cagliari e un oraº care-mi place.Nu-i prea zgomotos cum îmiînchipuiam eu un oraº meridional.Nu e mare, dar are niºte frumuseþinaturale admirabile. Vãd aici apusuride soare cum nu am vãzut aiurea.Am fost bine primit pretutindeni, ºiam avut norocul sã gãsesc o casãliniºtitã, scumpã, dar liniºtitã, încâtpot lucra ºi în casã. Când esteînchisã arhiva ºi biblioteca, facplimbãri în interiorul insulei.Duminicã am fost la Iglesias.

Vã salutã cu toatã cãldura alDvostrã ªt. Paºca. Cagliari, ViaAlberto Lamarmora 40.”

*ROMULUS VUIA

Scrisoare olografã pe hârtie cuantet: Muzeul Etnografic alTransilvaniei ºi Parcul Naþional.Musée Ethnographique et ParcNational. Roumanie. GrãdinaBarnutiu 1 Cluj. (Nedatatã).

“Scumpe Domnule Serra,Aºi fi foarte recunoscãtor dacã

aþi putea accepta sã traduceþi deurgenþã pasagiile din recenzia DluiR. Corso. Îmi trebuie pentru raportul

Dlui Teodorescu în chestia catedrei.Vã rog dacã sã poate sã

traduceþi acuma pasagiul deoarecepânã la orele 5 p.m. trebue înaintatraportul.

Rog scuzaþi cã vã deranjez.Cu mulþumiri ºi deosebite

salutãri, R. Vuia.”

*Scrisoare olografã pe hârtie cu

antet: Muzeul Etnografic alTransilvaniei ºi Parcul Naþional.Musee Ethnographique et ParcNational. Roumanie. Piaþa M.Viteazul 19 Cluj. 26. XI. 1932.

Iubite Domnule Serra,Poate aþi ºi uitat de când V’am

rugat înaintea poºtei ca sã binevoiþia-mi traduce în italieneºterãspunsul meu cãtre SocietateaAntropologicã din Roma.

Alãturat îmi permit a Vã trimitetextul, rugându-Vã din nou,întrucât timpul Vã permite, sãbinevoiþi a-l traduce.

Vã cer scuze pentruincomodare ºi Vã exprim anticipatcele mai cãlduroase mulþumiri.

Al DTale devotat, R. Vuia.P.S. Rog comunicaþi servitorului

când sã vie dupã traducere.”

*Scrisoare dactilografiatã pe

hârtie cu antet: Muzeul Etnografical Transilvaniei ºi Parcul Naþional.Musée Ethnographique et ParcNational. Roumanie. Piaþa M.Viteazul 19 Cluj.

“Stimate Domn,Parcul Naþional Etnografic din

Cluj-Hoia s’a îmbogãþit acest an cuo nouã gospodãrie þãrãneascãreprezentând casa vechilornãsãudeni.

Am onoare a Vã ruga sãbinevoiþi a lua parte la sfinþirea ºiprezentarea acestei gospodãrii ceva avea loc joi, 17 Noembrie a.c.,ora 3,1/2 p.m. Locul de întâlnire vafi la restaurantul “Gaudeamus” dinParcul Naþional Hoia.

În caz de timp nefavorabilsfinþirea se amânã.

Cu seosebitã stimã,Romul Vuia, Directorul Muzeului

etnografic ºi al Parcului Naþional.(ªtampilã: “Muzeul Etnografic alArdealului. Cluj.”).

92

Ion Scorobete

REPLICÃ

întrucât n-ar mai fi de fãcut altcevaîntre cele zidite sprea trece nesfârºitul rãmâne cafiecare dupãcrez ºi prin bãltoacele uzualesã caute exclusivul Edendin care se simþi izgonit bunicul Mitu

de cuviinþã gãsescsã schimb la ocazie luntreadintre zilele rãu famate în opiniafantomei cu epoleþi inscripþionaþidupã tipicul conservatorcu douã femurale calcinateîn chip de tronpentru craniul lui Yorickînspãimântat

ºi, cu liber de la stãpânireîncerc a-mi desena îndoialape curbatravaliului gratuitdin intervalul lucrãrii maestrului ascunsbine mersiîn cine ºtie care celulã a operei salefãrã ca vreun fior al apeisã-i deranjeze neclintirea aburitãde jocul detaliilor

ºi caut de zor cheia zileiprãbuºit în sintagma lui Socratela intrarea dinspre nimicspre sinedia gargarã din Agoraonorat de-o feºtilã uitatã îngaura ocheanului întorsunde firesc e omul luiDiogene condamnat sã-mi strecoareimperturbabil vocea de mâlprintre dinþii de clipsuriîn rol de teoriice se cotropesc reciproc

astfel, nedeosebind cã apa e altadar aceeaºi piuã roteºtehora la râºniþa piciului de la Manchaîmi strig simptomul dincolþul opus al teatrului ziditpe-o mlaºtinã sã curãþ sensul destinata fi aiurea murdarîn câmpul de focalizarespre gustul amar al formulei

ADIACENT

legitimitatea punctului mort pe limitanedefinibilã a finalitãþiistã pe o pungã de mirare

multiplicabilãaidoma unui zbor de pasãreimprimat în corneea pisoiului meula pândãîn pentagonul clar obscuruluimoalecând eu circul prin oraºcu problemele justiþiabililor gatasã explodeze în geanta dublu portabilã

LAMONZA

dedesubtde aceste amãnunte e tratatuldespre nimic al lui barrouprofanând ºi puþina mea încredereîn senzaþia cã întunericul ºiopusul sãu geamãn ciocnesc oulacestor repetiþii complementare

încrâncenat revãd drumul pe falezãcu Heraclid citindîn scurgerea decoloratãun epitaf din care renaºteaceeaºi melodie pentru alþi interpreþicum cobor eu precum m-ar strigamama din piscul de piatrãde peste lunca largãfascinatde felul cum palmele ating aºezarealucrurilor în fuga lor obraznicãde umbrã

mai încoloîntre ramurile teiului cãzutîn letargie buzele femeiiatât de umedeîn stare sã zãpãceascã oriceperipateticãde inimã pustiealungã în virtual amurgul ce bateºauaîntr-un ungher al grãdiniiºi, cum ritmurile noi nu fac vreun compromispe acest rating de fraierireascult iarba din fotografieciupitã de vântºi grãbesc de parcã aº fi aºteptatla rãscrucea acestor cliºeede talazca fenomene iniþiatice

ª

93

CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI CÃRÞI

Luminã neagrãNoul volum de poezie Luminã

neagrã semnat de Vasile Igna,publicat la Editura Limes lasfârºitul anului 2008, este unvolum al antitezelor. Poeziileconþinute cerceteazã limiteleînceputului (vieþii) ºi ale sfârºitului(morþii), tastând ºi testând princuvinte lumea exterioarã ºi ceainterioarã a omului, ce încã de laînceput este damnat sã-ºi poartemoartea lângã el. Însuºi moto-ulvolumului in my beginning is myend (din T. S. Eliot) expliciteazãdualitatea viaþã-moarte, zi-noapte, care va fi analizatã peparcursul întregului volum, atâtîn prima parte intitulatã Luminãneagrã, cât ºi în cea de a douaintitulatã 19 cântece pentruînºelat timpul.

Viziunea poetului Vasile Ignaasupra temporalitãþii, asupravieþii ºi a morþii se împleteºte cuviziunea sa asupra zilei, asupranopþii: delimitarea dintre acestepoluri este incertã. Astfel poetulresemantizeazã motivul luminii,al zilei: ªi am crezut cã lumina ealbã. Cã lumina e întotdeaunaalbã. Cã albul e culoareasperanþei, a învingãtorilor ºi apãcii.(…) Acum ºtiu cã albul ei edansul haotic al crepusculului,murmurul bezmetic al celulelor,inelul obscen al anilor, braþul deaur coclit al neputinþei. Viaþa nueste asociatã cu lumina, iarmoartea cu întunericul, graniþeledintre acestea ºtergându-se, iarclarobscurul luându-le locul.Astfel se face loc nuanþelorsubtile ale poeziei lui Vasile Igna.Nuanþe care poartã amprentapoetului, dezvãluind versuriprofund introspective ºi reflexive.

Între naºtere ºi moarte, decare este legat organic în aceeaºimãsurã, omul se aflã dislocatîntr-o lume, care-l lasã pradãpropriei sale minþi, propriei salepercepþii, o lume confuzã, inegalãcu sine, o lume a capcanelor,lipsitã de o definiþie tare,presãratã cu iluzii, fantezii,

minciuni. Lumea este regatulconfuz ºi iluzoriu, în care poetulîncearcã sã-ºi pãstrezeluciditatea, înþelepciunea: Nu-micere sã mã resemnez ºi sã fiufericit. Condeiul e obosit ºi scrieºire fãrã sens sau Cineîmpodobeºte cu flori de ºofran/aceastã ficþiune atât de realã,/neputincioasã ca o suferinþãatroce ori Considerã totul ca fiindadevãrat./ Acceptã iluzia ºi mergimai departe. Fuga nu mai ajutã.Tot ceea ce poetul deþine estepropriul discernãmânt ºiinexprimabila calitate aexperienþei: cuvintele nu suntmereu salvatoare, ele suntdeseori subterfugii, tentativetimide de a ordona ºi a exprimaconþinuturile conºtiinþei: Vorbeºtifãrã sã simþi (...)Vorbe erau,sigur, vorbe purtate de vânt sauTotul în jur vorbeºte cu voceamicã:/ ºi omul ºi animalul/ ºifloarea scuturatã a verii.

Vasile Igna practicã în acestvolum o poezie a limitelor ºi aparadoxurilor, o poezie a ºtergeriilimitelor, a fluiditãþii lor ºi acontopirii antitezelor: La hotarmama taie felii de negurãsângerie/ le pune-n cutii, leadunã.(…) ªi chiar dacã sumae moartea, e ea ce ne þine în viaþãsau Nu te mai poþi ascundeMijlocitoareo (...) , care pe tine teucizi, când mã omori pe mine.Moartea primeºte numele deMijlocitoare, ea este astfelredusã la o funcþie, la cea detrecere în transcendent, fiinddezbrãcatã de impozanþa sa: Tunu aduci curaj, Mijlocitoareo,/ civeºnicie precum ºi Ea mã facesã înþeleg/ cã morþii nu existã, cãmoartea e doar clipa/ ce ne leagãde viitor, / un baston de orb/pipãind cenuºa unui foc de paie.

Moartea este o devenire, otransformare obscurã, o trecereprin noapte ºi prin zi, nu o trecereîntre noapte ºi zi: O, ºi cânddormi,/ flacãra ochilor tãiproiecteazã/ pe tavan imagineaconfuzã a viselor:/ o ceremoniepãgânã, în care spre a rãmâneviu/ trebuie mai întâi sã mori.”Moartea este, nu în ultimul rând,un pas necesar pentru o iniþiere

în viaþã, însã o Mijlocitoare pre-zentã în fiecare moment în realita-tea celui care o conºtientizeazã.

Ana-Maria Tãut

Feþele fantazãriiContinuând sã sporeascã

investigaþia narativã în interiorulpropriei formule de scriiturã,Mircea Ioan Casimcea ia înstãpânire noi spaþialitãþi crea-tive, situate – nici nu se puteaaltfel – în zona de confluenþã aprospecþiunilor realiste cufantazarea ironicã. O reconfir-mare a acestor valenþe de fa-bulaþie fertilã ale prozatoruluiturdean aduce ºi volumul deprozã scurtã Nãlucirile Ca-valerului, Editura Casa Cãrþii deªtiinþã, Cluj-Napoca, 2008. Dealtfel, osatura acestei formulelivreºti este mai clar evidenþiatãîn proza scurtã a autorului. Înnaraþiunile de mai mare întindere,fantasticul estompeazã de celemai multe ori puseul obiectivizãrii,resorbind nucleul epic în vrajaimaginarului nu întotdeauna binetemperat. Dar nu-i vorbã cã ºi înproza scurtã a acestui volumvâlvãtãile din « irealitateaimediatã » dau nãvalã asemeniunor monºtri diurni, blajini,acceptaþi cu seninãtatepãguboasã în ordinea lumii. Laacest joc subtil cu stratificãrileprezentului în planuri narativeadiacente, când doldora deautenticitate, când sãltate înficþiune purã, Mircea IoanCasimcea adaugã un suflu tot maievident eseistic, aproapedocumentaristic uneori, ceea ceduce la un ambalaj de tipcãrturãresc al intrigii, fãrã sãprejudicieze epicului propriu-zis.Este un înveliº-prag în care suntîmbrãcate tot mai insistentficþiunile recente ale prozatorului.Reuºita stã sub semnulmanevrãrii abile a planurilor înaºa fel ca interesul cititorului sãfie menþinut pânã la ultimul rând.ªi aici iscusinþa naratorului nupoate fi pusã la îndoialã.

94

Speculaþii nu lipsite de interesîntreprinde naratorul dinManuscrisele lui Ovidius, ajutatde un fost coleg, Valer Cuºner,prozator constãnþean cãruia-ipãstreazã numele real, pentrugãsirea locului din fosta cetate aTomisului unde a fost îngropatmarele poet latin. Precum-pãnitoare este aici acribiacercetãtorului amator. Naraþiuneacare poartã titlul volumului,Nãlucirile Cavalerului, porneºtede la descrierea unui complexturistic ºi a proprietaruluiacestuia, «cãlãreþul fantas-magoric» , combinaþie comicã lanivel onomastic între SântioanBradu zis Colosalu ºi DonQuijote. Uneori, din rândul hido-ºeniilor amintite se desprind ade-vãraþi monºtri ai civilizaþiei casãrãcia ºi falsa solidaritate. Cãci«civilizaþia e boalã cronicã»,susþine impresionabilul Cavaler,deturnând funcþionalitatea ho-telului-castel în adãpost pentrucerºetori, vagabonzi, aurolaci ºiparc zoo ºi de distracþii. Aici sedeschide o breºã spre lumeacoloratã a provinciei ºi a circului,în vreme ce generosul Cavalerle vorbeºte borfaºilor desprefericire ºi supremaþia binelui.Nãlucirile Cavalerului este onaraþiune specificã moduluiautorului de a construi subiecte-parabolã cu un ingenios filonmoralizator.

Persiflarea dorinþei de aaccede la tainele scrisului devinepentru o vedetã tv pretext de a-ºi fructifica visele erotice înVedeta ºi onirismul. De fapt,hãrþuiala textualã îmbracã aiciforma unui vis carebagatelizeazã actul nobil alcreaþiei literare ºablonarde,veleitariste, dar ºi al lecturiicãzute în desuetudine. Casim-cea râde ºi desfide vedetismul detrei lulele ºi veleitarismulcontagios care acapareazãdezinvolt, inconºtient ºi artascrisului în panoplia succeselorde paradã, astfel cã eroina lui,domniºoara Vida Arida Van,ajunge sã reprezinte o adevãratãcategorie de ºtiriste-modiste-politiciene care doresc sãcocheteze ºi cu scrisul pentru cã« scrisul pare a fi un lucru nobil ».

Este tangenþial atins astfel, timidmângâiat pe creºtet, mitul bovarical lecturii întreþinut prin carte,« partenerul de dialog alsingurãtãþii ».

Multe din portretele per-sonajelor cãrþii sunt mazilianîntocmite, schiþate caricatural dinlinii tãioase ºi precise. Ca sãîntregim galeria de actanþi aiscenelor, trebuie sã spunem cãmajoritatea personajelor poartãnume de un comic surprinzãtor,irezistibil. Mai amintim câteva, înafara celor deja prezentate :dromaderul biped Sfârcu, EtnaVulcan, preºedinta organizaþieinonguvernamentale InfidelitateaFidelitãþii, Miruna Cotcodac ºiSimandicos Gaga, poetulcenaclist Sinel Mântuitu-Târgu,Giratoriu Simot, preºedinteleFundaþiei Cercetãtorilor Tomitani.

Mai puþin edificatoare dinpunctul de vedere al moduluispecific de a fantaza al autorului,dar ºi oarecum în neconcordanþãcu tematica celorlalte piese alevolumului, mi se pare naraþiunearescrisã dupã un virtual jurnalArma secretã. Studentei MariaGãzdac i se compune o biografieartificialã. Fosta învãþãtoarenãscutã la Sighet aflã cã tatãl eia fost ucis de hortiºti ºi îºipropune sã uzeze de toatearmele seducþiei pentru a omorîcât mai mulþi hortiºti care aucomis atrocitãþi la Ip ºi Trãsnea.Planul ei de rãzbunare premergeoricãror comandamente moralesau religioase. Îºi oferã trupulpentru a ucide. Patriotismulacestei tinere este exprimat întermeni apoape didactici, adeseaneconvingãtori. Mult mai credibilse dovedeºte prozatorul înimpulsuri evocatoare caRespiraþia prin litere în careaduce amendamente nuanþatelegendei lui Daniil Sihastruîmprumutând limba melodioasã avechilor cazanii.

Fidelitatea faþã de resus-citarea formelor fantasticuluirãmâne componenta de bazã aprozelor lui Mircea IoanCasimcea ºi din prezentul volumNãlucirile Cavalerului, în ciudafaptului cã nu toate sunt aliniateacestei structuri. Chiar ºi atuncicând porneºte de la un tablou liric

precum cel din Crochiuri dinzãpadã ºi sare saltul imginativajunge sã înglobeze în tainareconstituirii elemente de unbiografism candid, emoþionant,împreunã cu enigmatice fan-tasme sau fantomatice evocãri.Arieºul ºi Sal ina Turda(prezente în acest text de ocãldurã poematicã) sunt încãpotenþiale repere de tran-sfigurare narativã, aºa cummulte toponimice din zonã auconstituit puncte de plecare încãlãtorii livreºti de o savoareaparte în proza lui Mircea IoanCasimcea.

Adrian Þion

Aliaj poeticPãdurea metalurgicã (Radu

Andriescu, Cartea Româneascã,Bucureºti, 2008) te fixeazã încãdin primele pagini din spatelecolajului construit meticulos încare “Viaþa ca o Pradã”,biografemele, Micul Prinþ ºi de ce-urile zilnice se împletescîncercând sã îºi rãspundãreciproc într-un joc carecondamnã stereotipiile ºi seconstruieºte într-un mediu aflatla graniþa dintre toxic ºi aseptic.

Puterea acumulãrilor se vedeîn structuri care suprapun sauintersecteazã elementele subforma unor grãmezi, haite sauroiuri. Orizontul metalurgicexhibã în faþa unui punct mobil îndezintegrare a cãrui configurarevariazã de la ochi, la cristalin, laretinã, pânã la ochiul de sticlã, ununivers care se depliazã cro-matic încercând sã gãseascã un“leac la descentrare” prinparadoxala diviziune caresfârºeºte în recompunere.

Fragmentele, firimiturile,pliurile sunt “adunate incestuos”ºi regestate din poziþiile lormototolite ºi ghemuite pentru a seatinge o stare de coagularefluctuantã care are ca tiparmodelul acordeonului: de laextensie, la intensitate.

“Oboseala cromaticã” casimptom al dizolvãrii oricãror

95

punþi se concretizeazã în diluþiaverdelui crud, verdelui greaþã,movului, galbenului, albastrului înnegru, gri, argintiu sau cenuºiu.Industrialul care se inter-secteazã cu antibioticul estesurvolat de planoare care permitinstalarea unei coeziuni vizualeîntre cele douã unitãþi. Cealaltãmodalitate de întregire a mediuluise referã la virajul coloristicindustrial util izat în res-tructurarea regnului animal: ie-purii devin melaminaþi, mistreþiisunt ruginii, iar guguºtiucii seintegreazã perfect în cenuºiulpeisajului.

Frecvenþa modificãriloroperate la nivelul mediului estemodulatã de un “titirez bolnav” încãutarea propriului centru.Aglomerarea voitã a materialelor:tinichea, plastic, gablonz, azbest,gudron, plumb, pãcurã, materialeîmbibate în disoluþie contribuie laconturarea unei mlaºtini însi-ropate.

Dulcele derapeazã lingvisticîn industrial: ciocolata, marþi-panul, caramelul, halvaua ºisavarina se depun peste sau încenuºiul omniprezent a cãruicoerenþã ºi coeziune estevalidatã doar de existenþa unorºuruburi dulci care se infiltreazãîn fibra industrialã.

Îmbibarea cu tentã deputrefacþie este vizibilã ºi lanivelul inflaþiei operate degrindinã, chiciurã, burniþã sauploaie. Fragilitatea punþilor delegãturã dintre partenerii unuidialog nu se sustrage unui “tristiaz” care se interpune întreaceºtia. Din punct de vedereolfactiv, disoluþia se perma-nentizeazã prin “izul de beci”instalat în unghiurile diforme alemolozului comunicaþional,structural ºi emoþional. Dinperspectiva auditivã se poateobserva instalarea unei di-sonanþe care graviteazã întreprimar ºi elaborat: “tri lurileinterfonului”, “trilurile de granit”,“sforãit tectonic”, “ritm sfâºiat”,“f luture sonor”, “scâncetkosmic”.

Alterarea vizualã se produceprin introducerea unor elementetipice: vitrine, bancomate,cãrucioare ºi eleroane, toate

dispuse dincolo de oriceergonomie. Tehnica biogra-femului valorizat din punctul devedere al utilitãþii sale “ca opereche de balamale pentru uºasmulsã a dulapului din bucãtãrie”este susþinutã de putereaimpresiei de accidental. Familia,morþii acesteia, italienii, poliþiºtiisau motanul devin elemente carejaloneazã ºi propagã plimbareaca rãtãcire fericitã pe suprafaþasatinatã a paginilor decise sãcreioneze încrengãturametalurgicã.

În concluzie, un volum depoezie foarte ciudat ºi altfel.

Cristina Vidruþiu

Culegerea de poezie Togã degalã, semnatã Ioan-Pavel Azapºi apãrutã la Editura Grinta lasfârºitul anului trecut, este unamalgam alcãtuit din diferite feluride texte: confesionalã, ludicã,autoreflexivã. Poezia lui Ioan-Pavel Azap confirmã literatura cafiind un spaþiu eterogen ºiatractiv, pentru o multitudine demotive. Poate cel mai atractivaspect al ei este faptul cã poateþine loc de contabil al experienþei.În acest sens poeziile de faþãsunt schiþele unor gânduri, suntfrânturi de sentimente, amintiri,consemnarea trãirilor personale.„Niciodatã nu mi-a fost/ atât e dorde tine/ca înainte de a te ficunoscut” ni se spune poeziaConfesiune.

Alt aspect care se regãseºteîn poezia lui Ioan-Pavel Azapeste posibilitatea de redefinire, dearticulare a experienþei princuvânt. Aceasta înseamnã cãliteratura reprezintã o posibilitatede reflectare a propriului eu, iarimplicit posibilitatea de de-dublare, de recreare a realitãþii.Pe scurt literatura nu numai cã eun contabil al experienþei, dar eunul care priveºte aºa cum îispune poetul sã o facã înmomentul prelucrãrii experienþeisau a ideii poetice. Ioan-PavelAzap dã dovadã în poezia sa de

Toga de galã

o stãpânire a însãºi imaginii,reflectate în oglinda pe care oreprezintã poezia lui. Imagineaeste una voit controlatã, oimagine ºlefuitã. Poezii precumToga de galã, Timp cu miros demere coapte, Înger de toamnãdovedesc cã poetul nu selimiteazã la a-ºi contemplapropria oglindire în poezie, ci cãlucreazã la ea, o sculpteazã, oremodeleazã.

Aspectul autoreflexiv alacestei poezii este imposibil detrecut cu vederea. Urmãtoareleversuri dovedesc preocupareapoetului faþã de propria-i condiþie:„Un gând insinuant, discret: parcãam vrut,/ Dar nu mai vreau, sãfiu poet...”; „Cuvinte împrãºtiate/Pe birou.( S-a rãsturnat/Cãlimara.)/ O,/ Ce poem/ Necitit”.Poetul face salturi de laconfesiuni ale experienþei, latablouri stilizate ale acesteia,apoi la reflecþii asupra existenþeipoetului. Aceastã reflecþieanunþã un alt aspect atrãgãtor alliteraturii: elitismul. Existenþapoetului presupune limitareaspaþiului literar, stabilireaechilibrului calitate-cantitate,dupã cum reiese din urmãtoareleversuri ale poeziei „Prietenul meue un om cu picioarele pepãmânt”: „Mai bine hai sã bem,dã-o dracului de poezie,/ Nu vezicã de când te chem toatã lumeaa început sã scrie...?!” Literaturanu este pentru oricine, spunepoetul chinuit de povarapropriului rol.

În contrast cu aceste versuriîncãrcate cu semnificaþieîntâlnim ºi poezii de o simplitatedeconcertantã, atât în formã(rima împerecheatã), cât ºi înconþinut: „Nu credeam în cuvinte,nu puteam sã iubesc, nu uram./Eram singur; uneori înjuram”. Pede o parte Ioan-Pavel Azap punepe tapet complexitatea literaturiiºi a travaluilui experienþei, iar pede altã parte aratã cum spaþiulliterar se poate transforma elînsuºi într-un spaþiu ludic ºi lipsitde inhibiþii: literatura poate fi ojoacã de copil, o alãturareamuzantã de cuvinte, carerimeazã ºi care prind atenþiacititorului.

În concluzie, Ioan- Pavel Azap

96

oferã prin culegerea sa de poeziio paletã largã de posibilitãþipoetice, dintre care cititorul esteliber sã aleagã dupã propriul gustºi propria constituþie literarã.

Ana-Maria Tãut

Cãlãtoria spresine

Prozatorul Cornel Cotuþiu nuare rãbufniri de uimire, ca DinicuGolescu. El consemneazã civi-litatea Occidentului, înghite însec ºi mãsoarã imaginativ„aproximarea decalajelor”. Îºicomunicã mereu reacþiileprovocate de ceea ce îi cade subraza vizualã, din perspectivaunui statut valoric bine stabilit.Uneori reacþiile îi scapã de subrigoarea stilului sãu de viaþã,de apreciere. Atunci cãlãtoruldevine mai simpatic, maiinteresant. Cornel Cotuþiumanifestã un mare apetit deconversaþie. Starea narativã aromânului-cãlãtor, moºtenitã de lacronicarii noºtri, contrasteazã curãceala vienezilor, a canadienilor.Aici „noþiunea de vecin“, tem-porar sau nu, e lipsitã de „com-portament afectiv ca la noi“. Sevalorificã ingenios semnificaþiilegesturilor mici, ale amãnuntelor,efectul lor metonimic întru„relevarea întregului“, a gene-ralului, manierã câºtigãtoarepentru narator. Notele sale decãlãtorie îmbracã haina acce-sibilitãþii ºi lectura lor incitã.„Pretutindenile româneºti“, „oRomânie Micã de Banat, deBucovina, de Basarabia“ suntvizitate ºi cu intenþia de a afla, lafaþa locului, „viaþa limbii române...cum aratã omul de rînd ºi cumne percep pe noi, românii dinÞarã“. La Giula, în Ungaria, înBanatul Sârbesc, în Basarabia,Cornel Cotuþiu sesizeazãfenomenul deznaþionalizãriiromânilor, resemnarea lor, înfaþa „dezagregãrii fãpturiiromâneºti“. Rezistenþa laasimilare o „þin“ intelectualii,grupaþi în jurul unor reviste,edituri sau a unor instituþiiculturale. Ei îºi asumã res-

ponsabilitãþi politico-admi-nistrative „în momente dra-matice, convulsive“, mai ales înBasarabia. Tradiþiile ºi obiceiurileromâneºti devin tot mai mult niºte„inerþii pãstrate în onomasticã, lasãrbãtorile religioase“. Maiapar ºi semne luminoase. ÎnBasarabia, în ultimii ani, pãrinþiirenunþã a atribui copiilor prenumeslave, preferând pe cele latine.

Cornel Cotuþiu alcãtuieºte,sociologic, fiºe caracterologice,atât pentru românii cunoscuþi încãlãtoriile sale, cât ºi altornaþionalitãþi. Basarabenii au oreþinere, „o sfialã a exprimãrii“ îndialog cu „un român din Þarã“, ei„se feresc sã spunã pînã la capãtlucrurilor pe nume“, complexaþiîncã de traumele epocii sovietice.„Budapesta trãieºte încã dinfastul fudul al fostului imperiu“, laChiºinãu „etnia adusã ºideversatã peste cea autohtonã,în public e gãlãgioasã, maivorbãreaþã“, Viena afiºeazã cuevidenþã „nevoia de ordine ºiadministraþie optimã“.

Prozatorul din Cornel Cotuþiuîºi cere ºi el drepturile, obositoarecum de însãilarea repor-tericeascã a celor vãzute, înpagini de jurnal de cãlãtorie. LiviuRebreanu este imaginat înpostura de „honved“ la Giula,creionându-i-se un posibilscenariu existenþial în aceastãlocalitate, se descrie satulbasarabean Rãdulenii Vechi,arhitectura Vienei. Lecturileadolescentine ale cãlãtorului suntasociate locurilor vizitate, TituMaiorescu, Mihai Eminescu, IoanSlavici devin personaje vii , pestrãzile fostei capitale imperiale.Pamfletarul Cornel Cotuþiu, dinperioada lui de publicist la ziarul„Rãsunetul“, sare la „gâtul“„dicþiofãcãturii“ lui Vasile Stati,Dicþionarul moldovenesc-românesc (2003).

Profesorul de limba ºiliteratura românã Cornel Cotuþiuliteraturizeazã gramatica,definind admirabil modulgerunziu: „acþiunea gerunziuluiînvãluie – difuz sau marcant – oaltã acþiune, care începe, seterminã, însã vãlul rãmîne;înfãºurare... gerunzii, carecompun realitatea secundã a

vieþii, mraniþa faptelor mari... ele,gerunziile, socot cã ne dau(mãcar intermitent) acelsentiment de plenitudine a vieþii”.

Scurtele descrieri de naturãalunecã în poezie: „Sfîrºitul denoiembrie mai pîlpîia luminã“.Dupã ce constatã procesulireversibil de maghiarizare aromânilor din Giula, autorulconchide aluziv: „Cele douãmagnolii din scuarul de lîngãlocuinþa mea dãdeau sãzîmbeascã verzui“.

Cãlãtoriile lui Cornel Cotuþiula „românii de pretutindeni“ sedesfãºoarã pe un traseubiunivoc, de „la noi“, „la noi“.Multe dintre ele au ºi un scopcultural: aniversarea a 120 deani de la naºterea ui LiviuRebreanu, lansarea volumului23 „Opere-Rebreanu“ („LaGiula“), „Zilele culturii bistriþenela Budapesta“, „Festivalulinternaþional de poezie-Dru-muri de spice“ din Uzdin,deschiderea fi l ialei „LiviuRebreanu“ a Bibliotecii Judeþe-ne Bistriþa-Nãsãud la Chiºinãuetc. Nu în ultimul rând, „lãþind“metafora „la noi“, din Româniapânã în „pretutindenile ro-mâneºti“, Cornel Cotuþiu nepropune ºi o lecþie de patriotism,deºi sunt sigur cã aceastãobsevaþie îmi va fi rãsplãtitã cuo grimasã amical ironicã.

Ion Radu Zãgreanu

Jurnal prenatalCitind Poeme amniotice îþi

este imposibil sã nu eviþi reacþiasuperficialã survenitã în urmaunei prime lecturi de familiarizarecu textul ºi sã nu cazi încapcana problematizãri lor,întrebându-te câtã aderenþã maipoate avea, de fapt, o temã atâtde frecvent exploatatã, înambele direcþi i pe caremarºeazã, de altfel, ºi MihailGãlãþanu, corelând momentulpre- ºi post-natal, pe de o parte,unei reinterpretãri în grilãpsihanaliticã, pe de altã parte,

97

unei zone tendenþios mi-tologizate, asociate unei me-lanjãri cvasi-ironice prostgestionate de registre colocvialeºi poante previzibile. Este vizibilefortul detaºãrii de cutumeleunei gramaticalizãri a pa-tetismului ataºat de o atareexplorare intrauterinã cu mizãterapeuticã, auto-confesivã.Realizarea acestei inten-þionalitãþi suferã însã din pricinaunei dozãri deficitare aregistrelor ludice abordate casoluþii alternative ale impunerii aceea ce se vrea a fi, în fond, oviziune „originalã”. Astfel,volumul capãtã o dimensiuneschizoidã care îl deza-vantajeazã, oprind la jumãtateatât demersul articulat pe valorileunui discurs spontan, ludic,supralicitând, pe alocuri,colocvialul, cât ºi proce-sualizarea unei geografi iimaginare a „lãuntrului”, uterului,cea de-a doua opþiune fiind, dealtfel, pista de lansare avalenþelor ofertante de carecartea, ca întreg, nu duce lipsã.Inserþiile intertextuale ºi buclelemetatextuale vin sã completezeimaginea mozaicatã pe care,deºi nu o propune în modexplicit, volumul o conþine cametaforã intrinsecã. Astfel,proteismul uterului ºi, prinextincþie, al pântecului, de larecipient afectiv la microcosmos(“Pântecul e sacul în care amîncãput,/ eu singur ºi cu lumeatoatã.(...) Viaþa mea se lasãscursã în pântec,/ Loc în caren-aveam sã mã mai întorcniciodatã, pentru cã niciodatã nuam ieºit”) ºi, implicit, a imaginiimaterne prin reinventarea ei decãtre fiecare femeie (“În fiecarefemeie, blondã sau brunã/ Mamamea pãrul negru ºi-l rãsfira./Fiecareîmprumuta, pe rând,unghiile ei/ ªi rochiile ei leîmbrãca/ ªi intra în pielea sa”),naºterea, privitã pe rând caopþiune, fatalitate, binecu-vântare, necesitate, act estetic(“Mi-am fãcut operã de artã dinnaºterea mea”), valorizarepozitivã a morþii (“Stau la rândsã primesc un trup nou. Sã capãtpuþinã viaþã, aici, pe Pãmânt. Emultã cãldurã ºi-un pântec

împrejur. E multã viaþã. Edragoste. O simt. De departe, osimt. Pulsând o datã cu sângeledin artere. O sã-l îmbrac ca pe-o hãinuþã. O, trup curat, cu cetinãde carne! Stau la rând, cuminte,disciplinat. La rând sã primescun trup. Seara ºi noaptea, pefuriº, când lumea adoarme. Staula rând sã primesc un trup, untrup nou ºi proaspãt ºi bun depãcãtuit cu el, sã învãþ Calea,dar Calea, o, Calea, nici nu sepoate învãþa, ci numai înþelege.Stau la rând sã râvnesc un trupnou. ªi Dumnezeu mã culege.”),viaþa, constituitã în bazaprincipiului vaselor comunican-te, desemnatã ºi redesemnatãca eveniment (“Sunt viu, cu multmai viu decât voi,/ viaþa mea semanifestã prin mai multe vieþi/prin colþi, fese, ochi de melc,descântece de bãieþi/ viaþa meaþâºneºte prin voi, prin vieþilevoastre, le irigã/ se zgârie devieþile voastre, se tulburã ºifoºneºte/ pe sub aripi de paseri,pe supt solzul de peºte”) redauo atentã discursivizare a corpuluitotal, complet ºi complex învelitãîn coaja unei voite neglijenþeieºind de sub incidenþa risculuiunei cãderi într-o extremã atonalitãþilor grave, supraîn-cãrcate de o solemnitatenespecificã vocii lirice a luiMihail Gãlãþanu. Se pot stabili,desigur, filiaþii, mici obsesiitematice înscrise în adn-ulpoemelor „amniotice” ca ºi în„poemele de amor” ale luiCãrtãrescu sau în FamiliaPopescu a lui Cristian Popescu,excursul nostalgizant în spaþiulintrauterin, precum si memoriaºi hiperluciditatea prenatalãregãsi tã º i pusã în s lu jbaune i coerentizãri a sinelui.Detaºarea, însã, de capcanaredundanþei prin opoziþia uneiatitudini autoironice ºi spe-culative vizavi de acuzelecliºeizãrii salveazã volumulPoeme amniotice, cu al sãu denetãgãduit caracter bulversant ºicompozit, de la plasareaexclusivã în descendenþa uneilinii tematologice dezavuate.

Olga ªtefan

Eclipsã de dorDupã lectura volumului de

poezii al Mariei D’Alba (EdituraUnirea, Alba Iulia, 2008) m-amgândit cã un subtitlu potrivit ar fiDor ºi lacrimi. Dar poeta a alesun motto care face inutil acestsubtitlu: lacrima – zborulsufletului.

În poezia Mariei D’Alba dorulºi lacrima se întrepãtrund ºi-ºilumineazã reciproc sensurile.Sensurile lexicale, înþelesurile dedicþionar ( dor – dorinþã puternicãde a vedea sau revedea pecineva sau ceva, suferinþãpricinuitã de o dorinþã, de opasiune; suferinþã de dragoste;atracþie eroticã mistuitoare; staresufleteascã a celui care aspirã laceva, nãzuinþã etc.) poeta lepotenþeazã semnificaþiile sau leîmbogãþeºte practic. În felulacesta este, mãrturisit, Arta sapoeticã ºi „riscul asumat”; poetarecreeazã cuvântul cu care îþivaccineazã sufletul. Frumuseþeaacestei profesiuni de credinþãeste datã de un pregnantparalelism: „Aºa precumcercetãtorul / îºi testeazãvaccinul inventat / împotrivabolilor / pe propriul trup, /asumându-ºi consecinþele/ ºipoetul, / prin cuvântul recreat / îºivaccineazã / sufletul ” . Aºadar,dorul e pragul nostalgic sprelocurile dragi ale copilãriei ( veziciclul La Dorna ), unde „colibadintre urzici e povestea mea de-aici” ; cãci „doru-i orbita pe care/cuvântul mi se roteºte”; rargându-ºi mânã turma de vise ºidor , dar spoiesc visele cu var /cã s-au infectat de dor / sã-lstârpesc nu e uºor”.Îngemãnarea dor – lacrimã esteatât de puternicã, încât ele devinremedii reciproce: „doru-l sting înlacrimã / dor – lacrimã de leac”.ªi lacrima capãtã conotaþiipoetice, pentru cã poeta constatãcu mâhnire cã „ne-a rãmaslacrima micã” – în sensul cã numai suntem sensibili la suferinþasemenilor, mila, compãtimirea casentimente profund creºtine sunt

98

grav atrofiate. Lacrima devineacum „piatrã de hotar” ºi condiþieunicã a rugãciunii. În final,Eclipsã de dor – este tot oasemenea tristã constatare cãsunt abandonate, sunt întunecatenãzuinþele ce dau frumuseþemoralã omului, prin cunoaºtereaCuvântului. Eclipsa de dor, esteîn cea mai mare parte a sa, ºi încea mai bunã, un volum de poeziireligioase: „trãire mediatã deritualul misterului”, „fiind legatã deo formã determinatã a unei religii(ca instituþie) ºi-i exprimãacesteia simbolurile, ritualurile,manifestãrile exterioare” ( EugenDorcescu).

Lacrima devine astfel un modnecesar al purificãrii morale:„Abia cu lacrima putem / sã nedesfacem de pãcat”. ªi poeziilese transformã în rugãciune,titlurile sau unele crâmpeie deversuri aduc elanul psalmilorbiblici: Iartã-mã, Pãrinte Bun,Slavã þie, Doamne, Lacrima aevadat etc. Ca în Psalmi moderniai lui Macedonski, dominantãeste pocãinþa, smerenia ºi lauda,nu înverºunata ºi nemulþumitacântare arghezianã. Azi – unuldin aceºti frumoºi psalmi –aminteºte de celebrul Psalm 50– psalmul pocãinþei sau al iertãrii„ Pe roaba Ta, Maria / care îþibate-n Poartã / deºi a pierdutsolia / Prea Sfinte, Tu o iartã! / Arãtãcit Cuvântul / care duceaspre Tine? / O-ntârzie mormântul/ ce-n somn calea-i aþine?/Legând pe Ieri de Mâine/ podîntre douã vise/ prefã-i dorul înpâine / cât uºile-s închise! / Peroaba Ta, Maria / care îþi bate-nPoartã, / deºi a uitat solia / PreaSfinte, Tu o iartã!”

Poeta care ºtie acum cã „fricaapune-n rugãciune” ºi cã „doarrugãciunea mã mai þine,suspendatã încã-n iubire”, esteconvinsã cã „omul e suflet decer”, iar „crucea-i înger ce mãiartã”. De aceea într-un psalm-invocaþie, care poate fi citittotodatã ºi ca o „artã poeticã”,poeta cheamã dorul, duhul sfântºi harul - trepte necesare înaceastã iniþiere, pentru a fi„sãmânþã de cuvânt“: „Stro-peºte-mã, Doamne, cu Dor / Sã-mi creascã aripi pentru zbor; /

Stropeºte-mã cu Harul Tãu / sã-mi vindec Cuvântul de rãu! / Numã mai stropi cu lunã/ pestesuflet, sã n-apunã! / Nu mã maistropi cu soare / peste moarte,cã dã-n floare! / Stropeºte-mã cuDuhul Sfânt / Sã fiu Sãmânþã deCuvânt”.

Poetul adevãrat este„sãmânþã de cuvânt”, înþeles îndublã semnificaþie – de magieartisticã ºi de Logos creator, iarpoeta care ne-a convins prinaceste versuri cã lacrima este„zborul sufletului”, esteîndreptãþitã la finalul cãrþii,amintind de un cunoscut final depoezie sorescianã, sã ne anunþe:„mã duc sã-mi odihnesclacrimile”.

Ion Buzaºi

Ion Ianoºi – 80Ion Ianoºi - 80 (ediþie alcãtuitã

de Aura Christi ºi Alexandruªtefãnescu, EuroPress Group,Bucureºti, 2008) este una dinacele cãrþi care îºi propune sãsãrbãtoreascã ºi sã aminteascãcelor din jur de existenþa,importanþa ºi relevanþa unoroameni în cultura românã. Dupãcum însuºi titlul o spune, acestvolum s-a nãscut cu ocaziacelebrãrii unei venerabilei vârstea primului doctor în filosofie dinRomânia postbelicã.

Figura caleidoscopicã a lui IonIanoºi aflatã la intersecþia dintreteorie ºi ficþiune beneficiazã denenumãrate atribute dintre careamintim “eseist, prozator,teoretician, autor de monografii,memorialist, traducãtor,specialist în filosofia ºi literaturarusã, profesor de filosofie ºiesteticã, membru de onoare alAcademiei Române”.

În vederea conturãrii profilu-lui lui Ion Ianoºi cartea sestructureazã pe un tipar careîmbinã biografia, mãrturia,articolul, interviul ºi conferin-þa . Pr ima par te a luc rã r i ise in t i tu leazã Scur tã f i ºãb io bibliograficã ºi traseazãarborele genealogic al autorului,urmat mai apoi de informaþii

privind copilãria, adolescenþa,studiile universitare, cãsãtoria,iar în final reperele de tipprofesional, bibliografia, premiileobþinute.

Cel de al doilea grupaj numit:Amintiri & stanþe criticereprezintã o serie de articole,recenzii realizate de-a lungultimpului de cãtre diferitepersonalitãþi literare lucrãrilordomnului Ianoºi la momentulapariþiei lor (Nicolae Breban,Aura Christi, Mircea Flonta,Ovidiu Pecican, Irina Petraº,ªtefan Borbély, Monica Pillat, D.R. Popescu, Ion Vartic).

A treia parte a lucrãrii estededicatã unei selecþii de Gânduriinoportune, de meditaþii critice,texte intitulate sugestiv care facapel la câteva detalii bibliograficeesenþiale ale autorului din careamintim: Paricidul ideologic,Dreapta dreaptã-sinistra stângã,Trufia celor nãscuþi mai târziu,Sacra proprietate, Marx, iarãºi?!,Multilingvismul, texte nepublicatepânã acum.

Urmãtoarea secþiune esteconstituitã din câteva interviuripasionante acordate de autor de-a lungul timpului restrânse subtitulatura Ion Ianoºi par lui-même.

Retrospectiva masivã aacestei lucrãri doreºte sãreturneze culturii posibilitatea dea accesa un fond de lucrãriheteroclit care au drept centrucoagulant figura DomnuluiProfesor, aºa cum este numit nude puþini dintre cei care i-au foststudenþi, colaboratori, cititori. Maimult decât atât, volumul de faþãîºi doreºte sã producã de-barasarea de anumite cliºee deabordare a autorului încadrat nude puþine ori în tagme renegate,discriminate ca refuz al domnuluiIanoºi de a fi la modã cuaccepþiunile politice sau deoricare alt tip.

Cristina Vidruþiu

Reîntoarcereasinelui

În poezia lui Liviu Georgescu(Nu am voie, Piteºti, Editura Pa-ralela 45, 2008), regãsim într-un

99

anamnesis fervent încercarea dereplãmãdire a unui utopic început,lipsit de ideea de sciziune,traversare ºi conciliere. În acest„de rerum natura” modern,refulãrile nu-ºi gãsesc contururi.Apanajul, anatemizat fiind,propune minþii cititorului un soi deaversiune beneficã împotrivacondiþiei umane – de aici ºiînceputul unei analize degajate,efectuatã cu blândeþea obiec-tivitãþii. Progresiv, autorul îºiproduce propriile mutaþii sãltândde la stadiul unei conºtiinþe abiaîntipãrite, la cel al dobândirii desine, iar apoi la reflecþiile peaceeaºi temã ale colectivitãþii.Nu trebuie înþeleasã o dramãpropriu-zisã a intelectualului desecol XXI, în care canoanele îþiinterzic, paradoxal, obiectivitateaîn acest sens; plauzibilã ar fi înschimb decriptarea sensului de„dramã ” pur ºi simplu antrenatãde umanitate în întregimeavariabilelor ei.

Observabilã este ºi tendinþaaducerii în prim plan a Creatorului(ca liant al teribilei existenþe, amspune), plãmãditor de lume ºi deveac: „Privirea e copleºitã derespiraþia Lui, de focul careîncoroneazã / cu propriileembleme pâlpâiri sfinte înbiblioteci genetice” (El trece).Omul este în mit, iar mitul însuccesivitatea sa îl sufocã:„Omul e prins în acest joc-pãianjen cu interese strivitoare /Omul în moara istoriei”(Interpretãri). „Desfigurareachipului omului, mâhnirea luiDumnezeu” (Meditaþie dure-roasã) presupune ca sensfigurat al acestei „desfigurãri”trecerea prin istoricitatea care însupoziþii le noastre nu esteîntrevãzutã ca o întovãrãºire acelor douã idei. Elogiereafaptului divin declamã ambiþiilegate de evoluþie, percepteale fastuozitãþilor aduse deistorie. Într-adevãr, „Platon”,„Descartes”, artistul „CapeleiSixtine” sunt închinãtori ai uneisubstanþe supreme, însãnicidecum stadiul actual alomenirii nu-i este întru-totuldatorat. Atât „extremismul”,„excesele”, „scepticismul”,„raþionalismul”, „inteligenþa” ºi

„cunoaºterea” cât ºi „punerea laîndoialã a existenþei”(Istorie ºiconºtiinþã) sunt exemple aleînaintãrii neputând fi excluse,respectiv vãzute ca fiindnefecunde în societãþi atunciprimare, acum aºa numitesufocante, arogante, represivedezvoltãrii. Reîntoarcerea sineluiîntr-o culturã a sinelui nu este unfapt al propovãduirii pãcii deînceput ºi nici o lecþie caretrebuie datã eroic istoriei. Apropovãdui adevãrul ºi raþionaluleste, în consistenþa propovãduiriiînseºi, un fapt utopic.

Analiza de faþã poate înaintaoricât, materialul fiind impregat destructuri curioase; cert este cãpoezia lui Liviu Georgescu sedoreºte a fi, prin însãºi titlul ei,un act de curaj într-o lumeanevoios incisivã, dar nu nea-parat neproductivã, o poeziepliatã prin alcãtuire ºi manifestsocietãþii de azi. Fluvialiatatea ºistringenta-i sinceritate cauzeazã,pe de o parte nostalgie, iar pe dealtã parte, spiritualitatea uneifurioase revolte.

Cristina Sãveanu

Surâsul lui SisifNicholas Catanoy oferã

cititorului prin apariþia editorialã:Cârja lui Sisif (Editura Aula,Braºov, 2007) posibilitatea de ase delecta cu o lucrare de tipamalgam în care se confundãcontururile jurnalului, ideilor,filosofiei, listelor bibliografice,amintirilor ºi meditaþiilor. În acestcontext multiform activitatea dea scrie este definitã de cãtreautor ca modalitatea de “A faceinventarul celor citite ºi trãite. Aaduna toate slãbiciunile inimii, alegustului, ale inteligenþei, alememoriei, ale instinctului. A leproiecta pe o hârtie, fãcând apella propunerile pe care ni ledicteazã imaginaþia, indiferent deaspectele contradictorii, para-doxale sau extravagante…” .

Plãcerea ºi pasiunea lecturii,a meditaþiei, a scrisului ºi a pofteide viaþã nu este disimulatã, ci

exhibatã într-un act de co-municare fratern cu cititorul fãcutcomplice al ideilor dezvãluite detext. Fragmentarismul dozeazãimpresia de a fi martoriicristalizãrii unui tip special dejurnal, un jurnal care stã lagraniþa dintre intelectual ºicorporal, dar ºi sub semnul uneiaºteptãri a lui Godot, personajcare decide sã îºi facã apariþiaîn final.

A scrie sub semnul aºteptãrii,a rememora pentru a înfruntaaºteptarea, asumându-ºi rolul demartor al propriei vieþi cu toatedeciziile, visele, împlinirile ºineîmplinirile ce pot fi adunate înfaldurile unei memorii care sedovedeºte a fi extrem de origi-nalã ºi creativã în ºi prin colajulatent încropit, aceasta estepovestea unui Sisif a cãrui cârjãinvizibilã se spijinã pe experienþaacumulatã ºi pe umorul decantatdin aceasta.

Jonglând cu paradoxul,autorul îºi recompune într-omanierã cu tâlc întreaga viaþãcare este decelatã ºi stratificatãsub forma unei serii de cãrþi dejoc, pentru ca mai apoi sã mizezeîn mod alternativ pe figuri doaraparent antitetice ºi esenþialcomplementare. Rememorareaºi meditaþia ca trãire seînsãileazã activ la margineaaºteptãrii. Dincolo de tãcereaaparentã a unui Sisif care nu sesprijinã, ci se oferã sã fie spriji-nitorul, se poate intui conturulunui athanor.

Fluctuaþia condensare –întindere asigurã lucrãri i odinamicã internã care face apella citat ca motor intelectual, caaccelerator al reacþiilor care sepetrec între insulele de text.Blocului monolitic îi este prefe-ratã geografia fragmentaristã,disipatã, dar întreþinând legãturisecrete º i v i i cu cele la l tecomponente condamnate nula izolare, ci la autodepãºireprin meditaþ ia rãsfrântã înoglindã.

Maturizarea insulelor de trãiridepãºeºte pericolul schizoidieicu ajutorul punþilor comunicativerealizate de cititor prin actullecturii, respectiv prin maturareaideilor lansate în cititor.

100

Panorama plimbãrilor intelectualeoferite în paginile lucrãriidomnului Catanoy mizeazã pereverie ºi meditaþie oferite subforma unor table de legi ºi tabletecu rol condensator.

Jurnalul unei vieþi deghizatesub forma unei cãlãtorii caplonjare în necunoscutulmeditaþiei ºi îmbibare încunoscutul rememorat trans-greseazã toate barierele pentrua se dãrui cititorului într-un actde generozitate prin care Sisif nuîºi uºureazã povara, ci deºartãpoverile cititorilor prin invitaþia lameditaþie.

Cristina Vidruþiu

„Scriitorii din familia Nistea”sunt mulþi ºi toþi au câte o paginãpe Internet. Plus una comunã.Pe cea a domnului Cornel Nisteaapare inclusiv romanul desprecare vorbim aici: Ritualul bestiei,Editura Teognost, 2008. Poate ficitit gratis, adicã. ªi totuºi, domnulNistea nu este un cyberpunk cutâmple argintii. Domnia sa faceparte din internaþionala ortodoxãa Internetului. Iar Ritualul Bestieieste o carte despre comunism.Mari surprize nu sunt deci deaºteptat. În epilog ni se dã deînþeles, dacã mai era necesar, cãeste vorba de un roman etiologic,care ar trebui sã explice, printrealtele, „alegerile recente”. Acum,romanul trebuie imaginat camaºa: se dã un narator, PompiliuDascãlu – Pompi, pentru unii –biolog apolitic, în descendenþadirectã a comisarului Moldovan,autor al lucrãrii Handicapul fiinþei,care lucreazã la crearea „unuisistem imunitar la scarã planetarãde care are nevoie atâtaomenirea”. Cum organismele viiau deja sistem imunitar, bãnuimcã e vorba aici de o metaforã.Personajele au nume simbolice:naratorul e Dascãlu, comuniºtiisunt Stricatu ºi Lepãdatu.Domnu’ Dascãlu bombardeazãcelule cu anticorpi, converseazãcu papagali, are migrene, emite

Zina, Nina,Pompi ºi ceilalþi

judecãþi istoriosofice, þine„Jurnal”, este focarul constant alintereselor sexuale alepersonajelor feminine cepopuleazã cartea – niºte„doamna-sex”, care în prezenþasa „nu-ºi stãpânesc delocpatosul”. În final, dintr-un motivoarecum neclar, este arestat. Maiimportant însã, domnu’ Pompieste prezent cam peste tot undese întâmplã ceva. De exemplu,participã la ºedinþa de constituirea Uniunii Scriitorilor. Cum a ajunsacolo ca biolog? N-are im-portanþã. Important e cine mai eraacolo: Beniuc, Sadoveanu,Sebastian, Camil Petrescu, NinaCassian, Rudi Cosaºu, GeoBogrea (!). Aºa, sã se ºtie! Înrest, povestea „prãpãdiþilor,sãrãntocilor, pãduchioºilor,beþivilor ºi curvelor” care audevenit oamenii noului regim estereluatã la nesfârºit. A boierilorpreocupaþi exclusiv decolecþionarea cãrþilor rare ºi debinele sãracilor Pãmântului, careaºteaptã sã fie arestaþi „însmerenie ºi rugãciune ºi culumânãrile aprinse”. ªi da, segãsesc personaje care sãgãseascã înþelegere pentruHitler. ªi da, legionarii sunt toþiidealiºti cu ochi strãlucitori ºi cuºtiinþa cã „ovreimea a adus pecapul românilor comunismul”. Îngeneral, limba în care scriedomnul Nistea este atât de lipsitãde imaginaþie încât sunã rãu chiarºi în gura comuniºtilor sãi dehârtie, care ar trebui sãvorbeascã una de lemn. Lacapãt, când Dascãlu esteanchetat, îi suntem totuºi alãturi.„Mãrturiseºte, jigodie imperia-listã, cã iubeºti libertatea!”. Pãi,n-o facem toþi, jigodii imperialistece suntem?

Ana Maria Tãut

Cartea Oliviei Petrescuintitulatã Labirinturi posibile.Culturã ºi semnificaþii hispanice(Casa Cãrþii de ªtiinþã, Cluj-

Napoca, 2008) îºi propune sãinvestigheze redescoperirea ºiremitizarea spaþiilor cuprinse înpaginile cãrþilor. Demersul secoaguleazã în jurul definiriioraºului, respectiv a conturãriidiferenþelor dintre spaþiul fizic ºispaþiul imaginar, pentru ca înfinal problema sã acceseze prinintermediul morfologiei urbane oserie de opere literare.

Valorizarea spaþiului prinintermediul diferitelor per-spective (esteticã, arhitecturalã,antropologicã, geograficã)permite observarea densitãþiinoþiunii în cauzã. Peisajul ca textsau ca palimpsest devine terenulfertil al unor demonstraþii caretrebuie sã facã dovada maturitãþiiprin selectarea doar a unuiadintre membrii cuplurilordihotomice care se insereazãîntotdeauna în fibra textului:America versus Europa, Orientversus Occident, naþional versusuniversal (problema identitãþii).Un loc aparte în acest caz esteocupat de spaþiul balcanic aflatla intersecþia ºi reuniuneacontrariilor, oricât de paradoxal arpãrea acest fapt.

Orientarea comparatistã esteevidentã în tratarea meticuloasãºi concisã a spaþiului în literaturasecolului XX prin intermediulprozei hispano-americane,respectiv a unor autori ca: MiguelAngel Asturias, Mario VárgasLlosa, Gabriel Garcia Márquez,Jorge Luís Borges, JulioCortázar. Analizele propusereuºesc sã evidenþieze legãturaombilicalã dintre spaþiul carezultat al societãþii ºi conturareaacestuia în opere literare careflexie a grupului social, dar ºia specificului naþional.

Mai mult decât atât, estesesizatã ºi dependenþa culturã-mediu sau culturã-autor fãcându-seapel la prezenþa mitului înliteraturã, a teoriilor care îl au încentru în secolul XX ºi la “tradiþiileîn studiul peisajului ºi morfologieiurbane” pornind de la “fondulcomun în ceea ce priveºtestructurarea ºi organizareaspaþiului”.

Metamorfoza prozei hispano-americane este conturatã dinprisma unor noþiuni cheie precum

Matriceaspaþialã

101

Lumea Nouã, Paradisul, nativii,cãlãtoria care se ordoneazã îndialectica miºcãrii, fie ca miºcarecentripetã, fie ca miºcarecentrifugã. Culturã ºi mo-dernitate, realismul magic ºirealismul miraculos, teorialumilor posibile, peisajul geo-grafic ºi peisajul urban sunt toatereunite, argumentate ºi exem-plificate sub cupola cãrþii OlivieiPetrescu.

Prospeþimea ºi interesulsuscitat în timpul lecturii are labazã mai ales prezentareamorfologiei urbane din prismatradiþiei germane, franceze,britanice, spaniole ºi nord-americane, dar ºi prin definireaspecificului naþional în cazulspiritului englez, spaniol,balcanic, american sau hispanic.

Deºi cartea stã sub semnullabirintului, ea reuºeºte sã scoatãde sub semnul indeterminãriispaþiul ca element definitoriu,recurent ºi omniprezent. Referin-þele literare exemplificã traseulanalitic, dobândind o profunzime lanivelul investigaþiei structurateîn mod omogen. Ceea ce im-presioneazã este îmbinarea încadrul studiului a unei dihotomiitransformate cu abilitate în com-plementaritate: cititorului îi esteoferitã ºansa de a pluti printreanalizele pasionale sau de a seancora în teoriile solide expuse.

Cristina Vidruþiu

Triptic spiritualPrintr-un triptic spiritual,

Lucian Gruia (poet, prozator,eseist) a adus în prim-plan treinume ale culturii spiritualeromâneºti ºi anume MihaiEminescu, Lucian Blaga ºiConstantin Brâncuºi. Lucrareasa de tip eseistico-exegetic aapãrut la editura Feed Back, Iaºiîn 2008, fiind un studiu deliteraturã comparatã menit cadupã riguroase cercetãri ºiargumentãri sã descopere înredutabilele nume amintiteexistenþa matricei spiritualeromâneºti, ca fenomen inculpat

al procesului de fondator întruartã.

Consideraþi “cei mai re-prezentativi artiºti–gânditoriai culturii noastre”, Eminescu,Blaga º i Brâncuºi se regã-sesc în paginile cãrþii într-unspirit geometric, fundamentândaspecte ºi dimensiuni noi,eseurile situându-se în per-spectiva reflecþiilor ontogno-seologice ºi epistemo-axiologi-ce, cum precizeazã ZenobieCârgulea în Prefaþã.

Într-un fel de prolog, L. Gruiaface o observaþie asupra “stãrilorpe loc” ale fiinþei si nefiinþei ºiasupra spaþiului mioritic, fiindpunct de plecare al cercetãriiprivind regãsirea caracteristicilorspecificului românesc la tripticulEminescu – Blaga – Brâncuºi.Asistãm la o alternanþã a nu-melor în episoade cu titluri cese referã la sensul existenþei,stãr i ontologice, trecereahotarului luminilor, matriceastilisticã româneascã, la ointerpretare interesantã apoemului Luceafãrul dinperspectiva Samkhya-Karikasau o exegezã comparatistãSãrmanul Dionis – Potretul luiDorian Gray. Filosofiei blagienedespre cenzura transceden-talã i se acordã pagini con-sistente, se încearcã analiza-rea sculpturii lui Brâncuºi camaterializare a matricei sti-listice mioritice. Exegezahermeneuticã întreprinsã în cazullui Brâncuºi e foarte interesantã,autorul stãruind asupra unoraspecte precum atelierul luiBrâncuºi ºi vizitele în respectivulspaþiu ale unor personalitãþiprecum Modigliani, E.Jebeleanu, Sidney Geist. Seîntrepãtrund elemente bio-grafice, comentarii la sculpturileartistului, chiar puse pe seamaunui sistem biblico-genesis ceva culmina dupa cele ºase zilede creaþie cu scara la cer – oColoanã a infinutului a unuiBrâncuºi Demiurg.

Tripticului spiritual îi co-respunde stãri ale luminozitãþiispiritualitãþii româneºti, aºa încâtEminescu reprezintã nocturnul,Blaga crepusculul, iar Brâncuºidiurnul, ca o sintezã a studiului

la care autorul a trudit undeceniu.

Alina Gaga

Eu, tu ºi bunulDumnezeu

Volumul bilingv de versuri eu,tu ºi bunul Dumnezeu de DanielVorona, apãrut la Editura MuzeulLiteraturii Române, Bucureºti(2006), traducere realizatã deAna-Maria Iacob, ne dezvãluie oadevãratã dramã a existenþeiumane, individualul “Eu” ºicolectivul “Tu” care sunt încãutarea disperatã a salvãrii“Bunului Dumnezeu”.

Volumul este structurat în treicapitole: Altarul, A11-a poruncãºi Transfigurarea. Primul capitol,Altarul, cuprinde 11 „cîntãri lareîntoarcerea umbrei întru numeºi fiinþã”, numãr ce ne duce cugîndul la cele 11 elegii duineze.Capitolul al doilea, A 11-aporuncã, este dedicat umbrei.Capitolul ultim Transfigurareaîndeamnã la metamorfozaconºtiinþelor prin luciditate.Autorul creeazã poeme în jurulunor parabole, pentru unDumnezeu numai al sãu,începute fiecare cu douã puncteale citãrii, sugerând o încercarede a produce o conexiune dintrelumea sfinþilor cu a celorpãcãtoºi, rescriind parabolele înipostaza unei lumi aproape desfârºitul lumii, o Apocalipsã înviziunea lui Daniel Vorona.Cititorul poate încerca sãdescifreze tainele fiecãreiparabole, dar este prins de“ºoaptele umbrei de dincolo delumi”.

Autorul are un stil unic de aaºeza poemele în paginã, imi-tând componenþa unui arborecosmic, care face legãturadintre pãmânt ºi cer; versurilelungi simbolizeazã coroana ºirãdãcinile chtonice, iar celeaºezate vertical, trunchiul, lucruingenios. Poemele sunt totodatão scarã cosmicã spre Dum-nezeu, unde aripile care-l ajutãsunt poemele.

Viaþa poetului este o zbatere

102

continuã, asemenea unui omposedat, dar locul demonuluieste luat de un înger: “Eu sunturletul pe care se sprijinã toporulatunci când reteazã scurt ºiorizontal/ trunchiul unui copacpe ale cãrui ramure nu crescfructe nici priviri ci/ doar pãsãri/fãrã de sens, fãrã de þarã, fãrãde dor”, o strigare la care nuprimeºte nici un semn saurãspuns dar prin care nu-ºipierde speranþa cã Dumnezeuva pune mâna peste umãrulsãu. Cristina Dãnescu

Poezia ofrandãFãrã sã fie o prezenþã activã

în efervescenta miºcare aprefacerilor poeziei din ultimii ani,Nicolae Drãgan atrage atenþia cuultimul sãu volum de versuri, înmod cu totul paradoxal, asupraunui încetineli neobiºnuite de aapãrea în volum. În avalanºa deapariþii editoriale el pare oexcepþie ce poate fi lesne trecutãcu vederea. De la Vânãtorul descântei (1972) n-a mai publicatnimic important. Tãcereaaceasta, semnalatã ºi de AdrianPopescu sub titlul Noua cãlãtoriea poetului, este cu atât maistranie ºi pedepsitoare pentrucititorul de azi care poate apreciacalitatea versurilor cuprinse întrecoperþile actualului volum:Poeme duminicale (EdituraReîntregirea, Alba Iulia, 2008).De ce a tãcut acest poetînzestrat atâþia ani? Dar poatenici n-ar trebui sã ne punemaceastã întrebare ºtiind cãpoezia e o stare de graþie, de harºi catharsis ce poate fi trãitã înstrãfundurile eului ºi nu neapãratmãrturisitã hârtiei.

Rãsfoind filele cãrþii teconvingi cã Nicolae Drãgan nuscrie pentru a înmulþi paginile,pentru a-ºi mãguli orgoliul decreator, pentru a concura cu alþicolegi de generaþie sau din afaraacesteia. El nu are nevoie decuantificãri exterioare ale stãrilorlui de beatitudine, cãci poezia luise naºte dintr-o liniºte sacrã,

binefãcãtoare, un extaz superior,lipsit de orgoliu, dintr-o luminoasãîmpãcare cu sine ºi cu lumeaînconjurãtoare. Majoritateapieselor volumului Poemeduminicale izvoreºte dintr-unimpuls de recunoºtinþã pentru„Cel ce iubeºte, Cel ce vindecã,Cel ce învie”, pentru cã de laMarele Creator îi vine Surâsul,Liniºtea, Iubirea, dupã cum umilse mãrturiseºte în Fiat voluntasTua. Avem de a face aºadar cuun nucleu psalmic reverberândmodular printr-un lexic filtratreligios, novator în esenþã, deºiprins în tradiþia canonului.Rostirea e pentru poet „tainicãimplorare”, jelanie, iertare, dupãcum se spovedeºte sfielnic înRugãciune: „Iertare, Doamne,greºesc în fiecare zi/ ºi spunprãpãstii cu zecile, cu suta/ darpoate, dintre nãdejdi, una vaînflori/ ºi-atunci, misterioasã, pefrunte, va licãri ºi cuta.” Poetulse încrede în Logos caprimordialã forþã primitã în darpentru a înainta spre cunoaºtere„luminos prin Cuvânt”. Gãsimreferinþe despre creaþie într-undelicat poem dedicat lui VasileIgna, în care este omagiatã, fãrãemfazã, „dulcea plutire acuvintelor”: „Lasã, deci,crispãrile sã lunece/ spreminunea literei/ într-o tãcere demiezuri,/ într-o înflorire de tâlcuri”(Plânsul nu zideºte altare).

Se cristal izeazã discret,într-un „murmur suav”, viziuneaantiteticã edificatã „pe muchialucrurilor”. Pe de o parte avemimaginile luminoase grupate înjurul sintagmei „Imperiul clo-rofilei”. Imaginea dominantã,reiteratã în împletiri tropice de ocãutatã densitate, este aceea aGrãdinii. Versurile încãrcate cuacest simbol creºt in au învedere „luminoasa traiectoriea v e r bului cãtre cel dinînãlþime”. Apar astfel: visul purcare „mãsoarã cerul din copii”,„smerenia grãdin i i ” legatãde nãdejdile comune, „fericitoa-rele veºti”, „visul grãdinii în-crustat sub pleoape”, „izvorultãmãduitor”, „steaua prooro-citoare”, „altare votive”. Pe dealtã parte, sunt structurate înoglinzi paralele reprezentãrile

universului creat, ameninþat de odecrepitudine lentã. Aceastãviziune cernitã este cuprinsã însintagme ce au în centru ruinareamoralã a omului contemporan.Raportarea este contrasã încuvântul „scrum” ºi derivatelesale ce marchezã expresivitateaversului prin valenþe repetitive.Putem lua ca punct de plecareconstatarea ironicã „sã poleieºtiminutul cu scrum”. Alte ziceride acest fel augmenteazãcontrapunctic „luminosul verb”despre care vorbeam. SubImperiul scrumului se adunã oserie de formulãri ce vizeazãtrecerea iremediabilã, obtuzitateapãguboasã, dezorientarea. Iatãcâteva exemplificãri: „frânghiileceþii”, „amiezi mioape”, „noapteacalcinatã”, „melancolii sterile”,„veºti nescrumite”, „gânduricernite”, grãdini dislocate”,„pãsãri carbonizate”, „limbaînveninatã”, „scrum de stea”.Participiul „scrumit” devine înpoezia lui Nicolae Drãgan unetalon al trecerii parazitare,aleatorii prin viaþã, al con-sumismului zilelor noastre.Aceste contraste pun în ecuaþiestratificãri elocvente aleproblematizãrii credinþei. Lacapãtul acestui ºir dediscrepanþe, poetul ºtie cã ceaþacare conþine confuzia cãlãuziriiprin „smerenia grãdinii” se ridicão datã cu izbucnirea versuluilimpezit de sensuri. Din aceastãconvingere derivã claritateadiscursului sãu poetic închegatpe oraþia recunoºtinþei fãrã desfârºit a spiritului creºtin.

Recurenþe vag blagiene de-pistãm în trimiteri spre motivulsomnului legat de „o apã cecurge”. Ele gliseazã spretematica oglindirii într-o inso-litã retoricã imnicã: „Priviriîncârlionþate, reacþii febrile/pentru a întâmpina floareasomnului,/ cãderea ei întrefoºnitoare falduri,/ aproape oînãlþare cãtre colina/ atât deatentã încât îþi face semne/ sãurci” (Flori de oglindã). Mai multchiar, translaþia biunivocã întrevocaþia imnicã ºi blândeþea râuluice curge alãturi, reiteratã exabrupto („nu-i psalm mai calm carâul”) configureazã trãsãturile

103

lirismului practicat de NicolaeDrãgan.

Pornind de la considerentelelegate de volumul discutatsuccint, Poeme duminicale, nuavem motive sã ne îndoim de„noua cãlãtorie a poetului” intuitãdeja de Adrian Popescu înprefaþã. Nu pot încheia fãrã sãcitez integral poemul final alvolumului, conceput ca epitafpersonalizat lexical ºi întorsreflexiv în ritm de ofrandã: „Doamne, Dumnezeule, îþimulþumesc pentru gândul bun:/Averea poetului n-a fost, nu esteºi nu va fi/ în vecii vecilor/ nimicaltceva decât o grãmãjoarãinfimã de scrum,/ tulburãtormirosind a Rai, dupã ce au ars/toate cuvintele”. (Avereapoetului).

Adrian Þion

Paradise de viseVersurile ce structureazã

volumul Laptele negru al poetuluiRadu Ulmeanu, volum apãrut laEditura Brumar în 2008, seprescriu ca incantaþii, ca replici aleunui cor antic în tragedia devenirii,pe scena existenþei, în curgereaei monotonã. Altfel spus, aceastãpoezie e expresia unei relegãri,expresia unei promisiuniescatologice. Se înþelege de lasine faptul cã agora poeticã nu euna a melancoliei, a rugiitandenþioase, ci se lasã cititã otânguire arghezianã, o polemicãa sacrului ºi a profanului. Sepropune un nou alfabet pentru anu vedea decât cercul vicios alunei lumi în continuã reamintire desine. Vina afirmãrii acestei situaþii,conºtientizarea apariþiei morþii dinviaþã, a universului ultim dinuniversul prim e poetul; el esteindividul ce strigã cu ecou Laptelenegru, contopirea naºterii cupãmântul, a cerului cu focul, dupãcum se menþioneazã în poemulPrecum sãmânþa: (poeþii) pe câtde umili ºi plãpânzi, mincinoºi ºifãþarnici/ poartã cu ei boalacerului, germenele orbitor alluminii/ în vinele lor sângele Cãii

lactice/ ºi-n tãrtãcuþele lor ºi-nguºtile lor umflate mustind depuroi/ zac sonuri, rãmãºite,vestigii de silabe/ dintru acelcuvânt care a fost la început.

Întreg volumul se articuleazãpe o organizare a antinomiilor, peo armonie a contrariilor, pe oîmprumutare de caracteristici,cãci susul devine jos, fiinþa iubitãe un fel de Dumnezeu, e întreguniversul, ba chiar depãºirea lui,e profetul ce uneºte lumile ºi timpii,e Casandra ce instaureazã teatrultragic în platitudinea ºi linearitateaprezentului. ªi totuºi, surprindecalmul discursului, lipsa tensiuniice ar genera un pesimismontologic; pentru cã apareresemnarea ce numai princunoaºtere, prin îndumnezeirepoate rosti toatã schema decercuri concentrice ce limiteazãparcursul antropologic: Este atâtapãmânt amestecat cu cer/ ºiliniºtea se macinã-n cuvinte,/profetul e cu mintea la sfârºitullumii/ un cer senin ºi toatã ziua,toatã noaptea/ am curãþat decearã trupul meu/ ºi cu pãmântl-am tot acoperit,/ sã nu îngheþ,l-am tot acoperit/ l-am tot acoperitºi n-ajungea pãmântul.

Cum fiecare plan al existenþei,atât planul existenþei pure, prime,cât ºi cel al realitãþii aparente, alexistenþei mimetice, conforme cuo esenþã divinã îºi are demiurgulsãu, dar, pe de altã parte, cumcele douã ordine de existenþe suntataºate unor universuri diferitespaþial, femeia, erosul este aceanefiinþã ce va asigura legãtura, ceva suporta metamorfoze, pentrua transmite iubirea ce e punct deplecare spre cunoaºtere de sineºi de lume: nefiinþã, mare amarãîn care total se stinge,/ carne deînger glisând peste lucruri/ o mânãalbã petrece pe dupã umerii tãi/culcaþi pe pãmântul din somnulizbucnind. Ea va fi vinovatul dinvis, va fi cea care va insufladevenirea, cea care vaargumenta popularea cu identitãþiale unui spaþiu sãrbãtoresccotidian, ea va fi minunea ce valumina sau va hrãni misterul; printãcerea ei dinainte de vreme, prinsuspansul pe care-l propunedrept cadru de desfãºurare, ea vaasigura îndumnezeirea, sacrul în

profan. ªi astfel, se reitereazãschema arhetipalã a universuluipierdut, schemã ce devine semnºi simbol al universului poetic.Totuºi, insolitul provocãriicititorului se propune prinperspectiva sugeratã în citirearespectivului spaþiu promisiune:Proiectul meu de ultimã orã/ e sãiau norii sã-i trag la rindea/copacilor sã le trag un perdaf/inimii sã-i ard o bãtaie// Pentru cetoate astea mã întrebarã ºoareciizglobii din biblioteca personalã//iar de pe calculator mi-au nãvãlito mulþime de viruºi/ ciripindu-mi înlimba eroilor// Simplu, pentru cã eprimãvarã, rãspund/ ºi mã dorîncheieturile poemelor/ pe care nule-am scris încã,/ pe care nu levoi scrie niciodatã.

Vagul sugerat prin atmosferapoeticã construitã din neconturãri,din pierderi de identitãþi, prinascunderi de fiinþe în spaþiu deobiecte sau de divinitãþi, nu aducea misticism, ci lasã sã se simtã otentaþie a materiei, o privire sprereal în virtual, în spirit; cele douãcontrarii îºi rãspund, se con-struiesc reciproc, antreneazãlibertatea suprapunerii, scopulf i ind ident i tatea cu sinele.Orice scindare e vãzutã ca o po-sibilitate, ca o limitã a unei per-spective asupra istoriei uma-nitãþii, e un fel de prag spre apo-geul sublimãrii în cânt a tot ceeste: Un mort e dus cu surcelepe strãzi/ ºi-un sânge mat îi curgedin ureche./ Iubita, ca într-opoveste veche,/ iese sã-ºi cauteºi alte prãzi.// E-o toamnã ca otârfã vienezã,/ luxoasã, tânãrã,cabratã, lin,/ punând virtutealumii-n parantezã.// Iubita mea sejoacã iar puþin/ cu mine, dulce,tandrã, în vitezã./ Iar toamnadistileazã moartea-n vin.

Anamaria Lupan

Regnul ascunsUn om care constuieºte o

lume a poemelor, amestecândelemente antice cu celecontemporane, autor al uneipoezii mistice ºi stranii, Lucian

104

Scurtu se numãrã printre cei maiingenioºi poeþi afirmaþi dupã1990. Deºi îºi începe cariera caprofesor de istorie-geografie, îºigãseºte liniºtea sufleteascã pascu pas în poezie.

Volumul de sonete Regnulascuns, a apãrut la EdituraBiblioteca a revistei Familia(2008). Prezentându-ºi cartea,poetul afirmã: “mi-am intitulatcartea Regnul ascuns pornindde la premisa cã dacã Dumnezeuni se reveleazã ascunzându-se,ºi eu, bineînþeles la dimeniuni maimici, mã pot releva celor din jur,prin cãrþile mele ascunse,nevãzute sau obscure, peconsiderentul cã nu de puþine oriadevãratul om constã în ceea cese ascunde.” Un om de la carenu ºtii la ce sã te aºtepþi ºi ceeste în strãfundul minþii sale.Adevãrat “maestru al poeziei”,Lucian Scurtu surprinde cititoriicu o carte cu o dublã faþã, primulciclu Viziunea turmei prezintãrealitatea tãiatã de poet, al doileaciclu, Edecar pe Criº, nu estealtceva decât trãirea sufleteas-cã a poetului, unde se auto-reveleazã cititorilor.

Lucian Scurtu chiar refacelimbajul, lucru nu prea vizibil oriasumat ºi de la alþi poeþi; el arecurajul sã aducã ceva nou, sãarate cã se poate ca lucrurile sãnu intre într-o monotonie tristã, sãadauge un plus de luminã:anemoze, lichiorelnic, deltaic,casimcii, unele cuvinte îl leagã deo geografie aparte. Un om citit,unele versuri ne duc cu gândul laArghezi, Barbu sau Voiculescusau chiar la Baudelaire: “Cum unregat se-ntinde pe-o monedã/ ªicu acea monedã poþi vinde altregat”; “Toate lumânãri, castanii/Aprind iubirile prin burg.” Alteteme ale poeziei lui Lucian Scurtusunt timpul, bãtrâneþea, moartea,posteritatea, eternitatea.

Al doilea ciclu, reprezintãadevãrate arte poetice, uºorerotice, reprezentând oschimbare uºoarã faþã de primaparte. Cu o capacitate unicã deolar, care amestecã lutul cu apaºi-i dã formã cu mâinile saleaspre, Lucian Scurtu mixeazãelemente ale universului antic cucele ale lumii contemporane.

Spre finalul acestei recenzii,un gând al lui Lucian Scurtu:“abia atunci am ºtiut cã universulpe care îl visez / e chiar universulîn care visez. / Restul e poezie,numai poezie.”

Cristina Dãnescu

Ca un ezoteric neîngrãdit,Lucian Alecsa creeazã prinpoezia sa iluzia unei lumidezvoltate prin erotism. Volumulde faþã Iluzionista Babette(Editura Vinea, 2008) îngrãdeºteimaginarul la niveul spiritualitãþiiexacerbate de singurãtateinvoluntarã, autocunoaºtere siplãmãdire transcendental-cosmicã. Nici un moment nu lasãimpresia unei clare idei întregite,de aceea Alecsa se aventureazãpe cãrãruile periculosului drum alinconºtientului ºi subcon-ºtientului, refulându-se în sine,Sã nu-mi jegãriþi temniþa/ are osuprafaþã epidermicã extrem desensibilã ºi subþire.

Poezia lui Lucian Alecsaeste un delir instinctiv ce de-pãºeºte sfera tangibi l i tãþ i isensului. Este un vraci tãmã-duitor al sufletului perimat deangoasa descompunerii. Obse-dat de convieþuirea grotescului ºierotismului, modernismul luiAlecsa se preface într-o epis-tolarã creaþie cãtre universulinterior al vieþii, confundat cuimaginarul ºi totodatã cu o lumeperfect îmbinatã, o lume pânã laurmã scindatã doar de iluzii.

Angelicul ºi demonicul apar înpermanenþã, prin declanºareaunor analize interioare profundela nivel intracelular, poeziafuncþionând ca un microscopunic ºi sensibil.”Cel mai trãsnitlucru e sa cânþi la pian/ iar clapeleSã-þi fie chiar proprii nervi”.Ghicirea arhaicului se singu-larizeazã în momentul con-ºtientizãrilor dezolante alecotidianului surprins mereu de opãturã serviabilã.

Obsesiv apar în acest volum

IluzionistaBabette

asociate iubirea ºi moartea,provocând la nivelul esteticului oharababurã indescifrabilã desensuri discordante ºinepotrivite. Pare într-adevãr unamalgam de sensuri încifrate,într-o lume nepotrivit deprezentã, actualã. Intoleranþaeste motivul frustrãrilor agasanteale poetului, care apare într-opermanentã cãutare de sine, într-o crizã de spiritualitate excesivã.

Tãmãduitor prin excelenþã,scrisul provoacã dezinhibareainterioritãþii. Avântul moral pecare încearcã sã ºi-l provoacesieºi se întoarce tocmaiîmpotriva patimilor spiritualecare, ca un diavolesc imbold, îiaccentueazã dezintegrareaspiritualã.

Aflat la un punct de rãscruce,întrebãrile nasc întrebãri, deaceea asocierea temelorcontrare ale stãrii de fapt aspiritului, concentrate pecãutarea de sensuri, deposibilitãþi de integritate ºi deconvalescenþã purificatoare agândirii, se intercaleazã resus-citând demersul poeziei.

Astfel lucrul cel mai importantnu se opreºte la un motiv anumeºi nici mãcar la un sens, ci cautãsã adânceascã analiza interioarãa sufletului în speranþa oarbã dereîntoarcere la unificarea, launitatea primordialã a lumiiinterioare pe care Alecsa ointuieºte.

Vlaicu Moldovan

Fraze decupate

Ecuaþia propusã de poetulDan Petruºcã prin noul sãuvolum de poezii Toate-s cam depe când, volum apãrut în 2008 laEditura Universitas XXI, aduce înprim-plan un dezechilibru, oimagine ce nu lasã sã se distingãsuprapunerile palimpsestice,identitãþile multivalente ce suntpropuse atât ca subiecþi, cât ºica obiecte ale unui discurs princare se scrie bânguie afirmã.Personajul central al scrierii estemetamorfoza, istoria ce nu selasã scrisã sau repovestitã,

105

amintirea ce nu se vreareordonatã sau regânditã, ci totulfuge, se complace în puncte cedispar ºi apar dinspre eros sprethanatos.

Se lasã distinse mai multeuniversuri de imagini, mai multecadre ce populeazã acea joacãde a fi ºi a nu fi, universuri ceapar într-un câmp semnificant alperceperii de sine sau dealteritate; astfel, universul familiarà la Brumaru e instaurat prindragostea, prin erosul cedefineºte Eva individualizatãnecesarã existenþei poetice.Feminitatea, materia geneticã, ecea care conferã o nouã matriceexistentului, o nouã geometrie, ogeometrie spartã/ de fapt un colþrotund care/nu putea sã se-mpartã/ oarecum unul în altul/figuri deºi inscriptibile/ perfecte înnisip în bucãtãrie (Cercul pãtratera); este o geometrie a spaþiuluicotidian, a orizontalitãþii înalte,expuse vertical, un spaþiusuprasaturat de fiinþã ºi rostire,de unde ºi retragerea necesarãcontemplãrii în amintire cu niºtevalize/ bãtrân stau gata sã plec/din copilãrie cu spaimã.

Un alt plan e cel al uneiexistenþe ca reminiscenþã, careiterare, urmare a timpuluiasimilat ºi asumat, al uneiconºtiinþe ce umple spaþiul pânãla epuizare eram alfa ºiomega(…) locuiam în utopie.Legãnarea între dimensiunilemultivalente spaþiale ºi temporalese prescriu ca imagini lucifericeale unui Paradis terestru acuminterzis; Desfãtarea cu femei,împãrtãºirea cu nebunia pro-feticã prin intermediul inspiraþieipoetice dezvoltat de Muze oferãidentitatea nelimitatã, atempo-ralã a subiectului discursului,depãºirea din matricile algebriceale unui dat istoric- cine eºti tuDan Petruºcã/ cine eºti tu cândnu eºti (Am participat la genezã).Încercarea de a ordona spaþiileºi cadrul ce-i oferã identitatea,ce-l pun în relief ca o dezvoltareorganicã a spaþiului literar, ca ocomparaþie homericã, îl fac peacest subiect anacronic sã fieun fel de demiurg al timpuluinostru profan, un participant lagenezã.

Ritmul scrierii, tonul ironic ºidegajat al discursului poetic,analepsele ºi prolepsele, expuno devenire ºi o reluare, oreinterpretare a tradiþiei prinmonolog convorbiri interviuri/ cuun viu cu un mort/ între facere ºiavort (Monolog convorbiriinterviuri). Se propune o nouãgramaticã a fiinþei, o diacronie ºio sincronie ce alcãtuiesc genezareciprocã a timpului mitic, orepropunere a traseuluiantropologic jalonat de Eros.

Anamaria Lupan

Poemul matriþã de Dan MirceaCipariu apare la editura Brumar,Timiºoara, în anul 2008.Structuratã în douã pãrþi, carteasa de poezie se situeazã înprimul rând în sfera unui îndemnspre umanizare a contem-poraneitãþii virtualizate excesiv,iar pe de altã parte într-ocanonicã reminiscenþã roman-þioasã cu aer postmodernist.Poemele lui Cipariu au de laînceput la sfârºit o continuitateideologicã, bazându-se pe oaceeaºi manifestare a unui crezsubiectiv.

Încã de la început, se creeazão confuzie la nivelul înþelegeriiexacte a intenþiei, întrucât poeziase vrea metamorfozatã printr-unproces matematic de eliberare acuvintelor prin perfecþiuneanumerelor, iar ceea ce se relevãde fapt este un ºir de presupoziþiiadunate într-un ceaun de o formãnedefinitã. Într-adevãr Cipariuîncearcã sã descifreze o lumeagitatã ºi informatizatã, reluândsensibilitãþi uitate parcã dememoria umanã.

Pornind de la idea cã “limitaacestui poem matriþã esteneputinþa”, Cipariu îºi exprimãfrustrarea neînþeleasã apropriului act creator, prin care nureuºeºte sã întreprindã decâtacþiuni repetitive ºi stãri generalebanalizate într-un context socialdifuz. Totul se petrece în alte-ritatea unei lumi batjocorite de

Poemul matriþã

copii ale unor maºinãriiimpulsive, reprezentate în modtragic de oameni-roboþi.

Poemul matriþã este un îndemcãtre spiritualitate, un îndemndisperat de abordare a unei noiatitudini, dar nu a unei atitudiniabstracte ºi agasante, ci a uneiaîmblânzite de retuºurile finite cese refac condescendent ºisuccesiv prin interiorizare.

Sufocarea este resimþitã lanivelul trãirilor inexistente de fapt,sufocare ce schimbã raportulreal-virtual într-unul neidentificat.Deºi contextul politic oferã uncadru acceptabil dar iluzoriu allibertãþii, intenþia poetului este dea redefini libertatea ca ºi cumaceasta nu ar fi parte integrantãdin el, ca si cum libertatea nu estealtceva decât o convenþieinsuportabilã de constrângeri ºiprejudecãþi.

Abordând idei despre con-cepþiile viitoare ale literaturii,Cipariu ºovãie ºi tinde spre ocomodã gândire a uitãrii de viitor.El reuºeºte sã vadã dincolo de omodernitate care îl scoate dinsorgintea calmului ºi care nu estealtceva decât un procesdegradant al valorilor sen-sibile.“Scrisul e un fir/ între veºtirele ºi emisfere feminine”,precizeazã autorul cu un simþ finºi subtil al ridicolului.

Dan Mircea Cipariu aduce înprim plan o schimbare de profilcontemporanului, dorind camoralitatea spiritualã sã domineplanurile preocupãrilor cotidiene,încercând “sã schimbãmliteratura/ pânã când ea va fiviaþã!”

Vlaicu Moldovan

apare la editura Brumar, Timiºoara, în anul 2008.

Structuratã în douã pãrþi, cartea sa de poezie se

situeazã în primul rând în sfera unui îndemn spre

umanizare a contemporaneitãþii virtualizate excesiv,Volumul de poezii Armura

flori i de câmp semnat deMinerva Chira, publicat îndecembrie 2008 la Editura CasaCãrþi i de ªti inþã, este oincursiune într-o lume aemoþiilor, gândurilor ºi imaginilor.Paleta largã a descrieri lorîncepe în Orientul îndepãrtat ºise apropie puþin câte puþin de

Poezia ca antidot

106

teritoriul european, astfel încâttrecerea de la tematica indiano-budistã, la cea european-creºtinã este subtilã ºi bineconturatã. Primele versuri poartãamprenta imaginarului oriental:Viaþa e una a vrut sã spunãBuddha/ þinând degetul în sus;Eram Templul Erotic dintr-unsingur bloc de calcar/ descoperitîn Jungla din Khajuraho sau vataumezitã de esenþe/ din vârfulbeþiºorului dãruit de indianul/ ce-mi strigã din priviri/ cã ziua demâine e din nisip. În acesteversuri sunt anunþate principa-lele teme ale volumului: viaþaameninþatã de trecerea timpului,erotismul ºi alteritatea caposibilitãþi de manipulare aacestei treceri, modalitatea de atriumfa asupra descompuneriiprin poezie ºi scris.

Pe mãsurã ce ne cufundãmîn lecturã observãm deselereflecþii asupra poeziei, asuprapoetului. Astfel versurile Poeziae scut pentru disperare/Disperarea m-a fãcut ne-muritoare sunt relevante pentruînsãºi concepþia despre poeziea Minervei Chira. Poezia ca„erou civil izator” al proble-maticului univers feminin esteun topos stabilit ºi de alte poete.Minerva Chira îºi construieºteatent ºi tematizeazã însãºiidentitatea de poetã, alãturi deo identitate de cititor de poezie:parcã citeam poezia celui cevorbeºte puþin, astfel ºi o lumea poeziei, o lume a priviri imetaforice asupra realitãþii.Poemul însuºi este personificatîntr-o entitate de sine stãtãtoare:poemul þipã pe lamã ca iarba pestatui, astfel încât lumea poezieise contureazã ºi se defineºteprintr-o alternativã a privirii.

Mai departe poeta ne poartãprin lumea vizualã a picturii, amarilor muzee ºi oraºe europene,arãtându-ne cã între momentul decând ne naºtem pânã în momentulîn care murim avem nu numaiavantajul experienþei de parteanoastrã, ci ºi pe cel al poeziei, casingura modalitate de a oferi trãiriiintegrarea, prin care ea învingetimpul.

Ana-Maria Tãut

Vistian Goia s-a fãcutcunoscut în viaþa academicã aClujului ca profesor universitar ºiistoric literar. Originar de prinpãrþile Blajului, a plecat de acasãcu firea ºi zestrea spiritualã aardeleanului neaoº, pe care nunumai cã le-a pãstrat, ci le-a ºiîntãrit, vieþuind ani mulþi între cãrþiºi studenþi. Cei care îl cunoscîndeaproape nu se pot aºtepta lasurprize din partea lui care sã-irãstãlmãceascã personalitatea.A fost ºi a rãmas egal cu sine,un intelectual echilibrat, nurefractar la spiritul înnoitor, darcumpãnit în faþa oricãrui fel deexcese.

Nici ultima carte pe care apublicat-o, Cu berlina printremunþi, (Editura Dacia, 2008), nuse abate de la conduita sageneralã. Ea îl reprezintã înipostaza de memorialist. A maipublicat ceva asemãnãtor,evocându-ºi copilãria, ado-lescenþa, parcursul ºcolar ºidebutul în profesie. Atunci seînscria într-o tradiþie amemorialisticii româneºti. Dedata aceasta este vorba desprealtceva.

Vistian Goia este memo-rialistul la vârsta potrivitã. Cea abilanþului, când omul are cepovesti. Procedeazã arde-leneºte. Întotdeauna sincer,câteodatã moralist, cu o memorieproaspãtã, cu destul umor, încâtsã te ispiteascã sã întorcipagina, cu stil comprehensiv,disponibil sã înþeleagã omul înmultele lui înfãþiºãri, dar numai înlimitele bunei cuviinþe. Nareazãdomol, dar nu plictisitor; observãcu acuitate, dar nu rãutãcios; îþiface cu degetul, dar nuameninþãtor, ci numai cât sã ieiseama.

Autorul însuºi specificãpalierele memorialisticii sale.Evocã locuri, cu precãdere dinarealul transilvan, dascãli,întâmplãri din viaþa ºcolarã,colegi universitari. Cadrulevocãrii – inspecþiile speciale

Cu berlinaprintre munþi

pentru acordarea graduluididactic I unor profesori de limbaºi literatura românã ºi unorînvãþãtori. Pentru cei din afarasistemului, sã precizãm cãasemenea inspecþii erau într-adevãr evenimente unice în viaþaunui dascãl, aºteptate cu multãemoþie. Se instituia o comisie deinspecþie, în care preºedintele ºiîndrumãtorul de lucrare erauuniversitari, iar al treilea membru– un inspector ºcolar sau unprofesor cu gradul I. Cevaasemãnãtor cu susþinerea uneiteze de doctorat, plus verificareaa patru activitãþi, de obicei lecþii,care dãdeau mãsura mãiestrieiprofesionale a celui inspectat.

Universitarul Vistian Goia,specializat, prin natura funcþiei,în perfecþionarea profesorilor deromânã, a fãcut parte din multeasemenea comisii, la sute deinspecþii, în ºcoli de pe totcuprinsul Transilvaniei. Evocãnumai vreo 17, dar cu tot dichisul,încât a rezultat o carte pe carenu o laºi din mânã pânã nu oparcurgi în întregime. Oricedascãl o citeºte pe nerãsuflate.

Prin titlul ce i l-a dat, Cu berlinaprintre munþi, cartea s-arrecomanda, în primul rând, cauna de cãlãtorii. Mai cã l-amsuspecta pe autor de intenþiareluãrii tradiþiei romantice abinecunoscutului memorial decãlãtorie. Prin anii ’70, autoruln-a avut decât o singurã datãplãcerea unui drum cu berlina,undeva prin Munþii Rodnei. Înrest, prin Maramureº, prinSãtmar, prin Bihor, prin Mureº, peTârnave, prin Secuime ºi prin altepãrþi, a cãlãtorit cu trãsura, cutrenul, ori cu automobilul, cum secãlãtorea în ultimele decenii alesecolului trecut în localitãþi mai cufaþã ori mai izolate, cu drumuridesfundate. De aceea, ne vinegreu sã intuim în memorialisticalui Vistian Goia o vocaþieromanticã. Ceva modele, poatecã sunt. Dar scrisul sãu impuneprin acribie, prin acuitateaobservaþiei. Noteazã meticulosce vede ori ceea ce i se spunedespre ce vede. Dimensiuneaculturalã a locurilor cercetate,monumentele întâlnite trezescinteresul unui autentic intelectual.

107

Locurile ca locurile, darpersonajele ºi întâmplãrileevocate în aceastã carte sunt deneuitat. Am mai avut prilejul s-ospunem, iar acum ne faceplãcere sã revenim: Vistian Goiaeste un prozator autentic de câteori descrie oameni ºi nareazãîntâmplãri. Un realist cu vocaþie.Surprinde cu multã acuitatetrãsãturi, gesturi, atitudini careparticularizeazã. Transfigureazãuºor orice persoanã în personaj.În arta portretului este maestru.Dar are ºi capacitatea de-aimpune naraþiunii ritm ºi de-a ocondimenta cu atâta umor încâtsã nu plictiseascã.

Pentru cititorii care au avutprilejul sã studieze în “filologia”clujeanã, cartea este interesantãºi ca document. Sunt evocaþi maimulþi universitari cunoscuþiîntr-o altã posturã decât cea carei-a consacrat la cursuri ºiseminarii. Unii, cãlãtorind, alþiigãzduiþi în hoteluri provinciale oriîn pensiuni improvizate, asistândla lecþii ori la susþineri de lucrãri,vizitând monumente, sau la omasã de prânz. Câteodatãintransigenþi, alteori lãsând-omai moale, dupã împrejurãri. Emult pitoresc în aceste evocãriºi o anumitã undã de lirism,mai ales când e vorba de ceiplecaþi în lumea umbrelor (DDDraºoveanu, Mircea Curticeanu,Mircea Zaciu, Cornel Sãteanu).

Am nedreptãþi, cu siguranþã,alte lucrãri ale lui Vistian Goiasusþinând cã ultima sa carte, Cuberlina printre munþi, este ceamai bunã. Dar nu exagerãmsocotind-o ca una dintre cele maisimpatice cãrþi ale sale.

Iuliu Pârvu

La editura clujeanã “Eikon” aapãrut recent cartea cu titlul de maisus, în douã volume. Numeleautorului, Dumitru Constantin-Dulcan, se impusese fulminantatenþiei în 1981, prin apariþia uneierudite lucrãri, “Inteligenþamateriei”, a cãrei elaborare

În cãutareasensului pierdut

îndelungatã a necesitat – cum sespunea în prefaþã – “o incursiuneîn multe din domeniile ºtiinþelor degraniþã”. Aceeaºi rãmâne ºidirecþionarea principalã a cãrþiiactuale.

Volumul I este intitulat “Întâlnireacu destinul” ºi expune “istoria”propriei vieþi a autorului, din copilãriepânã la deplina sa formare caneuropsihiatru, profesor universitar,cu valoroase ºi recunoscutemonografii ºtiinþifice în specialitate.În paralel a fost însã atras ºi demarile probleme ale existenþei

umane, “uimit” fiind de “experienþelece nu puteau fi explicate în ordineanaturalã a lucrurilor”. Adânceºte, deaceea, studiul filozofiei ºi al biologiei.Beneficiazã de o bursã pentrustudiul acupuncturii în China, careîl apropie ºi de gândirea orientalã.Decis sã participe la extindereagraniþelor cunoaºterii în domeniilitigioase, a desfãºurat ineditecercetãri experimentale privind acu-punctura, câmpul bioelectric alorganismului, telepatia º.a. Relaþiilecu câteva dintre personalitãþileimplicate in scandalul “meditaþiatranscendentalã”, dar ºi tratarea încartea tocmai apãrutã a unorfenomene “paranormale” ºi aprocedurilor de relaxare ºiregenerare energeticã i-au atras,

în epocã, repetate acuzaþii demisticism.

Volumul II expune un extrem devast material ºtiinþific, de observaþieºi de reflectare sub genericul“Creierul ºi noua spiritualitate”.Autorul procedeazã metodic,sintetizând într-o primã parteinformaþiile cele mai recenteprivind structura, biochimia,fiziologia ºi explorarea clinicãmodernã a creierului. Acordãimportanþa cuvenitã capacitãþii deregenerare neuronalã, pânã decurând negatã (“celule stem”, “niºe

germinative”), neuroplasticitãþii ºitehnicilor extrem de sensibile destudiere “in vivo” a topografieiintracerebrale a activitãþilor psihice(EEG, RMN, PET: scintigrafia cupozitroni). Numeroase precizãriconfirmã impactul stresului ºidepresiei asupra funcþionalitãþiicerebrale.

Discutând mai departe desprerelaþia dintre creier ºi conºtiinþã,autorul expune mai întâi sinteticconcepþia neurofiziologicã clasicã.Pornind de la unele carenþe ale ei,autorul îi adaugã ºi un alt punct devedere propus mai nou, inspirat de“concepþia cuanticã”, pe care ºi-lasumã: conºtiinþa ca extindere înafara creierului, conºtiinþa casegment al conºtiinþei cosmice. În

108

concluzie: “Ne interconectãm lanivel de câmp fundamental cuîntreaga lume vie ºi cu întregulUnivers, formând o singurãunitate”; ºi - în aceastã viziune,bazatã pe “argumente, esteadevãrat, doar intuitive” – “modelulnostru morfogenetic este prezentmai întâi în câmpul conºtiinþei careînconjoarã corpul ca o matriceenergo-informaþionalã ºi îltransmite prin gene la celule”. Sepolemizeazã cu teoria biolo-gizantã, “scientistã”, care leagã“simþul moral” de programulgenetic, ºi se pledeazã pentrunatura sa “spiritualã”. De undeaccentuãri asupra “nevoii caomenirea sã acceadã la o altãconºtiinþã, o altã spiritualitate”.

Capitolele care urmeazãprezintã provocatoare informaþiiprivind aspecte prea puþindescifrate ale psihologiei:experienþa din apropierea (imi-nenþa) morþii (“moartea clinicã”,NDE: “near death experience”),moartea aparentã a yoghinilor,experienþele mistice, “vocile dineter”, premoniþia (oniricã sau

Cum fac maimult de 250 deolteni o antologie

Epigrama este o specie care înanii aceºtia din urmã a cunoscut orãspîndire atît de largã ºifurtunoasã încît pare sã fie vectorulunei veritabile epidemii. Airealmente impresia cã în Româniatoatã lumea se înghesuie sã scrieepigramã. Popularitatea nu a urmatîndeaproape avîntul producþiei,numeroasele texte de calitateîndoielnicã reuºind adeseori sãîndepãrteze cititorii de o speciecare prin definiþie s-a dorit unaaproape exclusiv a vieþii publice.În acest context, volumele decalitate ale genului au importantulrol de a ordona, circumscrie ºi chiarreabilita epigrama româneascã.Petre Gigea-Gorun reuºeºte prinvolumul pe care îl semneazã,

Printre epigramiºtii olteni (FundaþiaScrisul Românesc, Craiova, 2008)sã ofere tocmai genul de carte-instrument atît de utilã oricãrui cititorinteresat. Cartea este o antologiea tuturor epi-gramiºtilor olteni.

Autorul, într-un scurtArgument, îºi expliciteazã criteriilecare au stat la baza construcþieiantologiei. Delimiteazã, culargheþe, dar ºi cu umor, Olteniaistoricã, ºi propune, preluînd-o dela Radu Voinea, o definiþie aolteanului: „cel care s-a nãscut înOltenia, a locuit în Oltenia, arenevastã olteancã, a învãþat sau alucrat în Oltenia, spune bancuri cuolteni, vorbeºte olteneºte, precumºi dacã ascultã Radio OlteniaCraiova... Intersecþia celor douãcriterii furnizeazã antologiei peste250 de epigramiºti incluzînd de lanume de prim rang ale literaturiiromâne precum Tudor Arghezi,Alexandru Macedonski sau IonMinulescu pînã la scriitoricunoscuþi pesemne doar într-uncerc extrem de restrîns. Petre

revelativã), telepatia, clarviziunea,vindecãrile “miraculoase”, fe-nomene inexplicabile (ca luminapascalã de la Sfântul Mormânt)etc. Un capitol concentrat esterezervat disputei dintre evolu-þionism ºi creaþionism, ºtiinþa fiindaici aspru sancþionatã pentrulacunele ei ºi mai ales pentrutentaþia ei dogmatizantã. De aici,opþiunea pentru “cãutarea ºi trãireaesenþei ultime a Universului”,dincolo de concreteþea istoricã ainstituþiilor religioase.

Criza spiritualã a omului modernreþine atenþia altui capitol ºi ea esteanalizatã sub multiple aspecte:moral, ºtiinþific, religios, filozofic,social, ecologic, politic. Finalul esteprevizibil: se impune un programpentru depãºirea ei ºi acesta aravea ca vector principal “nouaspiritualitate”. “Omul are nevoie deo altã istorie, propice armonieidintre sine ºi Univers”, seconchide; “Omul are nevoie de ase transforma în primul rând pesine, de a-ºi regãsi sensul pierdutal propriei existenþe”.

ªtiinþele neurocognitive, abia

Gigea-Gorun aºeazã autorii înordine alfebeticã, preferînd sã nuîncerce o sistematizare a lor dupãcriterii care ar presupune ojudecatã valoricã sau o delimitarepe teme, motive, curente etc, dar,în mod subtil, prin numãrul detexte selectate în cazul fiecãruia,realizeazã implicit ºi o grilãaxiologicã. De menþionat cãfiecare autor beneficiazã ºi de omicro-fiºã bio-bibliograficã,extrem de valoroasã mai ales încazul celor mai puþin cunoscuþi,precum ºi faptul cã volumulcuprinde un bogat materialilustrativ incluzînd în principalpoze ºi caricaturi.

Printre epigramiºtii olteni estegenul de volum care nu face valurila apariþie ºi care nu-ºi propune sãzdruncine ierarhii, dar tocmai prinvaloarea documentarã, deinstrument de lucru clar ºisistematic, îºi gãseºte cu uºurinþãlocul necesar pe raftul oricãreibiblioteci respectabile.

acum în constituire, sunt cele careurmeazã sã preia aceastã sarcinãde “elevare spiritualã”, o þintã, altfeldeplin accesibilã, dacã þinemseama cã “în genele noastre, încreier, sunt înscrise toatepremisele ei”. Un tip nou deînþelepciune s-ar impune, carevizeazã atât integrarea armonioasãîn umanitate, cât ºi echilibrul interior.Rezultatul urmând sã fie deaºteptat nu doar în planul trãirilorsubiective, ci ºi în cel biologic, prinremodelarea genomului (raportul“gene active-inactive”, “benefice-patogene”), cu asigurarealongevitãþii consacrate prinprogramul destinal al omului.

Un cuvânt-înainte semnat deStela Maria Ivaneº se încrie deasemenea în problematica atât delabirinticã ºi interpretativã pe careo dezbate cartea, pledant: “Da,este nevoie, chiar mare nevoie, deo conºtiinþã nouã superioarã aomului, a lumii, o conºtiinþãspiritualizatã, ºi putem face astadacã vrem. Am avea forþa…”

D. Dumitraºcu

Victor Cubleºan

109

Datoare încã reconstituiriiunor evenimente, momente sauactivitãþii unor personalitãþi,istoriografia româneascã înre-gistreazã progrese în efortulrecuperator, mai ales în problemecare, vreme de aproape ojumãtate de secol, au fostinterzise cu severitate. Estedovada cã frontul istoriografic –ºi aici îi avem în vedere pe ceirãmaºi credincioºi profesiei sauchemãrii lor – înainteazã cu paºisiguri în efectuarea cercetãrilorcare se impun, spre a întregiopera de reconstituire apeisajului parcurs prin epocifaste, dar mai ales nefaste decãtre naþiunea românã. Se poateremarca, în aceastã privinþã, odiversificare accentuatã aproblematicii, a opticii ºi amodului de abordare, ainterpretãrii faptelor ºi dateloristorice.

În cele ce urmeazã, ne vomreferi la o lucrare apãrutã recent,cu titlul Episcopul Iuliu – sfântulMarii Uniri, semnatã de cãtreValer Hossu, apãrutã la EdituraNapoca Star, din Cluj-Napoca.Autorul este cunoscut încercurile intelectuale clujeneîndeosebi ca publicist, dar caredovedeºte – prin ultimele salelucrãri – evidente preocupãri decercetãtor. În ceea ce priveºtetema lucrãrii – viaþa ºi activitateaepiscopului greco-catolic de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, primulcardinal român – aceasta este dince în ce mai mult în atenþiacercetãtorilor, atât a celor ceprovin din cercurile clericale, câtºi a celor aparþinând cercurilorºtiinþifice laice. Astfel, în 1995 afost publicatã lucrareamonograficã Cardinalul IuliuHossu, coordonatori fi ind

Cardinalul Iuliu Hossu –pilda de statornicie încredinta si demnitate

)) )))

Ioan Silviu Nistor

, ,

)) )))

personalitãþi de marcã din tagmasacerdotalã, precum SilvestruAugustin Prunduº ºi ClementePlãianu. Opt ani mai târziu (în2003) vede lumina tiparului ocarte de o marcantã autenticitate:Credinþa noastrã este viaþanoastrã. Memoriile cardinaluluiIuliu Hossu, ediþie îngrijitã decãtre pãrintele Silvestru AugustinPrunduº. Este evident faptul cãlucrãrile ieºite din pana unorsacerdoþi au un specific propriuºi o caracteristicã indiscutabilã.Strâns ancorate în viaþaecleziasticã, în idealul ºi misticareligioasã, în perceptele credinþeiºi exigenþele pastorale, acestelucrãri relevã dimensiuneapreoþeascã ºi arhiereascã, înplenitudinea manifestãrilor lor.

Iniþiind cercetarea, cu intenþiade a se situa, într-o manierãexhaustivã, pe poziþiile cercetãriiºtiinþifice multivalente, ValerHossu asociazã ºi încorpo-reazã date ºi fapte concludente,menite a configura, la modulautentic, realitatea unei pro-blematici complexe, raportate nudoar la viaþa religioasã, ci maiales la contextul larg al vieþiisociale, culturale ºi economicedin Translivania, de la sfârºitulsecolului al XIX-lea ºi din primajumãtate a secolului al XX-lea.

Familiarizat cu exigenþelecercetãrii ºtiinþifice istorice,mânuind bine metodologiaspecificã (cartea apare, de altfel,sub egida Asociaþiei Cer-cetãtorilor Istoriei BisericiiGreco-Catolice din România),autorul rãmâne ºi pe terenulcare-i este familiar, al abordãri-lor în stil publicistic. Aceastãipostazã bivalentã are menireade a accentua veridicitateacercetãrii ºi a concluziilor care se

desprind. Astfel, sobrietatea ºiprecizia stilului istoric seîntrepãtrund cu avântul ºiimaginaþia stilului publicistic. Deaceea, dacã succesiuneacronologicã ºi o anumitãsobrietate, la care se adaugãîntocmirea aparatului criticaparþin, desigur, exigenþelorabordãrii ºtiinþifice, cititorul varemarca, ºi chiar de la început,prezenþa unor formulãri careîncântã, chiar dacã nu suntîntotdeauna adecvate, ºi careaparþin manierei de a scrie apublicistului. Pe de altã parteînsã, este de recunoscut faptulcã aceluiaºi stil publicisticdatorãm o carte de o foarte bunãcalitate.

Elaboratul reconstituie, într-unmod plastic ºi sugestiv,societatea româneascã de lasfârºitul secolului XIX ºi din primajumãtate a secolului al XX-lea:modul de viaþã, sistemul de relaþiiintracomunitare, aspiraþiileintelectualilor, personalitatea ºicalitãþile unor fruntaºi, precumAlexandru Vaida Voievod ºiepiscopul Vasile Hossu,legãturile pe care aceºtia le-austabilit în eºichierul politicmultietnic, cu lumea potentaþilorunguri, inclusiv cu reacþionarulconte Tisza István; acest lucrufiind, pânã la urmã, necesarpentru a putea diminua acþiuneadurã de deznaþionalizare aromânilor. Interesantã ºiconcludentã este reconstituireaambianþei culturale, a legãturilorfamiliale, a celor interumane, astãrii de spirit, a tradiþiilor care sedefinesc ºi pulseazã cu forþã ‚limbajul, modul de adresare,convingerile ºi aspiraþiileoamenilor, statornicia acestora,spiritul de unitate ºi solidaritate

110

creat în jurul arhiereilor. ValerHossu mai realizeazã un lucruexcepþional, o veritabilã radio-grafie a societãþii româneºti dinTransilvania acelei epoci, cufaptele cotidiene ºi întreguleºafodaj ideatic ºi cultural, cudorinþele ºi cliºeele, cu moduloamenilor de a vorbi ºi de acomunica, elementele de cãpãtâidin viaþa lor. Iar acest lucruautorul nu-l cunoaºte doar dinmunca de cercetare, ci ºi dinamintirile din vremea copilãriei,din episoade de viaþã trãite însatul natal (Rãstoci, judeþul Sãlaj)pe care le-a implementat cutalentul publicistului în structuratextului. Un autor tânãr nu va maiputea realiza, credem, unasemenea demers.

Viaþa ºi opera personajuluiprincipal, cardinalul Iuliu Hossueste urmãritã ºi expusã cu dateleesenþiale, dar ºi cu amãnuntelerelevante, din anii copilãriei, cumomentele ei de triumf, dar ºi cucele de ºicane ce le-a avut desuportat ºi de amãrãciune pe carele-a suferit. Sunt lãmuritoaredatele privind evoluþia ºcolarã încentre ºi instituþii de învãþãmântconfesional diferite, studiilesuperioare la Roma, susþinereaa douã doctorate, hirotonirea capreot celib, funcþiile îndeplinite lacancelaria diecezanã de la Lugoj,ridicarea la rangul sacerdotal deprotopop, opþiunea de a servi capreot militar (capelan) pe front ºiîn spitalele de campanie. A urmatmomentul de graþie al consacrãriica episcop ºi, la scurt timp, rolulexcepþional pe care l-a îndeplinitla 1 Decembrie 1918, înfãptuirileîn planul ecleziastic ºi cel de spi-ritualitate, culturã, învãþãmânt. Oproblemã grea pentru tânãrulierarh, sursã de supãrare ºinemulþumire a fost acþiuneacurentului ortodoxist exclusivist,coordonat de cãtre mitropolitulNicolae Bãlan al Ardealului, carea întreþinut un rãzboi permanentcu greco-catolicii, exacerbândlozinca, „O Þarã, un Neam, oCredinþã”, ºi soluþia „restitutio inintegrum”. Faþã de aceastãofensivã episcopul Iuliu Hossu iaatiudine principialã: „Eramînfrãþiþi sufleteºte, cu ajutorulDomnului [...], se putea realiza

unirea bisericilor, dar nu s-a aflatcalea dreaptã în aceastã lucraresfântã, ºi astfel s-a zãdãrnicit,din slãbiciuni omeneºti”.

Ofensiva concertatã împotrivaBisericii Greco-Catolice dinTransilvania a cãpãtat amploarela începutul anului 1928, cu oca-zia dezbaterii proiectului LegiiRegimului General al Cultelor înParlamentul României. Disputa afost mai acerbã în Senat, întrucâttoþi ierarhii erau senatori de drept.Rechizitoriul lansat la adresaunirii religioase de la 1700, sebaza pe lucrãrile de istorieecleziasticã ale profesorilor IoanLupaº ºi Silviu Dragomir, careproveneau tot din sudulTransilvaniei, ºi în plus, eraupreoþi ortodocºi, ca pregãtire debazã. Cei mai aprigi contestatariacuzau cã unirea religioasã de la1700 trebuie numitã „dezbinareabisericeascã a românilor”, iar cãmitropolitul Atanasie a fost un„trãdãtor”. Scopul urmãrit era dis-trugerea prestigiului ºi imaginiimesianice a Bisericii Unite, caapoi legea sã o declare cultminoritar ºi sã o lase fãrã per-sonalitate juridicã. Episcopul IuliuHossu a rãspuns cu demnitate

la toate aceste acuze nedrepte.Realitatea este cã ”...la 1700, nus-a fãcut trecerea, ci s-au reluatlegãturile cu Biserica Romei,rupte înainte, fãrã ºtirearomânilor”. Habsurgii au urmãrit,într-adevãr, sã-i dezbine peromâni, dar nu au reuºit, iargreco-catolicii au luptat, maideparte, în cursul veacurilor,pentru idealul Unirii, realizat în1918. „Pentru acest titlu de gloriene cerem noi un loc sub cerul se-nin al soarelui dreptãþii”. În final,la votul din 31 martie 1928,autoritãþile statului ºi-au datseama de primejdia, care eraiminentã, ºi au intervenit pentruevitarea acesteia. Astfel, LegeaRegimului General al Cultelor acuprins în final numai prevedericodificate în spiritul dreptãþii. Afost aprobatã cu 140 de voturi,cele opt voturi împotrivã apar-þinând exclusiv arhiereilor,ortodocºi.

Iatã, aºadar, o carte de analizãºi reconstituire a unor aspecte decea mai mare importanþã a vieþiinoastre spirituale, care îºi vagãsi complinirile necesareprobabil în cuprinsul unui altvolum.

111

(urmare din pag.67)

bine aceastã altã floare deaniversarã, în filigran de argint alunori tropi, datoratã îndrumã-torului primilor paºi revuisticipostbelici româneºti la Cluj,autorul Cânticelor þigãneºti: “Cãcivinovat e tot fãcutul / ªi sfânt doarnunta, începutul” – nici o ilu-zionare neîncãpând în privinþaunei cãderi sub o caducitate alucrãrilor beletristice cum ºi dediscurs critic, publicate, cu funcþialor atunci ºi fãrã un act de identitateca din þãri incontestabile aleactului creator, azi. Din pãcate, cufoarte puþine excepþii, poeziile vorbate parcã, cel mai mult, pasul peloc în un întreg an, când nu suntmarcãri ale câte unui pas înapoi,mai sever supravegheate, într-unrol de cenuºãreasã pe care cauzamai mare, a funcþionãrii pu-blicaþiei, parcã ºi l-a asumat.Pentru ca în anul urmãtor, 1955,o asprime sã mai cedeze, ºi li-rismul sã contabilizeze câtevaprogrese, prin confesiv ºivarietate. Iar oficiul critic, câtpoate fi el, în calculele ofi-cialitãþilor un instrument deîndoctrinare, îºi are de asemeneadrama proprie, ca mai expusîngerinþelor de toate mâinile,vulgarizatoare, cu ºanse derãzleþe punctãri îndeosebi înarticolul de istorie literarã, rar încronica propriu zisã, în funcþie deobiectul muncii, producþia literarãdin imediat.

E drept, n-a trecut prea multtimp de la o ultimã chelfãnealã,dacã nu stã ascunsã , prin dosulunor structurãri mai încruntatetematic a numerelor, ºi vreo alta,prin stenograme de ºedinþe. Oºedinþã de douã zile, de care îþipoþi aminti mulþumitã unei“autocritici”, redactate colectiv,publicatã sub titlul “Cu privire lacâteva greºeli ale revisteinoastre”, înseratã în numãrul 10,pe octombrie, al Almanahului , carãspuns unei critici drasticeapãrutã in ziarul “Scânteia”.Redacþia “grºise” cu publicareaunor poezii în întâmpinarea unuiCongres Mondial al Tineretului,pregãtit la Bucureºti, în care,

punându-se prea mult negru înzelul de a stigmatiza “îngri-jorarea, exasperarea, macabrul,de care se însoþeºte imaginearãzboaielor”, s-ar fi strecurat însã“îndoiala în însuºi succesul imen-sei bãtãlii pentru pace”. Dar segreºise ºi prin publicarea unorversuri de dragoste buclucaºe,e dat exemplul unei defetisteRomanþã, vinovatã pentru“exprimarea confuzã a unorsentimente”, dupã cum ºi în sec-torul de prozã: “Iatã, simplificat,raþionamentul acestei atitudini:despre stahanoviºti s-au scrisdestule lucrãri slabe; noi sãscriem mai bine despre frã-mântãrile spectaculoase alemicilor burghezi capricioºi ºimãrunþi, iar pentru a nu punelozinci în gura vreunui eroupozitiv care s-ar ivi printre ei, haimai bine sã nici nu aducem înacþiune vre un asemenea erou”.

Dar dacã poezia, proza mergcum merg, numerele întreguluiprim “an” din Steaua (cãci doardin trei trimestre) pot reporta maide grabã mai desluºite câºtiguride cauzã în chiar zona undesupravegherea literaturii eramai suspicioasã: lansarea, in-termedierea opiniilor. Rubricatitularã ce le gãzduieºte, numiteuneori “menþiuni”, “comentarii”,care face ca fiecare numãr nouapãrut sã fie citit de la paginilefinale spre cele de la început, ºila care sunt antrenaþi sãparticipe toþi angajaþii, dupã unconcept cãlinescian, dar ºi eseul,pentru care se chiar militeazã, ºistudiul critic de istorie literarã, însusþinerea cãruia vor fi atraºi ºivârfuri ca autorul Istoriei mari,invocat, dupã cum ºi unPerpessicius ºi un Tudor Vianu,alãturi de clujeni ca Ion Breazu,de criticii din redacþie, CornelRegman, George Munteanu, ºialte condeie, mai tinere, în cursde afirmare. Din dreptul la opinii,luat ca un instrument socratic, camotor al dezvoltãrii, e fãcut unadevãrat cult, încât A. E.Baconsky, “vinovatul” pentru maitoate inþiativele unui deemancipãri program, sã aibã

ideea ingenioasã ºi deconsecinþe a unui foileton subacest titlu, semnat însã cupseudonim, G(eorge) Stelea, pecare îl va duce atât cât i se vaadmite, numãr de numãr timp deopt luni, cu texte eseistice ºisubiecte þintind fiecare foarteprecis ºi foarte departe, întrecare unul în care e atacat IonVitner, folosindu-se eufemismul“vetust”, pentru perseverare întrudenaturarea mesajului ºi feno-menului mare eminescian, unaltul “Critica literarã genbeletristic”, unul pledând pentrupreluarea modernã a unor valoridin floclor, ºi un altul “Pentru liricãîn poezie”. Dar redactorul ºef deacum va semna ºi alte articoleimportane, de angajare directã,violent polemice, nu odatãriscând, asigurându-ºi pe faþãresponsabilitatea, riscant, în1956 “Caracterul unor erori”.

Un succes e ºi felul cumpoate evolua colaborarea cuLucian Blaga, în ciuda a variiopreliºti. Începând din 1955,publicarea lui cu traduceri nunumai la momente aniversare, ºi– anume – minuni din Hugo vonHofmansthal ºi John Keats,Costis Palamas ºi FedericoGarcía Lorca, tot ce va constituicuprinsul volumului Din liricauniversalã, iar din ultimul numãr,pe decembrie, ºi cu articole, unulîn curând despre MihailSadoveanu, unul depre Rilke(pentru care vom fi ºi certaþi, binede tot, ca în 1953), pentru caspre finele deceniului sã vinã ºiceasul când în premierã pe þarãsã obþinem ºi dreptul de a-lgãzdui cu poezii originale. Cupoezii originale, dintre gloriicontemporane, fiind publicaþi,mult mai din vreme, ºi Bacovia(în 1955) ºi Tudor Arghezi (în1956).

Nici vorbã, spaþiul de afirmãricreat, cu aprecierea de rigoareprintre cititori ºi în presa vremii,include ºi intrãrile în arenã denume noi, debutul unor D. R.Popescu ºi Mircea Tomuº, deexemplu, deveniþi ºi ei redactori,prezenþa mai sporadic ºi a altor

Steaua, la un nou ceas aniversar

112

poeþi, de acum afirmaþi, dinpaginile Almanahului, ca Ion Bradºi Tiberiu Utan, ca în curând –alãturi de publicarea altor autoridin generaþii mai vechi, pentruînceput un Agârbiceanu, unDemostene Botez, un EugeniuSperantia, un Eusebiu Camilar,un Tudor Mãinescu – sã ia undrum al Clujului versuri, traduceriºi articole semate de mai tinericare vor fi numiþi generaþia 60,Petre Stoica, acesta devenind ºireprezentantul revistei înBucureºti, la fel NichitaStãnescu, Matei Cãlinescu,Cezar Baltag, Grigore Hagiu,Mircea Ivãnescu º. a.

ªi de mai observat întronsonul de numere din revistãpus pe masã pentru o evocare,cum starea de precaritatestãpânind un timp produsulpoetic, se prelungeºte, cu unelesemnificative excepþii, ºi înanul, oricât mai de promisiuni,1955, cu un Congres alScriitorilor Sovietici unde sevorbeºte despre “personalitate”ºi “curente novatoare”, pentruca abia în 1956, al CongresuluiScriitorilor de la noi, când revistareia ºi într-o agora “dialogul” ei cuºabloanele ºi recidiveledogmatice, ascunse sub altemãºti, lucrurile sã se schimbe înmai senin. O întoarcere sprepropriul eu, chiar dacã pe cãiocolite, dintr-o boalã, unde totule luat de la capãt, ca din istoriapoeziei: cu descriptiv, pastelîmbãiat în imagistic, pentruînceput, industrial (cu o cotã deinedit, se crezuse, la ocomparaþie cu dominantelepoeziei anterioare româneºti, deprin anii 30) sau în peisaj pur ºisimplu, necontaminat; cu unrecurs la o tehnicã de notaþie, cala o prindere de o plantã, cuambele mâini, sã nu fii luat de pepicioare de vreun alt siberianvânt, îmbiat prin vorbiri desprepoemul epic. Context în care evãzutã, ca promiþãtoare, încã omodalitate, poezia de meditaþie,pentru care de asemenea seaduc argumente prin uneleaserþiuni, cu mizã pe sugestie ºilirism. Când sunt de menþionat ºiiniþiativele, felurite, o adevãratãcampanie, în câteva studii,

despre tradiþie ºi inovaþie, cuopþiunea pentru modern ºimoderniate. Astfel cã în tot ce seva petrece, în paginile revistei,pânã spre 1964, ca-ntr-un soi deatelier de creaþie, un omolgat înnaþional loc de întâlniri, sã poatãfi vãzut – pentru cine nu cultivãorbirea ori nu e preocupat sã-ºiconstruiascã din inexistent unpropriu trecut – un reveriment alunui întreg fenomen poetic. Undeceniu, fiindcã plãþile fãrã denumãr sunt, sã-i spui eroic. Dupãcare poezia îºi poate propune pemai departe sã fie mai puþinîncorsetat o expresie a insului,a timbrului personal, asentimentului, a ideii, pe un drumpe care se va înscrie un altmoment de voci, ºaptezecist, înteritoriu cu nume ca IoanAlexandru, Ion Pop, HoriaBãdescu, Adrian Popescu, ºi alþiimai tineri, dar provenind ºi din altecercuri, în apus de veac ºi înpostmodernism, într-un altmileniu. Cu felurite flori aleconcretului, în deplinãtate aleumanului, esteticului, religiosului,cuvintelor, ludicului, magicului,

toate - atât prin ani visate -stilurile.

Dar Steaua numãrul 1 dinaprilie 1954. În ceasuri de ieºiredintr-un mai lung dezgheþ, oilustrare ea însãºi a unui orizontde aºteptare. Respirând un aerde împrospãtãri ºi speranþe, pecare l-ai putea regãsi ºi în uneleelemente pentru care, într-o notã“Salut frãþesc Gazetei Literare”,scrisã de A. E. Baconsky, dinacel april nu “întunecat”, esalutatã o nouã revistã literarãapãrutã concomitent, laBucureºti. Cum s-ar vorbi desprerevirimentul revuistic de acum,clujean, sau cum i s-ar doriacestuia sã fie: revistã “vioaie,plinã de nerv, prezentã înintimitãþile profesionale, scrii-toriceºti, deschisã rodnicelor ºimult râvnitelor discuþii – gata înatitudine ºi de luptã”, cu“intervenþia polemicã directã ºicurajoasã”. Steaua 55, dar (cunumãrarea ºi a primilor cinci anide Almanah, în decembrie aiacestui an) ºi în al ºaizecilea eian de existenþã.

Sã-i dorim iar viaþã lungã!

113

În loc de introducere: Artaestului european sau esteticarezistenþei

Dupã cãderea comunismului,Europa de Est se reînscrie treptatpe harta ideilor ºi a artei mondiale.Este, în fapt, adevãrata ei eliberare,cu mult înaintea celei de ordinpolitic sau economic aflatã încãsub semnul tranziþiei ºi anesiguranþei. Pentru a se profila caatare la orizontul artistic actual,Europa de Est mai are însã deluptat cu prejudecãþile potrivitcãrora o regiune întreagã, alcãtuitãdin state dintre cele mai diverse ºiavând culturi puternice, esteredusã la o denumire politicãnivelatoare. Cã ne place sau nu, aveni din estul european este pentrumulþi artiºti o carte de vizitã numereu interesantã. Dacã nu esteasociat cu exoticul sau bizarul,spaþiul est-european este de multeori asimilat lipsei de strãlucire,adicã acelui loc în care nu seîntâmplã nimic important ºi deunde, dacã ai talent, trebuie sã fugicât mai repede. Astfel deconsideraþii ignorã sistematiccomplexitatea experienþei istoricea Europei de Est în ultima jumãtatede secol XX, o reduc la câtevaformule standardizate dintre carecea mai frecventã enunþã, întermenii unui reproº, lipsa de“sincronizare” a culturii estice lacurentele vestice. Este adevãratcã istoria artei, ca parte a celeigenerale, a fost scrisã diferit în Estºi în Vest, ceea ce nu înseamnãnici pe departe cã o putemdesconsidera pe una (pe ceaesticã) de dragul celeilalte, oricâtde atrãgãtoare ar fi aceasta. Laurma urmelor, ele pot fi citite înoglindã ºi înþelese astfel mai bine,fiecare în parte ºi amândouã la unloc.

În ceea ce priveºte deficitul desincronizare a Estului la curenteleVestului, se uitã destul de repede

Arta lui Silviu OravitzanRadu Preda

Context estetic ºi ideologic

cã pentru mai multe decenii spaþiulrãsãritean de dincolo de zidulBerlinului a suportat nu doarrigoarea unei ideologii cu urmãricriminale. Din punct de vedereartistic, opresiunea comunistã aînsemnat printre altele inclusivimpunerea unei estetici trau-matizante. Vizual, comunismulpoate intra în istoria artelor caperioada grotescului împins ladimensiuni nemaiîntâlnite. Pro-porþiile ºi formele insultãtoare aleblocurilor impersonale de beton,complet sfidãtoare faþã dearhitectura anterioarã ºi armoniahabitatului omului modern, “luxulcomunist”, masiv ºi incomoddeopotrivã, care dominã hotelurileºi clãdirile destinate nomenclaturii,ruinele industriale monstruoase,arta decorativã în stil realist-propagandistic, adicã la fel deaproape de realitate precum opoveste cu zâne, inevitabilelegaroafe ca flori “oficiale” aleregimului, substitute ale naturiicopleºite de stahanovismul uneiclase muncitoare dezrãdãcinate,planul aºa-zisei urbanizãri asatelor prin care spaþii identitareerau transformate în simple coloniiale unei umanitãþi fãrã istorie,îmbrãcãmintea din stofe aparþinândpronunþat unor game închise, lalimita dintre camuflaj ºi doliuperpetuu, evitarea cu orice preþ apetelor de culoare, a liniilor ºituºelor curajoase, refugiul în non-figurativ ca formã de dizidenþã sau,la polul opus, cultivarea obedientãa imaginarului aferent cultuluipersonalitãþii liderilor PartiduluiComunist – toate acestea definescjumãtate de secol nu doar derãzboi rece, politic, ci în egalãmãsurã de imagine ºi de percepþie.

În aceastã cheie de lecturã,prima ºi cea mai evidentã diferenþãdintre Est ºi Vest era la nivelcromatic: Estul cenuºiu stãtea înfaþa Vestului exuberant. De laimaginile strãzilor oraºelor la cele

de pe simeze, de la coperþile decarte la etichetele produselor delarg consum, de la designulautomobilelor la croiala hainelor –totul era în Vest colorat, tonic,îmbietor, îndrãzneþ, provocator,experimental. În schimb, Estul teîntâmpina cu faþadele neglijate aleclãdirilor vechi ºi vitrinele goale, cusloganurile scrise cu litere enormeºi strãzile noi flancate de blocurileanoste, cu autobuzele murdare ºifeþele triste. Cu excepþia uneidestinderi de scurtã duratã, lasfârºitul deceniului al ºaselea ºiînceputul celui urmãtor, tradusãvizual în curajul pastelurilor ºipreluarea modei nonconformistedin Occident, comunismul aînsemnat în România, dar nunumai aici, domnia apãsãtoare agriului. Acesta era întrerupt doarde culorile surprinzãtoare aleflorilor proaspãt sãdite, de roºulsteagurilor ºi al pancartelor în zilelede sãrbãtoare ale noii religii atee.Nu este deloc întâmplãtor cãtocmai aceste momente festiveerau ºi cele mai viu colorate.Cromatica vitalã era în modpronunþat o excepþie, o concesiefãcutã ordinii lumii, contrast abso-lut la ziua “normalã” de dupãaceea.

Mãcar ºi prin duratã, comu-nismul a generat aºadar propriaesteticã, propriile decoruri. Celpuþin în primele decenii, putereabolºevicã pãrea sã integreze fãrãprobleme su-prematiºti precumMalewitsch ºi reprezentanþi airealismului socialist gen Deineka.Armonia se va sparge curând ºidorinþa de a realiza “omul nou” seva traduce nemijlocit într-o artã“nouã”, cea pe care un Trotzki ocataloga drept farsã, o artã bazatãpe minciunã ºi aparenþã (LeoTrotzki, Scrisoarea cãtre PartisanReview, New York, iulie 1939). Nueste o noutate constatarea cãtoate regimurile autoritare vor sãvop-seascã geamurile realitãþii în

114

culorile dictate de ideologia lor.Naþional-Socialismul din Germaniaa fost dominat estetic deeliminarea a ceea ce propagandahitleristã numea dispreþuitorentartete Kunst. Ironia istoriei faceca formula aceasta sã fi fostimpusã cu mult înainte ºi cu unsens diferit de un autor evreu (MaxNordau, Entartung, 1893). Duº-mãnia personalã a lui Hitler, larândul sãu un “artist” ratat, faþã deavangardã nu va împiedica însã peGoebels, ideologul regimului, sãcultive relaþii intense cureprezentanþii de frunte aiacesteia. Fascismul italian al luiMussolini este la rândul sãu uncapitol de artã imposibil de ignorat.Dincolo de vestigiile istorice ines-timabile ale unui oraº locuit fãrãîntrerupere de milenii, Roma de azieste din punct de vedere urbanisticopera Ducelui în aceeaºi mãsurãîn care, de pildã, Parisul moderneste opera revoluþiei haus-smanniene sub Napoleon III. Cualte cuvinte, arta plasticã, ar-hitectura, literatura sau muzica,toate formele majore de creaþiesuportã inevitabil pecetea timpului.Din punct de vedere estetic, acestlucru nu înseamnã automatproducþii “urâte” sau lipsite de im-portanþã. Nu tot ceea ce se naºtesub presiunea unei istoriicontroversate devine irelevantodatã cu dispariþia epociirespective, a momentului-gazdã.Dimpotrivã. Memoria artisticã opoate completa pe cea istoricã, unmonument reuºind sã þinã vieamintirea unei fapte glorioase sauabominabile mai bine decât multecãrþi la un loc.

Discutabil rãmâne în contextulnostru altceva: complicitateaesteticã transformatã într-unamoralã, maniera prin care arta era/este plasatã, cu voie sau fãrã voie,în slujba unor valori care nu îi suntproprii ºi prin acceptarea cãrora sepune pe sine sub semnul întrebãrii.Problema colaboraþionismului,adicã a lipsei de fidelitate faþã decrezul muncii asumate, este multmai complexã. Ea vizeazã nu doarclasa politicã sau doar intelectualiiscriitori, ci în egalã mãsurã pe ceicare, dintre toþi, par sã se bucurecel mai mult de prezumþia delibertate. “Fire de artist!” este, dupã

caz, o constatare negativã, însãde cele mai multe ori una laintersecþia admiraþiei cu invidiainvoluntarã venitã, tot de regulã, dinpartea celor care, gazetari sauuniversitari, nu îºi permit sã fie atâtde liberi pe cât se pare cã este,iatã, un artist. Când însã pânã ºiartistul “defecteazã”, acceptândexplicit, prin opera lui, comandabrutalã a timpului istoric, abiaatunci reuºim sã realizãm cât derelativã este orice formã de libertateîn regimuri bazate pe interdicþiamanifestã ºi sistematicã aacesteia. Din acel moment, istoriaartei ne poate servi drept ghid alistoriei propriu-zise, “ne-artistice”.

Pe un astfel de fundal ideologicºi estetic, avea sã se profilezecãutarea artistului de vocaþie.Lipsa racordãrii în timp real lasuccesiunea curentelor artisticeale Vestului postbelic a avut dreptefect involuntar punerea artistuluidin Est în situaþia de a seconcentra asupra chestiunilorestetice fundamentale. Fãrã sãadopte reþeta unui simpluevazionism, artistul rezistent (lapropriu) din Europa de Est îºi vaîndrepta atenþia spre alte orizonturide forme, culori ºi enunþuri. Într-osocietate precum cea comunistã,trãind din plin schizofreniasistematicã dintre pretenþie ºirealitate, dintre frumuseþe ºigrotesc, dintre idealul omului nouºi negarea umanitãþii, artistul caredorea sã îºi pãstreze libertateainterioarã nu putea tematiza pânãla capãt expresia umanã înacþiune, cu toate crizele ºi drameleacesteia. Abordarea onestãdevenise aproape imposibilã ºiriscul de a alimenta vizualul unuiexperiment social crunt iminent.Alternativa la arta “realismuluisocialist” era de aceea refugiul înacele detalii inepuizabile ale naturiiºi ale lumii rurale (ceea ce nu era/este sinonim cu bucolismul) dedinainte de comunism. Prinmijlocirea acestora se fãceatrecerea cãtre redescoperireasimbolurilor ºi a semnelordepãºind în frumuseþe ºioriginaritate epoca istoricã ingratãºi politica ei culturalã stupidã.

Aºa se poate explica apariþia înplin comunism, în România deexemplu, a unei generaþii cu totul

aparte, dizidentã prin esteticã ºiprofeticã prin intuiþie. Este vorbadespre artiºti precum HoriaBernea, Sorin Dumitrescu, MarianGherasim, Paul Gherasim, SilviuOravitzan, Horia Paºtina, MihaiSârbulescu, pentru a pomeni doarcâþiva. Numitorul comun alacestora era/este preocupareapentru autenticitate, pentru filonulde aur din istoria vizualã aumanitãþii, nu doar a propriei etnii.Astfel de artiºti ilustreazã încontinuare, inclusiv ºi mai alesdupã cãderea comunismului politicîn Europa de Est, paradoxalaavangardã recuperatoare areperelor tradiþiei în plinã disoluþiea unei lumi supuse procesuluinumit chiar de comuniºti de “re-educare” (vezi Iréna Talaban,Terreur communiste et résistanceculturelle. Les arracheurs demasques, Paris, 1999), iar aziasediatã de subcultura vehiculatãde globalizare ºi relativism. Esteun alt fel de sincronizare desprecare Horia Bernea scria în primeleluni ale anului 1990 în termenii unor“avantaje spirituale” pe care artistuldin Europa de Est le are laîntâlnirea cu noul ceas istoric ºi pecare ar face bine sã nu le piardã.Bernea formuleazã schiþa unuimanifest al acestei avangardeesenþialiste:

[...] Obligaþi sã asistãmneputincioºi la devastarea moralãºi fizicã din jur, “avangarda” însensul ei “tradiþional” a trebuit sã-ºi schimbe direcþia, metodele ºiscopul. Într-un context agresiv,unde se încearcã cu urã ºi metodãdesfigurarea noastrã, raþiunea dea exista a artei rãmâne aceea de ane ajuta sã supravieþuim spiritual,de a viza dincolo de ea pentru ane ajuta sã credem în cele ce nuse vãd... O avangardã “àrebours”... [...] Existã în orice cazun pericol în care suntem sincronicu Occidentul: pierderea identitãþii,uitarea rãdãcinilor noastreprofunde. Acest proces este mailent în vest dar atacurile sunt maiinsidioase; acest pericol ameninþãînsã lumea noastrã în totalitate, într-un mod brutal ºi definitiv. Avem,poate, din nou, un avantaj pentrucã, în faþa unei urgenþe atât de netafirmate, fiecare artist trebuie sã

115

rãspundã într-o manierã tranºantã,chiar dacã diferit; vreau sã spun cã,în vârtejul dezumanizant ºi arbitraral istoriei, fiecare artist trebuie sãrãspundã în faþa unei instanþesuperioare. Fiecare artist trebuie sãia vocaþia sa ca un dar de laDumnezeu, adicã în chip de“povarã”, cu tot cu obligaþia de a ofructifica. Un astfel de artist aremisiunea unui gardian, conservatoral unui tezaur spiritual, sursã deidentitate pentru el ºi ceilalþi. Eltrebuie în acelaºi timp sã pãstrezeºi sã comunice (mãrturiseascã). Eltrebuie sã ajute ºi sã incite pe ceilalþisã comunice cu propriile lorrãdãcini, un rol care este esen-þialmente legat, pentru noi, de tradiþiaortodoxã. Acceptarea acesteimisiuni, angajarea fiinþei saleprofunde în acest scop, dã artistuluiadevãrata sa investiturã; în faþa uneilumi ameninþate de descompunere,forþate sã renege reperelefundamentale ale existenþei sale,artistul trebuie sã participe la sensulsacrificiului ce a mântuit lumea, eltrebuie “sã salveze”. [...]

Într-un post scriptum din 1992,Bernea revine cu un bilanþ delocîncurajator al sincronizãrii dinpostcomunism ºi reafirmãimportanþa “avantajelor” artistuluiestic:

[...] vãd cã, dupã 1989, liniºtea,concentrarea ºi seriozitateamultora dintre artiºtii care aurezistat remarcabil atacurilorperioadei precedente, sunt înscãdere. Cred cã “avantajele” micidar importante, pe care le-am avutca “artiºti din est”, se pot destrãmadacã nu vom veghea cu grijã caalinierea noastrã europeanã sã sefacã fãrã a pierde acel preþios grãuntede certitudini greu dobândit. Acest“grãunte” este justificarea suferinþeide jumãtate de secol a milioane deoameni. Acest grãunte este “cuadevãrat” dragostea de oamenivãzutã în chip de coerenþã. (Muzeulde Artã al României, Horia Bernea,1997, p. 79.)

Memoria ancestralã asemnelor ºi amnezia omuluicontemporan

Pentru un occidental, aceastãîngrijorare legatã de raportul dintre

alinierea politicã ºi alienareaculturalã, dintre sincronizareaformalã ºi sincopa identitarã, poatepãrea exageratã sau chiarpericuloasã. Cum în logica multorlideri de opinie chestiunea identitãþiieste automat asociatã cu cea anaþionalismului ºi cu tot cortegiulde fenomene conexe, esteimportant sã lãmurim de la bunînceput lucrurile. Aºa cum o sãvedem, temerile artiºtilor din Est dea pierde “avantajele spirituale” cuajutorul cãrora au rezistatcomunismului ºi fãrã de care riscãsã cedeze acum consumismului

sunt mai mult decât întemeiate.Simplu ºi concis formulat, în jocse aflã una dintre condiþiilefundamentale ale actului artis-tic: autenticitatea. Artistul preo-cupat de valoarea ºi semnificaþiasimbolurilor, de caracterul ar-heologic ºi profetic al artei sale, adi-cã de fixarea în forme ºi enunþurinoi a preþioaselor mãrturii ale uneiumanitãþi marcate din ce în ce maivizibil de amnezie, ei bine, un ast-fel de creator nu poate ignora ele-mentele constitutive ale demer-sului sãu, dintre care pe primul locse aflã modalitatea de a intra în

dialog autentic cu memoria sim-bolicã a lumii.

Arta lui Silviu Oravitzanilustreazã impresionant ºiconvingãtor tocmai aceastãcãutare a liniei de orizont la alti-tudinea cãreia simbolul de ieri ºiartistul de azi se pot privi ochi înochi. Ceea ce am încercat sãformulãm schematic pânã acumlegat de paradoxala avangardã arecuperãrii reperelor tradiþiei înplinã postmodernitate poate firegãsit concret în etapele carejaloneazã drumul artei luiOravitzan. Discursul sãu artistic

conferã lumii simbolice acelcaracter imediat, palpabil,accesibil, misterios ºi fascinant înegalã mãsurã. Contemplând depildã desenele sale geometrice,infinita diversitate ce rezultã dincombinaþia aceloraºi linii, dar me-reu altele, profunzimea pe care osugereazã cercurile pivotând încadrele pãtratului ºi transformândastfel o structurã colþuroasã ºisimbol al limitei bine precizate într-o vibraþie pe verticalã, într-unsfredel care sparge opacitateatimpului istoric – toate acesteexperienþe vizuale mijlocite de

116

Oravitzan vin, de fapt, din memoriaancestralã a semnelor, a acelorfrumuseþi fundamentale uitate întretimp odatã cu technicizarea ºiabrutizarea urbanã a omului. Motivpentru artistul român sã insisteaproape pedagogic pe câtevasimboluri majore. Este vorbadespre elementele recurente aleenunþului simbolic: centrul, cercul,crucea ºi pãtratul. Sã le trecemfoarte pe scurt în revistã.

Solitudinea contemplativã aomului ridicând privirea spre cer afost înlocuitã cu singurãtateaomului citatin uitându-se cu ochiiînceþoºaþi ºi mintea rãvãºitã lasuccesiunea fãrã noimã aimaginilor din televizor. Traducândaceastã experienþã în termeniestetici ºi simplificând puþincomplexitatea istoriei artei, sepoate constata cu uºurinþãcaracterul descentrat al majoritãþiidiscursului artistic modern. În lipsaunei cupole ºi a unui centru, liniileexpresiei par sã þâºneascã dinnimic ºi se pierd într-un nimicanalog, ceea ce rãmâne fiindimpresia unei cãutãri dramatice,frânte, contorsionate, cu finaldeschis. Or, în lecturã simbolicã,fixarea centrului este echivalentãcu precizarea locului omului înunivers. Centrul are o funcþieordonatoare: din el izvorãsc, selãrgesc ºi se multiplicã cercurileierarhiei celeste ºi terestre, searticuleazã spaþiile intermediare ºise sugereazã cãile de acces de lao lume la alta, în ambele direcþii.Fãrã centru ºi cercul pe careacesta îl deseneazã, lumea esteimposibil de circumscris ºi devinesinonimã cu haosul ºi confuzia, oîntindere indistinctã, întunecatã ºiduºmãnoasã. În lipsa centrului ºia circularitãþii, nici timpul nu poatefi mãsurat; punctul fix al cadranuluiorar vegheazã ca trecereasecundelor ºi a minutelor sã setransforme din fenomen natural înfapt istoric, capabil de a fi memoratºi dat generaþiilor urmãtoare. Aºacum navigatorii se orienteazã dupãsteaua polarã, centrul vãzut alcercului ceresc, busola interioarãa omului spiritual se orienteazãdupã punctul cel mai elevat în carese întâlnesc nervurile nevãzute alecupolei. Nu este o întâmplare cãspaþiile de cult acordã aproape

unanim o preferinþã multimilenarãpentru cupolã, cer adãpostindmicrocosmosul în dialog cumacrocosmosul, absidã ºi arcul deboltã, sugestie a cercului, piatra dincapul unghiului fiind aici însuºicentrul de forþã, cel care susþineîntreg edificiul.

Aºa cum subliniazã ºi exegeþii,crucea ºi pãtratul sunt douãsimboluri imposibil de înþeles unulfãrã celãlalt. Împreunã le regãsiminclusiv în arta lui Oravitzan. În timpce pãtratul reprezintã spaþiulrezultat din intersecþia peorizontalã a celor patru orientãri aleomului în lume, crucea esterezultatul întâlnirii pe verticalã avectorilor care definesc vocaþiadescendent-ascendentã aacestuia. Amândouã sunt simboluridistincte ºi complementare înacelaºi timp ale structurii cardinalede la baza lumii ºi a omului, motivde a vedea cum absenþa lor devinesinonimã cu dezorientarea.Asemeni centrului ºi cercului,pãtratul ºi crucea sunt la rândul lorconstituive capacitãþii de orientare,delimiteazã creaþia de haos,rigoarea de anarhie. Între pãtrat ºicruce dominã o tensiune crea-toare. Dacã pãtratul sugereazã olume bine precizatã, limitatã pecele patru laturi, geometricã ºi fixã,perfectã ºi imuabilã, crucea esteo geometrie esenþializatã, trimiþândla depãºirea condiþiei, mijlocindîntre ordinea celestã ºi ceamundanã, între Dumnezeu ºi om.Cele patru puncte pe care le ocupãcrucea în spaþiu sunt reperele unuiimens cerc înscris la rândul sãuîn pãtrat. Prin aceste suprapunerisuccesive de forme se naºtediscursul simbolic total: cen-tralitatea lumii se descoperã cafiind constitutivã pentru rigoarealumii, dar este ºi pivotul unei miºcãricontinue spre desãvârºire,dinamicã sugeratã de “atenuarea”colþurilor pãtratului creaþiei finiteprin rotundurile sugerând infinitulsau veºnicia ale cercului-cupolã.

Departe de a fi simple teorii,toate acestea se regãsesc, aºacum deja am sugerat mai sus, înstructura arhitecturalã a bisericilor,mai ales a ctitoriilor bizantine, ºisunt principala sursã de inspiraþiepentru Oravitzan. Este motivul dea vedea arta acestuia drept un

manifest al refacerii ordinii stricateºi a centralitãþii pierdute prin apelulla “reconvertirea” pãtratului la cercºi la redescoperirea virtuþilorgeometriei exacte ºi repetitive,reflex al ordinii atomice a creaþiei.Artistul insistã deloc întâmplãtor peacele elemente cândva definitoriipentru arta bizantinã, deopotrivãfigurativã ºi non-figurativã,religioasã ºi civilã. Or, aceastã artãîºi descoperã, la o privire maiatentã, volume ºi forme care nu aude exemplu nimic în comun cuexu-beranþa superficialã adecorului baroc, atotprezent înAthos ºi contrastând cu minunate“amintiri” simbolice, mai ales lanivelul pavimentelor cosmateºtisau a acelor veºminte liturgice cumotive de inspiraþie protocreºtinã.

Apelând la ceea ce metafo-ric am putea numi memoriaparadisiacã a simbolurilor,Oravitzan reuºeºte sã le punã îndialog cu sensurile primite deacestea prin întâlnirea cu istoriaulterioarã a umanitãþii. Dinperspectivã diacronicã, întregdemersul artistului nostru este olecþie convingãtoare de anti-modernitate vizualã, de recupera-re a calitãþii enunþate la începutca fiind esenþialã pentru oricecãutare esteticã rezistentã lamode ºi capricii: autenticitatea.Modernitatea are un defectconstitutiv major, preluat ca atarede postmodernitate, care o face sãopunã principii ºi conþinuturi care,în fond, nu se exclud reciproc. Aºas-a ajuns la operarea în mod curentcu dihotomii grosolane: raþiuneapare sã excludã credinþa, aceas-ta din urmã este vãzutã caneraþionalã, dacã nu chiar ira-þionalã sau antiraþionalã; la fel,ºtiinþa exclude în lecturã modernãcontemplaþia, rezultatul aceste-iadin urmã pãrând sã fieobscurantismul; în fine, noul estemereu mai bun decât vechiul,acesta din urmã nefiind altcevaîntruparea inutilitãþii ºi a primi-tivismului înþeles mai ales din punctde vedere civilizatoriu. Rezultatulgeneric al acestor mutaþii estepermanentul conflict dintre cu-noaºterea raþional-ºtiinþificã ºicunoaºterea simbolic-religioasã.

Contrar unei astfel de viziunireducþioniste, “supravieþuirea” lui

117

homo religiosus se datoreazãprofunzimii ºi caracterului indelebiltocmai al acestui fond simbolic.Este traducerea cultural-antropologicã a veºniciei din om,evidenþa absolutã a vocaþieispirituale a acestuia. Numaiaceastã realitate, de cele mai multeori neasumatã ºi ignoratã, faceposiblã reacþia spontanã, indiferentde provenienþa geograficã, avizitatorilor unui muzeu deantichitãþi sau a unui spaþiuconsacrat, sacru. Cei care seîntâlnesc cu arta lui Oravitzan potconfirma din plin acest tip dereacþie. Este vorba aici de unproces de re-cunoaºtere, deaducere aminte a ceea ce nu amînvãþat niciodatã în termenipedagogici, raþionali, discursivi. Înfaþa unei forme, a unui spaþiu sausemn provenind din fondulmemoriei arhaice se activeazã uncu totul alt mod de cunoaºtere, ocu totul altã formã de culturã ºi înconsecinþã o hermeneuticãcomplet neaºteptatã. Cu cât arerãdãcini mai adânci, câmpulsimbolic unificã în sus, la suprafaþacorpului social, ºterge diferenþelede rasã, geografie ºi limbã. Pentrua nu sugera concluzii eronate: estevorba despre un mesaj simbolic acãrui universalitate nu se exprimãcu preþul suspendãrii diferenþelorspecifice. Dimpotrivã, acesteasunt puse ºi mai bine în luminã,morfologia lor este mai evidentã ºipunctele comune preþuite în luminadiversitãþii. Maturitatea unei astfelde experienþe rezidã aºadar înfaptul cã nu instigã la sincretism,la relativismul formelor,antecamerã a relativismuluiconþinuturilor. Pe scurt spus,demersul artistic autentic, bazat pecunoaºterea simbolic-religioasã,nu poate fi sincretic deoarece arînsemna sã perverteascã fondulcomun, pânza freaticã deînþelesuri, prin crearea artificialã aunuia inexistent în fapt, completnou, simulacru al celui originar.

Experienþa re-cunoaºteriisimbolice nu este mereu ºi la toþiaceeaºi. Existã o rezistenþã bazatãpe amnezie (afectivã ºi culturalã)ºi pe orgoliul de a fi contemporanulunor timpuri “avansate”. În astfelde cazuri, avem nevoie de ghiziºi de traducãtori autorizaþi precum

Oravitzan. Aceºtia ne pot învãþacum sã privim, ce sã cãutãm ºicum sã facem diferenþa dintreautentic ºi fals, dintre originaritateºi originalitate. Evident, chiar ºipentru cel mai detaliat ºi precistraducãtor al universului simbolicexistã un prag de netrecut deunde explicaþia lasã loculexperienþei. Este dovada faptuluicã, în orizontul lor genuin,simbolurile nu se cer atât înþelese,cât trãite. Abia din aceastã trãirese pot naºte, ca un fel de amintirifixate în materie, obiectele carepoartã în ele mesajul simbolurilor.Iatã de ce, concret, de la cel maimic lucru ºi pânã la marilecatedrale, arta sacrã este întru-parea dorinþei de a nu uita ceeace, de milenii, este mijlocit princunoaºterea simbolic-religioasã.Altminteri formulat, spaþiul religiosmaterial este depozitul cel maisigur al memoriei simboliceimateriale. Un astfel de spaþiu esteo traducere în timp a ceea ce stãla baza timpului, o lecþie dearheologie ºi de viitor deopotrivã.

Estetica religioasã sausimbolicul versus decorativ

Recuperând estetic limbajul ºimesajul simbolurilor, Oravitzan lereaduce în spaþiul lor religios deorigine. Aºa cum ne aratã istoriaartelor ºi a religiilor, adevãratelesemne sunt ceea ce sunt tocmaipentru cã au rolul unor indicatoare,servesc de jaloane unui drum lungºi complex care începe în sferalumii materiale, terestre, pentru ase termina în sfera lumii spirituale,celeste. Simbolul nu este scop însine, ci medium, intermediar vizualºi semantic între vãzul ºi înþelesulde la origine ºi vãzul ºi înþelesulgeneraþiilor ulterioare. Aºa cumfizicianul este mereu într-o cãutarefebrilã a “particulei lui Dumnezeu”,a elementului de bazã, a primeimanifestãri a materiei ºi aexistenþei, un artist precumOravitzan este continuu pe urmelevizualului de la începutul lumii. Nueste vorba despre un reflexanistoric sau despre un romantismhrãnit de o presupusã inadaptarela rigorile ºi hachiþele clipei deacum. În fapt, este o formã desmerenie prin care sunt puse între

paranteze certitudinile de orice felale clipei de acum (inclusiv sau maiales cele eronate) ºi se aruncãundiþa cunoaºterii cât mai la adânc.Cãutãrile fizicianului (posibile doarcu instrumente ultramoderne ºisuperspecializate) ºi ale artistuluiaparþinând avangardei “à rebours”(Bernea) au în comun paradoxulde a fi motivate de dorinþa ca prinregresie sã ajungã la mãreþia dintruînceput ºi de a o reda, mãcar ºiparþial, prezentului.

Întâlnirea dintre originar ºivârsta istoricã actualã nu este, aºacum se poate bãnui, lipsitã detensiuni ºi neînþelegeri. Pentru autiliza încã o comparaþie, ea estela fel de problematicã precumconfruntarea dintre textul originalºi traducerile succesive. În modinevitabil, sunt constatate greºeli,deformãri, lipsuri sau adãugiri ilicite.Pentru a fi clari, nu este vorbadespre controlul sever al istorieivizuale ºi intelectuale a culturii dinperspectiva unui set de arhetipuriinflexibile, rigide ca mesaj ºi formã.Interesul de la baza acestui efortde confruntare nu este de aconstata gradul de fidelitate prinservilism faþã de original, câtmaniera prin care s-a reuºit (saunu) îmbinarea fidelitãþii cucreativitatea. Aºa cum ne aratãmarile realizãri, numai o astfel defidelitate creatoare a putut alimentafericit ºi durabil istoria vizualã ºiintelectualã de pânã acum.Întrebarea se pune aºadar în cutotul alþi termeni: cât din substanþasimbolicã se regãseºte înproducþiile prezentului? Câtãmemorie ºi câtã amnezie dominãdiferitele etape istorice? Cum seproduce transferul dinspre Tradiþiespre modernitate? Cum dia-logheazã omul de azi cu cel de ieriastfel încât cel de azi sã nu devinãla rândul sãu un nimeni pentru omulde mâine? Cum ne “predãm” celorde dupã noi? Cât din noi va intra înmemoria celor de dupã noi?

Aceste întrebãri nu suntdestinate exclusiv artei secularesau doar culturii numite impropriuprofane. Ele pot ºi trebuie puseinclusiv artei religioase (ºi chiarteologiei). Or, fie ºi doar la ovizionare rapidã a principalelor eietape, arta religioasã (aici:creºtinã) îºi dezvãluie propriile

118

probleme în raportul privilegiat pecare ar fi trebuit sã îl aibã cumemoria simbolicã. Fãrã a intra îndetalii, constatãm un permanentconflict între simbolic ºi decorativ,iconic ºi ilustrativ. Este lupta dintrespiritualul transfigurator al materieiºi idolatria materializatoare aspiritului. Atunci când, datoritãamneziei ºi a lipsei de “vedere”,simbolurile decad la rolul unorsimple decoraþiuni, iar icoanele“umplu” pereþii de o manierãilustrativã, arta religioasã îºicontestã vocaþia. Aceastãdepreciere în profunzime nu poatefi atenuatã ºi corectatã decât prinreluarea insistentã – aºa cum oface Oravitzan în arta lui – a

conþinuturilor simbolurilor, princonºtientizarea cã vizualul arteireligioase este parte a vederiiduhovniceºti, cã prin arta declaratreligioasã îºi dau întâlnire ochiulmaterial ºi cel spiritual. În logicaacestei viziuni, simbolul ºifrumuseþea inerentã lui nu suntproducþii eminamente estetice,adicã alimentate de dorinþa artistuluisau de toanele unui curent, citraduceri în câmp vizual a ceea cese produce în câmpul teologic-spiritual, consecinþe nemijlocite ale

întrupãrii lui Dumnezeu în istorie ºiale vocaþiei dumnezeieºti a omuluiîn acelaºi timp.

Concurenþa dintre sim-bolic ºidecorativ sau dintre iconic ºiilustrativ se vede de exemplu foartebine în rezultatele întâlnirii dintreortodoxia de expresie româneascãºi arta modernã. Fiind vorba desprepictori precum Grigorescu ºiTattarescu, adicã de artiºti care nuaveau nici cunoºtinþele teoretice ºinici tehnicile capabile sã îi ajute sãse înscrie constructiv în tradiþiabizantinã ºi româneascã, rezultatula fost o pseudo-modernizare avizualului religios, antecamerakitsch-ului de dupã aceea.Fenomenul de la noi este ecoul

celor întâmplate deja în Rusia, þaramajoritar ortodoxã cu cea mai maretenacitate de auto-negare a datelorei vizuale proprii. Revoluþia culturalãînceputã de Petru cel Mare,concretizatã arhitectual în aceloraº cât se poate de nerusescprecum Sankt Petersburg, s-adefinit tocmai prin dimensiuneaimportului vizual dinspre Occi-dentul european, mai ales din Italia.Ceea ce poate la nivelul proporþiilor,al planului urbanistic ºi alsuccesiunii de volume a fost un real

pas cãtre sfera de civilizaþie din careimensul imperiu de la Rãsãrit doreasã facã parte, a reprezentat pentruarta ecleszialã un prim ºi masivfenomen de auto-secularizare.Toate aceste mutaþii au în comunratarea întâlnirii cu fondul simbolic,motiv pentru care dialogul arteireligioase de sorginte bizantinã cuarta modernã nu a generat aceasintezã caracterizatã prinautenticitate ºi fidelitate creatoare.

Ce este de fãcut? La întrebareaaceasta, doar aparent simplã,Oravitzan ne oferã un rãspunsconcret ºi programatic prinrealizarea iconostasului bisericiiparohiale ortodoxe “Schimbarea laFaþã” din Cluj. Este vorba despreun exerciþiu de esenþializare avizualului liturgic prin renunþareasistematicã la decorativ ºirepunerea în centrul atenþieimeditative a simbolului. În loc sãmai fie o pãdure de vrejuri ºicrenguþe, apãrute pe trunchiulperetului de icoane mai ales prinasimilarea grãbitã a barocului,iconostasul de la “Schimbarea laFaþã” este o fereastrã care prinaurul predominant transfigureazãla propriu privirea. În acest fel îi esteredat iconostasului sensul genuinºi artistul îl repune în dialog cuansamblul iconografic al bisericii,în acest caz cu mozaicul realizatde Marko Ivan Rupnik. Mai mult:crucile care se desprind din masaaurului ºi se articuleazã înnenumãrate ºi surprinzãtoarestructuri la rândul lor cruciformepreiau lumina naturalã ºi o redaucurãþatã, rezultatul fiind o perdeafinã ºi delicatã prin care altarul estelegat de restul bisericii. Nu doarsimbolul în ipostaza artisticã aacestuia este aici restaurat, ciîntreg spaþiul liturgic. Din simplaalãturare a arealului destinatcredincioºilor “simpli” de celrezervat exclusiv clericilor, lãcaºulde cult redevine locul prinexcelenþã al comuniunii bazate pedublul efort al contemplaþiei ºi alînþelegerii. Mintea ºi inima, jertfaeuharisticã ºi jertfa rugãciuniifiecãruia, uimirea ºi cunoaºterea –toate acestea se regãsesc uneleprin altele, îºi preiau ºi amplificãmesajul, se completeazã ºi seîntregesc într-un tot fãrã cusur.

Mitropolitul Bartolomeu for-

119

muleazã astfel impresia avutã înfaþa acestui iconostas:

Sentimentul pe care l-am avuta fost acela cã mã aflu în faþa uneiaurore perpetue, care nu poate fidecât imaginea Paradisului.Paradisul nu poate fi un rãsãritde soare, pentru cã un rãsãritpresupune ºi apusul, dar poate fio aurorã perfectã, un revãrsat dezori în care culorile se joacã, timpîn care lumina dialogheazã cu eaînsãºi. (Marcel Tolcea, Radu Preda(ed.), Oravitzan. Lux, lumen,Timiºoara, 2005, p. 17.)

Despre înþelesul teologic alaceluiaºi iconostas, depãºindparadoxul reprezentãrii Non-Reprezentatului, Ioan Icã jr.noteazã:

Diminuarea drasticã a imaginilor,pierderea lor în oceanul de luminã alperetului aurit par derivate direct dinlogica idealului isihast al rugãciuniiminþii care vrea sã se goleascã deorice imagine tocmai pentru a faceloc vederii Luminii necreate. ªi tot caun ecou isihast, lumina iconostasuluilui Silviu Oravitzan e cruciformã,reluând tema majorã a creaþiei sale.De la cele mai mici componente aleperetelui auriu, pânã la imensacruce în basorelief, liantul întreguluiiconostas e crucea cu braþele egale.Asocierea dintre cruce ºi luminã peacest iconostas proclamã profeticsoluþia ieºirii din opoziþia declaratãireconciliabilã [...] între un Occi-dent obsedat grünewaldian decruce ca loc al supliciului ºi unOrient tentat sã o ignore înperspectiva luminii resurecþionale.Viziune eshatologicã a cruciiteologice în lumina Slavei necreate,iconostasul lui Silviu Oravitzan esteîntr-o desãvârºitã coerenþã culogica icoanei din care derivãîntreaga sa artã. (Marcel Tolcea,Radu Preda (ed.), Oravitzan. Lux,lumen, Timiºoara, 2005, p. 69.)

În loc de concluzie: Pentru oteologie a frumuseþii luiDumnezeu în lume

Dincolo de toate sensurileestetice, culturale ºi religioase, oartã profund simbolicã precumcea propusã de Silviu Oravitzan

are un mesaj nemijlocit adresatmai ales omului amnezic de azi,prea puþin conºtient de natura sareligioasã ºi cu atât mai puþin dedestinul sãu spiritual. O astfel deartã recuperatorie ºi profeticã înacelaºi timp pledeazã pentru oteologie a frumuseþii lui Dumnezeuvizibilã ca atare în lume, adicã înaceeaºi creaþie în care a avut locîntruparea Acestuia. Miza nu estedoar apologeticã, în sensulmisionar al termenului, ci acoperão parte consistentã din însãºidezbaterea actualã desprevaloarea omului ca persoanãunicã ºi irepetabilã. Într-unmoment de rãscruce precum celpe care îl strãbatem, marcat de

noi tehnologii ale “post-umanitãþii”ºi de conflicte purtate în numeleunor idealuri insuficient cu-noscute, arta lui Oravitzan este oinvitaþie la autenticitate ºi lafundamentele pe care aceasta sebazeazã. Lãsând la o parte ceeace este minor, accidental saulipsit de relevanþã, Oravitzan neîndeamnã sã cãutãm tocmai acelelucruri prin asumarea cãrora sãtransformãm superficialitateacotidianului în superficia unuiimens luciu de apã în care sereflectã astrele, Creatorulacestora ºi, de ce nu, drumulnostru cãtre El.

120

Firul poveºtii Teatrului „ElviraGodeanu” din Târgu Jiu, ajuns laa ºaisprezecea „stagiune pro-fesionistã” (dupã cum suntemprieteneºte informaþi), îl parcurgecu admiraþie, mândrie ºi com-petenþã Ion Cepoi în volumul reve-renþios intitulat Domnul Teatru, re-cent lansat. Cartea se vrea, defapt, o monografie despre MarianNegrescu, artistul care seconfundã cu teatrul creat de el. Firulpoveºtii de dragoste dintre prinþulmelancolic Leonce ºi iubita luiLena îl desfãºoarã cu har ºivivacitate regizorul Horaþiu IoanApan de-a lungul a douã ore ºiceva de spectacol pe scenateatrului amintit. ªi iatã cumevenimentul inaugural al stagiuniicu Leonce ºi Lena de GeorgBüchner ajunge în aceastãtoamnã pe axa brâncuºianã dinTârgu Jiu (unde se aflã ºi Teatrul„Elvira Godeanu”) în stare sã deaculoare vieþii culturale locale ºi sãatragã atenþia, dacã se poate, multmai departe de hotarele judeþului,pe o axã teatralã a valorilorproaspete ºi convingãtoare.Pentru cã, nu-i aºa, actul artisticnu cunoaºte limite ºi limitãrigeografico-artificiale atunci cândeste bine fãcut ºi meritã a ficonsemnat ca atare. Ceea ce ºiîncerc sã fac.

Fiind un subiect ofertant înansamblu la lecturã, dar dificil demodelat scenic ºi vizual tocmaiprin multitudinea de cãrãri ce þi sedeschid prin hãþiºul de lumini ºiumbre al textului, montareaspectacolului Leonce ºi Lenareprezintã o adevãratã piatrã deîncercare pentru orice regizor. Oprovocare pe care Horaþiu IoanApan ºi-o asumã cu obiºnuitu-icuraj, secundat de o rigoareartisticã exemplarã. Riscul celmare era sã se lase sedus depoveste ºi sã apuce simultan pe

mai multe cãrãri (bãtãtorite sau nu,nici nu mai conteazã) încercând sãcuprindã complexitatea trimiterilorsubtextuale ºi încurcându-se defapt pânã la urmã în plasa propriilorþinte sau registre de tratare. Un sla-lom jucãuº printre luminiºuri idilico-feerice, romanþios-puritane saupiºcãcios-ironice era de presupus.Întrezãresc, fireºte, ºi alte abordãri,dar mã opresc aici deocamdatã. Aînainta spre înãsprit-parodic ºidominant-grotesc, eludând can-doarea ºi gingãºia din farmeculiubirii celor doi, poate chiarpersiflând-o, numai de dragul exa-cerbãrii limbajului buf cu prizã lapublic însemna un alt risc. Risculploconirii la efecte facile pentru asurprinde, pentru a anima scenaºi a ieºi din plictiseala unor repliciprea lungi. Apan a ales echilibristi-ca între ironia romanticã ºi gagulsalvator, ciupind ºi din unele ºi dinaltele cu mãsurã. O lecturã înregistru comic a unei idile, dupãcum ºi-a dorit-o Büchner însuºi.Astfel cã spectacolul are ostructurã predominant barocã, însubtil consens expozitiv cu nucleultextual.

Atmosfera de basm nu eeludatã, dar nici amplificatã artifi-cial prin decor. Regizorul a optatpentru o geometrie severã. Unciudat aranjament scenograficalacãtuit dintr-un lung ºir de rafturi,oblic aºezat, împarte spaþiul dereprezentare în forme inegale,subliniind adâncimea ºi func-þionalitatea planurilor puse înevidenþã. Este rezultatul conlucrã-rii fructuoase, aº zice, dintre regizorºi Eliza Labancz, care este ºicreatoarea unor fanteziste ºiextrem de expresive costume. Unuriaº cadran scânteind auriu, adusîn fundal din lumea seraficã abasmului, este mînjit pe diagonalã(semn al contactului cu o viciatãrealitate). Cu arãtãtoare bez-

metice, acest ceas marcheazã untimp exterior al derutei, al haosuluisocial din þinut ºi un timp interior alrãtãcirilor ºi al cãutãrilor virtuale.Regatul Popo al Regelui Peter estebântuit de crime ºi tiranie. Unadevãrat arsenal horror, format dincranii, capete sângerândepopuleazã scena, ies din rafturileaºezate ca sinistru osuar. Estespaþiul ostil, de groazã, în care seînfiripã dragostea purã dintreLeonce ºi Lena. Când dragosteaprinþului este împãrtãºitã, aceleceasului indicã o acceleraþie, apoiun timp al revenirii la normalitate.Nimeni nu e perfect normal pânãnu se îndrãgosteºte cu adevãrat,pare sã spunã înþeleptul simbol allui Cronos din fundalul scenei, caredominã peste lumea de patimi apersonajelor piesei.

Georg Büchner ºi-a pigmentatreplicile cu numeroase adevãrurimuºcãtoare despre lume ºi viaþãpuse sugestiv în evidenþã de joculactorilor. De multe ori comunicareacu spectatorii e directã ºi jovialã.Cânticelelor existente în text, detipul E o muscã pe perete, li s-auadãugat altele, la fel de amuzante.Formula joc versus plictisealã(joaca de-a Alexandru cel Mare,etc.) practicatã de Leonce ºiValerio (partenerul sãu denãzdrãvãnii) este extinsã ladimensiunea ansamblului, astfelcã avem o cavalcadã de gium-buºlucuri, sãrituri ºi rostogoliri lapropriu pe scândura unui podiumsau prin nisipul împrãºtiat în jurullui, formulã numai bunã sã deamãsura libertãþii formelorexpresive ºi a ornamentaþieilimbajului scenic. Cosmin Brehuþaaduce în Leonce delicateþea ºizburdãlnicia adolescentuluifrumos, curat sufleteºte, icono-clast (atât cât sã nu accepte lumeamânjitã a adulþilor) dotat cu o

„Ghemul magic“ al fantezieidepanat în Leonce si Lena

)) )))

Adrian Þion

,

121

mobilitate interpretativã remarcabilãcare subliniazã frãmântareainterioarã a personajului, neliniºtea,cãutarea, visarea. Cristian Naum(proaspãta ºi reuºita achiziþie ateatrului) intrã viguros în scenã,creând un Valentino plin de forþã,voluntar ºi autoritar.

Dintr-un virtual „Ubu Roi” înminiaturã, avant la lettre, MarianNegrescu reuºeºte sã creeze unprofil grotesc, extrem de pregnantîn rolul tatãlui lui Leonce. Demersulsãu reuºeºte sã spargã tiparelefeeriei romantice, atrãgând atenþiaîn mod deosebit asupra unui RegePeter construit cu multã dibãcie ºisavoare expresivã. Un rolmemorabil, aº zice. Voluptatea dea fi în pielea acestui personaj esteevidentã. Rolul îl prinde de minuneºi nuanþãrile aduse dinspregrotescul extrem spre parodierea

transparentã a moravurilor tiranuluiarhetipal sunt de un comicirezistibil, vecin cu delirul. Dupãprima apariþie, aºtepþi cu nerãbdarea doua lui ivire dinspre final. ªi cândapare e leºin. La propiu. Trece peplan secund ºiretlicul cãsãtorieiprinþului Leonce cu preafrumoasalui prinþesã. O loviturã sub centurãoricãrui tip de conducãtor politic dinprezentul nostru rãvãºit. Decupezdoar o mostrã: Regele cere sã ise facã nod la batistã „ca sã-ºiaducã aminte” de poporul sãu.Alfred Jarry ar fi putut fi invidios peo asemenea replicã. Sau pe o alta:

„Întregul sistem e distrus pentru cãtabachera e în buzunarul dindreapta”, nu în cel din stânga undetrebuia sã se afle.

Mãdãlina Ciobãnuc în Lena efinuþã ºi fragilã, visãtoare ºi plinãde speranþe atât cât trebuie pentrua menþine echilibrul poveºtiiapãsând pe talgerul opusgrotescului. Totuºi, piesa a fost ºirãmâne o „comedie romanticã”.Însoþitoarea prinþesei prin acesthãþiº al vieþii este Guvernantainterpretatã de Simona Urs. Actriþaevolueazã între duioºie ºi empatiefaþã de Lena, dând frâu liberuneori, dupã cerinþa regizorului,conotaþiilor sexuale. Aceastãlaturã este uºor redundantã prinperechile de palme rãmase caniºte mãnuºi cusute pe rochia ei.Douã palme „nerãbdãtoare” sãmângâie, la fel aplicate, se

regãsesc în dreptul sânilor perochia vaporoasã a Lenei.Conchidem: subiect romanþios cititcomic, aproape burlesc. Ajungemdin nou la Eliza Labancz,creatoarea inspiratelor costume.Ea a servit ideea regizoralã încomponenta enunþatã mai sus,acoperind polaritatea limbajuluiutilizat pânã la limita alunecãrii învulgaritate.

Dar cea mai izbutitã inovaþie aspectacolului este tridimen-sionarea personajului Rosetta.Cele trei interprete (MarianaGhiþulescu, Irina Leanca, Rodica

Adriana Negrescu) sunt investitecu puterea miraculoasã aursitoarelor care þes cu dibãcie ºiperseverenþã destinele celor doitineri. Cu dansul lor insinuant,amãgitor, aceste Parce viclene ºilanguroase rostogolesc ghemulmagic din regatul Popo pânã înregatul Pipi, întinzând firul vrãjit aldragostei care va uni cele douãdestine. Vizual, spectacolul câºtigãîn fixarea unor imagini elocventepentru depãnarea poveºtii atuncicând evolueazã aceste Parce cufirele lor de care se agaþã pânã laurmã cei doi. Acest ghem mi separe atât de important în angajareasugestivitãþii încât am impresia cãtrage dupã el firul întreg al poveºtii.

Pe acelaºi principiu albalansului între rizibil ºi oribil suntconcepuþi cei doi slujitori ai curþiiregale: Maestrul de ceremonii (IonAlexandrescu) ºi PreºedinteleConsiliului Curþii (Pompiliu Ciochia).Ei coloreazã diferit fauna umanãadunatã slugarnic în jurul regeluila care se adaugã cei doi poliþiºti(Constantin Eremia, Ionuþ Stoica)ºi cei doi valeþi (Dan Calota, DanDobroiu). O faunã ce nu diferã preamult de indivizii ce populeazãviziunile felliniene asupra uneisocietãþi decrepite. În contrast cuaceasta – puritatea iubirii. Sunt celedouã dimensiuni excelent su-bliniate în spectacolul lui HoraþiuIoan Apan cu Leonce ºi Lena dela Târgu Jiu.

Libera fantazare pe un textclasic, încãrcãtura de forme ºisemne scenice utilizate, dorinþa dea împrospãta prin simplitate ludicãm-au trimis cu gândul, încã dintimpul spectacolului, la Frumoasadin pãdurea adormitã a belgianuluiMarc Bogaerts de acum câþiva anicare s-a montat pe scenaNaþionalului clujean. Aceeaºicoerenþã a ideilor, aceeaºivitalitate, aceeaºi putere de aconstrui ºi de a stãpâni spaþialitateabasmului romantic. A învãþat cevaApan de la coregraful belgian?Poate. ªi asta spre binele lui ºi alnostru, al spectatorilor.

ª

122

Motto„Când cobori, þi se pare cãnimic nu mai meritã spus...Ceea ce te reduce la tãcere,cred, e privirea pe care aiaruncat-o perfecþiunii...”Salman Rushdie 1

Eram în „Plaza de Armas”, înCuzco, fosta capitalã incaºã, la3400 m altitudine, pãºesc agale,cãci aerul e sãrac în oxigen ºilipsa acestuia îmi producefurnicãturi în degete. Privesccatedralele, cu altarele lor bãtuteîn aur de jos pânã sus, aurulprovenit din topirea bijuteriilorultimului Inca (rege), constrânssã umple o încãpere în schimbulunei libertãþi de care, bineînþe-les, n-a avut parte niciodatã.Principalele clãdiri somptuoasedin centru, tipic coloniale, sedisting prin ceva deosebit: pânãla un punct, fundaþiile ºi soclulsunt din pietre ºlefuite, îmbinatefãrã mortar. Au fost moºtenite dela vechii locuitori, deasupracãrora au reconstruit, ulterior,conchistadorii.

Ghidul meu peruan, de originevizibil europeanã, e un tânãr înalt,suplu, elegant, cu tenul alb ºi cubujori în obraz, cu pãrul negrubogat ºi, în ciuda vârstei – cam40 de ani – pe care n-o arãta, cuo privire infantilã. Ne-am apropiatrepede, cu toate cã la început

comportamentul lui m-a indispus.Voi relata acest neajuns în celece urmeazã, ca sã-mi eliberezgândurile de o umbrã. Luândmasa la restaurant, am vrut sãgust mai multe din specialitãþilelocului: cobaiul la grãtar, care sereduce la o îmbucãturã de vreo50 de grame (delicatesa lorsupremã, pentru care îl hrãnescpe bietul Guinea-pig timp de unan ºi jumãtate), carnea de lama,peºtele crud marinat (Ceviche),adus de la veºnic înceþoºatulocean, cartofi, cultivaþi în vãileînalte, în sute de varietãþi(inclusiv rãdãcina de yuca, tot unfel de cartof, pânã la urmã),

porumb, de pe terasele cãþãratespre piscuri, câteva zeci desoiuri, care mai de care mai„umflate” (soiul ce-l consumãmnoi, în Europa, e la ei exclusivfurajer!). M-am avântat astfel, cumultã chibzuinþã dar ºinepricepere, sub privirea luiindiferentã, pentru ca apoi sã mãvãd inundat de opt platourigigantice, comandate de el, fãrãsã mã avertizeze în prealabil,care se adãugau la comandamea, sporind considerabil costulmesei, pe care, evident, îlsuportam eu. Am fost încã o datãnevoit sã mã îndop, dar, mã rog... nu acesta era cel mai marenecaz de pe lume...

În „Plaza de Armas” dinCuzco, unde ajunsesem dupãamiazã, avea loc o serbareimportantã. Îi cerusem ghiduluisã mergem în piaþa cea mareîncã de dimineaþã, dar s-a opussub pretextul cã era ocupatã cuo ceremonie. Însã tocmaiceremonia respectivã îi sporeainteresul! N-am priceput ce aînsemnat de fapt ºi nici el nu s-astrãduit sã mã lãmureascã. Separe cã era o paradã (pseudo)catolicã. Cam o mie de pelerini,în costume intens colorate (lalocuitorii Anzilor, quechuas, totule multicolor, dar aceºtia eraudiferiþi, desenele de pe straiele lorerau departe de delicateþea ºinobleþea ce caracterizeazãveºmintele oamenilor de la munte)defilau de ore în ºir într-un felaparte, pãºind, în sunetul

Cuzco, Plaza de Armas

Horea Porumb

Zidãrie incaºã

La Cuzcoînainte si dupa

)) )))

,

,

123

fanfarei, ba la stânga, ba ladreapta, înainte ºi înapoi. Amîncercat sã înþeleg sensul acestuiritual: în spiritul credinþei incaºe,nu a celei impuse, paºii la stângaºi la dreapta ar putea semnificalumea terestrã, „a pumei”, pasulîndãrãt, lumea „de dedesubt”, „aºarpelui”, iar pasul arcuit, peverticalã, în faþã, lumea de sus,„a condorului”, mai ales cãmiºcarea era ulterior asociatã cuun sunet ciudat, un fel de cârâitca la sperietoarele de pãsãri.Nimeni, însã, nu mi-a confirmatinterpretarea. Privindu-i fascinat,m-am întrebat de unde au atâtaenergie, cum rezistã la acel efortneîntrerupt de dimineaþã? Amgãsit un rãspuns plauzibil dupãce am aflat cã frunzele de Cocasunt omniprezente în viaþalocuitorilor acelor meleaguri, cãau acces neîngrãdit la ele ºi cãnu le abandoneazã nici ziua, nicinoaptea. Se ºtia ºi „la noi”, pevremuri, cã fãrã fum de cânepãnu se ajunge la sacru ºi cã, astfelajutat, în extazul Misterelor,fiecare putea sã „vadã” chiar ºiîn sufletul celuilalt! Neistovitamiºcarea a pelerinilor erasusþinutã ºi de Pisco sour, unalcool bãtut cu spumã de ou, saude berea localã, produsã prinfermentarea dubioasã acerealelor, Chicha, o zeamãtulbure ce seamãnã cu braga ºipe care turiºtii sunt sfãtuiþi sãn-o guste.

– E limpede cã viziuneaincaºilor asupra lumii includeeternul masculin, principiulintelectual, tatãl, eternul feminin,principiul plastic, mama ºi, în fine,cuvântul creator, principiulproducãtor – îmi explica ghidul.

– Sunt echivalentele lui Nara,Nari ºi Viradi, întâlnite la un altpopor, depãrtat ºi el în spaþiu ºitimp, am adãugat eu. Tot aºa cumtrãsnetul reprezintã ºi la eiprincipiul bãrbãtesc, sãmânþazeului suprem, la fel cum îlvedeam ºi noi pe Zeus al grecilor.

E remarcabilã o asemeneaconvergenþã, am continuat îngând. Incaºii, mânaþi de laTiticaca de viziunea primului Inca,au „colonizat” platourile Anzilorpe la anul 1100, cam atunci cândpe pãmântul Italiei de azi se

construia turnul din Pisa, pe omovilã de pãmânt adus din ÞaraSfântã. De altfel, din cauzapãmântului reavãn s-a ºi înclinat!În schimb, clãdirile incaºilorrezistã chiar ºi la cutremure.Întregul lor neam a fost cuprinsde febra construcþiilor, astfel cã,în câteva secole, dezvoltaserãdeja o reþea de drumuri ºifortificaþii, care-i fãcea stãpâni peun imens imperiu. Pe vremeacãderii Constantinopolului noiignoram complet existenþa lor, întimp ce ei, neºtiind nimic desprenoi, tocmai dezvoltau concepþiazeului unic, ascuns dincolo de

lumina solarã, într-o variantãproprie, pe care o gãsim însã ºila Akhenaton, Orfeu, Pitagora...

A doua zi am plecat împreunãla Pisaq, excursie „obligatorie” încele douã zile de aclimatizare învederea apropiatei ascensiuni.

Oraºul incaº, fortif icat,strãjuia intrarea în Valea Sacrã,numitã – dupã mine – nu dinmotive sacerdotale, ci pentru cãreprezenta zona agricolã cehrãnise, pe vremuri, întregulimperiu. Incaºii (ca, de altfel, ºiînaintaºii lor, dupã cum odovedesc casele pre-incaºeîncã vizibile pe coama dealului)ºi-au impus ca zonele fertile sãfie destinate exclusiv culturilor,în t imp ce oraºele sã fieconstruite pe versanþii stâncoºi,feriþi de inundaþii ºi mai uºor deapãrat, ai muntelui. Cã Pisaqfusese un burg cu rol defensiv

o atestã ºi faptul cã în interiorulfortif icaþi i lor mai subzistãterasele destinate culturilor desupravieþuire. Un izvor gâlgâiavoios, chiar acolo, aproape devârful colinei, alimentând ofântânã cu mai multe jeturi, oconstrucþie complicatã, dinpietre îmbinate întortocheat, ceservise atât pentru alimentareapopulaþiei cu apã, cât ºi pentruscopuri ritualice. Mai funcþionaºi acum, dupã aproape unmileniu, la fel ca în vremurileimperiului. Pe pieptul de deal labaza cãruia ne aflam erau mii deniºe, foste morminte, toateprãdate de hoþi. Lãsate în voiasorþii, unele mai conþineau mumiicare parcã rânjeau.

– De ce oamenii nu vãdlumea, de ce nu vãd viaþa dinperspectiva menirii ei, aeternitãþii? – întreb eu. De ce setem de moarte? Pentru cã n-ogândim în sens filosofic ºi, înconsecinþã, religios. Vrând s-oignorãm, ne ignorãm pe noiînºine! Cum? Afundându-ne înmaterialitate. Lumea evadãriinoastre e lumea concretului. Nelegãm chiar ºi de morminte, lemenþinem înflorite, ca pentru aconserva status quo-ul, ca sã neamãgim cã stãpânim timpul, cã-lþinem în loc. Toate acþiunilenoastre au rolul de a ne daimpresia cã existãm. Mâna (ºipana) sunt uneltele prin care neconvingem cã trãim.

În satul din vale se maipãstreazã arborele de care îºilegase calul Francisco Pizarro,învingãtorul incaºilor. În piaþã sevindeau bijuterii de argint cusimboluri precolumbiene ºiponcho-uri din lânã mãtãsoasã dealpaca. Lama din Anzi are capulchilug, picioare suple ºi lânaasprã, ca ºi cea a oii þurcane,ce-i atârnã în fire lungi, pânã subburtã. În schimb, alpaca are pefrunte un breton din cârlionþi fini,iar membrele îi sunt învelite ºiele, ca la pudeli.

Ne-am reîntors în lungulUrubambei, râul ce curge dinsprefosta capitalã, Cuzco, spreMachu Picchu ºi apoi cãtrejungla amazonianã. Ici ºi colo, lamargini de drum, erau înfipteprãjini purtând în vârf câte un

Frunze de cola

124

“nod“ din pungi de plastic roºii ºialbastre, sau câte un smoc defrunze de palmier, sau un coºuleþde nuiele. În acest fel sesemnaliza cã în sat se vindeachicha, respectiv frunze de coca,aduse „din vale“, sau, în fine,pâine de casã.

Ne-am despãrþit. A urmatascensiunea, pornind de la„kilometrul 82“, situat la vreo2400 m altitudine. În prima zi amurcat doar pânã la cota de 3000m. Cine simte cã nu rezistã, deacolo se poate întoarce, lucruimposibil ulterior. A doua zi, amatacat vârful cel mai înalt, 4200

m, dupã care am coborât pe oploaie torenþialã, devenitãzãpadã, pentru a campa la 3600m. În a treia zi, încã douã piscurisimilare, urmate de coborâreasusþinutã a unui kilometru de„trepte incaºe“, ce pãreau inter-minabile. În fine, deºteptarea la3 dimineaþa, ca sã ajungem laIntipunku, de unde se vede învale Machu Picchu, pentru aprinde rãsãritul în strunga princare pãtrunde prima razã celumineazã, doar o clipã, TemplulSoarelui.

Trei piscuri de 4000 metri, înpatru zile de mers cu piciorul, casã ajung, aproape într-un fel detransã, „pe sus“, precum peleriniide odinioarã, la Machu Picchu,sanctuarul incaºilor. Nu-mi veneasã cred cã mã aflam acolo.Renunþasem intenþionat la

frunzele de coca, pentru a nupune pe seama lor beþia spiritualãresimþitã pe întreg parcursul. Îmirepetam întrebarea: Cãutat prininstinct ºi simþuri, Dumnezeu emultiplu – vezi politeismul; prinsuflet, e dublu, spirit ºi materie -vezi dualismul lui Zoroastru; prinintelectul pur, e ternar, adicãspirit, suflet, trup – vezi Brahma,Vishnu, Shiva; prin voinþã, e unic– vezi Moise. E posibil oare caincaºii sã fi gândit toate acesteposibilitãþi? Multitudinea sanc-tuarelor vizitate (în mãsura încare, în lipsa oricãrei mãrturiiscrise, ne putem hazarda sã

afirmãm cã le-am înþeles rostul)mã îndeamnã sã admit cã da!

Am încheiat ciclul tot laCuzco, revenind, de dataaceasta, cu trenul. Cei care auparcurs drumul „pe sus“ sedistingeau de cei care nuplecaserã încã, sau de simplii„turiºti“, printr-un fel de calm ºiun fel de-a privi drept în faþã.M-am întâlnit întâmplãtor cughidul:

– Panorama munþilor, vãzuþiprin acoperiºul de sticlã alvagonului e formidabilã, nu-iaºa? (Asta e ceea ce reþin ºipovestesc, de obicei, „turiºtii“.)

– Nu mi s-a pãrut, i-amrãspuns apatic, convins cã el nufãcuse niciodatã drumul pe jos.

Îmi întorc încã o datã, în gând,privirea spre Machu Picchu, lasanctuarul cândva efervescent,

azi devenit doar un simbol:sectorul agricol, cu cele 40 deterase spre deal si 80 spre vale;sectorul urban, cu magaziile ºilocuinþele lucrãtorilor, al func-þionarilor si al preoþilor, parcãrãsãrind din coama muntelui;pieþele publice, sistemul debazine ºi ciºmele, ºi, mai presusde toate – cãci sunt cele maiimpresionante prin priveliºtile cele oferã – altarele închinatemunþilor din jur; casa Mareluipontif, lipitã de Templul Soarelui;celelalte temple, pecetluinduniunea dintre uman ºi divin,dintre contingent ºi magie, dintreom ºi naturã, legate între ele princuloare ºi trepte; observatorulastronomic, cu faima de «centrude energie», situat pe colina ceamai de sus.

Revãd mulþimea de ziduri,acum fãrã acoperiºuri, aleilepietruite ºi terasele înverzite ºiînþesate de vizitatori, unde pânãnu demult forfoteau doar prelaþiiºi pelerinii quechuas, animaþi deporniri mistice ºi pãtrunºi deînþelepciune naturalã. Mã simtmulþumit, pãrtaº parcã la o tainãce mã subjugã, pe care mi-egreu s-o profanez prin actulpovestirii. A fost ca pelerinajul laun sfânt – revenind, am senzaþiacã nimic nu mai meritã spus. Duccu mine amintirea oamenilor „vii“cunoscuþi în cele câteva zile,împletitã cu tot ce pune decalajulcivilizaþiilor peste forþa lucrurilordin trecut, persistente, învã-luitoare, tulburãtoare chiar ºiacum.

Paris, 28 octombrie 2008

1„Când cobori, þi se pare cã nimicnu mai meritãspus. Absolut nimic. Simþicum nimicul te învãluie ca un sunet.Ne-fiinþarea... Ceea ce te reduce latãcere, cred, e privirea pe care aiaruncat-o perfecþiunii: de ce sãvorbeºti dacã nu poþi avea gânduriperfecte, propoziþii perfecte? Ar fi ca otrãdare a ceea ce tocmai ai trãit.“

Salman Rushdie, VerseteleSatanice, Polirom, 2007, trad. DanaCrãciun.

Templul soarelui din Machu Picchu

ª

125

caricaturaPAVEL CONSTANTIN

126

Datoritã condiþionãri lorsale geopolit ice, naþiunealusitanã a rãmas viratã maicurând spre Oceanul planetardecât spre Europa. Por-tugheza este o limbã afirmatãde-a lungul istoriei în teritoriidin toate continentele lumii,iar acest stat poate f iconsiderat un precursor alactualei globalizãri, pe care aanticipat-o cu o jumãtate demileniu. În consecinþã, stra-tegia ICR Lisabona are învedere ºi posibile raportãri lareprezentanþi ai culturi i ºipublicului din þãrile lusofone.De altfel, însãºi Portugaliaºi-a asumat ca prioritate aperioadei cât a deþinut pre-ºedinþia Uniunii Europene, în2007, deschiderea UE cãtre„marea putere emergentã”Brazil ia ºi înspre stateleafricane. Din fericire, ra-porturi le noastre cu CPLP(Comunitatea Statelor deLimbã Portughezã) se dez-voltã în mod pozit iv. ICRLîntreþine relaþii de cooperareîndeosebi cu Misiunea Bra-zil iei pe lângã CPLP ºi culiderul acesteia, excelenþa sadl. ambasador Lauro Barbosada Silva Moreira, distins omde culturã, diplomat, poet,actor. Domnia sa participãfrecvent la acþiunile noastre,în urma cãrora a tras con-cluzia (cu care nu putem fidecât în perfectã consonanþã)cã se impune ca România sãdevinã cunoscutã ºi în spaþiullusofoniei, la fel cum s’a afir-mat deja în cel al francofoniei.

Nu puteam rata ofertaprimitã din partea Misiunii

Braziliene pe lângã CPLP, dea organiza în comun o seratãculturalã având ca tematicãposibilele relaþionãri dintrecultura românã ºi fertilatradiþie a luso-brazilianismului.Aceastã primã colaborareoficialã dintre cele douãentitãþi culturale a avut loc lasediul Missão do Brasil junto

à CPLP (situatã pe principa-lul bulevard al Lisabonei,Avenida da Liberdade). Unpublic alcãtuit din persoane devazã ale mediilor cosmopolitedin capitala lusitanã a umplutpânã la refuz sala polivalentãMachado de Assis. Serata aavut ca motto sintagmaenunþatã de filosoful ºi ex-

ambasadorul Braziliei în Ro-mânia, Jerônimo Moscardo: ARomênia é o Brasil da Europa(România e Brazilia Europei).Ambasadorul Moreira – careare deja la activ un reuºitrecital de poezie din þãrilelusofone susþinut la MuzeulLiteraturii Române din Bu-cureºti, la finele anilor 1990 –

a deschis serata printr’unelogiu adus României ºi „acti-vitãþii neobosite desfãºuratede cãtre ICR Lisabona pentrupropagarea valorilor culturiiromâne în spaþiul lusofon.”Spre agreabila surprizã acelor prezenþi, dl. Moreira aevocat istoria raporturilor di-plomatice dintre Brazilia ºi

JAZZ CONTEXT

Diplomatie culturalaromâno-braziliana prinpoesie si cânt

)) )))

)) ))),

,

Virgil Mihaiu

Afiºul primei colaborãri oficiale între ICR Lisabona ºi Misiunea culturalã aBraziliei în Portugalia

127

România: În 1880 sosea înBrazilia primul mesagerdiplomatic român, colonelulVoinescu. În calitate de trimisextraordinar în misiune spe-cialã pe lângã împãratul PedroII, diplomatul a exprimat„sentimentele inalterabile desimpatie de care sunt animaþisuveranul, guvernul ºi na-þiunea românã faþã de ImperiulBraziliei.” În rãspunsul sãu,împãratul Pedro II a subliniatcã „dezvoltarea StatuluiRomân e necesarã echi-librului european ºi oferã ogaranþie de progres ºi pros-peritate pentru Orient.”România a stabilit relaþiidiplomatice cu Brazilia, lanivel de legaþie, la 7 ianuarie1928, fiind întâia reprezenta-re diplomaticã românã înAmerica Latinã; Brazilia îºideschisese primul consulat la

Bucureºti în 1914. LauroMoreira ºi-a exprimat con-vingerea cã bunele raporturidintre Misiunea pe care oconduce ºi ICRL reflectãinteresul celor douã state neo-latine în promovarea luso-foniei.

La rândul meu, am pre-zentat un eseu (tradus înportughezã de Anca DoinaMilu-Vaidesegan) referitor lamitul brazilian vãzut dintr’operspectivã proprie – cu

referiri speciale la contribuþiilebraziliene în domeniul muzicii,poesiei, arhitecturii ºi fot-balului ºi la ecourile lor înRomânia. A urmat un momentdedicat lui Murilo Mendes(1901-1975). În mod justificat,întrucât acest poet brazilian,din a cãrui operã marelenostru luso-brazilianist MarianPapahagi a tradus ºi publicatun volum în limba românã(Metamorfoze, ed. Univers,Bucureºti, 1982), reprezintã ºio binevenitã conexiune cucivilizaþia portughezã: Murilos’a cãsãtorit în 1947 cupoetesa Maria da SaudadeCortesão, fiica istoriculuiportughez Jaime Cortesão;amãnunt deloc neglijabil,poetul nãscut în Minas Geraisîºi doarme somnul etern înCemitério dos Prazeres dinLisabona. Lauro Moreira –

care, asemenea lui Papahagi,l-a cunoscut pe Mendes pecând acesta preda literaturabrazilianã la Roma – aefectuat o succintã incursiuneprin opera poetului. Au urmatcâteva apreciate mostrepoetice, rostite atât de am-basadorul brazilian, cât ºi desubsemnatul (acestea dinurmã în versiuni bilingve,româno-portugheze).

Partea a doua a seratei afost dedicatã muzicii. În

sintonie cu aniversarea a 50de ani de la apariþia stiluluibossa nova, am efectuat osuccintã analizã a influenþe-lor exercitate de cãtre acestcurent muzical asupracreatorilor români. Graþiedocumentelor din arhiva TVRrecuperate ºi sistematizate derealizatorul Doru Ionescu, auputut fi vizionate inestimabilemostre filmice avându-l caprotagonist pe RichardOschanitzky. Acest muziciande geniu a adus pe culmijazzul de expresie româ-neascã, în anii 1960-70.Publicul prezent a primit cumult interes filmãrile alb-negruce atestã implicarea luiOschanitzky în adaptareaspiritului bossa nova laspecifiul nostru muzical-cultural. Printre documentelefilmice se aflau secvenþe dela primul festival de jazzromânesc, þinut la Ploieºti în1969; o versiune a capo-doperei lui Oschanitzky,Cearta, reconstituitã cuacribie, dupã trei decenii, decãtre jazzologul ieºean AlexVasiliu; o filmare de la fineleanilor 1960, în care orchestracondusã de Oschanitzky (cuacesta la pian) interpreta oparafrazã a cunoscutei temeBerimbau de Baden Powell ºiVinicius de Moraes. Nu aulipsit referinþele la IleanaPopovici ºi Aura Urziceanu,colaboratoare de predilecþieale muzicianului. De altfel,cititorii revistei Steaua cunoscîn profunzime subiectul,cãruia i-am dedicat un studiuspec ia l , apãrut sub t i t lu lCum se cânta „bossa nova”în România, la rubrica JazzContext (nr.1/2009).

Ca ilustrãri ale interfe-renþelor muzicale româno-braziliene mai recente au fostprezentate piese interpretateîn limba portughezã de cãtretânãra ºi talentata vocalistãIrina Sârbu (în colaborare cuformaþiile conduse de MariusMihalache ºi Puiu Pascu, pre-cum ºi cu renumitul coreograf-improvizator Gigi Cãciuleanu,director artistic al Baletului

Ambasadorul brazilian Lauro Moreira (stanga) si Virgil Mihaiu, redactor-asociat al revistei STEAUA si director al ICR Lisabona

128

Naþional din Chile – funam-bulescã secvenþã dintr’oemisiune Garantat 100% a luiCãtãlin ªtefãnescu). La felca ºi precedentele momente

ale seratei, ºi acesta a suscitatvii aplauze. De altfel, re-pertoriul brazilianofil al Irinei eîn continuã creºtere ºi eaîncepe sã-ºi facã un nume

printre puþinele cântãreþeleeuropene capabile sãinterpreteze, cu empatie ºiîntr’o admirabilã limbãportughezã, repertoriul de tipMPB (Música PopularBarasileira). Secvenþa deîncheiere a fost extrasã dintr’oemisiune Jazzorelief, realizatã(pe când þineam rubricaJazzorelief la TVR Cluj) pebaza unui montaj întrefrumuseþile naturale brazilieneºi dansul conceput de studenþiai Secþiei de Coreografie aAcademiei de Muzicã din Cluj;fundalul muzical al secvenþeiaparþinea renumitul cântãreþ ºicompozitor brazilian EduLobo. Ar fi de dorit caasemenea colaborãri dediplomaþie culturalã între celedouã þãri înrudite prin limbã,temperament ºi spirit, sãdevinã cât mai frecvente.

Irina Sârbu, acompaniata de Puiu Pascu/pian si Tudor Parghel/contrabas

literarã a cronic - revisteaua.ro 4-5 2009.pdf · Nicolae ªarambei, Ion Vlad Revista se gãseºte...

Documents

Transcript of literarã a cronic - revisteaua.ro 4-5 2009.pdf · Nicolae ªarambei, Ion Vlad Revista se gãseºte...