2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

ComunicatSECÞIA DE criticã a Asociaþiei Scriitorilor din Bucureºti a organizat coloc-

viul sãu anual în ziua de 30 martie 2012, între orele 9.30 ºi 15.00. Tema pentru aceastã a doua ediþie a fost „1989-2011. Mutaþii ale

valorilor estetice“. Au luat parte membri ai Secþiei de criticã a ASB, precumºi invitaþi din partea altor filiale ale Uniunii Scriitorilor, critici literarirecunoscuþi pentru activitatea lor în ceea ce priveºte comentariul ºi analizavolumelor noi de literaturã românã contemporanã, alte personalitãþi alevieþii noastre literare.

Manifestarea, coordonatã de Horia Gârbea, preºedintele AsociaþieiScriitorilor din Bucureºti, ºi de Radu Voinescu, director al revisteiDiagonale, s-a desfãºurat la Clubul Calderon (Centrul pentru ActivitãþiRecreative al Primãriei Sectorului 2, Bucureºti, primar Neculai Onþanu) ºia fost sprijinitã de Uniunea Scriitorilor ºi de Primãria Sectorului 2.Conducerea dezbaterilor a fost asiguratã de Gabriel Dimisianu, preºedinteleSecþiei de criticã a ASB.

Lucrãrile colocviului au fost deschise de criticul Nicolae Manolescu,preºedintele Uniunii Scriitorilor. În cadrul dezbaterilor au luat cuvântul sauau prezentat referate: acad. Eugen Simion, Florin Mihãilescu, RãzvanVoncu, Paul Aretzu, Dan Cristea, Ana Dobre, Lucian Chiºu, VasileSpiridon, Alex Goldiº, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, NicolaeGeorgescu, Marius Chelaru, Gabriel Dimisianu, Radu Voinescu, HoriaGârbea. Au participat ºi scriitorii Lucia Verona, Dan Mircea Cipariu, EmilMladin, Bianca Burþa-Cernat, Ana Chiriþoiu. Radio România Cultural afost prezent printr-o echipã de redactori care a realizat ºi înregistrareadezbaterilor.

Parteneri media: Luceafãrul de dimineaþã, România literarã, Diagonale,Radio România Actualitãþi, Radio România Cultural, TVR Cultural.

�

HORIA GÂRBEA

Stimaþi cititori ºi colaboratori,

LEGISLAÞIA DIN România vã permite în acest moment sãsprijiniþi o instituþie de culturã, fãrã sã scoateþi un ban din

buzunar.În conformitate cu legislaþia actualã, contribuabilii pot

dispune asupra destinaþiei unei sume reprezentînd 2% dinimpozitul pe venitul net anual impozabil, pentru unitãþilenonprofit, ce funcþioneazã în condiþiile legii cu privire la asociaþii ºi fundaþii.

Calcularea, reþinerea ºi virarea sumei de 2% din impozitulpe venitul net anual, obþinut din salarii, onorarii, chirii, dividende etc., revin organului fiscal competent.

Toate persoanele fizice ºi juridice din România pot da 2%din impozitul pe care l-au plãtit statului în cursul anului 2011unor fundaþii sau asociaþii, pe care doresc sã le sprijine material.

Ce aveþi de fãcut în mod concret: trebuie sã completaþi ºi sã depuneþi la organul în a cãrui razã teritorialã se aflãdomiciliul Dvs. formularul 230 „Cerere privind destinaþiasumei reprezentînd pînã la 2% din impozitul anual“, cod14.13.04.13.

Acest formular se completeazã de cãtre persoanele fizicecare au realizat, în anul 2011, venituri ºi care solicitã virarea unei sume de pînã la 2% din impozitul anual, conform art. 57,alin. 4 ºi art. 84, alin. 2, 3 ºi 4 din Legea nr. 571/2003 pri-vind Codul fiscal, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare,pentru sponsorizarea entitãþilor nonprofit care se înfiinþea-zã ºi funcþioneazã potrivit legii.

Contribuabilii care îºi exprimã aceastã opþiune pot solicitadirecþionarea acestei sume cãtre o singurã entitate nonprofit.

Formularul se completeazã de cãtre contribuabili, înscriinddatele prevãzute de formular.

Termen de depunere: anual, pînã la data de 15 mai a anu-lui urmãtor celui de realizare a venitului.

Formularul se completeazã în douã exemplare: originalulse depune la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflãdomiciliul fiscal al contribuabilului; copia se pãstreazã decãtre contribuabil.

Formularul se depune direct la registratura organului fis-cal sau la oficiul poºtal, prin scrisoare recomandatã.

Formularul se pune gratuit la dispoziþia contribuabilului,la solicitarea acestuia. Acest formular trebuie sã conþinã:

a) Datele de identificare a contribuabilului: numele, adre-sa ºi codul numeric personal.

b) Destinaþia sumei de 2% din impozitul anual pentrusponsorizarea entitãþii nonprofit.

c) Suma. În situaþia în care contribuabilul nu cunoaºte su-ma care poate fi viratã, nu va completa rubrica „Suma“,caz în care organul fiscal va calcula ºi va vira suma admi-sã, conform legii.

d) Denumirea entitãþii nonprofit.e) Codul de identificare fiscalã al entitãþii nonprofit.f) Contul bancar (IBAN) al entitãþii nonprofit.g) Documentele anexate – se înscrie numãrul de fiºe fisca-

le anexate la cerere.

Noi sperãm cã veþi alege Fundaþia Culturalã Apostrof!

Coordonatele noastre sînt:FUNDAÞIA CULTURALÃ APOSTROF

COD FISCAL 4868907CONT BANCAR (IBAN)

RO68BRDE130SV07853701300 deschis la Banca Românã pentru Dezvoltare

(BRD) CLUJ�

Cum puteþi ajuta revista Apostrof, fãrã sã

scoateþi un ban din buzunar

MARTA PETREU,Filosofia lui Caragiale, ed. a 2-a, revãzutã ºi adãu-gitã, Iaºi: Editura Polirom,2012.

Descoperim un Caragiale iscoditor pestemãsurã, interesat de teoriilecontemporane din ºtiinþe ºi, asemeneacelor mai mulþi intelectuali români din epocã, gândind lumea prin teoriajunimist-maiorescianã a formelor fãrã fond ºi sensibil la filosofiaschopenhauerianã a „voinþei de a fi“.

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 3

DESPRE ANA Blandiana nu mi-e delocuºor sã scriu într-un constrângãtor che-

nar tipãrit, fie ºi doar pentru o mãrturisirefestiv-omagialã. O mie de amintiri din tine-reþea noastrã clujeanã mã leagã de minu-nata pereche de prieteni nepereche pe caren-o pot vedea ºi evoca decât într-o idealãcomuniune: Ana Blandiana ºi RomulusRusan, douã dintre cele mai luminoaserepere omeneºti de care am avut, ani de-arândul, norocul sã fiu aproape. ªi am rãmasaºa, pânã în ziua de azi.

N-am avut, nici unul, nici alþii, o viaþãboemã. Lumea literarã, câtã era, nu ne atrã-gea prin înfãþiºãrile ei frivole, de suprafaþã,iar participarea noastrã, dincolo de reuni-uni de cenaclu ori de alte întâlniri ocazio-nale, avea gradul ei de rezervã ºi de discre-þie. Adevãratele noastre întâlniri erau celedin spaþii mai restrânse ºi mai calme, întrepereþi cu rafturi de cãrþi, unde puteamcomunica mai liber, fãrã rumori de grupºi obligaþia de a fi talentaþi povestind anec-dote. Printre puþinele fotografii pe care leavem împreunã din acei ani, doar unaaminteºte de prezenþa noastrã la o manifes-tare mai de amploare – participarea din1965 la un colocviu al tinerilor scriitori dela Sinaia, ce ni se pãruse atunci foarte încu-rajator: începuserã sã se destindã niºte„ºuruburi“... Eram svelþi ºi subþiri ca niºteliceeni, sub o luminã pe care alb-negrulpozei n-o poate ascunde. Altele aduc amin-te de o cafea bãutã la cutare restaurant cevamai devreme, prin 1964, sau ne întorc spreromantica „subpãmântã“ de pe strada Ho-rea, din anii primi ai Echinox-ului. Comparfigurile de atunci cu oglindirile de acum, ºiinevitabilele deplasãri de linii de pe feþelenoastre nu-mi par deloc a corespunde cuvreo simetricã mutare de reliefuri lãuntrice.Fiindcã, ori de câte ori ne reîntâlnim, deo bunã bucatã de vreme peste distanþeledintre Cluj ºi Bucureºti, ne regãsim cuaceeaºi bucurie simplã ºi fireascã, în niciunfel deterioratã de vreme ºi de vremuri.Blandiana, care a avut de zeci de ori maimulte ocazii decât mine sã iasã în public, ºiîncã pe reliefuri dintre cele mai înalte, nuºi-a schimbat, prin asta, felul de a fi. Situa-þia e alta doar când intrã în lumea poeziei,rostitã întotdeauna cu o înfiorare aparte,când pãºeºte, aºadar, pe un tãrâm ºtiut cafiind ieºit din comunul orei, al distilãrilorde idei ºi de muzici. Sau când, angajându-se pentru o cauzã, lasã patosul implicãriiprofunde sã se exprime nestânjenit.

Amintind aceste lucruri, vreau sã spuncã Ana Blandiana este un om ºi un poetprin excelenþã al gravitãþii trãirii, care-þi

dã întotdeauna sentimentul cã nu poþi sã tejoci cu cuvintele, cã spusa poeticã obligã larãspunderi aparte. Am simþit de la începutîn scrisul sãu aceastã seriozitate a gândului,trãitã cu un fel de orgoliu de a se afla înposesia unor adevãruri intime care meritãºi se cer comunicate. Cu o voinþã de a faceordine în propriul spirit, de a înfãþiºa lumiio geometrie demnã – ºi demnã de respect.Cu o francheþe adesea tãioasã, neconcesivãfaþã de alterãrile momentului, care se cereaafirmatã în sfârºit dupã atâtea disimulãriºi autocenzurãri, dupã ce debutanta din aniiunei adolescenþe reminiscente trebuise, dinraþiuni de apãrare a unei fiinþe chiar bio-grafic vulnerabile, sã preia, ca mai toþi con-fraþii de generaþie, câteva dintre cliºeeleorei, dintre „temele date“, cãrora fãcea efor-turi sã le dea cât de cât o culoare mai indi-vidualã. Exemplul lui Nicolae Labiº, reperpentru mulþi la sfârºitul anilor ’50 ºi ime-

diat dupã aceea, a putut fi un element cata-litic, cãci în ºtiuta „luptã cu inerþia“, sin-tagmã cu destule ambiguitãþi, se putearegãsi o mare parte a generaþiei acelui timp.Când se întreba, cu un patos poate naiv,„epoleþii generaþiei mele / cine ar putea sãîi jigneascã?“, tânãra poetã se folosea degenericul vârstei ca de un scut sub care ger-mina o sensibilitate personalã ce se putealesne identifica idealului comun de afirma-re a unor adevãruri despre om ºi lume þi-nute prea multã vreme sub obroc. „Plu-ralul“ persoanei întâi, din titlul primuluisãu volum, aºa ºi trebuie citit, cãci trece-rea la singularul „cãlcâiului vulnerabil“ depe coperta cãrþii urmãtoare marca deja asu-marea pe cont propriu a unor responsabi-litãþi care nu erau totuºi doar ale subiectu-lui contemplator de la margini de lume.

În tonuri clare:

Ion Pop

• Ana Blandiana

�

4 • APOSTROF

IARNA ACEASTA a fost atipicã. Din tãriilevãzduhului s-au deschis porþile ninsori-

lor nestãvilite. Sunt vârstnic, dar nici în1944, nici în 1954 n-a mai fost aºa ceva.Sate literalmente îngropate în nãmeþi, dru-muri troienite de un strat de câþiva metriînãlþime, case acoperite pânã la streaºinã încare locuiau, nu o datã, sãrmani vârstnici,rebegiþi de frig, lipsiþi de toate: mâncare,cãldurã, bani ºi puteri.

Autoritatea – ºi localã, ºi centralã – acãutat sã le vinã în ajutor, iar eforturile de-puse de jandarmi, poliþie sau de drumari aufost nu o datã admirabile. Totul fãcut în cli-matul unei televiziuni asurzitoare, al uneiopoziþii mereu cârcotaºe, a nenumãraþipierde-varã puºi pe pãlãvrãgealã. Ajunºi îndreptul uºilor deschise, cu greu din cauzanãmeþilor, militarii, jandarmii sau repre-zentanþii autoritãþilor aveau în faþã vârstnicide 70-80 de ani umili, înspãimântaþi, cufeþele stinse de plâns. Sigur, posturile deteleviziune îi filmau mai mult pe ei pen-tru posibilul efect dramatic.

Sãrãcia este însã sistemicã; avut puþin,iar gospodãria se rezumã rar la o vacã, puþi-ne pãsãri ºi doi-trei purcei tineri. Satele

noastre sunt iremediabil îmbãtrânite, gos-podãriile se aflã sub pecetea arhaitãþii, iaropera menitã sã promoveze canalizarea ºiconductele de apã sau de gaze naturale estepractic blocatã de tipul aºezãrilor comuna-le: cu numeroase sate rãsfirate uneori pezeci de kilometri, pe vãi alternând cu caseanimate de panta unor dealuri, cu locuinþedespãrþite uneori de sute de metri între ele.Cum sã faci în aceste condiþii canalizãri ºiaducþiuni de ape? Evident, este o muncã deSisif, lipsitã de finalitate ºi inimaginabilde scumpã. Cu banii necesari prinderii înreþele de canalizare a arealului rural româ-nesc trasezi reþele pentru trei Franþe.

Înainte de a face proiecte inutile ºi în-spãimântãtor de scumpe, se cuvine fãcut unplan de amplasamente rurale, compacte,moderne, bine aºezate. Numai dupã aceeaar trebui purces la planurile de canalizare ºide aducþiuni de apã.

Iatã de ce planurile imediate trebuie bi-ne gândite, în funcþie de parametrii efici-enþei ºi ai sustenabilitãþii costurilor.

Un alt aspect major care se desprindedin panoramarea lumii rurale româneºti es-te sãrãcia care transpare din toate articula-

þiile gospodãriei þãranilor, din aspectul case-lor, mobilierului, condiþiilor de locuit ºi,mai ales, din înfãþiºarea bãtrânilor trãitorila sate. Feþele, îmbrãcãmintea ºi gestica lorprovoacã o strângere de inimã. Compã-timirea se înfige ca o ghearã în inimile celorcare privesc peisajul.

În sfârºit, dar nu în ultimul rând, se ri-dicã întrebarea: Unde sunt copiii vârstnici-lor arãtaþi la televizor? Ei nu au nicio rãspun-dere pentru condiþia pãrinþilor lor? O gureºãmoºtenitoare de familie bãtrânã din judeþulBuzãu perora intens la televizor cu privire laneajunsurile organelor locale, judeþene ºicentrale, care nu vin prompt, poate instan-taneu, sã ajute bãtrânii din satul natal, întrecare se aflau ºi pãrinþii ei. Dar doamna cupricina o fãcea din oraº, cu nonºalanþã, fãrãsã caute sã vinã în ajutorul pãrinþilor, sã sedea ca apa de mal ca sã ajungã la ei... Cevrem mai mult – sãrãcia satelor o moºtenimde o mie de ani; slãbirea legãturilor sufleteºtieste de datã foarte recentã.

România începutului de secol XXI nusãdeºte în inimi speranþe, necum certi-tudini.

�

Drama sãrãciei din România

Damian Hurezeanu

M-a cucerit aceastã frumoasã, tensio-natã carte tocmai pentru o anumitã fermi-tate a implicãrii în procesul extrem de difi-cil încã al limpezirii prin lucide decizii apoziþiei omului într-o lume rãvãºitã de tre-cutul dramatic ºi tragic apropiat, dar plinãîncã de ceþuri ºi de incertitudini, cum aveasã rãmânã toatã epoca comunistã. A doriatunci „tonuri clare“ ºi a o spune rãspicatºi casant îmi pãrea un admirabil act decuraj, cu atât mai mult cu cât, aºa cum auobservat primii cititori ai cãrþii, ascultam ovoce de rezonanþe tragic-mântuitoare, de ogravitate ce nu s-a prea auzit în poezia noas-trã mai veche ºi mai nouã. Era o aºezare peînalte reliefuri morale, de unde se clamavibrant nevoia de purificare contra „mariilegi a maculãrii“ care e „tributul pentru atrãi“, era apelul la un soi de impunãtoareascezã sacrificialã, a unei doar aparente ste-rilitãþi. Cãci s-a vãzut curând, în A treia tai-nã ºi cãrþile urmãtoare, cã Ideea cãreia îijertfea poeta presupusese un enorm con-sum de energie, de investiþie vitalã care-ºicerea contraponderea într-o acceptare, nuresemnatã, dar mai „realistã“, a precareicondiþii de om, obosit, de-acum, de a semai „naºte din idee“ ºi cãutându-ºi loculîntr-un univers de precaritãþi recunoscute.Fãcea parte aceastã miºcare lãuntricã – ne-am dat seama apoi – dintr-o logicãinternã a vieþii simbolice a acestei poezii pecale de a-ºi construi propria, intimã mito-logie. Una în care eroul cobora din emble-me pentru a-ºi asocia osteneala confruntã-

rilor de odinioarã cu mai calmele ritmuriale naturii regãsite ºi ale propriului eu mu-ritor recuperat. Era însã ºi o regãsire a uneimari tradiþii a liricii româneºti, pe o liniede profunzime eminescian-blagianã, retra-satã în culori proprii, un fel de regresiunespre adâncimi, dinspre postura „omuluiproblematic“ al „tristeþii metafizice“, cãtresomnia vindecãtoare printre dealuri îm-pãdurite, fructe grele de sucuri ºi seminþepromiþãtoare de germinaþii noi. Nu eraacesta totuºi „fericitul somn comun“, ca va-riantã a marii Inerþii intransigent condam-nate, fiindcã aura eticã a discursului liricrãmânea puternic iradiantã, numai cã seproducea, treptat, o miºcare de recunoaº-tere, cumva mai modestã, a stãrii de om –vorba lui Nichita Stãnescu –, divizatã întreimpulsurile maximaliste ale conºtiinþei celeimai treze ºi prea-omeneºtile slãbiciuni, nutoate blamabile, ale fiinþei ameninþate,trãind sub vremi.

Poezia Anei Blandiana a evocat tulbu-rãtor ºi acest al doilea nivel existenþial, înmomentul liric aºezat sub semnul „stelei depradã“, nouã, apocalipticã stea Absynthos.Neliniºtitã a rãmas, în angajãrile ei, ºi poe-zia sa mai nouã – o metaforã-titlu precumArhitectura valurilor spune destul despreaceastã realitate –, un discurs de acut accentreflexiv, întors acum cãtre o lume altfel cre-puscularã, în care subiectul trãieºte un „re-flux al sensurilor“, în care învaþã mai degra-bã sã moarã, cãutându-ºi un ultim refugiu,ºi acesta precar, în „patria A4“ a colii pe ca-re se scriu, aproape în exclusivitate, elegii.

Ar fi multe de readus în memorie ºidespre surprinzãtoarea prozã a Anei Blan-diana, de la romanul parabolic Sertarul cuaplauze la povestirile fantastice, dar cudeschideri revelatoare spre realitatea ime-diatã din Proiecte de trecut ori Cele patruanotimpuri. Ar fi multe de spus despre sute-le de pagini în care scriitoarea îºi asuma cuun curaj civic deloc comun „calitatea demartor“ , despre reflecþiile sale asupra scri-sului. Dar Ana Blandiana a avut ºi curajulmai mare de-a-ºi depãºi „simpla“ – dacãsimplã era! – calitate de spectator lucid allumii din jur, realizând o exemplarã cores-pondenþã dintre vorbã ºi faptã. Nicio încer-care de minimalizare a gesturilor sale anti-totalitare – ºi au fost, mai sunt atâtea astfelde agresiuni – nu va reuºi sã compromitãimaginea exemplarei sale conºtiinþe civiceîn vremurile atâtor tãceri mai mult sau maipuþin vinovate. Iar ceea a fãcut în anii dedupã Decembrie 1989 ca militantã, alãturide Romulus Rusan, pentru dezvãluirea cri-melor comunismului ºi reabilitarea memo-riei atâtor victime ale terorii roºii, în cadrulAcademiei Civice ºi al Memorialului de laSighet, nu are prea mulþi termeni de com-paraþie. Ceva din fibra marilor luptãtori deªcoalã Ardeleanã se prelungeºte cu o nouãenergie în aceºti oameni ºi intelectualiexemplari, consecvenþi cu sine ºi în stare sãse dãruiascã pentru o Idee înaltã. Într-oepocã a tuturor relativismelor ºi profanãri-lor de embleme, mai existã, iatã, ca sã nedea curajul de a trãi mai exigent ºi maidemn, ºi asemenea oameni. �

�

La zi

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 5

starea(in the mood for love)

pãrul ei vorbitor într-o grãdinã neagrãºoldurile ei de vulpe proaspãtãgura lui de flamingo rãnitpulpele ei de spanioloaicã la 14 anicoapsele lui de mongol suit pe calfiecare doarme singur în odaia luifiecare-ºi spalã hainele direct pe pielela bordelul din creier s-ar duce amândoifiecare plânge puþin ºi-apoi îºi linge firiºorul de sângeþigãrile fumate pe-ntuneric doar pe sfertpapucii ei chinezeºti cu perle micispune-mi dacã ai altã iubitã loca localimba mi se lipeºte de cerul gurii ca un cârligrochii mulate oase oblice pãr nãclãit o muºcãturã pe umeri cu rest de limfãiatã dãnþuitoarea cu lornion ºi mãnuºi pânã la cotea face temenele cãtre vãzduh ea viseazã lângã samovar mestecând menta necredincioºilorcãrnii mele îi pari puternic precum panteraia-mi gura ºi pielea miroase-mãmeºterii ghicitori spun sã-mi aleg pierzaniatu eºti bãrbatul cu carne de huriefemeia e întotdeauna o pasãre cu aripi parfumate.

japoneza (1). peniþa de bambus

e noapte ºi-l aºtept sã vinãmi-am spãlat pãrul m-am parfumat cu givenchy extravagance

ºi-s acriºoarã citesc scrisori de-odinioarã mãnânc cireºe ºi mã ºterg la gurã cu

o batistã de mãtaseunii doresc ca moartea sã fie puzderie în jur alþii poftesc ca ea sã nu se afle deloc aicidar moartea ºtie singurã ce are de fãcute îmbrãcatã-n kimono ºi are evantaiscriu cu peniþa de bambus despre moartea meaea e departe de pieliþe ºi de limfã dar îmi aratã evantaiul e noapte ºi-l aºtept sã vinãmãnânc cireºe ºi mã ºterg la gurã cu o batistã de mãtasenoaptea va trece cu mine singurã aici printre nimicuri.

japoneza (2). noaptea maimuþelor

în noaptea maimuþelor nu doarme nimeni e ora tigrului ºi ora ºobolanuluiiubitul negru vreau sã intre în oasele mele ca într-un cufãr ºi sã rãmânã acolo cu dinþii strânºiel nu este maimuþã el e bãrbat ºi miroase a lemn de cireºîl privesc cum stã drept printre oscioarele mele ºi mã-ncâlcesc în

barba luide ce sã fiu iubitã îmi spun dacã sunt cea dintâide ce sã mã ruºinez dacã fiind cea dintâi sunt ºi cea de pe urmãatâta mâzgãlealã de lotus în inima mea(pãrul fals mi s-a-nroºit la vârfuri)îþi poruncesc sã-mi crestezi inima ºi s-o mãnânciea se va sãlãºlui în stomacul tãu ca un peºte-arici

dihania are culoarea florii de prun venite de la miazãnoapteacolo dragostea cu cele cinci mãdulare stã dupã paravan ºi are

evantai.

while your lips are still red

a fost cândva un sãrut în subsolul unei clãdiri a fost o mãtase ºi un miros de piele tânãrãºi buzele mele atât de roºii încât înroºiserã aerulºi genele mele atât de umede de la limba muºcatã din dragostea fost cândva un sãrut viu în rãºinã ºi-un chihlimbar roºu în sfârºit limpezit(regina distrugefemeia obþine)tu fii pãzitorul inimii mele ºi þesãtorul de mãtase.

gutui ºi nisip

la cinci dimineaþa mã atingi pe pãr cu degetele cuminþieu îþi miros buzele apoi mã lipesc de tine sã aflu cât ºi cum ai visatîn mijlocul patului e o piatrã gãlbuie pe care o aruncãm ca pe o

bucatã de untdimineaþa se spânzurã între pereþi felinarele-s murdarecamioanele trec prin ploaie cu ºomeri obosiþipieptul meu e un ghem de ceaþãtricoul tãu de noapte miroase a gutui pielea ta a nisipaºternuturile parcã-s femei între noi ca niºte bucãþi de geam.

�

Poeme de

• Ru

xand

ra C

eser

eanu

6 • APOSTROF

ªTEFAN BORBÉLY ºimelancolia competiþiei

E CHINOXISTUL ªTEFANBorbély – îl numesc

astfel fiindcã am descope-rit în ultima vreme cât devalorantã, nu doar pentrumine, este aceastã „mar-cã“: simpla apartenenþã laEchinox promite, deja, se-riozitate, stil, echilibru –continuã seria cãrþilor ivi-te din „jumãtatea angajatã“ a carierei saleliterare, cum numeºte el singur profesiuneade cronicar literar cu lecturi la zi, sistema-tice, pe fazã. Existenþa diafanã (Bucureºti:Ideea Europeanã, 2011, 380 de pagini)vine, astfel, dupã Cercul de graþie (2003) ºiO carte pe sãptãmânã (2007) ºi comenteazãcãrþi de toate calibrele cu autori din toategeneraþiile (de la Paul Cornea, Petru Popes-cu, Nicolae Breban, Marin Mincu, MateiCãlinescu, Ion Vianu, Dan Cristea, MarinSorescu, Ion Pop, la Constantina RavecaBuleu, Mãdãlina Diaconu, Oleg Garaz, An-drei Simuþ, Adriana Teodorescu). Selecþiastã, desigur, sub semnul subiectivitãþii isto-rice, cronicarul strãduindu-se sã satisfacã câtmai multe dintre valenþele contempora-neitãþii, în funcþie de opþiunile proprii delecturã, dar ºi de cerinþele redacþiei ori alemomentului. Totodatã, fiecare text esteîncã o tentativã de supravieþuire prin lec-turã, de ignorare/depãºire a „mizeriei ºipromiscuitãþii prezentului“. Mai mult,Existenþa diafanã este, aflãm din argument,ºi „o formã indirectã de melancolie parti-cipativã. E multã nervozitate în literaturanoastrã recentã, dar e una revanºardã,retroactivizantã, aflatã în luptã nu cu pre-zentul, ci cu trecutul. Pentru mulþi criticiliterari tineri, scriitorii consacraþi deja, cuvechi state de serviciu, sunt mai degrabãepifanii ale trecutului decât parteneri dedialog plauzibili într-o competiþie a actua-litãþii. Literatura românã avanseazã para-doxal, privind peste umãr, la chemarearestitutivã a trecutului: povarã prea marepentru a fi liberi, dar suficient de greu dedus pentru a nu deveni iritabili, vigilenþipânã la neurastenie, justiþiari ºi violenþi“.Nicidecum „marginal“ „prin vocaþie ºi printemperament“ (cum se alintã), cãci calita-tea ºi consistenþa scrisului sãu îl exclud dinzona adevãratei, cenuºiei marginalitãþi, doarparþial „eliberat de presiuni de conjuncturã,de climatul unor coterii ultragiante sau deobligaþii“, cãci fiinþã socialã cu autoritate ºiprins în proiecte de anvergurã ºi de înalterecunoaºteri „centrale“ (bursier multiplu al Colegiului Noua Europã din Bucureºti,cu stagii de pregãtire în Marea Britanie,Statele Unite ºi India; bursier Fulbright la

Indiana University, Bloomington; visitingfellow la New York, Columbia University,respectiv la Institute for Psychohistory, laUniversity of North Carolina, Chapel Hillºi la Jawaharlal Nehru University din NewDelhi), ªtefan Borbély are nu doar spiritcritic, ci ºi generozitate ºi o elegant cultiva-tã apartenenþã la breaslã. Adesea, titlurilecomentariilor sale vorbesc singure, marcânddin capul locului valoarea: Superba sintezãcontinuã... (Dan C. Mihãilescu), Patru micibijuterii (Mihai Dragolea), Laudatio pen-tru Matei Cãlinescu, O regãsire fericitã (PaulAretzu). Privilegierea unor apropiaþi nu eînsã niciodatã goalã, ci susþinutã cu ar-gumente ºi nu lipsitã de îndreptãri critice.

Interesant de observat totuºi cã preju-decata marginalitãþii sale se prelungeºteuneori în cronicã ºi propune perspectivesurprinzãtoare. Aºa, de pildã, Cãrtãrescu,scriitor „genial“ (cum decreteazã fãrã reþi-neri ªtefan Borbély) ºi cu rãsunãtoare fai-mã, i se pare posesor al unei „istorii perso-nale molcome, neevenimenþiale, ale cãreirecurenþe, compensate prin mãrunte inci-dente biografice hipertrofiate oniric, sunt degãsit peste tot în Orbitor. Surmontarea prinimaginaþie a larvarului în care te-a aruncatdestinul se impune, astfel, de la sine, auto-rul Orbitorului o ºi face recurgând la scris cala un mecanism de redimensionare ontolo-gicã...“ Sunt sigurã cã scrisul ºi truda dedi-catã pe care o implicã sunt pentru ªtefanBorbély evenimente de prim ordin, cãci bio-grafia unui scriitor de talent nu se cântãreºteîn funcþie de mondenitãþi ºi spectacolemediatice, mai întotdeauna frivole ºi efeme-re. Spectacularul nu poate asigura singurautoritatea, cum se vede, de pildã, din por-tretul schiþat lui Dan C. Mihãilescu, „cel maibun ºi cel mai avizat comentator literar decare dispune în momentul de faþã culturaromânã“: „Spectacularul, ca ºi exactitateainspiraþiei sunt principalele calitãþi ale lui D.C. M., lor adãugându-li-se harul formulãri-lor memorabile, incandescenþa participaþieiºi – nu în ultimul rând – graþia suculentã apolemicii. De unde vin?: din talent, desigur,din capacitatea de a sublima cioranismulapocaliptic de substanþã într-o direcþie para-doxalã, pozitiv-stenicã, dar ºi din ºtiinþafoarte aplicatã, foarte doctã de a înþelegemetamorfozele culturii române actuale înevoluþia lor diacronicã“.

Diferenþa dintre conjuncturã (cu iþele eimanipulate de tine ºi de ceilalþi, într-unamestec de interese ºi oportunisme) ºi con-text (cu iþele lui complicate ºi obiective) nue, de altminteri, necunoscutã excelentuluicritic clujean cu solide preocupãri de mito-logie, istoria religiilor, sociologie, psiho-istorie. ªtie sã facã deosebirea dintre valoa-rea esteticã ºi cea conjunctural-contextualã,iar plasa hermeneutic-reflexivã pe care oþese are ochiuri dense, nuanþe atent cântãri-te ºi bãtaie lungã.

Consecvent cu sine (ºi chiar cu preju-decãþile sale, inevitabile în cazul unei sta-

turi puternic personalizate), ªtefan Borbélyapeleazã la o privire mereu adâncã ºi crea-toare, fiecare secvenþã înaintând cu deschi-deri tot mai largi ale compasului critic,pentru a înregistra trãsãturi identitare deprofunzime, tendinþe definitorii. Iluziileliteraturii române, deºi „o relecturã rapidã,întrucâtva superficialã“, e incitantã, cãci„Literatura românã – sugereazã profesorulEugen Negrici – a împrumutat de-a lungultimpului o serie de etichete hiperbolizan-te menite sã escamoteze precaritatea desubstanþã a identitarului naþional în ordi-nea istoriei, «salvarea prin culturã» deve-nind, la noi, un succedaneu comod al inca-pacitãþii de a gestiona capcanele timpuluiempiric, în faþa provocãrii cãruia s-a reac-þionat de regulã spasmodic-idealizant ºi vic-timar“. Mircea Muthu „a parcurs un traseuexegetic ºi sintetic de pionierat, luptând, înprimul rând, cu stereotipizarea peiorativã atermenului de «balcanism», de pe care zgu-ra abuzivã a derizoriului a trebuit sã fie în-lãturatã, pentru ca el sã devinã un conceptdescriptiv, operaþional. […] Depsihologiza-rea conceptului reprezenta, aºadar, o sar-cinã intelectualã majorã, echivalentã cuîntreþinerea unei tradiþii de gândire potri-vit cãreia cultura românã se cuvine a fi defi-nitã ca una a liminalitãþii sincretice, aflatãla întretãierea dintre dialectica de tip carte-zian a Occidentului ºi hieratismul devitali-zant de tip bizantin“. Tot astfel, Viaþa unuiom singur dezvãluie „paradoxul dramatic“al lui Marino: „obsedat exclusivist de uto-pia salvãrii prin raþiune, a scãpat din vede-re pluralitatea, miºcarea freaticã de pro-funzime a culturii române, firescul cu careea se exprima plural, ca alternativã esteticãla grotescul atroce al comunismului“.

Ardeleanul e prezent în fundalul fiecã-rui text, cu fine declaraþii de iubire pentruun loc: „Dumitru Chioaru este un demncontinuator al Cercului literar de la Sibiu,prin care aº înþelege nu numai clasicismulsuplu, referenþial din programul euphorio-nismului sau propensiunea cãtre o liricã afiorului religios, disciplinatã prin rigoareasurdinizantã a formei, ci ºi sentimentulapartenenþei subtile la spaþiul istoric ºi mul-ticultural al unei Transilvanii eterne, iubiteprin intermediul oamenilor deosebiþi pecare þinutul i-a produs de-a lungul timpu-lui“, dar ºi cu la fel de fine pledoarii în fa-voarea scriitorului implicat: „Cornel Un-gureanu trudeºte, de ani buni, la definireaunei istorii integrale a literaturii române, acãrei sarcinã primordialã e depãºirea auto-suficienþei teritoriale pãguboase în care a fostperceputã în mod canonic aceastã literaturã,ca ºi cum toþi scriitorii noºtri ar fi trãit în ele-vate turnuri de fildeº, complet impermeabilila zumzãitul socio-politic al vieþii din jurullor, ca ºi cum ei nu ar fi cunoscut partizanatepolitice ºi opþiuni ideologice angajante, ca ºicum literatura românã s-ar fi scris în afarainfluenþelor socio-politice ºi filosofice re-simþite din exterior“.

Am recurs la citate ceva mai amplefiindcã, în cazul sãu, nu doar ce spune con-teazã, ci ºi felul elegant ºi subtil în care oface.

�

Irina Petraº

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 7

Înnoirea de sine

O SIMPLITATE IMPRESI-ONANTÃ rãzbate din

Însemnãri din þinutul mis-terios, volumul de poemeposttraumatice pe careGabriel Chifu îl publicã laEditura Cartea Româ-neascã (2011): e simplita-tea vieþii ca atare, a vieþiirecuperate, rostitã de cine-va care a fost la un pas de a o pierde. De-terminismul biografic imediat al majoritãþiiversurilor e limpede pentru cei care cunoscîncercarea prin care autorul a trecut în aniidin urmã, dar ar fi nedrept sau dureros sãinsistãm asupra ei pentru cei care n-au auzitde ea; important e doar faptul cã decanta-rea pragului existenþial pe care l-a trecutChifu, întorcându-se de dincolo de el pen-tru a se reconstrui pe sine, conferã poezieisale de acum o gravitate simplã ieºitã dincomun, vecinã cu modestia, calmul ºi înþe-lepciunea specifice cuiva care a înþeles cãviaþa e nu numai naºtere, ci ºi renaºtere,succesiune de reînnoiri ºi „recopilãriri“(pentru a recurge la un termen oferit chiarde versurile de faþã) care trimit în planulsecund sufletul sau spiritul, dându-i întâie-tate trupului, carcasei fragile ºi vulnerabi-le pe care o avem.

Din cauza aceasta, dialogul cu trupul –„stricat“, efemer, „maºinãrie“ supusã unor„reparaþii“ necesare din când în când –dominã imaginarul major al marii pãrþi aversurilor din volum, însã, înainte de a lediscuta, vã propun sã rãmânem preþ de oclipã la simplitatea paradiziacã pe care oinvocam la începutul acestei cronici, fiind-cã, împreunã cu „liniºtea“, ea reprezintãmai mult decât o aspiraþie la Chifu, de-adreptul înnoire de sine, re-clãdire. Nimicstrident, nimic ostentativ nu îi traverseazãplanul, suportul ei scriptic fiind o foartedirectã poezie de notaþie, în care imagini-le apar netrucate ºi nesublimate literar sausimbolic, în nuditatea lor limpidã, datã decotidian. Iatã douã exemple: „Vecinul meude peste drum de la Craiova/ vinde câr-naþi./ A câºtigat o grãmadã de bani din astaºi a cumpãrat/ bucata de pãmânt pe care ºi-aridicat casa./ O casã scumpã ºi neinspiratã.Dar nu despre casã// e vorba aici: ci desprecurtea lui, pe care o udã tot timpul./ Nu-lcunosc mai deloc, ne salutãm ºi atât, dar/îl trec în poemul acesta fiindcã toatã ziuabunã ziua/ îºi udã curtea cu flori. L-amvãzut/ dimineaþa în zori fãcând asta/ ºi l-amvãzut noaptea târziu. Chiar ºi când ploua/nu-ºi abandona îndeletnicirea, þinea calmfurtunul ºi/ stropea conºtiincios florile, fãrãsã-i pese de apa venitã din cer“. Al doileaexemplu: „Sã nu-i dispreþuim pe cei umili,pe cei învinºi,/ furtuna pornitã din sufle-tele lor/ poate schimba configuraþia pãmân-tului – / îmi zic în vreme ce îngrijesc tran-dafiri în curtea casei din Craiova.// Tai cufoarfeca rãmurelele ofilite,/ gândurile curglimpede ca o apã de munte,/ stau aiciîngropat în liniºte“.

Ca pondere, acestei serenitãþi regãsite ise asociazã o superbã poezie de iubire, lip-sitã de mari voluptãþi sexualizate, cu ex-cepþia fervorii iminente pe care o stârneºtecontemplaþia. Poeþii generaþiilor mai tine-re posedã femeia, fac din ea o victimã vora-

ce, supusã violent, dispreþuitã; dimpotrivã,optzeciºtii ºtiau încã sã admire, sã amuºinevibraþia cu care aerul se încarcã la trecereaunei femei frumoase, ºi ceva din acest ine-fabil aproape divin trece ºi în versurile dedragoste ale lui Gabriel Chifu, din care nelimitãm sã reproducem, din nou, doar do-uã pasaje, fãcându-le nedreptate celorlalte,pe care volumul de asemenea le conþine:„Am cãlãtorit cu trenul./ Am închiriat ocamerã în Buda, pe malul Dunãrii,/ lângãstaþia de metrou./ În prima searã, paturileproaste erau depãrtate/ ºi ea a zis sã le apro-piem./ Dar eu nu voiam:/ ea era o salcie tâ-nãrã, prin care trecea vântul,/ fãcând-o un-duitoare ºi muzicalã,/ sute de focuri i seaprinseserã în trup/ ºi sute de izvoare îi curgeau prin piele,/ cum se întâmplã cu ocâmpie, primãvara...“; „ªi deodatã/ totul s-a ºters în jur,/ tot ce ne tulbura vieþile./Ai rãmas doar tu,/ te vedeai doar tu,/ lumi-nai doar tu,/ trandafir roºu, parfumat,/ în-florit pe un câmp alb,/ acoperit cu zãpadã“.Cititorul atent va fi gãsit, deja, cadenþa ini-mitabilã a acestor extrapolãri naturiste: eCîntarea Cântãrilor, din Vechiul Testa-ment, la care poetul face apel discret ºi dindorinþa sugerãrii unei percepþii aurorale,paradiziace, pe care o descoperim în privi-rea multor versuri. „Am început sã aud omuzicã pe care nimeni n-o mai aude“ –scrie într-un alt loc Chifu, sugerând o în-gemãnare între „mormânt“ ºi „viaþã“, intra-te în lume prin intermediul naºterii.

Însã, aºa cum spuneam, partitura majo-ritarã a volumului îi aparþine trupului, „ma-ºinãriei“ imperfecte pe care ne vedem siliþi,din când în când, s-o „reparãm“, motivaþiaimediatã fiind deconspiratã în Pat metaliccu aripi, o spitalizare subitã, dureroasã –mai ales moral –, ca urmare a unui acci-dent: „Nu mã pot miºca./ Stau înþepenitîntr-un pat metalic, alb, pe rotile./ Camerase tot micºoreazã în jurul meu,/ pereþii seapropie gata sã mã prindã între ei/ ca tam-poanele vagoanelor de marfã,/ nu mai amaer./ Din rãstimp în rãstimp, aud/ cãzândpe cimentul salonului/ niºte stropi luminoºicare/ mi se scurg din piept./ Sunt picãturide aur topit,/ puþinul aur adunat în inimãîntr-o viaþã/ se duce/ se duce“. Consecinþa„cãderii“ o reprezintã o conºtiinþã a degene-rescenþei, a rupturii existenþiale, pe care otransmit mai multe versuri: „Sângele meunu mai ºtie sã facã astãzi/ ce fãcea altãdatãcând/ urca muntele fluierând,/ când hoho-tea prin paturi strãine,/ când orbitor lumi-na oraºul în nopþile/ fãrã curent electric,/când era gata sã care în spate un fluviu/ ºisã-l punã la picioarele femeii iubite.// Acumsângele meu/ abia merge încovoiat în bas-ton,/ acum nu mai þine minte,/ acum îºinumãrã anevoie bãnuþii ºi zilele,/ acum abiastã sã nu se risipeascã/ din burduful trupu-lui/ crãpat într-o sutã de locuri“.

I se asociazã acestei spaime de „prea târ-ziu“ o disociere a corpului de spirit, vecinãconvingerii cã omul trece, pe parcursulunei vieþi, prin mai multe trupuri, lãsându-le în urmã pe cele pustiite ºi obosite, ase-menea unui ºarpe capabil sã renascã prinpãrãsirea pielii de odinioarã. Astfel, în câte-va poeme, trecerea prin timp este asociatã,imaginar, unei inedite „sãli de reparaþie cor-poralã“, în care se fac ajustãrile benefice ne-cesare. Iatã un exemplu: „Nu ºtiu de undeau apãrut./ M-am pomenit cu ei seara/ îndormitorul meu./ M-au întins pe pat./ Lân-gã ei, liliputani înaripaþi,/ arãtam ca unGulliver./ M-au spãlat, m-au curãþat./ Mi-au

scos din inimã/ câteva camioane pline de/reziduuri, amãrãciune,/ îndoialã ºi fricã./M-au învelit în rouã./ Mi-au prins în umeriaripi,/ mãsura mea./ Acum eºti altul, nou-nouþ, mi-au zis“. Cea mai pregantã expre-sie a acestei chirurgii izbãvitoare apare, dealtfel, în poemul intitulat Trupuri de rezervã,unde „reparatorul“ nu este o instanþã exte-rioarã, asimilabilã îngerilor – ca în exem-plul precedent –, ci poetul însuºi, decis sãofere vieþii mai multe corpuri perisabile:„... am avut grijã sã-mi pãstrez/ câteva tru-puri de rezervã,/ pe care le-am pus deopar-te, în locuri neºtiute. Ele duc vieþi parale-le. Adevãrate.// În orãºelul natal am lãsat/un trup îmbrãcat în pantaloni scurþi,/ cealeargã pe strãzi, jucându-se în neºtire./ Pealtul l-am lãsat într-o zi seninã de varã/ ºiînoatã într-o mare clarã,/ undeva pe bra-þul Kassandra.// Aceste trupuri de rezervã/pâlpâie ºi lumineazã aidoma unor candele./Aceste trupuri de rezervã/ au inimi inocen-te, puternice, neîncepute./ N-am decât sãînchid ochii aici,/ în viaþa asta de doi bani./Am sã trãiesc mai departe prin ele,/ trupu-rile mele de rezervã“.

„Inocenþa“ invocatã în versurile de adi-neaori reprezintã, pe ansamblu, cel maisigur liman al renaºterii, asimilat fiind, înnumeroase versuri, „privirii dintâi“ a para-disului, luminii de la începuturi sau sim-plitãþii. Aminteam deja de „muzica“ pe carepoetul are impresia cã „nimeni n-o mai au-de“; corespondentul ei, în economia plas-ticã a lumii, îl reprezintã „lumea neînceputã“pe care poetul o surprinde în unduirea uneibãlþi de pescuit, cu prilejul unei partide cuundiþa, sau – ºi mai pregnant – analogia cuLazãrul Noului Testament din poemul inti-tulat Cel nou, unde cel rechemat la viaþãvede doar seminþe de luminã sau unde fe-ricite: „Dupã patru zile, Lazãr,/ cu faþa în-fãºuratã într-un ºtergar,/ a ascultat cuvântul«Umblã!» ºi a umblat./ Dupã un ceas, ºi eum-am întors./ S-ar fi putut sã rãmân peveci acolo./ Dar m-am întors./ Aici. În lu-minã./ În nemãsurata, incomparabila bucu-rie a vorbirii./ Mi s-a dat voie din ea,/ cadintr-o pâine mare, sã mã împãrtãºesc,/ sãrup o bucãþicã, a mea, ºi cu ea sã mã hrã-nesc./ Supremã-ngãduinþã, nemeritatã fa-voare./ Netrebnic, umil,/ totuºi am fostlãsat sã mã reînnoiesc,/ sã mã reînnoiesc./Iar acum,/ pielea trupului meu vechi/ cusute de guri însetate soarbe/ fiecare stropde luminã/ ºi se reînnoieºte...“

Adãugate fiind ciclului tematic princi-pal dintr-o altã vârstã, probabil, poemelefrustrãrii din secþiunea finalã a volumuluilasã sã se întrevadã sentimente mai înne-gurate decât restul versurilor, contrastul deton ºi de mentalitate fiind frapant. „Iar amajuns – scrie Chifu aici – în punctul acelaunde nimic/ nu mai merge. Nimic/ nu semai potriveºte cu nimic. ªi nimic/ nu maie de fãcut“, pentru a-ºi denunþa, în Astãzie vineri, pretinsa nimicnicie: „Singur,/ pier-dut,/ neînsemnat, o scamã pe care nimeni/nu o ia în seamã...“ E de presupus cã aces-ta e marasmul negru pe care luminozita-tea resurecþionarã a spitalizãrii l-a anulat,însã nu putem încheia fãrã sã recunoaºtemcã nihilismul grotescoid continuã sã ger-mineze undeva prin fundalul poeziei luiGabriel Chifu, spleen-ul consumist parabo-lic din foarte bunul poem O vizitã la mallindicând, ºi el, o verosimilã cale de conti-nuare. Care nu este, fireºte, singura...

�

ªtefan Borbély

8 • APOSTROF

Î mi propun sã vã vorbesc despre relaþia adouã mari spirite ale veacului trecut,

Rainer Maria Rilke ºi Auguste Rodin. Nuvoi analiza aceastã relaþie în întregul ei. Voistãrui mai ales asupra primelor lor întâl-niri, din anii 1902-1903, cãci ele ilustrea-zã, cred eu, un mod special de a trãi, tipicuman, pe care îl numesc Amor intellectua-lis magistri, Amorul intelectual faþã demaestru.

I.

Î N 28 august 1902, Rilke soseºte la Paris.Interveniserã, de curând, câteva schim-

bãri în viaþa sa: cu un an în urmã, se cãsã-torise cu sculptoriþa Clara Westhoff. În 28decembrie 1901, li se nãscuse o fetiþã,Ruth.

Ce-l putuse, oare, împinge pe tânãrulsoþ ºi tatã sã abandoneze cuibul familialpentru a veni sã se instaleze în metropolã?– E necesar sã reamintim aici câteva repe-re esenþiale din viaþa tânãrului poet pe calede a deveni un mare maestru.

În vara lui 1900, despãrþindu-se de LouAndreas Salomé, cu care întreþinuse o legã-turã bogatã ºi formatoare, s-a alãturat co-munitãþii artistice din burgul Worpswede,nu departe de Bremen, introdus fiind deHeinrich Vogeler, pictor pe care îl cunos-cuse în timpul cãlãtoriei la Florenþa dinaprilie 1898. Worpswede, reunind pictoricare dãdeau o înfãþiºare complexã expre-sionismului incipient, îi permitea lui Rilkesã descopere secretele artelor plastice, nudoar ale picturii, ci ºi ale sculpturii, ClaraWesthoff, tânãra cu care avea sã se cãsãto-reascã nu peste mult timp, fiind ºi ea mem-brã a grupului. Clara era foarte apropiatãde o altã artistã – pictoriþã – prezentã îngrup: Paula Becker, care avea sã lase în ur-mã opera cea mai interesantã a grupãrii dela Worpswede.

Rilke era atras deopotrivã de cele douãfemei, Clara ºi Paula întreþinând, la rân-dul lor, o relaþie ambiguã, câteodatã furtu-noasã. Când le evocã, în chiar ziua sosiriisale, Rainer Maria le numeºte „tinerele în

alb“, una, „pictoriþa blondã“, cealaltã,„sculptoriþa brunã“.1 Poetul e atras deamândouã, însã Paula e pe cale de a semãrita cu Otto Modersohn, figurã domi-nantã a grupului de artiºti. Urmeazã plim-bãri nocturne, care îi procurã lui RainerMaria prilejul de a-ºi exersa farmecul. În-tr-o bunã zi, Rilke evadeazã pentru a încer-ca sã reia legãtura cu Lou, dar revine laWorpswede dupã câteva sãptãmâni. Paulanu încetase sã schimbe cu Rilke scrisoriafectuoase, ceea ce n-o împiedicã sã semãrite cu Otto. Rilke îi dedicã un poem:Brautsegen („Binecuvântare celei mãritate“).Câteva luni mai târziu, Rainer ºi Clara îºianunþã cãsãtoria, nu fãrã îndoieli asuprahotãrârii luate.

Rilke era de ani întregi în cãutarea unuimijloc de a-ºi câºtiga traiul. Era obligatsã accepte ajutorul tatãlui sãu, cãci ono-rariile de pe urma scrisului erau firave.Cochetase o vreme cu ideea unei cariere deautor dramatic, dar cele câteva încercãri înaceastã direcþie se dovedirã neconcluden-te. Putea visa ºi la scrierea unor monogra-fii de artã; o ºi fãcuse, de altminteri, com-punând o lucrare asupra ºcolii de laWorpswede. Clara îi vorbise despre ºede-rea ei la Paris – care precedase întâlnirea lor–, unde îl cunoscuse pe Auguste Rodin ºiîi primise sfaturile. Sculptorul atinsese cul-mile gloriei. Rilke, deºi nu vizitase nicio-datã Parisul, ºtia câte ceva despre operamarelui maestru. Plãnui scrierea unei mo-nografii Rodin pentru publicul german.Dar asta presupunea o ºedere la Paris pen-tru a-l cunoaºte pe Rodin ºi a se lãsa pã-truns, la faþa locului, de opera sa.

Pe de altã parte, Rilke era sfâºiat întrenevoia de a iubi ºi a se face iubit ºi aceea dea se dedica în întregime ºi deplin artei sale.Relaþia cu Clara era pe cale de a se rupe(Clara va merge totuºi sã-l vadã la începu-tul lui octombrie, dar vor locui separat).Rilke îºi dorea, nu fãrã a suferi din prici-na asta, singurãtatea. Era, ca de atâtea ori,melancolic. Din pricina acestei umori, vavedea marele oraº sub înfãþiºarea cea maisumbrã ºi mai morbidã, pânã-ntr-atât eadevãrat cã peisajele nu sunt decât reflectãriale stãrii noastre de spirit. În corespondenþapoetului – ºi, mai târziu, în primele paginiale Însemnãrilor lui Malte Laurids Brigge –

se observã aceastã perspectivã întunecatãasupra Oraºului-luminã.

Parisul e dur, îi scrie lui Heinrich Vogeler,dupã ce petrece acolo trei sãptãmâni. O ga-lerã! Nici nu pot sã-þi spun în ce mãsurã to-tul, aici, îmi repugnã, nici cu ce sentimentde respingere mã miºc.2

ªi, într-un registru mai poetic, în Malte:

Aºa, deci aici vin oamenii sã trãiascã, aº so-coti mai degrabã cã mor aici. Am plecat înoraº. Am vãzut: spitale. Am vãzut un omcare se clãtina ºi s-a prãbuºit. Oamenii s-auadunat în jurul lui, asta m-a scutit sã vãdrestul. Am vãzut o femeie însãrcinatã. Setâra cu greu de-a lungul unui perete înaltºi cald, pe care-l pipãia din când în cândparcã pentru a se încredinþa cã mai eraacolo…

Sau cu o sensibilitate încã ºi mai acutã:

Iatã, nu mã pot împiedica sã dorm cu fereas-tra deschisã. Tramvaiele se nãpustesc în oda-ia mea. Automobilele trec peste mine. Setrânteºte o uºã. Undeva, un geam cade zor-nãind, aud cum râd cioburile mari ºi cumchicotesc þãndãrile mici. Apoi, deodatã, unzgomot surd, mai înfundat, din cealaltã par-te, din interiorul casei. Cineva urcã scãrile.Se apropie, se apropie neîncetat. E aici, demult e aici, trece mai departe. ªi din noustrada. O fatã þipã: „Ah! tais-toi, je ne veuxplus“. Tramvaiul aleargã foarte iritat încoa-ce, trece mai departe pe deasupra, peste to-tul. Cine strigã. Oamenii aleargã, se depã-ºesc unii pe alþii. Latrã un câine. Ce uºurare:un câine. Spre ziuã cântã chiar ºi un cocoº.E o binefacere fãrã margini. Apoi, dintr-odatã,adorm.3

Ajuns la Paris în 28 august, Rilke îl cautãpe Rodin încã la începutul lui septembrie,în atelierul de pe strada Universitãþii.4 Ma-estrul îl ascultã continuând sã modelezeghipsul. Tânãrul poet îi expune intenþia dea scrie o monografie despre el. A doua zi,se revãd la locuinþa lui Rodin din Meudon.Ia masa cu familia Rodin, dar nu înainte dea vizita marele atelier al sculptorului; e co-pleºit. Grãdina e ºi ea plinã de statui. Rilkeare sentimentul pãtrunderii într-o altã lu-

RILKE – RODIN,Amor intellectualis

magistriIon Vianuîn traducerea

Irinei Petraº

1. Ralph Freedman, Rilke, La vie d’un poète,traducere de Pierre Furlan, Paris–Arles:Solin – Actes Sud, 1998, p. 181.

2. Ibid., p. 235.3. Rainer Maria Rilke, Însemnãrile lui Malte

Laurids Brigge, traducere de Ligia Stãni-loae, Bucureºti: Ed. Univers, 1982, p. 1-2.

4. Freedman, p. 357.

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 9

me. Nu e doar universul încântãtor al uneicreaþii supraabundente, o „armatã de sta-tui“, ci ºi o lume a trudei. „Ateliere de zi-dar, de olar, de ebenist concurau în mare-le design al artistului ºi al lucrãrilor sale, întimp ce intrarea în pavilion strãlucea subizbucnirea sculpturilor profilate în spatelesclipitoarelor uºi de sticlã precum magnifi-ce fãpturi submarine într-un acvariu“, ziceFreedman.5

Impresia resimþitã de Rilke încã de laprimele sale vizite nu poate fi mai bine re-datã decât o face aceastã scrisoare pe carei-o adreseazã câteva zile mai târziu, în 11septembrie, chiar din Paris: prilejul – câte-va versuri scrise în francezã (o francezã în-cã stângace, la fel ca în scrisoarea care urmeazã):

... de ce vã scriu versurile acestea? Nu fiindcãîndrãznesc sã cred cã sunt bune; dorinþa dea mã apropia de dumneavoastrã îmi condu-ce mâna. Sunteþi singurul om din lume care,plin de echilibru ºi de forþã, se înalþã în ar-monie cu opera sa. Iar opera aceasta, atât demare, de curatã, a devenit pentru mine uneveniment despre care nu pot vorbi decât cuo voce tremurând de teamã ºi omagiu; esteºi ea, asemeni vouã, un exemplu oferit vieþiimele, artei mele ºi miezului celui mai pur alsufletului meu.

Nu doar pentru a scrie un studiu am ve-nit la dumneavoastrã, ci ºi pentru a vã între-ba: cum trebuie sã trãiesc? ªi mi-aþi rãspuns:lucrând, iar eu înþeleg prea bine. Simt cã amunci înseamnã viaþã fãrã de moarte. Suntplin de recunoºtinþã ºi de bucurie. Cãci, dinfragedã tinereþe, doar asta îmi doream. ªiam încercat s-o fac. Dar munca mea, pentrucã o iubeam într-atât de tare, a devenit de-alungul anilor un lucru solemn, o sãrbãtoa-re, dependentã de inspiraþii rare; ºi se scur-geau sãptãmâni întregi în care nu fãceamdecât sã aºtept cu tristeþi infinite ora crea-toare. Era o viaþã plinã de abisuri. Am evi-tat cu teamã orice mijloc artificial de a che-ma inspiraþia, am început sã mã abþin de lavin (ceea ce fãceam deja de mai mulþi ani),am încercat sã-mi apropii viaþa de naturaînsãºi... Dar, deºi era raþional, desigur, n-amavut curajul sã ating inspiraþia îndepãrtatãmuncind. Acum ºtiu cã e singura cale de ur-mat. – Mi-aþi dãruit marea renaºtere a vieþiiºi a speranþei. E la mijloc ºi situaþia soþieimele; anul trecut, am avut probleme finan-ciare destul de grave, iar ele încã nu s-au re-zolvat: însã cred acum cã munca asiduã poa-te dezarma necazurile sãrãciei. Soþia mea vatrebui sã-ºi pãrãseascã pruncul, ºi ea se gân-deºte la asta, mai liniºtitã ºi mai dreaptãacum, de când i-am scris ce mi-aþi spus:„muncã ºi rãbdare“.

Sunt foarte fericit cã va fi alãturi dedumneavoastrã, de marea voastrã operã. Înpreajma voastrã, nimeni nu se poate pierde...

Vreau sã încerc sã-mi câºtig în vreun felexistenþa aici, la Paris – am nevoie de puþinpentru a trãi. Dacã ar fi cu putinþã, aº rãmâ-ne. ªi ar fi o mare fericire pentru mine. Pede altã parte, dacã nu voi reuºi, vã voi rugas-o ajutaþi pe soþia mea, aºa cum m-aþi aju-tat pe mine cu opera, cu vorbele, cu toateforþele eterne cãrora le sunteþi Maestru.

Ieri, în liniºtea grãdinii dumneavoastrã,m-am regãsit pe mine însumi. Acum zgo-motul imensului oraº s-a îndepãrtat, iar înjurul sufletului meu stãruie o liniºte pro-fundã în care se înalþã cuvintele voastre caniºte statui.

Pe sâmbãtã, maestre.Cu dreaptã ºi sincerã admiraþie, al vostru,

Rainer Maria Rilke.6

Tonul acestui text ar putea pãrea un picpompos, iar poetul, chiar suspectat de lin-guºire. Oricum, neliniºtea în privinþa vii-torului, sã-i zicem mai bine: îngrijorareaprofundã a supravieþuirii, rãzbate în manie-ra cea mai evidentã. Dar existã în aceastãscrisoare accente inimitabile care corespundunor nevoi de alt ordin ºi pe care nu le pu-tem trece cu vederea. Mai întâi, mãrturi-seºte cã învãþãtura pe care o cautã nu pri-veºte doar creaþia artisticã, ci ºi TRÃITUL.Iar Truda, care trebuie sã fie permanentã ºiexclusivã, îndârjitã, rezolvã o problemã exis-tenþialã: cãci a munci înseamnã „a trãi fãrãa muri“. Munca nu doar lasã o urmã, eaînlocuieºte zborul în gol al Timpului, ple-nitudinea sa se opune morþii. Învãþãcelulcare acceptã sã fie descoperã, prin îndem-nul la muncã, un lucru esenþial pentru ori-care creator: virtutea cotidianitãþii, caracte-rul sãu oarecum sacru. ªi, afirmând cã „înpreajma voastrã, nimeni nu se poate pier-de“, îºi recunoaºte în Rodin cãlãuza. Apoi,angoasa legatã de Paris, acest mare oraº cã-ruia îi trãieºte zgomotul ca pe un supliciu,e în perfect contrast cu grãdina din Meu-don, cu statuile sale. În fine, Rilke încearcãsã-ºi apropie viaþa de naturã. Ne ºi spunece înþelege prin asta: sã nu apeleze la para-disuri artificiale precum „vinul“.

Cã admiraþia pentru maestru nu e fruc-tul linguºirii ºi cu atât mai puþin al unuientuziasm trecãtor se poate vedea în scri-soarea cãtre Lou, la un an dupã întâlnireacu Rodin:

… casa nu era nimic pentru el… nu consti-tuia o îngrijorare, nici o povarã pentru sin-gurãtatea sau pentru concentrarea lui. Înadâncul sãu, purta întunericul, refugiul ºicalmul unei case deasupra cãreia devenise elînsuºi cer, iar de jur împrejur pãdure, spaþiivaste ºi fluviul larg neîncetând sã curgã! Oh,cât de solitar e acest bãtrân care, scufundatîn sine, se înalþã plin de sevã ca un bãtrânarbore în toamnã! A devenit profund; a sã-pat profunzimi pentru inima sa ale cãrei bã-tãi vin de foarte departe, ca din miezul unuimasiv muntos. Gândurile se rotesc în jurulsãu, îl umplu cu gravitate ºi blândeþe, nuse pierd la suprafaþã. S-a rodat, s-a întãritcontra lucrurilor fãrã importanþã ºi se înalþãca o scoarþã veche printre oameni… se des-chide deodatã ºi e larg deschis atunci cândse aflã cu lucrurile ori când animalele ºi oa-menii îl ating în tãcere, cum atingi lucruri-le. Acolo, e învãþãcel, începãtor, spectator ºiimitator de frumuseþi care, aiurea, s-au risi-pit mereu printre cei indiferenþi ori discreþi.

Acolo, e fiinþa atentã cãreia nimic nu-i scapã,cel care iubeºte, care primeºte întotdeauna,fiinþa rãbdãtoare care nu-ºi mãsoarã timpulºi nu viseazã sã-ºi doreascã ceea ce e atât dela îndemâna sa.7

Se observã imediat cã ceea ce rãzbate dinaceste mesaje nu e o imagine paternã, ºi cuatât mai puþin descoperirea unui Zeu. Evorba despre o prezenþã umanã, dar nu-inici devoþiunea comunã a unui discipol faþãde maestru. Nu e nici imaginea unei cãlãu-ze spirituale. Ceea ce vede poetul în sculp-tor e un model pentru creaþie, dar, în plusºi mai ales, o instanþã moralã. E deja aicipoetul din Sonete cãtre Orfeu, cel care n-aveasã rãsarã decât douãzeci de ani mai târziu.

S Ã NE îngãduim o digresiune. E vorbadespre o istorioarã hasidicã povestitã de

Martin Buber, de Elie Wiesel, dar ºi, într-oversiune mai rotundã, de Chaim Bloch8:„Rabinul Leib [...] avea obiceiul sã spunã:nu m-am dus la Rabinul de la Meseritzpentru a asculta interpretãrile sale la Torah,ci mai degrabã pentru a observa cum îºileagã papucii ºi cum se descalþã de ei. Cãcila ce-ar servi interpretãrile Torei? În fap-tele sale, în cuvintele sale, în comportamentºi în loialitatea faþã de Dumnezeu trebuieomul sã fie manifestarea Torei“. Asemenealui Rabbi Leib, Rilke se duce la Rodin pen-tru a primi o lecþie de artã, dar mai alesde viaþã. De aceea insistã asupra principiu-lui lui Rodin „muncã, numai muncã, nimicaltceva decât muncã“. Veºnic hãrþuit întreimpulsul creator ºi cel de a se face iubit,doreºte o consolidare a elanului sãu crea-tor. Iar descoperirea marii vigori a lui Ro-din, a ancorãrii sale în operã i se pare o calede salvare. Fireºte, n-a reuºit niciodatã odelimitare la fel de netã ca aceea a sculp-torului, dar nu e nicio îndoialã cã lecþia pri-mitã în acel an 1902 l-a ajutat sã înainte-ze spre maturitatea sa de om. Un mare oma întâlnit Rilke ºi a extras de aici toate be-neficiile.

R ILKE SE afla mereu în cãutare de „marioameni“. Însoþit de Lou, l-a vizitat, în

douã rânduri, pe Lev Tolstoi. Nu insistãmasupra acestui capitol din viaþa poetului;e suficient sã spunem cã aceste întâlniri aufost mai mult decât o dezamãgire: un eºec.Prima datã, Tolstoi s-a interesat mai ales deiranologul Andreas, soþul lui Lou, acestaputându-i furniza date pe care le cãuta înlegãturã cu Persia. A doua oarã, tot laIasnaia Poliana, abia de i-a primit, cu greu.Întâlnirea cu Rodin þinea de acelaºi demers:cãutarea Marelui Om. Desigur, prin operã,dar ºi, în primul rând, prin om. Acest ºocse traduce prin frecventarea fermecatã agrãdinii cu statui a atelierului de la Meu-don. Ar fi trebuit, de asemenea, sã treacãprin cuvinte memorabile. A existat într-a-devãr unul cel puþin: datoria trudei („Sãmunceºti, iar sã munceºti, sã munceºti me-reu“, îi repetase maestrul), un imperativ pecare nicio înclinare genialã nu-l poate înlo-cui. Dar nu doar prin operã, ci ºi prin con-tactul viu cu puternica personalitate a ar-tistului.

�

• Rainer Maria Rilke

5. Ibid. p. 240.6. R.M. Rilke, Lettres à Rodin, Paris, Emile-

Paul frères, 1931, p. 16-19.

7. Scrisoare din 8 august 1903, in Lettres àun jeune poète et autres lettres, Paris: Flam-marion, 2011, p. 111-112.

8. Citat in Louis I. Newmann, Hassidic An-thology, New York: Schocken, 1963, p. 29.

Se poate spune cã Rilke nu doar a cãu-tat la Paris Marele Om, ci, spre deosebirede experienþa trãitã cu Tolstoi, l-a ºi gãsit:în imaginea pe care i-o oferã AugusteRodin.

Parisul însuºi îi pare, dupã întâlnirea cuRodin, mai puþin monstruos, mai puþinprimejdios.

Î N ACEASTÃ stare de urgenþã interioarãscrie Rilke, în chiar aceeaºi toamnã, în

ceva mai mult de o lunã, cartea despreRodin. A apãrut ca numãr X al colecþiei„Die Kunst“ [Arta], în 1903. Dupã cerinþe-le genului, în centrul studiului se aflã arta,iar nu artistul. Totuºi, interesul lui Rilkepentru omul Rodin rãzbate din nou.Portretul omului nu se contureazã nicide-cum din realitate, ci din crearea, pornind dela real, a unei întâlniri autentice ºi puter-nice, a unui arhetip. Rodin e Marele Omîncarnat, fantasmã fãcând de-acum partedin lumea realã, din lumea umanilor. Caºi cum ar fi fost vorba de un vis care senãºtea deja curgând în forma verbalã.

E un om bãtrân. Viaþa sa e dintre cele carenu pot fi povestite. A început ºi continuã,continuã pânã la o vârstã înaintatã, iar noiavem senzaþia cã se împlineºte deja de seco-le. Nu putem ºti. Fãrã îndoialã, a fost ºi ocopilãrie, oarecare, trãitã în sãrãcie, o copilã-rie obscurã, amestec de neliniºte ºi nesigu-ranþã. ªi poate cã aceastã copilãrie mai esteîncã, fiindcã, o spune undeva Sfântul Augus-tin, unde aþi vrea sã se fi dus? Poate cã viaþaconþine toate orele trecute, orele de speranþãºi de abandon, orele de îndoialã ºi lungileore de restriºte, e o viaþã care n-a pierdutnimic ºi nici n-a uitat, o viaþã care s-a acu-mulat curgând. Poate, dar noi n-o ºtim. Însãe nevoie de o asemenea viaþã pentru a pro-duce abundenþa ºi profuziunea unei astfel deactivitãþi; doar o viaþã în care totul existãîn acelaºi timp, în veghe ºi permanenþã,poate rãmâne tânãrã ºi puternicã, înãlþându-se neîncetat, din nou, pânã la marile opere.

Viziune a unui „Mare Om“, desigur, darºi proiecþie a celui care îl imagineazã. Apro-piindu-se de Rodin a descoperit, oare,Rilke cã prezentul concentreazã în sine tre-cutul, cã prezentul omului bãtrân e sumatuturor experienþelor sale, inclusiv a celorale copilului care a fost cândva? Existã înpasajul pe care tocmai l-am citat imaginealacului în care se varsã izvorul trãitului („oviaþã care s-a acumulat curgând“). Ceea cecautã poetul lângã Marele Om nu sunt teh-nicile (cãci practicã arte diferite). El cautãun exemplu de viaþã pe care o reconstituiedin purtãri, din cadrul material, din deco-rul care-l înconjoarã pe sculptor, de el însuºiconstruit. Fãrã îndoialã, nu e vorba aici deo reprezentare obiectivã. Existã o parte deimaginar, de teorie în portretul lui Rodinfãcut de Rilke. Aceastã parte e puternic in-

fluenþatã de inconºtient, de unde ºi asemã-narea Marelui Om cu arhetipul.

II.

A º PUTEA înmulþi citatele. Ar rezulta oreconstrucþie încã ºi mai nuanþatã a

sculptorului Rodin vãzut de poetul Rilke.Dar ceva se observã deja: poetul e îndrãgos-tit de Rodin. Tonul celor spuse e exaltat în-tr-o manierã care nu poate înºela. Nu e vorbade „Afrodita vulgarã“ definitã de Platon înBanchetul. Nu e nici dragoste filialã ceea cesimte tânãrul. Cãci ceea ce construieºte înRodin nu seamãnã deloc cu un tatã ideal.Iubirea lui Rilke este o iubire intelectualã.

Expresia Amor intellectualis a fost creatãde Spinoza. E vorba despre o iubire reci-procã între Om ºi Dumnezeu. Filosofulsecolului 17 vorbeºte despre Amor Dei in-tellectualis, „iubirea intelectualã de Dum-nezeu“, în Etica, unul dintre textele celemai celebre ale filosofiei.

În partea a patra a acestei lucrãri, tra-tând despre „servitutea umanã“, Spinozaabordeazã subiectul. Reluând aici raþiona-mentul filosofului, voi da greutate expo-zeului meu. Textul spune cã „virtutea abso-lutã a omului e de a înþelege. Or, lucrul celmai înalt pe care spiritul îl poate înþelegeeste Dumnezeu… Deci, suprema virtute aspiritului este de a-l cunoaºte ori de a-l în-þelege pe Dumnezeu“.9 Pentru Spinoza,Dumnezeu este identic cu Natura. Sã-l cu-noºti pe Dumnezeu înseamnã „sã cunoºtiºi sã înþelegi“ Natura, sã pãtrunzi cât maiadânc cu putinþã în creaþia ºi intenþiile luiDeus sive Natura. Iubirea intelectualã deDumnezeu e izvorul suprem al cunoaºterii.

Pornind de la expresia Amor Dei intel-lectualis s-a format expresia Amor intellec-tualis magistri. În romanul autobiografic pecare l-am publicat de curând, am reprodus oscrisoare a unui discipol pasionat, Ion Frun-zetti10, adresatã maestrului sãu în umanioa-re Tudor Vianu.11 Sentimentul pe care disci-polul îl dedicã maestrului sãu e numit aici„Amor intellectualis magistri“. Este o expre-sie evident creatã pornind de la „Amor intel-lectualis Dei“. Substituirea pare sã fi avutmotivaþia urmãtoare: neputând sã-l atingãprin iubire pe Dumnezeu, discipolul îl înlo-cuieºte cu o persoanã mai apropiatã, Maes-trul. Sã pãtrunzi în spiritul maestrului, sã-iabsorbi cunoºtinþele, sã te pãtrunzi de meto-

da sa constituie un demers care se lasã com-parat cu iubirea intelectualã de Dumnezeu.

Magistrul, în sensul sãu deplin, poate ficonsiderat ca o ipostazã a marelui om, în-carnare a sacrului, aºa cum fusese rabinulde la Meseritz pentru Rabbi Leib.

III.

R ELAÞIA DINTRE doi oameni suportãuzura timpului. În 1905, Rilke devine

secretarul lui Rodin. Se ceartã, se împacã.În 1908, Rilke îi aratã lui Rodin l’Hôtel deBiron, care devine atelierul sculptorului ºi,mai târziu, Muzeul Rodin. Dar vraja sedestramã. În 1913, survine ruptura defi-nitivã. Cu toate astea, experienþa esteticã,moralã ºi pur umanã a întâlnirii lor îl mar-cheazã pe Rilke pentru totdeauna. Cândaflã de moartea sculptorului (17 noiembrie1917), îºi mãrturiseºte ataºamentul faþã deamintirea maestrului.12

Nu ne-am propus sã judecãm influenþalui Rodin asupra operei lui Rilke. Ne-ammulþumit sã constatãm cã modelul sãu mo-ral, pasiunea pentru operã, pe scurt: exem-plul uman al artistului Rodin s-au impus caetapã indispensabilã în procesul indivi-duaþiei poetului.

În vremea în care Rilke îl cunoºtea peRodin ºi era entuziasmat, la începutul lui1903, un tânãr, elev-ofiþer (ca Rilke odi-nioarã), Franz Xaver Kappus, îi scria luiRainer Maria Rilke pentru a-i cere pãrereaîn legãturã cu versurile la care lucra. A fostînceputul unei corespondenþe care avea sãdureze pânã în 1908. E vorba de Scrisoricãtre un tânãr poet:

Întrebaþi dacã versurile sunt bune, îi scrieRilke lui Kappus. Mã întrebaþi pe mine. Îna-inte aþi întrebat pe alþii. Le trimiteþi unorreviste. Le comparaþi cu alte poezii ºi vã neli-niºtiþi când anumite redacþii vã refuzã încer-cãrile. Deci (pentru cã mi-aþi permis a vã dasfaturi) vã rog sã renunþaþi la toate astea. Nufaceþi decât sã iscodiþi lumea din afarã, ºi astamai cu seamã acum n-aþi avea voie sã faceþi!Nimeni nu vã poate sfãtui sau ajuta. Ni-meni! Nu existã decât o singurã cale. Cufun-daþi-vã în dumneavoastrã înºivã. Cercetaþicauza ce vã îndeamnã sã scrieþi; cercetaþi da-cã aceastã cauzã îºi întinde rãdãcinile pânãîn locul cel mai adânc al inimii; recunoaºteþi,faþã de dumneavoastrã înºivã, de-ar trebui sãmuriþi dacã vi s-ar interzice sã scrieþi. Mai cuseamã asta: întrebaþi-vã în ora cea mai detainã a nopþii: trebuie sã scriu? Rãscoliþi-vãdupã un rãspuns adânc. ªi dacã ar fi sã sunea încuviinþare, dacã aveþi voie sã întâmpinaþiaceastã întrebare serioasã cu un simplu ºirãspicat „trebuie“, atunci clãdiþi-vã viaþa du-pã aceastã necesitate; viaþa trebuie sã devinã,pânã în miezul orei celei mai indiferente ºiminore, semn ºi mãrturie a acestei dorinþe

10 • APOSTROF

�

12. Freedman, p. 589.

Cãrþi primite la redacþie

• Nicolae Turcan,Începutul suspiciu-nii: Kant, Hegel &Feuerbach desprereligie ºi filosofie,Cluj-Napoca: Eikon2011.

• AndreasCapellanus,Despre iubire(ediþie bilingvã),Iaºi: Polirom,2012.

• Mircea Anghel,Kikirimikiri,Timiºoara:Marineasa, 2011.

• Ladislau Daradici,Povestiri, Cluj-Napoca: CasaCãrþii de ªtiinþã,2011.

9. Spinoza, Œuvres complètes, text tradus, pre-zentat ºi adnotat de Roland Caillois, Ma-deleine Francès ºi Robert Misrahi, Paris:Gallimard, 1955, p. 511.

10. Ion Frunzetti (1918-1985), istoric de artã,poet.

11. Scrisoarea lui Ion Frunzetti cãtre TudorVianu, in Ion Vianu, Amor intellectualis,Iaºi: Ed. Polirom, 2010, p. 133.

vii. Atunci vã apropiaþi de naturã. Atunciîncercaþi ca, prin om, sã spuneþi ce vedeþiºi ce trãiþi ºi ce iubiþi ºi ce pierdeþi.13

Iatã-l, aºadar, pe Rilke, un tânãr de 28 deani, care pândea fiecare gest, fiecare gândal lui Rodin, metamorfozându-se el însuºiîn Magister. Sfaturile pe care i le dã nu suntîn primul rând de ordin estetic sau literar.Mesajul sãu invitã la o anume atitudine in-terioarã, la o formã de a se asculta pe sineºi la atenþie concentratã (de altminteri, trã-sãturi atât de proprii atitudinii rilkeene vi-zavi de existenþã). Cel cãruia i s-a fãcutdarul generos al exemplului, al cãii, are pri-lejul de a face acelaºi lucru pentru un altul.Caracterul sacru al cotidianului rezoneazãperfect cu etica muncii. Cãci, lucrând „me-reu“, artistul atestã valoarea Timpului, îlsacralizeazã.

Marea dilemã a lui Rilke a fost aceea dea împãca enorma sa nevoie de a se face iu-bit cu singurãtatea indispensabilã pentru acrea. Or, adagiul lui Rodin, „sã munceºti,sã munceºti mereu, doar sã munceºti“,încuraja solitudinea sa creatoare.

E întrebarea întregii sale vieþi, a omuluiºi a poetului: poþi, oare, duce deodatã o via-þã pur ºi simplu omeneascã ºi o viaþã depoet? La capãtul vieþii ºi pe culmile arteisale poetice, nu mai crede acest lucru:

Ein Gott vermags. Wie aber, sag mir, soll / einMann ihm folgen durch die schmale Leier? /

Sein Sinn ist Zwiespalt. An der Kreuzungzweier / Herzwege steht kein Tempel für Apoll.Tot poate zeul. Dar am întrebat / cum testrecori prin corzi de lirã / tu, cuget dezbi-nat? Rãscruci se-nºirã / ºi-n inimi, temple,zeul n-a durat.14

Aceastã „Zwiespalt“, aceastã rãscruce a dru-murilor inimii nu îngãduie cultul lui Apol-lon, adicã drumul poeziei. Cãci:

Gesang, wie du ihn lehrst, ist nicht Begehr, /nicht Werbung um ein endlich noch Erreichtes;/ Gesang ist Dasein. Für den Gott ein Leichtes./ Wann aber sind wir? Und wann wendet er /an unser Sein die Erde und die Sterne? / Diesists nicht, Jüngling, Dass du liebst, wenn auch/ die Stimme dann den Mund dir aufstößt, –lerne / vergessen, dass du aufsangst. Das ver-rinnt. / In Wahrheit singen, ist ein andrerHauch. / Ein Hauch um nichts. Ein Wehn imGott. Ein Wind.Un cântec învãþat nu-i râvnã dreaptã / nicidibuiri, nici sârg greu rãsplãtit; / fiinþa noas-trã-i cântecul rostit / ce lesne-i pentru zei.Dar când îndreaptã // pãmânt ºi stele zeiicãtre noi? / Iubirea, tinere, nu e fiinþã / chiarvorbe de rosteºti cu glas ºuvoi. // Învaþã cân-tecul sã-l uiþi de nefiinþã. / Alt suflu-i cân-tul; iar în jur, pãrere, / nimic… Zeiesculsuflu; adiere.15

Rodin a fost pentru Rilke acel „Zeu“ careputea fi în lume, mai ales în lumea dorinþei,a vieþii ºi a sexualitãþii, ºi, în acelaºi timp,

în lumea creaþiei artistice. De aceea îl vene-ra ca pe egalul unui Zeu. ªi tot de aceea le-gãtura lor a slãbit când ºi-a dat seama cã el,Rilke, era plãmãdit dintr-o altã materie, maiumanã. ªi cã, prin urmare, soarta lui, sacrifi-ciul care fãcea din el un poet era singurãta-tea. Însã, neîncetat, el recãdea. Cãci singurã-tatea îi era, omeneºte vorbind, dureroasã,penibilã. Se îndrãgostea iarãºi ºi iarãºi. Iarvocaþia sa liricã îl rechema spre solitudine.

Acesta a fost destinul contradictoriu allui Rilke.

F IINÞA UMANÃ întreprinde multe demer-suri pentru a se vindeca. Vederea la lucru

a unui „mare om“ este unul dintre mijloa-cele terapeutice. Toatã viaþa, Rilke a ezitatîntre vocaþia sa creatoare, care cerea impe-rios singurãtatea, ºi nevoia obsesivã de iubi-re. N-a gãsit, precum Rodin, un echilibruîntre viaþa cotidianã ºi creaþie. Încã prin1920-1921, el scria, de la château de Berg,de lângã Zürich, într-o ciornã de scrisoarecãtre femeia pe care a iubit-o la sfârºitulvieþii sale, Blandine Klossovski, „Merline“:

Nu mã pot nici deghiza, nici schimba. În-tocmai ca în copilãrie dinaintea dragosteiimperioase a tatãlui meu, îngenunchez acumîn lume ºi îi implor pe cei care mã iubescsã mã cruþe. Da, sã mã cruþe. Sã nu-ºi mã-soare dupã mine fericirea, ci sã mã ajute sãdezvolt înãuntru-mi acea profundã fericiresolitarã fãrã ale cãrei mari dovezi ei nu m-arfi iubit pânã la urmã.

�

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 11

• Foto: Martin Greslou

13. Rilke, Scrisori cãtre un tânãr poet, traduce-re de Ioan Alexandru, Timiºoara: Ed.Facla, 1977.

14. Al treilea sonet cãtre Orfeu, traducere de N.Argintescu-Amza, in Rilke, Versuri, Bu-cureºti: Ed. pentru Literaturã Universalã,1966.

15. Ibid.

12 • APOSTROF

POSTCOMUNISMUL ESTE un teritoriu alunor mari confruntãri politice, morale

ºi culturale. Polemicile au însã sens doaratâta vreme cât se respectã niºte reguli ele-mentare de civilitate. Nu trebuie sã împãr-tãºeºti valorile celeilalte pãrþi (de ce ai maipolemiza?), dar este necesarã o minimã de-cenþã, un autocontrol, o bine-venitã ºi bi-nefãcãtoare reþinere în împrãºtierea de epi-tete. Sã vorbeºti despre fundamentalism,despre dejecþii, despre patologii mentaleatribuite celuilalt, despre „viclenie josnicã“etc. înseamnã sã faci imposibilã orice dis-cuþie raþionalã. Nu trebuie sã admiri un ca-nal de televiziune american ori pe o fostãcandidatã la postul de vicepreºedinte al SUApentru a rãmâne perplex auzind cã estevorba de „extrema dreaptã“. Astfel se ºtergdistincþiile, se construiesc sperietori ºi seajunge la tribunale ale gândirii (ºi nunumai).

Calomniile ar trebui excluse din capullocului. Din pãcate, observ cã fenomenelede poluare a spaþiului public prin limbajeinfamante, procese de intenþie ºi alte ase-menea tehnici ce þin de tradiþia totalitarãnu au dispãrut, ba chiar prolifereazã. Cândspui despre cineva cã „linge cizmele Ame-ricii“, te-ai sustras polemicii civilizate ºi aiintrat în zona diabolizãrii. În aceste viziuni,„Marele Satan“ trebuie înfierat, dacã estenevoie în compania lui Ahmadinejad ºi alui Tariq Ramadan, cel care susþine cã mu-sulmanii sunt astãzi în Europa trataþi pre-cum în trecut evreii, ca „þapi ispãºitori“, iarislamofobia ar fi noul antisemitism.

Îmi amintesc de acest idol al stângii careacum câþiva ani acuza un numãr de inte-lectuali francezi de islamofobie, având grijãsã insinueze cã simpatiile lor pentru StatulIsrael ar fi consecinþa presupusei originievreieºti (B.-H. Lévy, André Glucksmann,Alain Finkielkraut, Pierre André Taguieff,Bernard Kouchner). Lãsând deoparte ca-racterul repugnant al acestei pseudologici,Taguieff i-a ripostat predicatorului Rama-dan arãtând cã nu trebuie sã fii evreu pen-tru a te revolta contra antisemitismului (el,Taguieff, nu este). Sigur, antisemitul vavorbi în aceste cazuri de „enjuivement“, de„înjidovire“, de complicitate cu „oculta“.Nu a fost H.-R. Patapievici „evreizat“ înRomânia? Recomand monumentala, re-marcabil de bine documentata ºi alarman-

ta carte a lui Taguieff, Précheurs de la haine:Traversée de la judeophobie planetaire (Paris:Mille et une nuits/Fayard, 2004). La pagi-na 320 gãsim interesante referinþe la acti-vitãþile, afinitãþile ºi solidaritãþile unuiClaude Karnoouh, activ promovat pe blo-guri stângiste româneºti ºi în paginile revis-tei Cultura, activ în zona negaþionistuluiFaurisson, cel care pune sub semnul între-bãrii existenþa camerelor de gazare…

Cei care se opun acestor mitologii, libe-rali, conservatori, social-democraþi, cei carepreþuiesc tradiþia Congresului pentru Li-bertatea Culturii, cei care nu cred în vocaþiaumanistã a variilor „Brigãzi Roºii“, cei nu-miþi „Cold War liberals“ (un titlu cu carene mândrim), cei care refuzã sã participe laceea ce Paul Berman numeºte the flight ofthe intellectuals, de fapt noua trãdare a in-telectualilor, sunt desemnaþi drept „inamiciobiectivi“. Ceea ce enerveazã „Noua In-ternaþionalã“ este cã nu tãcem.

La polul stâng (tot mai mult de extremãstângã), acolo unde sunt veneraþi ºi roman-tizaþi Marat, Babeuf, Robespierre, SaintJust, Blanqui, Marx, Lenin, Troþki, Stalin,Mao, Gorki, Buharin, Gramsci, Lukács,Marcuse, Žižek, Badiou, Angela Davies,Camilo Torres, Carlos Mariguela, gherile-le urbane gen Montoneros ºi Tupamaros,fraþii Ortega, pseudoistoricul Chomsky(altminteri, evident, un mare lingvist),Antonio Negri, Castro, „Che“ Guevara,Frantz Fanon, Hugo Chavez ºi NaomiKlein, acolo unde-i tiersmondismu-n floa-re, acolo unde Ioan Paul al II-lea este vãzutca un „obscurantist reacþionar“, acolo undetot ce poate servi unui antiamericanismobsesional (knee-jerk) este privit ca accep-tabil, ba chiar util, acolo unde antisionis-mul programatic este o expresie a „justiþieiistorice“, el nefiind de fapt decât raþiona-lizarea antisemitismului, reacþiile ulceratela orice criticã sunt extrem de frecvente ºicu deosebire stridente.

Când identifici filonul antisemit, anti-creºtin, antioccidental, antiraþionalist, anti-burghez, antimodern ºi anticapitalist, eºtiacuzat cã susþii „extrema dreaptã funda-mentalistã“. Dar nu împãrtãºesc comunis-mul ºi fascismul exact aceste anti-uri? Nuse alimenteazã aceste ideologii din acelaºirezervor al fobiilor, nevrozelor ºi resenti-mentelor proprii religiilor seculare cu am-

biþii mesianice? Nu distrug ambele totali-tarisme politicul prin pseudosacralizareaºi estetizarea sa nesãbuitã? Nu sunt ambe-le liberticide?

Problema asumãrii ºi consolidãrii uneiveritabile modernitãþi este expediatã subartezienele asurzitoare ale unor poncife fãrãaderenþã la realitãþile dure ºi buimãcitoareale postcomunismului. Orice ar afirma G.M. Tamás, comunismul nu a modernizatnici statele încorporate în URSS, nici pe celedin ceea ce s-a numit blocul sovietic. La felde grav, a fost distrusã fibra demnitãþii, aufost anihilate identitãþile verticale, a fostcultivat comportamentul obedient, servil,sicofantic ºi dedublat al lui Homo Sovie-ticus. Minciuna, scria Leszek Kolakowski,este sufletul nemuritor al comunismului. Sãne mirãm cã Václav Havel vorbea desprecoºmarul moral al postcomunismului? Înte-meiatã pe un model industrial vetust ºi peoroarea de proprietate privatã, moderniza-rea comunistã a fost una ratatã. Înrãdãci-natã în cultul totalitãþii, în dispreþ pentruindivid, pentru subiectivitate, moralitateacomunistã a fost una taratã.

Nu mã refer, aºadar, doar la România.Dar într-o þarã unde nu a fost adus în faþajustiþiei mãcar un torþionar, unde foºtiisecuriºti rânjesc obscen, unde nostalgiciicomunismului ºi ai fascismului se înfrãþescsub semnul aceleiaºi repulsii în raport cuvalorile liberal-conservatoare, asemeneadiscursuri probeazã, în cel mai fericit caz,iresponsabilitate. Simplu spus, nu cred îninocenþa cinismului ludic. El are o agendã,iar aceastã agendã nu favorizeazã valorilesocietãþii deschise, deºi mimeazã un discursdemocratic. Tocmai din acest motiv am ci-tit cu mare interes serialul lui Vlad M. apã-rut pe site-ul „În linie dreaptã“. În spiritulsãu, este vorba de un demers demistifica-tor, documentat ºi neviciat de patimã. Idei-le sunt argumentate cu citate, se evitã im-precaþiile ºi insinuãrile. Din pãcate, grãbite,inconsistente ºi construite ad hominem, tex-tele semnate de domnii Vasile Ernu ºi Ci-prian ªiulea, spre a-i numi doar pe aceºtia,nu dovedesc acelaºi respect pentru ceea ceHannah Arendt numea little verities of fact.Cât despre respect pentru adversarul deidei, ce sã mai vorbim…

�

Cãrþi primite la redacþie

• O carte masivã (398 de pa-gini) de documente literarepublicã distinsul scriitor GEORGEMIREA: Scrisori literare, inter-viuri, dedicaþii, note, autografecãtre ºi de la... George Mirea,Bucureºti: Ed. RawexComs,2011. Dupã cele douã volumeale memoriilor sale, apãrute

acum cîþiva ani, documenteleliterare publicate în acest volumîntregesc portretul unui om careºi-a dedicat viaþa culturii româ-neºti. Ca fost redactor la radio,dl Mirea a cunoscut marile per-sonalitãþi ale literaturii române,de la Alexandru Philippide ºi Al.Rosetti la Rosa del Conte sau

Noica ºi Adrian Marino. Multescrisori date acum tiparului pro-vin de la scriitori transilvãneni,cum sînt Teofil Rãchiþeanu sauIoan Þepelea. (E. F.)

Cinismul ludicVladimir Tismãneanu

Sub lupa memoriei

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 13

EXISTÃ CLIPE într-adevãr sãrbãtoreºti înistoria unei culturi. Sâmbãtã, 17 martie

2012, H.-R. Patapievici primeºte titlul dedoctor honoris causa al Universitãþii deVest din Timiºoara. Scrierile antitotalitareale lui H.-R. Patapievici au fost ºi rãmânrepere ale gândirii democratice româneºti,analize percutante ºi riguroase ale patolo-giilor comuniste ºi postcomuniste. Reacþiilenegative, calomniile venite din zonele neo-comuniste ºi ºovin-naþionaliste nu au fãcutºi nu fac decât sã confirme meritele lui H.-R. Patapievici ca remarcabil gânditor libe-ral ºi ca intelectual critic. Pentru mine ºipentru mulþi alþii, gândirea lui H.-R. Pa-tapievici este emblematicã pentru patriotis-mul luminat, acel patriotism civic, cinstit ºicurat pe care l-a susþinut, de pildã, CorneliuCoposu. Acest titlu vine la propunerea Fa-cultãþii de Litere, Istorie ºi Filosofie. Dincomisia de Laudatio fac parte prof. dr.Nicolae Manolescu (Universitatea Bucu-reºti), doctor honoris causa al Universitãþiide Vest, prof. dr. Solomon Marcus (Uni-versitatea Bucureºti), doctor honoris causaal Universitãþii de Vest, prof. dr. MirceaDumitru (Universitatea Bucureºti), prof.dr. Marta Petreu (Universitatea „Babeº-Bolyai“ Cluj-Napoca) ºi profesorii de laUniversitatea de Vest, Adriana Babeþi, Oti-lia Hedeºan, Mircea Mihãieº, Ioan Talpoººi Cornel Ungureanu.

Fiind eu însumi doctor honoris causa alUniversitãþii de Vest, sunt încântat sã salutdecizia de acordare a acestui titlu unui inte-lectual pe care îl admir în cel mai înalt grad.

Horia-Roman Patapievici este un gânditororiginal, un spirit viu ºi nobil, ale cãruilucrãri dovedesc erudiþie, creativitate con-ceptualã, angajament moral ºi o veritabilãdeschidere spre dialog. Mã refer în primulrând la Omul recent, la Ochii Beatricei, lacartea despre Ioan Petru Culianu, contri-buþii esenþiale la explorarea originilor, ten-siunilor, dilemelor ºi ºanselor modernitãþii.Opera lui H.-R. Patepievici, analizatã dealtfel ºi de N. Manolescu, doctor honoriscausa al Universitãþii de Vest, în a sa Istoriea literaturii române, se situeazã la intersecþiadintre filosofia ºtiinþei ºi cea a culturii.

Ca preºedinte al ICR, H.-R. Patapievicia probat o autenticã vocaþie pentru con-strucþia instituþionalã modernã, a susþinutproiecte recunoscute internaþional în celemai prestigioase publicaþii ale lumii. Nuîntâmplãtor, H.-R. Patapievici a fost alespreºedinte al EUNIC (reþeaua institutelor deculturã europene), unde a avut o activita-te strãlucitã. Fiecare cuvânt din acest textpoate fi probat cu citate, cu evidenþe fac-tuale.

Adaug cã sunt onorat ºi fericit de pri-etenia fraternã care mã leagã de HoriaPatapievici. Am mai spus-o, þin sã o repetaici ºi acum: fãrã Horia n-aº fi rezistat asal-tului mocirlei cu care m-am întâlnit în tim-pul activitãþii Comisiei Prezidenþiale deAnalizã a Dictaturii Comuniste, din caream fãcut parte amândoi. Cum spun ger-manii, wir haben zusammen durchgemacht.Ne-am cunoscut la începutul anilor ’90, neciteam reciproc, ne zãrisem, dar Mircea Mi-

hãieº a fost cel care a fãcut posibilã primanoastrã întâlnire realã. Atunci mi-a spus cã-lcitise pe tânãrul Lukács, tot la 20 de ani, caºi mine. Trecuse ºi el prin febra acelei „cãrþiblestemate“ a marxismului occidental nu-mitã Geschichte und Klassenbewusstsein.De-a lungul anilor, am trecut împreunãprin numeroase încercãri. Ne-au fost desfi-gurate ideile, ne-au fost insultate rudeleapropiate, am fost ponegriþi, ni s-au macu-lat de o maniera abjectã biografiile. Mani-acii conspiraþiilor ne-au înfierat pentrutoate relele lumii. Trepãduºii xenofobi ne-aunegat dreptul de a vorbi despre cultura ro-mâneascã.

Omul recent este una dintre cãrþile celemai profunde despre paradoxurile, câºtigu-rile, costurile ºi riscurile modernitãþii pecare am citit-o vreodatã. Nu mai vorbescde Zbor în bãtaia sãgeþii, o carte de o fru-museþe stilisticã ºi moralã ce-þi taie respi-raþia. Ceea ce preþuiesc la Horia, dincolode cultura sa fenomenalã, dincolo de intui-þiile scãpãrãtoare, este o verticalitate invin-cibilã, un devotament rar întâlnit pentruprincipii. La care se adaugã, evident, cultulprieteniei. Horia respirã graþie prieteniei.

�

• ILIE MOISE, Olume în imagini, Al-ba Iulia: Ed. Altip,2011. Monografieîn imagini foarte su-gestive, atât din co-lecþii particulare, câtºi din arhive, vo-lumul surprinde opoveste spusã înfotografii a satului de baºtinã. Se fac multemonografii ale satelor, dar aici povestea,spusã în principal de imagini originale,autentice, prinde viaþã în faþa ochilor pri-vitorului. Pesonajele au chip, ochii lor seuitã din spatele timpului la cititor, uzând,dincolo de vorbe, de alte feluri de limbaj(corporal, ambiental etc.) pentru a-ºi spunepovestea care duce inevitabil la un singurom (Ilie Moise) ºi la mãrturia lui de dra-goste pentru comuna natalã. (AMALIA LUMEI)

• Intimitatea amfiteatrelor: Ipostaze dinviaþa privatã a universitarilor „literari“ seintituleazã cartea dlui LUCIAN NASTASÃ(Cluj: Ed. Limes, 2010), o cercetare de tipacademic asupra „academicilor“. Cartea estestructuratã pe ritmurile biologice mari alevieþii umane, devenite criterii sociologice:

dragostea, cãsãtoria, viaþa în cuplu, crizacuplului (dacã este cazul, precum ºi recã-sãtorirea), soþia profesorului universitar,descendenþii; iar un capitol aparte trateazãcelibatarii; de asemenea,este descrisã „locuirea“ uni-versitarului ºi apoi moar-tea. Volumul cuprinde unmaterial documentar vastºi acoperã sfîrºitul secoluluial XIX-lea ºi primele douãtreimi ale secolului al XX-lea. Materialul este struc-turat, cu largheþe, nu numai pe teme, ci ºicronologic. Extrãgîndu-ºi informaþia maiales din literatura memorialisticã, autorulprezintã cazurile de obicei dintr-o sursãunicã, astfel încît, pe situaþiile concrete, nulipseºte o marjã de relativitate sau chiar deinexactitate în situaþiile înfãþiºate. Aflãm,din aceastã carte, cum s-a prezentat, în ma-re, viaþa universitarilor români (mai alesbãrbaþi, cãci, pentru perioada cercetatã, pu-þine femei au putut deveni profesori uni-versitari), cum ºi-au întemeiat viaþa de fa-milie, care erau moravurile ºi cu anumecare consecinþe au fost ele uneori încãlcate.Dincolo de intenþia ei ºtiinþificã de a face oaltfel de istorie, fapt oricînd bine-venit ºi în

mare parte realizat, cartea se citeºte cu inte-res, ca o colecþie de istorioare despre uni-versitarii-literaþi. Nu chiar precum o bio-grafie credibilã a acestora, pentru cã demulte ori biografia realã a unora dintre uni-versitarii prezentaþi în carte a fost totuºidiferitã, fiind necesare resorturi explicativemai complexe decît cele folosite de autorulaceastui tom. Fãrã legãturã cu materia volu-mului este o parte a concluziei, ºi anumeaceea care atacã înfãþiºarea de astãzi a uni-versitãþilor româneºti. E o modã sã ataciastãzi sistemul ºcolar din România, uni-versitãþile în special, fãrã discriminare, ca ºicum toate ar fi la fel ºi de egalã valoare.Criticii sistemului de învãþãmînt de astãzise lasã purtaþi de un elan eroic, declanºatde presã în principal – ºi cu toþii o fac ca ºicum ar fi ieºit dintr-un sistem de învãþãmîntextraterestru ºi impecabil. (M. P.)

�

HORIA PATAPIEVICIVladimir Tismãneanu

Cãrþi primite la redacþie

Întoarcerea ardelenilor.În prozã

C ELE MAI bune roma-ne ale anului edito-

rial 2011 au fost înteme-iate pe acelaºi topos:câmpiile ºi dealurile Tran-silvaniei. E o raritate înorice culturã, cu atât maimult într-o culturã micãºi perifericã – în acelaºian au apãrut douã roma-ne, care descriu acelaºi univers, deºi din per-spective diferite, ºi care acoperã aproxima-tiv acelaºi interval de timp. Dupã ce MartaPetreu a publicat Acasã, pe Câmpia Arma-ghedonului, un alt ardelean, Alexandru Vlad,ne duce, prin intermediul celui mai recentroman al sãu, Ploile amare (Charmides,2011), într-un spaþiu pur ardelenesc, carepare a irupe în proza contemporanã. Acestaeste universul arhetipal „deal-vale“ al luiBlaga, caracteristic pentru dealurile ºiPodiºul Transilvaniei, în cazul lui Vlad fiindvorba de zona Dej-Cluj, numai cã identi-tatea acestui spaþiu este rescrisã, recontex-tualizatã. De aici decurge o altã asemãnareîntre cele douã romane, ºi anume centra-rea pe familie, pe universul privat ºi pedeconstruirea acestuia în perioada comunis-tã. ªi în Acasã, pe Câmpia Armaghedonului,dar ºi în Ploile amare, vedem cum relaþiileinterumane se defecteazã, cum chiar esenþaomului se tulburã. Aºa cum afirmam în altãparte, revenirea scriitorilor transilvãneni launiversul rebrenian ºi redesenarea acestuiareprezintã una dintre cele mai bune formede reevaluare a istoriei sociale din ultimajumãtate de secol. Pentru cã acel univers ºi-a schimbat trãsãturile, el nu mai existã caîn romanul modern, din raþiuni ce þin detransformãrile politice ºi de modificarea per-sonalitãþii locuitorilor sãi.

Deºi exista acest pericol, romanul luiAlexandru Vlad nu devine expresia uneiconºtiinþe regionaliste, dimpotrivã, concen-trarea pe contextul local, pânã la detaliulminimalist, este un prilej pentru a discutace s-a întâmplat în Istoria mare. Realitateape fundalul cãreia are loc naraþiunea este orealitate atemporalã ºi ucronicã. Iniþial aicitimpul ºi spaþiul sunt artificial suspendate.Nu doar pentru cã satul transilvan este izo-lat de lume prin inundaþii (de fapt vom des-coperi cã nu este deloc aºa), ci ºi pentru cãeste simultan izolat în timp de lume, pen-tru cã acolo nu mai intrã ºi nu mai ies infor-maþii. Izolarea aceasta este, evident, simbo-licã. Ea face trimitere la comunism ºi laizolaþionismul întregii societãþi româneºti

timp de patru decenii. Chiar ºi când ploileînceteazã ºi sanitarul „Caþ“ reuºeºte sãimprovizeze un radio pentru a asculta „cote-le apelor Dunãrii“, izolarea continuã în uni-versul interior al locuitorilor.

Pe acest palier, Ploile amare trebuie com-parat cu romanul lui Gabriel García Már-quez. Cartea utilizeazã ingrediente din rea-lismul magic, iar trimiterea la fabulosulMacondo este transparentã. Aºa cum JoséAureliano Buendía aºteaptã sã treacã sezo-nul ploios, primarul Alexandru Rogozan îºiretrãieºte momentul de graþie numai pentrucã „plouã statornic de mai multe sãptãmâni“(ºi în Macondo „plouã patru ani, unspre-zece luni ºi douã zile“). Ca ºi în realismulmagic, locurile ºi acþiunile din Ploile amaresunt hiperbole sociale, ca ºi Macondo, satulardelenesc este izolat de modernitate ºi civi-lizaþie, fiind fondat pe o rupturã între lumea„de afarã“ ºi lumea „dinãuntru“. Ca ºi Ma-condo, despre care locuitorii crezuserã multtimp cã e o peninsulã, satul ardelenesc su-pravieþuieºte „într-o bãltoacã enormã“, încare satul pãrea „pur ºi simplu o insulã“ –apele nici nu cresc, nici nu se retrag, totuleste blocat într-o nemiºcare stranie. Din rea-lismul magic face parte ºi unul dintre spaþii-le cele mai sinistre ale romanului: crescãto-ria de pui ºi paznicul gãinilor carnivore (ceseamãnã cu Îngerul cãzut al lui Márquez).Aceste pãsãri, hrãnite cu sânge ºi carne, suntperfect adaptate unui univers populat ima-ginar de Apocalipsã ºi sfârºituri de lume,locuit de vizualitatea magicã a þiganilor ºimarcat de evenimente stranii (dispariþii,crime, mesaje de dincolo de moarte).

Din fericire, scrisul lui Vlad nu este mi-metic ºi evolueazã natural între realismulmagic ºi realismul de cea mai bunã extrac-þie. Pentru cã un alt prozator de care esteapropiat scrisul lui Al. Vlad este Faulkner,cu al sãu Yoknapatawpha. Ca ºi în Absalom!Absalom!, romancierul român reconstruieºteo lume ficþionalã cu puternice rãdãcini într-olume adevãratã. Influenþa faulknerianã sevede ºi din trasarea unor limite înguste în-tre fantastic (ba chiar fantasmagoric) ºi au-tenticitatea istoricã. Vlad ne readuce înminte un timp dispãrut, îºi urmãreºte per-sonajele de la colectivizare ºi pânã în anii’70. Cu toate acestea, spre deosebire deMárquez sau Faulkner, Vlad nu are nici ape-tenþã, nici predispoziþie pentru construcþiepe timp extins. Totul are loc în prezent ºidoar prezentul explicã trecutul. De fapt,modul cum „lumea se micºoreazã“ în prozalui Al. Vlad are, în continuare, reminiscenþedin ceea ce se numea „microrealism social“.

Vlad utilizeazã, ca un scriitor de marecalibru, „vocile de personaj“, respectiv fie-care personaj devine el însuºi narator. Al-ternând povestirea la persoana întâi, undepunctul de vedere al personajului coincidecu perspectiva cititorului, ºi vocea narato-rului „instabil“, romanul este construitprintr-o serie de personaje remarcabile. Nudoar cã aceastã carte nu mai are un singur„erou principal“ ºi fiecare dintre locuitoriisatului, „fostã reºedinþã de comunã“, devi-ne personaj principal (suntem, pe rând, alã-turi de primarul Alexandru Rogozan, dedascãlul Pompiliu, profesoraºul rãmas fãrãcopii la ºcoalã, de doctorul Dãnilã ºi sani-tarul Kat, de Zaharie, unealta fãrã minte aprimarului – care ucide fãrã milã –, deMarta, soþia primarului, ce trãieºte o relaþiepasionalã cu chiriaºul), dar conflictul su-biectiv (viaþã privatã, timp ficþional) ºi celobiectiv (univers real, istorie în timp real)transpare din structura de ansamblu.

Din aceste considerente, cu Ploile amare,Alexandru Vlad ar fi avut ºansa sã se des-partã definitiv de generaþia de prozatori dincare face parte. Cu toate acestea, Vladrãmâne un optzecist. A rãmas mult preaatent la mecanismele interne ale naraþiuniiºi uitã autenticitatea. Recurgând la schim-barea punctului de vedere, Vlad realizeazãun roman multivocal. Acesta însã nu esteun roman polifonic, nu pentru cã vocilenarative nu se individualizeazã, ele sunt, decele mai multe ori, clare ºi bine definite.Problema este cã aceste voci rãmân autarhi-ce ºi nu se aud simultan. Depinzând deprocedeul fragmentãrii, specific prozei im-puse la noi de autori ca Nedelciu sau Cãrtã-rescu, în aceastã carte se simt influenþeledebutului fulminant al lui Ioan Groºan,Caravana cinematograficã, despre care sepoate spune cã a marcat toatã aceastã gene-raþie. O altã caracteristicã optzecistã dinscrisul lui Vlad este ironia continuã, frizândadeseori absurdul ºi umorul negru. Cândvocea personajelor devine, la rândul ei, iro-nicã, atunci textualismul agreseazã citito-rul. Uneori tentaþia autorului omniscientrãmâne prezentã ºi schimbarea de punct devedere nu este dusã pânã la limitele extre-me ale acestei tehnici narative.

De prea multe ori, prin schimbarea voci-lor, personajele gliseazã unele peste altele, iartranziþiile dintr-o epocã în alta produc con-fuzii. Istoriile personale din anii ’50 gliseazãuneori peste istoriile timpului imediat alnaraþiunii. Uneori personajele sunt calofileºi livreºti. Baba Florica, mama promiscuã afrumoasei virginale Anca, eroina dispãrutã,spune despre fiica ei cã „se refugiazã“ în„ieslea vacii“. Corectitudinea ei gramaticalãeste întrecutã numai de pompozitatea cucare vorbeºte pastorul neoprotestant, un altpersonaj nereuºit, ale cãrui diatribe sunt arti-ficiale ºi lipsite de viaþã. La fel este monolo-gul preotului greco-catolic închis în închi-sorile comuniste, ale cãrui constatãri suntinferioare chiar literaturii concentraþionareexistente, efectul de real estompându-se multprea mult în constatãri de genul: „puºcãria,mi-am dat atunci seama, este o caricaturã aiadului. Un Iad care nu-i condus de diavol,ci de om, omul pãrãsit de Dumnezeu. Aicisuferim cu spiritul ºi trupul“, acestea nefiinddecât colecþii de truisme, insuficient proce-sate ficþional. Alteori truismele sunt înlocuitede simple constatãri rasiste, cum este aceeacã ºeful Securitãþii era un evreu „mic, crãcã-nat ºi violent“, pe nume „Ornescu, de faptOrnºtein“. Cum putea sã ºtie originea etnicãa acestuia un preot dintr-un sat izolat delume? Mai sunt câteva derapaje, dar mino-re, care nu stricã ansamblul. De exemplu,fraþii Zaharie (asasinul maniacal) ºi Ilie (pro-fetul penticostal) sunt fiii unui pantofar, decise numesc, cum altfel, decât... Papuc.

Fãrã îndoialã, în Ploile amare Vlad îºidemonstreazã toate abilitãþile narative, careau ajuns la maturitate. El reuºeºte sã scrieun roman multistratificat, cu un fir epic detip policier, amplasat în mai multe momen-te istorice, cu notaþii de istorie socialã. Deºiurmeazã direcþia iniþiatã de „revoluþia“romanescã a optzeciºtilor, respectiv renun-þarea la naratorul omniscient, cu aceastãcarte Vlad ºi-a depãºit congenerii, precumT. D. Savu, R. Þuculescu ori R. Mareº, prinrefuzul acelui tip de optzecism autosufi-cient. Chiar dacã nu a reuºit sã fie „ultimuloptzecist“, de proza lui Alexandru Vlad nuse mai poate face abstracþie, el este, de-a-cum, un scriitor confirmat pe deplin.

�

14 • APOSTROF

Doru Pop

D O S A R

Poetul e acel soi rar de traducãtor care,din pricina unei emoþii,

transformã discursul cel de toate zileleîntr-un „limbaj al zeilor“PAUL VALÉRY, Œeuvres,

Paris, Gallimard, La Pléiade, t. I, p. 212

Î N A sa Genezã a romantismului german,Roger Ayrault observã cã nu prea gãseºti

la Novalis ºi la Friedrich Schlegel o teorieexplicitã a limbajului. Desigur, filologi demeserie, nu se putea ca fraþii Schlegel sã nufi meditat la asta; de fapt însã, numai dupãperioada în care au scos revista Athenäumau contribuit ei, împreunã cu Grimm,Bopp, Humboldt ºi alþi câþiva, la formareagramaticii comparate ºi a ºtiinþei limbaju-lui. În ce-l priveºte pe Novalis, e adevãratcã acesta nu rezervã în ale sale Fragmentedecât un spaþiu restrâns problemelor delimbaj. Ce vrem sã spunem cu asta? În pri-mul rând, cã am cãuta zadarnic, la primiiromantici, o filozofie a limbajului precumcea a lui Hamann sau a lui Herder. Sau,mai precis, aceasta se iveºte la fraþii Schle-gel mult dupã ce abandonaserã propria lorgândire criticã, speculativã ºi poetologicã.1

Totul se întâmplã ca ºi cum între o aseme-nea reflecþie ºi studiul obiectiv al limbaju-lui ar exista o anumitã incompatibilitate.

Cu toate acestea, ar fi inexact sã afir-mãm, precum Ayrault, cã nici Novalis, niciFr. Schlegel n-au elaborat o teorie a lim-bajului. Mãcar pentru cã teoria lor asupraoperei literare e o teorie asupra poeziei, iaraceasta „se raporteazã din capul locului lalimbaj“.2 Pe de altã parte, romanticii auafirmat cu tãrie cã limbajul e cel mai uni-versal dintre toate mijloacele de comuni-care ale umanitãþii. Ceea ce nu înseamnãtotuºi cã priveau limbajul în sine. Dacãopera e aici operã de limbaj, limbajul nu arevaloare decât ca limbaj al operei. Cu altecuvinte, teoria romanticã a limbajului e pede-a-ntregul dependentã de aceea a opereiîn general ºi a poeziei. Nu e niciodatãautonomã, nu se cristalizeazã niciodatãîntr-o Sprachlehre independentã. Ca atare,ea se articuleazã pe douã axe care fac sãdisparã, fiecare în felul ei, limbajul ca rea-litate sui-generis: 1.Totul e limbaj, „comu-nicare“, ºi în consecinþã limbajul uman eun sistem de semne care nu e în mod fun-

ciar deosebit de celelalte sisteme de semneexistente, doar cã le e inferior; 2. Pentru aconcepe „adevãratul“ limbaj, aºa cum apareîn operã, trebuie sã se plece de la „lim-bajele“ matematicii ºi ale muzicii, adicã dela forme pure care, datoritã absenþei lortotale de conþinut, sunt „alegorice“, cu altecuvinte „mimeazã“ structura lumii ºi a spi-ritului. Aceste forme, eliberate de sub„tirania“ conþinutului, scapã ºi de jugulimitaþiei.

Limbajul real apare în acest dublu ori-zont ca un fel de Natursprache, un limbajal naturii, care urmeazã sã fie transformatîntr-un limbaj al artei, într-un Kunstsprache:

Limbajul comun e limbajul natural, limbajulcãrþilor – limbajul artistic.3

Limbajul natural, mimetic, cu imagini.Limbajul artificial, arbitrar, voluntar.4

Proprie limbajului natural îi este referenþia-litatea purã, axatã pe un conþinut. Iar aceas-tã întâietate a conþinutului, pentru roman-tici, e tocmai contrarul artei.

Novalis:

Cu cât arta e mai grosolanã, cu atât mai fra-pantã e constrângerea conþinutului.5

E grosolan ºi lipsit de spirit sã se comu-nice numai ºi numai din cauza conþinutu-lui – conþinutul, materialul nu trebuie sã netiranizeze.6

Iar Fr. Schlegel:

Atâta timp cât artistul se lasã în voia inven-tivitãþii [...] el se aflã [...] într-o stare neli-berã.7

Acest limbaj grosolan trebuie sã fie trans-format, graþie unei înlãnþuiri de potenþia-lizãri, în mediu prielnic poeziei. Scriituraca atare joacã aici un rol esenþial:

Înãlþarea limbii comune la limba cãrþilor.Limba comunã creºte fãrã încetare – de la ease formeazã limba cãrþilor.8

Poezia naturii e obiectul propriu al poe-ziei artistice.9

D O S A R

Limbajul naturii ºi limbajul artei

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 15

�

• Foto: Martin Greslou

Antoine Bermanîn traducerea lui

Dumitru Þepeneag

Naturã ºi artã

1. Abia în 1808 ºi-a publicat Fr. SchlegelÎncercare asupra limbii ºi filozofiei la indieni.

2. Novalis, Fragmente I, nr. 1394, p. 370.3. Ibidem, nr. 1272.4. Ibidem, nr. 1277.

5. Fragmente II, nr. 1865, p. 30.6. Ibidem, nr. 2032, p. 83.7. AL, Fragmente critice, p. 84.8. Fragmente I, nr. 1277, p. 343.9. Ibidem, nr. 1411, p. 373.

16 • APOSTROF D O S A R

Spiritul e un principiu potenþializant –de unde rezultã cã lumea scrierii e naturapotenþializatã sau lumea tehnicã.10

Poezia nu implicã limbajul decât ca suport,e un punct de plecare inevitabil ºi imper-fect. Sarcina poetului-filozof e mai degrabãsã producã, pornind de la limbajul natu-rii, un pur limbaj a priori – sarcinã în carematematica, muzica ºi chiar filozofia l-auprecedat. Într-o serie întreagã de texte,Novalis ºi Fr. Schlegel s-au strãduit sã gân-deascã totalitatea artelor – ºi în special pic-tura – ca pe niºte creaþii apriorice. Bazaacestei opoziþii a douã limbaje e evidentaceea a Naturii opuse Spiritului, a ceea ceNovalis numeºte, cu un neologism îndrãz-neþ, Faktur.

Factura e opusul naturii. Spiritul e artist.Factura ºi natura amestecate – separate-reu-nite [...] Natura zãmisleºte, spiritul face. Ilest beaucoup plus commode d’être fait, que dese faire lui-même.11

Aceastã cezurã naturã/facturã e afirmaþiafundamentalã a revoluþiei logologice, iardeclaraþiile lui Fr. Schlegel ºi ale lui Novaliscare tind sã relativizeze la modul specula-tiv aceastã opoziþie nu modificã de faptnimic: ce se opune la Künstlichkeit a artis-tului, la tot ce e aici reflecþie, calcul, con-ºtiinþã, sobrietate, luciditate, agilitate ºidetaºare, e tocmai aceastã Natürlichkeit in-conºtientã, obscurã ºi beatã de sine însãºice caracterizeazã geniul Sturm und Drangsau, mai profund spus, aceastã simplitatepopularã care „înfloreºte“ în producþiispontane, în „naturaþii“ (un alt neologismal lui Novalis) naive, care sunt faþã de artapoeticã veritabilã ceea ce ciripitul pãsãrilorsau murmurul vântului prin arbori este încomparaþie cu fuga sau cu sonata: mime-tism, pasiune „neliberã“ faþã de ceea ce seexprimã ori se reprezintã aici. Critica ro-manticã a conþinutului e în primul rând ocriticã a relaþiei artistului cu conþinutul; daraceastã criticã reuºeºte cu greu sã nu setransforme într-o criticã a noþiunii înseºi deconþinut, cãci procedurile folosite pentru apune în evidenþã aceastã relaþie (reflecþie,ironie etc.) tind sã dizolve conþinutul ori sãfacã din el un simplu suport. Fr. Schlegelafirmã cã ironia goetheanã din WilhelmMeister transformã personajele romanuluiîn „marionete“ , în „figuri alegorice“12; darasta înseamnã a neglija sau a consideradrept neesenþialã dimensiunea realistã aoperei. Conþinutul e referenþial ºi tocmaide aceea târãºte opera în afara elementu-lui sãu propriu, autoreferinþa. Cât priveºteimitaþia, referinþa acesteia e pur ºi simplulumea exterioarã, datã, fenomenalã. Sarcinapoeziei e, aºadar, în primul rând distruge-rea structurii referenþiale fireºti a limbajului(tot aºa, conºtiinþa romanticã e conºtiintareflexivã, nicidecum conºtiinþa intenþionalãsau transcendenþa). Nonreferenþialul, non-conþinutul, nonimitativul nu înseamnã to-tuºi cã poezia devine o formã „goalã“, for-malizare purã – oricum nu mai mult decâtmuzica, filozofia ºi matematica. Cãci auto-referinþa ca atare e „simbolicã“ sau „alego-

ricã“ (revista Athenäum tinde, în opoziþiecu eforturile epocii, sã foloseascã cei doitermeni fãrã sã-i deosebeascã). FriedrichSchlegel poate afirma, la câteva pagini dis-tanþã, cã „tot ce e frumos e alegorie“ ºi cã„limbajul [...] regândit la nivelul originiisale e identic cu alegoria“.13 Principiu carecorespunde structurii nonreferenþiale a rea-litãþii: autoreflecþia limbajului reflectã, în-tr-un soi de referinþã nonreferenþialã, auto-reflecþia realului:

Toate jocurile sacre ale artei nu sunt decâtimitaþii îndepãrtate ale jocului lumii, aceas-tã operã de artã care îºi fixeazã mereu ºi me-reu propria sa lege.

În plus, alegoria, ca principiu al artei, maiînseamnã ºi cã limbajul poetic, niciodatã cucu totul eliberat de naturalitatea sa, nu poa-te exprima direct „preaînaltul“, iar scriitu-ra alegoricã, dematerializând limbajul prin-tr-o întreagã serie de procedee, încearcã sãconturneze aceastã infirmitate a limbajuluinatural, infirmitate pe care Novalis ºi prie-tenul sãu nu ostenesc s-o proclame.

Novalis:

Multe lucruri sunt prea delicate pentru a figândite; încã ºi mai multe pentru a vorbidespre ele.14

Pentru poet, limbajul nu e niciodatã preasãrac, totdeauna însã prea general.15

Iar Fr. Schlegel:

Limba însãºi cuprinde cu dificultate mora-litatea. Niciodatã nu e atât de sãracã ºi gro-solanã ca atunci când se apucã sã vorbeas-cã depsre concepte morale.16

Revoluþia criticã instaureazã, aºadar, noiraporturi cu limbajul ºi putem spune cãacestea reglementeazã într-o mare mãsurãpoezia occidentalã modernã. Printre altele,limbajul e deficitar în raport cu esenþa ºi cuproiectul poeziei. Poate cã ar trebui sã pre-

cizãm, þinând seama de orizontul nostru, ceeste aceastã noþiune de limbaj natural. Aspune cã limbajul e „natural“ nu înseamnãa-i nega originea umanã, istoricã. Înseamnãcã el reprezintã pentru om un dat absolutcare îl constituie ca om ºi are propria saprofunzime (épaisseur). Nu înseamnã cã în-treþinem cu el o relaþie pasivã, cã suntemînecaþi în limbaj ori dominaþi de structu-rile sale: creãm în limbaj, cu ajutorul limba-jului creãm limbaj, dar niciodatã limbajul.Ceea ce ne demonstreazã, mai mult decâtscrisul, culturile orale în care creaþia lin-gvisticã e permanentã. Relaþia oralã cu lim-bajul poate fi consideratã drept „naturalã“:se mulþumeºte sã cultive potenþialitãþileacestuia fãrã sã caute a-l revoluþiona. Re-laþia în scris poartã în germene aceastãrevoluþie. Novalis a presimþit-o în noteledin carnetele sale:

Cãrþile reprezintã un gen modern al fiinþeloristorice – dar un gen extrem de semnifica-tiv. Ele au luat probabil locul tradiþiilor.17

Literatura întreþine cu Istoria o relaþie deîntemeiere. ªi tocmai pentru cã relaþia oame-nilor cu ei înºiºi ºi cu istoria lor e de acumînainte mediatizatã prin scris, solul originaral acestuia, limbajul natural „oral“ pare sã numai fie purtãtor de istoricitate. Nu mai cores-punde scopurilor filozofice, culturale, ºtiinþi-fice ºi chiar poetice pe care ºi le propuneumanitatea „modernã“. Într-adevãr, natura-litatea originarã oralã a limbajului presupu-ne nonuniversalitate, nonraþionalitate, îºiimpune referinþa la acel hic et nunc care o caracterizeazã, infinita îmbucãtãþire înlimbi, dialecte, graiuri, sociolecte, idiolec-te etc. Izolat în puritatea ºi esenþa lui natu-ralã, istoricã ºi socialã, limbajul continuã sãse particularizeze, sã se diferenþieze, sãadere la fragmentarea infinitã în spaþiu ºitimp. Am putea fi tentaþi sã vedem în astauna dintre bogãþiile sale esenþiale. Numaicã în orizontul modernitãþii, e vorba maidegrabã de ceea ce se opune congenitalpropriei sale dezvoltãri. În „starea sa natu-ralã“, limbajul nu e doar extrem de dife-renþiat, dar e ºi foarte labil: neîncetat se al-tereazã, se modificã, se reînnoieºte. Scriitura,se ºtie, fixeazã brutal aceastã miºcare de valsau, mai exact spus, modificã condiþiile detransformare a limbajului, aºa cum Rosen-zweig a exprimat cu tãrie în textul citat maisus; acestea, de-acum înainte, se impun dinafarã. Romantismul german, oricât de marei-ar fi aversiunea pentru clasicismul fran-cez, se înscrie în aceeaºi dimensiune, ceeace duce la consecinþe radicale pentru poe-zie, impunând o diferenþã abisalã (onto-logicã, nu numai esteticã) între limbajulnatural, limbajul „comun“ ºi limbajul poe-tic. Însuºi propriul sãu limbaj poetico-cri-tic corespunde acestei diferenþe: e de la uncapãt la altul artificial.18 Aceastã artificiali-

�

10. Ibidem, nr. 395, p. 123.11. Ibidem, nr. 163, p. 55. Ultima frazã e în

francezã ºi în original.12. Fr. Schlegel, Kritische Schriften, München,

Carl Hanser Verlag, 1964, p. 471.

13. AL, Fr. Schlegel (Convorbiri despre poezie),p. 318, 338.

14. Novalis, Blüthenstaub, p. 440.15. Fragmente II, nr. 1916, p. 50.16. AL, Fr. Schlegel (Fragmente din Athenäum),

p. 172. Poate cã acest context lãmureºtemai bine remarca lui Guerne despre rela-tiva francizare a limbii lui Novalis, feno-men la urma urmei vizibil chiar ºi în ale-gerea pseudonimului „Novalis“ de cãtre celcare se chema în realitate Hardenberg:„Novalis“ înseamnã în latinã pãmânt decurând desþelenit (în francezã „novale“).Germana maternã ar fi Natursprache, iarfranceza Kunstsprache, pentru cã e francezãºi pentru cã e altã limbã. A recurge laexpresii „romane“ ar servi la înãlþarea lim-bii naturale la rang de limbã artificialã, la aspori distanþa faþã de limba iniþialã. Miºcareinversã decât la Luther, care cautã un lim-baj popular ºi totodatã autentic german.Novalis a observat aceastã particularitate alimbii lui Luther, pãrând s-o confunde cuamestecul „romantic“ de nobleþe ºi josni-cie: „Amestec de grosolãnie, de ordinar ºiproverbial cu nobil, înalt ºi poetic. Lim-bajul lui Dr. Luther“ [...] (Fragmente I, nr.1402, p. 370). Un abis desparte poziþia luiLuther de cea a lui Novalis, adicã cea a dia-lecticii idealiste a constituirii unui limbajtranscendental poetico-filozofic. Acelaºiproces de germanizare s-ar putea observala nivel stilistic în ce-l priveºte pe Fr. Schle-gel: forma literarã a Witz-ului – din frag-ment – rãmâne „vorba de duh“, care e o„trãsãturã“ francezã (Chamfort).

17. Fragmente I, nr. 360, p. 363.18. Friedrich Schlegel a exprimat foarte bine acest

gust pentru artificial ºi ceea ce îl leagã de arti-ficialitate: „A avea gust pentru sublim în-seamnã sã preferi întotdeauna lucrurile laputerea a doua. De pildã, copii imitative, cer-cetarea recenziilor, adaosuri la apendice, co-mentarii pe margine notelor...“ (AL, Frag-ment nr. 110, in Athenäum, p. 111). Dincolode modernitatea izbitoare a textului, sare în ochireferinþa la traducere, pe care în altã parte o nu-meºte „mimã filologicã“ (ibidem, nr. 75, p. 90).Artificialitatea consistã aici în a se îndepãrtacât mai mult de un oarecare original.

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 17D O S A R

tate se manifestã în primul rând într-o anu-mitã ilizibilitate. Obscuritatea unui He-raclit, a unui Góngora, câteodatã a unuiShakespeare, sau acel „trobar clus“, vorbi-rea obscurã a trubadurilor, þine de un altregistru. E vorba fie de un cod descifra-bil, fie de un conþinut prezentat în modvoit obscur sau de-o oscilare deliberatãîntre limbajul propriu-zis ºi ceea ce urmã-reºte el sã spunã. Ilizibilitatea pare profundlegatã de nonreferenþial. Când Novalisafirmã cã „misterul“ e „starea de demnita-te“, ne aflãm deja la începutul unui procescare va culmina odatã cu Mallarmé sauRilke. Îndepãrtarea asta fãrã sfârºit de lim-bajul natural e însoþitã de dorinþa de-a seajunge la o operã enciclopedicã, totalã,cuprinzând toate operele ºi reflectându-sepe ea însãºi; operã care, într-un fel sau altul,sã se poatã dezvolta în orice limbã existen-tã, fiindcã e (aparent) „dincolo“ de limbaj.E ceea ce Brentano a presimþit într-un pasajdin romanul sãu Godwi, la care vom reve-ni ulterior, când scrie în legãturã cu Danteºi Shakespeare:

Aceºti doi poeþi dominã atât limba, cât ºiepoca lor [...] Ca niºte uriaºi se miºcã ei înlimbile lor, iar limba nu-i poate supune, cãcispiritul lor abia dacã încape în limbaj [...]19

Sã discutãm acum mai amãnunþit desprecele douã axe care structureazã reflecþiile luiNovalis ºi Fr. Schlegel asupra limbajului.

Totul e limbaj. Aceastã afirmaþie se regã-seºte cam peste tot în textele romanticilor.Totul e „semn“ , „simptom“, „trop“, „repre-zentare“, „hieroglifã“, „simbol“ etc., careface apel când la o interpretare, când la oimersiune oarbã. Aceastã semnificanþã alucrurilor ºi a lumii nu comunicã totuºinimic special; e mai degrabã o semnificarebrutã:

Gramaticã. Omul nu e singurul care vorbeº-te – universul de asemenea vorbeºte – totul

vorbeºte – limbaje infinite./ Doctrina sem-nãturilor.20

Gramaticã. Limbajul e Delphi.21

Imagine – nu alegorie, nu simbol a cevastrãin: simbol al sinelui.22

Acesta e paradoxul unei comunicãri fãrãconþinut, al unui limbaj universal ºi vid,propunând urechii umane iminenþa uneirevelaþii viitoare ori vestigiile unei revelaþiidin trecut:

Tot ce trãim e comunicare. Astfel lumea eîntr-adevãr o comunicare – o revelaþie a spi-ritului. A trecut vremea când duhul dum-nezeirii era pe înþelesul nostru. Sensul lumiis-a pierdut. Ne-a mai rãmas doar litera [...]23

Aici am putea vorbi de o poetizare univer-salã a lucrurilor, dacã poezia ar pãrea une-ori a fi sensul acestui limbaj al lumii veºnicsilenþios ºi veºnic gata sã ia cuvântul. Acestunivers în care totul e limbaj ºi unde lim-bajul e întotdeauna limbaj al... (limbaj alflorilor, limbaj al muzicii, al culorilor etc.)trimite la teoria semnãturilor, precum ºila aceea a corespondenþelor baudelairiene,cãreia fraþii Schlegel ºi Tieck i-au furnizatde altfel o primã versiune. Dar se poatespune la fel de bine cã, dacã totul e limbaj,înseamnã cã nu existã limbaj în adevãratulînþeles al cuvântului ºi cã limbajul umanse aflã într-o perpetuã defecþiune faþã deacest limbaj al întregului. Sistemul de sem-ne propriu-zis lingvistice pare sãrãcãcios încomparaþie cu aceastã neîncetatã comuni-care a lumii. Atunci sarcina poeziei este sãapropie limbajul uman de limbajul univer-sal. Ceea ce nu înseamnã câtuºi de puþin anaturaliza poezia ºi formele sale: dimpo-trivã, în mãsura în care limbajul lucrurilore o tainã, o purã semnificanþã vidã, sarcinaei va fi de-a crea o Kunstsprache care sã po-sede aceleaºi caracteristici. Ceea ce a expri-mat Novalis într-un fragment celebru:

Povestiri, fãrã conexiune, în care sã existetotuºi asocieri, ca niºte vise. Poeme – doararmonioase ºi pline de cuvinte frumoase –dar tot lipsite de sens ºi de legãturã între ele– cel mult câteva strofe izolate care sã aibãînþeles [...] Adevãrata poezie poate cel multavea un sens global alegoric ºi un efect indi-rect ca ºi muzica etc.24

Cã totul e limbaj ºi „alegorie“, asta impu-ne un corolar: „Semnele lingvistice, scrieNovalis, nu sunt neapãrat diferenþiate (un-terschieden) de restul fenomenelor“.25 Semnvrea sã spunã aici: marcã ce îngãduie lucru-rilor sã fie indicate ºi hieroglifã analoagãacelora care ne sunt oferite de lume ºi denaturã. Pentru romantici, limbajul uman esediul unei contradicþii: pe de-o parte, fiindo creaþie a spiritului, e prea abstract, preageneral, prea departe de ceea ce indicã. Înacest sens poate Novalis sã spunã cã e pen-tru filozofie ca ºi pentru artã „un mediu dereprezentãri lipsit de autenticitate“.26 Pe dealtã parte însã, ca hieroglifã, el posedã oforþã activã ºi aproape magicã:

A indica prin sunete ºi semne e o abstracþiede toatã admiraþia. Patru litere îl desemneazãpe Dumnezeu (Gott); câteva semne, unmilion de lucruri [...] Doctrina limbajului edinamica împãrãþiei spiritelor [...]27

Iar când Novalis scrie cã „spiritul nu sepoate manifesta decât într-o formã stranieºi aerianã“, despre ce poate fi vorba dacã nude limbajul purificat ºi potenþializat poetic?Astfel citim tot în Fragmente logologice:

Poetul desface tot ce e legat. Cuvintele salenu sunt cuvinte generale – sunt sonoritãþi– cuvinte magice care fac sã se miºte în jurullor alcãtuiri frumoase.Tot aºa cum veºmin-tele sfinþilor pãstreazã forþe miraculoase,multe cuvinte au fost sanctificate de gândi-re ºi au devenit ele însele un poem. Pentrupoet, limbajul nu e niciodatã sãrac, ci întot-

19. C. Brentano, Werke, vol. II, München, CarlHanser Verlag, 1963, p. 263.

20. Fragmente I, nr. 479, p. 149.21. Ibidem, nr. 1296, p. 348.22. Fragmente II, nr. 1957, p. 65.23. Ibidem, nr. 2228, p. 126.

24. Fragmente I, nr. 1473, p. 392.25. Ibidem, nr. 1285, p. 347.26. Ibidem, nr. 1275, p. 344.27. Blüthenstaub.

• Foto: Martin Greslou

�

18 • APOSTROF D O S A R

deauna prea general. Deseori are nevoie decuvinte care revin, de cuvinte uzate de preamultã întrebuinþare [...]28

E aici o exigenþã care s-ar putea formulaastfel: din limbajul cel mai comun, maicotidian, sã faci un instrument de expresiepoeticã. În loc sã se înfunde în straturilegroase, semnificative ale limbii naturale,poezia trebuie sã le facã din ce în ce mai„aeriene“. Aceastã operaþie se efectuezã avândca orizont teoria „limbajelor“ matematice ºimuzicale, considerate drept limbaje aprioriceºi alegorice.

Apropo de muzicã, ar mai trebuie pre-cizat cã, pentru Novalis, aceasta nu e auten-ticã decât sub formele ei cele mai purifi-cate:

Dansul ºi muzica vocalã nu sunt muzicã înadevãratul înþeles al cuvântului. Doar sub-genuri ale acesteia. Sonate – simfonii – fugi– variaþiuni – iatã muzica autenticã.29

Aceastã tãieturã brutalã operatã de aposto-lul din Märchen între muzica popularã ºimuzica abstractã clarificã în mod evidentopoziþia între poezia naturalã ºi poezia artis-ticã. Mai ales ea îngãduie ca muzica sã fiepropusã drept model poeziei, împiedicând-osã fie o purã sentimentalitate informã.

Muzica însãºi nu poate deveni orizon-tul poeziei ºi al transformãrii acesteia înlimbaj referenþial decât pentru cã esenþa eie matematicã. Dacã Novalis desparte atâtde net muzica popularã de muzica abstractãe pentru cã aceasta din urmã e „matema-tizatã“.

Matematica joacã un rol important îngândirea romanticã, la fel ca ºi filozofia,conform principiului enunþat de Novalis:„Oriºice realitate creatã din nimic, precumnumerele ºi expresiile abstracte, e miracu-los înruditã cu o altã lume [...], altfel spuscu o lume poeticã, matematicã ºi abstrac-tã“.30 Teoria romanticã a matematicii sesitueazã la intersecþia dintre teorie pur for-malistã ºi doctrinã speculativã ºi misticã anumerelor ºi a figurilor (aºa cum o gãsimºi la Franz von Baader). Dar aceste douãteorii în realitate nu constituie decât unasingurã. Caracterul mistic al matematiciiþine de structura formalã ºi aprioricã a aces-teia. Raporturile ºi operaþiile matematicesunt în acelaºi timp ficþiune ºi reproduce-re a raporturilor dintre lucruri, iatã o afir-maþie enunþatã în Monolog care ar putea fiaceea a ºtiinþelor pozitive moderne. Cã laaceastã validitate ontologicã ºi gnoseolo-gicã se adaugã semnificaþii mai oculte, pen-tru romantici e mai puþin important.

Matematica, pentru Novalis, constituieun obiect fascinant31, în mãsura în care eaeste un produs al spiritului cu totul aprio-ric, abstract ºi autocentrat, mai ales dacãintervenþia spiritului e vizibilã. E „mode-lul“ artei transcendentale ºi intranzitive încare jocul semnelor trimite totuºi, parcãundeva la o distanþã infinitã, la „jocullumii“. Aceastã mimesis nonmimeticã ºinonempiricã se cade sã cãlãuzeascã revo-

luþia copernicianã a limbajului ºi a muzicii,cu scopul de-a le elibera ºi de cea mai micãbãnuialã de imitaþie32:

Geometria este arta transcendentalã a sem-nelor.33

Sistemul numerelor e modelul unui veri-tabil sistem de semne lingvistice – literelenoastre trebuie sã devinã numere, limbajulo aritmeticã.34

Matematica autenticã e adevãratul elemental magicianului. În muzicã, ea apare formal,ca o revelaþie – ca un idealism creator.35

Muzicã. Matematicã. Oare muzica nuare ceva din analiza combinatorie, ºi invers?Limbajul e un instrument muzical al ideilor.Poetul, retorul ºi filozoful cântã ºi compungramatical. O fugã e întotdeauna logicã ºiºtiinþificã [...]36

Raporturile muzicale mi se par a fi [...]raporturile fundamentale ale lumii.37

Textele scrise spre lauda muzicii sunt nenu-mãrate la Novalis (la Fr. Schlegel de ase-menea). Dar acest cult pentru muzicã n-arenicio legãturã cu mitul muzicii care e pe calesã înfloreascã, în aceeaºi epocã, odatã cuWackenroder; nu are a face (sau doar indi-rect) cu cultul „sonoritãþilor magice“, careva fi la mare preþ în celelalte generaþiiromantice. Aici e vorba de muzica abstrac-tã: un sistem compoziþional de sunete con-stituind, dupã formula lui Kant, o „finali-tate fãrã scop“ sau, dupã formula nu maipuþin pregnantã a lui Novalis, un monolog.Sistem al cãrui alegorism e perfect, de vremece sonoritãþile sunt pline de sens ºi totodatãgoale de orice înþeles bine definit. Dacã sem-nul matematic e vid, dacã semnul lingvistice plin (chiar prea plin, spune ba una, baalta), semnul muzical e în acelaºi timp plinºi vid. De unde importanþa poeticã a muziciisub triplul aspect al arhitecturii matematice,al structurii compoziþionale ºi al semnifi-caþiei infinite a ºirurilor sale sonore:

Limbajul nostru – era la început foartemuzical [...] Trebuie sã redevinã cântec.38

Compoziþia discursului. Tratamentulmuzical al scriiturii.

Trebuie sã scriem ca ºi cum am compune.39

Iar Friedrich Schlegel:

De obicei, multora li se pare straniu ºi ridi-col cã muzicienii vorbesc de ideile incluse încompoziþiile lor; deseori, ni se întâmplã sãobservãm cã au mai multe idei în muzica lordecât despre ea. Însã cel ce are simþul afini-tãþilor care existã între toate artele ºi ºtiinþe-le nu va judeca lucrul acesta din punctul devedere plat al unei pretinse naturalitãþi, dupãcare muzica n-ar fi decât un limbaj al senti-mentelor, ºi n-ar gãsi imposibilã în sine oanumitã tendinþã spre filozofie a oricãreimuzici instrumentale pure. Muzica instru-mentalã nu ºi-a elaborat ea însãºi textul? Iartema nu e oare dezvoltatã, confirmatã, varia-tã ºi contrastatã cum e ºi obiectul meditaþieiîntr-un ºir de idei filozofice?40

Aceasta e sarcina poeziei simbolic-abstrac-te: sã facã sã cânte filozofic cuvintele într-o

compoziþie matematicã ºi muzicalã, cân-tarea cuvintelor abolindu-le sensul limitatºi oferindu-le un înþeles infinit. Aceasta e„poezia infinitului“ a lui Novalis, „poeziauniversal progresivã“ a lui Fr. Schlegel cândle judeci, nu la nivelul formelor textuale, cial þesutului lor verbal. Fragmentul lui No-valis, citat mai sus, despre povestirile pri-vate de „conexiune“, defineºte cel mai bineesenþa acestui limbaj poetic muzicalizatîntr-un sens abstract. Romanticii din Ienavor fi fost probabil primii care au formulatasemenea exigenþe ce vor reapãrea aproapeun secol mai târziu la Mallarmé, la simbo-liºti ºi la Valéry (în Franþa). Se cade totuºisã adãugãm cã în aceastã relaþie de anxie-tate pe care poezia o va întreþine cu mode-lul ºi rivala sa, muzica monologicã, ea deþi-ne un avantaj esenþial: poate deveni limbajal limbajului, poezie a poeziei, în timp cenu se poate vorbi decât într-un sens deri-vat despre o muzicã a muzicii (sau despre omatematicã a matematicii); îndatã ce sedebaraseazã de oriºice transcendenþã imita-tivã sau tematicã, poezia devine arta supre-mã, un sich selbst bildendes Wesen, o „fiinþãcare se alcãtuieºte singurã“.41Aºa cã putemspune cã aici se aflã esenþa supramatematicã,supramuzicalã, capacitatea sa de-a fi nunumai aprioricã, dar ºi transcendentalã înînþelesul lui Fichte, ceea ce-i asigurã, ca ºifilozofiei, o profundã identitate.42

E ciudat totuºi cã trebuie sã constatãmcã romanticii n-au reflectat la facultatea lim-bajului de-a deveni limbaj al limbajului ºi cãMonologul lui Novalis, care constituie expre-sia cea mai desãvârºitã a acestei Sprachlehre,se mulþumeºte sã omologheze limbajul înplanul matematicii. Cãci facultatea reflexivãa limbajului e o proprietate a limbajului na-tural ca atare, proprietate indisolubil legatãde facultatea sa referenþialã. La fel cum con-ºtiinþa de sine e în primul rând conºtientã,intenþionalã, limbajul nu e autoreferenþialdecât în mãsura în care e referinþã, mai mult:acel spaþiu al tuturor referinþelor posibileunde se constituie conºtiinþa-subiect. Ro-manticii, situîndu-se exclusiv pe planul con-ºtiinþei reflexive, nu reuºesc sã defineascã

�

28. Fragmente II, nr. 191#6, p. 50.29. Fragmente I, nr. 1327, p. 355.30. Vezi Eva Fiesel, Die Sprachphilosophie der

deutschen Romantik, Hildesheim – NewYork, 1973, p. 33.

31. Cf. uimitoarele „Fragmente matematice“din Fragmente I, nr. 401, p. 124-126.

32. Fragmente II, nr. 1855, p. 23.33. Fragmente I, nr. 343, p. 111.34. Ibidem, nr. 355, p. 109. Cf. de asemenea

nr. 387 ºi 391.35. Ibidem, nr. 401, p. 125.36. Ibidem, nr. 1320, p. 354.37. Ibidem, nr. 1326, p. 354.38. Ibidem, nr. 1313, p. 391.39. Ibidem, nr. 1383, p. 369.40. AL, Fragment in Athenäum, nr. 444, p. 176.

41. Fragmente I, nr. 1398, p. 371.42. Niciun text literar romantic nu e la înãlþi-

mea acestei ideologii muzicalizante pro-povãduite în Athenäum. Va trebui sã aºtep-tãm secolul XX pentru a asista la naºtereaunei asemenea opere. În cãutarea timpuluipierdut a lui Proust ºi Moartea lui Virgiliusde Broch sunt ilustraþiile cele mai frapan-te de fecunditate literarã a principiilor luiNovalis ºi Schlegel. În ceea ce-l priveºte peProust, lucrãrile lui Anne Henri ºi, în spe-cial, Marcel Proust: teorii pentru o esteticã,Klincksieck, 1981, au arãtat influenþa, prin-tr-o serie întreagã de intermedieri, pe carea exercitat-o Schelling, filozoful cel maiapropiat de grupul din jurul lui Athenäum,asupra acestui autor ºi a proiectului sãuliterar. Reflexivitatea e inerentã scriituriiproustiene ºi e înscrisã chiar în titlul ope-rei. Observaþia lui Proust, dupã care sarci-na scriitorului e identicã cu aceea a unuitraducãtor, ori o altã observaþie unde seafirmã cã oriºice operã, în mãsura în care eo adevãratã operã, pare sã fie scrisã într-olimbã strãinã, aduc dovada apartenenþeisale la „spaþiul literar“ deschis de Athe-näum. „Cu el intrãm într-o nouã esteticã cenu-ºi mai are rãdãcinile înfipte în viaþatrãitã, ci în solul ferm al teoreticului“ (R.Jaccard, Le Monde/5-8-1983). Esteticaaceasta nu e nouã: e estetica reflexivitãþiielaboratã de Fr. Schlegel.

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 19D O S A R

planul limbajului propriu-zis. De aceea, lim-bajul nu poate apãrea decât ca un mediuimperfect al unei poezii care se vrea un locde meditaþie supremã. Singura teorie pe careAthenäum o poate oferi despre limbaj eaceea a unui limbaj potenþializat, romanti-zat, limbaj „pur“, nu în sensul cã ar restituiesenþa ascunsã a „cuvintelor tribului“ (Mal-larmé), ci în sensul în care a fost metodicºi deliberat golit de oriºice conþinuturi saulegãturi naturale. Desigur, e aici o ambigui-tate pe care o regãsim în toatã istoria poezi-ei moderne occidentale, limbajul poetic ast-fel creat pretinde sã nu fie decât afirmarea„puterilor“ magice sau senzoriale ale lim-bajului natural. Probabil însã cã nu e decâto iluzie, iar Novalis o simte când spunedespre poezie:

Cu fiecare trãsãturã care o perfecþioneazã,opera se avântã, dincolo de maestru, în spaþiu;ºi odatã cu cele din urmã trãsãturi, maestrulvede cã de ce ceea ce numeºte opera sa îldesparte un abis spiritual a cãrui întindere elînsuºi abia dacã o poate concepe [...]43

Mallarmé ºi Rilke au formulat aceastã legea distanþãrii poetice cu aproape aceeaºi pre-cizie. Mallarmé scrie:

Cuvintele, ele însele, se exaltã în multiplefaþete rare sau valoroase pentru spirit, cen-tru de suspans vibratoriu, care le percepeindependent de ceea ce urmeazã în mod obiº-nuit, proiectate în pereþi de grotã cât timpdureazã mobilitatea lor sau principiul, fiindceea ce nu se spune din discurs: toate gatacu promptitudine, înainte de extincþie, la oreciprocitate de focuri distantã sau prezen-tatã indirect drept contingenþã.44

Iar Rilke:

Kein Wort im Gedicht (ich meine hier jedes„und“ oder „der“, „die“, „das“) ist identischmit den gleichlautenden Gebrauchs- undKonversations-Worte; die reine Gesetzmä-ßigkeit, das große Verhältnis, die Konstella-tion, die es im Vers oder in künstlerischerProsa einnimmt, verändert es bis in denKern seiner Natur, macht es nutzlos, un-brauchbar für den bloßen Umgang, unbe-rührbar und bleibend [...]45

Teoria limbajului poetic, stelar îndepãrtat delimbajul natural, culmineazã la Rilke cu oteorie a ermetismului, în sensul închiderii însine a poemului; ºi la Novalis ºi Fr. Schlegel,teoria limbajului sfârºeºte într-o teorie a „stã-rii de mister“, Geheimnisszustand. În primulrând, la bazã stã ideea, frecventã la sfârºitulsecolului al XVIII-lea, cã existã o limbã supe-rioarã, un fel de sanscritã pentru iniþiaþi.Numai cã teoria stãrii de mister merge ºimai departe: descrie aceastã operaþie poeticãsupremã datoritã cãreia limbajul devinefamiliar ºi totodatã strãin, apropiat ºi înde-pãrtat, clar ºi obscur, comprehensibil ºi in-

comprehensibil. Vom cita câteva fragmen-te din Novalis care, deºi situate în orizonturidiferite, fac aluzie la aceastã operaþie:

Cel care poate fi ºtiinþific – se cade sã poatãfi ºi nonºtiinþific – cel care ºtie sã facã lucru-rile de înþeles – se cade sã ºtie sã le facã ºi deneînþeles.46

Arta de-a face [...] un obiect strãin ºi totuºicunoscut ºi atrãgãtor, iatã poezia romanticã.47

A înãlþa la starea de mister. Necunos-cutul e stimulul facultãþii de cunoaºtere. Cee cunoscut nu mai stimuleazã. Mistificare.48

Misterul e starea de demnitate.49

Spiritul se strãduie sã absoarbã stimulul.Ceea ce e strãin îl atrage. Metamorfoza e ceeace e strãin în ceea ce e propriu. Spiritul e,aºadar, într-o permanentã acþiune de apro-priere. În ziua când vor lipsi ºi stimulul ºiceea ce e strãin – spiritul e silit sã devinã pen-tru el însuºi stimul ºi strãin. [...] În prezent,spiritul e spirit din instinct – spirit natural –el trebuie sã devinã spirit raþional; datoritãmeditaþiei (Besonnenheit) ºi artei (natura sãdevinã artã, iar arta o a doua naturã).50

La fel ºi teoria romanticã a îndepãrtãrii, alcãrui ecou l-am putea gãsi la Walter Benja-min, când spune, în eseul despre Baude-laire, cã numai frumuseþea „face sã aparãceea ce e îndepãrtat“:

Necunoscutul ºi taina sunt rezultatul ºi înce-putul a toate [...] Filozofia îndepãrtatã sunãprecum poezia – cãci orice chemare, de de-parte, se aude ca o vocalã [...] Astfel totul,la distanþã, devine poezie-poem. Actio indistans. Munþi în depãrtare, oameni, eveni-mente îndepãrtate etc., totul devine roman-tic, quod idem est – de unde ºi natura noastrãoriginar poeticã. Poezie a nopþii ºi a crepus-culului.51

Locul operei e depãrtarea, necunoscutul-cunoscut, familiarul strãin. În Heinrich vonOfterdingen, Novalis scrie: „Auzim cuvin-

te strãine, ºi totuºi ºtim cam ce înseamnã“.52

Aºa cã regãsim, de data asta însã la un nivelpur poetic ºi speculativ, relaþia dintre ceeace e propriu ºi ce e strãin în constituireaBildung-ului german. În privinþa asta, pu-tem considera romanul neterminat al luiNovalis drept inversiunea (Umkehrung)conºtientã a relaþiei dintre propriu ºi strãin,între apropiat ºi îndepãrtat, aºa cum ostructureazã Bildungroman-ul lui Goethe,Wilhelm Meister. La Novalis, teoria opereiromantice îºi atinge apogeul: înãlþat la sta-rea de mister e limbajul în care cuvintele fa-miliare s-au înstrãinat, unde totul e cufun-dat într-o depãrtare de neînþeles, ºi totuºiplinã de sens.

Dar aceastã operaþie literarã care e esenþaromantizãrii53 nu seamãnã oare cu însãºioperaþia de traducere? Sau mai bine spus:traducerea nu prelungeºte, nu radicalizeazãaceastã miºcare care se desfãºoarã în cadruloperei romantice? Nu smulge ea operastrãinã din finitudinea limbajului nativ ºinatural? N-o îndepãrteazã în mod „stelar“de humusul ei empiric, înscriind-o într-oaltã limbã? În orice traducere, opera e parcãdezrãdãcinatã. Or, miºcarea aceasta de dez-rãdãcinare inerentã oricãrei traduceri, opi-nia curentã o considerã drept o pierdere, bachiar o trãdare.Textul tradus ar fi în defec-þiune faþã de original, fiind incapabil sã res-tituie reþeaua de conivenþe ºi referinþe careconstituie viaþa acestuia. Bineînþeles. Numaicã în perspectiva romanticã, reþeaua astaconsacrã finitudinea operei a cãrei vocaþie epropria sa desãvârºire. Dacã ironia e unuldintre mijloacele imaginate de romanticipentru a ridica opera deasupra finitudiniisale, de ce n-am considera traducerea cafiind acel procedeu hiperironic care desãvârºeºteefectul ironiei imanent operei.54

43. Fragmente II, nr. 2431, p. 171.44. In Maurice Blanchot, Partea focului, Paris,

Gallimard, 1949, p. 41. Sublinierea noastrã.45. „Niciun cuvânt în poem (vreau sã spun, fie-

care «ºi» sau articol masculin, feminin orineutru) nu e identic cuvântului cores-punzãtor folosit în mod curent sau într-oconversaþie; a fi rânduit cu puritate într-unraport mai vast, constelaþia în care îºigãseºte locul în vers sau în prozã poeticã,îl face inutil ºi inutilizabil în uzajul de toatezilele, intangibil ºi durabil.“ Vezi GeorgeSteiner, After Babel, Oxford UniversityPress, 1975, p. 214.

46. Fragmente I, nr. 1043, p. 288.47. Ibidem, nr. 1434, p. 381.48. Ibidem, nr. 1687, p. 446.49. Ibidem, nr. 1752, p. 472.50. Fragmente II, nr. 2386, p. 163.51. Fragmente I, nr. 133, p. 43. Cf. de asemenea

nr. 91, p. 33, precum ºi celebrul fragmentnr. 1847: Poezia dizolvã ceea ce e strãin înfiinþa proprie (Fragmente II, p. 22).

52. Heninrich von Ofterdingen, in Les Roman-tiques allemands, t. I, Paris, Gallimard, LaPléiade, 1973, p. 448.

53. „Romantism. Absolutizare – universaliza-re – clasificare a momentului individual, asituaþiei individuale etc., aceasta e verita-bila esenþã a romantizãrii“ (Fragmente I, nr.1440, p. 333).

54. Ceea ce Benjamin a vãzut foarte bine cândspune despre traducere: „Ea transplanteazã

• Foto: Martin Greslou

�

20 • APOSTROF D O S A R

De fapt, acest ansamblu de miºcãri dato-ritã cãrora, în cadrul traducerii, ceea ce estrãin devine familiar, iar ce e familiar strãinetc. e identic cu acela prin care opera (ro-manticã) se strãduie sã nege limbajul natu-ral ºi sã se descotoroseascã de oriºice ade-renþã empiricã. În acest sens, traducerea uneiopere literare e un fel de traducere a unei tra-duceri. Iar aceastã dublã miºcare ce caracteri-zeazã textul romantic, a apropia ce e înde-pãrtat ºi a îndepãrta ce e apropiat, e într-a-devãr ceea ce vizeazã traducerea: în textultradus, ceea ce e strãin e desigur adus aproa-pe, iar ce e aproape, limba maternã a tradu-cãtorului, e oarecum îndepãrtat ºi înstrãinat.55

Or, tocmai aceastã „metamorfozã“,aceastã „rãsturnare“ e ceea ce numeºte No-valis înãlþarea la starea de mister. Traducereaapare deci ca un vârf sau unul dintre acelevârfuri empirice de absolutizare a operei. Totceea ce opera pierde aici în mod concretcâºtigã ca realitate transcendentalã, adicã lanivelul a ceea ce o constituie ca „operã“.

Cutezãtoarea afirmaþie a lui Novalis pre-cum cã, „pânã la urmã, orice poezie e tra-ducere“ – afirmaþie pe care un Joë Bousquetar fi putut foarte bine s-o anunþe – devineacum comprehensibilã: dacã poezia adevã-ratã e înãlþarea limbajului natural la stareade mister ºi dacã traducerea constituie oredublare a acestei miºcãri, atunci se poatefoarte bine afirma cã Dichten e la origineÜbersetzen. Sau, altfel spus: traducerii trans-cendentale efectuate de poezie (romantizare)îi corespunde traducerea empiricã, adicã tre-cerea unei opere dintr-o limbã într-alta.Prima „traducere“ opereazã asupra limbaju-lui în calitate de limbaj, cea de-a doua asu-pra limbii în care limbajul a fost astfel tra-tat. Putem acum înþelege ºi de ce actultraducerii a exercitat asupra romanticilor oasemenea fascinaþie, fascinaþie care totuºi nupriveºte în niciun fel relaþia limbilor între ele,ci doar ceea ce, în oriºice traducere, are legã-turã cu uciderea limbajului natural ºi zboruloperei cãtre un limbaj stelar, limbajul purºi absolut. Teoria traducerii a lui WalterBenjamin, de neconceput fãrã o lungã frec-ventare a romanticilor, nu face decât sãenunþe cât mai exact intuiþiile acestora.

Vedem, aºadar, cã teoria lui Kunstspra-che (precum ºi cea a versatilitãþii infinite apoeziei universale progresive ºi a Enciclope-diei) invitã în secret la o teorie a traducerii:într-o asemenea opticã, orice operã e tradu-cere, fie versiune nedefinitã a oricãror formetextuale, fie infinitizare a „cuvintelor tri-bului“. Ceea ce considerãm de obicei dreptnegativitate a traducerii devine acum, pen-

tru Athenäum, mai degrabã pozitivitate poe-ticã. O asemenea atitudine speculativã ducedesigur dincolo de poziþia lui Herder sauGoethe, care se pãstreazã cu fermitate într-operspectivã culturalã ºi literarã „empiric㓺i nu cred cã poezia trebuie sã se smulgãdin solul referinþelor sale.56

Iar aceastã poziþie e cea care prezideazãla naºterea a ceea ce epoca modernã numeº-te literaturã, aºa cum a arãtat Michel Fou-cault în Cuvintele ºi lucrurile:

Cuvântul dateazã de puþin timp, aºa cum erecentã în cultura noastrã ºi izolarea unuilimbaj special al cãrui mod propriu de func-þionare e de-a fi „literar“. Fapt e cã la înce-putul secolului al XIX-lea, în epoca în carelimbajul se scufunda în propria sa profunzi-me de obiect ºi se lãsa traversat de la un ca-pãt la celãlalt de cunoaºtere, el se reconsti-tuia în altã parte sub o formã independentãºi dificil accesibilã, repliatã pe enigma naºte-rii sale ºi în întregime consacratã actului pural scriiturii. Literatura înseamnã contestare afilologiei (cãreia îi este totuºi figura geamã-nã): ea readuce limbajul gramaticii la forþanudã a vorbirii, iar aici întâlneºte fiinþa sãl-baticã ºi poruncitoare a cuvintelor. De larevolta romanticã împotriva unui discursimobilizat în ceremonial ºi pânã la descope-rirea mallarmeeanã a cuvântului împuterni-cit în neputinþã, vedem exact care a fost, însecolul al XIX-lea, funcþia modernã a litera-turii în raport cu modul de-a fi modern allimbajului. Pe fondul acestui joc esenþial,restul e efect: literatura se deosebeºte tot maimult de discursul de idei ºi se închide într-ointranzitivitate radicalã; se detaºeazã de toatevalorile care ar fi putut, în epoca zisã clasicã,sã-i înlesneascã rãspândirea (gustul, plãcerea,naturaleþea, adevãrul) ºi dã naºtere în pro-priul ei spaþiu la tot ce-i poate asigura dene-garea ludicã [...] ea rupe cu orice definiþie agenurilor [...] ºi devine afirmarea purã ºi sim-plã a unui limbaj care nu are altã lege decâtaceea de-a afirma – împotriva oricãror altordiscursuri – existenþa sa abruptã; nu-i rãmâ-ne, aºadar, decât sã se curbeze într-o perpe-tuã întoarcere la sine, ca ºi cum discursul sãun-ar putea avea drept conþinut decât sã vor-beascã despre propria sa formã: se adreseazãsieºi, subiectivitate scripturalã, sau încearcãsã sesizeze iarãºi, în miºcarea care i-a datnaºtere, esenþa întregii literaturi.57

E limpede, dupã lectura acestui text, cã teo-ria romanticã a operei ºi a limbajului con-

stituie, printr-o întreagã serie de mediaþiiliterare, culturale ºi istorice, solul însuºi alliteraturii „moderne“ ori mãcar tendinþadominantã a ceea ce numim câmp literar.Aceastã tendinþã e de ordinul intranzitivsau, folosind o noþiune dezvoltatã de Bah-tin, monologicã. Ne-am putea întreba, înain-te de-a analiza textele romantice care repre-zintã teoria monologicã a traducerii ca undincolo al operei, dacã nu cumva o asemeneaconcepþie sau „tendinþã“ e cea care ar trebuipusã la îndoialã. Oare n-ar trebui sã cãutãmceea ce, în literatura occidentalã modernã,dar ºi înainte sau alãturi de ea (în literaturi-le care-i sunt periferice), nu corespundeacestei vocaþii monologice? Sã redescoperimacea dimensiune mai fecundã, mai înrãdã-cinatã, pe care o înãbuºã monologismul ro-mantic ºi modern, dimensiune care priveºteatât domeniul liric (domeniu pe care – aºacum au demonstrat Lacoue-Labarthe ºi J.-L. Nancy – Athenäum n-a reuºit sã-l inte-greze), cât ºi „romanul“, aºa cum se afirmãel pe linia amintitã de Bahtin? Desigur, ro-mantismul invocã o altã linie: Cervantes,Ariosto, Boccaccio, romanul englez din se-colul al XVIII-lea, dar nu reþine decât agi-litatea formalã, nu ºi extraordinara densi-tate textualã. Bahtin, în Estetica ºi teoriaromanului, a diferenþiat brutal monologis-mul poeziei de „dialogismul“ romanului.Opoziþia asta nu e acceptabilã ca atare: dacãorice roman e de esenþã dialogicã, orice po-ezie nu e esenþial monologicã. E adevãratînsã cã monologismul e marea tentaþie înpoezie – cea a „limbajului stelar“, a „lim-bajului zeilor“ – ºi cã epoca modernã paresã fi cunoscut aceastã tentaþie mai multdecât alte epoci; în plus, de la romantismulgerman încoace, l-a ºi teoretizat. Dincolode toate reformulãrile care trebuie adusetezei lui Bahtin, e de reþinut aceastã dimen-siune monologicã, pentru cã ea poate modi-fica experienþa noastrã cu privire la litera-turã ºi, corelativ, la traducere. Oare aceastanu e decât prelungirea potenþializatã a mo-nologului poetic sau, dimpotrivã, îngãduie,în cadrul operei, instalarea unei dimensiunidialogice sui-generis? Iatã care ar fi problemape care o pune lucrarea de faþã confruntândteoriile asupra traducerii, evident opuse,cum sunt cele ale romanticilor, pe de-oparte, ºi cele ale lui Goethe ºi Hölderlin.Problemã la care se adaugã ºi o alta: care arfi, în teoria monologicã, locul exact ce i secuvine traducerii? Dupã cum vom vedea,teoria asta nu reuºeºte câtuºi de puþin sãfacã diferenþa între traducere ºi ce nu e tra-ducere – criticã sau poezie. Într-un caz, atraduce e treaba poeþilor, e Nachdichtung.În celãlalt, e treaba filologilor, a criticilor,a hermeneuþilor. Dacã A. W. Schlegel încãmai izbuteºte sã fie în acelaºi timp poet, tra-ducãtor, critic ºi filolog, în secolul al XIX-leaîmpãrþirea rolurilor se fãcuse deja. De-oparte, avem traducerile savante, de cealaltã,traducerile literare, cele ale scriitorilor (Ner-val, Baudelaire, Mallarmé, George). Or, ceeace este pus la îndoialã în aceastã diviziunea muncii e faptul cã traducerea ca atare, caact în sine, nu are un teren al ei propriu ºiclar delimitat (ca activitate a limbajului ºigraþie limbajului) ºi se aflã când de parteapoeziei, când de partea filologiei. Iar aceas-tã diviziune, în care dispare traducerea caact specific, vom vedea cã a fost efectuatãde romantism, care a ridicat acest act la înãl-þimi speculative probabil niciodatã atinse.

�

deci originalul într-un teren – ironic spus –mai definitiv, mãcar în mãsura în care de-a-colo nu mai poate fi deplasat prin niciunfel de transfer [...] Nu fãrã îndreptãþire,cuvântul «ironic» poate evoca aici proce-deele gândirii romantice“ (La tâche du tra-ducteur, in Mythe et Violence, Paris, Denoël,1971, p. 268).

55. Blanchot, în Partea focului, a exprimat în-tr-un mod admirabil miºcarea aceasta: „Sãadmitem cã unul din obiectivele literaturiie sã creeze un limbaj ºi o operã în care cu-vântul mort sã fie într-adevãr mort [...]Înseamnã cã acest nou limbaj ar trebui sãfie faþã de limba curentã ceea ce un text detradus este pentru limbajul care îl tradu-ce: un ansamblu de cuvinte sau de eveni-mente pe care poate cã le pricepem sau lesesizãm de minune, dar care, în însãºifamiliaritatea lor, ne dã sentimentul deignoranþã, ca ºi cum am descoperi cã cele

mai simple cuvinte, precum ºi lucrurile celemai naturale pot deveni brusc necunoscu-te. Cã opera literarã vrea sã pãstreze distan-þele, cã încearcã sã se fereascã de orice inter-val care întotdeauna face din cea mai bunãtraducere [...] o operã strãinã e ceea ceexplicã (în parte) gustul simbolismuluipentru cuvintele rare, cãutarea exotismului[...] Tradus din tãcere, titlul acesta al lui JoëBousquet, e parcã dorinþa unei întregi lite-raturi de-a rãmâne traducere în stare purã,o traducere fãrã povara textului de tradus,un efort pentru a reþine din limbaj singu-ra distanþã pe care limbajul încearcã s-opãstreze faþã de el însuºi ºi care în cazul-limitã trebuie sã-l facã sã disparã“ (p. 174).Ne aflãm aici foarte aproape – iar citatuldin Bousquet o confirmã – de romantism.Sau mai precis, cugetarea lui Blanchotapare ca fiind cu totul prinsã în spaþiul lite-rar pe care îl descrie Athenäum.

56. Ba dimpotrivã: teoria „poeziei de circum-stanþã“ a lui Goethe, de atâtea ori afirmatãîn Convorbirile cu Eckermann, se opune înmod radical teoriei romantice. Circumstan-þa e pentru el ceea ce înrãdãcineazã poeziaîn contemporaneitate.

57. M. Foucault, Les Mots et les Choses, Paris,Gallimard, 1961, p. 313.

�

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 21

Mici „texte de escortã“(II)

FLORIN IARU, Fraier de Bucureºti, Iaºi: Edi-tura Polirom, colecþia „Ego. Publicisticã“[încadrare greºitã: deºi au fost publicate înprealabil într-o revistã, textele din sumarsînt proze, nu articole!], 2011.

V ERVA ªI tandreþea strîns împletite înversurile lui Florin Iaru se regãsesc

intacte în prozele scurte – foarte scurte! –pe care poetul a începutsã le scrie de aproape undeceniu (din 2004, maiexact). Memorialistic înmulte dintre Povestiriledin Bucureºti (care pot ficitite în aceastã carte),fantazînd liber în Poveºtileneterminate (publicate de-ocamdatã doar în foile-ton, tot în revista 24 FUN, din 2009 încoa-ce), el îºi deapãnã istorioarele parcã grãbit,parcã nepãsãtor, de parcã nici n-ar fi marelucru de spus, doar nu sînt decît scene mã-runte, decupate din fluxul cotidian. Da!,dar nu e nevoie de mult timp pentru ca rit-mul alert al acestor miniaturi narative sãne captiveze, iar vocea care le rosteºte ºtiesã presare deasupra lor exact atîtea „ingre-diente“ – sare, piper ºi alte mirodenii com-poziþionale ºi stilistice – încît din cele cîte-va zeci de rînduri ale fiecãrei piese sã iasãcîte o minunãþie de „scenã de viaþã“, dinacelea pe care marea literaturã ni le oferãspre a ne ajuta sã înþelegem sensurile celemai profunde ale existenþei noastre. Încîn-tãtoare, de un comic adesea debordant, demulte ori înduioºãtoare, întotdeauna tu-ºante într-un fel ori într-altul, cînd ºi cîndde-a dreptul tulburãtoare, micile prozeale lui Florin Iaru asta sînt: literaturãmare...

ELENA ªTEFOI, Întrebãri pentru doamnaambasador, Cluj-Napoca: Editura DaciaXXI, colecþia „Personalitãþi româneºti îninterviuri“, 2011.

P OETÃ A „noului val“ lansat în jurul anu-lui 1980, în faimosul Cenaclu de Luni;

jurnalistã bãtãioasã în de-ceniul urmãtor, dupã cã-derea regimului comunist,la Contrapunct, la Dilema,la alte gazete de atunci;veritabilã „moralistã“ avremurilor, analistã subtilãºi necruþãtoare, în articoleºi eseuri, a „ºocului adap-tativ“, sintagmã pe care oalesese ca reprezentativã pentru ceea ce trãiasocietatea româneascã în tranziþie de la dic-taturã la democraþie; interesatã sã cuprindãcomplexitatea lumii postmoderne, în diver-sitatea ei culturalã, etnicã, politicã, explo-ratã în cîteva volume-interviu cu protago-niºti ai scenei publice; în sfîrºit, intratã lafinele anilor ’90 în diplomaþie, deci în inte-riorul sistemului instituþional al contem-poraneitãþii, cu deschiderea globalã pe careþi-o oferã specializarea externã, cu timpîndelungat de mandat consular ºi ambasa-dorial petrecut în Canada: palmares impre-sionant – ºi încã deschis, cãci Elena ªtefoie abia la mijloc de carierã. În tot cazul, are– categoric! – ce povesti, încît o carte-dia-log în care poeta ºi observatoarea lumii deazi ni se confeseazã trebuie privitã ºi cititãca un dar de preþ...

Poeþi din Banat: Cele mai frumoase poezii.Antologie de MARIAN OPREA, Timiºoara:Editura Brumar, 2011 (cu o prefaþã de IONPOP; pe coperta a IV-a – alte douã „textede escortã“, semnate de MIRCEA MARTIN ºiCOSMIN CIOTLOª).

O CONSISTENTÃ ANTOLOGIE zonalã facebine ºi regiunii, ºi naþiunii, pentru a

juca puþintel cuvintele ºiproporþiile. (De-ar fi ºimulticulturalã, imagineaar ieºi încã mai bogatã –perfect justificat pentruspaþiile multietnice, pre-cum Banatul; nu neapãratîntr-o formã efectiv pluri-lingvã, ca reunire de texteîn mai multe idiomuri: oculegere în româneºte poate prelua – depildã – ºi traduceri din germanã, maghia-rã, sîrbã etc., ceea ce ar recupera în peisajnume grele, de la venerabilii Franyó Zol-tán, stins la 91 de ani, în 1978, sau AnaviÁdám, poetul aproape centenar pe care l-aavut Timiºoara, plecat dintre noi pe 23

februarie 2009, la o sutã de ani fãrã treizile, ºi pînã la vedetele AktionsgruppeBanat, de pildã...) Chiar ºi aºa, „monoi-diomaticã“, selecþia lui Marian Oprea rã-mîne foarte diversã. De fapt, adoptarea criteriului alfabetic de ordonare a autori-lor în locul celui istoric lasã mai degrabãla vedere policromia decît posibile scena-rii de evoluþie de la neomodernism la post-modernism: alternanþa numelor din „eºa-loane“ diferite face mai greu de urmãritsuccesiunea efectivã a „valurilor“ de versi-ficatori din perioada de referinþã (postbe-licã), de la cele reprezentate de marii poeþiai zonei, Petre Stoica (1931-2009) ºi ªer-ban Foarþã (n. 1942), trecînd prin etapeleºi formulele ilustrate de Ioan Flora (1950-2005), Petru Ilieºu (n. 1951), Ion Mo-noran (1953-1993) sau Marcel Tolcea (n.1956), pînã la Simona Constantinovici (n.1968), Adrian Bodnaru (n. 1969), Robertªerban (n. 1970), Moni Stãnilã (n. 1978)ori Tudor Creþu (n. 1980) (spre a alegesemnãturi mai cunoscute din cele trei saupatru generaþii active în interval). Nu sesi-zez decît o absenþã imputabilã: Ioan Mo-rar (n. 1956, timiºorean la începuturilesale literare); sau poate ºi pe cea a mai-tînãrului Alexandru Potcoavã (n. 1980,timiºorean tot timpul). Dupã cum selecþiaar mai fi putut accepta ºi doi prozatori denotorietate care au „comis“ la un momentdat versuri: Nicolae Breban (n. 1932,lugojean în copilãrie ºi adolescenþã, repu-tat romancier, dar ºi autor al unor Elegiiparisiene, 1992) ºi Lucian P. Petrescu (n.1956, timiºorean nãscut în Caransebeº, totromancier, dar ºi semnatar al placheteiDezorbirea, anume treizeci ºi trei de poe-me, ºi tot în mod firesc, eºuate, 2009). Înschimb, ca sã nu fie cu totul ºi cu totulprevizibilã, antologia are ºi cîteva apariþii-surprizã, fiecare în felul sãu, precum –bunãoarã – Pavel ªuºarã (n. 1953 în Caraº-Severin, devenit critic de artã bucureºtean,dar ºi poet ºi prozator) sau LiubiþaRaichici (n. 1962, poetã de limbã sîrbã,dar ºi cu un volum scris în româneºte)...

Una peste alta, caleidoscopul se ro-teºte cu spor: multe versuri expresive,poeme de bun ºi foarte bun nivel, într-odefilare alertã; de citit – deci – cu totinteresul!

�

Ion Bogdan Lefter

Cãrþi primite la redacþie

• Sanda Cordoº,Lumi din cuvinte:Reprezentãri ºiidentitãþi în litera-tura românã post-belicã, Bucureºti:Ed. Cartea Româ-neascã, 2012.

• Ciprian Vãlcan ºi Dana Percec,Teologia albino-ºilor, Cluj-Napoca: Ed.Napoca Star,2010.

• Ovidiu Pecican,Bokia, roman,Bucureºti: Ed.Tracus Arte, 2011.

• ªtefan Melancu,Ultima femeie,roman, Cluj-Napoca: Ed. Eikon,2012.

22 • APOSTROF

Amalia Lumei: Strãzile, locuri arhitecturaleumplute de energiile trecãtorilor ºi poveºtile lor,sunt sistemul circulator al oricãrei urbe. Unele,încãrcate de parfumul istoriei, ajung puncte dereferinþã în geografia locurilor. În Europa, spredeosebire de SUA (unde strãzile sunt notate, sim-plu, cu numere), existã o atenþie specialã înnumirea strãzilor. Întâlnim astfel strãzi purtã-toare de nume istorice, geografice, nume de per-sonaje marcante din cultura universalã etc. Demulte ori trecem pe o stradã, ºtim cum se nu-meºte, sau dacã nu, poate citim tãbliþa cuinscripþia, poate rostim denumirea ei zilnic dispe-cerului de la firma de taxi... dar oare ºtim cuadevãrat istoria ei? Existã în Cluj o stradãAlverna. De unde vine denumirea acestei strãzi?

Lukács József: Numele de Alverna este legatde viaþa Sfântului Francisc. Din Vieþile Sfinþiloreste cunoscut faptul cã un conte, stãpânulunor domenii întinse în Toscana, a dãruit înte-meietorului ordinului franciscan un munteizolat, potrivit pentru rugãciuni ºi meditaþie.Acest munte se numeºte în limba italianã LaVerna ºi în latinã Alverna. Sfântul Francisc s-aretras pe acest munte, unde, în timpul rugã-ciunilor, a avut viziuni minunate, iar pe corpi-au apãrut stigmatele, cele cinci rãni asemãnã-toare cu cele ale lui Iisus cãpãtate în timpulpatimilor. Acest munte Alverna, pe care ulte-rior a fost construitã o bisericã a ordinuluifranciscan, a devenit un loc sacru pentrucreºtini, un loc al cãrui nume este sinonimcu viaþa de ascet, un tãrâm al rugãciunii ºiretragerii în sine. Dupã acest munte Alvernadin Toscana a fost numitã iniþial o grãdinã afranciscanilor din Cluj, mai apoi un mic car-tier aflat la marginea oraºului Cluj, iar dupãun timp, dupã construirea caselor în acea zo-nã, numele a fost moºtenit de strada Alverna.Ca fapt interesant, trebuie amintit cã numeleAlverna s-a pãstrat ºi în deceniile comunis-mului. Poate tovarãºii nu au ºtiut ce înseamnã.

A. L.: De ce a primit aceastã parte a oraºuluiCluj un nume atât de legat de ordinul fran-ciscan?

L. J.: În anul 1929 ordinul franciscan a cum-pãrat o livadã de trei hectare în hotaruloraºului Cluj, în locul numit Becaº, ºi aici aconstruit o mãnãstire, un convent, cum ar fimai corect sã spunem, ºi o bisericã având hra-mul Preasfânta Inimã a lui Iisus. Fraþii audorit sã amenajeze în acel loc, aflat pe atuncila marginea oraºului, o oazã de liniºte, po-trivitã rugãciunii ºi meditaþiei, întocmai camuntele La Verna din Toscana. Dar au maiavut în vedere ºi altceva: franciscanii au avuto tipografie în Cluj, Tipografia „Sfântul Bo-naventura“, unde lucrau fraþi cãlugãri ºi fraþilaici. Cum se ºtie, pe atunci în tipografii selucra cu litere de plumb, fapt care pricinu-ia deseori probleme de sãnãtate. Astfel cãAlverna din Cluj era ºi un loc de recreere pen-tru cei care munceau în aceastã tipografie, unloc unde puteau sã îºi petreacã timpul la aercurat.

În relativ scurt timp, Alverna, cum au fostnumite de clujeni mica bisericã ºi grãdina dinjurui ei, a devenit un loc de pelerinaj al cato-licilor din oraº.

A. L.: Se ºtie cine a construit biserica ºi con-ventul?

L. J.: În primul rând trebuie amintit fratelepreot Trefán Leonárd Dávid OFM, gardianulconventului franciscan de la Cluj. El a avut unrol-cheie în întemeierea ºi funcþionarea Tipo-grafiei „Sfântul Bonaventura“ din Cluj, a fostredactorul editurii ºi al revistei ordinului ºi totel a fost cel care a construit conventul ºi bi-serica Alverna. Realizarea acestei viziuni a fra-telui Trefán Leonárd a cauzat ºi probleme deordin financiar. Trebuie sã avem în vedere cãridicarea construcþiilor de la Alverna a avut locimediat dupã 1929, în anii marii crize econo-mice, din donaþiile credincioºilor, din câºtigu-rile Tipografiei „Sfântul Bonaventura“ ºi dinîmprumuturi bancare. S-a întâmplat cã da-toritã crizei s-au diminuat atât donaþiile, cât ºicomenzile tipografiei, iar fraþii cãlugãri au avutprobleme cu rambursarea împrumutului con-tractat pentru construcþie. Asta a fost, se pare,cauza pentru care în 1932 fratele Trefán Leo-nárd a fost trimis într-un alt convent al ordi-nului. În anii rãzboiului, el a revenit la Clujºi aici a murit, în toamna anului 1945.

Arhitectul care a proiectat ºi a construitAlverna a fost Elemér Moll. Între 1909 ºi1919 ºi 1940 ºi 1946, a ocupat funcþia deinginer-ºef al oraºului Cluj. Pe lângã câtevaduzini de vile ºi case din oraº, a proiectat ºiconstruit, în stilul Bauhaus al epocii, PalatulUzinei Electrice, Teologia Greco-Catolicã, aziAcademia de Muzicã, clãdirea Bãncii Transil-vania din bulevardul Eroilor, GimnaziulReformat de Fete, azi Liceul „Apáczai CsereJános“, Abatorul (demolat la începutul anilor2000), clãdirile Parcului Sportiv „Iuliu Ha-þieganu“ ºi casele pentru familii cu mulþi copiidin cartierele oraºului, în Gheorgheni, Mã-nãºtur ºi Gruia, aºa-numitele case ONCSA.Între 1944 ºi 1946, dupã trecerea frontului,

el a condus lucrãrile de reconstrucþie a clãdi-rilor publice din oraº.

A. L.: Ce s-a întâmplat cu Alverna dupã 1945?

L. J.: Nicolae Balotã a evocat Alverna în frag-mentele publicate pânã în prezent din Abisulluminat. El povesteºte într-un loc cã în anul1948 se plimba uneori cu graþioasa DorliBlaga spre Alverna, loc pe care îl descria cafiind un parc delãsat al mãnãstirii francisca-nilor izgoniþi ºi ruine de care avea grijã unpaznic bãtrân. Tot Nicolae Balotã aminteºte,chiar în mai multe locuri, cã de la mãnãstireafranciscanã Alverna, aflatã înspre partea de esta Clujului, unde el în tinereþe venea la slujbã,ºi unde în singurãtatea cu parfum de crin abisericii îi era îngãduit sã cânte la orgã, se potvedea admirabile amurguri violete peste oraººi peste Munþii Gilãului.

Alverna clujeanã a ajuns în aceastã starede degradare în urma jafului ºi a stricãciuni-lor pricinuite de armatele care au trecut prinCluj în toamna anului 1944. Stãpânireacomunistã a dizolvat ordinele cãlugãreºti ºibunurile lor au fost naþionalizate. Asta s-aîntâmplat ºi cu Alverna. În primã fazã a fosttransformatã în sanatoriu pentru copii bol-navi de TBC, mai apoi aici s-a mutat o insti-tuþie a Ministerului Agriculturii. Biserica afost transformatã ºi ea. Altarul ºi cele patruclopote ale Alvernei au fost salvate de distru-gere ºi luate de cãtre parohul micii bisericicatolice „Neprihãnita Inimã a Mariei“ de pestrada Arieºului, unde se aflã ºi în prezent.

�

Alverna

• Pelerinaj la Alverna în anii 1930

Secretele Oraºului-Comoarã

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 23

Cioclopedice

L A O sutã de ani decînd a început poste-

ritatea, opera lui Cara-giale pare a-ºi fi epuizattoate ofertele interpreta-tive. Mulþi critici impor-tanþi, ºi tot atîtea cãrþi deinconturnabilã valoare,au circumscris un terito-riu interpretativ larg ºibogat, probabil comparabil numai cu celdeþinut de Eminescu (dar acesta, spun spe-cialiºtii, e încã departe de epuizare datoritãexistenþei unei imense arhive, apreciatã cafiind un „tezaur“ încã neexploatat). Cara-giale (fãrã arhivã ºi aproape fãrã manuscri-se pãstrate) a trecut prin toate „filtrele“ – dela negare, ridiculizare ºi condamnare la stîl-pul infamiei antiromânismului, pînã la exta-zul sincer sau cel prea cucernic; trecînd prinanaliza textualistã ºi estetica receptãrii, prinsociologismul vulgar din anii ’50 ºi prinnobila raportare a ideilor sale, puþine, darsigure, la istoria filozofiei. Dar atracþia ceamai mare (apãrutã încã de la Ibrãileanu ºiLovinescu, dar bine instalatã de Cãlinescu,atît în Istorie, dar mai ales în destul de abe-ranta Domina bona, 1947) este aceea pentruîmproprietãrirea personajelor caragialeºti cucît mai subtile ºi mai adînci psihologii, abi-sale (dacã se poate); o forþare a „verosimili-zãrii“ (iertare, dar se practicã pe larg „îmbo-gãþirea limbii“), a lãrgirii plauzibilului pînãla limite care nu mai au acoperirea textu-lui. Exemplul tipic al acestei tendinþe îl re-prezintã Dicþionarul subiectiv al personajelorlui I. L. Caragiale (2009) de Gelu Negrea.L-am citit în cinstea centenarului ºi mai alesca sã înþeleg ce înseamnã a fi subiectiv în-tr-un dicþionar. Înseamnã multe – dar mai aleslibertatea de a inventa personaje care poartãnume date de I. L. Caragiale, dar care nu preamai au nimic de a face cu „originalul“. Nu ainventat (cum spuneam) Gelu Negrea acesttip abuziv de suprainterpretare – ºi el nici nue condamnabil, în principiu. Procedeul a datnaºtere chiar la opere literare importante –de nu ar fi decît Macbett-ul lui EugèneIonesco, o rescriere cînd parodicã, deseoriabsurdã, ajungînd la o viziune desperantãasupra istoriei (inspiratã, dupã mãrturisi-rea autorului, de interpretarea pe care eseis-tul Jan Kott a fãcut-o operei lui Shakespeare).

Aflãm, în acest subiectiv dicþionar, aºe-zat de autor sub zodia eseului (o aºezare ca-re poate fi legitimã – numai cã sîntem in-formaþi cã eseul are „o istorie de trei orimilenarã“ – care, chiar dacã începe cu Cice-

ro, De amicitia, anul 44 î.H., ºi se terminãla Gelu Negrea, 2009 d.H., tot nu iese lanumãrãtoare), multe lucruri interesantedespre personaje pe care le credeam a fi alt-fel – ne înºelam. De pildã:

Domnul Goe are „manifestãri iconoclas-te [care sînt] semnele distinctive ale uneipersonalitãþi de excepþie în devenire“, are„dorinþa de instruire individualizatã, voca-þia de abordare opþionalã a arealului gno-seologic“ sau face „tentative repetate de pe-netrare a enigmelor lumii, a misterelorvieþii“ (p. 143-144); cãci: „Cînd deceleazãîn comportamentul lui Goe dominantefaustice, G. Cãlinescu nu greºeºte, exage-reazã, doar. Însã foarte puþin – vorba poe-tului...“ (poetul e ªt. Aug. Doinaº ºi poe-mul care sfîrºeºte cu versul: „însã foartepuþin“ este Mistreþul cu colþi de argint,1945; nu prea vãd legãtura mistreþuluimuribund nici cu Cãlinescu, nici cu „gestu-rile iniþiatice“ ale domnului Goe).

Nu se lasã mai prejos copilul Ionel dinVizitã, cel cu fumatul ºi dulceaþa din ºo-ºoni, care are „vocaþia experienþelor ºi expe-rimentelor existenþiale, inclusiv a celor cese învecineazã cu durerea, cu suferinþa ºimartiriul. Propensiunea cãtre obiecte ºiacþiuni legate de foc trimite cu gîndul lamitul prometeic“ (p. 163).

Cu pãrere de rãu, trecem peste încãdestule zeci de exemple de artã interpreta-tivã. Mai alegem însã cîte ceva: de pildãcã Ziþa, cea pe care bine o ºtiþi din Noapteafurtunoasã, nu numai cã „din punct devedere sentimental ea este o virginã“ ºi sea-mãnã cu Julieta, chiar Julieta lui Shakes-peare pe care bine o ºtiþi!, dar pentru cãciteºte Dramele Parisului valideazã teoriasincronismului a lui Lovinescu. Mai mult,ea se îndrãgosteºte de Ricã „pe filierã inte-lectualã, sensibilizatã fiind pînã peste poatede romantismul prestaþiei epistolare a poe-tului liric Venturiano“ (p. 346-347). Ziþao „rupe biniºor pe franþuzeºte, deºi mai stîl-ceºte...“. Dar dacã e vorba de limbã fran-cezã, Gelu Negrea îl crede, pe aceeaºi pa-ginã, „complexat“ din acest punct devedere pe I. L. Caragiale ºi nu ºtie – cumcertificã amintirile despre el – cã era unexcelent cunoscãtor al acestei limbi, cã ovorbea, citea cu predilecþie ºi fãcea faþãchiar ºi dictãrilor exigente.

Mai sînt lucruri importante pe care au-torul dicþionarului nu prea le ºtie; referin-du-se la conflictul politic din Scrisoare, nuspecificã niciodatã cã partidul de guver-nãmînt este cel liberal (o evidenþã de multclarificatã de Alexandru George), cã teo-ria „disidentã“ a lui Caþavencu este persi-flarea lozincii liberal-brãtieniste „prin noiînºine“. Antiliberalismul lui I. L. Caragialenu e un amãnunt, ci o „cheie“ a vieþii sale– l-a costat, între altele, cele douã premiiale Academiei ce i se cuveneau. De altfel,Nae Caþavencu (cãruia i se fixeazã ca vîrstãaproximativã 30 de ani!), considerat poatecu dreptate personajul principal al piesei, larivalitate cu Zoe, „se comportã ca un ler-montovian erou al timpului sãu“, „se im-plicã în arealul business-ului local“, are o„distincþie intelectualã evidentã“, „trans-cende vijelios reperele contingentului, pla-sîndu-se în virtual“, fiind, „fundamental,adeptul evoluþionismului continuu al luiHerder pe care îl pastiºeazã mioritic...“.Cãci „împrejurãrile îl obligã sã aplice onesportivã loviturã sub centura de castitatea doamnei Trahanache“ (p. 55-63).

ªi Ricã e „reabilitat“ –- fiind, de fapt,un „politolog“ ºi un „ºoarece de biblio-tecã“, probabil de origine modestã (?); el„ipostaziazã categoria, rarã în literaturaromânã, a studiosului, a omului de cartesau chiar, forþînd puþin nota, a savantuluiîn devenire“ (p. 331). ªi el, ºi Bumbeº (dinPremiul întîi) practicã „petrarchismul“ înpoezie.

De altfel, materia dicþionarului se hrã-neºte din plãcerea autorului de a inventabiografii ºi a propune asocieri (cel puþinbizare) ale personajelor autohtone cu numedintre cele mai mari ale literaturii univer-sale: Miþa Baston cu Fedra ºi Medeea –fiind totodatã ºi „o Marguerite Gauthier deDîmboviþa“, Cetãþeanul turmentat are „onaturã etericã“, Coana Efimiþa are un„extaz orgasmatic“, Crãcãnel e din familiasuferinþelor biblicului Iov, scrisoarea deºantaj a lui Gagamiþã e un fel de... cal tro-ian, cãci el e un fel de... Agamemnon dinrãzboiul troian (ideea e, de fapt, a „mare-lui“ eseist D. R. Popescu), Nae Girimeasuferã de „donjuanism inerþial ºi statistic“,clasa mijlocie din România are în Dumi-trache Titircã un reprezentant de elitã, elfiind din familia soþilor înºelaþi de tip Ka-renin, Iancu Pampon este „un autentic che-valier sans peur et sans reproche“, precumcelebrul Bayard, simbol al cavalerismuluidin poemele de gestã franceze, în Scrisoareapierdutã sentimentul aºteptãrii se aseamãnãcu cel din beckettianul Godot, Tipãtescu e„leneº, vegetativ – un Oblomov mioritic ºiîndrãgostit“, dar cu probabile studii la Paris(?), Veta „sãlãºluieºte în increat“, Zoe „su-ferã de un bovarism sui-generis de facturãretro, paseist ºi recuperator“ – în fine,Conul Leonida e o farsã tragicã. La p. 267aflãm cã „Ploeºtii republicani fiind Water-loo-ul nostru...“ etc., etc.

Inventarea de biografii ºi asociaþiilelivreºti ºocante – cu tradiþie, cum spuneam,de la Cãlinescu – au un efect fundamentaldeformant, la urma urmei: ele anuleazã sauedulcoreazã în bunã parte ridicolul, adicãesenþialul literaturii lui Caragiale. Caricatu-ra sau satira – care sînt, în fond, procedee-le fundamentale ale lui I. L. Caragiale –devin palide, îºi pierd eficacitatea ºi viru-lenþa; lumea lui Caragiale se mutã în altcontinent literar. Nu o fac mai... umanã (ºicaricatura e umanã), ci o aruncã în banali-tate – sau chiar în stupiditate: comparaþiileºi psihologizãrile abuzive fac din Caragialeun scriitor prost sau, cel mult, epigonic.Fãcînd exces de psihologie, multe schiþe saupersonaje din întreaga operã ajung a fi con-trarul a ceea ce intenþiona, în chipul cel maiclar, indubitabil chiar, Caragiale însuºi.Gelu Negrea de fapt împinge pînã la ridi-col unele tendinþe interpretative care aparla mai toþi exegeþii mai noi (ºi eu am pãcã-tuit, recunosc...).

Apoi, numindu-l pe I. L. Caragiale –noi, cu toþii – în repetate ºi repetate rîn-duri, ocazii ºi contexte Nenea Iancu, comi-tem un fel de „bãtaie pe burtã“ cu autorulnostru mult iubit. Cunoaºtem „populis-mul“ sãu, plãcerea indiscreþiilor ºi chiar aignorãrii politeþei – o caracteristicã a lumiisale ºi, desigur, a vieþii sale din care seinspirã (vezi ºi corespondenþa); e poate ºiun fel de a rãmîne atîrnaþi de „oralitatea“operei sale. Oricum am lua-o, acest mod deadresare frapeazã prin unicitatea lui. Nu nepermitem sã-i spunem lui Eminescu Titi,

Gelu Ionescu

�

24 • APOSTROF

ca Veronica, ne mai „scãpãm“ cu un Camilsau cu un Mateiu, dar fãrã nene... familia-rismul acesta, cu totul caracteristic, faceparte oare din... „specificul naþional“? Ofamiliaritate împinsã la vulgaritate de stilulredactãrii Dicþionarului, prin adresãri „com-plice“ cãtre cititor, prin pastiºarea stiluluicaragialesc (vezi mai sus: „pînã pestepoate“, doar un singur exemplu) ºi relua-rea unor expresii de bine-cunoscutã circu-laþie postcaragialescã.

Autorul dicþionarului, oricît de subiec-tiv ar fi, are ºi unele... scãpãri, luat de elo-cinþã: la p. 135 îl aruncã pe bietul Iov îngura chitului, în locul lui Iona; la p. 24confundã soþii uciºi ai Lady-ei Ann dinRichard al III-lea – adicã locul lui Eduard,prinþ de Wales, e luat de un misterios KingHenry. Am mari dubii cã în Grand Hôtel...are loc o noapte „valpurgicã“, cum spunep. 62 – nici în hotel, nici pe maidan nuprea seamãnã nimic a... Faust.

„Acest personaj [Miticã] cu alurã deSfinx, pus de Caragiale sã vegheze impe-netrabil pe malul Stixului nu este cumvaCELÃLALT MITICÃ pe care, de un secol neîncãpãþînãm sã nu-l vedem cînd ne privimîn oglinda sinelui... sclavi ai unei imaginideformate despre noi înºine cu care defilãminconºtienþi ºi alienaþi pe versanþii istoriei?“(p. 201). Astfel de pagini „abisale“ ºi deimprecaþii la adresa exegeþilor lui Caragiale(p. 270, de pildã), cei de dinainte de dicþio-narul de faþã, te trimit direct la subtilitateaºi elocvenþa lui Ricã Venturiano. Lecturi înrãspãrul textului ºi intenþiilor evidente aleunui autor am mai citit, destule. În cazulde faþã, ezit între a crede cã Gelu Negreaa vrut sã-ºi batã joc de cititorii lui, atît ino-cenþii, cît ºi...„iniþiaþii“, sau cã a vrut sã stîr-neascã fantoma ploieºteanului ca sã-l urmã-reascã noaptea, cu gîndul rãzbunãrii, peuliþele urbei, precum umbra lui Hamlet celbãtrîn la Elsinor: asta ca sã completãmvocaþia asociaþionistã a autorului... Care are(totuºi!) dreptate cînd spune cã ILC era „unprovocator“...

�

Jurnal de crizã

J URNALUL E, prin defi-niþie, un gen literar (au-

to)mistificator, greu credi-tabil. Cu cât argumentelede verosimil ºi de adevãrale dicþiunii eului au undesen mai insistent contu-rat, cu atât cititorul trebu-ie sã-ºi impunã mai multãmefienþã, descifrând în ar-hitectura scriiturii manipulãri de sensibili-tate ºi de imagine. ªi apoi: câtã legitimi-tate – din perspectiva autenticitãþii – are unjurnal intim fãcut public sau scris în vede-rea publicãrii? Prin chiar intenþionalitateaexpusã sau presupusã, jurnalul e dezvãluireºi camuflare, mistificare ºi autenticitate înacelaºi timp.

În Zen: Jurnal. 2004-2010 (Editura Hu-manitas, 2011), Mircea Cãrtãrescu noteazãconsubstanþialitatea trãire-scriiturã în ter-menii unei ecuaþii a expresiei autobiografi-ce care exprimã fisurile unei identitãþi con-

vulsive, marcate de fracturi ontologice, deblocaje sau de aporii, o identitate cu con-tururi incerte, ce gliseazã mereu înspre ozonã a nedeterminatului ºi a retranºãriinostalgice spre trecut („Sunt jurnalul meu.Nu mã identific nici cu carnea ºi pielea mea,nici cu amintirile mele, nici cu imagineamea în oglindã, nici cu numele meu atât detotal cum mã identific cu paginile astea,caietele astea“). Titlul (Zen) e mai curândun deziderat, pentru cã pagina de jurnal,convulsivã, tensionatã, refractarã la oricemodel de trãire, e departe de a sugera ata-raxia implicatã în practicile ºi meditaþiilezen. Se poate, de asemenea, constata în jur-nalul cãrtãrescian o mutaþie de tonalitate,de registru afectiv, de la expresia triumfalis-tã (din primele jurnale) la mesajul deceptiv,crispat, convulsiv de acum, deplasare deaccent observatã chiar de cãtre diarist:

Ce imensã diferenþã între vechile mele jur-nale (cele dinainte sã fac, sã zicem, 40 deani) ºi cele mai recente! Primele erau trium-faliste chiar ºi-n deznãdejde, celelalte – dis-perate chiar ºi când viaþa pare blândã cu mi-ne. Acum sunt în acel moment când amajuns la marginea cea mai îndepãrtatã a min-þii mele, atât de îndepãrtatã cã am uitat, pedrum, de ce înaintez. Am adunat pe drumatâta experienþã, încât nu mai pot face nimiccu ea, fiindcã fiecare grãunte de cunoaºterese anuleazã cu toate celelalte: ca sã faci cevatrebuie sã ºtii puþin. [...] De altfel, dintretoate speciile literare – hai sã zic mai bine:dintre toate felurile de a scrie – jurnalul e ceamai absurdã. Mâna ta stângã dã bani mâiniitale drepte. Notezi, pentru tine, ceea ce tuînsuþi ºtii de fapt mult mai bine decât celcare noteazã, cãci durerea e autenticã, pecând „mã doare“ e o convenþie.

Pe de altã parte, jurnalul lui M. C. (cumîi place autorului sã-ºi spunã) se detaºeazãmai ales printr-o dialecticã a camuflãrii ºi aexpunerii, existând o distanþã semnificativãîntre aparenþele vieþuirii cotidiene ºi „esen-þa“ personajului care se „aratã“ pe sine înoglinda unei scriituri abundente, fragmen-tate ºi descentrate. De altfel, Cãrtãrescuînsuºi pune sub semnul întrebãrii legiti-mitatea unei cunoaºteri a adevãrului fãptu-rii care se dezgoleºte pe sine în pagina dia-risticã, care se expune cu ostentaþie, lãsândînsã, în egalã mãsurã, un amplu spaþiu alnevãzutului, al nearãtatului, al abia bãnui-tului:

Cel care-mi citeºte jurnalul nu intrã în viaþamea, ºi nu (doar) pentru cã orice text misti-ficã viaþa. Dar pentru cã sensul jurnaluluimeu nu e de a-mi dezbrãca inima-n fundulgol, ca la doctor. Adevãrata mea viaþã nu eaccesibilã cuvintelor. Cochilia nu este ºi nureprezintã viaþa melcului.

Dincolo de detaliile, numeroase, ale exis-tenþei concrete, dincolo de banalitatea unorgesturi mecanice sau de recurenþa unortruisme ale biografiei exterioare, jurnalullui Cãrtãrescu dezvãluie avatarurile uneiconºtiinþe ultragiate, ale unei gândiri inva-date de angoasa degradãrii, de obsesiilesolitudinii, ale crizei de creaþie ºi ale bãtrâ-neþii. Notaþiile sunt dezabuzate, lipsite deorice suflu, iluzie sau orizont, sunt notaþiicu relief agonic, din care orice voinþã deputere pare a fi fost evacuatã, iar conºtiinþapropriei degradãri, a îmbãtrânirii, a steri-litãþii ºi epuizãrii e din ce în ce mai acutã(„Aºtept pe scaunul meu de muºama adap-tarea la bãtrâneþe“; „De la un timp, aproa-

pe toþi oamenii pe care-i întâlnesc sunt maitineri decât mine. ªi, de fapt, nu-i mai în-tâlnesc pe ei, ci deferenþa lor faþã de cinevanu doar mai în vârstã, ci aflat în altã cãsuþãtaxinomicã“; „o minte indolentã ºi boantã“,„Scrisul nu mi-a adus decât ruina minþii ºipovara asta nesfârºitã din inimã. Acum ar-borii vieþii intrã în toamnã“). Universuloniric, viaþa familialã, registrul lecturilor– sunt, de fapt, palierele tematice ale aces-tor pagini de jurnal contrariante, de multeori, consistente uneori, fade sau inexplica-bil de terne alteori, pagini ce fac din pro-blematica crizei creatoare punctul de por-nire ºi finalitatea ideaticã a mecanismuluitextual.

Un cititor cât de cât cârcotaº ar puteaextrage, din textul jurnalului, probe deexces de grandoare, de orgoliu nemãsurat,e drept, în unele cazuri, relativizate, parcã,de un grãunte de umor sau de o scamã deautoironie („Dar ºtiu aceºti oameni ce auprimit? Cu ce au plecat acasã?“; „Sã maiscrii dupã Orbitor? Ce anume? Simplu: alt-ceva, cu totul altceva. Cãci s-a mai scrisdupã fiecare carte scrisã vreodatã, s-a maiscris – neruºinarea absolutã – dupã Biblie“;– sau „O3 este asemenea «slavei lui Dum-nezeu» coborâte din cer: impenetrabilã,incasabilã“). Distanþa între asemenea pa-gini de autoglorificare ºi altele, din care seînþelege sau subînþelege drama celui con-damnat sã scrie, este adesea abisalã:

Scriu zilnic de parcã mi-aº ispãºi o pedeapsã.Literaturã pe viaþã. Scriu de parcã în ziua-ncare nu aº scrie n-aº cãpãta de mâncare, saumi s-ar închide conducta cu aer. Nu dinbucuria inimii, ci de frica pedepsei. Aºa nupoate ieºi decât ceva ce miroase a rânced, asilit, a fãcãturã.

E drept, dintr-o astfel de pedeapsã nu seiscã întotdeauna pagini de graþie, de inefa-bil, de feerie a imaginarului, ci ºi paginilipsite de har sau de haz, cantitatea demoloz din Jurnal fiind deloc de neglijat.Alãturi de fraza inspiratã, de expresia suges-tivã ºi plasticã, adastã platitudinea, enunþulinexpresiv, notaþia banalã, dupã cum alãturide starea afectivã cu relief ontic pregnant,beatificant se regãsesc plictisul, spleenul,decepþia sau înnegurarea:

Sunt acum doar apele negre, oglinda neagrãdeasupra cãreia nu se preumblã nimic. Ooglindã într-o lume vidã, cu nimic de reflec-tat [...]. Eu nu mã mai am, sunt propriulmeu vãduv, care-ºi duce nãuc viaþa lui desupravieþuitor.

Marea rãfuialã a lui Cãrtãrescu este, în jurnal, cu critica literarã ºi cu criticii lite-rari (numiþi când „insecte“, când „scorpi-oni“). Însemnãrile lui M.C. penduleazãîntre incertitudinile asupra propriei scriituri(„Scriu înspãimântãtor de prost, cum aºscrie dacã aº fi complet decerebrat“) ºi ata-curile împotriva celor care nu vor sã înþe-leagã valoarea propriei opere:

De douãzeci de ani mã hãrþuiþi. Am scris tottimpul pe un fundal de rânjete ironice ºidispreþuitoare. Tot timpul am simþit împo-trivirea, neîncrederea, bârfa, invidia, ipocri-zia voastrã. Paginile astea, proaste ºi inutile,pe care le veþi cita în cronicile voastre ca noidovezi de imoralitate ºi paranoia adunate ladosar, n-au decât un sens: sã las aici încãrcã-tura de suferinþã, sã pot merge mai departeeliberat de ura voastrã ºi de frica mea de voi.

Iulian Boldea

�

Cronicile la Orbitor 3 dovedesc, pentruautorul jurnalului, „ura, brutalitatea, cre-tinismul“; criticii sunt „cei care mi-au batjo-corit cartea [...] de parcã fiica mea ar fi fostviolatã“, iar articolele lor sunt „detestabi-le“. Jurnalul ne face martori ºi la lecturilescriitorului (Hrabal, Gogol, Radu Petrescu,Borges, Virginia Woolf, Nabokov etc.), lahabitudinile sale culturale, la ticurile lui deliterat, astfel încât scriitura e impregnatã delivresc, saturatã de efluviile cãrþilor, predispu-sã spre o anume hegemonie a imaginaru-lui, sau spre o coabitare a regimului lucidi-tãþii cu dinamica de tip oniric a imaginaruluiprin care diurnul ºi nocturnul îºi asumã opoziþie de echilibru ºi compensare. Reþeainstabilã de goluri ºi plinuri, de densitateesteticã ºi de expresie pauperã, de aºteptãrineonorate ºi promisiuni refuzate, Jurnalullui Mircea Cãrtãrescu îºi joacã propria mizãla liziera unei autenticitãþi jumãtate mimate,jumãtate reprimate, în care se reflectã ima-ginea agonalã a unei crize creatoare dese-nate în tonuri crepusculare ºi alienante.

�

Despre BLAGA, normaliºti

ºi (a)normalitate

N U DEMULT, venerabilulProfesor Valer Popa –

preºedintele onorific al Aso-ciaþiei „Normaliºtii Clu-jeni“ ºi redactorul-ºef alrevistei acesteia, ajunsã, înmartie a.c., la anul IX, nr.16 – mi-a dãruit o carte, încare Domnia Sa se numãrãprintre cei opt intervievaþi.

Originar dintr-un sat din Apuseni, ValerPopa a beneficiat în anii ’30 de o bursãacordatã de soþia premierului GheorgheTãtãrescu, studiind la ºcolile normale dinTârgu-Jiu, Timiºoara ºi Cluj. A urmat apoiPsihologia-Pedagogia ºi Dreptul la Univer-sitatea clujeanã. Fostul normalist a slujitcatedra mai mult de patru decenii (cinci aniºi în calitate de director) la ªcoala Normalã,devenitã Liceul (iar astãzi Colegiul) Pe-dagogic „Gheorghe Lazãr“. Aici l-am cu-noscut, în a doua jumãtate a anilor ’70, euelev, Domnia Sa profesor de pedagogie –în acte; în realitate, profesor „de viaþã“, cutot ce-nseamnã ea, de la bune maniere ºicivilitate pânã la hermeneutica textului ºi-a lumii, de la dojana blândã pânã la iro-nia binefãcãtoare. Poeziile adolescentuluide-atunci îi pãreau minunate, cele dincãrþulia neagrã de-acum – recunoaºte – îl„nãucesc“.

Abia târziu am aflat care au fost expe-rienþele decisive al biografiei Profesorului:faptul cã a asistat, ca normalist, la inaugu-rarea ansamblului monumental brâncuºiande la Târgu-Jiu ºi faptul cã a fost studen-tul (vreme de trei ani) ºi apoi un apropiatal lui Lucian Blaga. Într-atât încât „Sfinxul“i-a fost martor la cãsãtoria civilã, în 10octombrie 1959. O experienþã – ºi-un pri-vilegiu – care prilejuieºte, de altfel, iposta-za de intervievat a Profesorului Valer Popaîn cartea pomenitã, a poetului ºi eseistului

Zenovie Cârlugea, Lucian Blaga între amin-tire ºi actualitate: Interviuri & reportaje(Craiova: Scrisul Românesc, 2011, 264p.). Mai sunt intervievaþi aici Ovidiu Drim-ba, Gheorghe Pavelescu, Dimitrie Vatama-niuc, Al. Husar, Toma George Maiorescu(ultimul student examinat de ProfesorulBlaga, în 24 iunie 1948), Gheorghe Gri-gurcu ºi Coriolan Brad. În Addenda, auto-rul plaseazã un reportaj-eseu, „Pe urmelelui Lucian Blaga în Mãrginimea Sibiului“,volumul încheindu-se cu un util indice denume.

Mãrturiile celor intervievaþi sunt miºcã-toare ºi veridice, cãci calitatea umanã amartorilor este indubitabilã. Sunt reme-moraþi cumpliþii ani ai rãzboiului ºi ai re-fugiului, ai comunizãrii ºi ai îngheþuluitotalitar, cu o faunã umanã diversã, de lamartiri pânã la abjecþi tartori ideologici, dela studenþi ºi universitari de toate gradelepânã la avocaþi, medici, „muze“ ºi preoþi,locuri paradiziace ºi celule infernale, opanoramã a unei societãþi prinse la jugulistoriei ºi-al rãutãþii oamenilor. Pe-aceeaºipaginã, te-ntâmpinã depoziþia terifiantã ºianecdotica suculentã, culorile sumbre aletenebrelor ºi pâlpâirea unor gesturi de ome-nie. Bunãoarã: la cursul inaugural al Ca-tedrei de filosofia culturii, þinut de Blaga înnoiembrie 1938, sala „Vasile Pârvan“ do-vedindu-se neîncãpãtoare pentru mãrimeaaudienþei, lumea s-a îndreptat spre AulaMagna; secretarul general al Rectoratului –omul rectorului ªtefãnescu-Goangã (aflatla acea orã în capitalã, opozant notoriu alPoetului) – a refuzat sã deschidã aula, ce-dând numai în urma intervenþiei decise alui Onisifor Ghibu: „Dã-mi cheile, aceastãuniversitate eu am înfiinþat-o!“ (Istorie re-petatã – desigur, caricatural – acum câþivaani, când uºii de la clãdirea centralã a uni-versitãþii i s-a subtilizat clanþa!) Peste dece-nii, în 1957, la Biblioteca Centralã Univer-sitarã, istoricul D. Prodan va fi moderatorulconferinþei susþinute de Blaga, „Întâlniri cuGoethe“, ultima prezenþã publicã a „Sfin-xului“.

O lume tulbure, subjugatã – ca ºi ceade-acum, de altfel. Tocmai ce-am aflat –în expresia lui cea mai nudã – care esteechivalentul valoric al forþei de muncã dindraga noastrã þãriºoarã: un coº de gunoi eachiziþionat de administraþiile locale la unpreþ similar cu salariul minim pe economie;ba chiar sunt oraºe unde preþul coºului seridicã la valoarea salariului mediu pe eco-nomie. Ca bugetari de rând, dascãlii preu-niversitari aici sunt „prigoniþi“ de guver-nanþi, între pubele! ªi-atunci, cum sã vãprivim drept în ochi, cum ne-aþi învãþat,Domnule Profesor?! Ca sã nu mai vorbimde faptul cã în urbea aceasta de ªcoalãArdeleanã, fostã colonia, adicã o micãRomã, nu existã o stradã care sã poartenumele Cetãþii Eterne, pe când dupã rãz-boi ªcoala Normalã (chiar cã bine numitãastfel!) unde aþi intrat ºi-aþi rãmas era pestrada Romei, 25!

�

Medelenism fãrã ELIADE

N U O datã, literatura s-a substituit filoso-

fiei, lansând pe piaþã con-ceptualizãri pe care, abiaîntr-o etapã ulterioarã, teo-reticienii ºi gânditorii auajuns sã le studieze, teore-tizeze mai riguros, sã leacopere cu fapte desprinsedin experienþã ºi sã le legitimeze teoreti-co-metodologic (prin urmare, ºtiinþific).Cervantes a dat donquijotismul, Rabelaispantagruelismul, Goncearov oblomovismul,iar Flaubert, evident, bovarismul. Literaturaromânã nu a lipsit nici ea din aceastã pano-plie, oferind – celor care s-ar interesa de aºaceva – miticismul (Caragiale) ºi… medelenis-mul (Ionel Teodoreanu).

Monografia lui Angelo Mitchievici ºi alui Ioan Stanomir Teodoreanu reloaded (Bu-cureºti: Ed. Art, 2011, 328 p.) este o exce-lentã tentativã de a ºterge praful de pe ope-ra unui autor care, prin prejudecatã, a ajunssã fie citit mai ales de adolescenþi ºi de ro-manticii de orice vârstã ºi care – pe nedrept,de altfel – are o popularitate ce poate fi ase-mãnatã cu aceea a telenovelelor. Dar celordoi autori, care au mai scris înainte ºi altecãrþi împreunã (nu singuri, ci adãugându-ºi-i pe nu mai puþin cunoscuþii colegi lite-raþi Paul Cernat ºi Ion Manolescu), li s-apãrut cã pentru tentativa asumatã cuvinte-le limbii române nu mai ajung. Poate subpresiunea unei mode de generaþie, poatefiindcã asta ar fi dorit ei sã întreprindã, ºi-aunumit cartea aºa cum rezultã de mai sus;Teodoreanu… reîncãrcat (sic!). Evocativ,expresiv, dar, poate, excesiv ºi întrucâtvanepotrivit, nefiind vorba nici de sifon, nicide o puºcã de soc, necum de vreun revol-ver. Intenþia mea din aceste rânduri nefiindînsã sã polemizez cu privire la anglicizareaîn forþã a idiomului naþional – pe care alþitineri cãrturari, de astã datã cei din cerculheideggerienilor liicenieni se strãduie dingreu sã îl… teutonizeze –, nu voi stãrui asu-pra acestui tip de labilitate în faþa seducþii-lor hegemonice ale altor limbi ºi culturi.

Aº dori mai degrabã sã mã refer la unulsingur dintre aspectele pe care volumul, cumulte merite ºi, într-adevãr, tonifiant, reîm-prospãtãtor, în destule locuri, le aduce înprim-plan. Încã de la primele pagini, da-torate lui Angelo Mitchievici – secþiuneaDomniei Sale, „Carnavalul umbrelor“, sederuleazã între paginile 5 ºi 210 –, discuþiase leagã de chestiunea conceptului teodo-renian prin excelenþã. Primul capitol se inti-tuleazã „Medelenism ºi antimedelenism“(p. 7-40), lectura exegetului aducând încentrul atenþiei, din prima clipã, chestiunea-cheie legatã de universul literar al autoru-lui analizat. ªi totuºi, mirare, referinþele celemai mici la articolele pe care tânãrul MirceaEliade – cel care a ºi lansat, se pare, ideeade medelenism, prin 1927 – le-a scris latemã lipsesc. Desigur, obiceiul de a faceistoricul subiectului, panorama receptãriianterioare a autorului, pomelnicul criticilorcare s-au pronunþat, poate lipsi dintr-uneseu care nu se doreºte pedant ºi nu am-

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 25

Virgil Leon

Ovidiu Pecican

�

biþioneazã în vreun fel la condiþia exhaus-tivã. Cu toate acestea, ignorarea compactãa tânãrului interbelic, ale cãrui merite îndomeniu nu pot fi trecute cu vederea niciîn cazul vreunei raportãri belicoase la ele(ceea ce, repet, nu este cazul aici), stârneºtemirare ºi deconcerteazã.

Târziu, în 1972, în 8 iulie, la Chicago,Eliade nota în jurnalul lui:

Amintiri: verile tinereþii mele, la Bucureºti,pe Carpaþi, în Delta Dunãrii. Dar, mai ales,mã obsedeazã o frazã a lui Ionel Teodoreanu(prin 1928?): „Sunt niºte nopþi de varã laIaºi!...“ Rãmâneau – el, soþia, Ibrãileanu, alþiprieteni – pânã foarte târziu în curte, bândcafele, discutând. Revãd parcã ºi acum ima-ginile pe care le evoca Ionel Teodoreanu cum,sub bãtaia lunii, casele deveneau de cretã, apoide argint. (Aºa cum le-am vãzut ºi eu, de atâ-tea ori, la Calcutta, la Jaipur, la FatehpurSikhri). Dar mã întreb de ce mã obsedeazãfraza [subl. M. E.] lui T.[eodoreanu], de cemi-o tot repet. Cunosc prea puþin Iaºul, ºi nuam petrecut niciodatã, acolo, o noapte devarã. Sã fie oare adânca, iremediabila pãrerede rãu cã n-am cunoscut unul din „locurilesfinte“ ale culturii româneºti, Iaºul lui Crean-gã ºi Eminescu, al Junimii, al Vieþii Româ-neºti? (Mircea Eliade, Jurnal, II, Bucureºti:Ed. Humanitas, 1993, p. 69-70)

Probabil cã aici, în aceastã paginã de senec-tute, renunþând la reprimãrile ºi polemiciledin tinereþe cu medelenismul, Eliade îºipermitea pentru întâia oarã sã accepteimpactul, „adevãrul“ fundamental al mariidescoperiri a contemporanului sãu ieºean.Nu casele „de cretã“ ºi „de argint“ îl fasci-nau la serile acelea prelungi de varã din tre-cut, nici mãcar universalitatea lor probatãde faptul cã arãtau la fel, prin 1929-1931,în vremea stagiului lui în India... Era, înorice caz, ceva legat cu tihna romanticã,vibrantã, a acelui timp magic al înserãrii –nu foarte departe de timpul sacru petrecutîn pãdure de protagoniºtii din ªarpele –, ºitocmai acest fapt îi producea revelaþia felu-

lui de „loc sfânt“ al Iaºiului, capitala unuialt mod de a fi ºi de a simþi, pe care IonelTeodoreanu, în La Medeleni – dar ºi înUliþa copilãriei –, ca ºi prozatorul Eminescu(în Cezara) ori romancierul G. Ibrãileanu(în Adela) îl cartografiaserã, rând pe rând,cu o intuiþie artisticã mereu exemplarã.

În Revista universitarã – nr. 2, dinfebruarie 1926, p. 50-53, iar mai apoi înCuvântul, nr. 435, din 18 aprilie 1926, p.2 – Mircea Eliade publica un prim articol,purtând ca titlu chiar numele prozatoruluidin capitala Moldovei, unde, printre altele,spunea: „E în toatã opera lui un amestec detristeþe ºi de glumã. Nostalgia unei fraze ºiironia unei observaþii se întâlnesc la fiecarepas. E o foarte izbutitã imagine a copilãrieiºi adolescenþei ºi – în acelaºi timp – unaspect al întregii literaturi care ne-a venit ºine vine, cu prisosinþã, din Moldova“ (M.Eliade, Misterele ºi iniþierea orientalã: Scrieride tinereþe, 1926, Bucureºti: Ed. Humani-tas, 1998, p. 54). ªi tot acolo, adaugã:„Teodoreanu a izbutit sã îmbine cu neaº-teptatã mãiestrie cele douã elemente: spe-cificul românesc ºi experienþa poeþilor dinApus“ (p. 58), trimiþând la adevãrurile în-vãþate de la simboliºti ºi de la Proust“ (p.57). Urmeazã „Medelenii ºi «medelenis-mul»“, publicat în Cuvântul, în nr. 652, din5 ianuarie 1927, la douãzeci de ani. Aici seafirmã limpede, pentru întâia oarã, cã „În-tr-un anume sens, «medelenismul» e acelacare a fãcut izbânda Medelenilor“ (Itinerariuspiritual: Scrieri de tinereþe, 1927, Bucureºti:Ed. Humanitas, 2003, p. 23). Adevãratacontribuþie a lui Eliade la chestiunea discu-tatã aici este însã articolul „Suflete moarte“(Cuvântul, nr. 995, 24 ianuarie 1928, p.3), unde conþinurul medelenismului esteidentificat cu

moldovenismul ce cautã ºi exaltã melanco-lia, ce vieþuieºte din amintiri, ce pãstreazã înfaþa vieþii o resemnare anticipatã, o viziuneoarecum femininã, a unui suflet copleºit îndurere, copleºit în bucurii, care se temeveºnic de vânturi. Suflet cu nesfârºite coar-

de ce lãcrãmeazã la amintirea unui amãnuntdin copilãrie la reivirea dealurilor cu spi-nãri viorii, la rãsfoirea unei cãrþi cetite înmarginea întâii dragoste. Suflet ce comunicãnostalgia amurgurilor în singurãtate, nostal-gia sentimentalului oraº de provincie. Ursitsã nu cuprindã durerile masculine, largi cavãile dintre creste, reci, mute, întunecate.Suflet pogorât din acea desfãtãtoare ºi atâtde primejdioasã Moldovã etc. (Virilitate ºiascezã: Scrieri de tinereþe, 1927, Bucureºti:Ed. Humanitas, 2008, p. 34)

Astfel definit, medelenismul trecea în þintãa unei critici decise eliadeºti „ÎmpotrivaMoldovei“ („Scrisori cãtre un provincial.Împotriva Moldovei“, în Cuvântul, nr.1021, 19 februarie 1928):

Viciatã în resorturile ei lãuntrice, Moldovaaltoieºte în conºtiinþele neorganizate ger-menul unei feminitãþi capricioase ºi adora-bile. […] Am urât Moldova pentru cã estelipsitã de eroism. Literatura noastrã întreagãe lipsitã de eroism… […] Absenþã totalã devirilitate, de eroism, de tragic pur. (Virilitateºi ascezã..., ed. cit., p. 60)

Când o întreagã tendinþã culturalã defi-neºte, încã de la sfârºitul anilor ’20 ai se-colului trecut, prin vocea liderului ei degeneraþie, medelenismul, dându-i întâi con-sistenþã conceptualã, relevantã pentru filo-sofia culturii româneºti, doar pentru ca,mai apoi, sã se rãfuiascã cu el, cred cã oricelecturã nouã s-ar cuveni sã menþioneze,mãcar în treacãt, acest fapt, fie ºi pentrua-l ignora mai apoi.

�

26 • APOSTROF

• GILDA VÃLCAN, Cuuºile întredeschise, Timi-ºoara: Ed. Marineasa,2011. Riscând un titlu la jumãtatea distanþei în-tre Cu uºile închise (J.-P.Sartre) ºi Uºa interzisã(Gabriel Liiceanu), GildaVãlcan, cunoscutã deja caeseistã ºi exegetã nietzscheanã, contureazãun spaþiu liric unde „am închis toate uºileîn urma mea/ sã nu pãtrundã nici un vis,nici un om sã mã vrea...“ (fereastra), unde„în toate e un echilibru fragil/ îmi privescliniile palmelor ºi cãlãtoresc/ pânã în sufle-tul apelor...“ (p. 33). O poezie a întrezãri-rii, a sentimentului pe fugã, lãsat la jumã-tate de drum, o privire furatã, vãzutã pejumãtate, lãsând spaþiu de respiro, de aºtep-tare pentru mai mult, mai larg, mai ascunspe „singurul drum pe care nu vei pãºi./acesta este pentru altcineva care nu vaveni“. Se naºte astfel o liricã a intervalu-lui, caracterizatã de temeri, îndoieli ºi sen-timente ultimative. (AMALIA LUMEI)

• LILIANA MOLDOVAN, Punerea pe gânduri,Târgu-Mureº: Ed. Nico, 2012. În esenþãvolumul atrage atenþia asupra unei evi-denþe: cã pãrþi întregi ale culturii româneactuale sunt active, chiar dacã insuficientreceptate. Interviurile sunt numai una din-tre modalitãþile prin care aceastã stare defapt poate fi reparatã, iar autoarea porneºtela drum, marcând pãrþi dintr-o geografieliterarã bogatã în sugestii ºi prezenþe.Printre figurile vizitate se numãrã autoareapentru copii Elena Cesar von Sachse, gra-ficianul ºi regizorul Alexandru Pecican º.a.Avantajul abordãrii dialogale îl constituieprospeþimea, caracterul viu al profesiunilorde credinþã, senzaþia de pãtrundere în ate-lierul artistului. (AMALIA LUMEI)

• LIVIU GRÃSOIU, Poeþi ºi Poezie, Târ-goviºte: Ed. Bibliotheca, 2011. Încã dinstart, autorul ne întâmpinã cu o mãrturi-sire: „Comentarea poeziei a fost (ºi arãmas) marea plãcere a criticii pe care ampracticat-o vreme de 40 de ani“. LiviuGrãsoiu adunã în volumul Poeþi ºi Poezietentative critice ºi dialoguri cu autori invi-

taþi la emisiuni culturalede la radio, îmbinândapetenþa criticului pentruanaliza istorico-literarã ºireceptarea liricii prezen-tului cu jurnalismul ra-dio. Se pun astfel în evi-denþã nuanþe, se aºazãaccente ºi se aduce o patãde culoare bine-venitãîntr-o literaturã care îºi neglijeazã, nu odatã, mulþimea protagoniºilor. În paginilecãrþii, în care sunt texte scrise începând din1971, se regãsesc nume precum: ªtefanAug. Doinaº, Mihai Ursachi, Nicolae Pre-lipceanu, Monica Pilat, ÎPS BartolomeuAnania º.a. Volumul de faþã este o invitaþiefãcutã de L. Grãsoiu în a gãsi, printre„bucuriile de ne înlocuit ale sufletului ºi aleinimii“, acea satisfacþie pe care o putemobþine numai iubind ºi înþelegând Poezia.(AMALIA LUMEI)

Cãrþi primite la redacþie

�

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 27

(Urmare din numãrul trecut)

Scrisoarea XV (7 iulie 1987)„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Poºtaºul mi-a adus o scrisoare de la Mag-dalena Stehlick. A murit Irina, fiica maimicã a lui Poldi. De inimã.

Îþi trimit ºi fotografii primite de la overiºoarã, Agnes. Îmi scrie regulat. O fami-lie mare, puternicã, unde, zice ea, v-aþi simþifoarte bine. Îmi scrie despre mama sa, Maria,care nu avea decât 3 clase primare. Dar copiiiei, trei bãieþi uriaºi, sunt frumoºi.

Le-am scris de Ioana Popescu, fiicaChristinei, care e fiica mai micã a lui LiviuRusu. E studentã la fizicã, undeva în U.S.A.Agnes mi-a promis s-o caute ºi s-o invite.De la ea va afla totul despre noi.

De la Chamonix am primit cafea. De laParis – pixuri. Din Israel – o pereche depantaloni de varã.

Scriu la Ursu, sper sã termin ultimulcapitol în 10 zile. Apoi, în 50 de zile tre-buie fãcut lucrul cel mai greu: transcrie-rea pe curat, legat, definitiv.

Transmite salutãri din America lui Ica ºisoþului ei.

Tov. lt. col. VîlceanuExploatarecol… (semnat indescifrabil)

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0015094 din 7 iulie 1987)

Nota noastrã: Magdalena Stehlick este soþialui Juan Carlos, fiul lui Leopold Stehlick.Ica e Veronica Apreotesei, o nepoatã ascriitorului nãscutã la Petrila ºi mutatã,ulterior, la Sibiu. Sublinierea din textaparþine Securitãþii doljene.

Scrisoarea XVI

(2 octombrie 1987)„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Plec la Bucureºti. Îþi scriu din gara Craiova.Nu ºtiu cât stau. Încerc sã fiu deºtept ºidescurcãreþ. Am primit acum vestea cã voipleca în delegaþie teatralã, pe 10 zile, înPolonia.

Despre Urs nici o veste, editura e ocu-patã cu alte fiare.

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0016382 din 2 oct. 1987)

Scrisoarea XVII

(24 noiembrie 1987)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

M-am apucat sã transcriu volumul Exerciþiide luciditate (5 caiete). Cu asta voi fi ocu-pat pânã în ianuarie. În ianuarie scriu stu-diul despre neologisme, în februarie încercsã dictez memoriile la magnetofon.

Între timp trebuie sã mã hotãrãsc cecarte scriu în 1988.

De la Bucureºti nici o veste – deºi spercã Ursul meu va avea mai mult noroc decâtLupul. Nici plecarea în Polonia nu seanunþã; o tãcere grea mã înconjoarã, mize-ria creºte.

Nici o veste din strãinãtate. Aºtept deCrãciun cafea de la prieteni dar e o lege:prietenii care nu se vãd se uitã.

�

D O S A R

Scrisori (strict secrete)cãtre sora sa, IRINA (II)

Mihai Barbu

D O S A R

28 • APOSTROF

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0013415 din 24 nov. 1987)

Nota noastrã: Exerciþiile de luciditate vordeveni, post-mortem, Jurnalul unui jurna-list fãrã jurnal. Ideea de a-ºi dicta memo-riile la magnetofon a reieºit dintr-o discuþieavutã, împreunã, la Petroºani. Într-o scri-soare din 11 septembrie 1987, adresatãnouã, Sîrbu îmi scria: „Cred cã ideea ta cumagnetofonul trebuie reþinutã“. Pe ce mãbazam? Unchiul meu avea un magnetofoncehoslovac, Tesla, destul de performantpentru acel timp, ºi mã gândeam cã ar fiputut fi util în aceastã acþiune de recupera-re a trecutului. Din pãcate, ideea aceasta nus-a materializat niciodatã. Sublinierea dintext aparþine Securitãþii doljene.

Scrisoarea XVIII

(4 ianuarie 1988)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Am reuºit sã transfer la Cartea Româneascãvolumul Ursul ºi, cu mare scandal, l-amretras de la Craiova. Nici nu s-au uitat lamanuscris, abia au catadixit sã-i dea, dupã3 luni de la predare, un „numãr de lungãaºteptare“. La Bucureºti, toaleta de redacþiee gata (text corectat, referate, etc.), plecacum sus, la cenzura de obºte. (Dumnezeusã aibã grijã de copiii ºi de scrisul nostru.)

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 003064 din 4 ianuarie 1988)

Nota noastrã: Acþiunea s-a dovedit extremde inspiratã. Dansul ursului va apãrea închiar acel an la Cartea Româneascã; redac-tor de carte: Maria Graciov.

Scrisoarea XIX

(16 ianuarie 1988)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Nicolae Mãrgineanu, regizorul de film, m-aanunþat cã la cinematografie se pregãteºtescenariul dupã De ce plânge mama?

Vestea cu Frunze care ard e deosebit degravã, în condiþiile de azi. Am recitit piesa,e teribil de actualã.

Editura Cartea româneascã m-a anunþatcã manuscrisul Dansul ursului a sosit apro-bat, fãrã nici o ºtersãturã, dupã numai treizile. Intrã la tipar!

Am refuzat plecarea în Polonia. Mi-asosit paºaportul, dar nu eu singur (ºi cuLizi) ci eu ºi 4 ziariºti tâmpiþi de provincie.Nu-mi convine.

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 003283 din 16 ian. 1988)

Nota noastrã: Regizorul Nicolae Mãrginea-nu nu a finalizat proiectul cinematograficDe ce plânge mama? Sîrbu a fost în Polonia,împreunã cu soþia, în anul 1973, cu ocaziaprezentãrii piesei sale „Arca bunei spe-ranþe“, la Lódź. Cu acel prilej, Sîrbu i-a tri-mis o scrisoare de mulþumire stimatuluitovar㺠Ion Brad, în care i-a relatat cã „TV-

ul din Varºovia a venit sã ne filmeze în cu-lori pentru emisiunea lor experimentalã (ozi pe sãptãmânã)“.

Scrisoarea XX

(6 februarie 1988)

NOTÃ

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

De la Bucureºti – nimic. Aºtept sã fiu che-mat (în jur de 15 februarie) la corecturã.Atâta ºtiu acum: cã la cenzurã, sus, volu-mul meu a plãcut în mod deosebit, deaceea, în 3 zile, a fost citit ºi i s-a dat caleliberã spre tipografie.

Lizi, tot mai des ºi mai rãu bolnavã cubila. Dacã îmi iese cartea, facem iar cererede plecare în excursie. De astã datã, mã voiduce în audienþã.

Doinaº cu soþia e pe trei luni în R.F.G. De ce mie mi se refuzã, mereu, plecarea?

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 003664 din 6 februarie 1988)

Nota noastrã: Încercãm un posibil rãspunsla ultima întrebare: pentru cã nu a rãmas înVest în cãlãtoria efectuatã în 1981! În acestsens existã o înregistrare ambientalã aSecuritãþii, în care Sîrbu povesteºte unuiom cu care a împãrþit suferinþa detenþiei cãatunci când a ajuns în graniþã, la Curtici,vameºii nu i-au deschis deloc bagajele.„Lucrul ãsta mie mi-a dat mult de gândit.Nu cumva era ordin de la Securitate sã mãlase sã trec cu tot ce am?“ (Memoriile...,p. 309)

Scrisoarea XXI

(1 martie 1988)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

N-am avut curajul sã merg la Bucureºti. Efrig, acum 3 zile m-a durat tare… inima.Pentru prima oarã. Înþepãturi interne acute.Deci, am trimis totul printr-un coleg careare treabã acolo.

Mi s-a telefonat, e gata ºi coperta. Toþicare citesc cartea sunt încântaþi de ea.

… Pe Dincã (iubit de toatã lumea),dupã 43 de ani de serviciu, l-au cam datafarã, destul de brutal, din direcþiunea tea-trului. Suferã cumplit – nu are ºcoala celorcare au cãzut de tot ºi cu totul, nu dintr-unteatru, ci din viaþã ºi libertate.

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/ nr. 004006/1 martie 1988)

Scrisoarea XXII

(6 aprilie 1988)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Azi, poºtaºul mi-a adus o adresã a Vãmiidin Bucureºti cãtre O.J.T. Dolj prin care pri-mesc 4 kg cafea de la Shop în contul celor52 dolari ce s-au vãrsat undeva (nu ºtiuîncã unde ºi de cine).

Lucrez zilnic. Vreau sã termin JurnalulII. Mai am circa 100-150 pagini. Vreau sãfiu liber sã încep a gândi la cartea viitoa-re.

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 004540 din 6 aprilie 1988)

Nota noastrã: Banii i-au venit de la prietenulsãu Simion Cure, din America. Banii i-aufost transferaþi la Comturist, de unde puteaisã cumperi, de suma respectivã, produse capi-taliste. Pentru cã, din punct de vedere legal,cetãþenii români nu aveau voie sã deþinãvalutã, sumele erau direcþionate spre între-prinderea de stat care importa bunuri dinVest ºi le vindea doar pe valutã. Subliniereadin text aparþine Securitãþii doljene.

Scrisoarea XXIII

(17 mai 1988)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Acum o orã, buna mea angelã-ocrotitoare(redactoarea cãrþii Maria Graciov), împre-unã cu tehnoredactoarea (d-na Vulcãnescu,echipa de la ªoarecele B) mi-au telefonatfericite: romanului meu Dansul ursului i s-a dat drumul la multiplicat. Mâine se co-municã tirajul. În 3-4 sãptãmâni sunt înlibrãrii.

�

D O S A R

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 29

Mi s-a tãiat în cinci locuri câte douãrânduri, dar Maria spune cã nu e vorba detãieturi. Sunt dureroase dar nu mortale.O carte este ceea ce rãmâne dupã ce, dinea, s-au înfruptat lupii rãi.

ªi Lizi e fericitã. Nu mai dormeamnopþile din cauza acestor percheziþii ale tex-tului original.

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 005195 din 17 mai 1988)

Scrisoarea XXIV

(28 mai 1988)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Monica se simte rãu…Aº vrea sã plec la Cluj, dar ieri am fost

cu Naºinek (traducãtorul meu în cehã) laparc. Abia m-am întors. Mã clãtinam, mãdurea inima.

Am câteva iniþiative. O elevã de-a meaeste soþia celebrului dr. Pop, la Fundeni.Prin ea, voi încerca, dacã e nevoie, o even-tualã internare a Monicãi la Institutul deEndocrinologie din Bucureºti (Parhon).Am scris în Germania, la doi prieteni doc-tori. Sã nu ne pierdem capul ºi buna spe-ranþã.

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0018974 din 28 V 1988)

Nota noastrã: Monica Crãciun suferea debasedow ºi unchiul sãu se preocupa foartetare de sãnãtatea iubitei sale nepoate.

Scrisoarea XXV

(4 august 1988)

„SURU“ i-a relatat lui Sîrbu Irina, str.Constructorul, bl. J, sc. II, ap. 6, loc.Petroºani, jud. Hunedoara, urmãtoarele:

… E sigur cã cineva îmi vâneazã numele(cãrþi trimise de colegi îmi sosesc, ale mele,toate se îneacã la garã, undeva)…

Aici am duºmani care nu mã iartã. Nu-mi iartã nevinovãþia ºi hãrnicia.

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 006459 din 4 august 1988)

Scrisoarea XXVI

(16 septembrie 1988)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Am avut impresia cã, dupã ce ai aflat dela mine rezultatul practic al cãlãtoriei mele(pentru Monica) la Cluj, oarecum ai încer-cat o decepþie.

Ce pot sã-þi spun? Nu sunt nici vrãjitor,nici Dumnezeu. Am vorbit cu Iencica, amînþeles cã fiecare doctor vede boala Monicãiprin specialitatea lui. Basedow-ul are neno-rocul de a da de lucru, pe lângã endocrino-log, ºi oftalmologului ºi cardiologului, etc.

M-am sfãtuit cu prietenii mei obiectivi,cu prof. univ. Viorica Marica, cu prof. univ.

dr. Chiricuþã, ºeful clinicii de oncologie,ºi am hotãrât cã cel mai bun lucru ce-l potface este sã obþin ca Monica sã treacã subîngrijirea personalitãþii supreme, ºeful cli-nicii de endocrinologie.

Ceea ce am ºi fãcut. Monica va fi, pro-babil, tratatã practic de Emilia Popescu darsub îndrumarea profesorului. (Existã untratament cu radium, el nu trebuie admi-nistrat decât cu mare grijã ºi dupã detalia-te analize).

Consider cã am contribuit mult laliniºtirea ºi ridicarea moralului Monicãi.Întreþin legãtura cu familii grele care auluat-o sub patronaj.

(Ministerul de Interne/ I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 007035 din 16 sept. 1988)

Nota noastrã: Finalul poveºtii e fericit; încele din urmã, Monica s-a vindecat com-plet.

Scrisoarea XXVII

(30 septembrie 1988)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

Mâine plec pe nu ºtiu câtã vreme laBucureºti, cu Lizi. Am aflat cã sâmbãtã tre-buie sã fiu la Herculane, unde Edituraorganizeazã o lansare de carte. Deci, voilipsi circa o sãptãmânã.

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 007207 din 30 sept. 1988)

Nota noastrã: Sublinierea din text aparþineSecuritãþii doljene.

Scrisoarea XXVIII

(18 octombrie 1988)

„SURU“ a relatat lui Sîrbu Irina, str. Con-structorul, bl. J, sc. II, ap. 6, loc. Petroºani,jud. Hunedoara, urmãtoarele:

… Mi-a apãrut în U.R.S.S. un volum. Eusunt primul, cu trei nuvele, în condiþii gra-fice excepþionale. Mã duc la Bucureºti sãvãd acest volum, fiind invitat de AmbasadaURSS cu Lizi…. Am vorbit cu Babi Grig,ea îmi va scrie, totul e bine ºi chiarexcepþional… Monica sã aibã voinþã ºi rãb-dare… Sper cã ai pus la poºtã cele 6 volu-me pe care trebuia sã le expediezi reco-mandate. Eu, aici, am expediat ultimultransport spre strãinãtate, în Israel…

Tov. lt. col. VîlceanuMãsuri corespunzãtoareCol… (semnat indescifrabil)

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0020620 din 18 X 1988)

Nota noastrã: Sublinierea din text aparþineSecuritãþii doljene.

Scrisoarea XXIX

(17 februarie 1989)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6:

… Am cumpãrat ºi Bleomicinã adusã decehul meu din Praga. Cu 3.000 lei. Dacã numai am nevoie, pot vinde uºor surplusul.

… Am primit scrisoare de la Karin.Întreabã: De ce nu-mi rãspunde Monica lascrisoare: voiam sã aflu de ce medicament arenevoie, doresc sã o ajut. I-am scris Monicãidespre asta.

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0013060 din 17 februarie 1989)

Nota noastrã: Cehul lui Sîrbu din Praga etraducãtorul operei sale în limbã cehã, JiřiNasinec. Karin e fata ªtefaniei Dorn, carea absolvit Medicina ºi s-a stabilt, la rândulei, în Germania. Sîrbu o considera drept„fiica sa spiritualã“.

Scrisoarea XXX

(16 martie 1989)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6, jud.Hunedoara:

Direcþia Teatrului Naþional (ea, ºi nuAsociaþia Scriitorilor!) a obþinut, pentrumine, un TV color Excelent (pe bulgari). Nefacem acum o altã antenã.

Încep injecþiile în 15. Le-am procurat.Acum, cã avem televizor, numai Televiziu-nea Românã ne mai lipseºte.

(Ministerul de Interne/I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0013670 din 16 martie 1989)

Nota noastrã: Televizorul vechi, alb-negru,i-l face cadou surorii sale, Irina.

Scrisoarea XXXI

(16 mai 1989)

„SURU“ a relatat Irinei Sîrbu din Petroºani,str. Constructorul, bl. J, sc. 2, ap. 6, jud.Hunedoara:

Probabil cã vom merge la supravizitã laBucureºti. Dar, vreau ca Maria Graciov –redactoarea mea – sã aranjeze la ce doc-tori ne prezentãm fiindcã nu putem sta maimult de trei zile.

Sã cunoaºtem din timp când face depla-sarea ºi sã introducem mijloace T.O. com-plexe.

Col… (semnat indescifrabil)

(Ministerul de Interne/ I. J. Dolj/Serviciul„S“/nr. 0014813 din 16 mai 1989)

Nota noastrã: Scriitorul mai avea doar patruluni de trãit, moare în ziua de 17 septem-brie 1989, dar Securitatea se preocupã deinstalarea tehnicilor operative pentru a-lputea asculta pânã la sfârºitul zilelor sale.Sublinierea din text aparþine Securitãþii.

�

D O S A R

30 • APOSTROF

Circulara Uniunii Scriitorilor din România

Conform prevederilor Statu-tului, Uniunea Scriitorilor din Ro-mânia nu este responsabilã pentrupolitica editorialã a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.

Comitetul Directoral Uniunii Scriitorilor

5 iunie 2003

Vã puteþi abona la revista Apostrof direct la redacþie.Pentru aceasta, vã rugãm sã plãtiþi contravaloareaabonamentului, prin:

1. mandat poºtal, pe adresa:Toroczkay-Lukács IosifFundaþia Culturalã ApostrofCluj-Napoca, CP 1095, OP 1 Cluj, cod poºtal 400750.

2. virament bancar, pe adresa:Fundaþia Culturalã Apostrof Sediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Cont bancar: RO68BRDE130SV07853701300 (lei)Deschis la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj.

Preþul abonamentului, pentru persoane fizice ºi biblio-teci din România, este de:

• 15 lei pentru 3 luni,• 30 lei pentru 6 luni, • 60 lei pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expediere.Preþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este de:

• 12 euro sau 15 USD pentru 3 luni,• 24 euro sau 30 USD pentru 6 luni, • 48 euro sau 60 USD pentru un an.

Preþul abonamentului include taxele poºtale de expedierepar avion.

Datele necesare pentru viramentul acestui abonament:

Fundaþia Culturalã ApostrofSediul: Cluj-Napoca, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22Cod fiscal: 4868907Conturi bancare:RO68BRDE130SV07853701300 (lei)RO73BRDE130SV06534401300 (euro)RO58BRDE130SV06674381300 (USD),deschise la BRD-Groupe Société Générale, SucursalaCluj, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 81-83, SWIFT: BRDEROBU

Cãtre cititorii revistei Apostrof

Librãriile HUMANITAS• ALBA IULIA, Librãria Humanitas, Bd. 1 Decembrie 1918,

bl. M8-M10.• BUCUREªTI, Librãria Humanitas Kretzulescu, Calea Vic-

toriei, nr. 45.• CLUJ-NAPOCA, Librãria Humanitas, str. Universitãþii,

nr. 4. • GALAÞI, Librãria Humanitas, str. Domneascã, nr. 45.• IAªI, Librãria Humanitas 1, Piaþa Unirii, nr. 6.• ORADEA, Librãria Humanitas „Mircea Eliade“, Bd. Re-

publicii, nr. 5.• PIATRA-NEAMÞ, Librãria Humanitas, str. ªtefan cel Mare,

nr. 15, Galeriile „Viorel Lascãr“.• RÎMNICU-VÎLCEA, Librãria Humanitas, Calea lui Traian, nr.

147, bloc D2, parter.• SIBIU, Librãria Humanitas, str. Nicolae Bãlcescu, nr. 16.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Emil Cioran“, str. Flori-

mund Mercy, nr. 1.• TIMIªOARA, Librãria Humanitas „Joc Secund“, str. Lucian

Blaga, nr. 2.

Reþeaua STANDARD PRESS DISTRIBUTION din Cluj• str. Regele Ferdinand (lîngã magazinul Central).• Calea Moþilor (vizavi de Primãrie).• Piaþa Unirii, nr. 17 (lîngã Diesel).• Piaþa Unirii, nr. 1 (lîngã Continental).• str. Napoca, nr. 19.• Piaþa Grigorescu (lîngã magazinul Profi).• Piaþa Mãrãºti (staþia de autobuz).• str. Fabricii, nr. 1.• str. Memorandumului, nr. 12.• str. Plopilor (lîngã Hotelul „Babeº-Bolyai“).• str. Republicii, nr. 109 (Sigma Shopping Center).

Librãria de Artã GAUDEAMUSCluj-Napoca, str. Iuliu Maniu, nr. 3.

Librãria MUZEULUI LITERATURII ROMÂNESC Orfeu Ed SRL, Bucureºti, bd. Dacia, nr. 12.

Revista APOSTROF se poate cumpãra în urmãtoarele puncte de difuzare:

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

2

• PUNCTE DE REPER

În tonuri clare: Ana Blandiana ION POP 3

• LA ZI

Drama sãrãciei din România Damian Hurezeanu 4

• POEME

starea (in the mood for love); japoneza (1). peniþa de bambus; japoneza (2). noaptea maimuþelor; while your lips are still red; gutui ºi nisip Ruxandra Cesereanu 5

• CRONICA LITERARÃ

ªtefan Borbély ºi melancolia competiþiei Irina Petraº 6Înnoirea de sine ªtefan Borbély 7

• ESEU

Rilke – Rodin, Amor intellectualis magistri Ion Vianu 8(în traducerea Irinei Petraº)

• SUB LUPA MEMORIEI

Cinismul ludic Vladimir Tismãneanu 12Horia Patapievici Vladimir Tismãneanu 13

• CU OCHIUL LIBER

Întoarcerea ardelenilor. În prozã Doru Pop 14Cioclopedice Gelu Ionescu 23Jurnal de crizã Iulian Boldea 24Despre Blaga, normaliºti ºi (a)normalitate Virgil Leon 25Medelenism fãrã Eliade Ovidiu Pecican 25

• DOSAR: NATURÃ ªI ARTÃ

Limbajul naturii ºi limbajul artei Antoine Berman 15(în traducerea lui Dumitru Þepeneag)

• MICROLECTURI

Mici „texte de escortã“ (II) Ion Bogdan Lefter 21

• SECRETELE ORAªULUI-COMOARÃ

Alverna Lukács József 22(intervievat de Amalia Lumei)

• DOSAR: I. D. SÎRBU

Scrisori (strict secrete) cãtre sora sa, Irina (II) Mihai Barbu 27

Anul XXIII, nr. 4 (263), 2012 • 31

• Mihail Sebastian. Dilemele identitãþiiediþie îngrijitã de LEON VOLOVICI, 2009, 300 p. 25 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza

culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã de ION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii:Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

• KONSTANTINOS ARVANITIS, Jurnal (1893-1899), traducere din neogreacã de CLAUDIU TURCITU, cuvînt-înainte de MARTA PETREU, epilog de NICOLAE MÃRGINEANU

(în colaborare cu Editura Polirom)2009, 83 p. + ilustraþii

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• MATEI CÃLINESCU, Mateiu I. Caragiale:recitiri, ed. a II-a, 2007, 168 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

• MARTA PETREU, Despre bolile filosofilor.Cioran, 2008, 128 p. 19,90 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEON

AMALIA LUMEIIRINA PETRAª

Tehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP

(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã Apostrof

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: apostrof@revista-apostrof.ro

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat