SALATA VERDE (LĂPTUCA)

Lăptuca sau salata verde este o plantă erbacee anuală spontană (Lactuca sativa), din care se cultivă în seră şi pe câmp peste 150 de varietăţi pentru frunzele comestibile. Varietăţile cele mai cunoscute sunt: salata cu căpăţână, cu frunzele adunate şi căpăţâna globulară (salata untoasă braziliană); salata coş (formează o căpăţână înaltă cu frunze alungite în formă de căuş) şi latuga da taglia (latughino), cu frunze verzi sau verde cu roşu şi franjurate. Varietăţile sălbatice sunt mai eficiente din punct de vedere terapeutic, dar consumate în cantităţi mari, devin toxice.

Salata este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Grecii şi romanii o consumau la masa de seară, datorită însuşirilor ei narcotice, inducând somnul. Se consumă ca atare, sub formă de sucuri sau ciorbe, ca garnituri sau ca bază pentru feluri de mâncare unice. De la salată se utilizează (terapeutic) tulpinile, frunzele şi seminţele. Frunzele exterioare sunt mai valoroase, fiind bogate în clorofilă. Atenţie: în trei zile de păstrare, cantitatea de vitamina C scade semnificativ.

Lactucarium-ul conţinut de lăptucă nu afectează sistemul digestiv, sedează în caz de tuse şi nu produce dependenţă. Sărurile de fier, magneziu şi fosfor tonifică muşchii, creierul şi nervii. Magneziul regenerează ţesutul bronhiilor şi sistemul nervos şi menţine fluiditatea sângelui. Sodiul intră în compoziţia hemoglobinei. Aceste săruri ajută pielii şi părului. Spre deosebire de opium, lactucarium, deşi este sedativ, hipnotic şi anestezic, calmează eretismul nervos fără să atragă excitare la începutul acţiunii, nu dă constipaţie şi nu are acţiune nocivă asupra aparatului circulator şi a celui digestiv.

Proprietăţi: salata are rol răcoritor, depurativ, stimulează glandele digestive, este remineralizantă, analgezică, sedativă, hipnotică, antitusivă, hipoglicemiantă, laxativă şi antiputridă. Combate crampele şi durerile menstruale. Substanţele cu gust uşor amărui din frunzele salatei stimulează şi drenează ficatul, intensifică tranzitul intestinal, curăţă vasele de sânge, tonifică organele interne şi reglează activitatea anumitor glande endocrine.

Este indicată în tulburări psihice, palpitaţii, spasme, excitaţie sexuală, alcoolism, poftă prea mare de mâncare, intoxicare şi boli provocate de aceasta (gută, reumatism, alergie etc.), demineralizare, insomnii, tuse, diabet, litiaze, nefrită, menstre dureroase, congestie hepatică, constipaţie, sarcină (favorizează reproducerea). În dischinezie biliară şi hepatită cronică, se recomandă salata creaţă, cu frunze mari, aspre şi amare, cu efect puternic de drenare a ficatului şi stimulare a activităţii sale.

Pentru tratament intern, se poate face decoct de frunze: 75 g lăptucă / 1 l apă, fiartă la foc domol, 30 de minute; se beau 3 pahare / zi, între mese. Contra insomniei: se face decoct 20 de minute la foc mic, din 2-3 frunze externe la o cană de apă, sau infuzie mai concentrată şi se consumă înainte de culcare. Această infuzie este recomandată şi pentru spasme gastrice sau febră.

Este bine să se consume minimum 150 g lăptucă pe stomacul gol, înainte de fiecare masă, sub formă de salată. Contra obezităţii, se poate consuma o cantitate de 500 g salată pe zi, înainte şi în timpul mesei. După unii terapeuţi, salata, acrită cu oţet de mere sau suc de lămâie şi ulei presat la rece, este indicată celor bolnavi de ateroscleroză, tromboflebită şi arterită obliterantă. Sub această formă, vor fi curăţate vasele de sânge, se va reduce colesterolul şi se va fluidifica sângele.

1

Sucul de salată ajută în tuberculoză, tulburări psihice şi este diuretic. Sucul se poate aplica extern pe negi, acnee etc. Seminţele de salată servesc la prepararea unui decoct (1 linguriţă/1 ceaşcă) în loţiuni sau băi de ochi, contra oftalmiei.

Principalii constituenţi cunoscuţi: - lactucarium (cu efecte comparabile cu cele ale opiului) - vitaminele A, B, C, D, E- fier, calciu, fosfor, iod, magneziu, zinc, cupru, sodiu, clor, potasiu, cobalt, arsenic- fosfaţi, sulfaţi, steroli, caroten, clorofilă

Oamenii de ştiinţă apropie acţiunea lactucarium-ului de aceea a opiului, fără ca acesta să prezinte inconvenientele celui de-al doilea (constipaţie, anorexie, tulburări funcţionale ale aparatelor circulator şi digestiv). În farmaciile homeopate există încă, înregistrat în Codex, un extract alcoolic de lactucarium simplu, sub formă de pastile şi de sirop.

Efectul sedativ al acestei plante este apreciat de mai bine 2000 de ani! Anticii o foloseau şi pentru a combate incontinenţa urinară. În zilele noastre, aceasta proprietate, la fel ca cele precedente, a fost confirmată de medicina modernă.

Cei care consumă cu regularitate lăptuca apreciază şi efectul său laxativ; celuloza pe care o conţine combate constipaţia, stimulează intestinele leneşe şi împiedică fermentaţia intestinală.

Săracă în hidrocarbonaţi, lăptuca va fi un deliciu pentru diabetici, care o pot consuma fără grijă.

Consumul de suc de lăptucă este un mod plăcut de însănătoşire. Rezultate se obţin dacă tratamentul se face timp de două, trei sau chiar patru săptămâni.

O salată mare de lăptucă vă poate ajuta să vă liniştiţi după o zi obositoare de muncă. Planta, induce somnul, calmează nervozitatea şi dă o stare generală de bine. Poate fi de folos şi în curele de slăbit, conţinând 90% apă. Condiţia este să nu fie însoţită de sosuri grase, cantităţi mari de ulei, smântână sau maioneză.

2