A P O S T R O Frevista-apostrof.ro/apowp/reviste/2009-01.pdfEchinox 40 ÎN 13ºi 14 decembrie,...

Echinox 40

Î N 13 ºi 14 decembrie, Universi-tatea „Babeº-Bolyai“ a gãzduit,

la Facultatea de Litere, festivitãþi-le Echinox 40. Au participat echi-noxiºti de toate generaþiile. IonPop ºi-a lansat volumul Echinox –vocile poeziei.

�

2 • APOSTROF

Comunicat

Î N ZIUA de 11 decembrie 2008 au avut loc ultimele ºedin-þe din acest an ale Comitetului Director ºi Consiliului

Uniunii Scriitorilor din România. Ambele au fost prezidate dedl Nicolae Manolescu, preºedintele Uniunii. Principalul punctpe ordinea de zi a fost aprobarea bugetului pe anul 2009 ºi exe-cuþia bugetarã pe 2008. Proiectul bugetului USR pe anul 2009a fost prezentat de dl Varujan Vosganian ºi a fost aprobat deConsiliu. Comitetul Director a propus, iar Consiliul a apro-bat acordarea Premiului Centenarului SSR-USR pe anul 2008.Acest premiu a fost acordat unui numãr de 10 scriitori cu acti-vitate literarã bogatã, membri ai Consiliului USR. Consiliul aaprobat mãrirea cotizaþiei anuale la 100 de lei pentru toþi mem-brii USR, cu excepþia celor care sînt pensionari ºi au pensiamai micã decît valoarea punctului de pensie (aceasta urmînd sãfie în jur de 700 de lei în 2009). Mãsura intrã în vigoare de la1 ianuarie 2009 ºi nu îi afecteazã pe membrii care au plãtit coti-zaþia pe 2009 în avans. Pentru anul 2009 s-au stabilit noile tari-fe pentru cazare ºi masã la Casa Scriitorilor „Zaharia Stancu“de la Neptun. Comitetul Director ºi Consiliul au rezolvat cere-rile curente adresate acestor organisme ale Uniunii.

�

C

A

F

ÉA P O S T R O F

UNIUNEA SCRIITORILOR din România ºiAsociaþia Scriitorilor Bucureºti anunþã

cu profundã tristeþe încetarea din viaþã adistinsului istoric literar EUGEN CIZEK.Eugen Cizek (dupã numele la naºtere, Eu-gen Antoniu) s-a nãscut la 24 februarie1932, la Bucureºti. A absolvit studii de filo-logie clasicã la Universitatea din Bucureºtiîn 1955 ºi a devenit doctor în filologie în1968, apoi docteur-ès-lettres al Universitãþiidin Lyon (1973). Eugen Cizek a fost mem-bru al Société des Études Latines (Paris).Opera sa bogatã ºi consistentã cuprinde,între altele, lucrãrile: Evoluþia romanului antic, 1970; Seneca, 1972;L’époque de Néron et ses controverses idéologiques, 1972; Tacit, 1974;Structures et idéologie dans „Les vies des douze Césars“ de Suètone, 1977;Epoca lui Traian, 1980; Istoria literaturii latine, 2 vol., 1994; Istoriaîn Roma anticã: teoria ºi poetica genului, 1998; Mentalitãþi ºi insti-tuþii politice romane, 1998; Essay sur théorie de l’histoire, 1998. A coor-donat Romano-Dacica: izvoarele antice ale istoriei României, 2 vol.(1994-2001). Pentru lucrãrile sale valoroase, în anul 1982 a primitPremiul T. Cipariu al Academiei Române ºi Premiul ADELF al Aso-ciaþiei Scriitorilor de Limbã Francezã din Paris. Prin dispariþia luiEugen Cizek, Uniunea Scriitorilor din România, al cãrei membru afost, ºi istoria noastrã literarã suferã o dureroasã pierdere.

�

In memoriam EUGEN CIZEK

Gala premiilor Manuscriptum

Î N 10 decembrie 2008, Muzeul Naþional al Literaturii Româ-ne (director general: Radu Cãlin Cristea) ºi revista Manu-

scriptum au acordat premiile acestei reviste, în cadrul unei galedesfãºurate la Centrul Naþional de Artã „Tinerimea Românã“.Juriul – al cãrui preºedinte a fost Ion Pop – a stabilit urmãtoriicîºtigãtori: TEODORA STANCIU (pentru media culturalã), ICR(instituþii culturale), NICOLAE MECU (ediþii critice), IULIANCOSTACHE (debut), LIVIUS CIOCÂRLIE (memorialisticã),VALENTIN VOLCEANOV (traducere), FILIP FLORIAN (prozã),ªTEFAN MANASIA (poezie), EUGEN NEGRICI (criticã), GABRIELLIICEANU (Premiul special), ILIE CONSTANTIN („Opera Om-nia“), NICOLAE MANOLESCU (Marele premiu).

�

Cercul Eranos

Î N CONTINUAREA întîlnirilor consacrate aniversãrii contraculturiianilor ’60, Cercul Eranos a organizat, în zilele de 9 ºi 10 decem-

brie 2008, un duplex psihedelic. În prima dintre aceste ºedinþe, marþi, 9 decembrie, ªtefan

Borbély a susþinut o conferinþã despre experienþa psihedelicã a luiTimothy Leary, bazatã pe Cartea tibetanã a morþilor (Bhardo Thodol).

În cea de-a doua ºedinþã, miercuri, 10 decembrie, RuxandraCesereanu a vorbit despre muzica psihedelicã a formaþiei Pink Floyd.Au fost proiectate concertele Live at Pompeii (1971) ºi Delicate Soundof Thunder (Long Island, 1988).

�

Comunicat al filialei Cluj a USR

• În vederea acordãrii premiilor pe 2008, scriitorii ºi editurilesunt invitaþi sã-ºi depunã volumele la sediul filialei, pînã la datade 1 martie 2009.

• Concursul de debut al filialei continuã! Manuscrisele vor fidepuse la filialã, însoþite de un CV, pînã la 1 martie 2009.Vîrsta-limitã: 40 de ani.

• Pînã la 10 aprilie, pot fi depuse texte de literaturã pentru copii(poezie, prozã, poveºti ºi povestiri, teatru etc.), în vedereaantologiei Cartea mea fermecatã. Textele nu pot avea mai multde 5-6 pagini (maximum 15 mii de semne).

• Continuã adunarea datelor pentru marele Dicþionar critic alscriitorilor ardeleni.

�

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 3

AªTEPTATÃ ÎNDELUNG, Istoria criticã a li-teraturii române a lui Nicolae Manoles-

cu a apãrut anul trecut, la Editura Paralela45, cu subtitlul 5 secole de literaturã. Succe-sul apariþiei editoriale a întrecut orice aº-teptãri: s-au vândut, în scurt timp, mii deexemplare. Cartea e, la propriu ºi la figu-rat, incomodã. Incomodã prin dimensiuni,incomodã prin opþiunile valorice, de selec-þie, de accent axiologic asumate de autor.Precedatã de o Introducere (Istoria litera-turii la douã mâini), se încheie cu o Postfaþã(Nostalgia esteticului). E, în titlul ºi în conþi-nutul postfeþei, dar ºi în cuprinsul întregiicãrþi, o situare polemicã faþã de Cãlinescu,a cãrui Istorie se încheia cu capitolul Speci-ficul naþional. E cât se poate de evident, ast-fel, accentul pe care autorul Istoriei din2008 îl aºazã, apãsat ori subtextual, ori decâte ori e nevoie, asupra criteriului este-tic, asupra ideii de valoare artisticã, sus-trãgând opera literarã de sub imperiuloricãrei influenþe strãine de ea. Dupã cume la fel de limpede pledoaria sa pentru „es-tetismul criticii“ ºi pentru ºansele diferenþeide a oferi un orizont adecvat, propice re-ceptãrii operei literare:

Exact din acest motiv pledez pentru estetis-mul criticii: doar o astfel de lecturã ne poa-te face sã vedem cã diferenþa este aceea carene îmbogãþeºte cu adevãrat ºi cã încercândsã-i cunoaºtem pe alþii, diferiþi de noi, reu-ºim sã ne cunoaºtem mai bine pe noi înºine.ªansa diferenþei este aceea cã ne solicitã sãapreciem, sã comparãm, sã ne exersãm spi-ritul critic. Identificarea este sentimentalã,diferenþa este intelectualã ºi moralã.

Esteticul e privit ca „o punte de trece-re între epoci oricât de diferite“, dupã cumistoria literaturii „reface, verigã cu verigã,lanþul de autori, deopotrivã diferiþi de mineºi aidoma mie, ale cãror opere în prozã sauîn versuri, lirice sau romantice, realiste saufantastice, comice sau tragice, au hrãnit spi-ritul milioanelor de cititori ºi au furnizatcriticilor literari interpretãri profunde sausclipitoare“. În acest mod, conchide auto-rul, „istoria literaturii reprezintã cel maiputernic liant al comunitãþii oamenilor carenu se mulþumesc a-ºi trãi viaþa doar în rea-litate («trãind în cercul vostru strâmt», vor-ba poetului), ci râvnesc ºi la una în imagi-naþie, fantasmaticã sau eroicã“.

În Introducere, Nicolae Manolescu treceîn revistã aporiile condiþiei istoriei litera-turii ca disciplinã, enunþate de Wellek, cuîncercãrile de rezolvare a lor datorate luiGadamer ºi Jauss. Istoricul literar se dove-deºte inseparabil de critic, în mãsura în carereprezentarea unei literaturi în desfãºurarediacronicã nu poate face abstracþie de des-crierea, comentarea, interpretarea operelor.Nicolae Manolescu nu priveºte operele lite-

rare ca instanþe atemporale ori ca alcãtuirimonadice, incapabile de a dialoga, de a sesitua în raport cu alte texte din alte epocisau ambianþe culturale. Dimpotrivã, istori-cul literar considerã cã literatura românã îºidatoreazã conformaþia unei reþele de relaþiiºi interdependenþe intertextuale, adânci,implicite sau, dimpotrivã, manifeste, princare opere, autori ºi texte se regãsesc într-unspaþiu al comunicãrii ºi comuniunii, alschimbului necontenit de revelaþii estetice,al reformulãrilor ºi remodelãrilor perpetue:

Istoria literaturii este ºi istoria acestei ºtafe-te intertextuale prin care axa diacronicã seproiecteazã pe axa sincronicã. Fiecare operãmodificã (fie ºi imperceptibil) ansamblul deopere. Mai vechea idee cãlinescianã, pe caream preluat-o ºi eu pe vremuri, a lecturii in-verse într-o istorie criticã a literaturii, poatefi amendatã dupã cum urmeazã: dacã isto-ria literarã nu urcã pe firul cronologic aloperelor, din trecut spre viitor, cãci nu poateface abstracþie completã de prezent, ea nicinu-l coboarã pur ºi simplu; mai degrabã, eaciteºte fiecare operã în legãturã cu toate cele-lalte, care o preced sau care îi succed; încear-cã sã sesizeze ecoul (profund sau superficial)al fiecãrei opere în corpul (istoric constituit)al literaturii; sugereazã felul în care acest

corp se modificã în timp (teribil de încet)prin influenþele sutelor de impacturi sufe-rite. Acesta e al doilea înþeles acceptabil pecare-l putem da istoriei critice la douã mâini:ea comportã o re(valorizare) ºi o (re)inter-pretare permanentã a fiecãrui text ºi a lite-raturii în întregul ei, ca interglosare infinitã.Prin aceastã prismã, întreaga noastrã culturãeste o suitã de teme cu variaþiuni.

Spre deosebire de Istoria lui Cãlinescu,Istoria criticã lasã la o parte „cadrul extern“,eludeazã biografia scriitorilor, înlocuind„narativitatea“ cu interpretarea ºi valoriza-rea textelor literare, în virtutea concepþieiconform cãreia „operele artistice se cuvincitite (ºi recitite) înainte de orice pentruarta lor“. Nu întâmplãtor Istoria lui NicolaeManolescu este, încã din titlu, una criticã.E, mai întâi, o istorie ce face din criteriulselecþiei axiologice un criteriu prioritar. Is-toricul literar exclude, din configurãrile sa-le, biografismul, excursul factologic, con-textualizarea istoricã prea apãsatã, aºezând,în locul acestor accesorii, literatura cu aurãaxiologicã, validatã de interpretãri minu-þioase ale unor fapte de limbaj învestit culiteraritate. În al doilea rând, spre deosebi-

Istoria literaturii ca vocaþie ºi provocare

�

• Nicolae Manolescu la lansarea Istoriei... Foto: Ioana Pârvulescu

O carte în dezbatere

4 • APOSTROF

re de G. Cãlinescu, autorul Istoriei criticeacordã un spaþiu considerabil în structurapropriei cãrþi receptãrii critice, dialoguluicritic provocat de evoluþia unor valori lite-rare, de bãtãliile „canonice“ care s-au pur-tat în devenirea literaturii române. Princi-piul cronologicului este, în aceste pagini,relativizat la maximum, elementul cel maiimportant al demonstraþiei fiind, mai degra-bã, stabilirea unor categorii, modele, para-digme în care opere literare, autori ºi gru-pãri sã se regãseascã în mod deplin. Actul de valorizare pe care îl întreprinde NicolaeManolescu presupune, desigur, înainte detoate, o selecþie riguroasã a textelor, în func-þie de reflexele esteticului pe care le poartãîncrustate în filigranul lor. Analizele sunt mi-nuþioase, precise ºi sobre, fãrã a absenta însã,din structura lor, timbrul atât de personal alcriticului ºi istoricului literar. Formulãrilememorabile, închizând în cercul aserþiuniispirit sintetic ºi lapidaritate, au o certã plas-ticitate a enunþului, precum ºi o rezonanþã alucrurilor parcã ºtiute dintotdeauna, pe caretextul critic nu face decât sã le reaminteascã.Capitolul despre Dosoftei (Primul poet:Dosoftei) e un exemplu al metodei ºi stilu-lui critic al lui Nicolae Manolescu. Con-ºtiinþa poeticã a lui Dosoftei, „care secã-tuieºte toate izvoarele vii ale limbii spre aobþine o echivalenþã româneascã demnã deoriginalul biblic“, este argumentatã ºi de-monstratã printr-o analizã stilisticã ºi pro-zodicã amãnunþitã, în care repere funda-mentale rãmân litera ºi spiritul textului.Subliniind meritul esenþial al lui Dosoftei,criticul nuanþeazã contribuþia acestuia laedificarea unui limbaj poetic românesc:

Cel mai mare merit al lui Dosoftei acestaºi este: de a fi oferit în Psaltire, pe neaºtep-tate, întâiul monument de limbã poeticã ro-mâneascã. În acest scop, el a uzat de toatãcultura lui lingvisticã, împrumutând ºi cal-chiind termeni din cinci sau ºase limbi; acreat, totodatã, alþii nemaiauziþi, apelândla vorbirea ºi, poate, ºi la poezia poporu-lui, a silit cuvintele sã primeascã accentul tre-buitor prozodiei lui pe cât de naive, pe atâtde sofisticate; a supus topica unor distor-siuni care ne duc cu gândul la unii poeþi dinsecolul XX; a organizat, în fine, un adevãratsistem de rime ºi a încercat mai multe ca-denþe ºi mai mulþi metri decât gãsim întoatã poezia noastrã de pânã la romantism.

Aserþiunile istoricului literar sunt lapi-dare ºi plastice totodatã. Astfel, în contex-tul literaturii vechi, Costin este „prozatorde idei“, portretul lui Dimitrie Cantemirrealizat de Neculce e „excepþional“, în timpce autorul Istoriei ieroglifice ilustreazã, deasemenea, „proza de idei“. La Budai-De-leanu e surprins, pe urmele altor exegeþi,„jocul de-a literatura“, Nicolae Manolescuobservând cã „Þiganiada e Don Quijote alnostru, glumã ºi satirã, fantasmagorie ºiscriere înalt simbolicã, ficþiune ºi criticã aei“. Ceilalþi corifei ai ªcolii Ardelene (Sa-muil Micu, Gheorghe ªincai, Petru Maior)sunt redaþi sumar, sub semnul „mentalitã-þilor noi“ (ideologia iluministã) care se pre-zintã însã în haine vechi (factologie isto-riograficã). Paºoptismul romantic românesce comentat în grila impusã de Nemoianu,a celor douã romantisme. La Alecsandri edefinitoriu „epicul spectacol“, în opera bar-dului de la Mirceºti putând fi regãsite multetrãsãturi ale romantismului Biedermeier.

Odobescu e definit prin „stilul clasic impe-cabil“. Proza sa e „solemnã ºi impersonalã“.Mai mult credit pare a fi acordat corespon-denþei lui Odobescu (comentatã pe cincipagini) decât operei literare (trei pagini).În portretul sintetic ºi credibil al lui Emi-nescu, considerat un postromantic, NicolaeManolescu pune la contribuþie lecturile cri-tice anterioare (trei i se par deschizãtoarede drumuri: a lui Maiorescu, a lui Cãlines-cu ºi a lui Negoiþescu), subliniind cã „nuexistã un singur Eminescu“, opera acestuiaalcãtuindu-se dintr-un „pot-pourri de vizi-uni, de motive, de stiluri“. În comentariulpoeziei lui Eminescu, Luceafãrul este dimi-nuat, considerându-se cã poemului i „s-a datmai multã importanþã decât merita“. La fel,Oda (în metru antic), consideratã a fi dinspeþa poeziei „de concepte goale“. Prozaeminescianã a fost, în viziunea lui Manoles-cu, pe de o parte, „supraapreciatã“, iar pede altã parte a intrat „în malaxorul unei exe-geze pe cât de erudite, pe atât de lipsite despirit critic“. Spre deosebire de Noica, fasci-nat de Caiete, N. Manolescu e drastic cuacestea: „literar, niciun rând din acestea nuprezintã interes“. Capitolul despre Cara-giale, extrem de bine documentat (e pusã învaloare ºi exegeza, de la ªerban Cioculescula Al. George, la Florin Manolescu ºi Al.Cãlinescu) ne oferã analize atente ale ope-relor celor mai importante, observându-secã, în multe privinþe, prozatorul ºi drama-turgul (din Nãpasta) este „o victimã a zolis-mului“. În legãturã cu Creangã, sã reþinemaprecierea conform cãreia geniul humuleº-teanului „a funcþionat doar în registrul naivºi vesel al copilãriei“. Celelalte opere (înafarã de Amintiri) sunt, se subînþelege,mult mai puþin valide estetic. Capitoleleconsacrate începutului de secol XX ºi pe-rioadei interbelice sunt extrem de dense ºide pertinente în judecãþi, cu aprecieri defi-nitive, unele, sau plastice, inconfundabile,altele. Ar putea mira prezenþa în prim-plana unor autori ca Ronetti-Roman (care arecam acelaºi spaþiu ca ºi Agârbiceanu) sauTopârceanu (acelaºi spaþiu ca ºi Goga), întimp ce Vlahuþã e plasat în categoria „auto-rilor de dicþionar“, la fel ca Brãtescu-Voi-neºti, Caracostea, Pavel Dan, Dragomires-cu, Istrati, D. Popovici. Dacã Arghezi econsiderat cel mai important poet românal secolului XX, lui Bacovia i se acordã maipuþin de patru pagini (oricum, mai puþindecât spaþiul acordat lui Voiculescu, sã zi-cem), dupã cum Tudor Vianu beneficiazãde un spaþiu mai restrâns decât VladimirStreinu. Capitolul dedicat lui Marin Predae situat sub semnul „revizuirii“ (care nuface, observã pe bunã dreptate istoricul lite-rar, decât sã „aºeze pe o temelie solidã ooperã impunãtoare ºi inegalã, victimã înmai mare mãsurã erodãrii inerente a tim-pului decât propriilor limite artistice ºi mo-rale“). Moromeþii e considerat capodoperalui Preda, celelalte romane (Marele singu-ratic, Delirul, Risipitorii, Intrusul ºi chiarCel mai iubit dintre pãmânteni) fiind multmai puþin realizate. Deºi apreciazã cã Nico-lae Breban este „cel mai original ºi puter-nic romancier postbelic“, N. Manolescuobiecteazã: „Romanele sunt, mai ales dupã1989, tot mai dezlânate, mai greoaie, maisclerotice. Ideile paranoice ale autorului sedepun peste tot...“ În cazul lui Nichita Stã-nescu, autorul cautã sã þinã cumpãna dreaptãîntre adulatorii poetului ºi detractorii lui,

subliniind cã autorul Necuvintelor e, deo-potrivã, excepþional ºi inegal. Sentinþa isto-ricului literar clatinã, ºi de aceastã datã,ierarhiile prestabilite ale celor care îl vedeaupe Nichita drept cel mai important poet dedupã rãzboi: „Nichita Stãnescu nu este niciatât de verbios precum socotesc contestata-rii sãi (Gh. Grigurcu, M. Niþescu, MarinMincu), nici atât de profund precum îl credadulatorii. Dar este, probabil, cel mai origi-nal poet român de dupã Al Doilea Rãzboi“.Între ceilalþi poeþi neomoderniºti, uºor ne-dreptãþit, faþã de colegii sãi de generaþie, mise pare Mircea Ivãnescu, dupã cum EmilBrumaru e considerat un „poet minor“. Din-tre prozatori, se pot menþiona douã absenþenotabile: Eugen Uricaru ºi Mihai Sin.

Capitolul despre Critica, eseul ºi istorialiterarã începe cu Cornel Regman ºi se în-cheie cu Petru Creþia. Mulþi s-ar putea în-treba de ce ocupã Ion Pop, de pildã, unspaþiu atât de restrâns (accentul e pus peopera sa poeticã!) sau de ce lipsesc MirceaIorgulescu, Adrian Marino, Ion Vlad,Marin Mincu, Ioana Em. Petrescu, LiviuPetrescu, Mircea Muthu sau LaurenþiuUlici. Postmodernismul. Generaþia ’80 e capi-tolul ce se încheie cu câteva cuvinte pro-fetice: „Postmodernismul însuºi începe sã aparþinã trecutului“. Portretele optzeciº-tilor, mai succinte (Nichita Danilov e pre-zentat aproape exclusiv prin citate), suntcredibile ºi exacte. Actul critic are accente,uneori, justiþiare („Marta Petreu este opoetã excepþionalã, nepreþuitã la justa eivaloare de o criticã închinatã adesea unoridoli mult mai modeºti“). Mircea Cãrtã-rescu beneficiazã de un spaþiu mai extins.El este „un profesionist al literaturii“ ºi,adaugã N. Manolescu, „unul din rarii mariscriitori din ultimele decenii ale secoluluiXX ºi din primele ale secolului XXI“. ªi capi-tolul despre optzecism are câþiva absenþi demarcã: Aurel Pantea, Romulus Bucur, înpoezie, Alexandru Vlad, la prozã, ªtefanBorbély, în critica literarã.

Ultimul capitol al Istoriei critice e consa-crat memorialisticii (Memorialiºti de ieri ºi deazi). Cãrþi de memorii (Virgil Ierunca, IonIoanid, N. Steinhardt, Petru Comarnescu,Lena Constante, I. D. Sîrbu, Norman Ma-nea, Paul Goma etc.) gãsesc în N. Manoles-cu un excelent analist al stilului memorialis-tic ºi al relatãrii autobiografice în general.

Istoria criticã a lui Nicolae Manolescu sesitueazã, cum observã chiar autorul, într-opoziþie privilegiatã ºi ingratã totodatã, în-tre idealul puritãþii ºi impuritatea fecundãcare e pecetea personalitãþii autorului:

Toate istoriile literare viseazã sã fie pure prindefiniþie ºi sunt impure prin naturã. Existãdestule impuritãþi ºi în cea de faþã. Nu le-ameliminat fiindcã nu am vrut sã scriu o operãperfectã din acest punct de vedere ºi stearpã,ci una vie ºi chiar contradictorie, în mãsu-ra în care nu exprimã un autor abstract, in-temporal, ci pe mine cel de acum ºi de aici,cu lecturile, competenþa, temperamentul,gustul ºi capriciile mele.

Asta ºi este Istoria criticã, oricâte repro-ºuri i s-ar aduce de unii ºi de alþii: o cartevie, credibilã, autenticã, prin care istoriculliterar efectueazã o lecturã criticã atentã ºieficientã a literaturii române, cu toate com-plexele ºi iluziile sale.

�

�


Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 5

Edificiu în lucru

NICOLAE MANOLESCU s-a întors la/cuIstoria criticã a literturii române: 5 seco-

le de literaturã (Piteºti: Paralela 45, 2008)într-un moment fast, în care un public tot mai numeros (re)descoperã literatura,aceastã artã trecutã printr-o eclipsã. Nu esingura realizare a cãrþii într-un plan sim-bolic. Sînt ani buni de cînd Nicolae Mano-lescu a fost creditat ca unul dintre puþinii(dacã nu singurul) critic contemporan ca-pabil sã intre cu ºanse egale în competiþiacu Istoria literaturii române de la origini pînãîn prezent (1941) de G. Cãlinescu, sub um-bra ºi în mirajul cãreia a trãit bunã parte aliteraturii române postbelice. Aspiraþia (de-miurgicã, desigur, nicio altã putere nefiindsocotitã mai mare) a multor critici a fost sãscrie una (cîþiva au reuºit, cu rezultate me-reu discutabile), iar a scriitorilor sã ajungãîn ea. În Epilogul care încheie cartea deacum, N. Manolescu recunoaºte cã „la ori-ginea acestei cãrþi stã prejudecata cã un cri-tic literar e obligat sã scrie pînã în jurul vîrstei de cincizeci de ani o istorie a lite-raturii“. Pe lîngã tenacitate ºi forþã, pe lîn-gã calitãþile profesionale dovedite (atît înexerciþiul cronicii, cît ºi în cel al istoriei lite-rare), autorul a beneficiat de suportul unuicapital simbolic, în care intrã ºi un fondfantasmatic care e posibil sã stîrneascã ºi sãîntreþinã pasionalitatea receptãrii.

Împlinirea nu e, desigur, doar în plansimbolic. Istoria criticã a literaturii româneeste un atestat solid pentru o literaturã na-þionalã ce trãieºte din destule angoase ºispaime identitare. N. Manolescu are meri-tul incontestabil de a fi reînnoit, într-o con-strucþie redutabilã, garanþia de existenþã aliteraturii române. La fel ca predecesorii cucare dialogheazã constant, E. Lovinescu,G. Cãlinescu ºi I. Negoiþescu, o face depe o poziþie subliniat ºi militant esteticã,plecînd, aºadar, de la premisa simplã (darnu unanim acceptatã în deceniile din urmã)cã literatura este o artã, iar textele literarereprezintã valori unice ºi irepetabile. „Dareu sunt un cititor – scrie autorul în intro-ducere – care continuã a crede, în pofidaagresiunilor din toate pãrþile, în ideea naivãcã operele artistice se cuvin citite (ºi re-citite) înainte de orice pentru arta lor.“Postfaþa cãrþii, Nostalgia esteticului, este, înîntregime, o pledoarie acutã (în stil ma-nolescian: raþional vibrantã) în favoareaacestei idei ºi a criticii estetice, singura înmãsurã sã stabileascã ierarhia de valori:

Accepþiunea în care trebuie luatã critica este-ticã este aceea a citirii operelor literare pen-tru frumuseþea ºi valoarea lor literarã. Înacest sens, critica este o lecturã în principalesteticã. […] Critica are menirea sã aratecelor mult mai mulþi cã niciun vers nu poatefi redat decît prin cuvintele care-l compunºi, încã, în ordinea strictã în care le-a orîn-duit poetul. Literatura are ceva din rigoareamatematicii, în ciuda aparenþei de aleato-riu ºi de aproximaþie cu care se prezintã înochii atîtora. Numai critica esteticã are accesla exactitatea exprimãrii literare.

Istoria literarã care îºi propune sã dove-deascã specificul operelor literare, „exacti-tatea exprimãrii“, este, tocmai de aceea,una stilisticã, care analizeazã calitatea lim-bajului, a construcþiei, a strategiilor litera-re, a adecvãrii dintre conþinut ºi formã etc.De altfel, cartea se achitã constant de aceas-tã sarcinã ºi N. Manolescu analizeazã ºi ci-teazã cu plãcere, nu o datã bogat, paginirealizate literar, fãcînd invitaþia la lecturã înmaniera cea mai convingãtoare, cea cu tex-tul în faþã. Autorul are o plãcere realã de a descoperi, cum spune într-un loc, „ima-gini superbe, ca niºte pietre preþioase“, ºide a le împãrtãºi.

Analiza de text este doar unul dintrestîlpii fondatori ai Istoriei critice…; cel de al doilea este valorizarea. Disociatã, înaceeaºi postfaþã, de succes, valoarea esteticãeste învestitã (contrar celebrei teze lovines-ciene a mutaþiei valorilor ºi contrar chiarunor pagini din propria istorie) cu o sta-turã imuabilã: „Sunt convins apoi cã existãvalori absolute, printre ele numãrînd-o ºipe aceea esteticã“. Tocmai de aceea, „este-ticul e totdeauna o punte de trecere între

epoci oricît de diferite“ ºi din acest motivistoria care e centratã pe ea „reprezintã celmai puternic liant al comunitãþii oameni-lor care nu se mulþumesc a-ºi trãi viaþa doarîn realitate […], ci rîvnesc ºi la una în ima-ginaþie, fantasmaticã sau eroicã“.

Valorile cardinale ale unei epoci insti-tuie canonul ºi acesta este al treilea pilonimportant al istoriei de faþã ºi, totodatã, celde-al treilea scop important al ei, anumeidentificarea principalelor canoane carefuncþioneazã în istoria literaturii românemoderne. „Canonul se face, nu se discutã“,scrie N. Manolescu cu o expresie care pre-zida ºi Literatura românã postbelicã, culege-rea de cronici editatã în 2001 la EdituraAula. Dacã nu face o teorie a canonului,autorul afirmã cã, exceptîndu-l pe cel dintîi(realizat de M. Kogãlniceanu în celebra in-troducere la Dacia literarã), celelalte ca-noane s-au impus (la fel ca valoarea) prin-tr-o bãtãlie canonicã ce a fost purtatã deMaiorescu ºi, mai tîrziu, de Lovinescu. Acelaºi canon lovinescian a fost „retrezit laviaþã de neomodernismul anilor ’60-’70“

�


Sanda Cordoº

6 • APOSTROF

(dupã canonul anilor ’50, extraliterar) ºiprelungit, în fond, de cel postmodern, pen-tru cã „paradigma postmodernã care succe-de celei moderne nu a impus ºi un canonpostmodern“. În sfîrºit, criticul intuieºteapariþia unui nou canon în jurul anului2000, aflat în aºteptarea instituþionalizãriisale. Deºi se mãrturiseºte puþin cunoscãtoral acestei literaturi, N. Manolescu e mai cu-rînd tentat sã avanseze o judecatã negativã:

Literatura generaþiei 2000 este oglinda aces-tui prezenteism, ale cãrui porþi spre trecut ºiviitor au fost închise: o literaturã egoistã ºiegocentristã, senzualã, superficialã, inter-pretînd libertatea cuvîntului ca pe o liberta-te a expresiei, de unde aspectul frecvent por-nografic, bazatã pe o inteligenþã naturalã ºimai rar pe o culturã, needucatã sau pur ºisimplu castratã spiritual ºi moral.

Ipoteza mea este cã, în momentul în ca-re va ajunge la un contact nemijlocit cuaceste cãrþi, istoricul îºi va nuanþa perspec-tiva ºi va marca acele individualitãþi esteti-ce care nu lipsesc defel acestei generaþii.

În generaþiile supuse lecturii critice, eva-luarea este exerciþiul constant, atît a texte-lor în interiorul unei opere, cît ºi a acesto-ra din urmã în cadrul unei structuri literaremai largi. Cum judecata de valoare este „ra-þiunea de a fi a criticului literar“, N. Mano-lescu nu pregetã s-o pronunþe, modelul sãufiind, din acest punct de vedere, T. Maio-rescu (dar ºi G. Cãlinescu), cel care „de-plorînd mediocritatea […] nu cruþa pe ni-meni“. De altfel, în actul evaluãrii se aflãpunctul forte ºi, deopotrivã, cel fragil alIstoriei critice… Orice judecatã înseamnãforþã (a raþiunii ºi a argumentelor sale) ºifragilitatea subiectivã a unui gust personal,istoria literarã nefiind – la unul din palie-rele sale – altceva „decît expresia îndelun-gatã ºi meticuloasã a unui gust“. Pe de oparte, scrie Nicolae Manolescu, „trebuie sãînfruntãm deschis riscul de subiectivitate alaprecierii“, iar, pe de altã parte,

factorul de arbitrar este atenuat de însãºinatura acestei judecãþi care, fiind subiectivã,hic et nunc, nu se naºte din capriciul mo-mentan, ci vine la capãtul unui lung procesde aprecieri: altfel spus, istoria judecãþilorde gust garanteazã judecata de gust în isto-ria literarã. O adevãratã istorie literarã este tot-deauna o istorie criticã a literaturii. Adicã unascrisã la douã mîini.

Aºadar, istoria e criticã ºi prin intrareaîn dialog cu critica ce precedã propriul de-mers, „un spectacol al receptãrii cel puþindeopotrivã de fascinant ca acela oferit deoperele propriu-zise“. Mai interesantã mise pare invitaþia la dialog pe care autorulo deschide spre potenþialii sãi cititori atuncicînd, în Epilog, admite: „Cît priveºte con-temporaneitatea, aici selecþia poate suscitanedumeriri încã ºi mai mari. N-am preten-þia infailibilitãþii. Se prea poate ca într-o adoua eventualã ediþie s-o revizuiesc“. Mairãmînînd o clipã la construcþia cãrþii, tre-buie adãugat cã, deºi e o istorie de la ori-gini pînã în prezent, care începe de la iden-tificarea elementelor estetice existente înlimba românã a secolului XVI ºi ajunge laanul 2000, ea se dispenseazã de elemente-le obiºnuite ale istoriei literare ºi excludeºcoala ori gruparea drept centre de iradie-

re esteticã, dupã cum, în general, nu arepreocupare pentru legitimarea instituþio-nalã a literaturii. Cum „istoria literaturiireface verigã cu verigã lanþul de autori“,cum – aºadar, într-o concepþie oarecum ro-manticã ºi eroicã – istoria literaturii esteistoria personalitãþilor ºi a excelenþelor, N. Manolescu construieºte privilegiind trei„scripeþi“ conceptuali (utilizaþi, ºi aceºtia,la capacitate minimã): genurile, curenteleºi generaþiile literare.

De altfel, departajarea generaþiilor lite-rare ridicã prima problemã a Istoriei critice.Al doilea capitol din masiva perioadã a Con-temporanilor, intitulat Vestigii din epoca uneiliteraturi normale, include, excepþie fãcîndprimele douã nume (E. Papu ºi C. Noica),un set de ºapte autori care, prin naºtere ºioperã – ei ajung la expresie doar dupã 1940–, fac parte categoric din ceea ce autorulnumeºte generaþia ’40: C. Tonegaru, Al.Paleologu, Radu Stanca, I. Negoiþescu, ªt.Aug. Doinaº, I. Caraion, N. Balotã. Aceºtianu pot fi vestigii ale unei epoci în care nuapucaserã sã scrie, precum congenerii lor M. Preda, P. Dumitriu, I. Caraion etc. Înschimb, da, aceasta e epoca în care au datdeja cãrþi E. Jebeleanu, M. Beniuc, Z.Stancu, pe care N. Manolescu îi aºazã însã,curios, la „patruzeciºti“. Dintre aceºtia dinurmã nu pot face parte nici I. Gheorghe ºiN. Labiº (nãscuþi amîndoi în 1935), nicichiar T. Popovici (n. 1930), care, în anii ’40,nu atinseserã vîrsta creaþiei ºi vor publicadoar în deceniul urmãtor. S-ar putea adãu-ga tot aici cîteva observaþii care se adreseazãºi redactorilor de carte: R. G. Þeposu amurit un an mai tîrziu, Doina Betea e, defapt, Lavinia, titlul romanului lui M. Sebas-tian, scris în douã feluri, e De douã mii deani, titlul cãrþii Ioanei Em. Petrescu despreEminescu e diferit cu cîteva litere, cam totatîtea cîte trebuie îndreptate pentru a ajun-ge la numele real al lui Antonio Patraº, dupãcum ediþia urmãtoare se cuvine sã punãtitlurile (toate) lipsã din bibliografia unuiautor analizat: Cornel Ungureanu.

Existã însã ºi probleme mai serioase încare am rezerve sau opinii diferite. Pãstrîndcomparaþia de la care am plecat, aº spunecã, dacã am admiraþie pentru masiva con-strucþie ridicatã, sunt contrariatã sau chiarîn dezacord cu arhitectura unor încãperi.Dacã la Lucian Blaga pot fi identificate in-fluenþe din Eminescu ºi Goga ºi, neîndoiel-nic, poeme neizbutite, nu cred deloc cã aicis-ar întîlni „ecouri“ bacoviene, argheziene,barbiene, „ba chiar din Topîrceanu“, dupãcum, în gîndirea sa filosoficã, acesta nu este„capãtul dintîi al altui drum în filosofia cul-turii ºi anume al celui care are în centrucostumul naþional“. Chiar dacã are o pre-þuire foarte mare pentru cultura popularã,L. Blaga nu are o gîndire etnograficã orietnocentricã. De-ar fi sã rãmînem doar laSpaþiul mioritic, la care N. Manolescu seopreºte, putem observa luciditatea cu careBlaga considerã cultura românã ca una afla-tã (doar) la nivelul unor „latenþe“ ºi al„unor excepþionale posibilitãþi“, precum ºifelul în care se disociazã ferm faþã de oriceprogram mesianic în plan cultural. Apoi,departe de a fi „triviale ºi rãu scrise“, con-sider cã nuvelele lui Gib I. Mihãescu includo puternicã problematicã moralã, sînt atentscrise ºi construite, iar La „Grandiflora“este o capodoperã a nuvelisticii româneºti.

Nu cred cã poate fi evaluatã just activitateacriticã a lui T. Vianu (capitolul e, în între-gime, expediat) ignorînd cartea sa desprePoezia lui Ion Barbu.

Mã îndoiesc cã prozatorilor din gene-raþia ’60 „Rebreanu din Ion, Rãscoala ºi Pã-durea spînzuraþilor le era mai aproape decîtCamil Petrescu din Patul lui Procust oriHolban din Ioana“. Dimpotrivã, deºi tema-tica socialã e prevalentã, aceastã generaþiedescinde (mãrturisit ºi evident în opere)din Camil Petrescu ºi, mai ales, din Hor-tensia Papadat-Bengescu ºi Mateiu I.Caragiale. Sînt în dezacord cu judecãþile devaloare fãcute asupra romanelor lui D.Þepeneag („Romanele decepþioneazã fãrãexcepþie“) ºi cu cele referitoare la romanulÎntîlnirea („roman ratat“) ºi nuvelele („nuprezintã, nici ele, vreun interes literar“) aleGabrielei Adameºteanu. Cred cã sînt doiscriitori care au un asemenea grad de pro-fesionalism care îi împiedicã sã rateze, chiardacã nu dau (ar fi imposibil) cu fiecare vo-lum capodopere. Consider cã trei din ro-manele postdecembriste ale lui D. Þepe-neag fac o trilogie excepþionalã (HotelEuropa, Pont des Arts, Maramureº), dupãcum excepþionale sînt cîteva dintre proze-le scurte ale Gabrielei Adameºteanu, um-brite însã, cum se întîmplã în cazul au-torilor care practicã mai multe specii, deromanele ei (între care Întîlnirea ocupã,prin subiect ºi realizare, un loc meritoriu).Plasarea lui Paul Goma ºi Norman Maneaîn capitolul Memorialiºti de ieri ºi de azi este,desigur, o ºicanã. Nedrept este autorulatunci cînd scrie cã, la Paul Goma, „toatepersonajele vorbesc la fel“, cînd acesta are,dimpotrivã, indiferent de calitatea întregu-lui, o ureche absolutã ºi un limbaj mereudiferenþiat, sau cînd afirmã cã opera luiNorman Manea e „scrisã adesea în limbade lemn, prezumþioasã ºi greu de citit“,cînd limba e, în aceastã operã, lucratã cumare rafinament ºi multã grijã pentrunuanþã.

Existã însã, mai mult decît dezacorduripunctuale, douã probleme mai mari tocmaipentru cã implicã chestiuni de principiu. Peprima aº semnala-o utilizînd metafora pecare autorul o propune pentru sine în in-troducere: „nu mã consider, în ce mãpriveºte, decît unul dintre zecile de carto-grafi, silitor ºi modest benedictin al ideii cãfiecare se cuvine judecat dupã ce a realizat“.Dacã N. Manolescu este un cartograf (maicurînd orgolios decît modest, dar un or-goliu catalizator, fãrã de care o asemeneahartã n-ar putea fi realizatã), atunci e unulcare, din cînd în cînd, pãrãseºte disciplinameseriei ºi se amuzã lãsînd locuri goale,pentru ca, în alte pãrþi, sã schimbe scarahãrþii. Dacã, în general, perspectiva e desus, în cîteva locuri aceasta se strãmutã lafirul ierbii, încurcînd formele de relief.Douã mi se par capitolele importante atin-se de acest viciu. Primul este cel despreEminescu. Cred cã ideea de a face „un exa-men critic propriu-zis al operei lui Emines-cu“ e una cît se poate de nimeritã, ca ºi ace-ea a unei „critici caleidoscopice“, care poatefi mai uºor adecvatã unei opere ce este „unpot-pourri de viziuni, de motive, de stiluri,din care putem alege, în funcþie de sensibi-litatea noastrã, unul sau mai multe“. Con-sider, de asemenea, cã existã o idee care arfi putut vertebra acest nou examen critic:

�


Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 7

Eminescu trebuie socotit un postromanticîn mãsura în care se desparte de coerenþastructuralã a romantismului, fie în liricã, fieîn epicã, spre a vesti dislocãrile sufleteºti alemodernilor, cînd muzicalitatea lasã loculzgomotelor, armonia pe al stridenþelor, ºinimic nu se poate exprima limpede.

În mod surprinzãtor, autorul abando-neazã aceastã idee ºi se încîlceºte în proble-ma (irelevantã) a antumelor/postumelor ºi,mai contrariant, a raportului dintre tipãrit/netipãrit, întrebîndu-se, de exemplu, „de cepoetul n-a tipãrit unele poezii din anii 1866-1869“. Pusã operei unui poet cu viaþa dez-ordonatã, dezinteresat de strategiile suc-cesului, întrebarea nu duce prea departe.Situat aici, criticul face cîteva judecãþi degust, care nu sunt ºi judecãþi de valoare, pre-cum certificatul de capodoperã atribuit poe-mei Mai am un singur dor ºi retras nemo-tivat Luceafãrului ori Odei (în metru antic).

Al doilea scriitor asupra cãruia istoricu-lui îi lipseºte perspectiva justã e MarinPreda. Dacã a dat, într-adevãr, „o operãimpunãtoare ºi inegalã“, Preda nu este(cum revine Manolescu în Epilog, atuncicînd contabilizeazã „cea mai drasticã pena-lizare“ din Istoria criticã) „un scriitor cu ogîndire realist-socialistã, cu tot imensul luitalent“. Cã nu e astfel o dovedesc cîteva dinintervenþiile sale publicate chiar în presaanilor ’50 (interviuri, intervenþia de la Con-gresul Scriitorilor din 1956, inclusiv arti-colul Note ocazionale în favoarea romanuluirealist socialist, articol din 1957 ºi reluat înantologia postumã Creaþie ºi moralã din1989, fãrã sintagma ultimã din titlu), darºi literatura subiectivã publicatã postum(scrisorile ºi Jurnal intim), în care e evi-dentã distanþa faþã de ideologia oficialã aepocii ºi tendinþa de a se raporta la mode-lele literaturii universale. Inclusiv articolulObsedantul deceniu (care nu e publicat înImposibila întoarcere, în care apare, înschimb, un altul, despre „spiritul primar

agresiv“ dominant în acei ani) e mult mainuanþat decît îl rezumã criticul ºi, departede a legitima tematica realist-socialistã, ex-primã rezervele romancierului faþã de aceas-tã epocã, „cînd noþiunile morale se tulbu-raserã, cînd la ºcoalã copiii erau învãþaþicã ura nu e un sentiment detestabil, predîn-du-li-se deci un cod al moralei rãsturnat“.În opinia lui Preda, „un asemenea vulcande dezlãnþuire a psihologiilor sociale“ nupoate fi echivalat cu un hiat, ceea ce nu ex-primã un acord. Prozatorul a scris, nu înca-pe vorbã, texte ce aparþin realismului socia-list ºi ele nu trebuie ascunse, dar, plecîndde la acestea, nu pot fi gãsite dovezi aledoctrinei oficiale în întreaga operã. Demirare mi se pare cã, în acest capitol, N.Manolescu renunþã la perspectiva esteticãºi stilisticã pentru o detectivisticã ideolo-gicã înverºunatã. Acesta este motivul pen-tru care autorul examenului critic nu maideceleazã vîrfurile de platouri ºi face afir-maþii mult discutabile. Astfel, nu cred cã,în al doilea volum al Moromeþilor, acolo un-de, dimpotrivã, eroul rateazã, s-ar impuneperspectiva „marxistã ºi oficialã a lui Nicu-lae“, dupã cum n-aº spune cã defectul, înordine esteticã, al Celui mai iubit dintre pã-mînteni ar sta în faptul cã Preda n-ar spuneadevãrul despre Piteºti.

A doua problemã majorã, de principiu,cred cã o ridicã atitudinea lui N. Manolescufaþã de criticii literari. O mentalitate decompetitor îi dã, presupun, grabã ºi ina-decvare în a-ºi evalua confraþii. Deºi sîntmai multe absenþe care devin goluri în Is-toria criticã („mai bine definitã în absenþedecît în prezenþe“, spune autorul însuºi,probabil nu fãrã un anume rãsfãþ), am sã lesemnalez doar pe cele ale criticilor ºi doarîn contextul evaluãrii deja realizate. Astfel,o istorie care îl reþine pe Alex. ªtefãnescunu cred cã îl poate exclude pe Mircea Ior-gulescu, una care îi analizeazã pe E. Negriciºi M. Zamfir mã tem cã n-o poate ignorape Ioana Em. Petrescu, dupã cum alãturi

de Al. Cãlinescu poate fi, fãrã concesii, pla-sat Liviu Petrescu. Nu cred cã s-ar puteaspune despre I. Negoiþescu cã ar fi „cel maisnob critic al momentului“, cultura sa fiindintim ºi profund asimilatã, dupã cum aspune cã „cronicile lui Lucian Raicu potfi corecte ºi profunde, dar n-au eficacitate“e o observaþie gratuitã, cîtã vreme scriito-rii care fac obiectul acestor cronici s-au im-pus ºi prin intermediul lor. Dar observaþiae emblematicã pentru dezinteresul pe careN. Manolescu îl are pentru profunzimeasau rafinamentul ideii, precum ºi – în gene-ral – pentru construcþia teoreticã. Toateacestea sînt amendate, într-o manierã nãrã-vaºã ºi cu judecãþi critice cu care sînt îndezacord, la autori precum Paul Cornea,Matei Cãlinescu, Ion Vartic. Cu plictisealãºi în prea mare grabã examineazã autorulIstoriei critice… ºi operele lui C. Ungu-reanu, I. Pop ori N. Balotã. În paginile pecare le consacrã acestuia din urmã (ºi undeCaietul albastru beneficiazã, cu îndreptãþi-re, de o apreciere superlativã), autorul con-chide despre comentariile sale critice: „In-conturnabile ºi cam nesãrate, sunt deseoricitate, dar rareori citite“. Aceastã judecatã(pripitã, desigur) e contrazisã de analizaproprie asupra lui Arghezi, unde acelaºi N. Balotã (autorul unei cãrþi despre operaacestuia) devine „sagacele critic“ ºi e citatla tot pasul ca unul care spune „cîteva lu-cruri definitive“. Atunci cînd nu se lasãpurtat de „adorabila superficialitate“ (ex-presia îi aparþine), Nicolae Manolescu scrieºi el lucruri definitive. Cele mai multe capi-tole din Istoria criticã a literaturii românesînt astfel. În plus, ºtiindu-i atenþia treazãºi spiritul în mod autentic dialogic, înclinsã cred cã ediþia urmãtoare, pe care autorulpare s-o fi avut constant în vedere ºi s-o fipregãtit chiar prin lansarea de acum, varemedia din disfuncþionalitãþi. Tocmai deaceea sînt tentatã sã consider Istoria criticãa literaturii române un edificiu în lucru.

�

• Imagine de la lansarea cãrþii. Foto: Ion Cucu


NICOLAE MANOLESCU iubeºte anecdoti-cul. Ca orice profesor cu vocaþie, dar ºi

ca autoritate criticã, el ºtie cã generalul ºiteoreticul au nevoie, pentru a deveni larginteligibile, simpatice ori funcþionale didac-tic, de suportul particular. De lecþia anec-dotei se servesc, din diverse raþiuni, cei maimulþi teoreticieni ai literaturii, de la Auer-bach la noii istoriºti, câºtigând astfel, întot-deauna, mãcar pariul comunicabilitãþii. Aproape toate demonstraþiile criticului ro-mân pornesc de la o proustianã madlenã,de la un artificiu pretextual menit sã des-chidã ºi sã preorienteze apetitul perceptiv.Înainte sã fandeze critic, Nicolae Mano-lescu contemplã, aproape fãrã excepþie, „de-senul din covor“, figura de care se va folosiulterior ca de un portal comunicativ. Pen-tru Istoria criticã a literaturii române au exis-tat douã pretexte, iar preferinþa criticuluipentru cel mai recent poate fi înþeleasã, ur-mând chiar logica anecdoticã mai sus obser-vatã, drept o reconfigurare de sistem. Devreme ce portalul nu îi este niciodatã indi-ferent utilizatorului sãu, înseamnã cã deþineo semnificaþie – fie ea ºi cea mai rudimen-tarã – relevantã pentru întreaga construcþie.În prima ediþie a Istoriei critice..., din 1990(Bucureºti: Editura Minerva), edificiul tex-tual era aºezat sub bine-cunoscutul citat dinMiron Costin: „Biruit-au gândul sã mãapuc de aceastã trudã... Eu voi da seama deale mele, câte scriu“. În ediþia recentã ºi in-tegralã, publicatã la Paralela 45, mottouldin Costin este înlocuit de litografia luiEscher, în care douã mâini cvasiidentice sedeseneazã reciproc ºi autoficþional.

Ce se modificã de la prima la a douaediþie, în afarã de conþinutul evident? Deo-camdatã nu putem decât specula pornindde la cele douã pretexte: dinspre presiu-nea enormã a asumãrii unei responsabilitãþiindividuale pentru un text supraindividual,dinspre umilinþa acceptãrii unei misiuni ex-ponenþiale („cartograf, silitor ºi modestbenedictin“), ultima ediþie pare sã ne facãatenþi – cu ajutorul interpretãrii litografieide cãtre autorul însuºi, în „Introducere“ –la un anumit accent autoreflexiv, la carac-terul iluzoriu sau capricios al soluþionãriitensiunii dintre didactic ºi original, dintreistorie ºi criticã, sau, mai exact, dintre bi-bliografie ºi analizã. Prima ediþie a Istorieicritice... (care include materialul de la „Li-teratura medievalã“ la „Romantism“, inclu-siv, cu excepþia subcapitolului dedicat poe-ziei) este preluatã în ediþia integralã cuminime modificãri. Dincolo de rescriereafireascã a introducerii, câteva transformãriþin de rearanjãri de pasaje, de corectareadimensiunii unor bucãþi analitice, foartegeneroase iniþial, dar redistribuite în ver-siunea secundã, probabil pentru a nu disto-na excesiv cu analizele de-a dreptul parci-monioase asupra unor autori din perioadamodernã. De pildã, în „Introducerea“ pri-mei ediþii, este ceva mai detaliatã interven-þia polemicã asupra problematicii istoricis-

te, în care tezele lui Fernand Braudel, H. G.Gadamer sau H. R. Jauss privitoare laraportul istorie/criticã sunt interpretate înluminã cãlinescianã. În plus, tot acolo citimdespre dorinþa criticului de a stabili, cu câtmai multã precizie, „locul în sistem“ al ope-relor luate în discuþie, chiar în defavoareaoriginalitãþii: „aprecierile, interpretãrile ºimodelele mele vor sã fie congruente, nuoriginale“ – afirmaþie puþin descumpãni-toare în contextul privilegierii implicite aoriginalitãþii, în ediþia integralã.

Modificarea fundamentalã este una „deatmosferã“ ºi priveºte relaþia cu modelulimediat, declarat, respectiv cu Istoria... luiG. Cãlinescu: deºi insistând în continuareasupra rolului „enorm“ al lui Cãlinescupentru istoria literaturii de la noi, care îidatoreazã în continuare „aproape totul“,Manolescu introduce în discuþie douã din-tre cele mai importante mize ale proiectu-lui sãu finalizat. În primul rând, el afirmãcã istoria criticã este ºi o istorie a receptãrii,pe care o suprapune la limitã unei destul deimpresioniste „istorii a gustului“. În al doi-lea rând, istoria criticã astfel înþeleasã seghideazã dupã criteriul estetic, singurul înmãsurã sã organizeze canonul. Astfel, argu-mentul procãlinescian (zdrobitor în primaediþie) pierde din amploare, dar ºi din im-pact, prin recontextualizare. În prim-planintervin, aºadar, propunerea „istoriei criti-ce“ ca o altã criticã a criticii ºi stabilirea (fa-cerea, nu discutarea!) canonului românesc.Prevenitor, criticul ne avertizeazã cã avemîn faþã o lecturã pentru specialiºti, ºi nu încãun manual sau vreun alt instrument de in-strucþie ºcolarã, semnalând asupra unei anu-mite gratuitãþi a actului critic, al cãrui scopnu ar fi, atunci, neapãrat sus-amintita „car-tografiere“, ci alcãtuirea unei opere menite„sã placã celor instruiþi“.

Dupã ce diferenþiazã istoricii literari înpatru clase principale (enciclopediºti – Ni-colae Iorga, specializaþi – Sextil Puºcariu, N.Cartojan sau Virgil Cândea, teoreticieni – I. Negoiþescu, Alex. ªtefãnescu, dar maiales E. Lovinescu, ºi istorici literari adevã-raþi ºi integrali – clasã monadicã, populatãdoar de G. Cãlinescu), cãrora li se maiadaugã clasa secundarã a autorilor de ma-nuale, precum D. Micu sau Ion Rotaru,autorul Istoriei critice... contextualizeazã nunumai problematizarea istorismului la noi,ci ºi chestiuni de strictã logicã cultural-na-þionalã, precum aceea a protocronismului.De cel mai mare interes sunt însã rânduri-le dedicate cauzelor deprecierii criteriuluiistorist. Nu numai protocronismul se facevinovat de privilegierea criticii asupra isto-riei în spaþiul românesc, ci ºi tendinþa – ge-neralã în anii ’90 – de a pãrãsi „istoria li-terarã propriu-zisã în favoarea studiilormulticulturale, în care perspectiva asupraliteraturii nu mai este esteticã, dar sociolo-gicã, filosoficã ºi altcum“. Observaþia esteaceeaºi cu a lui Harold Bloom, care acuzã,în Canonul occidental, „ªcoala Resenti-

mentului“, respectiv toate disciplinele sub-sumabile studiilor culturale, de devaloriza-rea esteticului ºi de rãsturnarea canonului.În aceastã ordine, istoria criticã devine ine-vitabil o istorie a valorilor ºi un tablou ca-nonic, întemeiate pe privilegierea aproapemaniheistã a esteticului înaintea interdis-ciplinaritãþii, a operei culturale înaintea suc-cesului de consum, a limbii ºi a discursuluiînaintea conþinutului relevant sociologic,a studiului interpolãrilor, glosãrilor, efecte-lor, înaintea autonomiei sincroniste.

Cea mai importantã propoziþie a „Intro-ducerii“ („o adevãratã istorie literarã esteîntotdeauna o istorie criticã a literaturii“)se precizeazã la rãspântia intertextualã: „Is-toria literaturii este ºi istoria acestei ºtafe-te intertextuale prin care axa diacronicã seproiecteazã pe axa sincronicã“. Din pãcate,mizele teoretice, sistemice anunþate în „In-troducere“ pierd din importanþã pe par-cursul lucrãrii, criticul mãrginindu-se sãdeschidã adesea umbrela expozitivã, anali-ticã, acolo unde discuþia s-ar putea întoar-ce de la particularitatea obiectului la teore-tizarea receptãrii sau a canonului. Obiecþiafuncþioneazã – din fericire sau din pãcate –mai ales pentru prima jumãtate a cãrþii, ca-re este ºi cel mai serios lucratã. Deosebit de valoroase sunt observaþiile sale deja cu-noscute asupra literaturii ca fapt de limbãînainte de toate, precum ºi despre saltulfãcut de literatura noastrã direct în roman-tismul Biedermeier, fãrã sã mai treacã prin-tr-o Renaºtere, un baroc ori un clasicismromânesc per se, dar ºi analizele exempla-re, precum aceea dedicatã lui Dimitrie Can-temir, unde analiza imanentã merge pânãla nivelul investigãrii muzicalitãþii ºi rit-mului frazei, atenþie complet absentã înpartea postromanticã a volumului, scrisãparcã pentru a rãspunde unei prea lungi aº-teptãri publice.

Istoria criticã... beneficiazã de o schiþãminimalã ºi preliminarã a canonului ro-mânesc, surprins tocmai în „bãtãliile“ saleistorice: primul canon, paºoptist, respec-tiv romantic-naþionalist, formulat de Ko-gãlniceanu, pierde prima bãtãlie canonicãîn favoarea celui junimist, clasic-victorian,care la rându-i este surclasat de canonul lo-vinescian, modernist – cel mai rezistent,dacã luãm în calcul discreditarea axiologicãa unui posibil paracanon proletcultist alanilor ’50, precum ºi rezistenþa neomoder-nistã (ºi postmodernistã!) a canonului lo-vinescian. Manolescu este de pãrere cã,aflându-ne la amurgul postmodernitãþii,urmeazã sã asistãm la instalarea unui noucanon, a cãrui responsabilitate cade în sea-ma generaþiei 2000. Toate aceste piste teo-retic-istoriste sunt aproape abandonate însãîn introducere, comentarii asupra prezenþeiîn canon a cutãrui autor înlocuindu-le peacelea complementare despre detaliile teo-retice ale articulaþiei canonice. Acestea numai revin decât accidental pe parcursul lu-crãrii, eventual în capitolele dedicate lui

8 • APOSTROF

Ultimul canonicO carte în dezbatere

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 9

Maiorescu, Lovinescu sau interpretãrilorproletcultismului.

Unde se aflã Nicolae Manolescu în dez-baterea istoriei critice? Ce fel de istoric lite-rar este el însuºi în propria receptare? Dacãeste sã citim silogistic admiraþia (inclusivde metodã!) faþã de Cãlinescu ºi cataloga-rea acestuia drept singur istoric literar adevã-rat ºi integral, am spune cã locul rezervatde autorul volumului de faþã este al doileape aceastã listã preferenþialã. Dacã ne vomlimita, încurajaþi de declaraþia de modes-tie a criticului, sã cãutãm în text lãmuririexplicite faþã de asumarea propriului loc însistem, atunci locul cel mai nimerit pen-tru a privi sunt chiar analizele sale desprecritici. Vom descoperi aici cel mai uºor sim-patiile ºi idiosincraziile sale nu numai faþãde colegii de breaslã, ci ºi faþã de anumiteopþiuni ideologice ori estetice, dupã cumvom descoperi reflexe de autoportret con-templat în oglinzile întâmplãtoare ale ta-blourilor altora. Nu voi insista asupra par-þialitãþii evidente a „listei de critici“ din anii’60 pânã în prezent. Absenþele majore pecare le observ mai întâi sunt critici ºi teo-reticieni din afara centrului, precum IoanaEm. Petrescu, Liviu Petrescu, Ion Vlad,Adrian Marino, ca sã nu mai vorbesc de-spre generaþia imediat urmãtoare, a criti-cilor optzeciºti, dupã cum de texte ex-peditive ºi aprecieri nedrept de modeste au parte Ion Pop ori chiar Ion Vartic sau Marian Papahagi. La acest capitol, auto-rul are perfectã dreptate: fiecare va înþele-ge cartea în funcþie de propria reflectare,drept pentru care nu vreau sã intru într-oinevitabilã ºi inutilã semnalare pro domo sua.

La fel de relevante ca ºi omisiunile (ca-zuri de memorie culturalã selectivã?) suntºi prezenþele criticilor contemporani. Sãobservãm cã de maximã simpatie au partecronicarii literari, publiciºtii, practicieniicriticii de întâmpinare, mai puþin criticii cumizã ºi vocaþie teoretice. Cu alte cuvinte,cu cât subiectele îi seamãnã mai mult por-tretistului, cu atât mai bine – ºi aceasta lacriticul care sancþioneazã în „Postfaþa“ Isto-riei... sale lectura „naivã“, „sentimentalã“,de identificare, precum ºi preocuparea ex-clusivã a douãmiiºtilor pentru „lucrurilecare au legãturã doar cu ei ºi cu viaþa lor“.D. C. Mihãilescu sau Cornel Regman auparte de lecturi mult mai empatice (ºi maivalorizante) decât un Paul Cornea (vezi ºicatalogarea lui Marino drept „condei sear-bãd“ într-un comentariu secundar) sau unValeriu Cristea, iar pe Matei Cãlinescu sauVirgil Nemoianu pare sã-i avantajeze vizi-bil afirmarea internaþionalã (de altfel, ei auparte de un tratament preferenþial, fiindanalizaþi – deºi parþial – inclusiv cu textescrise în Statele Unite, chiar dacã ulteriorlui Toma Pavel sau Mihai Spãriosu li se re-fuzã, prin invocarea altui standard, table-tele analitice). Un caz oarecum aparte deexercitare a criticismului manolescian îlconstituie eseiºti precum H.-R. Patapievici,Andrei Pleºu sau Gabriel Liiceanu, faþã de care maliþiozitatea ºi sarcasmul cu careîi taxeazã chiar ºi pe aceia despre care vor-beºte „de bine“ se tempereazã, lãsând es-tetismului un loc relativizat. Un exemplude operaþie manolescianã pe cordul unuicritic este însã analiza pe care i-o face luiAlex. ªtefãnescu, pe care îl caracterizeazã

mai întâi drept autor de carte „remarcabilã“ºi „îndrãzneaþã“, „publicist înnãscut“, nu-mai pentru a demonstra ulterior cã prin-cipalele lui calitãþi sunt: hãrnicia, omni-prezenþa revuisticã, vulgarizarea operelorpe care le prezintã „scuturate de inefabil“,ceea ce îl recomandã mai ales pentru pro-fesori ºi manuale, decât pentru specialiºti,nesiguranþa gustului etc., etc. O execuþiepe cât de scurtã, pe atât de greu de contra-carat în „ambalajul“ sãu declarat valorizant.

Adevãrata bãtãlie se duce însã cu Alex.ªtefãnescu-autorul Istoriei literaturii româ-ne contemporane. Între obiecþii (periodiza-re greºitã, contextualizare lipsitã de nuanþe,selecþie viciatã) citim de fapt argumenteleluptei pentru autoritatea asupra istoriei lite-rare contemporane ºi, implicit, un set dejustificãri cu notã personalã, ce par gândi-te ca proprii mãsuri de prevedere:

Alex. ªtefãnescu nu s-a pus deloc la adãpostde furtuna de contestãri, ca ºi cum ar fi aº-teptat-o cu seninãtate, dar apoi a început sãpublice replici ºi precizãri pe cât de iritate,pe atât de inutile. Era suficient sã le rãs-pundã contestatarilor cã într-o istorie lite-rarã riscul nu este niciodatã al scriitorilorignoraþi, ci al autorilor care îi ignorã. [...] Aprelungi disputa pe aceastã temã e o zã-dãrnicie. Fiecare critic va opune listei luiªtefãnescu propria listã.

Singurul critic contemporan cu careManolescu – personaj al propriei Istorii... –întreþine relaþii culturale privilegiate esteMonica Lovinescu, pe care o înþelege im-plicit ca pe un alter ego critic al sãu, un com-plement lipsit de presiunea cenzurii ºi – deaceea – indispensabil într-o istorie a lite-

raturii „de neimaginat fãrã contribuþia“ sa:„aveam acelaºi þel ºi eram animaþi de acelaºiideal“. Dincolo de meritele estetice incon-testabile ale Monicãi Lovinescu, ceea ce va-lorizeazã Manolescu aici, inclusiv într-unexerciþiu de expiere personalã a memorieiunei cenzuri ideologice trãite individual,este calitatea ei de „barometru al atitudi-nii noastre morale“.

Cea mai mare reuºitã a Istoriei critice aliteraturii române mi se pare – paradoxal –ºi marea ei slãbiciune: insistenþa pe iden-titatea dintre istoria criticã ºi istoria recep-tãrii (pe înþelegerea „lanþului de opere nudoar în raportul unora cu altele, dar ºi înraport cu aceia care le-au citit“), în care au-torii nu sunt doar obiecte culturale, ci siste-me de relaþii ºi participanþi la fenomeneculturale, la „un spectacol al receptãrii celpuþin deopotrivã de fascinant cu acela ofe-rit de operele propriu-zise“. Din pãcate, ex-plorarea teoreticã a acestei identitãþi, pre-cum ºi discuþia asupra articulãrilor, ºi nunumaidecât asupra listei canonice, rãmân înproiect, poate pentru o viitoare Criticã is-toricã a literaturii române. Pânã atunci, secuvine sã sãrbãtorim finalizarea, oricât decapricioasã, a „listei lui Manolescu“, ea de-sãvârºindu-se ca operã absolut necesarã în-tr-o istorie a literaturii subþire precum anoastrã, ºi încã sub semnãtura ultimuluicritic cu destulã autoritate canonicã pentruimpunerea ei culturalã.

�


10 • APOSTROF

De la deducþie la seducþie

NÃSCUT ÎN 1934 la Bu-cureºti, Ion Vianu în-

cepe studii de filologie cla-sicã, apoi se înscrie la Me-dicinã. Publicã Intro-ducere în psihoterapie(1975), apoi Stil ºipersoanã (1975, Pre-miul Uniunii Scriito-rilor). În 1977, emi-greazã în Elveþia: „reu-ºisem sã depãºesc in-telectualismul carefãcuse din mine un om precar“, va spunemai târziu. „Se întoarce“ cu Amintiri în dia-log (1994, în colaborare cu Matei Cãlines-cu), apoi cu romanele Caietele lui Ozias(2004), Paramnezii (2005), Vasiliu, foi vo-lante (2006), Blestem ºi Binecuvântare(2007). În 2008, publicã eseul Investiga-þii mateine (Polirom/Biblioteca Apostrof,2008, 112 pagini) ºi romanul Necredinciosul(Cartea Româneascã, 2008, 160 de pagini).Despre ele, aici, câteva marginalii.

Mai întâi, e de spus cã Ion Vianu are deînfruntat prejudecata cu care e întâmpinatun ins-de-formaþie-alta-decât-filologia-care-scrie-literaturã. Se uitã cã Facultatea de Fi-losofie, de pildã, nu dã filosofi, nici cea deFilologie, scriitori. E vorba, în ambele ca-zuri, dar ºi în multe altele, despre talent, va-lenþe creatoare, disponibilitãþi individuale ºipersonalizate. Despre o anume structurãînalt expresivã pe care ºcoala o poate, încazurile fericite, fasona. Dar atât. Intervineºi prejudecata admirativã, dar nu mai puþindeviantã a ºtiinþei aparte despre om pe careo posedã un psihiatru. E limpede cã un psi-hiatru, un psiholog, un medic, un socio-log nu sunt neapãrat mai buni „scafandri aisufletului“, cum ar zice Sebastian, sau maibuni cunoscãtori al trupului uman/socialdecât un filolog, un botanist etc. Toate cu-noºtinþele despre om ºi lume sunt moarte,din punctul de vedere al literaturii, dacã nuintervine inefabila artã a cuvântului potrivit.ªi totuºi...

Ion Vianu are de gestionat ºi alte situ-ãri biografice ºi existenþiale cu încãrcãturãpotenþial incomodantã. Este fiul lui TudorVianu, apartenenþã pe cât de plinã de ferici-te modelãri ºi neteziri de drum, pe atât degreu de purtat – creºterea în umbra tatãluinu e întotdeauna o „muncã“ uºoarã. Carteadespre Mateiu are ºi un fir autobiografic,oricât de subþire: ea pune problema relaþieicu tatãl, a identitãþii destinale greu de modi-ficat prin simpla voinþã, oricât de stufos arfi „romanul familial“. Exilat de bunãvoie, lavârsta maturitãþii, revenit în þarã dupã ’90,Ion Vianu a avut ºi are de depãºit decalaje ºi

diferenþe/diferende de perspectivã. Regre-tul, mãrturisit, de a fi cerut primirea în Par-tidul Comunist stã alãturi de cel nemãrturisital inevitabilei înrolãri din exil – activistul„Europei Libere“, dincolo de deosebirilenete de ideologie, a avut ºi el de echilibratrestricþii, condiþionãri, oportunisme:

Eu asta am vrut sã fiu: un martor. Cred cãmisiunea mea este sã mãrturisesc nu numaidespre comunism, ci despre perenitate, desprefaptul cã am putut sã strãbatem aceastãperioadã ºi sã ieºim la luminã. Ce a persistatîn noi de dinainte de comunism, ce suntemdupã – asta am vrut eu sã arãt. A existat ocontinuitate a spiritului ºi sub comunism,indiferent cum s-au numit conducãtorii.

Nu în cele din urmã, românul „sutã la sutã“ pãstreazã amintirea bunicilor pa-terni, evrei care „au trecut cu arme ºi bagajeîn rândul populaþiei ortodoxe“, iar reflecþiaasupra condiþiei evreieºti îl „stimuleazã spi-ritual ºi intelectual“, într-o situare încã odatã dualã, dublã. În schiþa de portret demai sus, sumarã ºi imperfectã, descopãrdestule argumente ale tipului de investiga-þii literare în care se angajeazã prozatorulºi eseistul. Amândoi, ei da, secondaþi demedicul psihiatru.

Despre arta prozatorului se cuvine vor-bit cu punerea între paranteze a profesiu-nii „oficiale“. Se poate accentua însã altceva:o evidentã predilecþie pentru detectivism.Atracþia pentru mistere ºi simboluri abscon-se, plãcerea estet(izant)ã de a crede în con-spiraþii ºi sfori trase de mâini fizice ºi me-tafizice, deducþiile alambicate, ipotezele„baroce“ pot descinde din, dar ar fi putut lafel de bine provoca alegerea profesiunii. ÎnInvestigaþii mateine (Mateiu Caragiale se bu-curã de o trecere nu cu totul elucidatã încontemporaneitate, el fiind, în vremea dinurmã, obiectul unor „studii de caz“ remar-cabile, precum cele semnate de Ion Vartic,Barbu Cioculescu, Matei Cãlinescu, AngeloMitchievici), reconstituirea legãturilor din-tre om ºi operã se face pornind de la cuvin-tele lui Ion Barbu dintr-o cronicã la Craii...din 1929: „Nu cunosc meditaþie mai gravãasupra ticluirii ºi aventurii Fiinþei ca aceastãcarte de înþelepciune, pe care un act de dis-creþie ºi gust o disimuleazã sub grele catife-le de pitoresc oriental“. Lui Ion Vianu îiconvin toate secvenþele enunþului barbian:meditaþia gravã îi e structural familiarã, ºtieºi crede cã Fiinþa este ºi o ticluire a voinþei,nu doar un dat, pariazã pe aventurile mo-delatoare exersate poietic, discreþia þine de ascundere ºi secret, dar ºi, etimologic, dedistingere/deosebire a lucrurilor unele dealtele. Catifeaua însãºi e nelipsitã, cu moli-ciunea ei insinuantã, nobilã ºi decadentã,din fundalul textelor sale de orice gen.Substratul balcanic, în sensul sãu cel maibogat ºi mai „funciar“, e o realitate ºi onecesitate, deopotrivã, pentru scriitor:

M-am întors în România ca sã scriu [...] enevoie de un feedback, de un rãspuns al pu-blicului ºi deci faptul cã sunt în România mãalimenteazã, mã hrãneºte [...] Probabil cã,dacã altul ar fi fost cursul vieþii mele, aº fiputut sã fiu un scriitor român trãind în strãi-nãtate. Dar eu am nevoie de România.

Jocul sensurilor multiple ºi contradictoriie continuat în microromanul Necredinciosul– o jucãrie romanescã despre alteritate ºidespre procesul integrãrii eului. Prozatorulrotunjeºte un ghem de semne ºi sensuri ºiaruncã cititorului un dumicat ispititor, inci-tant, rezistent la interpretãri ultime, greu deruminat fãrã rest. Ilina Gregori, de pildã,probeazã acest dezarmant ºi aiuritor efectpolifonic într-o cronicã-eseu un pic exaltatã(e ea însãºi o maestrã a interpretãrii semne-lor obscure), care avanseazã pe nerãsuflatecâteva variante de lecturã, panicate cã nu vorputea face faþã provocãrii. Scriitorul, extra-neu, aº zice, din multe puncte de vedere,deci altfel, încãrcat axiomatic cu o ºtiinþãinaccesibilã muritorilor de rând, exploateazãtoate aceste atuuri pe muchie de cuþit ºi letransferã personajelor sale dublu-naratoare.Mãrunþirea feþelor diurne ºi nocturne sperã,vag, o refacere a întregului, însã rãscrucea epreferabilã oricãrui drum, iar unicalea e blocatã în absenþa unei tentative reale de aalege. „Disciplina de a trãi în prezent“ es-te idealã pentru concentrarea pe senzaþiisuspendate, fãrã trecut ºi fãrã viitor. Alteriiþin de memorie ºi de speranþã. Eroul cudouã feþe, ambele alcãtuite din cioburi ten-sionate ºi divergente, vrea sã fie „simþitornumai la trecerea clipelor ºi a anilor [...] sin-gurul fel curat, nepãtat, de a simþi cã exiºti“;el exerseazã arta descompunerii mentale agesturilor: „Începeam sã mã gândesc la baiade dimineaþã. Gândire care-mi lua trei sfer-turi de orã, cel puþin“, desenând un loc pecare alterii îl negociazã frenetic. Somnul,visul aduc un alt timp, care, „imperfect, co-coloºit, bizar, se încurca, se fãcea ghem“.

Daniel ºi Joseph sunt asemãnãtori prinpasiunea enunþatã pentru femei. Deºi separcurg cu plãcere, scenele erotice rãmânabstracte, sunt eseuri senzualizate despreiubire, oarecum teoretice, livreºti. Mesajeletrupului sunt citite ironic-poetizant, cu oabilã rafinare a locurilor comune din ro-manþuri. Visceralitatea nu rãzbate în paginã,„apriga dorinþã sexualã“ e ºi ea un simplupretext pentru a introduce secvenþe de ge-nul: ea alesese „calea cea mai grea, aceea dea-ºi sacrifica trupul, trupul ei mângâios ºiaspru ca un vas de lut, încã puþin umeddupã ce a ieºit din roata olarului“. Joculiubirii are reguli ceþoase, ambigue în exces,lucrând, paginã de paginã, la þeserea atmos-ferei catoptrice: „dacã aº lãsa loc omenescu-lui, baletului graþios al stãrilor intermedia-re, ezitãrilor, misterului, aluziei, senzualitãþiidiscrete, insinuante“. Prizonieri ai dialo-gului psihanaliza(n)t, cei doi înainteazã previzibil spre descoperirea coincidenþei des-tinelor lor, însã integrarea nu are loc. Ver-balizarea nu vindecã, ea eºueazã liber în plã-cerea subtilã ºi gratuitã a cuvântului: „totultrecea prin cuvânt! Vorbele schimbate întreei doi erau firele invizibile ale unei plasede pãianjen, cu o geometrie bizarã, asime-tricã, sfâºiatã“. Psihiatrul din carte ar trebuisã fie, prin definiþie, un scormonitor abilal tainelor omeneºti, dar Dobro (bunul!?)are un firav ºi contestat instrumentar, nu edecât un grotesc animal horcãitor, aproapemitologic în oracularitatea lui nonverbalã.

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 11

O prietenie exemplarã

DUPÃ MOARTEA pre-maturã a lui Aurel

Dumitraºcu, în 1990, lanumai 45 de ani, AdrianAlui Gheorghe a desco-perit în arhiva prietenuluisãu de la Borca toate scri-sorile pe care i le-a trimisacestuia din Piatra-Neamþîncepând cu anul 1978.Combinându-le cu celecare au circulat în sens contrar, dinspreBorca înspre Pietricica, el a asamblat unimpresionant epistolar al unei prieteniiexemplare, din care se poate reconstitui nunumai traseul de formare al celor doi po-eþi, structura lor psihicã ºi profesionalã dife-ritã, dar ºi o parte a genezei spirituale a optzecismului poetic, mulþi dintre protago-niºtii deja clasicizaþi ai acestuia (DumitruChioaru, Daniel Corbu, Mariana Marin,Magda Cârneci etc.) fiind protagoniºti cola-terali ai cãrþii. Titlul acesteia, Frig (Piatra-Neamþ: Ed. Conta, 2008), precum ºi ilus-traþia de pe copertã, unde secera ºi ciocanulse suprapun în cãdere ceasurilor lichide alelui Salvador Dalí, ne pot induce parþial îneroare, sugerând o încãrcãturã politicãdeschisã, pe care calitatea de urmãriþi aiSecuritãþii, de care s-au „bucurat“ cei doi întimpul dictaturii, nu face decât sã o confir-me. În realitate, politicul joacã un rol secun-dar în carte. Nici traumele epocii nu suntevocate (atrocitãþile antipopulare ale luiCeauºescu, Cernobâlul). În contrapartidã,accentul cade pe vocaþia literarã pe care ceidoi protagoniºti cautã sã o confirme, par-ticipând la concursuri organizate de cãtrediferite asociaþii culturale ºi reviste, tri-miþând manuscrise de debut la edituri ºiaºteptând înfioraþi rãspunsul. Cauþiona-rea sistemului literar e mai importantã îneconomia existenþialã a celor doi decâtcontestarea grotescului antidemocratic pecare acesta, uneori, îl exhibã. Nu sunt sin-gurii care procedeazã în acest fel; pe de altãparte, sã nu uitãm cã informaþiile lor setransmit prin intermediul unor scrisori, carepot deveni, fãrã excepþie, transparente ºiacuzatoare.

Ceea ce-i aseamãnã pe protagoniºti, din-colo de altruismul de a se sprijini reciproc,fãcând frenetic schimb de cãrþi, semnalân-

du-ºi reciproc oportunitãþile de publicaresau noile apariþii editoriale (pentru care nudispun întotdeauna de bani sã le poatã achi-ziþiona), este sinceritatea vulnerabilã a voin-þei de a face literaturã: niciunul dintre ei nuþine de vreun „clan“ sau de vreun grup deinterese anume, trãiesc la marginea siste-mului de trocuri ºi de influenþe literare, nuau „pile“ pe la edituri sau sprijinitori în lu-mea ocultã a literelor, ceea ce înseamnã cãsupravieþuiesc efectiv – ºi, în cele din urmã,reuºesc sã debuteze! – apelând exclusiv larezervorul de ingenuitate care le animãviaþa. Sub acest aspect, Frig e un volum sin-gular în peisajul nostru publicistic, deoare-ce – regula fiind aproape generalã... – retro-activãrile de acest gen abundã în lovituripieziºe, ironii corozive sau mângâieri ipo-crite, caustice. Literatul român mediu e ofire nevricoasã, frustratã, suspicioasã ºi re-vendicativã: dimpotrivã, ceea ce e formida-bil în schimbul epistolar strict particular dinFrig e cavalerismul perfect, curat ºi naiv alcelor doi parteneri; niciunul dintre ei nu iaîn discuþie carenþele morale ale vieþii noas-tre literare, deºi ar avea din plin motive são facã; amândoi îi crediteazã pe toþi poten-taþii cu bune intenþii, deºi autoritarismulcâtorva dintre ei lasã loc ºi de mai bine. Pen-tru amândoi, viaþa literarã e un tãrâm emi-namente meritocratic ºi frumos, unde intrãdoar cei buni ºi rãmân doar cei merituoºi.Excepþiile nu sunt imorale: þin de o carenþãde ansamblu a esteticului...

Aºadar, nu vom întâlni în volum cârtelipieziºe, comentarii acide, ironii corozive laadresa confraþilor, ci doar o atitudine moralãsuperioarã, pateticã, tensionatã, ieºitã dincomun, decantatã din onoarea de a scriepoezie ºi de a aparþine castei sublime a lite-raþilor. Un tinerel jucãuº ºi „postmodern“de astãzi nu are cum sã înþeleagã acest pate-tism responsabil, aflat la originile psiholo-gice ale optzecismului, pentru care literatu-ra însemna, mai presus de toate, un actexistenþial absolut, de implicare esteticã în-tr-un destin de supravieþuire. În esenþã,Aurel Dumitraºcu ºi Adrian Alui Gheorghetocmai asta fac: se ajutã critic ºi altruist (celedouã atitudini nu se exclud...) sã supra-vieþuiascã artistic în vremuri potrivnice, încare niciunul dintre ei nu dispune de sufi-ciente resurse materiale sau de un post sta-bil remunerat pentru a izbândi.

Diferenþele de structurã dintre cei doiprotagoniºti, armonizate într-o prietenieexemplarã, sunt impresionante, ele putândfi extrapolate asupra operei. Adrian AluiGheorghe este mai emfatic în stil, literatu-rizeazã ostentativ („Te salut, prietene bun ºivechi prieten. Te salut ºi-þi fericesc exilul. ÎnValea ta trãieºte ultima licornã. În Valea taultimul înger mai poate spune: aleluia“), pecând Aurel Dumitraºcu e mai reþinut înscris, fixat în formulãri nu o datã memora-bile („tristeþea e un capriciu al gravitãþii“;„fii tot timpul poet ºi mai puþin un om ca-re vrea sã publice“). Primul e un misogincircumstanþial („Nu-mi plac femeile carecre[e]azã: sunt bãrbaþi în fustã“; „Femeile.Sunt seci. Obiect de torturã. Rug mucezit“),pe când al doilea se îndrãgosteºte mereu (de profesoarele cu care vine în contact, deeleve chiar), având vocaþia frumuseþii subli-me care se obþine prin intermediul iubirii.Trãind la Borca, în casa natalã (detalii alevieþii rurale apar totuºi foarte sporadic înscrisori, ca ºi cum autorul ar dori sã se diso-cieze de stereotipii), Aurel Dumitraºcu e un

om bun, în sensul tolstoian, organic al cu-vântului: se bucurã de soarele din ochiicopiilor cãrora le este profesor, primeºteghiocei ºi gesturi de tandreþe din parteaacestora, iubeºte – în mod declarat – oame-nii, nutrind ºi un patriotism sincer, neem-fatic, responsabil, pe care numai cei care autraversat epoca îl pot înþelege.

Citadin nevrotic, posesor al unei biogra-fii mai accidentate (militar la „rãzboi“ înCaracal ºi în minã, trãitor din expediente,fãrã locuinþã pânã ce nu i se repartizeazã ogarsonierã), Adrian Alui Gheorghe se con-sumã în crize acute de mizantropie sinuci-gaºã („urãsc oamenii“), se lasã provocat deexistenþialismul în vogã din epocã („mãîntreb deseori dacã omul este epuizabil...“),are – dupã propria sa mãrturisire – cevadintr-un Mâºkin resemantizat, atroce, trecedes prin „stãri corozive“ ºi îºi impune, pen-tru a lupta împotriva stãrilor dispersive, unprogram existenþial ferm, obiectiv, neconce-siv: „Trebuie sã trãiesc rigid, sã-mi obligsufletul [...] sã se înºurubeze într-un singurloc“. Aflat în militãrie la Petrila, „merge cupaºi siguri spre nebunie“. Spre deosebirede prietenul sãu, format într-o „parohie aierbii“, el trãieºte oraºul exasperat, spasmo-dic, cu pupilele dilatate, pentru a percepehalucinaþia mult prea realã a vieþii: „Suntîncãrcat de electricitate. Sufãr cã nu mai credîn iluzii. Pentru poezie îþi trebuie o anumitãmiºcare. Eu numãr elemenþii aceluiaºi calo-rifer, aud scârþâitul aceluiaºi pat ºi vãd ace-leaºi chipuri îmbobocite de prostie“. Reacþiaingenuã? (pe aceeaºi paginã): „mã duc sãmãnânc douã mere – îi scrie ireal AurelDumitraºcu. – Unul pentru liniºtea ta!“

Indiferent de cum trãiesc cei doi, eiîmpãrtãºesc convingerea cã poezia e nunumai un imperativ etic sau unul existenþial,ci unul de-a dreptul metafizic, care te poateapãra de rãu, te poate mântui. Drumuriledin volum (Iaºi sau Bucureºti cel mai ade-sea, unul feeric spre Clujul Tribunei ºi alEchinoxului la Aurel Dumitraºcu) sunt lumi-noase, fiindcã duc înspre spaþiile însorite aleconsacrãrii literare. Când viaþa intervinebrutal în programul mântuirii prin poezie,aºa cum se întâmplã atunci când AdrianAlui Gheorghe este sechestrat în armatã,Aurel Dumitraºcu se revoltã: „Eu cred cã înanul în care ai fost în rãzboi ai pierdut anu-mite sensuri ale realitãþii poeziei“. Cei doicitesc, foarte scrupulos, toate volumele dedebut ale colegilor de generaþie (Pantea,Petean, Hurezeanu, Traian T. Coºovei etc.),observaþiile pe care le fac (din interior)întrecând de multe ori chiar ºi perspicacita-tea unui critic. Prietenia lor se confundãcu adevãrul uman al unei întregi generaþii:nu sunt niciodatã singuri, chiar dacã fizic ºiprofesional sunt izolaþi. Aparþin, în modaltruist ºi sincer, unui destin colectiv an-gajant, ceea ce nu se prea mai întâmplã înzilele noastre.

Regret cã nu pot sã închei aceste scurteconsideraþii despre doi oameni pe care nu i-am cunoscut personal fãrã sã notez foar-te gravele neglijenþe de corecturã care pre-judiciazã volumul. Erorile sunt cu nemi-luita: The Hughes (în loc de Ted), Nevestelevesele din Wisindor, Ezensberger, Narsiss ºiGoldmund, Muril (în loc de Musil), V. Wolf,Steinbach (în loc de Steinbeck), Brhams, La-coon, Le Clizio, Saroyon, Monterlant, Odettede Crexy, Güntes Grass etc., etc. Pãcat, foar-te mare pãcat...

�

Erudiþia ascunsã în texturã e uneori su-focantã, cãci aºteaptã decodificãri rapide.Ficþionalizate la cub, miturile se confundã,verosimilitatea lor e precarã, pretextele suntmai tari ca miezul epic. Vezi, de pildã, ateulconvertit la religia musulmanã care trãieºteexaltat ºi neconvingãtor spaima de a-l fi trã-dat pe Isus. Moartea ºi sinuciderea rãmâningrediente ale unor minieseuri autono-me inserate cãrþii... Toate aceste posibilecarenþe sunt contracarate de arta excepþio-nalã a povestitorului care se joacã nestãpâ-nit ºi inteligent cu ascultãtorul-cititor ºi îlimplicã în amestecul inepuizabil de poveºtireale ºi inventate. De la arta deducþiei laarta seducþiei, Ion Vianu este, el însuºi, unadmirabil cuceritor. De Curte-Veche.

�

12 • APOSTROF

În memoria MONICÃI HAPEI

C ALMÃ, RELAXATÃ, desprinsã de obligaþiiºi griji materiale, doamna doreºte sã ne

facã scurta-i depoziþie în poianã. E vorba deo rariºte, o absenþã vegetalã, un spaþiu iscatîn inima unor pãduri întinse pe distanþe dezeci ºi zeci de kilometri. Putea sã ne poves-teascã totul pe reþeaua de divane a doamneiCostinescu, cea aflatã acum departe, n-armai fi fost în mãsurã sã deranjeze bunulmers al relatãrii. O posibilitate, dincolo dedispreþul oriºicui, era ca, patinând cu toþiipe lacurile doamnei Davidescu, sã fi ascul-tat istorisirea. Mai rãmânea ºi cimitirul„Madam Adamescu ºi Fiii“, loc de recule-gere cu alei liniºtite, morminte elegante,paznici subþiri ca niºte tije, preoþi aflaþi înpermanente rugãciuni ºi posturi, la rândullor asemeni unor tije. Dar a rãmas poiana,ce în timpul vorbãriei ne va urmãri mereucu ochii ei bãtrâni ºi triºti...

Întrebare: ... Stimatã doamnã Vasilescu,aþi fost la Braºov, oraºul lui Honterus, alBisericii Negre, cu vreun scop anume, omicã afacere, rectificarea unor taioare,cumpãrarea unei umbreluþe pentru varã,contemplãri de peisaje sau pur ºi simplu aºa,ca sã aveþi de unde vã întoarce?...

Rãspuns: ... Nu, nici pomenealã, în acestoraº transilvan nu aveam absolut nimic defãcut. Nici umbrele, nici taioare, nici exta-zieri în faþa unor peisaje. M-a prins însã odorinþã nãprasnicã de a-l vedea, de aicideclanºându-se „operaþiunea“...

Întrebare: ... Au fost „ciudãþenii“ sau,altfel zis, „bizarerii“ la dus?...

Rãspuns: ... Dumneavoastrã, pe uneledintre ele, le-aþi putea socoti ca atare, darmai bine lãsaþi-mã sã povestesc... Prima

oprire, conform mersului, am avut-o laBuziaº. Staþiune micã, cochetã, specificãpentru cardiaci ºi crizele lor. Trenul a intratîn garã þinând cont de atmosferã, de pre-scripþii, cu fineþea, arta unei pisici, de-aºerpui agil printre zeci de bibelouri. Mi-aatras atenþia faptul cã în locul clasiculuiimpiegat se afla, e drept, în þinutã feroviarãregulamentarã, fosta mea colegã de ºcoalãprimarã, Eliza, cãsãtoritã Pãdurescu. Cândam trecut prin dreptul ei, am strigat-o penume, mi-am agitat mâinile, sânii, amtropãit din picioare, am lansat chiar ºi unbalonaº... dar ea se uita în direcþia de mersa garniturii, pãrând a fi chiar o statuie, cedãdea peronului un vag aer de singurãtate...La Lugoj, dragii mei, oraºul familieiBrediceanu, al lui Traian Grozãvescu, al atâ-tor solizi profesori de liceu, pe peron, înposturã feroviarã, cu o fermecãtoare paletãîn mânã ºi un chipiu aºijderea pe cap, fostamea colegã de grãdiniþã, necãsãtoritã nicimãcar o zi, o fiinþã visãtoare, poeticã, bu-nã dirijoare de coruri fãrã mari pretenþii,Emanuela Predescu. Douã minute, exact,staþionare, nu coboarã, nu urcã nimeni,strig de pe geamul toaletei... „Servus,Emmy, cum o duci?“... niciun rãspuns, doarun foºnet dinspre ultimul vagon spre lo-comotivã ºi senzaþia de câmp de luptã pã-rãsit pe care mie mi-o lasã peronul.

Spre prânz, cu alternãri de vitezã, amplezguduiri de vagoane, ajungem la Ilia. Doarpe peron ploua mãrunt, în rest, în locali-tate, peste Mureº, cãci despre acest râu evorba, peste pãdurile pline de mistreþi, darºi de multe pãsãri rãnite, un soare ce pãreacã atacã totul cu bisturie, topoare, cuþite,sãgeþi... Impiegata, fosta mea stomatoloa-gã, Duºa Mãrginescu, al cãrei soþ, aflând dinîntâmplare cã e nepot de daci ºi de romani,s-a sinucis. O, Ilia, Ilia, mi-am zis, în timpce trenul se punea în miºcare, ce soartãcrudã ai ºi tu. Nu te cautã nimeni, nici

mãcar o delegaþie guvernamentalã, nu te-auvizitat nici Joyce, nici Thomas Mann, niciWagner, dar mai cu seamã Verdi, care,trãind ani mulþi, ar fi putut s-o facã...

Stimaþi ºi dragi ascultãtori, înamoraþi depoianã, prin Deva am trecut ca vântul, pelângã Decebal sculptat în stânci, pe lângãBurebista, cioplit, ºi el, la masa lui de lucru.Înainte de a ne apropia de staþie, din etermi-a ajuns la urechi vocea impiegatei,doamna Sorana Mitulescu-Carpeº, geologca profesiune, care i-a strigat mecanicului:„Dacã vrei, opreºti, dacã nu, nu, tu eºtiDumnezeu în acest moment“.

... Apoi am început sã strãbatem pãdu-rile Sibiului, eu aºa zicându-le acelor zeci ºizeci de kilometri, acoperiþi de brazi, ulmi,carpeni, stejari. Parcã-mi intrau în sufletpe rând toþi aceºti arbori puternici, maies-tuoºi, respirând acolo liniºtiþi prin frunzeleºi plãgile lor. Pe scãri nevãzute în mersullegãnat al trenului, urcam spre înãlþimi un-de doar demonii morþii pot sãlãºlui. Mã priveau de peste tot atâþia ochi, vocile unorprieteni dispãruþi le auzeam presant. Semiºcaserã prin nisipuri, prin pãmânt, mãurmãriserã purtaþi de aripi, trecuserã prinstraturi de nori, pentru a mai fi câteva clipeaproape de mine?... Pãdurile Sibiului, cudinþii lor mari, cu guri înfundate de-ntune-ric, cu straturi de frunze ce-þi adorm, ce-þifurã paºii... Locuri prin care n-am trecutniciodatã, dar de unde spaime se ridicã spre a mã învãlui în mãtãsurile lor...

Pe peronul gãrii, doamna MarietteDiaconescu, niciun fel de cãlãtor, o liniºteca în farmaciile ce sunt plasate prin preajmagheþarilor polari. Dar printre linii parcãtotuºi se miºca ceva. Nu am curajul sã pri-vesc pe geam. Mi-e teamã sã nu fie acel pro-fesor despre care se spune cã, plictisit de asta de nu ºtiu câþi ani în mormânt, cu ce amai rãmas din el ºi forþa pe care nu se ºtiecine i-o mai dã, din când în când mai trecepe la garã.

În sfârºit, un ºuier ºi plecãm spre þintafinalã a cãlãtoriei... oraºul Braºov... Ce sã vãspun, cetatea era caldã încã de pe urmalocuitorilor ce nu demult o pãrãsiserã.Liniile de tramvai sclipeau, se scãldau înpropria lor singurãtate. Prin cele câtevamuzee ºi case memoriale sufla vântul. Dincând în când, din te miri ce domicilii, zbu-rau perne, cearºafuri, rãmânând agãþate destâlpii de înaltã tensiune. Pe unde ar fi trebuit sã fie prãvãlii deschise erau anun-þuri cu „Vin imediat“... „Lipsesc din moti-ve pe care nu le veþi ºti niciodatã“... „Nevom revedea nu peste multã vreme“... Ce sãvã mai spun, nenumãrate autobuze goale,pepeni cu cuþitele în ei, numai gata sã fiedespicaþi, ºcoli cu cataloage deschise pe ca-tedre, cu material didactic împrãºtiat pestetot. Prin spitale, nimeni, de turiºti niciurmã, prin pieþe un pustiu de nedescris. Zicsã-i dau un telefon prietenei mele Lizica

Depoziþia doamnei Vasilescu Mircea Pora

Prozã

• Imagine din spectacolul Psihozã 4.48 de Sarah Kane. Regia: Mihai Mãniuþiu. Premierã: 6 decembrie 2008,în cadrul Zilelor Sarah Kane, Teatrul Naþional din Cluj (Continuare în p. 27)

D O S A R

D O S A R

ALEXANDRU ªAFRAN

NÃSCUT PE data de 12 septembrie 1910,descendent dintr-o strãveche familie

rabinicã, el este fiul ºi discipolul lui BezalelZeev ªafran, prim-rabin al comunitãþii evreilor din Bacãu, care a fost pânã la moar-tea sa, în 1929, cea mai importantã auto-ritate din România în domeniul halahei(jurisprudenþa religioasã). Copilãria luiAlexandru ªafran a fost marcatã de studiiintensive sub îndrumarea pãrintelui sãu: lavârsta de 11 ani, devine „secretarul“ ºi cola-boratorul lui intim în opera sa ºtiinþificã-rabinicã, redactându-i lucrãrile. Dupã stu-dii strãlucite la Liceul „Ferdinand I“ dinBacãu ºi obþinerea bacalaureatului, pleacãla Viena, unde studiazã din 1930 pânã în1934 la Institutul de Înalte Studii Rabinice(Seminarul rabinic) ºi la Facultatea de Fi-lozofie a Universitãþii din capitala Austriei.La Seminarul rabinic atrage atenþia profe-sorilor, prin pregãtirea sa temeinicã ºi vaste-le sale cunoºtinþe iudaice. De asemenea,la universitate, unde a fost remarcat de per-sonalitãþi de seamã, printre care monse-niorul Seipel, fost cancelar al Austriei, ºiSigmund Freud, cu care a avut numeroaseconvorbiri. În timpul vacanþelor, Alexandruªafran a pronunþat conferinþe la invitaþia

celor mai de seamã instituþii culturale evre-ieºti din Germania.

În 1934, încununat cu titlurile de rabinºi doctor în filozofie, deºi chemat la pos-turi înalte rabinice în strãinãtate (printrealtele, mare-rabin al Bruxelles-lui), el pre-ferã sã se reîntoarcã în România, unde devi-ne prim-rabin al comunitãþii din oraºul sãunatal, succedând pãrintelui sãu, aºa cumacesta îºi exprimase dorinþa. La Bacãu, pãs-trãtor al vechii tradiþii rabinice, Alexandruªafran aduce un suflu modern în viaþa spi-ritualã a obºtei evreieºti, preocupându-se înspecial de educaþia tineretului ºcolar. În1936 se cãsãtoreºte cu Sarah Reinharz, fiicalui Iacob ºi Estera din Iaºi, crescutã într-ofamilie impregnatã de o profundã credinþã.Dotatã în materiile artistice, Sarah a studiatla Universitatea ºi la Academia de Beleartedin capitala Moldovei. Din aceastã cãsãto-rie fericitã se vor naºte doi copii, Estherla Bacãu, în 1938 (astãzi profesoarã de filo-zofie la Universitatea din Geneva), ºi Avi-noam Bezalel, la Bucureºti, în 1945 (astãziprofesor de oftalmologie la Universitateadin Geneva). Dr. Alexandru ªafran a fostnumit de cãtre Ministerul Cultelor mem-bru în comisia de examinare a rabinilor,

în locul tatãlui sãu, ºi a funcþionat în aceastã calitate alãturi de ºef-rabinul dr. I. Niemirower. Alexandru ªafran se facecunoscut prin numeroase conferinþe ºi pre-legeri þinute în diferite oraºe ºi se distingeîn mod deosebit la diferitele congrese alecomunitãþilor evreieºti din þarã ºi la congre-sele sioniste mondiale din Zürich (1937) ºiGeneva (1939), unde a participat ca repre-zentant al miºcãrii sioniste religioase Miz-rahi. Înainte de anul 1940, a publicat zecide articole în limba românã în diferite re-viste (Tribuna evreiascã, Renaºterea noastrã,Curierul israelit, Hasmonaea, Adam, ªtiridin lumea evreiascã, Cultura). Printre su-biectele abordate menþionãm: personajebiblice, semnificaþia sãrbãtorilor religioa-se, lideri ai miºcãrii sioniste, figuri de inte-lectuali, personalitãþi creºtine prieteni aievreilor etc. De asemenea, a publicat studiide exegezã religioasã în periodicele delimbã ebraicã Darkenu (Drumul nostru),care apãrea la Cernãuþi, ºi Ha-Hed (Ecoul),care apãrea la Ierusalim.

La data de 4 februarie 1940, în urmadecesului marelui-rabin Iacob Niemirowerºi a alegerilor care au avut loc dupã dispa-

• Alexandru ªafran (1910-2006)

�

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 13

14 • APOSTROF D O S A R

riþia sa, Alexandru ªafran a fost numit ºef-rabin al României. La numai 29 de ani, eldevine ºeful spiritual al celei care a fostatunci, din punct de vedere demografic, atreia din Europa ºi a patra comunitate evreiascã din lume. Tânãrul mare-rabin afost instalat la 3 martie 1940, de cãtre mi-nistrul cultelor ºi înalþi demnitari ai statu-lui, în prezenþa delegaþiilor comunitãþilorevreieºti din þarã. Dupã instalarea sa, ºef-rabinul a fost numit, în virtutea legii, sena-tor de drept, fiind singurul reprezentantal celor aproximativ 800.000 de evrei dinþarã. Pânã la desfiinþarea Senatului, el aºtiut sã apere cu mult curaj comunitatea sa,lovitã de numeroase legi discriminatorii.Antisemitismul dezlãnþuit de efemerulguvern Goga-Cuza (decembrie 1937 – ia-nuarie 1938) ajunge la paroxism odatã cuinstaurarea dictaturii lui Ion Antonescu (14septembrie 1940 – 23 august 1944), alcãrui guvern pronazist îºi împarte putereaîn primele ºase luni cu sinistra Gardã deFier. Între septembrie 1940 ºi ianuarie1941 a fost instaurat un adevãrat regim deteroare faþã de populaþia evreiascã: mãsu-rilor de excludere din toate sectoarele vieþiipublice li s-au adãugat agresiunile ºi mo-lestãrile poliþiei legionare, care a efectuatsistematic spolierea magazinelor ºi a pro-prietãþilor evreieºti. Alexandru ªafran inter-vine de nenumãrate ori pentru a opri sama-volniciile legionarilor, arestãrile arbitrare,cel mai adesea fãrã a obþine rezultate, une-ori însã intervenþiile sale reuºeau. Astfel, ela împiedicat închiderea tuturor sinagogilorºi a cimitirelor evreieºti, ordonatã de mi-nistrul legionar Radu Budiºteanu. În 1942,dupã ce Uniunea Comunitãþilor Evreieºtia fost interzisã prin lege, Alexandru ªafrana creat un consiliu evreiesc clandestin, ca-re îºi avea sediul chiar în locuinþa sa. ªafrana reuºit sã-l convingã pe mareºalul IonAntonescu sã nu-ºi punã în aplicare pla-nul „soluþiei finale“ de lichidare a întregiipopulaþii evreieºti din România. Datoritãlui Alexandru ªafran, procesul de nimicirea evreilor din România, început mai devre-me ca în alte þãri, s-a oprit mai devreme.Într-adevãr, el a debutat încã din vara anu-lui 1941, cu primul mare pogrom din alDoilea Rãzboi Mondial, care a avut loc la Iaºi, unde jumãtate din populaþie eraevreiascã, ºi a continuat cu masacre gigan-tice în Basarabia, Bucovina ºi Transnistria,locul de deportare ºi cimitirul fãrã pietrefunerare al unui sfert de milion de evreiromâni ºi ucraineni. El a fost întrerupt în toamna anului 1942, când Alexandruªafran a obþinut de la Antonescu anulareadeportãrii evreilor din Transilvania de Sudºi din Regat, prevãzutã în lagãrul morþii dela Belzec, în Polonia. Din nenorocire, evreiidin Transilvania de Nord, ocupatã atuncide Ungaria, au fost în imensa lor majori-tate deportaþi ºi omorâþi la Auschwitz.Declarat primul ostatic al populaþiei evre-ieºti, Alexandru ªafran a reuºit totuºi sã salveze viaþa unei jumãtãþi a evreilor dinRomânia, obþinând ajutor din partea di-verselor personalitãþi, printre care regina-mamã Elena (cãreia i s-a decernat post-mortem, în 1993, de cãtre Institutul YadVashem din Ierusalim, titlul de „Dreaptãîntre Popoare“) ºi regele Mihai. La cere-rea lui Alexandru ªafran, buna reginã a

obþinut în decembrie 1941 aprobarea luiMihai Antonescu pentru a se trimite aju-toare coreligionarilor în obidã, deportaþi în Transnistria. Charismatic ºi convingãtor,tânãrul mare-rabin a reuºit prin putereacuvântului sã-i facã sã intervinã în favoa-rea evreilor din România pe cei mai înalþidemnitari ecleziastici creºtini din þarã.Cãzând în genunchi în faþa patriarhuluiNicodim ºi a mitropolitului Bãlan, el nu s-a mulþumit sã cearã mila pentru coreligio-narii sãi. El nu a ezitat sã îi declare respon-sabili în faþa justiþiei divine ca potenþialicomplici la asasinatul atâtor vieþi nevino-vate. Dacã prin Tit Simedrea, „mitropolitulantisemit al Bucovinei“, el a reuºit oprirea„evacuãrilor“ a aproape 20.000 de evrei dinCernãuþi în Transnistria (salvându-le astfelviaþa), cu ajutorul mitropolitului Bãlan alTransilvaniei, el a împiedicat deportãrile înPolonia (au avut loc atunci ºi alte demer-suri pe lângã dictatorul Antonescu, din par-tea altor lideri evrei).

Printre personalitãþile strãine care auacordat sprijinul lor, trebuie amintit în pri-mul rând nunþiul apostolic Andrea Cassulo,care, la cererea lui Alexandru ªafran, a ple-cat la Roma, de unde a revenit cu un mesajdestinat celor doi Antoneºti, iar apoi s-adeplasat în Transnistria, aducând ajutoareevreilor care au fost deportaþi acolo. Deasemenea, au ajutat delegaþii ComitetuluiInternaþional al Crucii Roºii, Charles Kolbºi Vladimir von Steiger, ambasadorii El-veþiei ºi Suediei, René de Weck ºi Renters-ward, cât ºi reprezentantul Turciei, SefbratiIstinyel. În timpul pogromului din ianua-rie 1941, efectuat de Garda de Fier, soþiamarelui-rabin a fost arestatã, dar ºi ea aºtiut, tot prin puterea cuvântului, sã se elibereze, apostrofându-i cu vehemenþã pelegionarii torþionari.

Alexandru ªafran, care a avut ºansa sãnu fie gãsit de gardiºtii pogromiºti ºi sã sca-pe de asemenea de câteva atentate, întru-chipeazã rezistenþa opusã de evreii din Ro-mânia, care a permis unei jumãtãþi a acesteicomunitãþi (peste 360.000 de suflete) sãsupravieþuiascã. În fruntea sfatului evreiescclandestin, el a ºtiut sã ia toate deciziileutile pentru a-i apãra pe fraþii sãi persecu-taþi, sã suprime portul stelei galbene (men-þinutã totuºi în provinciile orientale), sãorganizeze ºcoli ºi licee ºi chiar o univer-sitate evreiascã (Colegiul Onescu, ColegiulAbason ºi Politehnica Bercovici) pentru ele-vii ºi profesorii izgoniþi din învãþãmântulpublic, sã facã sã revinã orfanii din Trans-nistria ºi sã faciliteze emigrarea lor în þaraIsraelului. El a ºtiut sã reuneascã comuni-tatea sa devastatã dupã rãzboi, înainte de afi alungat din þarã de reprezentanþii nou-lui regim comunist totalitar. Refuzând sãcolaboreze cu noul regim – printre altele,în ciuda ameninþãrilor, el nu a acceptat sãsemneze documente privind renunþarea, înnumele comunitãþii, la bunurile acesteia, lafel ºi o moþiune care cerea condamnareala moarte a lui Iuliu Maniu, liderul Parti-dului Naþional Þãrãnesc –, el a fost împie-dicat sã-ºi asume funcþia. Expulzarea a in-tervenit în momentul când se pregãtea ºiabdicarea regelui Mihai. Alexandru ªafrana fost obligat, împreunã cu soþia ºi cei doicopii, sã pãrãseascã România în 22 decem-brie 1947, dupã ce a trebuit sã semneze oscrisoare potrivit cãreia declara cã pleacã în

voiaj în Eretz, Israel. Devenit mare-rabinal Genevei, el a jucat timp de peste cinci-zeci de ani un rol de prim-plan în recon-cilierea dintre creºtini ºi evrei (a participatla celebra conferinþã de la Seelisberg, în1947, ºi s-a întâlnit cu papa Ioan Paul al II-lea, la Roma, în 1985), luptând pentruînapoierea orfanilor evrei ai Shoahului co-munitãþilor evreieºti, denunþând antisemi-tismul, reclamând dreptul la emigrare pen-tru evreii din URSS ºi intervenind pentrueliberarea prizonierilor israelieni dupã rãz-boiul de Yom Kippur din 1973.

Dupã aproape o jumãtate de secol, du-pã Revoluþia din Decembrie 1989 a fãcuto primã vizitã în România, unde a fost in-vitat sã ia cuvântul în Senat, pe data de 28martie 1995. El ºi-a exprimat ataºamentulpentru þara sa natalã într-o admirabilãlimbã româneascã. Doi ani mai târziu, cuocazia celei de-a doua vizite oficiale, a fostnumit cetãþean de onoare al Bacãului (pedata de 17 iunie 1997, diploma fiindu-iremisã de domnul primar Dumitru Seche-lariu), doctor honoris causa al Universitãþiidin Iaºi ºi membru de onoare al AcademieiRomâne (la 19 iunie 1997). În Senat, lateleviziune ºi în presã, el a evocat Shoahulîn România, aducând omagiu „oamenilorde omenie, în vremuri de neomenie“ (prin-tre care regina-mamã Elena ºi Viorica Aga-rici, preºedinta Crucii Roºii din Roman),exprimându-ºi imensa sa iubire pentru „fru-moasa þarã româneascã“, pentru „bunul ºiblândul popor român“.

Alexandru ªafran a încetat din viaþã ladomiciliul sãu din Geneva, joi, 27 iulie2006. Om de acþiune, el este (mai ales) ºiun om de condei, participând la ÎntâlnirileInternaþionale de la Geneva (1949-1975),scriind peste 250 de articole publicate în diferite periodice ºi volume colective.Profesor la Universitatea din Geneva, eru-dit cabalist, teolog riguros, filozof de talent,el este autorul unei opere impresionante,care constituie o comoarã de o importanþãcapitalã pentru cunoaºterea spiritualitãþiievreieºti. Studiile iudaice au contractat faþãde el o datorie care nu se va stinge. Elrãmâne un exemplu prin universalitateacãrþilor sale, dintre care unele au fost tra-duse în limba românã: Cabala (în colabo-rare cu fiica sa Esther Starobinski-Safran,1979), Israel în timp ºi spaþiu (1980), Înþe-lepciunea cabalei (1986), Evrei ºi creºtini:Shoah în moºtenire (1996), Vedere generalãasupra eticii religioase evreieºti (1997), Eticaevreiascã ºi modernitatea (1998), Israel ºirãdãcinile sale (2002).

�

�

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 15D O S A R

ÎN MOD constant, dupã terminarea rãzbo-iului, ºef-rabinul Alexandru ªafran (1910-

2006) a subliniat atitudinea plinã de no-bleþe ºi riscurile luate de regina-mamãElena (1896-1982)1 în intervenþiile sale înfavoarea evreilor din România, în anii de„noapte ºi ceaþã“. Unul din primii istoricicare a insistat asupra acþiunilor reginei-mamã, în acest domeniu, a fost TheodorLavi (Loewenstein), în importanta sa carteIudaismul din România în lupta pentru su-pravieþuire2. O lunã dupã decesul reginei-mamã, el a publicat un emoþionant articolîn ziarul israelian Adevãrul din 31 decem-brie 1982, care se terminã astfel:

La Yad Vashem existã câteva alei dedicate„celor drepþi din sânul popoarelor“ (HasideiUmot Haolam). Un pom ºi o tãbliþã cu in-scripþia numelui veºniceºte amintirea ace-lor care în vremuri cumplite au stat în aju-torul evreilor. Lipseºte pomul cu numelereginei-mamã Elena. În anii cât am fãcutparte din Institutul Yad Vashem, am încer-cat sã iniþiez acest act de recunoºtinþã. Aufost impedimente… diplomatice care s-aupus în calea realizãrii. Acum, Doamna cuinima fãrã prejudecãþi ºi lipsitã de discri-minãri rasiale între oameni a trecut în lumeacelor drepþi. Poporul evreu, care are memo-rie, i-a asigurat un loc de onoare în isto-ria-i milenarã. Au fost puþini ca Ea atunci,în vremuri însângerate.

Ceea ce Theodor Lavi nu a reuºit sã fa-cã a putut fi realizat datoritã perseverenþeiinginerului Emil Simiu (Moshe Smilovici),cu ajutorul determinant al ºef-rabinuluiAlexandru ªafran. Acþiunea în scopul obþi-nerii titlului de „Dreaptã între popoare“ aînceput la 26 februarie 1989, printr-o scri-soare adresatã de Emil Simiu lui Alexandruªafran, dupã ce a luat cunoºtinþã de Memo-riile sale3. „Cinstirea reginei-mamã – scriael atunci –, sau a memoriei faptelor ei salu-tare ºi de înaltã generozitate, este necesarãpentru cã este conformã cu imperativelemorale ale tradiþiei noastre.“ Alexandruªafran a rãspuns imediat, pe data de 6 mar-tie 1989, cerându-i corespondentului sãusã-i adreseze aceeaºi scrisoare în limba en-glezã, pentru a putea fi trimisã la InstitutulYad Vashem din Ierusalim. Aºa a începutcorespondenþa între Emil Simiu ºi Alexan-dru ªafran, la care s-au adãugat convorbiritelefonice, eforturile lor ºi ale multor alto-ra fiind încununate de succes dupã abiapatru ani. Printre cei care au intervenit,menþionãm aici în primul rând pe rabinulEfraim Guttman (deja în 1989) ºi o seriede personalitãþi evreieºti americane de ori-gine românã: dirijorul Sergiu Comissiona,profesorul Liviu Librescu, scriitorul Nor-man Manea, politologul Juliana Geran Pi-lon, inginerul Henry Sinnreich (care ausemnat o petiþie în 1990, împreunã cuEmil Simiu), rabinul Judah Glasner (în1991), ziaristul Liviu Floda (în 1992) etc.4

Comisia pentru Desemnarea Drepþilorde la Institutul Yad Vashem (din care a fã-cut parte regretatul Itzhac Artzi) a hotãrâtîn ºedinþa care a avut loc în data de 11martie 1993 sã confere, post-mortem, regi-nei-mamã Elena titlul de „Dreaptã întrePopoare“. Aceastã decizie a fost transmisãpe data de 15 martie 1993 marelui-rabinAlexandru ªafran de cãtre dr. MordechaiPaldiel, directorul Departamentului celorDrepþi. Ea este publicatã aici, împreunã cu douã scrisori importante ale marelui-rabin Alexandru ªafran, din 13 februarie ºi17 februarie 1992, care au fost decisive pri-vind hotãrârea Comisiei pentru Desemna-rea Drepþilor, sub preºedinþia judecãto-rului de la Curtea Supremã israelianã, M. Bejski.

În prima scrisoare, insistând asupra faptului cã datoritã intervenþiilor reginei-mamã numeroase vieþi au putut fi salvate,Alexandru ªafran citeazã cazul filologuluiBarbu Lãzãreanu. „Opoziþia reginei mamãfaþã de crimele antisemite comise de dicta-tura progermanã în cursul acelor ani a avutefectul de a-l stimula pe tânãrul monarh sãse alãture eforturilor menite a atenua ºi/saua pune capãt acelor crime.“ În a doua scri-soare, Alexandru ªafran detaliazã într-o primã parte „acþiunile reginei-mamã pen-tru a salva vieþi evreieºti“: obþinerea acor-dului de a se trimite ajutoare deportaþilordin Transnistria; încercarea (care, din nefe-ricire, a eºuat) de a salva vieþile a trei tineridin organizaþia sionistã Hasomer Hatair;evitarea deportãrii în Transnistria a unorevrei arestaþi (printre care Barbu Lãzã-reanu); ajutorul substanþial la repatrierea azeci de mii de supravieþuitori evrei dinTransnistria. În partea a doua, el prezintãriscurile asumate de regina-mamã, datora-te ostilitãþii autoritãþilor germane ºi a dic-tatorului Antonescu, riscuri de care ea eraconºtientã, acþiunea sa în favoarea evreilor

fiind datoratã „bunãtãþii ºi forþei ei mora-le“. Sã nu ne mire faptul cã în discursulþinut la 4 noiembrie, la Ambasada Is-raelului la Berna, cu ocazia înmânãrii rege-lui Mihai a medaliei de „Dreaptã întrePopoare“, conferitã post-mortem mameisale, ªafran a proclamat: „De fiecare datãºi fãrã întârziere, regina-mamã a rãspunsapelului meu5: cu evlavie ºi înþelepciune, cufineþe ºi tãrie, s-a strãduit sã salveze fiinþeobidite; ºi le-a salvat. Îi datorez recunoºtin-þã. În scrierile mele am numit-o: o adevã-ratã mamã“.

I.Douã scrisori trimise de

Alexandru ªafran InstitutuluiYad Vashem6

ALEXANDRE SAFRANMARE-RABIN AL GENEVEI

Geneva, 13 februarie 1992Dr. Mordechai Paldiel

Yad VashemP.O. Box 3477

Ierusalim 91034

[Scrisoare recomandatã expres]

Dragã Doctor,

Mã refer la documentul anexat, cu data de30 octombrie 1942, ºi atest cã faptele ra-portate în el privind-o pe Regina-MamãElena se coroboreazã deplin cu propria meaexperienþã în ceea ce priveºte atitudinea Re-ginei ºi acþiunile ei faþã de ComunitateaEvreiascã din România.

Într-adevãr, Regina s-a distanþat clar dedictatura progermanã ºi de politica ei faþã

�

ºi regina-mamã ELENA


de Comunitatea Evreiascã, o politicã pecare o socotea criminalã ºi intolerabilã.

Cu un înalt sentiment al datoriei, ea afãcut tot ce a putut pentru a evita ca evreiisã fie deportaþi ºi pentru a salva viaþa celorcare erau deja deportaþi, luând iniþiative ºiintervenind cu succes pentru a împiedicadeportãri ºi pentru a procura alimente ºimedicamente celor deportaþi.

Numeroase vieþi au fost astfel salvate,inclusiv aceea a lui Barbu Lãzãreanu ºi afamiliei lui, ca ºi cele ale unor mii de depor-taþi în Transnistria.

(Doresc de asemenea sã subliniez cãaceste fapte sînt menþionate nu numai încartea mea Resisting the Storm, dar ºi în arti-colul „România: Perioada Holocaustului“din Enciclopedia iudaicã.)

De asemenea, Regina-Mamã îºi decla-rase intenþia de a pãrãsi România în semnde protest, dacã deportãrile nu erau oprite.Voinþa de a risca pierderea statutului ei – ºichiar mai mult – înfruntînd regimul coin-cide în mod logic cu atitudinea pe care amputut s-o constat personal cu prilejul con-tactelor mele cu ea în aceastã perioadã.

Sînt de asemenea în mãsurã sã certificfaptul cã opoziþia de principiu a Reginei-Mamã faþã de crimele antisemite comise dedictatura progermanã în cursul acelor ani aavut efectul de a-l stimula pe tânãrul mo-narh sã se alãture eforturilor menite a ate-nua ºi/sau pune capãt acelor crime.

Dr. Alexandru ªafranMare-Rabin al Genevei

Fost ªef-Rabin al României

ALEXANDRE SAFRANMARE-RABIN AL GENEVEI

Geneva, 17 februarie 1992Dr. Mordechai Paldiel

Yad VashemP.O. Box 3477

Ierusalim 91034

[Scrisoare recomandatã expres]

Dragã Doctor Paldiel,

Mã refer la problema acordãrii titlului pos-tum de Dreaptã între Popoare Reginei-Ma-mã Elena a României.

În aceastã scrisoare þin sã subliniez douãaspecte fundamentale legate de aceastã pro-blemã: (1) acþiuni ale Reginei-Mamã careau salvat vieþile a numeroºi evrei în tim-pul celui de al Doilea Rãzboi Mondial; (2)riscuri asumate de Regina-Mamã prin în-treprinderea acestor acþiuni.

1. Acþiuni ale Reginei Mamã pentru a salva vieþi evreieºti

a) În 1941, Regina-Mamã a reuºit, cupreþul a numeroase eforturi ºi în pofidaopoziþiei unor antisemiþi înverºunaþi, caguvernatorul civil al Transnistriei, Alexianu,sã aprobe trimiterea de cãtre ComunitateaEvreiascã a unor cantitãþi importante de ali-mente, medicamente ºi îmbrãcãminte evrei-lor deportaþi în Transnistria. Acest ajutor asalvat zeci de mii de vieþi. Pentru a susþi-ne moralul Comunitãþii Evreieºti, Regina-Mamã a þinut sã facã gestul de a trimite peaghiotantul ei personal la domiciliul meu

pentru a mã informa fãrã întârziere de suc-cesul eforturilor ei.

b) În 1941, Regina-Mamã a intervenitpe lângã Mareºalul Antonescu pentru a în-cerca sã salveze vieþile a trei tineri membriai organizaþiei sioniste Hasomer Hatsair,condamnaþi la moarte de cãtre regimul dic-tatorului. Din nefericire, aceastã încercarenu a avut succes. Dar ea a contribuit la spo-rirea ostilitãþii faþã de Regina-Mamã dinpartea Mareºalului antisemit.

c) În 1942, Regina-Mamã l-a determi-nat pe Regele Mihai sã acþioneze în favoa-rea unui numãr de evrei arestaþi în vedereadeportãrii lor în Transnistria, între alþii filo-logul Barbu Lãzãreanu. Aceastã acþiune adus la anularea ordinelor de deportare ºi asalvat fãrã îndoialã viaþa majoritãþii acestorevrei, care ar fi putut pieri dacã ar fi fostdeportaþi.

d) În 1943 ºi 1944, Regina-Mamã aajutat substanþial acþiunile de repatriere azeci de mii de supravieþuitori evrei dinTransnistria, inclusiv a mii de orfani. Înciuda unei amânãri de aproximativ ºaseluni, datoritã intervenþiei lui Eichmann,repatrierea orfanilor a avut în cele din ur-mã loc, datoritã Reginei-Mamã, spre sfâr-ºitul anului 1943 ºi începutul anului 1944.

Aceste exemple nu ilustreazã decât înmod insuficient devotamentul Reginei-Mamã în lupta împotriva crimelor antise-mite ale conducãtorilor români ºi stãpâni-lor sau inspiratorilor lor naziºti. Direct sauprin intermediul medicilor ei evrei Blatt ºiAronovici sau al unor clerici români, Re-gina-Mamã a menþinut constant legãturacu conducãtorii rezistenþei clandestine evre-ieºti, pentru a putea acþiona fãrã întârzie-re în sprijinul evreilor persecutaþi, ceea cea fãcut deseori. Exprimarea curajoasã ºi re-petatã a opoziþiei ei a avut drept rezultatsuspendarea deportãrii de evrei din Cer-nãuþi în 1941 ºi a contribuit în mod în-semnat în 1942 la hotãrârea autoritãþilorromâne de a nu întreprinde deportarea evrei-lor din România în Polonia, pentru careMareºalul Antonescu îºi dãduse acordul.

2. Riscuri asumate de Regina-Mamã

Aceste riscuri erau datorate urmãtorilorfactori: influenþa germanilor asupra aface-rilor româneºti începând din 1940-1941;faptul cã germanii erau þinuþi la curent cu

activitãþile în favoarea evreilor de cãtrespionii lor; ostilitatea Mareºalului Anto-nescu faþã de familia regalã ºi îndeosebi faþãde Regina-Mamã, o ostilitate intensificatãde atitudinea ºi acþiunile ei în favoarea evreilor; dorinþa Mareºalului de a afirma ºiconsolida în mod absolut puterea lui per-sonalã; ostilitatea faþã de Regina-Mamã agermanilor ºi în special a lui Hitler; ºi posi-bilitatea unei intervenþii germane manu militari, care o preocupa pe Regina-Mamãdin 1942.

V-am declarat în scrisoarea mea din 26aprilie 1991 cã Regina-Mamã era conºtien-tã de riscurile privind persoana sa datora-te demersurilor sale în favoarea evreilor.Aceastã conºtiinþã a riscurilor posibile aavut-o de-a lungul întregii perioade 1941-1944. Contactele mele cu Regina-Mamãmi-au îngãduit sã cunosc perceperea ei as-cuþitã ºi lucidã a realitãþilor acestei peri-oade atât de instabile ºi de turbulente ºisã fiu la curent cu aprehensiunile ei legatede aceste riscuri. Pot de asemenea sã depunmãrturie asupra faptului cã Regina-Mamãa acþionat în mod constant în favoareaevreilor ºi a salvat vieþi evreieºti, în pofidaacestor aprehensiuni, datoritã bunãtãþii ºiforþei ei morale.

În speranþa cã aceastã scrisoare va puteafi utilã Comisiei pentru Desemnarea Drep-þilor, vã rog, stimate domnule Dr. Paldiel,sã primiþi salutãrile mele distinse.

Dr. Alexandru ªafranMare-Rabin al Genevei

Fost ªef-Rabin al României

II.Rãspunsul lui M. Paldiel

YAD VASHEMThe Holocaust Martyrs and Heroes

Remembrance Authority

Ierusalim, 8 martie 1992Dr. Alexandre Safranªef-Rabin al Genevei

1, rue CrespinCH-1206 Geneva

Dragã Rabin,

În numele Institutului Yad Vashem ºi al Co-misiei pentru Desemnarea celor Drepþi, þinsã vã mulþumesc pentru mãrturia dv. asu-pra rãposatei Reginei-Mamã a României.

Judecãtorul de la Curtea Supremã,Moshe Bejski (preºedintele Comisiei), ºi dlYitzhak Artzi (membru al Comisiei ºi ra-portorul acestui caz) au fost adînc impre-sionaþi de tonul ºi conþinutul declaraþiei dv.Comisia nu a fost în mãsurã sã încheie exa-minarea acestui interesant caz în cursul se-siunii de la 4 martie ºi o va continua într-oºedinþã care va avea loc înainte de Paºti.

Vã rog sã fiþi încredinþat cã Comisia vaacorda acestui caz atenþia cuvenitã. Vã vomþine la curent cu evoluþia lui ulterioarã.

Dr. Mordechai PaldielDirector, Departamentul celor Drepþi

c: Dr. E. Simiu, SUA

�

• Regina-mamã Elena

III.Hotãrârea Comisiei

YAD VASHEMThe Holocaust Martyrs and Heroes

Remembrance Authority

Ierusalim, 15 martie 1992Dr. Alexandre Safranªef-rabin al Genevei

1, rue CrespinCH-1206 Geneva

Prin fax: 0041-22-29-73-56

Dragã Rabin,Ref.: Elena, Regina-Mamã – România –

(5106)

Avem plãcerea de a vã informa cã Comisiapentru Desemnarea Drepþilor a hotãrât înºedinþa din 11 martie 1993 sã confere per-soanei desemnate mai sus titlul de Dreaptãîntre Popoare. Aceastã cinstire comportãdecernarea Medaliei Drepþilor ºi a unei di-plome de onoare lui Mihai, fiul Reginei,care locuieºte la Geneva, precum ºi înscrie-rea numelui ei pe tabloul de onoare, înGrãdina Drepþilor, la Yad Vashem.

Vã rugãm sã vã puneþi în legãturã cuambasada noastrã la Berna (dl RaphaelGvir, 32, Alpenstrasse, 3006 Berna) pen-tru informaþii asupra decernãrii medaliei.

Vã rog sã primiþi, stimate domnule Ra-bin ªafran, felicitãrile noastre ºi asigura-rea sentimentelor noastre devotate ºi recu-noscãtoare.

Dr. Mordechai PaldielDirector, Departamentul celor Drepþi

cc: Avshalom Meggidon, Ambasada Israelului, BucureºtiDr. Emil Simiu, SUADr. Yosef Govrin, Ierusalim

IV.Discursuri (4 nov. 1993,

Ambasada Israelului din Berna)

Discursul Maiestãþii Sale Regele Mihai al României

Domnule Ambasador, Doamnelor ºi Domnilor,

Nu vã ascund emoþia intensã de a mã aflape teritoriu israelian, printre dv., pentru aprimi Medalia ºi Diploma de onoare deDreaptã între Popoare pe care InstitutulYad Vashem le-a conferit defunctei melemame, Regina Elena.

Omagiul pe care-l aduceþi astãzi virtu-þilor mamei mele, care m-a susþinut atât demult în cursul anilor celor mai grei ai dom-niei mele, trebuie împãrtãºit de întregulpopor român, care a fost, ºi este încã, preaadesea considerat în mod nedrept vinovatde sentimente de discriminare faþã de mi-noritãþile lui etnice ºi religioase. Toþi ceicare au cunoscut îndeaproape poporul meucunosc adevãrul, ºi avem chiar aici un mar-tor de cea mai înaltã valoare în persoanaEminenþei Sale ªef-Rabinul ªafran, care aîmpãrtãºit cu nobleþe durerile ºi speranþelenoastre.

Regina Elena este înhumatã foarte aproape de Berna; înainte ca Ea sã se poatãodihni pe veci în pãmânt românesc, voimerge sã depun pe mormântul Ei aceastãmedalie.

O consider un tribut nu numai memo-riei Ei, ci ºi memoriei tuturor românilorcare, deºi au trebuit sã trãiascã una din celemai teribile perioade ale istoriei europe-ne, nu au renunþat niciodatã la principiilecomune evreilor ºi creºtinilor: moderaþia ºitoleranþa faþã de ceilalþi. Fie ca exemplul Ei,ºi acela al tuturor acestor români, sã fie ur-mat de succesorii Ei, într-o Europã care,acum, denunþã ura rasialã ca o abominaþie.

Îngãduiþi-mi, Domnule Ambasador, sãvã mulþumesc în numele meu ºi al întregiimele familii pentru cuvintele dv. atât de cãl-duroase ºi primiþi urãrile mele ca Israelul sãpoatã înainta pe calea deschisã de curândspre pacea ºi prosperitatea pe care le meritã.

Discursul Eminenþei Sale Dr. Alexandru ªafran

Yad Vashem mi-a comunicat hotãrârea de a conferi, post-mortem, titlul de Dreaptãîntre Popoare Reginei Mamã Elena a României.

Primind ºtirea aceasta, am retrãit toateacele clipe de deznãdejde când m-am adre-sat Ei, implorând-o sã ia sub oblãduirea Sapopulaþia evreiascã oropsitã din þarã; amrevãzut chipul Ei nobil ºi luminos; am auzitvocea Ei blândã ºi mângâietoare. De fieca-re datã ºi fãrã întârziere, Regina-Mamã arãspuns apelului meu: cu evlavie ºi înþe-lepciune, cu fineþe ºi tãrie, s-a strãduit sãsalveze fiinþe evreieºti obidite; ºi le-a salvat.

Îi datorez recunoºtinþã.În scrierile mele am numit-o: o adevã-

ratã mamã.Da. Aºa a fost pentru noi, evreii din

România, în anii de prigoanã, Regina-Mamã Elena.

Sufletul ei sãlãºluieºte, în înãlþimi, de-a pururi, în rândul celor Drepþi.

�

Note1. Nãscutã la 3 mai 1896, la Atena, având ca

pãrinþi pe regele Constantin ºi pe regina So-fia, principesa Elena a venit în România în1920. Cãsãtoria ratatã cu principele Carols-a transformat în divorþ la 21 iunie 1928.Venirea lui Carol al II-lea pe tron în 1930 aînsemnat începutul unui lung ºir de umilinþe,acesta obligând-o sã plece în exil la Florenþa,în anul 1932. În septembrie 1940, regele Ca-rol al II-lea renunþã la tron, iar fiul sãu Mihairedevine rege. La iniþiativa ºi decizia dictato-rului Antonescu, regina-mamã revine în Ro-mânia, unde va rãmâne pânã la 3 ianuarie1948. Se reîntoarce la Florenþa, unde va locuipânã în anul 1980, când a trebuit, din cauzadificultãþilor materiale, sã-ºi pãrãseascã lo-cuinþa, stabilindu-se într-un apartament laLausanne, unde a decedat la 28 noiembrie1982.

2. Theodor Lavi, Yahadut Romania beMaavakal Hatzalata, Ierusalim: Yad Vashem and Hi-tachdut Olei Romania, 1965, p. 107-112.

3. Resisting the Storm, Ierusalim: Yad Vashem,1987.

4. Cf. Emil Simiu, „O datorie moralã: Docu-mente, corespondenþã ºi note privind acor-darea titlului de Dreaptã între popoare Re-ginei-Mamã Elena“, in Dialog, iulie-decem-brie 2003, Dietzenbach, 44 p.

5. Privind una din cele mai importante inter-venþii la regina-mamã, Israel Levanon, Amsridey herev: Prakim betoldot hationut hadatitbeRomania, ed. a 2-a, Ierusalim: Ariel, 1998,p. 156, ºi Carol Iancu, O viaþã de luptã, o ra-zã de luminã, Bucureºti: Hasefer, 2008, p.150.

6. O copie a originalelor în limba francezã seafla în Arhiva Alexandre Safran din Geneva.

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 17D O S A R

• Alexandru ªafran împreunã cu regele Mihai ºi regina Ana

CU NU mult timp înainte de a deveni ºef-rabin al României la vârsta de 29 de

ani, Alexandru ªafran scrie articolul „Con-sideraþiuni talmudice asupra filosofiei isto-riei“, publicat în Curierul israelit, din 21ianuarie 1940 (era atunci exact un an pânãla pogromul de la Bucureºti).

Cel care semnaleazã un asemenea eve-niment, acum, dupã 68 de ani, într-o mo-numentalã carte de 394 p., intitulatã Ale-xandru ªafran, o viaþã de luptã, o razã deluminã (traducere Þicu Goldstein), Bucu-reºti: Editura Hasefer, 2008, este CarolIancu, profesor de istorie contemporanã la Universitatea „Paul Valéry“, MontpellierIII ºi director al ªcolii de Înalte Studii aleIudaismului din Franþa.

Pentru cã este vorba de o imensã per-sonalitate a culturii iudaice, poate cã de aiciam putea pleca, în încercarea noastrã de-aanaliza aceastã carte în care obiect de stu-diu ºi de interpretare eruditã este cel numit,pe drept cuvânt, înþeleptul de la Geneva. Ceafirmã Alexandru ªafran în amintita inter-venþie publicisticã? Întâi de toate, el spunecã Talmudul, aceastã creaþie monumentalãa poporului evreu, nu este o filosofie a isto-riei sau nu este aºa ceva în înþelesul de as-tãzi al acestui termen. Totuºi, remarcã vii-torul ºef-rabin, aici sunt câteva indicaþiide naturã sã ne lumineze cu privire la înþe-legerea istoriei. Astfel, urmãrindu-l pe CarolIancu, aflãm cã ªafran, încercând sã rãspun-dã la interogaþia centralã a filosofiei istoriei(personalitãþile excepþionale creeazã istoriasau colectivitãþile sunt acelea care dau ca-racterul ºi imprimã o miºcare unei epoci?)citeazã, rând pe rând, Biblia, Talmudul, lite-ratura exegeticã, diverºi gânditori moderniºi conchide: în momentele de nenorocire,în vremuri catastrofice ºi de calamitate,„Talmudul ne învaþã cã soarta poporuluidepinde de competenþele ºi de înþelepciu-nea conducãtorilor sãi“ (p. 96).

Putea bãnui, atunci, Alexandru ªafrancã tocmai el va trebui sã dovedeascã aces-te calitãþi atât de rare ºi atât de greu deatins? Ceea ce este cert este faptul cã noi,cei de astãzi, ºtim, acum, rãspunsul: mare-le-rabin al României din 1940 ºi pânã în22 decembrie 1947, devenit marele-rabinal Genevei (1948-2006), ºi-a legat numelede conducerea comunitãþii evreieºti din Ro-mânia în cel mai greu moment din isto-rie, cel al Shoahului. Mai mult ºi mai pre-cis: aceastã comunitate care, atunci, era canumãr a treia din Europa ºi a patra din lu-me, a fost salvatã – aproape jumãtate dinea – graþie strãduinþei ºi înþelepciunii saleactive, cu adevãrat demne de un mare, ve-ritabil conducãtor.

Sarcina lui Carol Iancu n-a fost delocuna facilã ºi ea a putut sã fie roditoare nu-mai pentru cã între interpret ºi interpre-tat existã fericite conjuncþii: spirituale ºiexistenþiale în primul rând, de sensibilitate

moralã, metafizicã ºi religioasã, deloc lasfârºit.

În fapt, în acest caz, se pot ridica la sta-tutul de probleme câteva interogaþii grave.Le formulãm, nu neapãrat într-o ordineimuabilã. Prima dintre ele: câtã libertatepoþi avea atunci când te autoobligi sã-l ex-pui celorlalþi pe un personaj istoric – dincategoria, în termeni hegelieni, „a perso-najelor istorice de importanþã universalã“(sau, oricum, asimilabilã acesteia)? CarolIancu dã rãspuns nu o datã acestei între-bãri: libertatea înseamnã, în acest caz, ºi oatenþie maximã la corespondenþa cu fap-tele, deci înseamnã centrarea pe adevãr.Totodatã însã, libertatea în interpretare în-seamnã ºi un interes crescut pentru con-juncþia dintre sensul istoriei ºi unitatea uneivieþi, unitatea unui destin. Prin urmare,pentru a depune mãrturie pentru un destingrandios, exemplar, cerinþa judecãþilor ade-vãrate este obligatorie, iar cea a judecãþilorde responsabilitate devine un imperativ ca-tegoric. Cum a procedat Carol Iancu pen-tru a îndeplini o atare exigenþã, de care afost tot timpul pãtruns?

A avut norocul destinal (Aristotel defi-nea norocul ca fiind întâmplarea fericitã) sã-l cunoascã încã din 1981 pe Alexandruªafran, întâlnire care

m-a marcat profund... Sala de Conferinþe aCentrului Comunitar evreiesc era plinã ochi:numeroasa asistenþã a fost cuceritã de far-mecul acestui bãrbat care, în pofida aspec-tului sãu fragil, respira fervoare, energie ºientuziasm, captivând cu ochii sãi albaºtriîntreaga noastrã atenþie. El ºi-a povestit via-þa, marcatã de o serie de evenimente excep-þionale: alegerea, la 29 de ani, în înalta dem-nitate de ªef-Rabin al României, tragediaShoahului, abuzurile regimului comunisttotalitar impus de sovietici, ca urmare a celuide-al Doilea Rãzboi Mondial, expulzarea dinþara sa natalã. În sfârºit, stabilirea sa înElveþia, unde, sub „cortul Torei“, a continuatsã lupte pentru prietenia dintre evrei ºicreºtini, pentru apãrarea iudaismului ºi a Statului Israel, pentru drepturile omului. (p. 13)

Am oferit acest citat ºi pentru cã prinsimplã enumerare de evenimente ne dãmseama cã a fost vorba, pentru marele-rabin,de alegeri în condiþii de risc ºi de incerti-tudine maximã, ºi aceasta nu în calitatedoar de individ singular, ci de personalita-te ce ºi-a asumat în mod liber toatã res-ponsabilitatea pentru toþi coreligionarii cuargumentele cele mai tari, argumente raþio-nale, venite dinspre religie ºi moralã, me-nite sã apere ºi sã salveze umanitatea aflatãîn pericol, în vremuri de beznã ºi nebuniecolectivã, de haos distructiv, de hybris de-vastator, violent ºi nesãþios.

Aici apare într-un fel întrebarea: Cine afost acest om, care-i este obârºia ºi caresunt sursele care i-au zãmislit gândirea saînþeleaptã, aflatã inevitabil mai presus decea a omului comun?

Carol Iancu descrie „formarea unui tâ-nãr rabin“, nãscut dintr-un tatã rabin deBacãu, Bezalel Zeev ªafran – „consideratdrept gaon («geniu»), cea mai mare auto-ritate din România în materie de Halaha(jurisprudenþa religioasã) ºi unul dintre ceimai mari erudiþi ai timpului sãu“ (p. 17) –,ºi o mamã, Finkel, fiica lui rabi Avram-Jo-sef, un fruntaº ºi hasid din Iaºi (p. 21). La11 ani (1921), devine secretarul tatãlui ºiînvaþã de timpuriu tot ceea ce este legat deun atare statut strãvechi. Din 1930 ºi pânãîn 1934 se aflã la Viena,

unde studiazã la Institutul de Înalte StudiiTeologice Evreieºti ºi pregãteºte un docto-rat în filosofie la Universitate. Este remar-cat de rectorul Seminarului rabinic... ºi deSigmund Freud, care l-a invitat la el ºi cucare a avut numeroase convorbiri despre lo-cul visului în Biblie ºi în vasta literaturã tal-mudicã. Freud, care ºtia limba ebraicã, i-atrimis numeroase telegrame în ebraicã ºi acontribuit la formarea intelectualã a tânãru-lui Alexandru ªafran. (p. 25)

ªi totuºi, chiar dacã adãugãm la ecuaþiainfluenþelor intelectuale majore ºi pe HenriBergson, a cãrui operã l-a marcat, ºi pe Gas-ter, ºi pe Einstein, pe Martin Buber, pe Em-manuel Levinas, pe toþi cei întâlniþi la Ge-neva între 1949 ºi 1975, pe lideri spiritualievrei de pretutindeni sau pe cei creºtini pre-cum papa Ioan Paul al II-lea, pe atâþi inte-lectuali ºi oameni politici deosebiþi, din aproape toate zonele ºi tendinþele, con-statãm cã, deºi identificãm sursele, izvoa-rele, rezultatele, adicã, Alexandru ªafran nueste nici numai suma ºi nici numai sintezasurselor empirice ale personalitãþii sale. Aicicredem cã se potriveºte întru totul celebraintuiþie a lui Alain: când este vorba deoameni excepþionali, a te interoga asupraoriginii gândirii, faptelor ºi vieþii lor în-seamnã sã admiþi, oarecum perplex, cã„toate originile sunt – ºi vor rãmâne – se-crete“. ªi totuºi, dincolo de acest mister alpersonalitãþii exemplare se aflã ceva ferm,

vãzut deVasile Morar


palpabil, verificabil: faptele lui Alexandruªafran, cele în primul rând cu semnificaþietransindividualã, universal umanã. Or, ceconstatãm în acest sens? Cã Alexandruªafran – adânc înþelepþit nu numai de celedouã capitole zilnice din Biblie pe care lerecomandã – a ºtiut mereu cã fapta contea-zã, anume fapta lui ºi raportarea ei la co-mandamentele morale înscrise în Decalog.

Din aceastã perspectivã, care sunt fap-tele cu adevãrat semnificative în mijloculcãrora el a trebuit sã acþioneze cu prudenþãsau înþelepciune, curajos pânã la temerita-te, întotdeauna responsabil? Carol Iancuidentificã acest eveniment – Shoahul – ºi-idescrie þesãtura toxicã, criminalã, catastro-ficã. Întâi de toate, ªafran a înþeles naturaantisemitismului ºi a gãsit argumente potri-vite pentru a reduce dezastrul provocat deaplicarea „soluþiei finale“ în varianta Anto-nescu. Un argument în timpul pogromuluide la Bucureºti din ianuarie 1941 este folo-sit inclusiv de Sarah, soþia sa: dacã eºti creº-tin cu adevãrat, ar trebui sã te ruºinezi deantisemitism: „Toatã ziua, Sarah a discutatcu temnicerii ei, fãrã sã ezite sã-i întrebedacã nu le este ruºine sã-ºi facã neîncetatsemnul crucii în timp ce torturau oameninevinovaþi“ (p. 126).

ªafran s-a confruntat direct, brutal cuatitudinile antisemite manifestate de cãtrelideri ai bisericilor din România:

Patriarhul Nicodim, capul Bisericii Ortodo-xe, se purta cu mine deosebit de rece. Mãfãcea sã simt cã pentru el era intolerabil caun om în poziþia mea sã cunoascã atât debine româna. Bãlan, mitropolitul Transilva-niei, pãstra distanþa. Tit Simedrea, mitro-politul Bucovinei, se arãta deschis ostil. Mi-tropolitul Puiu Visarion nu-ºi ascundeaantisemitismul militant. Cizar, episcopulcatolic, când mã vedea încrunta din sprân-cene. Hossu, episcopul unit, era politicosdar rece. Cât priveºte pe reprezentanþii Bi-sericii Evanghelice germane, ei nici mãcarnu încercau sã-ºi disimuleze animozitateafaþã de mine, aºa încât nu-mi lipseau duº-manii în Senat. (p. 86)

Cinci ani mai târziu, în 1945, la Cluj,ªafran întreba:

Unde aþi fost oare preoþi credincioºi creºtini,voi cei care vã aflaþi astãzi aici, unde aþi fostatunci când bãrbaþi, femei, copii, vârstnici,toþi fãcuþi dupã chipul Creatorului, au fostsmulºi din cãminele lor liniºtite ºi au fostînghesuiþi ca vitele în vagoane plumbuitecare sã-i ducã la moarte? (p. 201-202).

Iar în ’47, într-o Europã în care se insta-la „cortina de fier“, ªafran a avut curajul sãparticipe la Conferinþa de la Seelisberg,unde a denunþat „doctrina antievreiascã“ aBisericii:

Nu trebuie oare sã vedem o relaþie între mã-surile discriminatorii care i-au lovit pe evreila începutul celui de-al patrulea secol, odatãcu instaurarea Imperiului Creºtin, ºi legileantievreieºti de la Nürenberg, decretate în1935, ultimele constituind într-un fel desã-vârºirea celor dintâi? Nu ar trebui vãzutã oasemãnare între rugurile vestitoare ale luiTorquemada ºi crematoriile de mare puterede la Auschwitz? (p. 327)

Cel care la 31 octombrie 1985 este pri-mit de Ioan Paul al II-lea la Vatican, vizitãal cãrei rezultat este intrarea, la 13 aprilie1986, pentru prima datã a unui papã în si-nagoga din Roma, s-a manifestat constant,

cu înþelepciune ºi curaj, pentru apropiereanecesarã dintre iudaism ºi creºtinism. Celcare apãra la Geneva „umanismul evreiesc“ºi care repeta mereu pentru creºtini cã„Dumnezeul legii iudaice este Dumnezeulînvãþãturii morale“, iar legile învãþãturii evreieºti sunt comandamente pe care „noile acceptãm prin voinþa noastrã ºi pe carele respectãm în mod liber“ (p. 326), este ºicel care, cu opt luni înainte de publicareaEnciclicei Nostra Aetate (1965), declara cãdocumentul pontifical care se pregãtea cuprivire la evrei trebuia sã reprezinte un„reviriment“ al Bisericii faþã de evrei, iarzece ani mai târziu afirma clar ºi ferm: „Noiîncã aºteptãm un act real ºi tangibil, lim-pede ºi franc, reparatoriu“ (p. 327).

Carol Iancu nu ezitã, în acest context, sã afirme cã, „interpelator al creºtinismu-lui, Alexandru ªafran este, indiscutabil, unuldintre artizanii cei mai importanþi ai apro-pierii iudeo-creºtine din sec. XX“. ªi con-tinuã: „În lupta sa pentru aceastã apropie-re, el rãmâne partizanul unei «prieteniiexigente», în care accentul este pus pe edu-caþie, într-un spirit de fraternitate umanã“(p. 329).

Carol Iancu alocã spaþiul unui întreg capitol pentru a evidenþia chipul în careAlexandru ªafran a apãrat, constant ºi ferm,iudaismul ºi Statul Israel. Cât de actualesunt cuvintele predicii din 30 mai 1967,din sinagoga de la Geneva, consacrate pã-cii, „Ieri ºi azi“, sau apelul sãu, lansat înnumele poporului Israelului, popoarelorlumii înaintea Rãzboiului de ªase Zile:

El vã cere: ajutaþi-ne! Nu mai aveþi astãzi înfaþa voastrã poporul care s-a complãcut sãfie mânat precum o turmã la abator. Iar voiînºivã nu mai puteþi suporta un al doileaAuschwitz. Primul Auschwitz a dezonoratumanitatea pe vecie. Un al doilea Auschwitzo va pierde definitiv [...]

Aºadar, acþionaþi cu sinceritate ºi cuseriozitate. Acþionaþi pentru pace. (p. 254)

Ceea ce n-a putut fi citat în volum dinopera lui ªafran se regãseºte în Anexa (p.331-368) cãrþii lui Carol Iancu, unde, lacelebrele Rencontres Internationales de laGeneva, cãrturarul, rabinul, eticianul ºi vi-zionarul Alexandru ªafran se pronunþã închestiuni precum: umanismul evreiesc, re-laþia raþiune-credinþã, separaþia dintre bise-ricã ºi stat, cabala ºi fizica nuclearã, muncaºi omul, profeþia în Biblie, etica individualãºi etica socialã în Biblia ebraicã, condiþiilefericirii, nevoia de religie, timpul sabatic.

Parcurgându-i opera ºi cunoscându-iviaþa ca puþin alþii, Carol Iancu poate for-

mula judecãþi de valoare în deplinã cunoº-tinþã de cauzã ºi de efecte. Dupã el, calitãþi-le care i-au cãlãuzit parcursul ºi i-au forjatpersonalitatea lui ªafran, permiþându-i sãfacã faþã celor mai dificile situaþii ºi sã ducão luptã marcatã de pasiunea adevãrului,sunt: în primul rând, „independenþa faþã detentaþiile succesului ºi faþã de orice putere“;în al doilea rând, „exigenþa rigorii: condu-cãtor spiritual unic, gânditor erudit, el nutrãieºte într-un turn de fildeº; angajat, epasional, dar pasional fiind, nu e pãrtini-tor“; a treia calitate e sensibilitatea, care îiîngãduie sã iasã din lumea gândirii pentrua acþiona în timpul prezent; iar a patra cali-tate este acurateþea exprimãrii, „onestitateaintelectualã scrupuloasã“, capacitatea de arepune în discuþie propriile sale concluzii,ºtiinþa rarã de a discerne între cert ºi pro-babil ºi forþa de a rezista „ipotezelor sedu-cãtoare“ (p. 329).

Douã afirmaþii concluzive despre ªafranale lui Carol Iancu credem cã se impun a fipomenite. Prima:

În lupta sa permanentã împotriva antisemi-tismului ºi a antisionismului... el a repurtatvictorii în bãtãlii, dar nu a câºtigat rãzboiul.Iatã de ce angajamentul sãu pãstreazã o va-loare de exemplu ºi prezintã o actualitate du-reroasã; a doua: pentru Alexandru ªafran,om de o credinþã profundã, modul de a trãiidentitatea evreiascã ºi modul de a concepeiudaismul sunt practic indisociabile; el estemândru de a fi evreu, dar fãrã orgoliu. Mare-rabin [Carol Iancu îl citeazã pe Elie Wieselcu formula „un maestru generos, unul din-tre cei mai mari ai generaþiei sale“], ªafrana ºtiut sã fie exemplar fãrã a se da pe sinedrept exemplu. (p. 328, 330)

Ce am mai putea adãuga noi? Nu multºi nu multe la cele atât de bine spuse de Ca-rol Iancu într-un întreg coerent ºi consistent– cartea sa, viziunea sa despre înþeleptulrabin Alexandru ªafran. Un regret: cã Ale-xandru ªafran nu mai trãieºte acum, când,de pildã, Habermas ºi Ratzinger (în 2004),Habermas ºi Derrida (în 2001) au pornit un proiect filosofic, teologic ºi politic pen-tru noul mileniu. Miza moralã a acestuia deabia acum ni se dezvãluie în toatã complexi-tatea sa. În acest context al unei etici aresponsabilitãþii pentru generaþiile viitoare,glasul sãu ar fi fost, indubitabil, auzit, ar fifost ascultat ºi ar fi contat. Ca întotdeauna.

Nutrim, de altfel, convingerea cã sub-stanþa acestui regret este consonantã cu sen-sul profund al interpretãrii lui Carol Iancu.În fapt, autorul acestei pe cât de necesarepe atât de strãlucite cãrþi despre Alexandruªafran (surprins prin imaginea-simbol „oviaþã de luptã, o razã de luminã“) se aflã, elînsuºi, prin tot ceea ce a scris pânã acum,într-o relaþie de frãþietate cu temele majoreale gândirii ºi vieþii celui cãruia i s-a dedi-cat. Noi, cititorii, avem cartea, iar CarolIancu, cu certitudine, va fi onorat mereu,de acum înainte, pentru conþinutul ºi sen-sul ei. Nu e puþin lucru, din contrã, iar oatare reuºitã nu stã la îndemâna oricui.

�

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 19D O S A R

• Alexandru ªafran împreunã cu papa Ioan Paul al II-lea

20 • APOSTROF

Festivalul UTE

A NUL 2008, Anul Renaºterii ºi al dialogu-lui intercultural european, s-a încheiat la

Cluj, sub semnul unui eveniment excepþio-nal: Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa– UP-Fest, ediþia a XVII-a, între 2 noiembrieºi 21 decembrie.

Excepþional, deoarece a XVII-a ediþie,organizatã de Teatrul Bulandra din Bucu-reºti (al cãrui director, regizorul AlexandruDarie, este actualul preºedinte al UTE) ºi deTeatrul Maghiar de Stat din Cluj (directorTompa Gábor), cel mai tânãr membru alUniunii – 13 aprilie 2008 –, s-a desfãºuratconcomitent, pentru prima oarã în istoriaacestei asociaþii, la Bucureºti ºi la Cluj, re-unind, pe parcursul a cincizeci de zile, pestetreizeci de spectacole din paisprezece þãri.

Înfiinþatã în 1990, la iniþiativa mareluianimator de teatru, regretatul regizor ºi director al Teatrului Piccolo din Milano,Giorgio Strehler, ºi a lui Jack Lang, ompolitic francez, UTE este cea mai prestigioasãuniune de teatre publice din Europa (opt-sprezece teatre din treisprezece þãri) ºi aunor mari personalitãþi artistice. Teatrelormembre le revine, pe rând, organizareaanualã a festivalului.

Obiectivul UTE: „de a contribui la con-strucþia Uniunii Europene prin culturã ºiteatru, de a dezvolta acþiuni culturale comu-ne, care sã depãºeascã barierele lingvisticeîn favoarea unui teatru de artã [s.n.], con-siderat ca instrument de unificare între po-poare“.

Am urmãrit, la Cluj, ºaisprezece piese,în interpretarea a opt din cele mai bune tru-pe din Europa ºi a celor douã teatre-gazdã.

Fiecare zi a festivalului a însemnat, pelângã spectacolul de searã, expoziþii de sce-nografie ºi fotografie, proiecþii ale unorspectacole, care au marcat istoria recentã ateatrului, lecturi, întâlniri în dialog cu crea-torii, lansãri de carte, workshopuri în foaie-rul Teatrului Maghiar sau la Shadow Caffé.

În maratonul celor douã luni, Clujul adevenit, prin spectacolul de teatru, capitalãculturalã europeanã, în care publicul avibrat la unison la farmecul ºi sensul artistical unei montãri, a aplaudat cu emoþie talen-tul interpreþilor, într-un cuvânt s-a „rafinat“spiritual.

În deschidere: întâlnirea cu una din celemai importante personalitãþi ale ultimilorcincizeci de ani de teatru francez, RogerPlanchon ºi compania lui – STUDIO 24, încalitate de regizor ºi interpret al piesei Ame-deu sau scapi de el cu greu de Eugen Ionescu,prefaþatã de vernisajul expoziþiei de instala-þii, de inspiraþie renascentistã, a scenografeiºi creatoarei de mãºti Ilona Varga-Járó, alecãrei inedite figuri le vom regãsi ºi în de-corul premierei Teatrului Maghiar, Richardal III-lea de W. Shakespeare.

Amedeu sau scapi de el cu greu este, dupãopinia regizorului, „una dintre cele mai reu-ºite poveºti imaginate pe tema cuplului, maibunã chiar decât Scaunele. E caraghioasãºi profundã“. Madeleine ºi Amedeu, doi soþiîntr-o relaþie uzatã de banalitatea ºi repeti-tivitatea gesturilor cotidiene, sunt invadaþiîn micul lor apartament de cadavrul unuibãrbat ucis, cu mult timp în urmã, de Ame-deu. Un cadavru care creºte în „progresiegeometricã“, la fel ca ºi ciupercile, dinpodea. Imaginea suprarealistã, fantasticã ºi ieºirea finalã din scenã a lui Amedeu,zburând pe o sferã, dau nota de comic bur-lesc ºi comedie neagrã în care e imaginatspectacolul. Poetice sunt scenele în care

Amedeu încearcã sã reînvie o iubire uitatã– prin apariþia bãrbatului cu floarea labutonierã, interpret de vechi ºansonete.

Teatrul de Rainha din Portugalia a ina-ugurat Sala Studio a Teatrului Maghiar (unvis de cincizeci de ani, împlinit în unspre-zece, demn de Guiness Book, declara Tom-pa Gábor în discursul inaugural), cu pie-sa Ella a dramaturgului german HerbertAchternbauch.

O plasã de sârmã delimiteazã publiculde spaþiul de joc. În spatele plasei, un covorde boabe de porumb ºi o bucãtãrie sãrãcã-cioasã, înconjuratã de un gard de sârmãghimpatã. Într-un fotoliu, o bãtrânã în faþatelevizorului deschis. Un personaj straniu,cu o parurã din pene de gãinã ºi un halatdin pânzã ieftinã, de americã, ne invitã la ocafea. Povestea, într-un limbaj necultivat, sedesfãºoarã odatã cu ritualul nesfârºit al pre-parãrii cafelei. Încet, încet, aflãm cã straniulpersonaj e fiul, Joseph, al mamei imobiliza-te în fotoliu. Mamã de care a fost despãrþitla naºtere ºi a cãrei viaþã a fost un lung ºirde suferinþe. Victimã a rãzboiului, a teroriinaziste, a familiei, care o reprimeºte sã locu-iascã într-un coteþ de gãini, mama e o su-pravieþuitoare a cãrei durere nu mai poatefi exprimatã în cuvinte. Fiul, victima indi-rectã, preia vorbele ºi retrãieºte tragedia ma-mei, tragedie de neînþeles, care-l duce înfinal la sinucidere. Asemenea atrocitãþi nupot duce decât la nebunie sau moarte.

Interpretarea lui Fernando Mora Ramos(ºi regizor al spectacolului) dã dovadã deo uluitoare capacitate de a se privi brusc din afarã ºi de a-ºi examina, cu uimire,propria nebunie. Margarida Mauperrin, înrolul mamei, face o demonstraþie de virtu-ozitate prin jocul mut al expresivitãþii fa-ciale. Un spectacol rãscolitor.

Pacea eternã a lui Juan Mayorga e o co-producþie Centro Dramatico Nacional ºiTeatro de La Abadía. Trei câini participãla o selecþie pentru a deveni experþi anti-teroriºti, dar numai unul dintre ei va câºti-ga zgarda K 7, mult râvnitã. Concursul de selecþie e condus de un al patrulea câineºi de un om. Probele sunt dificile: fizice, untest de inteligenþã, un interviu. Proba fina-lã constã într-un test special: într-o came-rã este închis un om, despre care se crede cãar deþine informaþii despre un viitor atac te-rorist. Fiecare câine, în parte, trebuie sãdecidã dacã este etic sã torturezi persoanacare deþine informaþii, pentru a evita unatac, atâta vreme cât nu avem certitudini.

Decorul, o camerã înaltã cu ziduri gri,reci, podea de faianþã, geamuri mate, uºietanºe, tavan luminat prin plasã de sârmã,chiuvete de metal. Un loc rigid, secret ca ºiscopul pentru care e folosit.

Cei trei concurenþi, câinii John-John,Odin ºi Enmanuel, se definesc ca persona-litãþi cu caracter uman ºi înfãþiºare caninã.În tuºe clare, fãrã urmã de teatralitate, din-tr-o miºcare sau o reacþie agilã, un mârâitsau un rânjet, cei trei îºi definesc rolul. Suntcâini care joacã în douã picioare. Nu preaîºi folosesc mâinile, lipãie apa din chiuvetã,smulg hrana cu dinþii. În timpul concur-sului, cei trei se diferenþiazã. Odin (JoséLuís Alcobendas) e un câine vagabond deoraº. Are educaþia strãzii, e cinic, îºimanipuleazã tovarãºii, este de o rãutatefunciarã, dar are mirosul cel mai fin. John-

• Imagine din spectacolul Pacea eternã de Juan Mayorga. Regia: José Luís Gómez, Teatro de la Abadía, Spania,prezentat în cadrul Festivalului UTE, Teatrul Maghiar din Cluj. Foto: Ros Ribas (Continuare în p. 27)

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 21

xanax

mã liniºtisem într-un feldar parcã era prea mult ºi asta aducea numai necazurisângele meu stãtea cocoþat pe celemai înalte anteneºi gura mea strângea în ea sursa veninuluiºi-o însuºea de parcãar fi fost limba pe care un clopotºi-o plimbã în zile de fruptpe timpanele noastreera o zi ca mãrunþiºul din buzunaredar foarte zornãitoare ºi vie în afarãoamenii râdeau mânzeºte ºi înjurau dumnezeieºte

toate stagnautoate lucrurile posedate intrau din plinîn obiectele-gazdãºi banii mei parcãîmi intrau într-o ranã veche ºi erau destul de reci ºierau grei

mã liniºtisemsoarele rodea ciºmigiulca un ºoareceºi toþi aveau reþinerea ºilaºitatea lui preferam sã mã strecorabsenþa frumuseþii te fãceasã vrei sã vâneziºi sã hrãneºti la sân pradaamorþitã

ºoarecele fuge de pietreºi asta îl face maicurajos ca nichita

iubitã pradã

uneori ne vorbim alteori neinhalãm unul altuia liniºteatu amanta locurilor în care te simþicel mai bineeu animalul lucid care ocoleºteºi cade pradã ocolirilor minþii saletu deschizând în vorbele meleun hãueu lucrând la umplerea vaselor cuo gãletuºã micã plinã de sângecâtã fracturare de sineo distrugere melodicã mieroasãºi între noi animale hãcuite alunecã pe-o masã acoperitã cu muºamadragostea poate fi tãiatã dragosteadacã ar fi o bucatã de carnear suge din ea zeii sângelui

uneori împing un deget în coasta taca sã te simt aproapeiremediabil de aproapegrozav de înfipt în aerul meuun aer ceþosplin de glumediscutãmdespre cât de frumoase sunt apropierile pe care le provocicu gândul cã prada ta e comunã

tuturor vânãtorilorchiar dacã ochii eisunt ca niºte gãuri cãptuºite cu metalºi atunci când le provocieºti nu doar interesatci chiar te apropii de canibalismulprimilor oamenicare muºcau mâna aproapeluiºi Dumnezeu le muºca mâna lor

Of câtã pasiunegândurile mele îþi gâdilã intenþionattãlpileca sãmite apropieiubitã pradã

boala promisã„am rãmas sã þinem de urât pustiului

cã prea nu eram nicãieri“TEODOR DUNÃ

urma sã plecãm cu oricare trendar locurile comune deveniserã dintr-odatã agresiveneliniºtile parcã smulgeau de pe noipiele ºi frigurisângele urca pe trepte ºi cobora în fugã pe scãripe oricare gard te-ai fi aºezatlumea te-ar fi privit ca peo plantã de-a loculuieram un început al bolii promiseºi care-avea sã se dezvoltecorpurile noastre se loveau în aer iarlor li se pãrea nepreþuit de obiºnuitºi chiar patologicdar noi ºtiam cã ceva undeva creºteacu spini ºi toamna aceea avea sã fie un tremur îndelungun alint violentnimeni nu urma sã ne cântesalvatoare totuºimetrourile mugeau familiarºi nu ne mai erafricã

intimitatea ne era cotropitãºi se apãra ca o fiarãlovea cu braþele albe lãptoasese împotrivea întorcând spateleroz de copilintimitatea noastrã ne trãda se alia cu duºmanulºi drumurile cu frânghiinu ne-atrãgeau

tot mai singuri ºi mai înmuguriþipetreceam timp ºi vremea ne petreceaºi ne ducea în rai sau în iad

nici apa nu mai era cum fuseseera cu oþet

�

Poeme deAIDA HANCER

22 • APOSTROF

Zilele Regelui

R OMANUL LUI Filip Flo-rian, scris, gîndit ºi

apoi de citit pe îndelete,purtînd titlul neutral deZilele Regelui, urmãreºtedestinul ºi o parte din viaþacelor douã personaje im-portante, adicã: cel ce devi-ne Carol I (rege socotit astãzi, pe cea mai bunã dreptate, bene-fic pentru România) ºi dentistul JosephStrauss, nume voit banal, aºa cum se potri-vea intenþiilor literare ale autorului. Ambiilasã Prusia natalã, ba chiar Berlinul, primuldevenind din cãpitan al unui regiment dedragoni (totuºi, un Hohenzollern-Sigma-ringen!) monarh al României, cel de al doi-lea, practician al stomatologiei, doar mutîn-du-ºi profesia de la Berlin la Bukarest. Oface la sugestia primului, acesta fiind mul-þumit cã Strauss îl scãpase de o teribilã du-rere de dinþi; îi recomandã chiar ºi un iti-nerar, ocolit din pricina rãzboaielor vremii,itinerar pe care îl parcurgem mai ales îm-preunã cu dentistul. Motivul acestei... invi-taþii? probabil panica viitorului rege cã vaavea prea puþini supuºi prusaci în preajmã– ceea ce era chiar adevãrat. Viaþa îi va face,de mai multe ori, sã se întîlneascã, sã de-vinã complici în acþiuni nu prea conven-þionale (una din ele ar fi putut provoca unmare scandal public privitor la viaþa intimãa monarhului, scandal pe care dentistulprovidenþial îl evitã, însã punîndu-ºi la greaîncercare cãsãtoria lui, foarte fericitã). Binegãsit, bine dozat, surprinzãtor, dar nu sen-zaþional, acest cuplu – care poate fi cititîn registrul poveºtilor dulci, dar ºi în celal ironiei, decurgînd din ele – este coloa-na vertebralã a cãrþii, pe ea se aºazã multeevenimente, personaje ºi momente adevã-rate din istoria, deloc calmã, a monarhieiromâne ºi din viaþa de zi cu zi a uliþei Lip-scanilor (cum bine se ºtie, aici era sediulnegustorimii ºi al practicanþilor ei, în maremajoritate „venetici“), din mizeria (notatãmai ales în fugã, ca un fapt banal, cum ºiera) a unei lumi care nu prea semãna cu...Prusia. Documentarea migãloasã, întinsã –probabil – pe ani de cãutare ºi cugetare,devenitã acþiune ºi decor, ne convinge são regãsim în evenimente ºi detalii istorice,urbanistice, anecdotice, dar sã o regãsim cugraþie, ca sã zic aºa, pentru cã nu mai ºtim,cu cît înaintãm în lecturã, ce este adevã-rat: amãnunt istoric sau „invenþie“ aucto-rialã? (Din punct de vedere estetic, literar,diferenþa nu are nicio importanþã). E oºcoalã bine învãþatã de la faimoºi practici-

eni ai acestei formulei romaneºti, ceea ceeste o calitate de cea mai mare importanþãa cãrþii ºi autorului ei: un excelent exempluce deosebeºte epigonia de creaþia autenticã,aici de faþã. Nu mai dãm exemple, cãci, da-cã nu sînt recunoscute ºi observate de citi-tor – de receptare, în genere –, asta se dato-reazã ignorãrii truismului cã literatura,cãrþile se nasc unele din altele, mai vechisau mai noi. Filip Florian are o superioarãînþelegere a acestei probleme, deloc uºor derezolvat; apoi el foloseºte, cu o vocaþie rarîntîlnitã la noi, oralitatea povestirii, adicã oconvenþie ce te scuteºte de altele prin fap-tul cã le încorporeazã ºi lasã multe libertãþi.Sadoveanu ºtia asta – dar Filip Florian nuare aproape nimic de a face cu opera ma-estrului.

Nu se poate despãrþi aceastã epocã, cupeisajele ºi personajele ei, cu moravurile ºievenimentele ei – unele de mare importan-þã pentru istoria regatului lui Carol, cule-se din intrigile vieþii politice din jurul lui,altele din viaþa tîrgului –, de o tentaþie a pi-torescului, în faþa cãreia e aproape impo-sibil sã reziºti, mai cu seamã cã ea a fãcut omare carierã în literele noastre. Nici nu enevoie sã o mai reamintim. Ceea ce e re-marcabil în romanul lui Filip Florian estedozajul cumpãnit, rezistenþa voioasã în fa-þa atîtor tentaþii spectaculoase, abilitateaºi stilul care le modeleazã, nici ignorîn-du-le, nici apãsîndu-le pînã la obþinereaunor efecte de sigur succes, mai ales cîndputea lesne cãdea în delirul balcanismului(„concept“ pe care demonstraþia recentã alui Eugen Negrici îl cam zguduie din teme-lii). Aºa trãia o parte din societatea tîrgo-veþilor bucureºteni, dacã o privim cu zîm-betul recomandat de autor, fãrã ca acesta –ºi noi – sã ignorãm dramele posibile aleacestei lumi. Scurtul episod al asistenþeimedicale din timpul luptelor pentru inde-pendenþã, din 1877, nu e deloc un tabloufestiv sau eroic, ci o suferinþã expusã fãrãpatetism. De altfel, nu sînt de gãsit, înZilele Regelui, nici violenþã, nici vulgarita-te, ambele atît de la modã în literatura noas-trã de azi, „eliberatã“ deci, care confundãlibertatea cu provocarea ºocurilor cît maiapropiate de oroare, cît mai îndepãrtate denormalitate, care nici nu e prea înþeleasã,de iluzia cã a scrie despre orice, oricum senumeºte artã literarã.

Plãcerea de a citi proza lui Filip Florianeste ºi o consecinþã a cultivãrii savante aamãnuntului, care însã nu cade în letargialungimilor datoritã unui dar de a sugera,fãrã a obosi, complexitatea unei situaþii sau potenþiala ei semnificaþie din întreg.Lumea acestui roman este bine împrej-muitã de vigilenþa autorului: ai impresia cãorice gest sau chip sau situaþie a istoriei„mici“, pe care romanul o ilustreazã, arputea deveni o altã, nouã, istorie – adicão continuare pe care naratorul ar fi mereucapabil sã o scrie: arta de a te opri e tot atîtde importantã cît ºi aceea de a continua.

Zilele Regelui mai are un „erou“, ºi anu-me motanul Siegfried, venit ºi el din Berlinodatã cu stãpînul dentist (mi-ar fi plãcut sãse numeascã Tristan, cu accentul pe i), care,în afara comportamentului participativ latoate evenimentele vieþii stãpînului (prie-ten), în afara amorului pisicesc, mai are ºicapacitatea de a scrie scrisori (consemnateîn roman) cu ghearele pe pluºul scaunelordin casã. Dacã veridicitatea comportamen-tului motanului merge pînã la extrema înþe-legere a celor ce se petrec în jur, inserþia

scrisorilor sale amuzã. E un efect prin careFilip Florian împinge romanul spre uniicititori apropiaþi de copilãrire (MotanulÎncãlþat), cel mai probabil însã este cã e oreminiscenþã a unei tentaþii, hai sã o nu-mim „spre fantastic“, ce exista din plin ºi înromanul sãu anterior. (I se zice acestui fan-tastic „realism magic“, o formulare destulde anemicã, dacã nu chiar stupidã.) La ur-ma urmei, Siegfried are cîþiva celebri strã-moºi literari – ºi anume cei care îi slujescpe Bulgakov sau pe E. T. A. Hoffmann:motanul Murr, prusac ºi el, dar „ambalat“în chestiuni mai sarcastice ºi misterioasedecît semenul sãu refugiat pe malurileDîmboviþei; unde, la adînci bãtrîneþi, vadeceda eroic, astfel permiþînd romanului sãse încheie. O carte care vibreazã fin ºi dis-cret la nostalgii sau la aluzii privind actua-litatea, adicã nu cade în voluptatea de a în-groºa aceste efecte pînã la saturaþie ºi exces,voluptate care a fãcut multe „victime“, întrecare ºi Eugen Barbu, cel din Princepele ºiSãptãmîna nebunilor, ca sã nu începemchiar cu... începuturile. Amãnuntele, cumspuneam, îi plac lui Filip Florian ºi scrisu-lui sãu atît de cumpãnit ºi sensibil, fac toto-datã ºi multã „materie“ narativã sau des-criptivã, oprindu-se, de cele mai multe ori,acolo de unde ar începe „preþiozitatea“,adicã excesul de propoziþii incidente, caretotuºi îl furã din cînd în cînd pe autor. Princertitudinea unei vocaþii confirmate de va-loarea celor douã romane ale sale, cred cãse poate conta pe literatura lui Filip Flo-rian. ªi pe viitorul ei. În parantezã fie spus,sînt foarte curios ce convenþie narativã ºi celume va cuprinde viitorul sãu roman. Cãciprimele douã nu au prea multe în comun,teoretic ºi... practic; decît o calitate literarãcertã, indubitabilã, slujitã, bineînþeles, deplãcerea lecturii.

�

Gelu Ionescu

Creºtinismul ºi criza moralã

P RIN TRADUCEREA lucrã-rii Europa în criza cul-

turilor (Cluj-Napoca: Bi-blioteca Apostrof, 2008,traducere de Delia Marga,introducere de AndreiMarga), cititorul românpoate sã cunoascã, într-oformã comprimatã ºi siste-matizatã, analizele referi-toare la situaþia Europei pe care le-a fãcutde-a lungul ultimelor decenii cardinalulJoseph Ratzinger. Volumul, cuprinzândtrei studii recente ale teologului ºi filoso-fului occidental: Europa în criza culturi-lor, Dreptul la viaþã ºi Europa, Ce înseamnãa crede, este însoþit ºi de o amplã introdu-cere a profesorului Andrei Marga, în caresunt prezentate locul, evoluþia ºi impor-tanþa pe care o are tema Europei în gândi-rea papei Benedict al XVI-lea.

Aºa cum aflãm din prefaþa cãrþii, primulcapitol este o conferinþã susþinutã în pri-mãvara lui 2005 ºi reprezintã rãspunsul datde cãtre cardinal cu prilejul polemicilor le-gate de eliminarea din textul Constituþiei

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 23

europene a menþionãrii originilor iudeo-creºtine ale culturii europene. Analizele seconstruiesc în jurul ideii de crizã a cultu-rilor, sintagmã care, dintr-o perspectivã atâtcreºtinã, cât ºi filosoficã, primeºte în re-flecþiile teologului un nou sens. Europaeste în crizã nu pentru cã ar fi ameninþatãde alte civilizaþii sau religii, aºa cum în-deobºte se crede, ci pentru cã cele douã cul-turi care i-au marcat istoria, creºtinismul ºiraþionalismul iluminist, au intrat treptat,mai ales în ultimele decenii, într-un con-flict. Deºi iluminismul este de „originecreºtinã“ ºi nu întâmplãtor s-a dezvoltat îninteriorul unei culturi creºtine, acesta s-adistanþat de rãdãcinile sale, iar în final, maiales în ultimele decenii, a încercat sã se defi-neascã drept singur aspect al identitãþiieuropene ºi sã elimine orice concepþie cepare a fi în contradicþie cu principiile sale.

În viziunea cardinalului Ratzinger, prin-cipala caracteristicã a acestui tip de ilumi-nism radical este accentul pus pe „raþiona-litatea ºtiinþificã“ ºi „pur funcþionalã“, caresusþine cã „este raþional doar ceea ce poatefi demonstrat experimental“. Teologul cato-lic nu va nega beneficiile pe care acest tipde gândire le-a adus umanitãþii, ci criticalui se va îndrepta împotriva radicalizãrii ºidogmatizãrii acestui model de percepere alumii. Extinzând acest principiu asupra în-tregului univers ºi asupra tuturor domenii-lor culturii, s-a ajuns în prezent la un deze-chilibru periculos între tehnicã ºi moralã,etica fiind limitatã la sfera privatã sau deve-nind în spaþiul public moralism politic, per-soana umanã a fost neglijatã, fiind perce-putã tot mai mult ca simplu obiect într-olume a obiectelor, ºi a luat naºtere o ideo-logie a libertãþii nelimitate, care poate duceîn cele din urmã exact la opusul ei: „undogmatism care se dovedeºte tot mai ostillibertãþii“.

Soluþia propusã de cardinalul Ratzingerpentru a depãºi criza, care a mai fost afir-matã de cãtre acesta ºi cu alte prilejuri (a sevedea, de exemplu, Dialectica secularizãrii:Despre raþiune ºi credinþã, Cluj-Napoca: Bi-blioteca Apostrof, 2005, ºi Interpretareabiblicã în crizã: Despre problema fundamen-telor ºi cãilor exegezei de astãzi, Cluj-Napoca:Editura Fundaþiei pentru Studii Europene,2008) ºi care reprezintã un element centralal întregii sale gândiri, este dialogul din-tre cele douã tipuri de culturi, dintre cre-dinþã ºi raþiune. Creºtinismul trebuie sã fiemereu conºtient cã este religia raþiunii, a„Logosului“ sau a „Spiritului creator“, iartradiþia iluministã trebuie sã-ºi conºtienti-zeze limitele ºi sã se întoarcã la izvoarelesale, restabilind legãtura cu „rãdãcinile memoriei istorice a umanitãþii“.

Urmãrile nefaste ale acestui iluminismradical ºi de multe ori dogmatic sunt scoa-se în evidenþã ºi în ultimele douã capitoleale volumului. În Dreptul la viaþã ºi Europa,problema avortului este analizatã dintr-odublã perspectivã: juridicã ºi moralã. Dinpunct de vedere juridic, autorul evidenþiazãcontradicþia, nesesizatã din pãcate de ceimai mulþi oameni, dintre douã drepturifundamentale ale culturii occidentale: drep-tul libertãþii individuale ºi dreptul la viaþã.Cu o logicã implacabilã, cardinalul Ratzin-ger descrie clar modul în care afirmarea fãrãlimite a libertãþii ca valoare dominantã aepocii noastre a dus, cel puþin în cazulavortului, la prejudicierea unui alt dreptfundamental: dreptul la viaþã. Astfel, în-

tr-un mod imperceptibil pentru cei maimulþi, sunt ameninþate bazele unei „demo-craþii autentice“, deoarece, acceptând fãrãscrupule violarea dreptului la viaþã al celuimai slab (fãtul) în numele libertãþii indi-viduale, facem sã prevaleze de fapt „drep-tul forþei“ asupra „forþei dreptului“ ºi sub-minãm însãºi ideea de justiþie pe care s-aconstruit societatea occidentalã. Dintr-operspectivã mai profundã, moralã, proble-matica avortului reprezintã un bun exem-plu pentru felul în care iluminismul radicalºi-a pus amprenta asupra vieþii noastre coti-diene. Într-o culturã în care raþionalitateatehnicã, bazatã pe calcul ºi profit, estedominantã, iar moralitatea a fost împinsãîn sfera privatã, omul a fost perceput trep-tat ca „un lucru“ printre celelalte lucruri alelumii, ca un obiect, pierzându-ºi calitateaesenþialã, aceea de persoanã creatã deDumnezeu dupã chipul ºi asemãnarea Lui,care îºi gãseºte împlinirea doar deschizân-du-se spre ceilalþi ºi spre Creator. De aicipânã la dispreþul faþã de persoana umanã ºiîn final faþã de sacralitatea vieþii nu a maifost decât un pas, modul de tratare a pro-blemei avortului fiind de fapt urmarea rup-turii dintre raþionalitatea instrumentalã ºivalorile morale operatã de cãtre ilumi-nismul radical.

Ultima parte a volumului are ca temãcredinþa, consideratã de cardinalul Ratzin-ger „actul fundamental al existenþei creº-tine“. Deºi credinþa este prezentã în viaþade zi cu zi sub forma încrederii acordateexperienþei ºi cunoaºterii pe care o deþinceilalþi, fiind indispensabilã coeziunii soci-ale ºi progresului, în momentul în care sepune problema credinþei religioase lucruri-le se schimbã radical, concepþia dominantãa zilelor noastre fiind agnosticismul. Însã,în concepþia teologului, credinþa în Dum-nezeu nu este o problemã „pur teoreticã“,aºa cum se crede, ci una „eminamente prac-ticã“, implicând persoana umanã în ansam-blu ºi în profunzime. De asemenea, la felca ºi în cazul cunoaºterii cotidiene, credinþacreºtinã se sprijinã pe experienþa ºi pe cre-dinþa celorlalþi creºtini în Dumnezeu, ne-fiind doar simpla relaþie între credincios ºiDumnezeu. Credinþa, conform cardinalu-lui Ratzinger, este un act personal, dar esteîn acelaºi timp ºi un „act de comunicare“cu ceilalþi, cu sfinþii ºi cu Isus, este o „rup-turã a barierei subiectivitãþii mele“ ºi „ocale de a fi cu cineva“, reprezentând deci o soluþie pentru depãºirea însingurãrii ce s-a instaurat în societãþile moderne.

Prin cele trei studii cuprinse în acestvolum, actualul conducãtor al BisericiiRomano-Catolice ne propune, dintr-o per-spectivã în acelaºi timp filosoficã ºi teo-logicã, soluþii pentru depãºirea crizei mo-rale în care lumea a intrat începând cuepoca iluministã. Ideea dialogului dintrecredinþã ºi raþiune, dintre religie ºi filosofiereprezintã ºi de aceastã datã elementul cen-tral al întregului demers argumentativ.

�

„Întemeierea pe dos“

POSTERITATEA LUI EmilCioran atinge, în „ne-

antul valah“ de astãzi, vâr-ful de lance odatã cu exe-gezele, eseurile ºi trimite-rile greu de inventariat la modul, sã spunem, biblio-grafic. O mãrturisire abrup-tã de genul „scriu fragmen-te ca sã mã pot contrazice“ deconcerteazãradiografierile mereu parþiale, fie cã îlaºezãm pe Cioran în „geografia postspen-glerianã a culturii“ (Ion Vartic), pe liniaunui „marcionism estetic ºi metafizic de uzprivat“ (Vianu Mureºan) sau cã e portreti-zat, din mansarda autoexilului parizian, ca„un cãlugãr metafizic angoasat“ (Constan-tin Cubleºan). Imprimarea Scrisorilor cãtrecei de acasã (2004) ºi a Caietelor (2005) nefaciliteazã accesul la subteranele gândirii cioraniene, ce locuieºte, dacã mã pot expri-ma astfel, într-un paradox perpetuu. Ra-cordarea paginilor manuscrise la texteleimprimate în varii perioade oferã un plusde acurateþe imaginii, atât de contorsiona-te, a lui Cioran. Ion Vartic ajungea la con-cluzia cã scrisorile din tinereþe adresate luiBucur Þincu, raportate la opera tipãritã,conduc la ideea unui Cioran „fãrã evolu-þie“, egal cu sine însuºi de-a lungul bio-grafiei sale de etern revoltat împotriva tu-turor ºi faþã de sine. Nu e de mirare cãinterpretãrile, numeroase în ultima vreme,sunt complementare, dincolo de accen-tele ce le singularizeazã. Astfel, Nicolae Turcan, în Cioran sau excesul ca filosofie(2008), ridicã excesul la „demnitate cate-gorialã“, încercuind, ca pe o ipostazã a acestuia, „polaritatea extremelor“ sau, maiexact, „postulatele contradictorii“ (Baude-laire) ce vertebreazã un Cioran par lui-même ºi în lectura pertinentã ºi la fel derecentã a lui Mircea A. Diaconu din Cui i-e fricã de Emil Cioran? (2008). Aflat însiajul poetului francez, dar ºi în acela, emi-nescian, din Rugãciunea unui dac, autorulSchimbãrii la faþã a României (1939) –continuatã, într-un fel, de Petite théorie dudestin (1956) – construieºte o veritabilãontologie negativã a omului tocmai princoabitarea ipotezelor care se exclud sau gli-seazã una în locul celeilalte. Or, deducereaunui sistem care, de fapt, recuzã la tensiu-nea de arc voltaic orice sistem debuteazã,în chip firesc, prin extragerea perechiloropozitive, precum înstrãinare/integrare,„faþa ºi reversul umorului“, „admiraþia ca revers ascuns al dispreþului“ etc. Rezul-tatul operaþiei este absolutizarea, de cãtreCioran, a unui apofatism structural (ºi nuca un reflex inspirat de ideologia ortodo-xã) ºi, de aici, iarãºi paradoxal, „întemeie-rea pe dos“ a celui care scria, ulcerat, cãRomânia ar fi „un rezumat al neantului sauo materializare a ceea ce este de neconce-put“. Ipoteza aceasta a „întemeierii pe dos“este tocmai firul Ariadnei, urmãrit deMircea A. Diaconu de-a lungul întreguluiexcurs eseistic prin labirintul epistolelor ºial caietelor cioraniene. Iatã, „angoasa gene-ratã de sentimenul nimicului trãit în faþaoglinzii se transformã în refundamentarea

�

24 • APOSTROF

egoului; sinele se hrãneºte din cunoaºtereacaracterului sãu iluzoriu“. Ideea revine, cuun plus de accent, astfel: „neputând sãucidã scribul þese ca un pãianjen pânza încare îºi prinde ºi îºi devorã propria fiinþã.Este felul lui, singular, de a supravieþui.Este felul în care ura de sine întemeiazã.Neputînd acþiona în afarã, Cioran acþio-neazã în el însuºi ºi edificã prin distruge-re“. Nostalgicul din scrisori împinge – eadevãrat – dincolo de orice închipuire ceeace s-a numit metafizica abisalã a Rãsãri-tului, pentru care evenimentul nu e decâtîntâmplare, iar existenþa însãºi stã sub sem-nul provizoratului etern. Ea subînþelegetotuºi o finalitate soteriologicã. Cu Cioran,în schimb, suntem departe de aºa-numi-ta pozitivare a negativului, decelabilã, deexemplu, la Nae Ionescu, în pledoaria luiNoica pentru posibilul (= virtualul) oare-cum compensativ sau în aforismele luiBlaga („Te întãreºti cãzând“ etc.). Contra-dictoriu la modul violent, Cioran este,cred, o ilustrare liminarã a civilizaþiei resen-timentului. Pentru Nietzsche din Dincolo debine ºi de rãu, resentimentul ar fi boala celuicare nu se poate afirma prin propriile salecalitãþi decât dacã îl oprimã pe celãlalt, legi-ferând uriaºele atrocitãþi, aºa cum au pro-cedat ideologemele comuniste sau naziste.Ar fi, apoi, în aceeaºi gramaticã creºtinis-mul ºi emblematicul Crist o formã, ºi ea,resentimentarã, de vreme ce a eliberat peculoarele istoriei pe marginalii ºi pe dez-moºteniþii care au rãsturnat marile structuripolitice ºi sociale ale vremii. Nietzschedenunþã resentimentul, dar, în acelaºi timp,îºi exercitã mânia demolatoare ºi împotri-va propriei persoane. Nietzsche, observãCioran, „îºi trage duºmanul din el însuºi,ca ºi viciile pe care le denunþã“. ÎnfruntândNimicul cu mâinile goale, oglindindu-se înel, Cioran, aidoma lui Nietzsche, se auto-denunþã, atingând cota zero a tragicului.Aºa încât, puncteazã Mircea A. Diaconu,„în faþa propriului vid existenþial, în faþaconsubstanþialitãþii sale cu Nimicul, luiCioran nu-i rãmâne decât sã se construias-cã imaginar“. Dar, imediat, ne întrebãmîmpreunã cu autorul eseului: „Sã fie aceas-tã întemeiere imaginarã dovada unei trãirimimate, a unei existenþe simulate? Sã fieexerciþiul ipostazelor sinelui un evenimenttextual ºi livresc ºi nimic altceva?“ Apetitulpentru existenþa diurnã, îngrijirea, exage-ratã uneori, a corpului ori impresia unormartori cã îºi înscena deseori propriul spec-tacol existenþial ar conduce, cum s-a ºi fã-cut de altfel, la schiþarea unui rãspuns afir-mativ. Poate cã, parþial cel puþin, stilistul(totuºi!) aflat mereu „pe culmile disperãrii“ar fi putut subscrie la apoftegma nie-tzscheanului Zarathustra: „Trebuie sã maipãstrezi în tine puþin haos ca sã poþi danaºtere unei stele ce danseazã“. Ironiacasantã, umorul vitriolant, atitudinea his-trionicã a celui care îºi savura totuºi con-sacrarea de cãtre „coºmarul“ parizian nu obtureazã profunzimea enigmaticuluienunþ cioranian: „Eu nu sunt eu“, de faptun corelat al formulei budiste, citate ºiaceasta, dupã care Lumea existã, dar nu esterealã. Mircea A. Diaconu îl desface în com-ponente, le circumscrie cu fine corelãri ºiapoi le pune în cumpãnã la capãtul uneilecturi – aº spune – tabulare ºi integratoa-re a scrisorilor ºi caietelor. Discursul ese-

istic este cursiv ºi dens, observaþiile iterati-ve leagã capitolele într-un portret interior,reconstituit parcã dupã normele plasticiipicturale. Astfel, unul dintre primele auto-portrete ale lui Van Gogh trãieºte, drama-tic, din coexistenþa a douã câmpuri de forþeorientate centripetal, focalizate de privireahalucinantã, ºi centrifugal, evadând prinfrunte spre pãlãrie. Admirabil exemplu desfâºiere lãuntricã, tabloul din 1888 este afinca structurã cu acela extras de Diaconu dinsubteranele scriiturii cioraniene. Desigur,întrebãrile de mai sus rãmân ca atare, „înte-meierea pe dos“ – tentantã ca ipotezã! –poate cã ar necesita ºi alte circumscrieri,cum ar fi de exemplu paginile, cu turnurãaforisticã, despre „ipocrizia lui Socrate“.Este, în acest context, de reanalizat dacã,pentru autorul cu un raft de cãrþi la activ,scrisul ar fi fost, pânã la sfârºit, doar ilu-zia unei salvãri. Oricum, a reconstitui viaþadintre scrisori ºi din spatele însemnãrilordiaristice probeazã – ºi cartea lui Mircea A.Diaconu e o dovadã – utilitatea analizei defacturã hermeneuticã ºi, la fel, frumuseþealecturii participative.

�

�

Japonia de azi în lume

REVISTA JAPONEZÃ Wara-ku, titlu pe care l-aº tra-

duce în limba românã prin„Bucurii/plãceri japoneze“sau, potrivit explicaþiei depe revistã, „sã ne bucurãm(de)/sã savurãm sufletul ja-ponez“, este o revistã primi-tã în anul 2008 din Tokio, ce conþine mul-te pagini dedicate caligrafiei japoneze,pasiunea mea tãinuitã ºi mãrturisitã direct,întreþinutã de maeºtrii caligrafi cu care amîncercat sã-i descifrez tainele ºi de priete-nii japonezi. La prima rãsfoire a revistei, mãbucur nemãsurat de numeroasele pagini în-chinate caligrafiei. Urmeazã apoi un mate-rial dedicat bolului de ceai din tradiþiona-lul ceremonial al ceaiului, care, la scurttimp, îmi trezeºte o mare nedumerire: încuprinsul articolului, apare, de necrezut,reclama la ultimul tip de Lexus, una dinmaºinile cele mai luxoase de pe piaþa auto-mobilisticã mondialã, însoþitã de urmãtoa-rele texte: (frumuseþea rafinatã dusã la ex-trem într-o întâlnire dincolo de timp) // (ofrumuseþe japonezã ce trece dincolo de timp) //(o invitaþie la o experienþã pe culmi necunos-cute). Neînþelegând imediat mesajul, întorcpagina ºi apare imaginea tulburãtoare, îmispun în gând, a unui alt bol de ceai. Textulînsoþitor sunã: (o formã a plãcerii ce scuturãtoate cele cinci simþuri). Pagina urmãtoareîmi risipeºte complet deruta: forma bolu-lui de ceai era cea care îi inspirase pe de-signerii auto pentru ultima apariþie Lexus.Textul ce însoþeºte imaginea îmi adevereºteînþelegerea: (forma înspre o sublimare a tim-pului). Japonia de azi la ea acasã, îmi spun,continuând sã rãsfoiesc revista...

În aceleaºi zile, primeam ºi volumul Da-rurile zeiþei Amaterasu (Iaºi: Institutul Eu-ropean, 2008), avându-i ca autori pe Roxa-na ºi Cãtãlin Ghiþã. O altã Japonie venea

Rodica Frenþiu

înspre mine, provocându-mã la o altã cheiede interpretare. Când ceea ce se petrece chiarsub ochii noºtri dã naºtere celor mai fantezistezvonuri, cum ar putea fi altfel, în cazul unuiþinut aflat peste nouã mãri ºi nouã þãri?, notaUeda Akinari, un scriitor japonez din sec.al XVIII-lea, ºi-mi dau seama cã Darurile zei-þei Amaterasu încearcã sã pãstreze buna mã-surã a lucrurilor, cumpãna dintre lucidita-te ºi extaz. Cartea pomenitã mi-a reamintito Japonie familiarã, dar ºi strãinã, în acelaºitimp.

Lãsând la o parte aventura misionariloriezuiþi din secolul al XVII-lea ºi interesul pre-zentat de filosofii secolului al XVIII-lea, înistoria pasiunilor Occidentului pentru alteculturi ºi civilizaþii se pot numãra douã„momente de fascinaþie“ arãtate de lumeaoccidentalã faþã de Japonia. Unul s-a mani-festat la sfârºitul secolului al XIX-lea în Eu-ropa, cu predilecþie în Franþa ºi Anglia,lãsând urme identificabile în pictura im-presionistã (Vincent van Gogh) ºi în „ima-gismul“ poetic vestic (Pound, Yeats, Clau-del, Eluard). Celãlalt, întâmplat în StateleUnite, dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mon-dial, a fost mai puþin „estetic“, accentuândmai mult o laturã „spiritualã sau moralã“,cu interes evident manifestat pentru budis-mul Zen, atitudine pe care Umberto Eco omotiveazã prin elogiul pe care Zenul îladuce vieþii, detaliului, faptului minor. Atrãgând atenþia asupra jocului de energiiale lumii care nu trebuie întrerupt, filosofiaZen intereseazã „nu doar ca doctrinã mo-ralã, ci ºi pentru strategii stilistice“, remarcãEco, cultul spontaneitãþii promovat deaceasta fiind uºor de regãsit în teatrul hap-pening. Niciunul dintre cele douã momen-te însã nu a adoptat Japonia ca o ºcoalã dedoctrine sau sisteme filosofice, ci, mai cu-rând, ca o „sensibilitate“ ce recunoaºte alea-toriul ca principiu de creaþie, permiþându-iasimetriei sã devinã o coordonatã esteticãce dã mãrturie de conºtiinþa fragilitãþii ºi aprecaritãþii existenþei suspendate între douãabisuri: naºterea ºi moartea.

E ceea ce încearcã ºi volumul semnat deRoxana ºi Cãtãlin Ghiþã ºi, dacã ar fi sã-icaut un centru, aº alege capitolul menþio-nat mai sus, dedicat ceremonialului ceaiu-lui. Mi-a reamintit acest capitol de o mascãnoh de tânãrã fatã, oval de porþelan cu buzeroºii, cu ochi aparent goi, având un haiku,poemul japonez din 17 silabe, caligrafiat peea: Þinea în mânã o ceaºcã de ceai / Am ridi-cat ochii / Dispãruse. Aº aºeza aceastã ima-gine drept emblemã a cãrþii, ce poate fi,concomitent, vãzutã ºi cititã ca imagineacare prezintã, într-o singurã clipã, un com-plex emoþional ºi intelectual. Atât masca pecare o poartã, cât ºi poemul haiku pe care-lsugereazã Darurile zeiþei Amaterasu, fãrã sã-l scrie însã, sunt tãceri inefabile pe atâtde semnificative, care vorbesc despre „asimþi“, ceva între sentiment ºi senzaþie, pecare limba japonezã îl numeºte kokoro(„inimã, spirit“), cuvânt extrem de dificil detradus într-o limbã occidentalã: kokoro estemai mult decât inimã, este inimã ºi minte,senzaþie ºi gândire ºi viscere, ca ºi cum japo-nezii nu s-ar mulþumi sã simtã numai cuinima. Se poate auzi în aceastã carte miºca-rea sufletului japonez (Yamato damashii),dupã cum i se poate vedea ºi sunetul.

S-a remarcat adeseori, ºi o face ºi volu-mul Darurile zeiþei Amaterasu, înclinareajaponezã înspre esenþializarea lumii feno-

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 25

menale, dorinþa de cãutare a ceea ce esteabsolut în tranzitoriu, a cãii de comunica-re cu acest permanent al existenþei, aºa cumse manifestã el în aspectele lui chiar celemai obiºnuite. Percepând timpul ca o infi-nitã ocurenþã a momentului prezent ce im-pune adaptarea la o veºnicã schimbare, înmentalitatea japonezã se crede cã se poateajunge la esenþa vieþii care trece prin cere-monie ºi ritual. Chanoyu sau ceremonia ceaiului cuprinde o întreagã viaþã în clipaprezentã, fiind, în acelaºi timp, o subtilã,sofisticatã ºi productivã, din punct de ve-dere artistic, adaptare la schimbare. Ichi goichi e, „o ºansã, în orice întâlnire“, exprimãideea întâlnirii, în felul ei, unicã, dintregazdã ºi oaspete, care, neputând fi gânditãca o posibilã repetare, va trebui luatã înconsiderare în toate detaliile. Maeºtrii cere-moniei ceaiului din secolul al XVI-lea o recu-noscuserã deja: dacã existã un sens în aceas-tã viaþã, el se întâmplã acum ºi aici. Dacãnu existã acum ºi aici, atunci nu existãdeloc. Ceremonia ceaiului devine astfel oexperienþã esteticã ce transgreseazã limite-le artei, esteticul ºi viaþa devenind una,expresie a credinþei japoneze potrivit cãreiaclipa prezentã poate fi întâlnitã/regãsitãprintr-o experienþã artisticã.

Volumul Darurile zeiþei Amaterasu esteconstituit din trei pãrþi, intitulate sugestivSabia, Giuvaerul ºi Oglinda, dupã cele treiînsemne ale puterii imperiale, împãratulfiind considerat descendentul direct al zei-þei Soarelui, Amaterasu, o mikami, la rân-dul ei, fiind fiica nãscutã din apa cu care ºi-a spãlat ochiul stâng Izanagi, care, îm-preunã cu soþia lui, Izanami, sunt consi-deraþi întemeietorii legendari ai arhipela-gului nipon. Aceasta este rama oferitãlectorului român de cãtre doi conaþionali ce au petrecut un timp în Japonia: o sabiede împrumutat, un giuvaier de preþuit ºio oglindã de meditat, care contureazã unpuzzle, uneori uºor, alteori mai dificil dereconstituit, fragmentele-i componenteputând deveni oricând o dezbatere pu-blicã. Poate, cu adevãrat, noi, românii,avem nevoie ºi de Japonia ca sã ne cunoaº-tem mai bine, sã încercãm sã ne înþelegemîn profunzime, pentru a ne putea regãsiidentitatea. Îmi vine în minte un proverbjaponez: sannin okonaeba, kanarazu wagashi ari, cu o posibilã traducere „dacã treioameni intrã în acþiune, cu siguranþã cãacolo se aflã ºi maestrul meu“, înþeles, înmod obiºnuit, cã existã întotdeauna cine-va pe care l-am putea lua drept model...

Darurile zeiþei Amaterasu îºi prind citi-torul într-o lecturã în care intrã în joc atrac-þia exotismului, dar ºi neîncrederea în ace-laºi exotism. Oricum, Estul ºi Vestul s-auîntâlnit din nou. Jurnal necanonic, volu-mul scris la patru mâini îmi aminteºte deCronica japonezã a lui Nicolas Bouvier,mãrturie a Japoniei anilor ’60, ºi-l citescca o continuare peste timp a acestuia dinurmã, care-ºi aºteaptã, la rândul sãu, conti-nuarea. Asemãnãtor credinþei autoruluifrancez, pentru care cãlãtorul este un nese-cat izvor de perplexitãþi, al cãrui loc e pre-tutindeni ºi nicãieri, ºi pentru autorii ro-mâni cãlãtoria în Þara Soarelui Rãsare paresã fi fost trãitã din clipe, ecouri, mici aten-þii ºi atenþionãri, din chilipiruri ºi din fi-rimituri, pe care ni le-au încredinþat, în dar,spre împãrtãºire: Priveºte Japonia pentrumine, mi-e dor de ea...

În încheiere, într-o notã budistã a acestor note de lecturã, aº aminti un altproverb japonez: ichiju no kage, ichiga nonagare mo tashô no en, tradus literal prin„umbra aceluiaºi arbore, apa aceluiaºi râu –legãtura cu o altã existenþã“ sau, altfel spus,sã împarþi cu cineva umbra aceluiaºi copacsau apa unui râu constituie o afinitate ce vapermite regãsirea/reîntâlnirea într-o viaþãviitoare.

�

Metoda creativitãþiisimultane

CU DOI ani în urmã, pri-mãvara, pe când tre-

ceam pe unul dintre bu-levardele milaneze ce mãapropia, cu fiecare pas, deGaleriile Vittorio Emma-nuele ºi de Dom, am avutprilejul de a face un slalomlent printre panourile expo-ziþionale ce ocupau largul carosabilului,transformându-l, astfel, pe acesta, în zonãpietonalã, cu bucuria de a descifra desene-le ºi inscripþiile ce le acopereau. Erau, ladrept vorbind, invitaþia prescurtatã ladescoperirea unei expoziþii adãpostite dePalazzo Sforzesco, unde originalele eraugrupate, parcã, sub titlul „Secretele codi-celui da Vinci“. Întemeiatã pe faptul in-contestabil al scrierii geniului florentin cumâna stângã, de-a-ndãratelea, posibil dedescifrat abia în oglindã, pe relativul mistercare acoperã pãrþi consistente din biografiamarelui pictor ºi savant, pe obiceiul –datând încã din vremuri medievale – de acãuta sensurile tainice ale lucrurilor ºi cãrþi-lor, ale imaginilor ºi vieþilor, dar ºi pe vo-ga romanului Codul da Vinci al lui DanBrown, obsesia pentru pretinsul ezoterismºi pentru tainele uluitoare ale lui Leonardoa generat o întreagã serie de ficþiuni, de lacele cinematografice (Hudson Hawk cuBruce Willis) pânã la cele literare. De aceas-tã tentaþie, destul de veche, nu a scãpat niciPaul Valéry, autorul bine-cunoscutei Intro-duceri la metoda Leonardo da Vinci, tradusãde ªerban Foarþã ºi publicatã în ediþii româ-neºti succesive. Este destul sã citeºti pre-zentarea cãrþii poetului francez datoratã sec-torului marketing al editurii pentru aînþelege cã tocmai ceea ce am semnalat dejai se pregãteºte cititorului: „Atras deopotrivãde frumuseþea ºi misterul «chipurilor pureºi fumegoase» ale picturilor, de vizionaris-mul cercetãrilor ºi al calculelor savantuluiitalian, Valéry ne dezvãluie în aceste eseuriun altfel de Leonardo decât cel cu care ne-au obiºnuit istoria artei ºi ºtiinþei“ etc.

În aceste condiþii, este fatal ca orice au-tor care nu a petrecut ani în intimitateamoºtenirii leonardeºti sã cadã în capcanaacestui tip de lecturã, mereu nemulþumitãde ceea ce gãseºte – iar cuferele lui Leonar-do numai sãrãcãcioase nu sunt – ºi dornicãsã inventeze noi „cai învãþaþi ºi câini maibãrbaþi“, vorba rapsodului popular; sã des-copere, adicã, atlantide, continente Mu saumãcar americi sub ceea ce se oferã ca vizi-bilitate de primã instanþã. Este vorba, la

urma urmei, despre ceea ce filosoful Gio-vanni Reale numea, în cazul lui Platon, „atreia navigare“, zona obscurã, disimulatã,secretã a învãþãturilor filosofului atenian.

Ce face însã Roxana Melnicu, autoarealui Io, Lionardo: Legendele omului din Vinci(Timiºoara: Editura Bastion, 2008, 274p.)? Autoarea – pe care editorul timiºoreannu are prezenþa de spirit de a o prezenta,oricât de succint, într-un colþ de paginã –încearcã, punând la bãtaie un bun-simþ cemeritã sã fie semnalat, sã ordoneze întrucât-va fantezia dezlãnþuitã a naraþiunilor carecresc în jurul renascentistului din Firenze.Ea observã cã „Misterul în care a fost din-totdeauna (ºi este ºi astãzi) învãluitã per-sonalitatea lui Leonardo se datoreazã înmare mãsurã confuziei semãnate de notele,atât de eclectice, pe care le-a lãsat“ (p. 12).Drept care, autoarea se strãduie sã treacã în revistã marile mistere legate de persoanaartistului, încercând sã deceleze, dincolo de trãsãturile disparate pe care ele le degajã,un portret uman în coerenþa lui interioarã.Rând pe rând, cititorul poate astfel reca-pitula lacunele din biografia artistului-sa-vant, poate tatona demersurile de anato-mie, geologie, arhitecturã, de expert înreglarea fluxurilor acvatice, pe cele de in-ventator al unor maºinãrii imposibile ºi,fireºte, pe cele de pictor ale protagonistu-lui. Mica sintezã a autoarei – despre care aflide pe site-ul Bastionului cã este „psihologprin formaþie, cercetãtor ºi traducãtor prinpreocupãri, eseist prin exprimare“, având înpalmares un masterat în psihopatologie ºipsihanalizã (1998) la Université Paris 7,Denis Diderot ºi cã a scris ºi o serie de arti-cole pe teme psihanalitice (1999-2001),publicând în mai multe volume colective– se dovedeºte o manã cereascã pentru citi-torul curios, fãrã fasoane. Ea are meritul dea încerca o cuprindere pe deasupra, dar înansamblul ei, a personalitãþii maestruluirenascentist investigat. Mai mult decât atât,cu un bun instinct, autoarea îºi pune mari-le întrebãri referitoare la experienþa leonar-descã, ce s-a impus în timp în aºa mãsurãoamenilor de culturã, încât a ajuns una din-tre emblemele spiritului iscoditor al Eu-ropei, putând fi azi întâlnitã în cele maineaºteptate locuri (Leonardo se numeºte un tren care leagã Roma de aeroportul Fiu-micino, Giovanni Papini edita o faimoasãrevistã cu acelaºi nume, UE are un programpus sub aceeaºi titulaturã etc.). Fiindcãtoate aceste metode ºi mijloace puse înlucru de tânãrul ºi apoi maturul creatorsunt doar cãile socotite potrivite pentru arãspunde excepþionalei curiozitãþi perso-nale a insului. Descoperi astfel, odatã cuRoxana Melnicu, faptul cã Lionardo daVinci (aºa îi spune autoarea, din respectpentru acurateþea faþã de informaþia isto-ricã, în contrazicere cu uzul) a fost ºi arãmas, pe una dintre laturile fundamen-tale ale personalitãþii lui plurale, un eterncopil, atât prin spiritul iscoditor neobosit,cât ºi prin lipsa de complexe vãditã la ni-velul procedurilor investigative. Neinva-datã încã de tehnicism, pe care, într-oanume mãsurã, tocmai Lionardo l-a adus,epoca era propice pentru aºa ceva. Naturaîºi vãdea nu numai efectele, ci chiar domi-naþia asupra vieþii omului, în fiecare clipã.Paradoxal, calea lionardescã este apropiatãde cea a spiritualitãþii chineze, unde zborulpãsãrii, alunecarea peºtelui prin apã sau

�

26 • APOSTROF

saltul ºi goana unor animale terestre auinspirat arte marþiale ºi chiar concepþii re-feritoare la... educaþie ºi dezvoltarea pro-priei personalitãþi. Unde tipologiile cu-noaºterii coincid, distanþele geografice sedovedesc irelevante.

Practic, se observã astãzi mai bine, Lionardo da Vinci exprimã tendinþele con-tradictorii ºi complementare ale unei epociîn care timpul cunoaºterii se accelera, per-sonalitatea umanã scãpa din niºte chingiprea opresive, afirmându-se mai deplin, iarimaginaþia întâlnea, în fine, cu o forþã ne-maiafirmatã din Antichitatea clasicã, reali-tatea, fãcând joncþiunea cu ºansele pe careviaþa de zi cu zi i le scotea în cale. Astãziam numi elanurile ºi rezolvãrile genialuluiflorentin drept... diletante, cãci ele nu ex-primã o formaþie specializatã prin studiiþintite în direcþia respectivã, ci mai degrabãeflorescenþa survenitã în jerbe din împleti-rea setei de a gãsi rezolvãri practice cu oimaginaþie fãrã opreliºti ºi cu o iubire sin-cerã ºi profundã faþã de cunoaºterea per-manentã, zi de zi. Cred cã tocmai am defi-nit o atitudine diletantã, fireºte, la polulsuperior pe care acesta îl poate ilustra. Unasemenea diletantism deschide însã dru-muri, descoperind scurtãturile ºi reinven-tându-se în fiecare moment, astfel încâtfundãturile aparente sã poatã fi evitate. Nu e un lucru nou, dar micromonografiaRoxanei Melnicu îl mai observã o datã: amavea nevoie de un Lionardo pentru fiecaregeneraþie.

�

�

Schiþe despre mentalitãþi

A PARIÞIA DIN 2008, încolecþia Exquisite a

Editurii Bastion din Timi-ºoara, a volumului lui DanUngureanu, Zidul de aer:Tratat despre mentalitãþise datoreazã impulsului di-agnostic al autorului con-fruntat cu multiplicitateanuanþatã a schimbãrilor pro-duse în România de dupã1989. Sub presiunea raþionamentului di-ferenþiator exprimat în Prefaþa cãrþii – „A adopta legi ºi a adapta mentalitãþi suntdouã procese diferite, primul rapid, al doi-lea lent“ –, bilanþul mutaþiilor din valorilesocietãþii româneºti ajunge sã fie integratîntr-un tablou extensiv al mentalitãþilor depe glob, ceea ce presupune automat ocircumscriere teoreticã a ariei de cercetare.Primul capitol al cãrþii, Mentalitãþile, rãs-punde acestei necesitãþi ºi, dupã ce bifeazãdefinirea mentalitãþii – „Mentalitãþile suntsuma reprezentãrilor pe care le au membriiunei societãþi despre ce este sau ce ar trebuisã fie societatea umanã, ºi despre raportu-rile dintre oameni“ – ºi a studiului ei –„Studiul mentalitãþii presupune cercetareastructurii societãþii, ierarhizatã sau egalitarã,difuzã sau specificã, individualistã sau colec-tivistã, precum ºi raporturile cu timpul [...]ºi raporturile cu natura [...]“ –, accentueazãimperativul comparatist ºi caracterul des-criptiv al studiului mentalitãþilor ºi insis-

Constantina Raveca Buleu

tã asupra naturii implicite ºi invizibile amentalitãþii. „În general – scrie Dan Ungu-reanu, în perfect acord cu metafora dintitlul volumului sãu –, mentalitatea esteinsesizabilã. Ea este pentru gândire ceea ceeste aerul pentru respiraþie, ceva indispen-sabil, dar insesizabil.“

În discursul Tratatului despre mentalitãþi,materia subtilã ºi lent modificabilã a men-talitãþii ia forma unui inventar interdisci-plinar, melanj de date istorice, mitologice,politice, ideologice, biologice sau gestua-le, distribuite pe arii geografice considera-te unitãþi coerente, ceea ce nu înseamnã cãautorul ignorã diferenþele interne care ducla apariþia unor cazuri de falie, cum esteBrazilia în raport cu America Latinã, primaarie geograficã discutatã în Zidul de aer.Survolând mentalitãþile existente în aceastãzonã, autorul marcheazã nu numai produ-sele culturale specifice fiecãrei þãri în parte,ci ºi punctele de convergenþã, precum ano-mia ridicatã originatã în moºtenirea epo-cii coloniale. Loviturile de stat, drogurile,inegalitatea socialã accentuatã, criminali-tatea, dictaturile militare, rãzboaiele civile,birocraþia ºi ierarhizarea accentuatã fac partedin peisajul statelor din America de Sud. Încazul special al Braziliei, autorul considerãcã „discordanþa cronicã între lege ºi aplica-rea legii“ justificã plasarea ei într-o seriecu mentalitatea balcanicã ºi cea rusã.

Analizei critice detaliate a Statelor Uniteale Americii îi sunt alocate mai bine depatruzeci de pagini de date, care se succedîntr-un ritm alert, de afirmaþii tranºante ºiriscante totodatã, departe de discursurilesoft caracterizate de political correctness. Au-torul apreciazã cã „americanii se mândrescinutil cu democraþia lor, ale cãrei principiiºi texte le ignorã“, situaþie confirmatã sub-til ºi de ignoranþa americanului de rând înraport cu aceste principii ºi legi. Imagineanegativã se completeazã cu ipocrizia, mani-heismul cronic, dispensarea de inteligenþã,conformismul, obligativitatea fericirii (opu-sã net atitudinii europenilor) ºi, mai ales,„bãieþoºenia“, în care Michael Novak vedecaracteristica cea mai importantã a ameri-canilor, amestec de „inocenþã ºi cruzime,iubirea distracþiilor ºi dispreþul faþã de fe-mei“. Analiza lui Dan Ungureanu înglo-beazã ºi alte note caracteristice societãþiiamericane: procesomania, crima organiza-tã, fundamentalismul creºtin ºi scurtcircui-tarea competiþiei prin asocierea în secte ºicomunitãþi, ghetourile, importul de oa-meni de ºtiinþã, militarismul ºi recurgereala forþa brutã (pe care, în rezolvarea dife-rendelor, „n-o folosesc decât copiii ºi supra-puterile“), autoadmiraþia ºi cinematografiacreatoare de mituri într-o „culturã cu con-text sãrac“. Canada este, în descrierea auto-rului, „þara fãrã istorie prin excelenþã“. Lapolul opus, Europa reprezintã o arie dementalitate cu o istorie extrem de nuanþa-tã, cu o mitologie pe mãsurã ºi cu diferenþede mentalitate cât se poate de nuanþate, grecii ºi romanii Antichitãþii ilustrând per-fect aceastã situaþie. Numele fenician datcontinentului ºi mitul grec referitor la fataomonimã, faptul cã Europa în sine repre-zintã o noþiune geopoliticã târzie, mitolo-giile specifice ºi imaginarul diferenþiat,informaþiile antropologice ºi decalajele isto-rice, dezvoltarea economicã ºi structurafamilialã, toate acestea se integreazã în ana-liza mentalitãþilor europene, revelând exis-tenþa unor „bariere invizibile“ între þãrileEuropei. Concentrat asupra istoriei – ca încazul Irlandei –, alteori asupra predispo-

ziþiilor psihice – cum se întâmplã în capi-tolul dedicat Germaniei –, Dan Ungureanuîncearcã sã marcheze tocmai aceste bariereinsesizabile. Rezultatul este concentrat însentinþe de genul: „germanii sunt un poporsãlbatic ºi sângeros, cãruia îi place sã ucidãºi sã moarã“, „societatea suedezã este închi-sã social ºi vidã spiritual“ (parafrazându-l peÅke Daun) sau: „mentalitatea româneascãeste disfuncþionalã“. Suita de capitole dedi-cate þãrilor europene (cu excepþia celui con-sacrat României) ºi felul în care sunt adusedin condei diferite aspecte ale vieþii din pe-rimetrul acestora (cu inerente preconcepþiiadiacente) amintesc de Analiza spectralã aEuropei a lui Hermann Keyserling – dar nuo concureazã în profunzime.

Diagnosticul mentalitãþii româneºti invocã drept specifice personalismul difuzºi individualismul, cantonarea în situaþiamentalã a Evului Mediu occidental, lipsa defair play, nerespectarea legii, mitocãnia, eli-tismul cultural, care ia uneori forma „mesia-nismului harismatic“, precum ºi un acut„complex al Niobei“, caracterizat de nevoiaromânilor de a se plânge, izvorâtã – în opi-nia autorului – din dorinþa de intimitate.Departe de a fi exclusiv apanajul românilor,mentalitatea particularistã caracterizeazã –dupã autor – Balcanii ºi Rusia, în ciuda in-congruenþei dintre mentalitatea ruseascã ºieuropenitate.

Extremul Orient înseamnã societãþi co-lectiviste (opuse celor individualiste dinOccident), conformism ºi o ratã redusã acriminalitãþii, o organizare familialã distinc-tã, un stat cu rol de coordonare ofensiv ºi opaletã de sentimente ºi de simboluri totaldiferite de cele occidentale. În spiritultabloului realizat de Dan Ungureanu, tre-buie sã notãm schematic ºi faptul cã atotpu-ternicia comunitãþii (Umma) caracterizeazãOrientul Mijlociu, pe când diversitatea ºimentalitatea colectivistã sunt proprii Africiisubsahariene.

În ansamblul cãrþii, acolo unde aspec-tele discutate se preteazã la o comparaþieelocventã, analiza descriptivã a blocului dementalitate este scurtcircuitatã de opoziþiacu datele proprii unei alte arii de mentali-tate, practica aceasta având drept rezultatrepetarea unor antiteze. Acestea ar puteapãrea de-a dreptul simpliste – cum este ca-zul aserþiunii potrivit cãreia popoarele ro-manice sunt caracterizate de intoleranþã reli-gioasã ºi de toleranþã rasialã, în vreme cepopoarele germanice manifestã toleranþãreligioasã ºi intoleranþã rasialã –, dacãdiscursul nu ar îngloba ºi observaþii corec-tive la fel de tranºante, vizibile în cazuri de excepþie, ca de pildã calificarea Spanieidrept „singura þarã catolicã rasistã“.

Recunoaºterea handicapului episte-mologic propriu studiului mentalitãþilor nuîl împiedicã pe autorul Zidului de aer sã priveascã critic ºi reprobator teorii ºi punc-te de vedere alternative. Astfel, fidel spiri-tului decomplexat care traverseazã întreagacarte, Dan Ungureanu îºi începe ºi îºi în-cheie discursul dând de pãmânt cu SamuelHuntington ºi cu Francis Fukuyama. Ideilelegate de iminenþa triumfului modeluluipolitic american ale celui de-al doilea suntpuse pe tapet ºi sancþionate; cât despre celdintâi, autorul nostru scrie: „Pentru cer-cetãtorii mentalitãþilor, ea [The Clash ofCivilizations] este o naivitate americanã derând, un fast-food pentru idei“. Prin com-paraþie, Zidul de aer îºi propune sã ofere ogastronomie consistentã...

�

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 27

Sãrutescu... Þi-ai gãsit rãspuns... O sun mai apoi pe conferenþiar Tica Bobescu... Unvag „Alo!“, pe urmã o tãcere asemãnãtoa-re celei din luna mea de miere, petrecute cubietul Mircea, pe malurile fluviului Amur...

În sfârºit, se fãcuse searã ºi din PiaþaSfatului niºte aripi mari mã conduceau spregarã. Iau un corn dintr-o patiserie, un fursec dintr-o cofetãrie, o portocalã dincãptuºeala unui veston abandonat pe-unscaun de frizerie. Ajung unde trebuia s-ajung, dau târcoale unei case de bilete, dararipile de care vã spusesem mã împingdirect în tren. Era, de altfel, unica garniturãdin staþie ºi pe fiecare vagon scria... „SpreTimiºoara, spre cãldurile ei“...

ªi acum, pãrãsind normalitatea, lucrulcu adevãrat uimitor pe care-l vãd... Fãrã afi mari geografi, ºtim cu toþii cã mergândspre fostul oraº al ºvabilor, acum în bunã

parte al moldovenilor, la puþin timp dupãBraºov urmeazã Fãgãraºul. Dar eu acum nudespre acest orãºel vreau sã vã vorbesc, cidespre munþii cu acelaºi nume. Când amajuns în dreptul lor se înnoptase. Tone debeznã pãreau a fi depuse între accelerat ºiei. Chiar m-am gândit sã adorm puþin cândprin perdelele ferestrelor rãzbat niºte strã-luciri. Dinspre partea munþilor veneau...

Fãrã sã mã sperii, mã ridic în picioare,deschid geamul ºi ce credeþi cã-mi este datsã vãd?... Strãlucirile izolate se unesc, se for-meazã cât cuprindeai cu ochii un câmp alb,compact, fãrã fisuri, având netezimea mese-lor de biliard. La început – de câmp vor-besc – a fost pustiu, dar în scurtã vreme, pecãrãrile invizibile ale lui, ºi-a fãcut apariþia,cred cã din foarte îndepãrtate întunecimi, ofemeie ce nu mai pãrea a fi din lumea asta.Era departe de noi, îmbrãcatã în întregimeîn alb, un alt alb decât cel al zãpezii, cuochii atât de puternici, de sfredelitori...Pãºea rar, dar fãrã niciun efort, þinea pasul

cu bietul nostru rapid. Cel mai mult a pri-vit înainte, dar au fost ºi momente cândcãuta stãruitor spre tren. Cei doi ochi strã-luceau atunci ca douã diamante. Sã fi cãu-tat pe cineva prin vagoane, un iubit supra-vieþuitor, sã fi dorit ca pe „acel cineva“ sã-lvadã fie ºi preþ de o secundã?... Când seapropia de tren îi vedeam frumuseþea caldãîncã, firul de tristeþe, viaþa încã nestinsã,când se depãrta simþeam cã din partea-i vi-ne un suflu de gheaþã, un ceva „frumos“,„minunat“, care a fost odatã.

Trenul goneºte, îmi acopãr ochii, timpulîl scap de sub control, o aºtept sã se apro-pie, dar ea nu mai vine. Munþii se termi-naserã, covorul luminos se mai vedea încã,dar departe... tot mai departe... Cam atâta fost, în mare, cu drumul acesta. ªi acum,ce ziceþi, mai rãmânem în poianã sauplecãm spre Timiºoara, chiar ºi cu riscul de-a o gãsi pustie?...

�

Depoziþia doamnei Vasilescu (Urmare din p. 12)

John (Julio Cortázar) este sportivul, com-petitivul, lipsit de idei, e un prost.

Enmanuel (Israel Elejalde) e filosoful,visãtor, nepãsãtor cu propria înfãþiºare, fãrãprea mari daruri fizice, dar cel mai bun ºidevotat omului. Pe el l-ar alege veteranulCaius (Fernando Sansegundo) ºi Omul(Susi Sánchez). Fiind vorba despre un con-curs pentru a deveni expert antiterorist, dis-cuþiile se învârt în jurul temei. Odin încearcãsã câºtige eliminându-ºi partenerii prin ma-nipulare. Enmanuel sãdeºte în companioniîndoiala. Dacã una din întrebãri va filegatã de istoria filosofului Pascal?Eforturile de gândire îl duc pe John-John laepuizare ºi izbucniri de furie necontrolatã.Dialogurile, înfruntãrile, suspiciunile sederuleazã cu umor, în ritm alert.

La proba finalã, singur Enmanuel refuzãsã aplice tortura. El este cel care înþelege

nonsensul ºi imposibilitatea acestui mod deapãrare. Antiterorismul devine la fel de uci-gaº ca ºi terorismul. Nu întâmplãtor poartãel prenumele filosofului Kant, cel cu visuldespre pacea eternã: „Ei vor învinge dacãne conving sã acþionãm ca niºte fiare“.Enmanuel este sacrificat ºi odatã cu el ºipacea eternã.

Aceste trei reprezentaþii au în comunmarile ºi micile întrebãri care ne urmãrescfãrã încetare: iubirea, spaimele, viaþa la li-mita suportabilitãþii, dreptul de a alege în-tre bine ºi rãu, toate plasate într-un spaþiu opresiv, concentraþionar, în care talentul actoricesc le trece rampa cu simplitate.

Un comentariu aparte ar merita: TeatrulDramatic Iugoslav – Neguþãtorul din Veneþiade W. Shakespeare, cu o numeroasã trupãde actori de înalt profesionalism; Teatro Garibaldi – Palermo, cu Înãuntrul inimii,autor ºi regizor Giuseppe Massa; CompaniaRumpelpumpel, cu douã spectacole demare rafinament, într-un decor de teatru

ºi film; Quartet de Heiner Müller ºi Dum-nezeu ca pacient, dupã Cântecele lui Mal-doror de Lautréamont, în regia lui MatthiasLanghoff; Teatrul Bulandra, cu Crimã ºipedeapsã, dupã Dostoievski, regia YuriyKordonskiy, un spectacol despre dorinþa dea cãuta limitele experienþei umane, în în-cercarea de a dobândi nemurirea; Anatomie.Titus. Cãderea Romei de Heiner Müller,regia Alexandru Darie.

Cinci din ultimele premiere ale TeatruluiMaghiar – semnate de mari nume: UnchiulVania, regia Andrei ªerban; Gianni Schicchi,regia Silviu Purcãrete; Vinerea lungã, Treisurori ºi, în premierã în festival, Richard alIII-lea, regia Tompa Gábor – au demonstratdin nou forþa, talentul, disciplina ºi dã-ruirea acestei trupe de nivel european.

Timp de aproape douã luni, la Cluj,timpul real s-a confruntat cu timpul scenic.

�

Festivalul UTE(Urmare din p. 20)

UNIUNEA SCRIITORILOR din Româniaºi Asociaþia Scriitorilor Bucureºti

anunþã cu profundã durere încetarea dinviaþã, duminicã, 18 ianuarie, a poetuluiGRIGORE VIERU, unul dintre cei maicunoscuþi scriitori din Republica Moldovaºi un apãrãtor al limbii române în aceas-tã þarã. Grigore Vieru s-a nãscut la 14februarie 1935, în satul Pererita, de pemalul stâng al Prutului, fostul judeþ Hotin.A absolvit Institutul Pedagogic „IonCreangã“ din Chiºinãu, Facultatea de Fi-lologie ºi Istorie. A debutat în anul 1957cu o plachetã de versuri pentru copii,urmatã de numeroase volume de aceeaºifacturã. În 1968 publicã un volum de ver-suri, apreciat de critica literarã drept ofoarte originalã apariþie a acelor ani. Treipoeme din volum sunt intitulate: TudorArghezi, Lucian Blaga, Brâncuºi, iar altedouã sunt închinate lui Nicolae Labiº ºiMarin Sorescu. Asemenea dedicaþii aparpentru prima oarã în lirica basarabeanãpostbelicã. În 1985, în sãptãmânalul Li-teratura ºi Arta a apãrut primul text poe-tic postbelic tipãrit în Basarabia cu litere

latine, semnat de Grigore Vieru. Poetuluii s-a acordat cea mai prestigioasã distincþieinternaþionalã în domeniul literaturii pen-tru copii: Diploma de onoare Andersen. În

acelaºi an a apãrut volumul de versuriRãdãcina de foc la Bucureºti. În 1989,Grigore Vieru a devenit deputat. În 1990,a fost ales membru de onoare al AcademieiRomâne. Dupã cucerirera independenþeide stat a Republicii Moldova, GrigoreVieru a continuat sã militeze pentru idea-lurile românismului ºi a publicat nume-roase volume în România ºi RepublicaMoldova, iar poezia sa a fost tradusã înnumeroase limbi europene. Grigore Vierua fost un mare prieten al literaturii româ-ne ºi al scriitorilor români, pe care i-anumit întotdeauna fraþii sãi. Prin dispariþialui Grigore Vieru, poezia românã ºi lite-ratura pentru copii pierd un autor înzes-trat, un scriitor care s-a dedicat cu ardoa-re literaturii sale ºi limbii în care a creat.

�

In memoriam GRIGORE VIERU

28 • APOSTROF

Brãila, 18 februarie 1898

O DOAMNE! DÃ-MI putere ºi curaj sã îndur chinurile pe care mi le-am

provocat. În sfârºit, pentru cã a fost imposibil sã

se gãseascã loc pentru mine, m-am decis ºil-am rugat pe unchiul Alexandros sã aibãgrijã sã-mi gãseascã un loc de muncã, deorice fel, sã pot sã trec în primãvarã ºi deîndatã ce voi putea sã mã întorc în Pirgos.A avut grijã unchiul Alexandros ºi mi-agãsit un loc într-o bãcãnie care vindea ºibãuturi alcoolice, a lui Zafiraki Tranouli,unde am ºi venit ºi lucrez pentru 20 defranci pe lunã.

Magazinul este mare ºi suntem patruangajaþi, iar seara dorm acasã la stãpân. Cediferenþã între munca noastrã ºi cea de aici!Sunt nevoit sã am grijã singur de peºti ºiulei ºi sã am de-a face cu oameni cu care nueram deloc obiºnuit.

Am aruncat, se înþelege, gulerele ºi cra-vatele ºi m-am transformat într-un adevã-rat bãcan. De multe ori când rãmân singurplâng ca un copil mic vãzând situaþia aceas-ta ºi implor pe Dumnezeu sã aducã mairepede primãvara, care mã va scãpa de aceas-tã mizerabilã situaþie ºi mã va readuce lamult iubitul meu Pirgos. Se împlinesc pa-tru zile de când am luat acest loc de muncãºi unchiul meu a garantat pentru mine caom de încredere.

Sunt deci de patru zile, din searã pânãîn searã, înecat pânã peste cap. Sufletul îmieste amãrât, nu avem încãlzire la magazin,mâinile ºi picioarele mi-au amorþit de frig.Sufãr îngrozitor. Dimineaþa mã scol la 4 ºiseara închidem la 11. Muncã de câine ºiabia de pot dormi 4-5 ore pe zi.

Pe de altã parte, stãpânul meu este foar-te nepoliticos. Niciodatã nu recunoaºteeforturile ºi strãdaniile mele. Oricum ar fi,îmi voi face inimã de fier ºi voi trece pesteiarnã, sã pot sã adun ceva bani.

Pirgos, 15 aprilie 1898

S LAVÃ LUI Dumnezeu! Am reuºit, însfârºit, sã plec din România, unde atâ-

tea ºi atâtea am îndurat. Ce am mai îndu-rat, Doamne, pânã sã reuºesc sã adun cevabani!

La magazinul lui Zafiraki Tranouli, laBrãila, am rãmas pânã la 20 martie, rãstimpde trei luni în care am suferit îngrozitor.Mâinile mele, în ultima vreme, de la atâtfrig ºi de la apele îngheþate în care eramnevoit în fiecare minut sã le scufund, în-cepuserã a se crãpa ºi a se deschide rãniadânci. Stãpânul meu, pe de altã parte, omnerecunoscãtor, zilnic nu-mi recunoºteaeforturile depuse ºi de multe ori ajungeamsã plâng ca un copil mic. Când îmi amin-tesc ºi acum de suferinþele îndurate, mã ºimir cum de le-am suportat.

În sfârºit a venit ºi mult aºteptatul mar-tie, când apele îngheþate ale Dunãrii s-audezgheþat ºi am luat primul vapor austriacajuns în portul Brãila. S-au împlinit treiluni de când visam la momentul plecãriimele. Trei luni de când pãstram dorinþaneîmpãrtãºitã de a-i vorbi liber ºi fãrã opre-liºti lui Z. Tranouli. I-am spus fãrã fricãcã eu nu voi mai lucra.

Încercã din nou, în stilul lui propriu,brutal, sã strige, crezând cã, la fel ca ºi pânãacum, îmi va fi fricã de el ºi voi da înapoiîn faþa strigãtelor lui, eu, cel dintotdeaunaplecat ºi umil „Costi“, dupã cum el însuºimã numea. Însã nu mai eram Costi cel deatunci, robul, sclavul. Am ridicat capul ºi i-am spus cã strigãtele lui nu-ºi au rostul ºicã trebuie sã recunoascã cã numai nevoiamã îndemnase în tot acest rãstimp sãsuport toate mofturile ºi strigãtele sale. Însfârºit l-am lãsat sã înþeleagã cã am ºi eudoza mea de egoism ºi cã oricât ar þipa esteimposibil sã mã sperie ºi sã mã convingã sãrãmân alãturi de el. Nu putea sã nu mã plã-

teascã ºi mi-a numãrat 60 de franci, pentrutrei luni, din care 25 de franci am dat pen-tru un costum de haine ºi o pãlãrie ºi la 26martie am urcat la bordul unui vas italie-nesc ºi în ºapte zile am ajuns la Pirgos.

Vechiul meu loc de muncã, locul undealtãdatã atât mã rugaserã sã rãmân, nu l-ammai gãsit. Era ocupat de un alt bãiat. Cândam mers la magazin, Aristidis m-a primitmai cu rãcealã, iar eu vãzând cã nu mai eloc pentru mine, am încercat totuºi sã-ipropun sã mã angajeze. ªi atunci, aºezân-du-mã, le-am povestit toate câte am sufe-rit de-a lungul nefericitei mele cãlãtorii, dela plecarea pânã la sosirea mea.Vãzând cumrespectul ºi aprecierea lor iau locul rãcelii,am simþit schimbarea în atitudine a doam-nei Anastasia ºi a lui Aristidis ºi am plânspentru a suta oarã.

Am prins curaj ºi imediat am început sãcer un loc de muncã, pe care în cele dinurmã l-am gãsit la magazinul lui AvraamGoldenberg, unde am început sã lucrez dela 10 ale lunii pentru 40 de franci pe lunã,cu toate cheltuielile mele.

Am închiriat o camerã la doamnaFrosini Constantinidu, împreunã cu un altprieten, ºi plãtim 5 franci pe lunã. Mãnâncla hotel ºi cheltuiesc pentru mâncare 80-90 de bani pe zi. Salariul se pare cã îmi vaajunge cu greu, însã sper mai târziu sã mai creascã.

La magazin suntem doi angajaþi, eu ºiîncã cineva mai mare ca mine, Ilias Frid-man. Se pare cã voi petrece bine, pentru cãºi dl Avraam, ºi Ilias sunt oameni buni. Mi-am regãsit prietenii, pe Mihali Paleo-logu, pe Antonie Dimitriu, împreunã cucare vom petrece bine. Sunt liber în sfârºit.Seara cînd închidem magazinul, nimeni numã întreabã unde mã duc ºi unde o sãdorm. Mã simt liber ºi aceastã viaþã, liberãºi independentã, mã mulþumeºte ºi îmiplace.

Doar salariul este mic, însã, cred, înscurt timp se va mãri.

27 iunie 1898

I ERI M-AM mutat într-o camerã la Apos-tolakis Theoharidis, colocatar fiind

Nikolakis A. Ioannidis, prietenul meu dincopilãrie, care lucreazã la magazinul luiHaim Papu. În aceeaºi casã locuieºte An-tonios Dimitriu, lucrãtor la magazinul luiVasilacu ºi Constantinu Dracopulu, angajatla magazinul lui Anestis Logofãtul. Vompetrece bine toþi laolaltã, de vreme ce toþiprovenim din aceleaºi loc. Sunt foarte mul-þumit de locul meu. Responsabilul mã sim-patizeazã ºi eu, se înþelege, am grijã sã-mifac întotdeauna treaba aºa cum trebuie.Seara închidem devreme ºi imediat mã vãdcu prietenii mei ºi mergem sã mâncãm,apoi ieºim în împrejurimi, unde câteodatãavem ºi câte o întâlnire, se înþelege, fiecare

Jurnal (IV)

1893-1899

Constantin Arvanitis

• Constantin Arvanitis

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 29

separat. Uneori ieºim ºi la o cafenea, stãmpânã vine timpul sã mergem fiecare lacamera sa. Duminica ºi în zilele de sãrbã-toare, când magazinele sunt închise, petre-cem bine ºi cât se poate de des duminicãseara mergem la teatru. În genere suntmulþumit de viaþa mea, însã doar salariuleste mic. Doar cu mare grijã îmi ajungesã trãiesc. Desigur, de multe ori mã ridic dela masã fãrã a mã sãtura, numai ºi numai sãnu cheltui mai mult decât mi-am progra-mat, pentru cã altfel o voi duce foarte greu.Ah, de-aº avea mãcar 60 de franci pe lunã,aº trãi ca un paºã!

Domnul Goldenberg va pleca la Vienaºi când se va întoarce dupã 1-2 luni îl voiruga sã-mi mãreascã salariul. În sfârºit, da-cã mi-ar da mãcar 10 franci mai mult pelunã, chiar ºi atunci îmi vor ajunge.

17 octombrie 1898

D OMNUL AVRAAM din pãcate nu-mi vamãri salariul pânã când, spune, nu voi

împlini un an de când am fost angajat lamagazin. Îmi pare rãu, însã va trebui sãaºtept ºi sã cheltuiesc cu mai mare bãgarede seamã. Ce sã fac? Unde altundeva sã cermai mult? De altfel, am mai fãcut o încer-care ºi am vãzut. Deci, curaj ºi rãbdare!

Deoarece casa în care locuiam nu erapotrivitã pentru iarnã, am plecat toþi patru.Am închiriat toþi o camerã mare pe stradaOlun kaldirim ºi plãtim 15 franci toþipatru, astfel cã avem ºi camerã mai bunã ºiplãtim mai ieftin.

Eu împeunã cu Nikolakis mâncãm laCeauºi, unde se gãteºte pentru 5-6 persoa-ne, stãm toþi la o masã ºi mâncãm tot ce nise gãteºte. Astfel cã mã satur întotdeaunaºi plãtim 22 de franci pe lunã pentru miculdejun, prânz ºi cinã. Cu aceste socoteli,cheltuielile mele se îmbunãtãþesc ºi uneorimai picã ºi bacºiº de la clienþii magazinu-lui ºi astfel mã descurc bine cu economiile.

Uneori mai facem ºi un mic chef, sã„uitãm de necazuri“, prilej cu care mai chel-tuiesc câte un franc, doi, pe care apoi tre-buie sã-i economisesc ca sã-i acopãr. Suntdouã luni de când am început sã fumez ºiasta, altã belea, trebuie sã-mi iau în fieca-re duminicã un pachet de þigãri. Altã chel-tuialã ºi asta!

1 ianuarie 1899

E STE 1 dupã-amiazã ºi acum mã tre-zesc. Am o slujbã, dar ar trebui sã treacã

douã luni ca sã scap de oboseala acumulatã.Ieri searã, m-a invitat la masã unchiulZafiraki ºi am luat împreunã masa de AnulNou. Am stat pânã la 12 noaptea ºi maiapoi am plecat sã mã culc. Mergând însãspre casã am trecut ºi pe la cafeneaua undeobiºnuiesc prietenii mei sã iasã ºi acolo i-am gãsit jucând cãrþi. Îmi veni dorinþa dea-mi încerca ºi eu norocul. M-am aºezat la„31“ ºi am început sã joc, având intenþia dea nu juca mai mult de doi franci. Amcâºtigat la început 2-3 franci, însã mai apoiau început a-mi veni cãrþile pe dos ºi încet,încet, am pierdut toþi cei 15 franci pe ca-re-i aveam în buzunar. Trist ºi cu ochii roºiidin cauza lipsei de somn, spre 5 dimineaþam-am ridicat ºi am plecat.

Stau acum de Anul Nou ºi mã gândesccât de lefter am rãmas. De la cine aº puteaîmprumuta ºi când îi voi putea da înapoi?Ah, de mi-aº fi rupt piciorul ºi nu aº fiputut intra în cafenea! Acum trebuie sã faceconomii vreme de cel puþin douã lunipentru a putea ajunge la situaþia de acum.

Toþi colocatarii mei sunt ieºiþi afarã ºi se distreazã, în vreme ce eu în aceastã zistau în casã fãrã niciun ban în buzunar.

Voi ieºi afarã sã iau puþin aer ºi voiîmprumuta de la cineva 1-2 franci. Dinfericire, am credit la Ceauºi.

23 aprilie 1899

Î N SFÂRªIT, s-a împlinit un an de cândsunt la magazinul lui Avraam ºi salariul

meu a crescut doar cu cinci franci. Ce sã faceu cu 45 de franci pe lunã? Suficient amîndurat un an cu 40 de franci pe lunã. Însãacum este acelaºi lucru. 5 franci pe lunã nuînseamnã mãrire de leafã. Sunt deci con-damnat sã sufãr ºi anul acesta ceea ce amsuferit ºi anul trecut. Adicã sã fiu cândflãmând, când sãtul, când flãmând. Ah, demi-ar fi dat cel puþin 50 de franci, ar fi fostîndeajuns. Dar nu este normalã starea deacum. Eu trebuie sã am în vedere sã adunceva bani care sã-mi ajungã sã trãiesc. Nuvreau nimic altceva. Cer numai sã fiu sãtul,adicã sã nu fiu flãmând. Pe cât este de justã,pe atât este de logicã aceastã dorinþã a mea.De aceea, chiar dacã îmi doresc iarãºischimbarea de situaþie, sper sã nu mai facaceleaºi greºeli pe care le-am mai fãcut.

Alte locuri de muncã nu mai existã aiciîn Pirgos. Ce sã fac? Sã rãmân încã un anîntreg pentru ca domnul Avraam sã-micreascã salariul îmi este imposibil. Însã tre-buie sã se îmbunãtãþeascã situaþia de lalocul meu de muncã.

24 iunie 1899

M AI APOI dupã ce m-am gândit maibine, am hotãrât ce sã fac sã-mi

îmbunãtãþesc situaþia financiarã. Pentru cã este imposibil sã pot gãsi un

loc mai bun de muncã aici, la Pirgos, amhotãrât sã fac o muncã de care mulþi vorrâde, însã eu sper cã voi munci ºi voi scoa-te mai mulþi bani, ba chiar voi reuºi sã ºieconomisesc.

Voi încerca sã-l imit pe acel armean ca-re nu este mai mare decât mine ºi colindãdrumurile cu un mãgãruº, încãrcat cu douãdesãgi, ºi vinde mãrunþiºuri. Sunt con-vins cã obþine mai mulþi bani decât câºtigeu din salariul meu. Îmi trece prin cap sãscot banii de la Theodosie Stamatiadu, pecare îi depusesem în numele meu, ºi în felulacesta sã nu apelez la nimeni. Îmi fac binetoate socotelile ºi, oricât aº calcula lucru-rile, nu am cum sã ies în pierdere. Dacã pezi scot 10 franci, eu voi avea cel puþin 3franci câºtig, însã sunt sigur cã voi vinde demai mult, deoarece vãd cum merg trebu-rile cu armeanul. Astfel cheltuielile melevor fi mai mici. Acum nu voi spune nimicprietenilor mei, pentru cã se vor gãsi mulþicare sã îºi batã joc de mine, însã eu nu dauniciun ban pe ceea ce spun ei ºi-mi vãd detreabã. Acum trebuie sã mã gândesc dedouã ori pânã iau o decizie, ca nu cumvasã regret, aºa cum am mai pãþit-o.

Mesimvria, 2 august 1899

I ATÃ-MÃ din nou în Mesimvria. Nu ammai venit de doi ani ºi jumãtate de la

moartea tatãlui meu. Cât îmi place acumMesimvria! Stiulis a renovat casa noastrã,însã totul a rãmas la fel. Îmi amintesc cummã jucam cu Panaioti ºi gãsesc în cel puþin100 de locuri scris numele meu. La uºi, peziduri, peste tot. Anii trecuþi ai copilãriei.Cât de frumos am mai petrecut atunci!

De la magazinul lui Avraam am demi-sionat ºi am venit în Mesimvria sã iau baniide la Theodosie ºi sã încep munca la carem-am gândit. Foarte greu însã voi putea sã-i obþin, pentru cã dupã câte se vededomnului în cauzã nu-i este foarte uºor,mai ales cã suntem ºi rude. Este soþulveriºoarei mele primare. Eu îi cer bani ºi elîmi spune diferite lucruri de fiecare datã.Mã sfãtuieºte cã nu este demn de mine sãfac o astfel de muncã. Cã sunt încã mic sãpot face singur negoþ ºi cã este mai bine sã-mi caut un alt loc de muncã. Este adevã-rat cã ºi Stiulis are aceeaºi pãrere, dar cesã fac? Unde sã mai gãsesc un loc de mun-cã, de vreme ce nici în Pirgos nu am gãsit?Theodosie a aflat cã ºi Stiulis se gândeºte laplanul meu, iar acum cu atât mai mult mãsfãtuieºte sã renunþ. Sunt însã sigur cã sfa-turile lui nu urmãresc altceva decât sã-l lasîn pace ºi sã nu-i mai cer banii mei, pe careîi vine greu sã-i numere.

Mã întreb ce sã fac. În sfârºit, voi lua un prieten ºi voi încerca sã-l oblig sã-midea banii. Este obligat sã mi-i dea.

Voi mai rãmâne în Mesimvria câteva zi-le. Aici cel puþin nu am cheltuieli. Mãnânc,beau acasã, iar acum, cã au început a secoace ºi strugurii, e o plãcere. În tot acestrãstimp nu-l voi lãsa în pace pe Theodosiepânã nu-mi va da banii. La început nu-mivoi lua animal. Voi vinde mãrunþiºuri pe otablã care mã va costa cel mult 5 franci ºimai apoi voi vedea cum merge treaba ºiîn funcþie de asta voi acþiona. La începutvoi merge mai limitat.

Vorbesc deja cinci limbi: greceºte, bul-gãreºte, turceºte, spaniola ºi româneºte, pecare însã nu am mai vorbit-o de un an, înacelaºi timp vorbesc puþin ºi francezã ºi ita-lianã, pe care le-am învãþat de la italieniicare lucrau în port la Pirgos.

Cu limbile acestea pe care le ºtiu, suntsigur cã voi face treabã ºi voi avea succes,însã numai sã pun mâna pe banii mei, pen-tru cã fãrã bani nu pot sã fac nimic .

În sfârºit, sunt hotãrât sã fac ºi alte lu-cruri. Trebuie, prin orice mijloc, sã-minumere banii mei.

�

Traducere de CLAUDIU TURCITU

30 • APOSTROF

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Praetextatus 2

• IN MEMORIAM

Eugen Cizek, Grigore Vieru 2, 27

• O CARTE ÎN DEZBATERE

Istoria literaturii ca vocaþie ºi provocare Iulian Boldea 3

Edificiu în lucru Sanda Cordoº 5

Ultimul canonic Mihaela Ursa 8

• CRONICA LITERARÃ

De la deducþie la seducþie Irina Petraº 10

O prietenie exemplarã ªtefan Borbély 11

• PROZÃ

Depoziþia doamnei Vasilescu Mircea Pora 12

• DOSAR: ALEXANDRU ªAFRAN

Alexandru ªafran Carol Iancu 13

Alexandru ªafran ºi regina-mamã Elena Carol Iancu 15

Alexandru ªafran vãzut de Carol Iancu Vasile Morar 18

• CRONICA TEATRALÃ

Festivalul UTE Roxana Croitoru 20

• POEME

xanax; iubitã pradã; boala promisã Aida Hancer 21

• CU OCHIUL LIBER

Zilele Regelui Gelu Ionescu 22

Creºtinismul ºi criza mondialã Ciprian Bota 22

„Întemeierea pe dos“ Mircea Muthu 23

Japonia de azi în lume Rodica Frenþiu 24

Metoda creativitãþii simultane Ovidiu Pecican 25

Schiþe despre mentalitãþi Constantina Raveca Buleu 26

• ARHIVA „A“Jurnal: 1893-1899 (IV) Constantin Arvanitis 28

(traducere de Claudiu Turcitu)

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Cãtre cititorii din þarãai revistei Apostrof

Pentru anul 2009, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie. Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contrava-loarea abonamentului, prin mandat poºtal, pe adresa:

Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Preþul abonamentului este:

pentru 3 luni: 12 leipentru 6 luni: 24 leipentru 1 an: 48 lei

Taxele de expediere sînt incluse în aceastã sumã.Pentru cei care se aboneazã prin aceastã modalitate,

asigurãm expedierea promptã a revistei. Cei care seaboneazã pe 1 an primesc revista fãrã majorãrile de preþprovocate de inflaþie.

Cãtre cititorii din strãinãtateai revistei Apostrof

Pentru anul 2009, vã rugãm sã vã abonaþi direct laredacþie, trimiþînd contravaloarea abonamentului prin-tr-un cec (money order) în contul:

Fundaþia Culturalã ApostrofCont euro: RO73BRDE130SV06534401300Cont USD: RO58BRDE130SV06674381300Banca Românã pentru Dezvoltare – Groupe Société

Générale – Sucursala Cluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr.81-83, SWIFT BRDEROBU

Preþul abonamentului este:pentru 3 luni: 13 US$pentru 6 luni: 26 US$pentru 1 an: 52 US$

În costul abonamentului sînt incluse ºi taxele de ex-pediere par avion.

• Plumb. Versuri./Plumb. Versuri, par-cimonioasã selecþie(peste 80 de textepoetice) din ope-ra celui mai actual dintre interbelicii ro-mâni, este primaantologie bilingvãromâno-italianã alui George Bacoviacare apare în Italia(Fermenti Editrice,2008, 120 p.), oferind cititorului italofon o biobibliografie ºi o prefaþã semnate deGeo Vasile. Selecþia fãcutã de italienistulromân n-a avut cum sã evite un anumesubiectivism þinând de cititorul, dar ºi detraducãtorul Geo Vasile, chiar dacã mereuatent la valoarea esteticã a textului, la forþade a-l reprezenta pars pro toto pe Bacovia, celal etapelor parcurse începând cu „poza“simbolistã a volumului Plumb (1916) pânãla „proza“ din Stanþe burgheze (1946), darºi pe poetul partiturii unice, clarvãzãtoare,de mare impact pentru poezia românã atâtîn ultimele trei decenii, cât ºi acum, la 50 deani de la moartea sa.

�

• Iperione. Poesie scelte (Fermenti Editrice,2008, 200 p.), antologia celui mai marepoet liric român, Mihai Eminescu, a fostconceputã dupã criterii de maximã deschi-dere spre public, reunind cele mai fru-moase poeme eminesciene, selectate de GeoVasile, care este ºi autorul versiunii itali-ene. Cartea dispune de un scurt aparat cri-tic strict necesar: comentarii deja consacra-te în istoria literaturii române, succinte, darsubstanþiale date despre viaþa ºi opera luiEminescu, precum ºi o notã a traducãto-rului. Postfaþa, care se ocupã cu „Receptarealui Eminescu în Italia“, este semnatã deromânistul Fulvio del Fabbro. Iperione. Poesie scelte repre-zintã prima ten-tativã a unui italie-nist de a traduce înitalianã un com-pendiu al celor maifrumoase piese po-etice eminesciene(70, dintre care 48antume ºi 22 pos-tume).

�

Premiile Vieþii Româneºti

F ESTIVITATEA DE decernare a premiilorrevistei a avut loc în 10 decembrie

2008, în sala cu oglinzi a Uniunii Scrii-torilor, din Casa Monteoru, Calea Victoriei,nr. 115.

Laureaþii acestei prime ediþii sunt:• ANTONIO PATRAª, Premiul „G. Ibrãi-

leanu“, pentru volumul Ibrãileanu:Cãtre o teorie a personalitãþii (EdituraCartea Româneascã);

• MATEI VIªNIEC, Premiul pentru dra-maturgie, pentru piesa Ioana ºi focul,apãrutã în Viaþa Româneascã (nr. 6-7,2007), care se joacã în prezent laTeatrul de Comedie, în regia CãtãlineiBuzoianu;

• MIHAI ªORA, Premiul de excelenþã,pentru întreaga activitate filosoficã.

Festivitatea a cuprins momente demuzicã ºi poezie: Maia Morgenstern a cititpoeme publicate de-a lungul timpului înViaþa Româneascã, de G. Topârceanu, IonMinulescu, Ion Barbu, G. Bacovia, IleanaMãlãncioiu ºi Ana Blandiana, Ioana Voicu-Arnãuþoiu a susþinut un minirecital devioarã, iar Ion Zubaºcu a cântat colinde din Maramureº.

�

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Clujul gotic, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2007, 120 p. 12,50 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANCIPRIAN BOTATehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: [email protected]

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XX, nr. 1 (224), 2009 • 31

A P O S T R O Frevista-apostrof.ro/apowp/reviste/2009-01.pdfEchinox 40 ÎN 13ºi 14 decembrie,...

Documents

Transcript of A P O S T R O Frevista-apostrof.ro/apowp/reviste/2009-01.pdfEchinox 40 ÎN 13ºi 14 decembrie,...