2 • APOSTROF

INVITATUL CAFENELEI critice de miercuri, 12 ianuarie, a fost IonMureºan. Unul dintre cei mai apreciaþi poeþi români contempo-rani, autor al recent-publicatului ºi deja mult-discutatului volum car-tea Alcool (Editura Charmides, 2010), Ion Mureºan a vorbit la Ca-feneaua criticã despre viaþa ºi poezia sa. L-au însoþit Gavril Þãrmure,preºedintele Societãþii de Concerte din Bistriþa ºi director al EdituriiCharmides, ºi Luigi Bambulea, redactor al revistei clujene Verso, alcãrei redactor-ºef este Ion Mureºan.

Amfitrion al Cafenelei critice: Ion Bogdan Lefter.Cafeneaua criticã este un proiect de dezbateri culturale pe teme

de actualitate. Prima serie s-a desfãºurat în anii 1990, la CafeneauaFacultãþii de Litere a Universitãþii Bucureºti, seria a doua – în pe-rioada noiembrie 2008-iulie 2009, la Cluburile A ºi The SilverChurch, iar seria actualã, a treia, a fost inauguratã în martie 2010la Club Control.

�

VALERIU ANANIA

UNIUNEA SCRIITORILOR dinRomânia, Asociaþia Scriito-rilor Bucureºti anunþã cu pro-fundã tristeþe încetarea din viaþãa scriitorului VALERIU ANANIA,mitropolitul ortodox al Cluju-lui, Albei, Criºanei ºi Maramu-reºului, cunoscut ca ÎPS BAR-TOLOMEU.

ÎPS Bartolomeu urma sã îm-plineascã în 18 martie 90 deani. El a fost arhiepiscop al Va-dului, Feleacului ºi Clujuluitimp de 18 ani ºi a fost unuldintre candidaþii la scaunul pa-triarhal dupã decesul Prefericitului Teoctist.

Membru al Uniunii Scriitorilor din 1978, la Asociaþia Bucu-reºti, s-a transferat la Filiala Cluj în 1996. Ca poet, dramaturg,prozator ºi traducãtor, dar ºi ca remarcabil memorialist, a lãsato operã deosebit de întinsã ºi valoroasã.

Valeriu Anania s-a nãscut la data de 18 martie 1921 la Glã-vile-Piteºteana, în judeþul Vîlcea. A urmat ºcoala primarã în satulnatal, Seminarul Teologic Central din Bucureºti. A frecventat ºicursurile la liceele „Dimitrie Cantemir“ ºi „Mihai Viteazul“,absolvind aici în 1943. În 1942 s-a cãlugãrit la MãnãstireaAntim Bucureºti, dîndu-i-se numele de Bartolomeu. A studiatla Facultatea de Medicinã ºi la Conservatorul de Muzicã dinCluj. Ca preºedinte al studenþilor din Centrul Studenþesc „PetruMaior“, a organizat ºi condus o grevã studenþeascã cu caracteranticomunist ºi antirevizionist ºi a fost exmatriculat. Ulterior,ºi-a continuat studiile la Facultatea de Teologie din Bucureºtiºi la Academia Andreianã din Sibiu, fiind licenþiat în teologie.

În anul 1959 a fost arestat, sub acuzaþia de activitate legio-narã înainte de 1944. A fost condamnat la 25 de ani de muncãsilnicã pentru „uneltire contra ordinii sociale“, fiind închis laAiud. În 1964 a fost eliberat, împreunã cu alþi deþinuþi poli-tici. În 1967 a fost hirotonit ieromonah, acordîndu-i-se din partea Sfîntului Sinod rangul de arhimandrit.

În anul 1982 s-a retras la Mãnãstirea Vãratec pentru a sededica scrisului. Operei sale scriitoriceºti i s-a adãugat diorto-sirea ºi adnotarea Sfintei Scripturi dupã Septuaginta. Aceastãlucrare o va elabora ºi desãvîrºi dupã alegerea ca arhiepiscop alVadului, Feleacului ºi Clujului, în 1993. În acelaºi an a fost alesarhiepiscop al Vadului, Feleacului ºi Clujului. În 2006, SfîntulSinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ridicat pe arhiepiscopulBartolomeu la rangul de mitropolit al Clujului, Albei, Criºaneiºi Maramureºului.

Ca dramaturg, a realizat numeroase piese, între care dra-mele Mioriþa, Meºterul Manole, Du-te vreme, vino, vreme!, Pã-hãrelul cu nectar, Steaua Zimbrului, Poeme cu mãºti. Multe din-tre ele au fost reprezentate. În anul 1982 a obþinut Premiulpentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor. A publicat volumede poezie, între care: Geneze (1971), Istorii agrippine (1976),File de acatist (1981), Anamneze, Rotonda plopilor aprinºi (1983).

Valeriu Anania a primit numeroase premii literare ºi recu-noaºteri sub formã de ordine de stat ºi ale bisericii: OrdinulNaþional „Pentru Merit“ în grad de Mare Cruce; Premiul pen-tru Opera Omnia, al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj, titlul dedoctor honoris causa al Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

Prin dispariþia lui Valeriu Anania, literatura românã ºi cul-tura noastrã, ca ºi lumea creºtinã, suferã o ireparabilã pierdere.

�

C

A

F

ÉA P O S T R O F

ION MUREªAN la Cafeneaua criticã

MIERCURI, 16 februarie 2011, a avut loc, sub conducerea preºedin-telui Uniunii Scriitorilor din România, dl Nicolae Manolescu,ºedinþa Comitetului Director al USR. Preºedintele a informatComitetul despre problemele curente ale Uniunii. S-a decis atri-buirea unor finanþãri de cãtre USR pentru anumite proiecte cultu-rale ale filialelor ºi revistelor. Comitetul a stabilit, conform statu-tului, suspendarea membrilor neplãtitori de cotizaþie ºi a decis ca,în cazul celor pensionaþi, sã se comunice Casei de Pensii situaþiade suspendare, pentru ridicarea indemnizaþiei acordate conformLegii 8/2006 celor care nu achitã cotizaþia.

De asemenea, Comitetul a decis ca premiile acordate de filiale ºicele acordate în numele Uniunii Scriitorilor la unele concursuriregionale sã poarte în mod obligatoriu titulatura filialei saumanifestãrii respective ºi numai apoi precizarea „filialã a USR“ sau„finanþat de USR“.

Comitetul a luat în discuþie ºi problemele curente ale revistelorºi filialelor Uniunii. Printre altele, a decis ca, la cererea acesteia,Filiala Galaþi-Brãila sã poarte denumirea „Filiala Sud-Est“ a USR.

�

Comunicat privind ºedinþaComitetului Director al USR

In memoriam

Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 3

ESTE DE-A dreptul curios cã nu sunt înstare sã-mi amintesc cum ne-am întâlnitpentru prima oarã cu Ion Pop, când amfãcut cunoºtinþã. Oricât de adânc aº sãpa înmemoria mea clujeanã, prietenia care neleagã existã deja drept ceva de la sine înþe-les, intratã în obiºnuinþã ºi chiar în tradiþie.Singura explicaþie plauzibilã ºi logicã a acestei absenþe a începutului este faptul cãeram atât de tineri, încât nu numai cã nucunoºteam noþiunea de a face cunoºtinþã,dar nu aveam încã nici noþiunea timpului,totul era un fel de magmã strãlucitoare caredizolva contururile ºi topea deopotrivãnenorocirile ºi noroacele în simpla bucuriede a fi ºi mai ales de a fi împreunã cu ceiasemenea þie, din aceeaºi generaþie. Dacãnu-mi amintesc momentul în care l-amcunoscut pe Ion Pop, îmi amintesc înschimb cã el a fost unul dintre primii co-legi – dacã nu cumva chiar primul – faþã decare am avut sentimentul apartenenþei laaceeaºi generaþie.

Era o prietenie în trei sau chiar în patru,pentru cã, alãturi de Romulus Rusan ºi demine, venea adesea ºi Nicolae Prelipceanula întâlnirile care aveau loc mereu (sau celpuþin aºa au rãmas înscrise în memoriamea) în camera lui Jean, spaþioasã, lumi-noasã, având pereþii ascunºi de rafturi decãrþi, un birou ºi o canapea acoperitã cu ocergã maramureºeanã. Mã întreb despre cevorbeam, pentru cã þin minte cã vorbeamore ºi ore, cu siguranþã nu despre ce seîntâmpla în jurul nostru, ci despre ce seîntâmpla în mintea noastrã, despre cãrþilepe care le citeam, despre cãrþile pe care lescriam sau urma sã le scriem. Romi ter-minase facultatea, Jean ºi Nae erau stu-denþi, iar eu nu mai speram cã voi ajungevreodatã. Mai târziu, Jean devenise asistent,eu devenisem, în sfârºit, studentã, ba chiardebutasem cu toþii, fiecare cu câte o cãr-ticicã îngustã ºi subþire ca o broºurã, încolecþia „Luceafãrul“, dar noi ne întâl-neam tot la Jean, unde vorbeam, ºi vor-beam, pânã când mama lui îndrãznea sã ne întrerupã ºi sã ne cheme la masã. Jeanera singurul dintre noi care locuia cupãrinþii ºi care împãrþea cu noi, altruist,sentimentul de acasã pe care abia dacã maiîndrãzneam sã-l visãm.

De altfel, Jean era cel mai „aºezat“ din-tre noi, nu numai în sensul cã avea ocamerã a lui într-o casã a pãrinþilor lui –care prin simpla lor prezenþã ºi prin viaþalor simplã erau ca o coajã protectoare a

fructului în interiorul cãruia se dezvoltauseminþele intelectului –, ci ºi în sensul cãacest intelect pãrea sã se autoprograme-ze mai sigur de sine în forme cunoscutedinainte. Spre deosebire de noi, Ion Popºtia cã va deveni profesor, poate chiarProfesorul, de pe vremea când putea încã sãopteze pentru literatura care nouã ni sepãrea mai importantã. Dar opþiunea luiaproape dramaticã a fost aceea de a refuzasã opteze între diferitele cãi pe care ar fiputut sã le urmeze ºi pentru care era la felde dotat. Cuminþenia lui – despre carevorbeºte aproape autocritic în poezie – aconþinut suficient curaj pentru a obligadrumurile divergente sã se aºeze paralel,totodatã contopindu-se. Cariera universi-tarã ºi palmaresul de analist literar – al isto-riei avangardei mai întâi, apoi al proprieigeneraþii – nu l-au împiedicat sã fie nunumai autorul unei bogate opere poetice,ci ºi unul dintre poeþii autentici ai gene-

raþiei noastre. Din pãcate, tocmai aceastãplurivalenþã – care l-a transformat într-unpersonaj netipic al lumii literare, lipsit detot sclipiciul boemei ºi pus în umbrã depropria sa decenþã – s-a întors într-unanume sens împotriva lui. Colegii de cri-ticã literarã nu s-au obosit niciodatã sãrecunoascã ºi sã descopere cu adevãrat poe-tul de dincolo de profesor, iar locul pe careîl ocupã în unele istorii literare este depar-te de a fi echitabil.

Cu timpul, spaþiul întâlnirilor noastre s-a diversificat, dar la Bucureºti sau laParis ne-am descoperit mereu aceeaºi prie-tenie care – indiferent de kilometrii, aniisau destinele care ne despart – se regãseºtenu numai în nostalgia tinereþii comune, ciºi în rigoarea unor repere morale ºi inte-lectuale rãmase neschimbate „pe-acestemereu miºcãtoare poteci“.

�

O prietenie fãrã început

Ana Blandiana

• Ion Pop

4 • APOSTROF

O mirare, câteva secvenþeºi multã recunoºtinþã

C INE POATE sã creadã cã Ion/Jean Popîmplineºte 70 de ani?!? Bãrbatul frumos, elegant cu decenþã,

manierat, sobru, corect în toate ºi subtilataºant prin ºtaiful apusean; maramure-ºeanul înalt ca bradul, cu voce superbã,învãluitor timbratã, gesturi pufoase ºi cãlcã-turã juvenil-boiereascã; omul rânduieliinordice, cu disciplinã de fier ºi mirãri copi-lãreºti, cu decizii de chirurg ºi reverii ju-cãuºe; poetul solitar ºi profesorul deloc dis-trat, diplomatul sever ºi melancolicul cupuseuri colerice... – tocmai el, profesorul-student, decanul contaminat de fervorileadolescenþei perpetue, sã ajungã subiect deFestschrift?!?

Dintotdeauna i-am privit cu tandrã in-vidie pe prietenii universitari. Din recipro-ca lor vampirizare cu studenþii, ambeletabere ies în câºtig. Nu doar intelectual, darºi fizic. Cât se poate de fizic, energetic, lamodul transferului fizionomic, aproape:ridurile mentorului par cã se întipãresc pechipurile studenþilor, iar prospeþimea aces-tora dã juventute dascãlului.

Cum altfel sã-mi explic faptul cã oa-meni precum Ion Pop, Mircea Martin, Ion Vartic, Nicolae Manolescu, EugenNegrici, Mihai Zamfir, Florin Manolescu,Alexandru Cãlinescu, Alexandru Zub,Alexandru Sincu, Victor Ciobanu, SilviuAngelescu, Nicolae Constantinescu îmi paraproape neschimbaþi acum, la mai bine detreizeci de ani de când am terminat facul-tatea, în vreme ce mulþi dintre studenþii lor– ajunºi de mult, la rându-le, profesori,pãrinþi, bunici – le-au conservat nu numaiideile, ci ºi ticurile? Extraordinarul transferde energie pe care-l presupune admiraþiaauditoriului îi face pe profesorii într-adevãrhãrãziþi cu talent catalitic sã-ºi cristalizezecalitãþile, sã-ºi conserve farmecul, sã-ºi ºle-fuiascã virtuþile ca pe un diamant, mergândcãtre acea sublimã alchimie dintre emiþãtorºi destinatar prin care tinereþea dã vlagãsenectuþii, iar maturitatea înnobileazã cuseninãtate forfota acneicã.

Ei bine, cred cu tãrie cã oamenii dãruiþicu har educativ îºi pãstreazã aproape intacte,prin decenii, virtuþile tinereþii deopotrivãefervescente, benefic-insurgente ºi strategicformatoare. Asta, mai ales când vârsta lor„de aur“ coincide cu un context politic fa-vorizant valorii, ierarhiilor sincronizante, re-valorizãrii tradiþiilor ºi recuperãrii firescu-lui, aºa cum s-a întâmplat cu generaþia ’60.

Mirarea

S PRE RUªINEA mea, nu mai ºtiu când amdat prima oarã mâna cu „domnul pro-fesor Ion Pop“ ºi când mi-a cerut sã-i spun„Jean“. ªtiu cã, în timp, m-am chircit umi-lit când am vãzut cum eu le spuneam cât sepoate de natural lui Ion Pop, Ion Vartic ºi

Marian Papahagi „Jean“, „Doru“, respectiv„Marian“, în timp ce Radu G. Þeposu,Ioan Buduca, Ioan Groºan sau Ghiuri Pas-cu nu-i scoteau din „domnule profesor“.Lasã, cã ºi eu mã uluiam când optzeciºtiinu-l scoteau (ca ºi azi) pe Nicolae Mano-lescu din apelativul „Niki“, pe când eu ºiacum, în prag de pensie, folosesc formula„dom’ profesor“.

Nu l-am întâlnit în 1975-’76, la „sesiu-nile ºtiinþifice studenþeºti“, unde am fãcutcunoºtinþã cu ªtefan Borbély, de pildã, ciîn 1980 sau 1981, la colocviile revistei Tran-silvania, dupã ce luasem premiul revisteiTribuna ºi scrisesem în Luceafãrul despre ocarte a lui, Ore franceze, text care avea sã de-termine, nu peste multã vreme, plecarea meadin siajul lui Mihai Ungheanu. Niciodatã n-am înþeles virulenþa lui Ungheanu cândm-a somat ca-n veci sã nu mai încep un arti-col în Luceafãrul citând un autor strãin, pre-cum se întâmplase cu Barthes, în recenzia lacartea lui Ion Pop. Parcã eram deja un duº-man de clasã, un „agent al Kominternului“,al „viperelor de pe Wall Street“, al „strãinis-mului care ucide în faºã naþionalismul“. Îipropusesem pe atunci lui Ungheanu un serial despre tinerii critici ºi eseiºti ai mo-mentului ºi-mi aduc aminte cã am scrisprin ’78-’79 despre Alexandru Cãlinescu,Ion Pop, Eugen Negrici, Ion Vartic, I.Constantinescu, Dan Horia Mazilu, Z.Sângeorzan...

Cinstit sã fiu, ce m-a descumpãnit, întimp, a fost bicefala opþiune a istoriculuiliterar Ion Pop faþã de ºaizecism, de-o parte(cu expresionismul rural, recuperarea spe-cificului etno-estetic, frenezia localismului,paralel cu sfânta recuperare a egofiliei ese-niano-whitmaniene), ºi avangardismul va-lah, de cealaltã. Niciodatã nu mi-am pututexplica misterul acestei egale împãrþiri întrelirismul practicat de Ioan Alexandru, AnaBlandiana, Ion Gheorghe, Cezar Baltag,Ilie Constantin, Grigore Hagiu, GheorghePituþ, Gabriela Melinescu, Constanþa Buzeaºi micile giumbuºlucuri iconoclast-anarhi-ce, gãunoase etic ºi nule estetic, emanate devâna bolºevizant-suprarealistã dâmboviþea-nã. Nici mãcar empatia criticului la enor-mul ludic anarhic al lui Nichita Stãnescu saula combinaþiile mucalit-metaforice ale luiMarin Sorescu nu era de naturã sã preve-steascã ataºul atât de tenace deliberat la gra-tuitãþile enervante, strict motivate politic, ºiNimicul pur destabilizator din lumea luiTzara, Roll & Co.

Nu am fost, bineînþeles, nici pe depar-te singurul care n-a înþeles bizara împãrþi-re a istoricului literar Ion Pop. Motivaþiidintre cele mai variate, pro ºi contra, amauzit de-a lungul timpului, de la Zoe Du-mitrescu Buºulenga, Romul Munteanu,Alexandru Piru, Ov. S. Crohmãlniceanu,Mircea Anghelescu, Adrian Marino, y com-pris Ion Dodu Bãlan º.a.

În final, fãcând disjuncþie cât mai atentºi nepãrtinitor între acuzaþiile de „trãdare afondului naþional“ ºi benefic ecumenismestetic, am ajuns sã vãd în bicefalitatea cupricina – anarhismul combinatoric, osten-tativ gratuit, atemporal ºi transnaþional, alavangardei versus lirismul mythosului au-tohton – un admirabil exemplu de dispo-nibilitate opþionalã ºi comprehensiune analiticã. De libertate interioarã, forþã ºiabilitate, de voinþã sincronizatoare ºi reve-rie hermeneuticã. Scriind la fel de aplicatdespre Voronca, Brauner, Ion Gheorgheºi Adrian Pãunescu, despre pornoinsur-genþele lui Geo Bogza ºi blagianismul AneiBlandiana, Ion Pop a croit, în felul sãu, ocale a Rãsãritului cãtre Apus.

Faþã de toate acestea, unul ca mine nuare a zice decât: chapeau!

Minunatul JEAN, din 1982 în 1992

O MENEªTE, PROFESORUL Ion Pop rãmâ-ne întipãrit pentru mine în douãgesturi uriaºe, unice, în ce mã priveºte, înlumea noastrã egoist-neguþãtoreascã. Unuldin 1982, celãlalt din 1992.

În vara lui 1982 debutam editorial cuun eseu despre Eminescu, premiat la USR ºiUTC, apt – potrivit tradiþiilor breslei – sã-mi aducã infinit mai mulþi inamici invi-dioºi decât prieteni.

„Ce faci acum?“ mi-a chestionat cu ar-doare dupã – cu fraternã asprime –, într-oscrisoare, profesorul clujean plezirismulregãþean, cel care tocmai se dãduse pe spateîn dulcea ispitã a meridionalului dolce far-niente.

„Pãi, cred cã voi face o carte din lucra-rea de licenþã despre teatrul lui Blaga“.

Fãrã nicio avertizare, dupã câteva sãp-tãmâni m-am trezit la cutia poºtalã cu unplic având antetul Editurii Dacia ºi o epis-tolã de câteva rânduri, semnatã de C.Cubleºan ºi Vasile Igna, cum cã „lucrareadvs. despre Dramaturgia lui Lucian Blaga aintrat în planul editurii noastre pe 1984“!!!

Era, clar, rodul generoasei asiduitãþi aminunatului Ion Pop. Sã vã mai spun cãvolumul era doar o nevinovatã, orgolioa-sã intenþie? Cã lucrarea de licenþã avea 40de pagini, drept pentru care mi-am dedicatdelirant o jumãtate de an ca sã-ncheg undemers de cinci ori mai mare, anume gân-dit cât mai scorþos, mai metafizic ºi blindatreferenþial, cu cât ºtiam cã va merge-nTransilvania blagianã pânã-n mãduvã?!?

Câtã lume universitarã cu blazon aveape-atunci o atare deschidere cãtre buiacatinereþe hermeneuticã? Mai ales dinspreCluj spre Bucureºti!

Dan C. Mihãilescu

�

Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 5

Al doilea gest magnific a fost în 1992,când acelaºi Jean Pop, directorul CentruluiCultural Român de la Paris, auzindu-mã cãvoi veni cu Tania câteva zile în Oraºul-Lu-minã, nicio clipã n-a conceput cã vom lo-cui în altã parte decât în apartamentul lorde pe ditamai Avenue de Suffren (el ºi Ilea-na fiind, în interval, în concediul clujean deodihnã), de unde urma sã plece tocmaiatunci cuplul Mircea ºi Cristina Cãrtãrescu!

Gest de sublimã boierie, de fraternãcamaraderie, de-a dreptul incredibil pentruscepticul mizantrop care sunt, ºi care aintrat de atunci în panoplia recunoºtinþe-lor fãrã margini ale familiei.

Cum sã uit cele câteva nopþi albe petre-cute în bucãtãria familiei Pop, scriind pecolþul mesei, în urma propunerii MonicãiLovinescu, care, auzind cã am venit cainconºtienþii pentru o lunã de zile la Pariscu o sutã de franci, m-a somat sã scriu întrei zile 15 pagini despre ceauºism, pe care,din pricina bâlbâielii mele, avea sã le citeas-cã Alain Paruit?! Cu banii de atunci am tre-cut ditamai sejurul.

Cum sã uit, apoi, drumul cu Tania laCluj, în casa Familiei Pop, pe Rákóczi 98, în1983, când am venit sã predau manuscri-sul blagian la Editura Dacia, ori vizita dinmartie 1985, când, venit la „schimb redac-

þional“ (tribunistic) cu Revista de istorie ºi teo-rie literarã, m-am trezit pus de Ileana ºi IonPop în faþa unui redutabil mormãnaº depulpe de pui, de-am numãrat la sfârºit vreodouãzeci de cadavre avicole în faþa înfome-tatului bucureºtean care eram!?

Cum sã uit cã, numai ce i-am scris luiIon Pop cã – sfios instigat de Ioan Alexan-dru – am tradus câteva poeme de PierreEmmanuel, acestea aveau sã umple numai-decât o paginã din Echinox?

ªi cum sã uit teribilele vizite ale careu-lui de aºi Mircea Zaciu-Ion Pop-MarianPapahagi-Ion Vartic (uneori cu Aurel Sasualãturi), de pe la jumãtatea anilor ’80, înapartamentul nostru de pe Ion Câmpinea-nu, când pritoceam soarta Dicþionaruluiscriitorilor români, dupã câte-un referat al luiIon Brad, al Elenei Docsãnescu, ori o vizitãla Dumitru Ghiºe, Valeriu Râpeanu º. cl.?!?

Zaciu ºi Papahagi explodau coleric, înutopice variante machedonice, în vreme ceVartic rezona abulico-flegmatic-cioranian, iarSasu venea cu soluþii pragmatice, vezi binecã de nimeni agreate în acel context de umi-lire iluzoriu „pansatã“ cu un deget de votcã.Un peisaj în care Jean Pop reprezenta inva-riabil echilibrul, mãsura, sfatul cumpãnit.Atenþie: nu resemnarea, ci înþelepciunea – uncuvânt, acesta, tulburãtor de strãin firii noas-tre îndrãcite de postmodernitate.

Aºa l-am vãzut ºi în noiembrie 2010,când – alt gest boieresc! – a venit la TeatrulNaþional din Cluj sã-mi urmãreascã bufo-neriile caragialiene la o pseudoconferinþãmenitã sã încrunte ochii corectitudinii poli-tice, lezând deopotrivã naþionalismul pite-cantropic. Un tatã de familie exemplar, cutrei copii minunaþi ºi, deja, cu vrednicinepoþi, pãstorind ºi astãzi echinoxismul cuo fidelitate aristocraticã, asimilând cu se-ninãtate contradicþiile mai mult sau maipuþin fioroase ale vieþii literare. Un om pecare, cu ochii minþii, îl vãd foarte binecosind pe-o coastã maramureºeanã ºi tãifã-suind cu Tzara la o cafenea din Zürich,adunând mere cu Ioan Alexandru la TopaDeºartã ºi conversând elegant cu AlainBosquet sau Michel Déguy, scrutând „be-toanele arhaice“ de pe Bistriþa – din Mega-liticele lui Ion Gheorghe – cu gândul laLãptãria avangardistã a lui Gh. Dinu, de pestrada Bãrãþiei...

Ia gândiþi, vã rog, domniile voastre, hicet nunc, aºa o frumos cãptuºitã dovadã deeuropenitate româneascã!

Dragã Jean, stimate domnule profesor:admiraþie, recunoºtinþã, sãnãtate ºi frãþie!

�

�

Mã-ndepãrtez de tine, mare,mã retrag încet cãtre continent,ca un reflux de pãmânt spre pãmânt.

ªtiu cã nu mã voi mai citi aºa de atent niciodatã,ca pe zarea ta, în aceastã luminãsub care nu poþi ascunde nimic din ce e-n tine,ca în golul în care trebuie sã te refaci linie cu linie,fãrâmã cu fãrâmã,ca sã afli cine eºti cu adevãrat.

ªi nicicând n-o sã-mi fie atât de fricãcum mi-a fost când þi-am auzit clipã de clipã vuietul, –cu bietul meu zgomot înecat în valuri,cum mi-a fost când, privind sfãrâmarea întunecatã, albastrã, verde,am cutezat sã fac timide comparaþiicu propriile mele ciobite geometrii.

Mã rugam atunci de toþi sfinþii adâncului ºi înaltului,am avut atunci momente de încordatã aºteptare,sã vinã o mânã sã mã aºeze la loc,în cercurile, în triunghiurile ºi-n piramidele în care-mi pãruse a fi locuit. Mã obseda însã,recunosc, ºi venirea îngerului cu nume rusesc, cu tabelul lui de lume a Drepþilor, din carenu mai poþi învia decâtpentru moartea de veci. Iar atuncicând erai prea calmã ºi eu prea singur,simþeam nevoia sã te tulbur ºi sã mã tulbur.

Vezi, mare, sunt ºi eu nemulþumit ca ºi tine,nu suntem niciodatã, niciunul, la locul nostru,fiecare cu Moftul ºi mofturile lui.

Cã eram rude, s-a vãzut nu demult, când celulelemele pãreau cã-o luaserã razna, ca niºte liberþice nu mai ºtiau ce sã facãcu neaºteptata lor libertate,încât a trebuit sã fac apel urgentla niºte somitãþi ca Bach ºi albinele, ori precum

chirurgul cu mânã sigurã de la Medicala clujeanã III.

Aºa ne e dat sã trãim. Printre sânge ºi glod ºi vitralii.

Lasã-mã, aºadar, mare,sã duc în bagajele mele grele dejaºi ceva din vuietul tãu,din minunata, neliniºtitoarea ta claritate.Lasã-mã sã iau cu mine ºi un con din piniiîncovoiaþi spre ape, un mic glob verde din verdele chiparosului,un zimþ de agavã, o aburoasã ramurã de mãslin.Ca în basmele de odinioarã, le vor fi poatede ajutor, când luminii,când întunericului din mine.

Mã întorc acum printre frunze ce vor foºniîn vânturi de toamnã, veºtede, – o sã vinãºi zãpezile mari, ºi un îngheþ caremã tem cã va fi ºi al cãrnii mele.Vor veni ºi primãveri, da, alte veri, poate,cu pãci ºi cu murmureale altor vieþi, vecine cu-a mea, cu alte ceþuri ºi luminiºuri.

Oricum, mare,în ora asta, a refluxului meu,te rog sã-þi aduci aminte de ruda ta de pãmânt, sãracã.Mã încred în tine, în buna ta memorie,a ta, care eºti mai toatã cer ºi ºtii probabilaproape tot ce se petrece în mintea lui Dumnezeu.

Adu-þi aminte ºi de mine, mare,nu mã uita, mare.

12 noiembrie 2010�

Reflux

NU MI-A fost dascãl pentru cã în anii destudenþie el era la Paris. Am avut tãria –unii ar zice naivitatea – sã-l aºtept sã se în-toarcã pentru a-mi devoala o parte – parteabunã, îmi ziceam – din producþia mea tex-tualã. Nici la Echinox nu m-am înghesuit câtãvreme el nu era acolo. El era Dincolo… Deºilesne aº fi putut sã-mi dau seama cã era pre-zent, chiar foarte prezent, mãcar în spirit. ªichiar îmi dãdeam seama, dar eu mai mult nueram decât eram, eu traversam deºertul: erammai degrabã o proiecþie în viitor, o vagãproiecþie, decât o certitudine. Trãiam cât sepoate de intens vârsta pãguboºeniei absolute:amânare-renunþare-dispariþie…

Îl vedeam adesea coborând în oraº cu pasgrãbit ºi cel mai adesea însoþit. κi muta larãstimpuri, dintr-o mânã în alta, o servietã pecare o bãnuiam plinã de manuscrise. Pero-ra gesticulând, se oprea din când în când casã-ºi fixeze interlocutorul mut, uluit, vrãjit de prestaþia Maestrului…

Prima oarã când l-am întâlnit – era în ’68,dupã Primãvara de la Praga – era singur. Eueram cu tata, el s-a oprit, a încetat sã-ºi lege-ne servieta, apoi a început sã vorbeascã trans-pus despre aerul de libertate, despre mareadeschidere, despre enorma ºansã de a neputea vedea, în sfârºit, proiectele, oricât deîndrãzneþe, duse la bun sfârºit, despre drep-tul de a visa oricât de nebuneºte. Nu ºtiu dacãrealizam despre ce vorbeºte, dar îl vedeamtrãind intens iluzia cã totul e posibil în þaraaceasta unde toate încremenesc în proiect.

Apoi l-am vãzut prezidând ºedinþele decenaclu. Cãci îmi sugerase sã mã duc la Ce-nacul Echinox, ºi eu, bãiat cuminte, m-am

dus. M-am tupilat în fundul sãlii ºi am ascul-tat. Cred cã a citit Ion Mircea, iar el a dattonul vorbind despre poezia imnicã. Îl as-cultam fascinat, nepricepînd mare lucru, darconvins cã particip la oficierea unor Înal-te Mistere... El era Marele-Preot, cei din pre-zidiu – Olimpia Radu, între ei, mi-aduc bineaminte chipul ei luminos, expresia inteligen-tã – erau preoþii, ceilalþi erau membrii uneiconfrerii secrete, iar eu eram novicele.

Spaima micºorându-se, am continuat sãmã duc fericit cã sunt acceptat, deºi nimeninu mã bãga în seamã. ªi era bine aºa, cãciîmpãrtãºeam atmosfera unui festin intelectu-al extraordinar. Liber, într-o singurãtate to-talã, într-un anonimat deplin.

Cum ziceam, au urmat anii de studiu.Singurul regret din vremea aceea a fost cã nul-am avut dascãl. Dar l-am aºteptat cu tolbaplinã de versuri. Aveam material destul pen-tru cel puþin o carte. Cel puþin aºa mi sepãrea. El s-a întors la Cluj, iar eu am plecatîn Maramureº. Doream sã fug cât mai depar-te de oraºul tuturor exceselor, tuturor umi-linþelor, tuturor frustrãrilor, ºi sã mã întorc,peste câþiva ani, cu o traistã doldora depoeme.

Între timp, în viaþa mea de ultim sihastrua intrat Ana, am început sã leg în poezie, amaruncat bunã parte din ceea ce adunasempânã atunci, pãstrând doar câteva piese careanunþau temele „mele“, piese cu valoare „isto-ricã“ – e vorba, desigur, de o istorie pur per-sonalã – carevasazicã. Dar, ceea ce e maiimportant, am avut intuiþia domeniului pestecare zeul, în marea lui îndurare, mã pusese –pare-se – „administrator“. Atunci am apelat

la el ca la o Autoritate. De fapt, pe mãsurã ceDosarul, în care îmi adunam textele bãtutedirect la maºinã sau transcrise din mulþimeacaietelor sinucigaºe, cum numeam agendele ºicaietele în care notam tot ce-mi trecea princap, se îngroºa, mã înfãþiºam la el acasã dupão înþelegere prealabilã, desigur. A avut rãb-darea ºi generozitatea de a citi ºi comenta, cumine alãturi, poem dupã poem, vers dupãvers, dând „note“, amendând lucrurile maipuþin reuºite, exclamând exasperat în drep-tul unor sintagme imposibile, cãutând soluþiiº.a.m.d. Mai mult decât atât, au venit scri-sorile în care încerca sã mã facã conºtient denecesitatea consolidãrii unui ansamblu pe careel îl vedea foarte bine, dar pe care eu doar îlîntrezãream. M-a ajutat sã-mi definitivez pri-ma carte. A prefaþat-o scriind un text defini-toriu pentru ceea ce eram ºi mai ales pentruceea ce aveam sã devin. I-a schimbat pânã ºititlul. Se chema iniþial Maestrul n-a sosit încã,dar el mi-a spus, pe bunã dreptate, cã nu arerost sã dau apã la moarã comentariilor rãutã-cioase sau minimalizatoare (ele vor apãreaoriºicum!) ºi l-a schimbat, preluând subtitlulunui poem din ultima secþiune a cãrþii. ªi bi-ne a fãcut, dupã cum s-a dovedit ulterior. Asalutat cu entuziasm primul tom – cãci atuncinu bãnuia nimeni cã va fi o trilogie – din JucuNobil, insistând sã caut sã înmulþesc numãrulcoloanelor care susþin ansamblul. A citit atenttoate celelalte cãrþi în manuscris, între timpam mai crescut ºi eu, aºa încât de unde la înce-put eram un receptacul aproape pasiv, încet-încet am devenit, îmi place sã cred, un inter-locutor nu întotdeauna foarte confortabil...Manuscrisele s-au înmulþit, Dosarul meu creº-tea biniºor, dar nimeni nu era dispus sã riºtesã le publice, în ciuda recomandãrilor sale in-clusiv (dar asta e o altã poveste...).

Constat cã, inevitabil, idealizez cedândispitei de-a evoca o seamã de întâlniri ale noastre. Asperitãþile se tocesc, detaliile in-confortabile pãlesc sau dispar de-a dreptul.Rãmâne însã, sper, substanþa acestora, acelceva care a contribuit, în cele din urmã, lacreºterea ºi consolidarea unei relaþii care aveatoate ºansele sã se transforme într-o prietenie.

Dupã Revoluþie m-am întors la Cluj, ºi nuoricum, ci chiar ca viitor... editor în echipa luiVasile Igna, proaspãt uns director al Dacieinapocane. Al lui, al lui Don Profesor Zaciu,pe care am început sã-l vizitez asiduu, al mul-tor altora ºi, de ce nu, al meu inclusiv... Apoiel a plecat din nou la Paris. Acolo l-am ºiîntâlnit în vara lui ’91, când, reluând eu dru-murile Europei (o fãcusem prima oarã în’87) în compania aceluiaºi bun ºi statornicprieten Andreas Wellmann, am fost gãzduiþicu maximã generozitate într-una dintre odãi-le apartamentului de pe rue Garibaldi, dacãnu mã înºel. Dupã noi, acolo avea sã adasteMircea Cãrtãrescu, dacã-mi aduc bine amin-te. În trecere prin Amiens, trãsesem pe laHoria Ursu; am adãstat o juma’ de zi ºi onoapte în compania lui ºi a „fetelor“ sale –cum îºi alinta el soþia ºi fiica. Ce solidari erauromânii pe vremea aceea!

6 • APOSTROF

A fost mai prezent în viaþamea în absenþa sa

Mircea Petean

N U-I DATOREZ nimic lui Ion Pop, deci amdreptul sã-l laud cum vreau: nu suntpoet (cu atât mai puþin avangardist), nu i-amfost coleg de facultate sau la Echinox, n-a scrisniciodatã despre cãrþile mele. Îmi este doarprieten, o prietenie pe care o reînnodãm cufiecare vizitã a sa la Bucureºti.

El însuºi este, în felul sãu, un singuratic,refugiat din libertatea poeziei în schimniciaºtiinþei literare, din rumoarea boemei în ceta-tea familiei ºi bibliotecii.

Bãjenit cu toatã familia la oraº ca sã-ºipiardã urma unui dosar de cadre nefavorabil,a parcurs, cu o rãbdare de benedictin, drumulatâtor intelectuali strãluciþi care – în alteîmprejurãri, în perioada interbelicã – au ridi-cat la cote academice talentul aflat în matri-cea ruralã.

Poetul, criticul generaþiei ’60 ºi al avan-gardei, a trecut prin complicata viaþã scriito-riceascã ºi universitarã clujeanã – în care toatãlumea cunoaºte pe toatã lumea – ca un aris-tocrat înnãscut, ca o fiinþã mai mult livrescãdecât fizicã. Nelipsita lui servietã „Diplomat“a zãbovit mai mult prin garderoba biblioteci-

lor decât pe sub picioarele vreunei mese dela „Arizona“ sau din restaurantele unde redac-torimea clujeanã adãsta în uitare de sine pânãla drastica somaþie „Zárva kérem!“. S-a ºtiutferi atât de boemã, cât ºi de scandalurile moc-nite, de searbedele bârfe ºi intrigi. Distanþareasa proverbialã de viaþa publicã l-a fãcut imun(excepþiile de la regulã le-am aflat acum, târ-ziu, ºi nu de la el) la invidia cu limba ascuþitãpe care unii concurenþi o manifestau pe vre-muri faþã de cei a cãror faimã trecea dincolode creasta Feleacului.

Rãmas clujean nestrãmutat, devenit ma-gister ºi pater familias, Jean Pop (iertatã-mifie familiaritatea) rãmâne în memoria meaacelaºi student ingenuu care se grozãveascriind versuri despre (defunctele azi) þigãri„Mãrãºeºti“ ºi pe care îl tachinam cã nu ºtieþine totuºi þigara între degete sau acelaºi tânãrsavant care îºi deplângea „Biata (mea) cu-minþenie“, parcã scuzându-se cã a luat viaþaîn piept prea serios ºi prea din timp.

De atunci a trecut o viaþã. Ca niºte trenurimergând pe linii paralele, n-am observat sãne fi schimbat înfãþiºarea ºi vârsta. Cred cãexplicaþia stã în ideile pe care ni le-am îm-pãrtãºit de la început ºi pânã azi fãrã sã lãsãmsã se plictiseascã unele de altele.

�

�

Pe linii paralele

Romulus Rusan

Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 7

În 2000 ne-a pãrãsit Profesorul ºi eu chiarm-am simþit orfan... Atunci mi-am propus sãîncerc sã fac ceva pentru memoria sa. ªi cealtceva mai bun puteam face decât sã publico carte de-a sa sau una despre opera, desprepersonalitatea sa, în fiecare an, ori mãcar ladoi ani. Aºa a apãrut, în 2002, Întoarcereaînvinsului: Întâlniri cu Mircea Zaciu, o cartecare s-a bucurat de o primire fulminantã, încare am adunat texte evocatoare, articole cri-tice, dar ºi scrisori trimise de profesor unoraºi altora. Întâmplarea a fãcut sã iasã de subteascuri chiar în ziua în care aniversam o ju-mãtate de secol de existenþã terestrã. Neferi-citã întâmplare! Ana decisese sã-mi organi-zeze o întâlnire cu prietenii ºi colaboratorii însediul nou al Bibliotecii Judeþene „OctavianGoga“, pãstoritã atunci de Traian Brad, regre-tatul. Ei bine, câteva dintre scrisorile acelea,introduse în ultimul moment în carte de celîmpreunã cu care am gândit ºi am construittotul, au provocat dezastrul care a dus la rup-turã, la despãrþire, la o tãcere de aproape undeceniu, la Marea Tãcere. Nu era nici prima,nici ultima oarã când mã aflam, ca editor,între ciocan ºi nicovalã, dar atât de înspãi-mântãtor de bine nu mi-a fost niciodatã...Cãci cum ziceam? A fost mai prezent în via-þa mea în absenþa sa. Am verificat cruzimeaacestui adevãr de nenumãrate ori în toþi aceºtiani… Nu are niciun sens sã rãsucesc acum,aici, cuþitul într-o ranã ca ºi închisã. Impor-tant e cã Marea Tãcere s-a încheiat. ªi nu aurmat Marea Trãncãnealã, fiþi fãrã grijã!

Am cãzut la pace socotind probabil amân-doi cã ceea ce leagã e mult mai puternic decâtceea ce dezleagã. ªi poate cã acest lung hia-tus n-a fost decât o probã. Dovadã e ºi faptul

cã ucenicul de odinioarã a devenit editoruluneia dintre cãrþile sale de poeme. ªi al mul-tor altora, de acum înainte – de poeme, decriticã, de orice fel –, sper!...

Pe vremea când eu ºi Ana predam limba„poezeascã“, folosindu-ne de joc ca de o mo-dalitate privilegiatã de stimulare a creativitãþiiartistice a elevilor noºtri, lectura Jocului poe-ziei, cartea lui cea mai bunã ºi una dintre celemai substanþiale cercetãri dedicate fenome-nului poetic modern românesc, a fost un bunreper pentru noi. Tot atunci mi-a împrumu-tat o seamã de cãrþi care aveau sã ne ajute laredactarea lucrãrilor noastre de gradul întâi.Cãci înainte de a fi carte, Ocolul lumii în 50de jocuri creative s-a înfiripat pe experimentulca atare ºi pe cele douã disertaþii. A fost doarunul dintre argumentele forte în favoarea ideiide a-l invita ca preºedinte de juriu al primeiºi, din pãcate, ultimei ediþii a Festivalului deLiteraturã pentru Copii „Dimineþile Munte-lui“, organizat de noi la Borºa Maramureºuluiîn toamna lui ’89. A acceptat fãrã ezitare ºi sevedea pe el cã se simte bine în zilele aceleaînsorite de octombrie, printre copii talentaþiºi promotori de creativitate – poeþi impor-tanþi, unii dintre ei – veniþi din toate colþu-rile þãrii, printre ceilalþi poeþi invitaþi: AurelDumitraºcu, Vasile Igna, Adrian Popescu,Aurel Pantea, Ion Mureºan, Echim Vanceaºi mulþi alþii. Mã uit uneori la pozele de atunci; îl vãd urmãrind atent recitalul prun-cilor, jurizând cu diplomaþie, împãrþind pre-mii surâzãtor. Ce mai conteazã cã, la câtevazile dupã încheierea festivalului, a trebuit sãdau seama la Securitate? Important e cã lanici douã luni dupã aceea izbucnea Revoluþia.Dar câte nu-i datorez? Îi datorez debutul,cum spuneam, dar ºi revenirea din ’90. Aproa-

pe cã nu existã carte de-a mea cãreia sã nu-ifi dedicat mãcar un comentariu, excepþie fã-când, poate, cele apãrute în vremea amintiteiMari Tãceri... Da, îi sunt recunoscãtor lui, caºi lui Don Profesor, ca Ioanei Em. Petrescu,ca lui Vasile Igna, fiinþe providenþiale pen-tru mine. Da, e vorba de recunoºtinþã, dar cumaº putea sã mã revanºez? Mã consolez amin-tindu-mi o vorbã de-a lui pe care nu am cumsã nu o reproduc aici ºi acum, o vorbã pe careo repeta ori de câte ori mã plângeam de vitre-gia vremurilor în care ne-a fost dat sã vieþu-im: „Cel mai înþelept lucru pe care-l poþi faceeste sã scrii, ºi nu oricum, sã scrii bine, sã nuîncetezi sã adaugi un vers la cele existente, sãnu cedezi. Adevãrata bucurie aceasta este!“

ªi poate cã adevãrata recunoºtinþã suntcãrþile noastre bune, ale tuturor celor care l-au avut sau încã îl au ca protector, sfetnic ºi model.

Pentru mine el rãmâne Criticul, acel prie-ten exigent de care orice creator are nevoiemai ales la început, când, vorba înþeleptului,suntem la nemijlocit, dar ºi Poetul fascinat defragilitatea fiinþei, care nu poate scrie un rândfãrã a privi peste umãr la cel ce scrie, poe-tul, desãvârºit cunoscãtor al tuturor trucuri-lor, convenþiilor, miracolelor adevãrate oridoar inventate ale literaturii... ªi sunt abso-lut convins cã, dacã cineva va da o Istorie apoeziei române, una profund analiticã, înde-lung chibzuitã ºi superb scrisã, apoi acela vafi el, Ion Pop, ºi nimeni altul...

�

Grupaj preluat din volumul omagial dedicat lui ION POP, gândit ºi alcãtuit de

ªTEFAN BORBÉLY, în curs de apariþie.

C INE S-A aflat în apropierea profesoruluiIon Pop a sesizat, cu siguranþã, acea ten-siune intelectualã ce a întreþinut, de-a lungulîntregii sale existenþe creatoare, dimensiuneaînvãluitoare, deºi atât de discretã, a inflexibi-lei rigori. Te-ai aºtepta, vãzând diversitateapreocupãrilor ºi a experienþelor în care a inves-tit efort ºi pasiune, la febrilitatea cãutãtoru-lui atras de orizontul aventurii. Eroare. Locullui Ion Pop se aflã în lumea severitãþii acade-mice, iar personalitatea sa se defineºte prinarmonia majorã a studiului ºi, în egalã mãsu-rã, prin proiecþia în expresie a traiectoriei gân-durilor celor mai intime ale sale.

Istoricul ºi criticul literar, poetul ºi dascã-lul solicitã o privire integrativã, singura adec-vatã înþelegerii multiplelor faþete ale uneiopere articulate convergent.

Fac parte dintr-o promoþie privilegiatã(Vasile Igna, Valentin Taºcu, Nicolae Prelip-ceanu, Mircea Opriþã), care, la jumãtatea ani-lor ’60 ai secolului trecut, era martora preluã-rii din mers a autenticei tradiþii universitareclujene, prin reþinerea, la catedrele Filologiei,a valorilor noii generaþii. Studenþi în anul IVcare ne disputam atunci ºansa de a-i avea camentori pe Ioana Em. Petrescu ºi pe Ion Pop,absolvenþi aureolaþi de prestigii indubitabile,veºtejind atributul vocaþiilor inconsistente. Neatrãgeau inteligenþa, comprehensiunea, deschi-derea spre tot ce submina platitudinea con-venþionalã. Eram, desigur, cuprinºi de un sen-timent de admiraþie confuzã, încã nesocotindesenþialul, în faþa acestor ecluze de luminã.

Momentul în care Ion Pop îºi începea ac-tivitatea era dominat de cliºeele convenþio-nale ce slujeau drept icoane oficianþilor fal-sului cult al realismului socialist. Tânãrulasistent evita ravagiile rutinei ºi lipsei dediscernãmânt prin ºtiinþa de a-ºi decora soli-tudinea formativã cu texte fundamentale.Totodatã, descoperea, de la început, substra-tul dramelor ascunse în adâncul fiinþei.

Nu pot afirma cã m-am aflat de prea mul-te ori în preajma lui Ion Pop, întâlnirile cuDomnia Sa au reprezentat însã clipe de rea-lã bucurie. La conferinþele generale ale Uni-unii Scriitorilor, la câteva colocvii ºtiinþifice i-am redescoperit arta dialogului, condescen-denþa aristocraticã, eleganþa gesturilor, gene-roasa umanitate, însuºiri care mã fac sã credcã, dacã n-ar fi ales cariera filologicã, s-ar fiîmplinit într-una diplomaticã: un ambasadordesãvârºit al spiritualitãþii româneºti. În timpce în matematicã existã o lege a numerelormari, în cazul lui Ion Pop ea se numeºte legeanumelor mari. A întâlnit ºi s-a dovedit egalulunor faimoºi reprezentanþi ai gândirii teoreti-ce literare europene: Roland Barthes, GeorgesPoulet, Gérard Genette, Jean Starobinski,Tzvetan Todorov, Jean-Pierre Richard etc.

I-am preþuit ºi tenacitatea cu care înfruntaînverºunãrile obtuze ºi ignoranþa prezumþioa-sã. La Olimpiada Naþionalã de Literaturã Ro-mânã din anul 1987, de la Botoºani, sesizasemo flagrantã nedreptate fãcutã unei concurente(Patricia Ciobanu), sancþionatã pentru cã dãdu-se, într-un eseu despre Eminescu, citate în fran-

cezã, germanã ºi, se pare, chiar în suedezã! Pro-fesorul Ion Pop, în calitate de vicepreºedinte alcomisiei centrale, a parcurs lucrarea ºi a con-vins-o pe prezidenta Zoe Dumitrescu-Bu-ºulenga sã-i acorde un binemeritat premiu II.

Apropierea de senectute nu l-a schimbatcu nimic, nici comportamental, nici fizic. Anultrecut, la Simpozionul Internaþional „MarinSorescu“, de la Craiova, ne-a cucerit (pentrua câta oarã?) cu perfecta sa civilitate, cu op-timismul sãu juvenil ºi, în primul rând, cuinterpretarea surprinzãtoare, paradigmaticã, aciclului La Lilieci. Mi-a vorbit, într-o pau-zã, despre intenþia readucerii în actualitate amisteriosului avangardist craiovean VictorValeriu Martinescu, proiect ce urmeazã a fiînfãptuit împreunã cu Ion Simuþ.

Încercarea de a discerne ceea ce, structu-ral, înseamnã viziune, vis, ascezã intelectualã,elan sau exaltare liricã rãmâne o simplã ope-raþie speculativã atâta timp cât acceptãm cãgândirea ºi acþiunea omului de litere Ion Popating acel grad al intensitãþilor ce sincroni-zeazã luciditatea ºi sensibilitatea. Volumele deversuri, monografiile consacrate avangardeisau marilor poeþi Blaga, Nichita Stãnescu,Ilarie Voronca, instituþia Echinoxului sau ex-celentul Dicþionar analitic vorbesc despre transparenþã, trãire ºi reflecþie lucidã sub zodiafrumosului. Aº spune, parafrazând o celebrãaserþiune, cã excelenþa esteticã a unei opere – cri-tice ori poetice – e o funcþie a caracterului moralal artistului. Este marea lecþie oferitã de pro-fesorul Ion Pop. �

Legea numelor mariConstantin M. Popa

�

8 • APOSTROF

LIVIUS CIOCÂRLIEsau despre „fleacuri“,

cu faþa la perete

„SPRE MOARTE mã îndrept în acelaºi fel: incompetent“, noteazã Livius Ciocârlie, într-o definiþie lapidarã a fiinþeimuritoare. Competenþa absolutã ºi albã – toatãlumea moare – e întâmpi-natã cu zeci de pagini deºubrezire a absolutului ei implacabil. A ºticã mori se relativizeazã prin experimenta-rea infinitezimalã a lui a ºti sã mori. Mãmiram altãdatã cã Livius Ciocârlie nu înþe-lege plãcerea din urmã a lui Cioran de a-ºi repeta o vorbã veche româneascã –„morþiºoarã“. Între timp, i-a descoperit elînsuºi farmecul ºi desfãtãrile evanescente.Mai mult decât atât, a nãscocit o specieanume de jurnal cu care sã instrumenteze,ca-ntr-un veritabil „proces“, trecerea. Oluciditate mucalitã („E multã veselie înmine. Mã stric de râs“) îl secondeazã înscindãrile pe care le pune la cale pentru adobândi o autenticã ºi nuanþatã compe-tenþã de muritor. κi este sieºi victimã,inculpat, þine locul judecãtorului, al mar-torilor, al avocatului ºi al juraþilor. κi acti-veazã toate eurile latente, nu doar cele con-genitale, ci ºi pe cele dobândite într-o viaþãde lecturi, de exersãri ale altor perspectivedespre unul ºi acelaºi subiect: viaþa-spre-moarte: „Totul e sã mergi în tine pânã daide gol“. În forfota alterilor stârniþi la vorbã,golul abia se întrezãreºte.

„Procesul“ a început încã de la Fragmen-te despre vid. Pentru mine, a fost mai întâijocul de-a jurnalul (Caietele lui Cioran,1999) ºi bizareria de a scrie despre jurnaluljurnalului unui jurnal, lãsându-te în voiacurenþilor. Cucerit de spiritul ludic al luiCioran – maestru al disperãrii, verbalizândo viaþã întreagã privilegiul de a fi disperat–, Livius Ciocârlie se joacã, acolo, lecturalui fragmentarã fiind cârtitoare, insistentã,oþãrâtã. Îl trateazã pe Cioran ca martor os-til. Îi pune la îndoialã depoziþiile. Treptatînsã, sãgeþile sunt de catifea, se estompeazã.Acordul – ºi el alintat, un pic atins de su-perbie – îþi sugereazã recunoaºteri ºi straniipriviri în oglindã. Textul despre text te în-ghite, confunzi ici-colo pe Cioran cu „cio-ranul“ lui Livius Ciocârlie. Cârteºti larândul tãu, pas cu pas. Cãtre final, ca-npoveºti, Livius Ciocârlie se scuturã de pre-judecãþi ºi scrie: „Exagerez la rândul meu.Nu suferinþa i se poate contesta – n-amcum, de unde pot sã ºtiu?“ L-a supus peCioran unui tratament care se cuvine

rãzbunat, cãci „în jurnalul literar, nu eºtisincer ºi nici nu minþi“. Situarea mentalãîntre e singura de atins: între minciunã ºiadevãr, între viaþã ºi moarte, între stãri ºitraducerea lor în cuvinte, pe un tondezîncântat, sceptic, pus pe ºotii cu bãtaiemai lungã decât postata de viaþã din dotare.

Livius Ciocârlie „se joacã“ din nou înBãtrâneþe ºi moarte în mileniul trei (2005).Mottoul din Cioran („Nimic nu ne flateazãmai mult decât obsesia morþii; obsesia, numoartea“) îl scuteºte de gãsirea din primafrazã a tonului potrivit. Din cea de-a douaînsã, îºi intrã în mânã: „M. are dreptate.Cartea despre bãtrâneþe trebuie scrisã pânãnu eºti prea bãtrân. Desigur: ºi despremoarte trebuie scris la timp“. Adicã, înaintede a tãcea prelung despre ea, cum spuneamcândva apropo de cãrþile mele despre moar-te (vezi ªtiinþa morþii, 1 ºi 2). Un umor finºi câteodatã galben, fãrã astâmpãr, o privireaþintitã asupra semnelor ºi semnalelor lu-mii, textuale ori ba, destãinuiri alunecateca-ntr-o doarã în paginã, dimpreunã cu unpluton de martori (Ibsen, Nietzsche, Dos-toievski, Lévinas, Pleºu, Liiceanu, MilanKundera etc., etc.) secondând instrumen-tarea unui caz de infinitã umanitate: mu-ritudinea – sunt instrumente predilecte ale „acestui neliniºtit disimulat sub mascaunei false seninãtãþi“, cum prea bine îldescria Mircea Zaciu. Prins în jocul suprem

al descrierii de sine crepusculare, LiviusCiocârlie alcãtuieºte (fragmentele nu pot fiscrise decât fiecare în parte, aºezarea lorfinalã fiind, inevitabil, o alcãtuire; ele, frag-mentele, „nu aleg, dau peste“, cum binezice Livius Ciocârlie) cãrþi de fleacuri inu-tile, extrem de eficiente ca relansatori aimeditaþiei liber consimþite despre om ºifinitudine. Cãci cele mai teribile ºi maigrele, în sensul gravitãþii ºi al graviditãþiilor, deopotrivã, gesturi sunt cele fãcute înciuda definitivului, a sentinþei deja rostite:„N-am înþeles nimic. Nu am ce sfaturi sãdau. Nu sunt – ºi de aici îmi vine sentimen-tul de libertate singuraticã – un îndrumã-tor“. În fond, drumul e unul singur – unmonodrom, o unicale spre moarte –, îl îm-plinesc toþi, fãrã mod de întrebuinþare. Comentariile pe marginea lui însã îi dautransparenþã, încropind senzaþia cã to-tuºi lucrurile sunt, oarecum, sub control.„Funcþionar al morþii“, cum îºi spune, estedoar într-o oarecare mãsurã, cãci un„funcþionar“ nu gândeºte liber ºi eliberat –el respectã, supus ºi important, regulistrãine. Moartea gânditã amãnunþit în-ceteazã a mai fi strãinã, iar stãpânirea ei asuprã-ne se relativizeazã. Intravitalã, moartea e chestiune strict individualã, iarca experienþã inevitabil la mâna a douaîngãduie tãlmãciri infinite.

Cartea cu fleacuri (Pi-teºti: Editura Paralela 45,2010, 256 de pagini) ºi Cufaþa la perete (Bucureºti:Editura Cartea Româneas-cã, 2010, 248 de pagini)duc mai departe aceste des-fãtãri în marginea existenþeiameninþate. Am citit ºi re-citit fragmentele cu plãcere ºi cu o dozã deenervare. Mãrturisitã, de altminteri. CândMarius Chivu m-a provocat sã-i numesc o

Irina Petraº

„Fleacurile“ fermecate

RECUNOSC, AM fost încîntat citind reco-mandarea expertului cititor care a fost,este Radu Cosaºu, într-un numãr recentdin Dilema veche. Autorul Supravieþuirilor,printre altele, a citit ºi Cartea cu fleacuri(Ed. Paralela 45, 2010), volum semnat deLivius Ciocârlie. Concluzia lecturii: „Fãrãexagerare, cartea care mi-a plãcut cel maimult în anul acesta, fiecare fleac al ei fiindun leac pentru a ne vindeca de minciunã ºide «falsa modestie cronic㻓. Am avutaceeaºi senzaþie, prelungitã ºi dupã ce amcitit Cu faþa la perete (Cartea Româneascã,2010), volum semnat de acelaºi autor. Defapt ºi la urma urmei, impresionanta co-lecþie de „fleacuri“ a lui Livius Ciocârlies-a constituit încã din mileniul trecut, cuFragmente despre vid (1992), ºi a continuatsã ia amploare cu toate volumele apãruteîntre timp. Despre cuprinderea ºi valoareacolecþiei al cãrei unic proprietar este LiviusCiocârlie rãmâne sã ia seamã cititorii pa-sionaþi ºi cercetãtorii devotaþi literaturii.Aceastã colecþie beneficiazã de un avantajindiscutabil: poate fi vizitatã/cititã fãrã ostrictã ordine cronologicã, fãrã obligativi-tatea parcurgerii unor „etape de evoluþie“,

ea rãmîne constantã în valoare ºi farmec înfiecare dintre componentele care o alcã-tuiesc. Chiar dacã este organizatã „tematic“(Caietele lui Cioran – 1999, Pornind de laValéry – 2006), chiar dacã motivele suntexplicite (Paradisul derizoriu: Jurnal despreindiferenþã – 1993, De la Sancho Panza laCavalerul Tristei Figuri – 2001, Bãtrâneþe ºimoarte în mileniul trei – 2005), colecþia îºipãstreazã unitatea prin seriozitate ºi umorsuperioare, prin sinceritate ºi spirit ludicasumate la vedere. Comentînd cãrþi mari ºivorbe de stradã, Livius Ciocârlie afirmãîn Cu faþa la perete: „Mediocritatea, numoartea, ar fi trebuit sã fie tema mea. Demoarte nu m-am îmbolnãvit încã, de me-diocritate nu m-am vindecat“. Cum sã în-drãzneºti sã doreºti vindecare de mediocri-tate unui asemenea scriitor! Cel care, înacelaºi volum, ne spune: „Ce încerc sãating este adîncimea epidermei, tensiuneasuperficialitãþii. Aproape cã reuºesc“. Sãrecunoaºtem, a reuºit!

�

Cluj, 25 noiembrie 2010

Mihai Dragolea

Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 9

Despre halucinogene

NE PLÂNGEM adesea deinerþiile culturii româ-ne, explicabile parþial prinfatalitatea de a scrie ºi de alucra într-o parte osânditãde lume, însã uitãm extra-ordinara sa capacitate de re-cuperare ºi de realiniere te-maticã, datoratã, în modparadoxal, tocmai raþionalizãrii pe care oinduce handicapul asumat al marginalitãþii.Sã luãm, de pildã, tema culturalã a drogu-rilor ºi halucinogenelor, despre care înceauºism era foarte riscant sã scrii: în maipuþin de douã decenii, am recuperat inte-gral handicapul de odinioarã impus de cen-zurã, atât ficþiunea halucinogenã (WilliamS. Burroughs, A. Agheev, Jean Cocteauetc.), cât ºi exegeza dedicatã fenomenului(Antoine & Maurice Porot, Ernst Jünger,Richard Rudgley etc.) îngãduind, azi,abordãri autohtone dintre cele mai sofisti-cate. În anul 2004, revista Secolul 21 a dedi-cat un numãr de pionierat reprezentãrilorculturale ale drogurilor, în contextul fina-lizãrii unui proiect de anvergurã europeanã.Tot cam pe atunci, Masteratul de Compa-ratã al Facultãþii de Litere din Cluj-Napocaa iniþiat un curs de cercetare dedicat con-traculturii anilor ‘60 (work in progress!), cares-a materializat pânã acum prin douã cãrþipublicate de braºoveanca Andrada Fãtu-Tutoveanu (Literaturã ºi extaz artificial,2005, respectiv Un secol intoxicat: Imagi-narul opiaceelor în literatura britanicã ºifrancezã a secolului al XIX-lea, 2010) ºi unnumãr (8/2005) al revistei Caietele Echinox,dedicat ªamanismului postmodern, în speciallui Carlos Castaneda. S-ar mai putea adãu-ga cartea lui Adi Dohotaru (Anii ’60: miº-cãri contestatare în SUA, 2008), deºi se ocu-pã doar tangenþial de halucinogene, saumultitudinea de traduceri recuperative dincontraculturali, ultimul volum de referinþã,antologia Howl a lui Allen Ginsberg, fiindpublicat anul trecut (2010).

Ar fi de menþionat însã ºi un aspect ca-talitic, care nuanþeazã chestiunea interdic-þiei absolute: chiar dacã, pânã în decembrie1989, textele despre halucinogene cãdeauinvariabil la examenul grotesc al cenzurii,interesul cultural pentru temã n-a încetat sãexiste, fiind mai viu decât oricând, cauþio-narea de prestigiu venind atât pe linia stu-diilor despre mãtrãgunã ale lui Mircea Elia-de, cât ºi pe aceea a Etnobotanicei lui ValeriuButurã sau a studiilor despre extaz ºi „cã-lãtorii în lumea de dincolo“ ale lui Culianu.Pe acest fond cultural favorabil, AndreiOiºteanu a propus în 2008 revistei 22 orubricã intermitentã intitulatã Scriitorii ro-mâni ºi narcoticele, care s-a bucurat de unimens succes, având ºi darul de a deschidepentru mainstream „cutia Pandorei“ ºi de alãsa duhurile eterate sã circule în voie. Iatãcã, acum, savantul bucureºtean îºi finali-zeazã cercetãrile prin editarea unui volumfundamental (Narcotice în cultura românã:Istorie, religie, culturã, Iaºi: Ed. Polirom,2010), despre care primul lucru care sepoate spune este cã se înscrie în seriacãrþilor de excepþie ale culturii române,

fiind indispensabil atât pentru fiecare omcultivat, cât ºi pentru orice bibliotecã.Structural, Oiºteanu e un savant: nu existãcarte pe care sã n-o fi citit, de la, de pildã,tomuri medievale de referinþã la volumuldespre apocalipsã al lui Andrei Simuþ, nuexistã detaliu pe care sã nu-l fi verificat, fiecã e vorba de repere istorice ºi de menta-litate – ca de pildã aceea cã prima cahveneadin Bucureºti se deschide în 1667, numelegeneric al stabilimentului, care ulterior seva impune, venind din turcescul kahve-k-hané = „casa cafelei“ – sau de cine ºtie dedetaliu pitoresc, gãsit într-un manuscrisaproape intruvabil pãstrat la BibliotecaAcademiei. Sub acest aspect, probitateaºtiinþificã ºi intelectualã a volumului e im-pecabilã, egalând-o pe aceea a lui Eliadeºi Culianu (singurele cu care se poate mã-sura la noi). Un mic detaliu de redactareîl prejudiciazã, totuºi: colaþionând texte ºidemonstraþii elaborate de-a lungul maimultor ani, sunt foarte multe redundanþeîn carte, care, la o ediþie definitivã, ar trebuieliminate, pentru ca organicitatea structuriiºi fluiditatea demonstraþiei diacronice sã nusufere.

În rest, superlativele nu au de ce sã fietrecute sub obroc: Oiºteanu lucreazã exem-plar, ca un campion al culturii de construc-þie, pe cãrþi ºi teme memorabile, fiind toto-datã o persoanã publicã foarte activã ºi uninterlocutor agreabil, din ale cãrui spuse aice învãþa. Aº mai releva, sub acest aspect,spectacularitatea senzorialã unicã a volu-mului, pe care Oiºteanu l-a scris – se vedeasta de la o poºtã... – cu infinitã savoare ºicu un imperceptibil simþ al umorului, maiales atunci când ajungem la detalii. Nu simþi la el încrâncenare, crispare de savantautosuficient sau volute infinite de orgoliu.Mai mult, Narcotice în cultura românã... eo carte foarte vie, atât în sensul intelectual,cât ºi în cel existenþial al termenului. Glo-sând savuros despre ciubuce ºi narghilele,autorul dã o fugã pânã la muzeul din Arad,pentru a verifica detaliile unui tablou; cãu-tarea lui Eliade îl poartã spre Calcutta, unde fotografiazã pensiunea din RiponStreet; investigând extazele controlate alelui Mircea Cãrtãrescu din Orbitor, ajungeîn mod inevitabil la psihedelismele din ti-nereþe ale acestuia, din dialogul cu el ieºindºi un text autobiografic superb scris (Epocanesului), pe care Cãrtãrescu acceptã sã îlpublice în Addendã. În alte locuri, detaliidescoperite în bibliografie sunt elucidateprin viu grai sau prin intermediul telefonu-lui, cartea devenind, în acest fel, un foarteatractiv ºi fascinant laborator de lucru, încare nu ºtii ce sã admiri mai mult: capaci-tatea, absolut extraordinarã, a lui AndreiOiºteanu de a nu lãsa idei fãrã rãspuns sauspectacolul foarte stenic al intelectualuluipasionat de arhive, muzee sau problematici,prins în frenezia descoperirii fericite a tu-turor detaliilor.

Câteva dintre ele? Sunt cu nemiluita! Vãîntrebaþi ce sunt „pilulele de pervitinã“ pecare le iau protagoniºtii din Oameni ºi pietrede Mircea Eliade? Deschideþi cartea la pag.350. În alte locuri sunt detalii despre „ete-rul meu cotidian ºi praful sãptãmânal“ des-pre care scrie Ion Barbu, despre experimen-tele cu mescalinã ale doctorului Gheorghe

ªtefan Borbély

carte care m-a enervat de curând, i-amrãspuns cã existã ºi cãrþi bune enervante!Uite, Cartea cu fleacuri a lui LiviusCiocârlie e o carte îngrozitor de enervantã.Cum gândul morþii îmi e dintre cele maifamiliare, iar bibliografia morþii la înde-mânã, am citit-o cu sentimentul participãriila o convorbire privatã, gata sã intervin cuo completare ori sã exclam „aºa e!“, la ne-numãrate secvenþe pe care le-aº semna euînsãmi fãrã ezitare. Atâtea coincidenþe degând ºi atitudine gãsesc la fiecare paginã,încât lectura îmi e vibrantã ºi neliniºtitã.Mai întâi, îmi spun înciudatã ºi „deva-lidatã“ cã exact asta am spus, gândit, scris,simþit ºi eu. Apoi, recunosc, cu aceeaºi în-ciudare, dar oarecum complice ºi asumant,cã spune, parcã, mai bine decât mine. Îlînscriu, cu o ultimã rãbufnire de enervare,în „clubul“ meu secret ºi citesc mai depar-te, într-o lecturã mereu paralelã, desprerelaþia senin-mucalitã cu moartea ºi bãtrâ-neþea, despre avariile ridicole ale trupuluiºi, câteodatã, ale minþii, despre vise („O-mul are nervii tari dacã poate sã se des-partã, fãrã întoarcere, de lumile visatenoaptea, de atâtea ori“), despre inaptitu-dinea pentru transcendenþã ºi credinþã faþãîn faþã cu „complexitatea funcþionalã a lu-mii, dublatã de haos“, despre vina supra-vieþuitorului, despre „libertãþile“ pe care þile procurã vârsta, despre surzenie ºi puþi-nãtatea lucrurilor bune de auzit… „N-artrebui sã ne trãim viaþa ca pe ceva de lasine înþeles“ – pledeazã pentru o ºtiinþã avieþii în stare de veghe. „De peste ºaptezecide ani mi-e fricã de viaþã. A fost destul. Avenit vremea sã-mi fie fricã de reversul ei.“

În Cu faþa la perete, specia „procesului“canonic (în sens muzical) e dusã un pasmai departe. Un text vechi e reluat ºi co-mentat rând cu rând, jurnalul jurnaluluimultiplicã aiuritor perspectivele, aruncãorice urmã de vanitate în aer, în faþa imi-nenþei sfârºitului nimic nu rãmâne în pi-cioare decât aceastã extraordinarã capaci-tate de a rãs-tãlmãci fiecare clipã pânã laultima. Printre ochiurile dense ale texturiiconfesive se vãd petice din zidul de neoco-lit. Instrumentarea muritudinii a epuizattoate registrele, sim-fonia e încheiatã, numai rãmâne decât sã-i arunci morþii sfidã-tor în faþã, ca Marcel Moreau (de care îlapropie rafinata, cruda, jucãuº-cinica des-criere de sine), „ia-mã, sunt desãvârºit!“Martorul e acum Bernardo Soares: „Când,cu ani în urmã, l-am descoperit pe B. S.,nu mi-a spus prea mult. Reîntâlnindu-l, totpe cale livrescã, mi-am zis: Mãi! Omul ãstaîmi aduce aminte de cineva. Cãutând bine-bine, am gãsit: sunt eu. Nu semãnãm noichiar în toate, dar asta nu schimbã marelucru. Nici cu mine însumi nu semãn leit“,spune Livius Ciocârlie, avansând ºi o în-cheiere posibilã ºi mereu provizorie a jur-nalelor sale. Gândul morþii îþi poate furnizaînstrãinarea necesarã unei pledoarii finalecredibile, cãci personalizarea lui extremã tereaduce pe nesimþite în miezul destinuluicomunitar. Eu e/sunt un altul. Dacã potgândi cu atâta detaºare detaliile morþii me-le, Caius este cel care moare. Deºi nu potuita nicio clipã cã nu-i decât un pseudonimal meu.

�

�

10 • APOSTROF

Marinescu (la care participã, printre alþii,pictorul Corneliu Michãilescu sau mult maicunoscutul Petru Comarnescu) sau desprepoemul Influenþa þigaretii asupra mea, com-pus de C. A. Rosetti în 1847 ºi republicatde Andrei Oiºteanu la p. 154-155, pentrua suplini carenþa altor surse. ªtiaþi de undevine pomada?: „în Evul Mediu, alifiile aro-matice (parfumurile solide), care conþineauobligatoriu ambrã, erau pãstrate de femeiîn vase mici de aur sau argint sub formã demãr“ (p. 191). Dupã orgiile sexuale noc-turne, vestitul Pirgu – scrie Mateiu I.Caragiale în Craii... – „se ducea «la moaºã»«sã-l tragã cu oþet de trandafiri ºi cu ope-deldoc»“. „Opedeldocul – precizeazãOiºteanu – este o alifie imaginatã în secolulal XVI-lea de alchimistul Paracelsus“, fiindfãcutã din „sãpun dizolvat în alcool ºiamestecat cu uleiuri de diferite plantearomate: camfor, rozmarin, mãghiran etc.“(p. 192).

Cheful vine din kif (kiphos), numele ori-ental al haºiºului; numele grecesc al neghi-nei este zizania, ceea ce explicã efectul.„Românii nu cunosc [...] – scrie MirceaEliade în Cultul mãtrãgunei în România –ritul colesului [mãtrãgunei] cu ajutorulunui câine“, aºa cum apare în iconografiauniversalã. Ba da! – explicã prin similitu-dine Oiºteanu, dând exemplul plantei som-nifere din Munþii Apuseni, care se culegecu lapte „de gudã“ (cãþea), sau al mutã-toarei, care se culege tot cu ajutorul unuicâine. Altfel spus, nu existã autoritate pe

care Oiºteanu sã nu o verifice; pe de altãparte, excelenta sa pregãtire în folclorul ºietnografia româneascã (vizibilã încã dinvolumul de debut, Grãdina de dincolo,1980) nuanþeazã oportun multe incorec-titudini, inclusiv aceea a „umblãtorilor prinfum“, asociaþi kapnobatailor traci de carevorbea Strabon. Unica – absolut unica...– scãpare pe care am gãsit-o este la pag. 38:Psyché de Erwin Rohde nu apare „la în-ceputul secolului XX“, ci în 1894 (de un-de contenciosul tacit ºi respectuos cuNietzsche...)

Miza mare a volumului este aceea de ainvestiga prezenþa culturalã româneascã ahalucinogenelor de la origini pânã în pre-zent într-o ordonare diacronicã (adicã dincultura popularã pânã la Vakulovski sauAndrei Codrescu), ceea ce conferã cãrþii un aer de exhaustivitate exemplarã. Mizeleparþiale – ºi ele, impecabil caligrafiate, cuhar – sunt multe. Dintre ele: „descoperirea“opioterapeutului Martin Honigberger (per-sonajul lui Eliade) în interstiþiile multordemonstraþii – autorul chiar face un drumla Braºov pentru a identifica locul în carese afla spiþeria –, interpretarea în cheie psi-hotropã a Rigii Crypto... a lui Ion Barbu(memorabilã, sper sã fie preluatã...) sauidentificarea Henriettei Yvonne Stahl cafiind „singurul scriitor român care a abor-dat narcomania ca subiect central“ de ro-man (p. 210: e vorba de Între zi ºi noapte).Iese în evidenþã, din nou, personalitateacomplexã a lui Odobescu, al cãrui profilpsihic de profunzime ar merita o analizã

separatã (o fãcea, la un moment dat, Geoªerban).

Pentru ceea ce a întreprins în Narco-tice..., Andrei Oiºteanu meritã, în primulrând, admiraþie ºi respect. N-aº încheia însãfãrã sã citez o nestematã, reprodusã la pag.85. Vã impresioneazã fotografiile macabrede pe cutiile de þigãri de azi ºi avertis-mentul cã „fumatul ucide“? Ce spuneþiatunci de Discursul împotriva tutunului,scris de domnitorul Nicolae Mavrocordat(1680-1730)?:

În timp ce alte [plante] vatãmã numai tru-purile, asta nimiceºte ºi mintea nu mai puþindecât trupul. Arde corpul, ºi prãpãdindumezeala proporþionatã, face trupul sã seusuce ºi, precum un tiran crunt, îl coseºtedin viaþa înainte de vreme. Iar gândul pen-tru cele frumoase ºi bune îl face lipsit de vla-gã. Trupul îl suge ºi îl înghite ca o lipitoare,în timp ce mintea o animalizeazã. Înnegreºteinima ca pe un horn, umple plãmânii cufuningine, face corpul sã miroasã urât, iardinþii îi face mai negri decât smoala.

�

�

Poem neterminat

Cu ezitare de sãgeatãse îndrepta spre mine mînacu bomboana însoþitãde flãcãrile diamantelorAvea forma unei cãrãmiziNerãbdãtoare ca nasturiiîntre degetele taleprimi darul pîinilor, al peºtilorDeveni zidNu puteam fixa în eldecît fereastra prin carete-am privit

Dintr-o gutuie

Mesajul trimis de la Romaavea ºi titluNu l-am putut rostiDeºertul m-a inventat pe minenu eu pe elDouã cuvinte ce se cuvin spuse în ºoaptãcînd capul va protesta în scoica mîinilorDouã cuvintecînd vei dãrui cer cu stele în viscolducînd în suliþi nori destrãbãlaþiDupã ce vei fi tigru – cruce ai fost pînã acumaSã fiu regina încurcînd lumileAtunci ce curge din artere

se-ncheagãÎnfrîngere dupã înfrîngere:lacrimã pe marmurã

Scrisori

Doar atîta luminã mai rãmãsese, numind zarea aceluiaºi apus,Cîtã sã descifrez „Scrisoarea“ lui Turner (Tate Gallery). Au

promis, au ºi adusDicþionar sãrac, risipeam – ca-ntr-un sfîrºit din plãcere –

mãrgãritareRecitire – rãstigniri din întîia oarã, cu fiecare

Uneori, rîvnind chinul, ancoram pe þãrm de liane –Deschideri amînate, copleºirea presupunerilor, dorinþe de-a

nimeri în capcaneParfum ºi licoare voiam poetul în „Gama dragostei“ de Watteau

(National Gallery), el sã iasã învingãtorCelãlalt spãrgea oglinzi în ape apoi cerºea la fiecare nor

Valul se juca de-a ascunselea – le-nchideam desfãcîndu-le din nou

Cu sfiala cînd ai desprinde membrana care þine captiv fãtul, puiul în ou

Noapte, soare-n odaie, vulcani visau sentinþe ce se amînãCu cîte guri ºi cîþi ochi se-apleca strigãtul peste mine: neºtiutã

fîntînã?�

Poeme de

Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 11

Medgidia, mon amour...

ROMANUL LUI CristianTeodorescu are un titlusimbolic: Medgidia, oraºulde apoi ar vrea sã însemneoraºul de dincolo de moar-te, oraºul etern; în fapt,oraºul pierdut, mort, ucisde vremuri, oraº pe care ro-mancierul îl scoate din uita-re. Îl face „etern“ prin evocarea lui – maiales a oamenilor lui, care formeazã o gale-rie tipologicã ce þine atenþia vie, cititor maimult decît încîntat sã-i urmãreascã destinulºi felul, nu o datã virtuos, al autorului de ani-l înfãþiºa. Nu vãd deci în aceastã intitu-lare un simplu joc, un simplu efect, ci unfel asumat de a smulge din uitarea care de-vorã lumea „veche“ (într-un ritm descu-rajant care se datoreazã ºi „voinþei de uita-re“ a românilor) ceva din viaþa urbei în carea trãit familia mamei scriitorului. Cãci bu-nicii lui Cristian Teodorescu, cu nume ºibiografie, sînt printre personajele cele maiimportante ale cãrþii. Chiar ºi autorul, totcu numele sãu, este anunþat la p. 256 cavenind în curînd pe lume. Cu aceastã spe-cificare stabilim ºi anii în care se desfãºoarãacþiunea – sau istoria mãruntã a oraºului –,ºi anume sfîrºitul anilor ’30 ºi mijlocul ani-lor ’50.

Toate astea despre timp ºi epocã. Locul:oraº de provincie (aici: dunãreanã) – adicãun spaþiu care are o frumoasã (dar cambleagã) tradiþie în literatura românã: roma-ne, novele, amintiri, jurnale – ºi tot ce semai poate, de cînd s-au nãscut literele ro-mâne. (Mã gîndesc cu duioºie cã toþi ceicare au mai scris despre carte au invocattoate acestea...) Oraº dunãrean – „balcan-peninsular“. (Iarãºi, duioºie pentru inevita-bila citaþie a lui Ion Barbu.) Ar mai fi deamintit (iertare!) cã toate literaturile lumiiau pagini extraordinare, de cea mai exigen-tã antologie, inspirate din viaþa de provin-cie (Flaubert? Cehov? – nu ajunge?).

Aºadar: citim cele peste o sutã de frag-mente care sînt de sine strãtãtoare obser-vînd, pe mãsurã ce înaintãm, cã ele fac unroman ºi ies astfel din registrul minor alpitorescului în care ar rãmîne dacã ar fi ci-tite separat sau pe sãrite (chiar la recoman-darea nu prea inspiratã a autorului: e pre-cizarea lui din prefaþã, în care citesc unsemn de timiditate). Chiar dacã autorul le-a(r fi) publicat mai întîi astfel, sub o

formã de „rubricã“ de nostalgii învelite înzîmbete. Vocaþia epicã e mai... tare – ºi astapentru cã autorul dã prioritate gestului ºimiºcãrii, faptei, ºi nu descripþiei ºi reflecþiei– ambele, punctuale. (Din nou, ºi tot cuduioºie, mã gîndesc de cîte ori va fi fost fo-losit de cãtre comentatori cuvîntul puzzlepentru a caracteriza, de altfel corect, alcã-tuirea Medgidiei: cînd prea mulþi comen-tatori fac aceleaºi observaþii privitoare la un„obiect“, începi sã te îndoieºti de justeþealor – sau de realitatea obiectului...) Aduni,apoi, ca în orice roman, o serie de per-sonaje, de identitãþi, de destine, fãrã a-þipreciza neapãrat ºi fizionomia lor: nu etimp pentru divagaþii, concizia preseazãideea despre literaturã a lui Cristian Teodo-rescu. Destinele se contureazã însã ºi rãmîn,le recunoºti fiecare apariþie, aºtepþi numaisã vezi cum ele confirmã: o aºteptare carenu e decît aceea a romanului, în accepþiu-nea lui cea mai clasicã (ºi mai nedemo-dabilã – ceea ce nu înseamnã cã singura ºinici cã ea reprezintã pentru mine condiþiaperfecþiunii). Memorezi o serie de perso-naje recurente – nici nu mã gîndesc sã lenumesc aici, sînt multe –, în jurul lor o su-medenie de „trecãtori“ care, deºi au o sin-gurã apariþie, o reþii: acesta e pitorescul.Existã o mare presiune a anecdocticului,care face lectura foarte atractivã – ºi aicivedem cealaltã faþã a vocaþiei lui CristianTeodorescu: scrie scurt, definind definitiv– un mod sigur de a interesa cît mai mulþiascultãtori (cititori), servindu-le ºi un final(de scenã) care sã-i mulþumeascã, deschi-zîndu-le totodatã apetitul pentru continu-are. Dialogul, cît e, aparþine firescului, fãrãsã ne-o arate apãsat. Aceastã tacticã nara-tivã, pe care am descris-o acum destul degreoi, e veche de milenii literare, ea a exis-tat cu bravurã ºi în secolul 19 românesc(mã gîndesc la „fiziologia provinþialului“ ºialtele asemeni ale lui Costache Negruzzi;mã gîndesc ºi pentru cã autorul a scris,acum peste 20 de ani, un roman intitulatTainele inimei, titlu luat din Kogãlniceanu:am vorbit atunci despre el ºi regret ºi acumcã romanul a rãmas neterminat. Sã vedemoare aici o preþuire a literaþilor paºoptiºti,complet acoperiþi de uitare la alþii?). Mairãmînînd la personaje, este uimitor cum(ne precizeazã autorul), pãstrîndu-le nu-mele pe care le purtau, în realitatea amin-tirilor, prototipii, adicã cei ce au devenitpersonaje, aceste nume par predestinate li-teraturii – ca în secolele trecute, cînd nu-mele era o parte esenþialã a caracterului(vezi iarãºi paºoptiºtii). Exemplul cel maiviu: unealta localã a regimului comunist încurs de afirmare se numeºte... Mînjinã.Cum spuneam, autorul ne avertizeazã asu-pra acestui efect; nu facem decît sã-i dãmdreptate, paginã cu paginã. Vedeþi, aºa de-vine realitatea literaturã...

Aºadar: Medgidia ºi oamenii ei (ca în-treaga þarã, de altfel) trec prin evenimenteistorice importante: ascensiunea ºi apoi re-beliunea legionarã (crimã ºi operetã), ple-carea la rãzboi, întoarcerea ºi 23 August,cãderea Mareºalului, invazia ruºilor ºi a par-tidului – cu detestabilii lui reprezentanþi –,comunizarea urbei, din ce în ce mai veº-tejitã. Cristian Teodorescu a avut o urecheextrem de finã ºi o memorie selectivã re-marcabilã: documentarea lui nu se face dincãrþi, ci din amintirile celor – cred cã nupuþini – pe care i-a ascultat; sînt amãnuntedramatice sau folclor local – cît de bogateste acesta la români!... De pildã, el „ºtie“cã ruºii invadatori fumau þigãri lungi cucarton, cum arãtau chiºtoacele lor, cumerau spectacolele lui Tãnase (ºi eu l-amvãzut, îmi amintesc, în anii rãzboiului; ºidupã; circula pe buzele tuturor cupletul sãu„greu a fost cu der, die, das/ dar mai greucu davai ceas!“); sau descrie cum se um-pleau, altãdatã, sifoanele (o altã... miºcarepe care am trãit-o de sute de ori). Apoi estetot atît de exactã descrierea naivitãþii gene-rale în faþa pericolului aºezãrii comunismu-lui, exactã ºi pentru mine intens evocatoare.Am trãit-o ºi în familia mea – vremile des-crise de roman ºi cadrul unui tîrg de pro-vincie le cunosc din copilãria mea; e unmotiv, nu mic, de a aprecia, în romanul luiCristian Teodorescu, latura lui „istoricã“deosebitã – laturã pe care cei numai cucinci ani mai tineri decît mine nu o mai potverifica prin proprie experienþã. Cum oarevãd faptele ºi tipurile prezentate aici cei maitineri dintre... voi?

Aproape toate episoadele au nerv, in-tuiþia psihologicã e excepþionalã. Poate cãcea mai mare calitate a prozei din Medgidiaeste gãsirea unui ton care dominã epicul: ostrîns stãpînitã emotivitate, relatarea numaipare gazetãreascã, pentru cã indiferenþa, înfond, lipseºte, zîmbetul se ghiceºte, unelepersonaje iau pe seama lor împãrtãºireaunei drame. Nu e melo-melancolie, nicipaseism, nu e caricaturã, nici sarcasm. Sen-timental (de fapt) este autorul numai înprefaþã. Episoade memorabile sînt multe –nu voi menþiona decît douã: sinucidereadin amor a chelnerului Ionicã, ieºirea dinpuºcãrie ºi sosirea acasã a lui Fãnicã Theo-dorescu, bunicul autorului. Multe extra-vaganþe ridicol-provinciale, multe tipuripitoreºti (toate urbele le cultivau), viaþatihnitã a tîrgului muribund, cu toate preju-decãþile ºi ºarmurile lui, e vie. Temã bunã,dar – totuºi! – de plan secund...

Paradoxul lui Cristian Teodorescu es-te cã gîndeºte ca un romancier ºi scrieprozã scurtã. Prima parte îl obligã, a douaîl mulþumeºte cotidian. Nu are decît o sin-gurã soluþie...

�

Gelu Ionescu

Cãrþi primite la redacþie

• Caietele Echinox, vol. 19,Communism Negotiation ofBoundaries, Cluj-Napoca,România, 2010.

• Cristian Vasile, Literatura ºiartele în România comunistã:1948-1953, prefaþã de VladimirTismãneanu, Bucureºti:Humanitas, 2010.

12 • APOSTROF

TANASESCU, ERNU,CÂRNECI & HAYON:

Fiºe despre toposuri

Curtea, Petrila, Buxton(Anglia), Adelaide (Australia)

etc.: poezie ºi sinestezie

CHRIS TANASESCU, Cartea de la Curtea ºi alte 9topologii, Bucureºti: Editura Vinea, 2010

C HRIS TANASESCU, unul dintre cei maipersonali poeþi români de azi, îºi conti-nuã în Cartea de la Curtea ºi alte 9 topologiifascinantele experi-mente „improviza-torice“ ºi „rocke-riste“, desfãºuratepe spaþii tot mailargi ºi pe planuritot mai numeroase:textele pornesc întotdeauna de la notaþia coti-dianã, de la toposuri cînd „centrale“, cînd„marginale“, precum Curtea sau Petrila, ºiavanseazã prin acumulãri progresive de de-talii de tot felul, reflecþii, viziuni, deliruri.Pe acest traseu, discursul poetic al realitãþiiimediate se transformã, ca la „beatnicii“ ame-ricani de mai an, într-un fluviu magmatic,derutant, neliniºtitor, fascinant. Precizare ono-masticã: autorul e unul ºi acelaºi cu fostulCris(tian) Tãnãsescu, semnatar al altor cîtor-va volume de versuri, al unor eseuri desprepoezie ºi traduceri din autori americani; pre-numele anglicizat ºi numele de familie scrisfãrã diacritice vor sã elimine oscilaþiile adu-se de grafierea în publicaþii ºi pe afiºe dinlumea largã de la Buxton (Anglia) la Adelaide(Australia), unde Cris(tian)/Chris cãlãtoreº-te ºi performeazã împreunã cu grupul sãu„sinestezic“ Margento…*

URSS/Republica Moldova/România: cîte „patrii“?!

VASILE ERNU, Nãscut în URSS, ediþie nouã,Editura Polirom, Colecþia„Ego-grafii“, 2010, 272 p.

A DOUA REEDITARE a de-butului unui autor spe-cial: basarabean de origine,format universitar în Ro-mânia, la Iaºi ºi Cluj, ab-solvent de Filozofie, apoideplasat înspre zona de in-tersecþie dintre ideologii ºi artele vizuale, înredacþia clujeanã a Editurii IDEA design &print ºi a revistei IDEA artã + societate, pentruca, stabilit finalmente în Bucureºti, sã intre în

spaþiul propriu-zis literar, ca redactor de pro-movare al filialei din capitalã a Editurii Po-lirom. Astãzi – scriitor ºi autor de proiecteculturale, liber-profesionist.

Autor special, formulã literarã aparte: încartea sa de debut, publicatã în premierã în2006 (la aceeaºi editurã, retipãritã tot atunci,în 2006, ºi în format mãrit, însoþitã de un CDîn lectura autorului), Vasile Ernu îºi asumapropria biografie într-o manierã provocatoa-re, chiar sfidãtoare. Tînãrul intelectual cubiografie „picarescã“ depune mãrturie asupraidentitãþii sale suspendate între mai multe„patrii“: dacã þinem cont de trecerea dintr-unstat într-altul, basarabeanul trãitor în Ro-mânia, deºi de aceeaºi etnie cu cei de aici, secheamã cã e stabilit „în strãinãtate“; însã þaraîn care s-a nãscut n-a fost actuala RepublicãMoldova, ci… Uniunea Sovieticã, astãzi dis-pãrutã, inexistentã! De unde titlul: Nãscut înURSS. Autorul ilustreazã – într-o versiune„exoticã“, deci – o anumitã modã a ultimilorani: memorialistica „vieþii mãrunte“ din aniicomunismului. Plinã de detalii, de personaje,replici, obiecte, scrisã alert ºi ironic, cartea nu-ºi propune sã condamne vechiul regim, cisã recupereze ce se mai poate recupera dinuniversul cotidian al unei epoci de care – prinurmare – autorul se desparte surîzînd…

Despre „continuarea“ ficþionalizatã dinUltimii eretici ai Imperiului (Editura Polirom,2009) – cu altã ocazie.

Bucureºti/Bucarest/Bucharestîn cuvinte ºi imagini

MAGDA CÂRNECI, DAN HAYON, Bucureºti: Ocolecþie de mirosuri/Une collection d’odeurs,fotografii de DAN HAYON, text de MAGDACÂRNECI, traducere în limba francezã: CRISTINAZAHARIA-JAMET, MAGDA CÂRNECI, Bucureºti: Edi-tura Institutului Cultural Român, 2007, 104 p.

MAGDA CÂRNECI, DAN HAYON, Bucureºti: Ocolecþie de mirosuri/A Collection of Smells,fotografii de DAN HAYON, text de MAGDACÂRNECI, traducere în limba englezã: ADAM J.SORKIN, ALINA CÂRÂC, Bucureºti: Editura Insti-tutului Cultural Român, 2007, 104 p.

O „ C A RT E - P R O -IECT“ foarte in-teresantã: Bucureºti –o colecþie de mirosuri,album cuprinzînd uneseu de Magda Câr-neci ºi fotografii deDan Hayon. Sînt –de fapt – douã volu-me distincte, cu aceeaºi copertã ºi aceeaºipaginaþie: unul în care textul apare în versi-uni paralele în româneºte ºi în limba francezã(Bucarest, une collection d’odeurs, traducere deCristina Zaharia-Jamet, în colaborare cuautoarea) ºi alta în care versiunea a doua e înenglezã (Bucharest, A Collection of Smells, tra-ducere a americanului Adam J. Sorkin)(ambele ieºite la Editura Institutului CulturalRomân, în 2007). Magda Cârneci este – seºtie – unul dintre numele de vîrf ale „nouluival“ care dominã literatura românã de circatrei decenii. Poetã ºi eseistã, dar ºi critic deartã, ea s-a angajat în realizarea acestor splen-dide „cãrþi-obiect“, de citit ºi în egalã mãsurãde privit, la intersecþia celor douã direcþii alesale de manifestare: cea literar-culturalã ºi ceavizualã. Ca intelectual de elitã, de multã vremebucureºteancã (deºi nu s-a nãscut în capitalã),ea scrie despre oraº ºi în acelaºi timp îl priveº-te, împreunã cu Dan Hayon, autorul foto-grafiilor. Ca orice mare conglomerat urban,

Bucureºtiul este ºi el – sau „Bucureºtii“, cumse spunea cîndva, la un foarte semnificativ plu-ral… – un amestec de componente ºi influenþeºi o suprapunere de straturi istorice ºi cultu-rale, un sofisticat „palimpsest“. Cu inteligenþãºi cu sensibilitate, într-o scriiturã poematicã,Magda Cârneci prinde în eseul ei imagineaataºantã a unui oraº al contrastelor – pe care-lputem în acelaºi timp admira în „naraþiuneafotograficã“ a lui Dan Hayon. Un album – cuvariantele sale destinate spaþiilor culturalefrancofone, respectiv anglofone – de cea maifinã calitate.

�

Text publicat iniþial on-line, în revista virtualã ArtActMagazine/

www.artactmagazine.ro, nr. 81, 18 august 2010.

Notã* Cristian/Chris Tãnãsescu, poet ºi recitator (voinuanþa de îndatã termenul), membru al grupului depoetry/art performance ºi/sau cross artform Margento,e animatorul unor spectacole în care, sub emblemagrupului, apare alãturi de cîþiva colegi care-i înso-þesc poemele cu muzici/sonoritãþi ºi cu improvizaþiipicturale, cu intenþii – ultimamente – multiartisti-ce ori sinestezice. Iatã cum descrie el însuºi acest tipde prestaþie într-un interviu din 2005, dupã ce gru-pul Margento cîºtigase Marele premiu la BuxtonFringe Festival, Marea Britanie: „Margento e proiec-tul pe care l-am înfiinþat în 2001, axat pe asemeneaspectacole (în lumea anglofonã se numesc «poetryperformance») în care îmi recit/incantez/improvizezpoemele, ajutat de o trupã de rock cu improvizaþiijazzistice, unde omul de bazã e Valentin Baicu –pianist, compozitor, aranjor renumit, ajutat deMaria Rãducanu, o vocalistã care nu mai are nevoiede nici o recomandare, de Valentin Q (Nicolescu),la tobe, ºi, de curînd, de Costin Dumitrache – ingi-ner de sunet ºi chitarist. O componentã esenþialã înspectacolele astea sînt happening-urile de picturã,«action painting», cum le zice în Vest, date de bunulmeu prieten Grigore Negrescu, un pictor complet,uluitor. Mai este însã ºi cãlãuza noastrã discretã,impresara Raluca Niþã, fãrã care eu cel puþin n-aºface nici cît o ceapã degeratã. Dar asemenea spec-tacole eu fac din 1992 – primul l-am dat la LibrãriaEminescu, unde am lansat primul meu volum, Larãsãritul temniþei. Îþi dai seama cum s-au uitat sãra-cele librãrese cînd la lansare au venit, «normal»,Mircea Martin, Radu Þeposu ºi Dan Laurenþiu, iareu eram cu un set de tobe, boxe ºi chitare. Lansareaa fãcut mare vîlvã ºi pentru cã am pus cartea la pre-þul de un leu – aºa cã uluitorul tiraj de 10.000 deexemplare s-a epuizat aproape instantaneu, pluscã au spart vitrina librãriei ºi au smuls cãrþiledinãuntru etc. Cu Margento am avut o mulþime deshow-uri, pe la cluburile din Bucureºti, la Casa Uni-versitarilor, la Institutul Cultural German din Iaºi,la faimosul festival Om rãu de la Petrila, al lui IonBarbu, la ValFest Lupeni etc. Anul ãsta mergem ºila StufStock“ (interviu apãrut în România liberã, 2august 2005, cf. http://www.romanialibera.ro/a3836/chris-tanasescu-34-margento-e-un-soi-de-bucatarie-traditionala-care-lasa-ingredientele-nea-tinse-dar-mai-vii-34.html, aici cu diacriticele adãu-gate). Dintr-o altã prezentare, din aprilie 2007,aflãm cã grupul Margento s-a produs între timp ºiîn Australia, la Adelaide Fringe Festival, iar în com-ponenþã mai apare Sorina Enea, „perla proiectuluicu voce de sirenã homericã“ (apreciere preluatã dinpresa australianã – cf. site-ului Metropotam, http://metropotam.ro/La-zi/2007/04/ art1764518014-Margento-Noi-suntem-elitisti-in-masura-in-care-dragostea-e-elitista/). În acelaºi loc, Chris Tãnãsescue prezentat ca poet (volume publicate, prezenþe înantologii din România ºi SUA, Premiul BiblioteciiInternaþionale de Poezie din Maryland), traducãtorde literaturã americanã, britanicã ºi irlandezã, precum ºi… „doctorand în poezie contemporanã“(titlu obþinut ulterior, în 2008). Ultimele ocupa-þiuni completeazã profilul complex al unui avan-gardist pentru care riscurile creative ºi performativenu exclud, ci – dimpotrivã – presupun acumulãrileculturale, aprofundãrile, erudiþia în domeniul sãude manifestare ºi în altele conexe. În conformitate– nu-i aºa? – cu modelul intelectualului ºi artistuluipostmodern…

Ion Bogdan Lefter

Anul XXII, nr. 2 (249), 2011 • 13

Poem cu mãrgãritareAcolo vroiam sã rãmân, în livada de pruni,sã nu mai cobor niciodatã la vale,unde rana tatãlui meu creºtea ºi creºtea, adâncã ºi largã în ea prãbuºindu-se toate caseledrumurile desfundate, turmele de oi ºi mieii abia fãtaþi,

mã ghemuisem la rãdãcina pomului cu seve circulând spre un soareatât de limpede încât i se vedeau petele ºi crãpãturiledin care þâºneau furtuni magnetice,

adevãrate mãrgãritare îmi pãreau mugurii perfect rotunzi,iar în punctul cel mai de sus al cerului o ciocârlie scotea þipetece lunecau în jos devenind cântece,

nu-mi puteam rupe ochii de la seninul cerului,îmi venea sã împing toþi bolovanii la vale,sã astup rana din care mustea sângele tatãlui meuîncã viu, încã privind cu nãdejdemielul adus la patul lui înclinat spre genune,

în ziua aceea cu flori de prun deasupra capuluiîmi venea sã strig tatã, ni se apropie sfârºitul,ºi þie ºi mie ºi ciocârliei ºi soarelui!îmi venea sã adorm sub copac în poziþie fetalã,nu m-ar fi cãutat nimeni,nu m-ar fi gãsit nimeni pe iarba tânãrã,unde sufletul meu se întoarce ºi azisã revadã coºmarul cu mãrgãritare

Un om de succesParcã duc o lumânare de pe o stradã pe altade la capãtul oraºului pânã în centrude dimineaþã pânã seara,parcã o apãr cu palmele înþepenite de frigsã nu mi-o stingã vântul,sã nu mi-o smulgã din palme,sã n-o scap pe cãrarea ninsãcare mã scoate din valea crucii pe bulevard,parcã duc o lumânare aprinsãîntre degetele de lemn,dar n-o sã vedeþi nimic în mâinile mele,am uitat sã vã spun cã ele nu l-au atins,nu l-au atins!tata purta cãmaºã nouã, costum de culoarea cafelei cu lapte ºi era

la cravatã,nu, noi nu l-am îngropat în costumul acesta ºi nu i-am pus