Activitatea economica de audit financiar - contabil in cadrul unei

societati comerciale

Auditul financiar contabil in Romania

Societatea romaneasca parcurge o perioada de profunde prefaceri generate de trecerea

de la un sistem centralizat la unul democratic, care preocupa atat economistii, oamenii de

actiune- politicieni si guvernanti, cat si pe oamenii de stiinta, punand in centrul intrebarilor, si

implicit al raspunsurilor, problematica economica.

Trecerea Romaniei la o economie de piata, al carui fundament il constituie

proprietatea privata si al carui mecanism presupune coroborarea si imbinarea organica a

legilor pietei cu actiunea statului, se dovedeste a fi un proces complex, dificil si de durata.

Aceasta economie nu este lipsita de inechitati si abuzuri, unele dintre acestea de mare

gravitate. In acelasi timp, este clar faptul ca intreprinderea particulara, moderna si spiritul

intreprinzator, cuplate cu democratia politica, ofera cea mai buna perspectiva de pastrare a

libertatii, precum si cele mai accesibile cai de dezvoltare economica.

In societatea contemporana, economia de piata, ca forma de organizare a vietii

economice, in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in

organizarea productiei si realizarea bunurilor, are ca actor principal agentul economic- firma.

Obiectivele urmarite de acesta vizeaza, in esenta, obtinerea de profit, dar si supravietuirea,

dezvoltarea, si chiar perenitatea sa.

Toate activitatile firmei se desfasoara intr-un mediu social specific, constituit din

salariati, furnizori, creditori, clienti, sistemul bancar, institutiile financiare etc.Acestea, la

randul lor, exista in mediul general social al economiei de piata, ce cuprinde cadrul

economic, cadrul juridic, influentele guvernamentale, internationale, factorii social- culturali,

factorii demografici s.a.

In aceste conditii, pentru a produce profit, agentul economic- firma trebuie sa posede

o inalta capacitate de adaptare la cerintele si legitatile pietei, ale concurentei loiale.

Pagina 1 din 112

O conditie esentiala a desfasurarii normale a activitatii este informatia operativa si

reala cu privire la patrimoniu, activitatea economica si comerciala desfasurata si rezultatele

acesteia- profit sau pierdere.

In conditii de legalitate si libera initiativa, cunoasterea de catre factorii interesati a

acestor obiective este o cerinta esentiala a conducerii pe baza criteriilor de profit. Informatia

de calitate, reala si operativa a situatiei economice si financiare, precum si a evolutiei

acesteia, previne riscurile, deficientele, si in general ineficienta, asigurand libera initiativa

economica in conditii concurentiale.

Cunoasterea este necesara, in primul rand, conducerii firmei si personalului acesteia.

In al doilea rand, se stie ca orice agent economic are nevoie de un grad ridicat de incredere si

certitudine din partea tertilor- agenti economici, parteneri de afaceri. Aceasta cunoastere se

realizeaza cu ajutorul documentelor primare si al evidentei tehnico- operative si contabile,

furnizate de sistemul contabil.

Asigurarea corectitudinii, exactitatii si realitatii acestor informatii constituie o

problema de mare raspundere a auditului financiar contabil. Aceasta activitate „reprezinta in

prezent varful piramidal al profesiei contabile”1

Sistemul contabil este un ansamblu de formulare, proceduri si mijloace materiale

utilizate pentru prelucrarea datelor referitoare la operatiunile unui agent economic. Sistemul

contabil produce o informare asupra operatiilor agentului economic, alcatuita din

documentele si rapoartele acestuia. In acelasi timp, el apreciaza eficienta operatiilor

respective pentru diferitele grupuri interesate- actionari, creditori, autoritati publice.

Aceste documente si rapoarte constituie un mijloc de comunicare intre cei ce au

nevoie de informatii economice.

Auditul financiar contabil este controlul de atestare sau certificare a documentelor si

evidentelor, a sistemului contabil. Pentru auditori, imbunatatirea continua a sistemului

contabil aduce un real ajutor clientilor acestora si permite reducerea lucrarilor de audit, in

conditiile unei eficiente si calitati sporite.

Auditul financiar contabil :

Este o examinare independenta, o expresie de opinie a bilantului contabil al unui

agent economic, efectuata de un auditor delegat, in conformitate cu orice obligatie statutara

relevanta (The Auditing Commitee- U.K.) ;

Reprezinta un aport de credibilitate asupra informatiilor contabile publicate de agentul

economic. Pentru persoane externe agentului economic, avizul sau opinia unui profesionist

1 “Contabilitate si gestiune fiscala”- Stoian Ana Ed Margaritar Bucuresti 2001

Pagina 2 din 112

contabil independent asupra documentelor financiare constituie cea mai buna indicatie asupra

gradului de incredere, pe care poate sa il acorde acestor documente. Avizul presupune o

examinare completa a documentelor financiar- contabile si a actelor justificative, cu scopul

de a arata daca acestea prezinta corect sau nu situatia financiara a agentului economic si

rezultatul operatiunilor privind perioada specificata.

Este o trecere in revista, o conversatie, o audiere inainte de a se ajunge la o evaluare

sau o apreciere, o revedere critica pentru evaluarea unei situatii financiar- contabile

determinate. Sub denumirea de audit se desemneaza activitatea generala de revizie,

principiile si metodele utilizate, controlul practic conform acestor principii si metode.

Constituie o cercetare sau metodologie aplicata in mod coerent de catre profesionisti,

utilizand un ansamblu de tehnici de informare si evaluare, in scopul de a produce o judecata

motivata si independenta cu referinta la normele de evaluare, in vederea aprecierii fiabilitatii

si eficientei sistemelor si procedurilor unui agent economic.

Desi in tara noastra nu este considerata obligatorie, activitatea de audit este esentiala

pentru succesul unei afaceri, pentru protejarea actionarilor si angajatilor unei firme.

Exista deja un acord general cu privire la responsabilitatea sociala a agentului

economic, cu privire la aprecierea activitatii sale, care, chiar prin prisma interesului propriu,

trebuie facuta prin raportarea performantelor sale la gradul de satisfacere a nevoilor

consumatorului. Aceasta este reflectarea constientizarii faptului ca grija fata de ’nevoile’

reale ale clientului trebuie sa fie prioritara celei privind profitul.

Informatiile, de care este asaltat astazi agentul economic, schimbarile revolutiei care

s-au petrecut in transmiterea, depozitarea si prelucrarea informatiilor, posibilitatea utilizarii

unor metode si tehnici de conducere si control, de neconceput inainte, toate arata, o data in

plus, ca sistemul de informatii poate facilita, dar si frustra indeplinirea obiectivului agentului

economic.

In aceste conditii, cand nevoia de inovatie in toate domeniile este vitala, un agent

economic modern, mai sofisticat si mai pretentios, mai responsabil si mai interesat de

adaptare la viitorul incert- sistemul de audit trebuie sa fie dezvolte si aliniat la normele

europene si internationale.

Capitolul I

Auditul financiar- contabil si importanta sa in viata economico- financiara

Evolutia auditului financiar- contabil ca practica economica

Pagina 3 din 112

In societatea moderna de astazi, complexitatea sporita a fenomenelor economico-

sociale si a consecintelor acestora, face necesara aparitia unor activitati de consultanta

realizate de specialisti de inalta calificare. “Acesti specialisti cu o pregatire teoretica

superioara, o experienta practica relevanta si care sunt recunoscuti in domeniul lor ca

persoane de mare autoritate si competenta poarta denumirea de experti”.1

Activitatea, prin care expertii, pe baza cunostintelor teoretice si practice si in functie

de scopul urmarit, cerceteaza si clarifica anumite fapte, este desemnata prin termenul de

expertiza. In functie de domeniul cercetat si de cunostintele necesare efectuarii lor,

expertizele sunt tehnice, bancare, contabile, psihologice, medicale etc.

Termenul de audit a fost introdus de catre cabinetele anglo- saxone de expertiza

contabila, in urma cu patru decenii. Cu toate ca obiectivele si conceptele, care conduc in

prezent auditul, erau aproape necunoscute la inceputul secolului al XX-lea, auditul de un tip

sau altul a patruns in istoria inregistrata a comertului si finantelor guvernamentale.

Etimologia cuvantului audit provine din verbul latin “audire”, al carui sens de a

asculta a fost transformat de catre practica anglo- saxona incepand cu anii’60, semnificand

astazi in sens strict revizia, adica examinarea profesionala, verificarea, realizate asupra unei

informatii de catre expertii competenti, in vederea exprimarii unei opinii responsabile si

independente prin raportarea la un standard de calitate.

Intelesul originar al termenului auditor a fost “ the one who hears” (“acela care aude”)

si era potrivit perioadei, in care inregistrarile contabilitatii guvernamentale erau aprobate doar

dupa o lectura publica, cu voce tare, a conturilor.

Activitatea de audit dateaza inca de la inceputurile istoriei economice, odata cu

aparitia primelor structuri statale, limitandu-se mult timp doar la controlul de exactitate si

conformitate cu informatia contabila. Este o functie a societatii organizate, de-a lungul

intregii istorii a lumii. De fapt, inceputurile auditului, ca si ale contabilitatii de altfel, sunt

localizate inapoi in timp in Egiptul si China Imperiala.

Istoricii cred ca tinerea inregistrarior exista si cu 4000 de ani inainte de Christos, cand

civilizatiile antice din noul Orient au inceput sa organizeze guverne si sa desfasoare activitati

economice. De la inceput, guvernele erau preocupate de contabilizarea incasarilor si platilor,

precum si de colectarea taxelor. O parte integrala a acestei preocupari a fost si stabilirea

controalelor, inclusiv auditurile realizate in scopul reducerii erorilor si a fraudei din partea

oficialilor incompetenti si necinstiti.

Cateva forme “moderne “ de control intern sunt descrise in Biblie, unde este acoperita

perioada de timp dintre anii 1800 i.e.n. si 94 e.n.. Aici este explicata logica instituirii

Pagina 4 din 112

controlului – daca angajatii au posibilitatea de a fura, ei pot profita de aceasta, logica prezenta

si astazi in scepticismul asteptat din partea auditorilor. In mod distinct, Biblia vorbeste despre

pastrarea duala a activelor, nevoia de a avea angajati competenti si cinstiti, accesul

restrictionat si separarea responsabilitatilor.

Sistemul contabil din timpul dinastiei Zhao(1122- 256 i.e.n.) in China, a inclus un

proces bugetar elaborat si auditari ale tuturor departamentelor guvernamentale.

In secolul al XV-lea i.e.n., in Atena, Adunarea populara controla incasarile si platile

privind fondurile publice. Sistemul finantelor publice includea auditorii guvernamentali, care

examinau inregistrarile tuturor patronilor la expirarea termenelor. In sectorul privat,

managerii proprietatilor conduceau auditurile conturilor.

Finantele publice in Republica Romana erau controlate de Senat si conturile publice

erau examinate de un grup de auditori supravegheati de un trezorier. Romanii au mentinut

separarea responsabilitatilor intre oficialii care autorizau taxele si cheltuielile si cei care se

ocupau cu incasarile si platile. La fel ca si grecii, ei au realizat un sistem elaborat de contol si

contracontrol.

Cele mai vechi referinte si inregistrari contabile existente in tarile vorbitoare de limba

engleza, sunt cele din “vistieriile” Angliei si Scotiei, care dateaza din anul 1130. Exista

referinte ale auditorilor si auditului in secolul al XIII-lea, atat in Anglia si Italia, cat si intr-o

lucrare franceza despre managementul proprietatilor, prin care se recomanda un audit anual al

conturilor.

In Londra, auditul a fost introdus inainte de anul 1200, iar la inceputul secolului al

XIV-lea, auditorii erau printre oficialii alesi. Incepand din acea perioada, proprietatile private

de pamant, conturile municipalitatilor si ale breaslelor mestesugaresti erau auditate cu

regularitate. Auditurile timpurii din Marea Britanie erau de doua tipuri. Auditurile oraselor

erau prezentate public oficialilor si cetatenilor si constau in ascultarea de catre auditor a

conturilor citite de trezorier. In mod similar, auditurile breaslelor erau ascultate de catre

membrii acestora.

La mijlocul secolului alXVI-lea, auditorii oraselor adnotau adesea conturile cu fraze

de genul “audiate de auditorii semnatari". Raportarea facuta de auditori poate fi localizata la

aceasta faza preliminara de “certificat de audit”.

Al doilea tip de audit, cel al breaslelor, implica o examinare detaliata a conturilor de

incasari si plati, tinute de functionarii financiari ai mosiilor, urmata de o “declaratie de audit”,

care era de fapt o prezentare orala a raportului in fata proprietarului mosiei si a consiliului.

Pagina 5 din 112

Fiind un membru al consiliului mosieresc, auditorul din acea vreme poate fi considerat

precursorul auditorului intern modern de astazi.

Schimbarile economice aparute intre anii 1600- 1800, cresterea oraselor, aparitia

fabricilor in locul manufacturilor, dezvoltarea comertului, au dus la aparitia unor preocupari

contabile noi. Acestea erau concentrate pe detinerea proprietatii si calcularea profitului si

pierderii, in sens economic.

Auditul a inceput sa evolueze de la un proces de ascultare la unul de examinare

apropiata a inregistrarilor, fiind realizat ca urmare a cererii proprietarilor de intreprinderi, in

scopul de a verifica corectitudinea pastrarii lucrarilor contabile, a contabilizarii activelor,

precum si modul de planificare a folosirii resurselor disponibile.

La sfarsitul secolului al XVI-lea, in Scotia a fost promulgata prima lege prin care se

introducea notiunea moderna de auditor independent in Occident si se interzicea anumitor

oficiali de a exercita aceasta functie.

Odata cu dezvoltarea societatilor de persoane, rolul auditului a constat in determinarea

profiturilor totale ce urmau a fi repartizate asociatilor.

In timpul Revolutiei Industriale, cum concernele manufacturiere au crescut ca

marime, proprietarii lor au inceput sa foloseasca serviciile managerilor angajati. Odata cu

aceasta separare a proprietarilor de manageri, proprietarii au apelat la auditori pentru a se

proteja impotriva erorilor neintentionate, ca si a fraudei comise de manageri si angajati.

In secolul al XIX –lea, odata cu construirea cailor ferate, cresterea companiilor de

asigurari, bancilor si a altor companii pe actiuni, auditorul profesional a devenit o parte

importanta a scenei afacerilor. Industria de cai ferate din SUA a fost printre primii angajatori

ai auditorilor interni.

Marile intreprinderi aparute aveau nevoie de finantari exterioare pentru completarea

capitalului si achizitionarea de noi masini si utilaje aparute pe piata. Bancherii erau primii

utilizatori externi ai rapoartelor financiare, de obicei doar ai bilantului. In acest moment,

importanta auditului a crescut datorita includerii tertilor in randul utilizatorilor. Se dezvolta

totodata si profesia de contabil independent.

Inainte de 1900, in concordanta cu obiectivul declarat mai sus de detectare a erorilor

si a fraudei, auditurile includeau adesea un studiu de ansamblu sau aproape in totalitate a

tranzactiilor inregistrate. In prima jumatate a secolului al XX-lea, directia de audit tindea sa-

si schimbe scopul de detectare a fraudelor, in cel de a vedea daca situatiile financiare dadeau

o imagine completa si corecta a pozitiei financiare, a rezultatelor, operatiunilor si a

schimbarilor in pozitia financiara. Aceasta schimbare a fost rezultatul cresterii numarului de

Pagina 6 din 112

actionari si a marimii entitatilor corporativ, corespunzator cu acesta. Auditorul a devenit mai

responsabil fata de agentiile guvernamentale, casele de schimb valutar reprezentand noi

investitori sau alte parti, care ar folosi informatii financiare. Bancherii nu mai erau principalii

utilizatori externi ai informatiei de audit. Corectitudinea castigurilor raportate a devenit prima

preocupare.

Cum corporatiile la scara larga s-au dezvoltat rapid in Regatul Unit al Marii Britanii,

in Statele Unite ale Americii, precum si in alte tari dezvoltate ale lumii, auditorii au inceput

sa aleaga anumite tranzactii, decat sa le studieze pe toate. Auditorii si managerii au inceput sa

accepte propozitia ca o examinare atenta a unui numar relativ mic de tranzactii selectate la

intamplare ar da o informatie de incredere privind acuratetea celorlalte tranzactii similare.

In plus fata de acest procedeu cunoscut sub denumirea de sondaj, auditorii au devenit

constienti de importanta controlului intern efectiv. Un control intern al companiei consta in

politici si proceduri, stabilite in scopul de a oferi asigurari rezonabile ca obiectivele

companiei vor fi atinse, inclusiv obiectivul de a pregati situatiile financiare corecte. Auditorii

au descoperit ca prin studiul controlului intern, pot fi identificate atat punctele tari, cat si cele

slabe. Cu cat mai puternic este controlul, cu atat mai putin se realizeaza testarea situatiilor

financiare si a balantei conturilor cerute de auditori.

Odata cu cresterea gradului de bazare pe controlul intern si pe sondaj, standardele

profesionale au inceput sa infatiseza limitele capacitatii auditorilor de a detecta frauda.

Profesia recunostea ca auditurile proiectate sa descopere frauda erau foarte scumpe.

Incepand cu anii ’60, detectarea fraudei la scara larga a avut un rol important in

procesul de audit. Standardele profesionale au inceput sa foloseasca termenul de

“iregularitate” pentru a descrie raportarile financiare frauduloase, numite si fraude de

management, precum si aproprierile gesite de active, intalnite si sub denumirea de defalcari.

Schimbarea in incercarea de a-si asuma o mai mare responsabilitate pentru detectarea

iregularitatilor a rezultat din presiunile guvernamentale si publice, ca urmare a existentei unui

numar de procese reusite prin care frauda a trecut nedetectata de auditori.

Folosirea in crestere a sistemelor computerizate nu a alterat responsabilitatile

auditorilor de a detecta erorile si iregularitatile. Natura procesului de audit a fost afectata

totusi , deoarece auditorii au fost solicitati sa dezvolte noi abordari ale controlului intern de

testare si ale balantelor conturilor. Auditorilor a inceput sa li se ceara mai multa

responsabilitate pentru realizarea testelor de concordanta cu legislatia in vigoare.

In concluzie, ultimele decenii s-au caracterizat printr-o activitate matura de audit

organizata in jurul unei profesii, cu o metodologie proprie de exercitare si un sistem bine

Pagina 7 din 112

fundamentat de analiza. S-au dezvoltat societatile de audit, care au pus in practica strategii de

crestere externa, de afirmare pe plan international si de diversificare a directiilor de activitate.

Se manifesta tot mai pregnant tendinta de a depasi stricta acceptiune contabila si

financiara a auditului, prin abordarea unei noi piete - cea a activitatii de consiliere. Acest

lucru presupune o schimbare radicala a conceptelor, reglementarilor tehnologice, structurii

pietei, sistemului de invatamant si de cercetare stiintifica. Toate acestea au ca scop sporirea

eficientei si credibilitatii opiniei formulate de auditor.

Evolutia auditului in literatura de specialitate este structurata astfel1:

Perioada Ordonatori de audit Auditori Obiectivele auditului

Pana in 1700 Regi,imparati,

biserici si state

Clerici sau scriitori Pedepsirea hotilor

pentru deturnarea

fondurilor

Protejarea patrimoniului

1700-1850 State,tribunale

comerciale, actionari

Contabili Reprimarea fraudelor si

pedepsirea fraudatorilor

Protejarea patrimoniului

1850-1900 State si actionari Pofesionisti contabili

sau juristi

Evitarea fraudelor si

erorilor si atestarea

fiabilitatii situatiilor

financiare istorice

1900-1940 State si actionari Profesionisti contabili

si de audit

Evitarea fraudelor si

erorilor si atestarea

fiabilitatii bilantului

1940-1970 State, banci si

actionari

Profesionisti contabili

si de audit

Atestarea sinceritatii si

regularitatii situatiilor

financiare istorice

1970-1990 State, terti si actionari Profesionisti de audit,

de contabilitate si de

consiliere

Atestarea calitatii

controlului intern si

respectarea normelor

contabile si de audit

1 “Expertiza contabila si auditul financiar- contabil”- Boulescu M., Ghita M. E.D.P. Bucuresti 1999

Pagina 8 din 112

Dupa 1990 State, terti si actionari Profesionisti de audit

si consilieri

Atestarea imaginii fidele

a conturilor si a calitatii

controlului intern cu

respectarea normelor

Protectie contra

fraudelor internationale

Exercitarea profesiei contabile liberale este dependenta de cadrul reglementar, in care

aceasta se realizeaza. Acest cadru a cunoscut modificari structurale profunde in ultimii ani,

din motive politice, sociale, economice.

Pornind de la cadrul legislativ din Franta, se observa o evolutie interesanta. Astfel,

pana in anii ’60, profesia contabila era realizata de expertii contabili organizati in Ordinul

Expertilor Contabili si Contabililor Agreati (OECCA), care, incepand din septembrie 1945,

detineau monopolul asupra activitatilor de tinere a contabilitatii, asistenta la elaborarea

conturilor si controlul legal asupra acestora. A fost inlocuit astfel comisarul societatilor, un

simplu mandatar al actionarilor, fara nici o competenta in controlul conturilor.

Adevaratul control al conturilor a inceput sa se realizeze insa, in 1966, odata cu

reforma legii societatilor comerciale, si ulterior, prin crearea Companiei Nationale a

Comisarilor de Conturi, prilej cu care au fost stabilite regulile privind responsabilitatile,

competenta si independenta comisarului de conturi.

Un alt factor de evolutie a fost nevoia de armonizare pe plan european, pentru a

asigura comparabilitatea conturilor societatilor, in conditiile miscarilor de capitaluri pe plan

extern. Astfel, Directiva a IV-a, privind armonizarea si controlul legal al conturilor, a stabilit

misiunea comisarului de conturi de a certifica regularitatea, sinceritatea si imaginea fidela

data de conturile sociale. In acelasi timp, dispozitiile Directivei a VII-a, care are in vedere

prezentarea si controlul legal al conturilor de grup, reglementeaza rolul comisarului de

conturi privind conturile consolidate.

Restructurand domeniul auditului financiar- contabil ca urmare a noului cadru

legislativ, se ajunge la concluzia ca exista doua elemente, ce stau la baza organizarii profesiei

contabile liberale: expertul contabil, pentru ceea ce inseamna audit contractual, si comisarul

de conturi, pentru activitatea de audit legal. Au fost create astfel conditiile de dezvoltare a

pietei de audit si consiliere.

Modul de exercitare a profesiunii sale de catre auditorul financiar- contabil a cunoscut

o evolutie accentuata in ultimele trei decenii. Originea acestei evolutii este in Statele Unite

Pagina 9 din 112

ale Americii, in intervalul de timp dintre marea criza si cel de-al II-lea razboi mondial. In

acea perioada, prin activitatea de audit se intelegea o verificare, de multe ori completa, a

inregistrarilor contabile.

Ca urmare a liberalizarii comertului international si a deschiderii si structurarii

pietelor de capital, profesia de audit a cunoscut profunde tranformari structurale. Marile firme

de audit, dintre care, cele mai importante reunite initial in grupul ‘Big eight’1, iar ulterior ‘Big

six’, domina aceasta piata in cadrul retelelor internationale, pe care le formeaza. In prezent,

exista mai mult de 50 de retele internationale, cu activitate si dimensiuni foarte diferite, in

cadrul carora ‘Big six’ se detaseaza net. In perioada anilor ’50- ’60, in Statele Unite,

activitatile de audit financiar- contabil au fost orientate treptat spre controlul operational al

marilor firme.

Ulterior, se manifesta tendinta de imbinare a activitatii de studiere a functionarii

interne a firmei, cu cea de consiliere in management, fiscalitate, organizare. S-a realizat astfel

o diversificare a activitatilor de consiliere a marilor cabinete, ajungand astazi “societati

multiprofesionale de servicii asociate auditului”1. In literatura de specialitate se vorbeste si

despre cele doua curente majore, ce se manifesta in lucrarile de cercetare in domeniul

auditului.

Primul dintre acestea, curentul tehnologic, are in vedere o problematica orientata spre

unele aspecte metodologice, cum ar fi sondajele, auditul informatic, sistemele expert si

instrumentele specifice acestora.

Al doilea curent priveste modelarea pietei de audit si explicarea unor fenomene cum

sunt efectul de semnatura, cresterea externa sau studierea comportamentului celui ce

realizeaza auditul.

Realizarea auditarii conturilor anuale sau a celor consolidate de catre un profesionist

in domeniu a fost unul din obiectivele urmarite in Directivele privind contabilitatea pentru

Uniunea Europeana.

Cu scopul de a proteja interesul public si, implicit, de a elimina efectele esecurilor

financiare destul de numeroase, la nivel comunitar au fost emise o serie de acte normative,

care au stat la baza organizarii si exercitarii auditului financiar contabil. Dintre acestea se

desprind ca importanta Directiva a IV-a, care vizeaza auditarea conturilor anuale ale unor

anumite tipuri de intreprinderi, Directiva a VII-a, privind conturile consolidate si Directiva a

1 “Auditul financiar contabil” – Scutaru D. Ed. Tribuna Economica Bucuresti 19981 “Auditul financiar contabil” – Scutaru D. Ed. Tribuna Economica Bucuresti 1998

Pagina 10 din 112

VIII-a, care stabileste persoanele responsabile cu efectuarea de auditari statutare ale

documentelor contabile.

De asemenea, Comitetul international de practici de audit din cadrul IASC a elaborat

o serie de standarde internationale de audit, a caror aplicare va fi hotarata de catre Uniunea

Europeana.

In Romania, profesia libera de contabil autorizat a fost repusa in drepturile sale in

anul 1994. In sfera lucrarilor prevazute legal a fi executate de catre expertul contabil in

favoarea persoanelor fizice si juridice, se include si auditul financiar contabil1.

Obiectul activitatii de auditor a evoluat progresiv de la corectarea specifica a fraudelor

in documentele contabile, pana la o apreciere in totalitate si fidela a rapoartelor emise de o

entitate si analiza critica a procedurilor si structurilor sale.

1.2. Rolul auditului financiar contabil

Auditul financiar contabil urmareste, potrivit obiectivelor europene si standardelor

internationale, formularea de catre un profesionist competent si independent, a unei opinii

asupra realitatii datelor cuprinse in documentele anuale de sinteza, in urma verificarii si

certificarii conturilor anuale .

Experienta practica arata posibilitatea existentei unui conflict intre cei ce culeg,

prelucreaza si transmit informatiile contabile si utilizatori. Acestia din urma dau dovada de

neincredere in informatiile furnizate de contabilitate, punand la indoiala impartialitatea si

obiectivitatea aparatului financiar din intreprindere, precum si calitatile moral- profesionale

ale unor producatori de informatii contabile. Apare astfel necesitatea existentei, intre

activitatea utilizatorilor si producatorilor de informatii, a auditorilor, care au rolul de a

mentine o incredere rezonabila si de a proteja interesele diferitelor categorii de beneficiari de

informatii contabile.

In tarile cu economie de piata controlul exercitat de catre autoritatile publice se

combina cu cel al pietei.

Interventia limitata a statului, cat si insuficienta independenta a controlului exercitat

de unitatile patrimoniale, au creat conditiile dezvoltarii auditului financiar contabil, ca un

control independent de autoritatea publica si de agentii economici. El este o cracteristica a

tarilor democratice fiind exercitat de specialisti reuniti in organizatii profesionale.

1 “Auditul financiar contabil” – Stoian A., Turlea E. Ed. Economica Bucuresti 2001

Pagina 11 din 112

Contabilitatea militeaza in favoarea unei deontologii profesionale, care raspunde la

trei imperative: prudenta, regularitatea si sinceritatea. Acestea presupun o imagine fidela a

patrimoniului, a situatiei financiare si a contului de profit si pierderi. Asigurarea ei depinde de

respectarea principiilor referitoare la regularitatea si sinceritatea contabilitatii.

Regularitatea, conform punctului 23 din Regulamentul de aplicare a Legii

contabilitatii, are in vedere respectarea principiilor contabile general admise in organizarea si

conducerea intreprinderii. Aceste principii sunt enumerate in continuare: prudenta,

permanenta metodelor, noncompensarea, continuitatea activitatii, independenta exercitiilor,

intangibilitatea bilantului de deschidere, evaluarea separata a elementelor de activ si pasiv din

bilant (prevazut prin Directiva a IV-a), prevalenta economicului asupra juridicului (cadrul

general prevazut in OM nr.94/22.02.2001) si pragul de semnificatie.

1. Principiul prudentei1 trebuie aplicat cu buna credinta. Conform acestuia, nu

sunt admise „supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea

elementelor de pasiv si a cheltuielilor”. In acest scop, prudenta nu permite constituirea de

rezerve sau provizioane fara obiect sau supradimensionate.

Conform Directivei a IV-a, se au in vedere urmatoarele doua probleme:

In contul de rezultate pot fi inscrise doar beneficiile realizate la data inchiderii

bilantului;

Trebuie luate in considerare toate riscurile previzibile si pierderile eventuale ce au

aparut in cursul exercitiului sau al unui exercitiu anterior, chiar daca acestea nu sunt

cunoscute decat intre data de inchidere a exercitiului si data intocmirii bilantului. Trebuie sa

se tina cont de deprecieri, indiferent daca exercitiul se incheie cu pierderi sau beneficii.

2. Principiul permanentei metodelor 2 are in vedere continuarea aplicarii

acelorasi norme si reguli, referitoare la evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea

elementelor patrimoniale si a rezultatelor, pentru a se asigura comparabilitatea informatiilor.

Sunt permise modificari ale politicii contabile daca sunt cerute de lege, de un standard

contabil sau daca conduc la informatii mai credibile si mai relevante privind activitatea

firmei.

3. Principiul continuitatii activitatii1 presupune ca intreprinderea isi continua

in mod normal activitatea intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichidare sau de

reducere sensibila a activitatii.

1 Legea Contabilitatii nr. 82/ 19912 O.M.F. nr.94/22.02.2001- M.O. nr. 85/20.02.20012

Pagina 12 din 112

4. Principiul independentei exercitiului2 are in vedere luarea in considerare a

tuturor veniturilor si cheltuielilor corespunzatoare exercitiului respectiv, fara a tine seama de

data incasarii sumelor sau a efectuarii platilor.

Principiul intangibilitatii bilantului de deschidere3

Bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere

al exercitiului precedent. Orice eroare constatata in exercitiul curent, aferenta exercitiului

incheiat se opereaza fara sa se modifice bilantul din exercitiul anterior.

Principiul necompensarii4 vizeaza evaluarea si inregistrarea separata in contabilitate a

elementelor de activ si de pasiv, nefiind permisa compensarea intre posturile de activ si cele

de pasiv.

Potrivit Directivei a IV-a, alaturi de aceste principii prezentate in Regulamentul de

aplicare a Legii Contabilitatii, se mai amintesc si urmatoarele trei:

Principiul evaluarii separate a elementelor de activ si de pasiv presupune determinarea

separata a valorii aferente fiecarui element patrimonial, in scopul stabilirii valorii totale

corespunzatoare unei pozitii din bilant.

Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Toate informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea

economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica

Principiul pragului de semnificatie arata ca orice element cu valoare semnificativa

trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative

si sunt de aceasi natura sau au functii asemanatoare sunt consemnate, fara a fi necesara

prezentarea lor separata.

Alaturi de aceste principii, trebuie respectate si regulile de evaluare a elementelor

patrimoniale mentionate in Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, si anume la data

intrarii in patrimoniu, la inventarierea lor de la sfarsitul exercitiului sau la iesirea din

patrimoniu sau la darea in consum.

Sinceritatea presupune aplicarea cu buna stiinta a regulilor si procedurilor contabile,

in functie de cunoasterea pe care responsabilii conturilor trebuie sa o aiba despre realitatea si

importan ta operatiilor, evenimentelor si situatiilor din intreprindere. Aceasta caracteristica a

bunei credinte rezulta, de asemenea, din prevederile Regulamentului de aplicare a Legii

contabilitatii.

3 “Auditul financiar contabil”- Stoian A., Turlea E. Ed. Economica Bucuresti 20014 “Auditul financiar contabil”- Stoian A., Turlea E. Ed. Economica Bucuresti 2001

Pagina 13 din 112

Credibilitatea in imaginea fidela data de contabilitate este rezultatul respectarii

principiilor privind regularitatea si sinceritatea in contabilitate, al aplicarii unor proceduri de

calitate, precum si al calitatilor profesionale si morale ale producatorilor de informatii

contabile. In acest context, se apeleaza la audit pentru a se obtine o opinie independenta

asupra situatiei intreprinderii, care are rolul de a-i apara pe toti utilizatorii de informatii

contabile in mod egal: actionarii, statul, salariatii, bancile, organismele bursiere, debitorii,

furnizorii, clientii etc.

Cei ce autentifica si legitimeaza informatiile date de contabilitate au, prin efectul legii,

calitatea de experti, contabili autorizati, cenzori. Acestia sunt chemati sa-si indeplineasca

misiunea fara sa se lase influentati de interesele contradictorii ale celor ce vor beneficia de

rezultatele activitatii lor. Printe acestia se numara:

Conducerea intrepriderii, care considera contabilitatea un mijloc de informare si

comunicare, un instrument de gestiune si control;

Actionarii si asociatii, a caror atentie este indreptata asupra cunoasterii situatiei

patrimoniului, marimii si modului de repartizare a profitului;

Bancile, care evalueaza rentabilitatea intreprinderii si riscurile legate de creditarea lor;

Furnizorii, al caror interes este urmarirea solvabilitatii firmei pe termen scurt, pentru a

decide continuarea sau nu a livrarilor cu risc minim;

Organismele fiscale, care sunt preocupate sa cunoasca marimea impozitelor si taxelor

datorate de catre contribuabili;

Sindicatele, cre au nevoie de autonomie si independenta in analiza informatiilor

contabile, pentru a putea sustine revendicarile salariale;

Clientii etc.

Astfel, se observa ca rolul auditului financiar contabil consta in examinarea

informatiei financiare in scopul asigurarii credibilitatii acesteia pentru categoriile de

utilizatori enumerate mai sus.

Rolul auditului este de a oferi utilizatorilor garantia :

respectarii principiilor contabile general admise si a procedurilor interne stabilite de

conducerea intreprinderii ;

reflectarii de catre contabilitate si conturile anuale a imaginii fidele clare si complete a

patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor intreprinderii.

De asemenea auditul are rolul de a realiza controlul informatiilor financiare, avand o

utilitate interna, pentru conducere, si una externa, pentru clienti, banci, si alte categorii. Este

exercitat in scopul protejarii patrimoniului si asigurarii credibilitatii informatiilor. Rolul

Pagina 14 din 112

auditului financiar consta in verificarea si certificarea bilantului contabil printr-un raport de

audit cu sau fara rezerve.

1.3. Obiectivele auditului financiar contabil

Conform cadrului general al standardelor de audit, “obiectivul unui audit al situatiilor

financiare este acela de a da posibilitatea auditorului de a-si exprima opinia, daca situatiile

financiare sunt intocmite sub toate aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru

general identificat de raportare generala”1.

Pentru a exprima aceasta opinie, se folosesc expresiile echivalente “prezinta in mod

fidel sub toate aspectele semnificative” sau “ofera o imagine fidela”2.

Acelasi obiectiv este urmarit si in cazul auditului informatiilor financiare sau de alta

natura, ce respecta anumite criterii.

O conditie esentiala pentru adoptarea unei opinii este ca auditorul sa dispuna de probe

de audit suficiente si adecvate. Opinia formulata de auditor contribuie la cresterea

credibilitatii situatiilor financiare, oferind un nivel inalt de incredere, dar nu este suficienta.

Un grad de asigurare absolut in audit nu poate fi atins datorita existentei unor bariere impuse

de utilizarea rationamentului profesional al testelor, limitarea sistemului contabil, precum si

de faptul ca o mare parte din probele aduse auditorului sunt, prin natura lor, mai degraba

persuasive decat conclusive.

Pentru a se putea pronunta cu privire la imaginea fidela, expertul sau cenzorul trebuie

sa se asigure de respectarea unor criterii1, care vor fi prezentate in continuare.

Exhaustivitatea si integritatea inregistrarilor prevede ca toate operatiile privitoare la

intreprindere sa fie inregistrate corespunzator in contabilitate, fara omisiuni sau repetitii .

Termenul de operatii cuprinde toate drepturile si activele intreprinderii, cat si toate obligatiile

si pasivele sale, sau orice eveniment sau hotarare, in sens general, care conduce la

modificarea patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor.

Realitatea presupune ca toate elementele materiale inscrise in documente, corespund

cu cele identificabile fizic. Toate elementele de activ, pasiv, venituri sau cheltuieli reflecta

valori rele si nu fictive sau care nu privesc intreprinderea in cauza. Altfel spus, toate

informatiile prezentate prin conturile anuale trebuie sa fie justificate si verificabile.1” Auditul financiar 2000” – Standardele Internationale de Audit Ed. Economica Bucuresti 20002 “Norrne natinale de audit”- Norma de audit nr. 11 CECCAR Bucuresti 19991 “Auditul financiar contabil” Stoian A., Turlea E. Ed.Economica Bucuresti 2001

Pagina 15 din 112

Toate elementele patrimoniale reflectate in contabilitate trebuie sa fie in concordanta

cu cele identificabile fizic prin inventariere sau prin diferite procedee (confirmari primite de

la terti, terte de laborator, analize etc.).

Corecta inregistrare in contabilitate si prezentare in conturile anuale a operatiilor

presupune respectarea urmatoarelor aspecte:

Criteriul perioadei corecte, care prevede ca operatiile sa fie contabilizate in perioada

corespunzatoare, urmarindu-se respectarea independentei exercitiilor, utilizarea unei

contabilitati de angajamente si folosirea conturilor de regularizare;

Evaluarea corecta, care cere ca aceste operatii sa fie evaluate conform cu prevederile

Legii Contabilitatii nr.82/1991. Sumele trebuie sa fie bine determinate, exacte, urmarindu-se

respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare.

Toate calculele, care stau la baza inregistrarilor in contabilitate, trebuie sa fie corecte.

Auditorul trebuie sa se asigure de aplicarea principiului continuitatii activitatii, altfel

evaluarea se va face la valoarea de lichidare a firmei (se consulta avocatul, se verifica

fluxurile de trezorerie, se constata daca societatea este in incapacitate de plata).

Imputarea corecta, care are ca obiectiv inregistrarea in conturile corespunzatoare, in

conformitate cu Planul Contabil General, respectiv cu Regulamentul de aplicare a Legii

Contabilitatii cu modificarile aduse acesteia potrivit legii. In conditiile nerespectarii acestor

corespondente, pot fi mascate fraude, compensari nelegale, se pot denatura posturi din bilant

sau indicatori cum ar fi cifra de afaceri, rezultatul exercitiului, stocurile, imobilizarile etc.

Prezentarea corecta in conturile anuale sau intocmirea corecta a bilantului contabil,

care impune ca operatiile sa fie corect centralizate, astfel incat sa li se asigure o prezentare in

conturile anuale conforma cu regulile existente. Respectarea acestui criteriu trebuie sa se

realizeze cu ajutorul balantelor de verificare analitice si sintetice si cu ajutorul confruntarii

evidentei operative cu contabilitatea. Exista doua tipuri de corelatii:

Totalul rulajelor din evidenta cronologica – Registrul Jurnal, trebuie sa corespunda cu

totalul rulajelor din evidenta sistematica- Cartea Mare;

Corelatia dintre conturile analitice si conturile sintetice, care se realizeaza prin balanta

de veruificare analitica deschisa pentru fiecare cont sintetic de gradul I sau II dezvoltat in

analitic.

Datele din contabilitatea curenta trebuie sa fie corect prelucrate si centralizate in

documentele de sinteza contabile. Trebuie verificata existenta unui sistem informatic riguros

de intocmire a documentelor, de prelucrare a datelor si de arhivare a acestora.

Pagina 16 din 112

Contul de profit si pierderi trebuie realizat pe baza datelor din contabilitate referitoare

la perioada respectiva. Auditorul va urmari daca au fost respectata aplicarea conform legii, a

principiilor generale.

Indiferent de metodele, mijoacele si tehnicile utilizate in procesul de prelucrare a

datelor, auditorul are rolul de urmari doua grupe de obiective:

Realitatea, sinceritatea si integritatea informatiilor obtinute din evidenta economica;

Realitatea, legalitatea, necesitatea si economicitatea operatiilor economico- financiare

din evidenta, precum si integritatea patrimoniului unei intreprinderi.

In procesul de realizare a obiectivelor enuntate mai sus, se pot intalni mai multe

situatii. Prima dintre ele este cea, in care documentele sunt intocmite corect, la zi, cu

respectarea normelor legale si a hotararilor conducerii intreprinderii, si contin doar operatiuni

legale, reale si exacte.

A doua situatie apare, cand se constata nereguli in intocmirea, circulatia si prelucrarea

documentelor, dar ele pot fi usor de indreptat. In aceasta categorie se includ corecturile

neadmise in documente, evidentele netinute la zi, nerespectarea corespondentei dintre conturi

etc. Ultima situatie produce efecte negative mari. Neregulile sunt constatate in organizarea si

conducerea contabilitatii, favorizand sau ascunzand o proasta gestionare a patrimoniului,

evaziunea fiscala, sustrageri sau denaturarea rezultatelor.

Stabilirea naturii deficientelor, care poate fi de forma sau de fond, se face prin

verificarea documentelor. Se adopta masuri pentru prevenirea si eliminarea acestora si pentru

sanctionarea celor responsabili de aceste greseli.

1.4. Tipologia juridica a auditului financiar contabil

Din punct de vedere juridic, auditul financiar contabil imbraca doua forme :

Auditul contractual ;

Auditul legal.

Prima forma, auditul financiar contractual, se exercita de catre expertii contabili si

contabili autorizati, care lucreaza independent sau sunt organizati in societati comeciale de

profil, care figureaza in Tabloul Expertilor Contabili si Contabililor Autorizati. In cadrul

acestuia, relatia referitoare la modul de realizare a lucrarilor de verificare si atestare a

informatiei financiar contabile, este stabilita pe baze contractuale. Rezultatul acestei activitati

Pagina 17 din 112

este exprimarea unei opinii independente si responsabile asupra masurilor organizatorice

luate pentru protectia activelor patrimoniale, administrarea si utilizarea resurselor economico-

financiare, precum si asupra imagini fidele, clare si complete a patrimoniului , situatiei

financiare si rezultatelor obtinute.

Baza legala o constituie O.G.nr.65/19.08.1994 privind organizarea activitatii de

expertiza contabila si a contabililor autorizati, modificata si completata prin O.G.nr.

89/25.08.1998. Conform Art.6, expertul contabil poate executa pentru persoanele fizice si

juridice, lucrari cum ar fi:

tinerea si supravegherea contabilitatii, intocmirea, verificarea sau certificarea

bilantului contabil;

efectuarea de analiza economico- financiare, audit si evaluari patrimoniale.

De asemenea, potrivit Art.9, contabilul autorizat poate realiza, pentru persoane fizice

si juridice, urmatoarele servicii:

Tine contabilitatea operatiunilor economico- financiare prevazute in contract.

Intocmeste bilantul contabil.

Contabilul autorizat cu studii superioare poate sa verifice si sa certifice bilantul

contabil si sa indeplineasca obligatiile prevazute de lege pentru cenzori numiti la societatile

comerciale. Relatiile expertilor contabili, contabililor autorizati si

societatilor comerciale de profil cu clientii se stabilesc prin contract scris de prestari

servicii, semnat de ambele parti.

Obiectivele auditului contractual sunt sintetizate in continuare:

Certificarea unor elemente de bilant;

Certificarea unor situatii financiare destinate tertilor;

Evaluarea achizitiilor sau restructurarilor din intreprindere;

Proiecte financiare, planificari sau bugete de trezorerie;

Date sau informatii, care necesita credibilitate confirmata de specialisti;

Auditarea bilantului contabil.

Pentru asigurarea principiului independentei si sinceritatii, expertul contabil sau

contabilul autorizat nu poate verifica si certifica bilantul pentru agentul economic, caruia ii

tine contabilitatea si ii intocmeste bilantul contabil.

A doua forma de audit financiar este auditul financiar legal. Acesta se caracterizeaza

prin faptul ca atributiile de supraveghere a gestiunii societatilor comerciale, verificarea si

certificarea situatiilor financiare sunt cerute prin lege si sunt efectuate pe baza mandatului

Pagina 18 din 112

primit din partea Adunarii Generale a Actionarilor de catre cenzori. Acestia au calitatea,

dobandita prin examen, de expert contabil sau contabil autorizat. Durata mandatului este de

trei ani, putand fi realesi.

Baza legala o constituie Legea societatilor comerciale nr.31/1990, Recomandarea

Internationala de Audit nr.1/1990 elaborata de IFAC, Directiva a IV-a, H.G. nr.584/

septembrie 2000. Este prevazut faptul ca societatile pe actiuni si societatile cu raspundere

limitata, care au mai mult de 15 asociati , sunt obligate sa aiba cenzori.

Potrivit Art. 111 al Legii 31/1990, societatile pe actiuni vor avea trei cenzori si tot

atatia supleanti, cel putin unul avand calitatea de contabil autorizat sau expert contabil. In

continuare, in Art. 114 se precizeaza faptul ca acestia au obligatia sa verifice daca bilantul si

contul de profit si pierderi sunt legal intocmite si in concordanta cu registrele contabile.

Cenzorii au ca obligatii organizarea gestiunii societatii, urmarirea inventarierii

elementelor patrimoniale si participarea efectiva la inventariere, verificarea fluxurilor de

numerar in lei si in valuta, si nu in ultimul rand, realizarea controlului intern si financiar-

preventiv si urmarirea respectarii procedurilor interne de control ale conducerii societatii.

Conform reglementarilor legale, acestia raspund solidar fata de societatea comerciala pentru

realitatea varsamintelor efectuate de asociati, existenta reala a dividendelor platite, existenta

si intocmirea corecta a registrelor, precum si implinirea corecta a hotararilor si indatoririlor

impuse de AGA, lege si actul constitutiv.

Un alt temei legal comun ambelor forme de audit, il constituie prevederile Art.29 din

Legea Contabilitatii nr. 82/1991, in care se mentioneaza ca “bilanturile contabile sunt supuse

verificarii si certificarii de catre cenzori, contabili autorizati sau experti contabili, dupa caz, in

conditiile stabilite de Ministerul Finantelor”.

Activitatea de audit contractual, cat si cea de audit legal, efectuate in vederea

formularii unei concluzii corecte cu privire la certficarea conturilor anuale, se incheie cu un

raport de audit financiar si certificare a bilantului, care este prezentat Adunarii Generale a

Actionarilor sau administratiei intreprinderii. Din acesta trebuie sa rezulte ca bilantul contabil

concorda cu registrele contabile legal intocmite, regulile privind evaluarea patrimoniului,

normele si principiile contabile sunt respectate, la fel ca si imaginea fidela data de

contabilitate prin situatiile sale de inchidere. Ca elemente componente ale raportului sunt

titlul, destinatarul, paragraful introductiv din care trebuie sa rezulte relatia de executare a

lucrarii ( mandat pentru cenzor, contract pentru ceilalti auditori), paragraful privind intinderea

si natura lucrarilor de audit, paragraful in care se exprima opinia , data raportului, adresa si

semnatura auditorului.

Pagina 19 din 112

Opinia auditorului poate fi exprimata in trei moduri:

Certficare fara rezerve, atunci cand auditorul constata ca documentele contabile de

sinteza sunt conforme principiilor contabile general admise;

Certficare cu rezerve, cand auditorul nu poate da o certificare fara rezerve datorita

dezacordului cu conducerea intreprinderii sau a limitelor lucrarilor sale, care, insa, nu sunt

suficiente pentru a formula o opinie nefavorabila sau a nu putea formula nici o opinie.

Refuzul certificarii conturilor anuale, care apare cand auditorul constata greseli sau

aspecte negative grave. Este o sanctiune pentru intreprindere si un semnal de alarma pentru

utilizatorii de informatii contabile.

Auditul intern si auditul extern

Auditul intern1 corespunde controlului de atestare efectuat de catre personalul firmei.

Auditul intern sau controlul intern de atestare sau certificare a documentelor financiar-

contabile nu se confunda cu notiunea de control intern propriu al agentului economic, sub

forma controlului financiar preventiv si de gestiune, care indica ansamblul dispozitivelor

utilizate in cadrul firmei, pentru a obtine o buna cunoastere a desfasurarii activitatii.

Auditul intern este o activitate independenta de apreciere, la nivelul conducerii, prin

examinarea operatiilor contabile, financiare si de alta natura, privind ansamblul serviciilor.

Este un control de natura manageriala, care opereaza prin masurarea si aprecierea altor

activitati de control.

Are ca obiectiv evaluarea sarcinilor si controlul conformitatii inregistrarilor contabile,

rapoartelor, elementelor de activ, capitalurilor, rezultatelor. Totodata, el asigura membrii

consiliului de administratie de exercitarea eficienta a responsabilitatilor lor in furnizarea

analizelor, aprecierilor, recomandarilor si comentariilor privind activitatile controlate.

Aceasta presupune sa se porneasca de la aspectele contabile si financiare si sa se ajunga la o

deplina intelegere a operatiunilor examinate.

Activitatile tipice ale auditului intern in materie de verificare a activelor includ :

decontarile de casa si incasarile in tranzit ;

confirmarea conturilor de debitori si clienti ;

compararea cantitatilor din inventariere ce sunt prezente in documentele primare de

inventariere, cu cele efective, asa cum se prezinta fizic ;

1 “Expertiza contabila si audit financiar” – Boulescu M., Ghita M. E.D.P. Bucuresti 1999

Pagina 20 din 112

examenul politelor de angrenare ;

descoperirea riscurilor;

compararea diferitelor documente contabile referitoare la elementele de activ cu

masinile, utilajele si alte elemente efectiv utilizate etc.

Auditul intern are ca obiective, in primul rand, verificarea, evaluarea sau estimarea,

aprecierea critica, logica a activitatii de verificare, precum si remedierea tuturor slabiciunilor

constate in maniera in care au fost pregatite documentele si rapoartele.

Estimarea are, ca principal obiectiv, evaluarea procedurilor contabile. In final,

evaluarea controlului intern stabileste daca sistemul contabil este bine adaptat pentru:

a furniza o informatie precisa si operativa ;

a asigura protectia resurselor agentului economic contra pierderilor datorate furtului,

deteriorarilor sau neglijentelor ;

a realiza un control asupra tuturor operatiilor de exploatare.

Auditul intern se concentreaza asupra detectarii aspectelor de exploatare sau risipa,

ineficacitate sau costuri excesive, ce pot fi reduse prin introducerea unor noi metode sau prin

controlul operational.

Locul auditorului intern in organizarea firmei este determinat atat de autoritate si

responsabilitate, cat si de independenta. Auditul intern constituie atat o responsabilitate

functionare, cat si una operationala. Datorita acestui fapt, auditul intern nu exercita o

autoritate directa asupra altor persoane ale firmei, rolul sau constand in verificarea lucrarilor.

Aceasta forma de audit are libertatea de a trece in revista si de a aprecia politicile,

procedurile si inregistrarile, dar aprecierile sale nu scutesc, in nici o maniera, alte persoane

din cadrul firmei, de responsabilitatile ce le sunt incredintate.

Independenta este esentiala pentru eficacitatea acestei activitati. Aceasta caracteristica

este detrminata de statulul acordat in cadrul firmei. Actiunea principala ce i se acorda, este

rezervata constatarilor si recomandarilor. Pe langa statulul juridic acordat, o obiectivitate

completa este esentiala pentru functionarea auditului.

Libertatea de actiune si atentia acordata recomandarilor auditorilor interni constituie

principii esentiale ale eficientei acestei activitati.

Pentru a ajunge la acest obiectiv final, se parcurg urmatoarele stadii :

examinarea si aprecierea controlului contabil, financiar si operational, precum si

promovarea unui control eficient, la cost redus ;

verificarea conformitatii cu politicile, planurile si procedurile stabilite ;

verificarea exactitatii informatiilor utilizate de conducere ;

Pagina 21 din 112

evaluarea calitatii actiunii la punerea in executie a responsabilitatilor fixate ;

recomandarea imbunatatirilor operationale.

Auditul extern1 este o activitate independenta. Rolul sau este de a certifica

plauzibilitatea documentelor financiar- contabile. El presupune existenta controlului

profesionist independent, calificat, pentru examinarea documentelor respective, relizat de

catre un expert contabil.

Expertul contabil (auditorul), care efectueaza controlul in vederea certificarii

sinceritatii documentelor clientului, trebuie sa actioneze in perfecta independenta. El nu este

un functionar al firmei, iar actele sale nu sunt supuse controlului conducerii agentului

economic. Conducerea are obligatia sa adopte practici contabile corespunzatoare, sa

organizeze un sistem contabil eficient si suficient pentru apararea activelor , precum si sa

elaboreze un sistem de control intern, care sa contribuie la asigurarea intocmirii satisfacatoare

a documentelor financiar- contabile.

In consecinta, sinceritatea informatiilor prezentate in cadrul documentelor financiar-

contabile face parte integranta din responsabilitatea intreprinderii. Responsabilitatea

auditorului asupra documentelor pe care le examineaza, este limitata la expresia avizului sau

in privinta lor.

Opinia auditorului, rezultata in urma examinarii documentelor economice, se prezinta

sub forma unui document scris, care constituie certificatul corectitudinii acestora. Certificarea

este doar o expresie de opinie si nu o garantie absoluta.

Pentru fundamentarea opiniei sale, auditorul examineaza situatia firmei in acord cu

normele general acceptate, si include toate procedurile considerate necesare. Normele

generale cuprind:

- executarea examenului de o persoana cu pregatire tehnica temeinica si experienta

profesionala in calitate de auditor ;

- completa independenta de gandire a auditorului in toate problemele ;

- mentinerea grijii profesionale necesare in cursul pregatirii si realizarii auditului.

Cand exprima opinia asupra documentelor financiar- contabil, auditorul independent

indica daca toate acele documente prezinta informatii de o maniera satisfacatoare, conforme

cu principiile contabile general acceptate. In consecinta, aceste principii contabile joaca un

rol cheie in stabilirea atestarii auditorului.

1 “Expertiza contabila si audit financiar” – Boulescu M., Ghita M. E.D.P. Bucuresti 1999

Pagina 22 din 112

Concluzionand cele prezentate mai sus, auditul financiar contabil are ca obiective :

reflectarea imaginii fidele a situatiei patrimoniale si a rezultatelor financiare in

bilantul contabil si in contul de profit si pierderi, cu respectarea legilor in vigoare si a

practicilor din fiecare tara ;

asigurarea calitatii si coerentei sistemului contabil, astfel incat sa se asigure

certitudinea reflectarii in bilantul contabil si in contul de profit si pierderi, in mod corect,

sincer si complet a petrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor exercitiului ;

imbunatatirea utilizarii informatiei contabile ;

exprimarea unei opinii, de a sti daca situartiile financiare prezinta o imagine fidela a

afacerilor firmei la data bilantului si a rezultatelor pentru exercitiul financiare incheiat, cu

respectarea legilor in vigoare si a practicilor in tara, in care firma isi are sediul (Normele

Uniunii Europene a Expertilor Contabili) ;

aprecierea performantelor si eficientei sistemelor de informare si organizare.

Avand la baza urmarirea respectarii normelor contabile, auditarea nu este actiunea de

cautare a unui “adevar contabil “ obiectiv, care sa ofere incredere utilizatorilor de informatii

contabile, scopul sau fiind de validare sociala a informatiei contabile, actiune bazata pe

“credinta in legalitatea si pertinenta regulilor normative si in competenta celor cele-au stabilit

si sunt insarcinati sa le aplice”1.

Capitolul II

Principiile generale ale auditorilor financiari

Datorita diferentelor de cultura, limba, sistem legislativ si social dintre diferite tari,

sarcina elaborarii de norme de etica revine, in primul rand, organismelor nationale. Totusi,

identitatea profesiei de auditor financiar este caracteristica la nivel mondial prin incercarea de

a atinge obiective comune si de a respecta principiile fundamentale internationale.

Este necesara, astfel, elaborarea unui cod privind conduita etica si profesionala pentru

auditorii financiari1, ca un model, pe care sa se bazeze la nivel national, instructiunile in

domeniul conduitei etice si profesionale.

Rolul sau este de a elabora standarde de desfasurare a activitatii de audit financiar si

de a stabili principiile fundamentatle, ce trebuie respectate pentru atingerea obiectivelor

stabilite.

Pagina 23 din 112

Codul privind conduita etica si profesionala in domeniul auditului financiar apreciaza

ca obiectivele urmarite vizeaza desfasurarea activitatii la cele mai inalte standarde de

profesionalism, pentru atingerea celui mai ridicat nivel de performanta si pentru a indeplini

cerintele interesului public.

Aceste obiective impun indeplinirea a patru cerinte de baza :

Credibilitatea, datorata nevoii tot mai de a obtine informatii corecte si credibile, puse

la dispozitia intregii societati  ;

Profesionalismul persoanelor ce pot fi identificate cu claritate ca profesionisti in

domeniul serviciilor de audit ;

Calitatea serviciilor, ce deriva din necesitatea asigurarii ca toate serviciile prestate de

un auditor financiar, ating cel mai inalt standard de performanta ;

Increderea, pe care utilizatorii serviciilor de audit o au in existenta unui cadru de etica

si profesionsalism, care guverneaza desfasurarea acestor servicii.

Pentru a se atinge obiectivele profesiunii de auditor financiar trebuie respectate

anumite principii fundamentale, formulate in ‘Standardele Internationale de Audit’.

Aceste principii vor fi enumerate si descrise in continuare :

Integritatea

Serviciile profesionale trebuie realizate in mod direct si onest.

Obiectivitatea

Auditorul financiar profesionist are obligatia de a a fi corect si de a-si pastra

obiectivitatea neafectata de prejudecati, conflicte de interese sau influente externe.

Competenta profesionala si atentia cuvenita

Acest principiu se refera la necesitatea desfasurarii serviciilor profesionale cu atentia

cuvenita, competenta si constiinciozite, precum si la datoria auditorului de a-si mentine

permanent cunostintele si aptitudinile profesionale la un nivel corespunzator cerintelor

clientilor.

Confidentialitatea

Informatiile dobandite pe parcursul derularii serviciilor profesionale sunt

confidentiale si nu pot fi dezvaluite fara o autorizare specifica, cu exceptia situatiilor in care

un drept sau o obligatie legala sau profesionala impune acest lucru.

Conduita profesionala

Un auditor financiar profesionist trebuie sa actioneze fata de public conform reputatiei

sale si sa evite orice comportament ce ar putea discredita profesiunea. Pentru aceasta, trebuie

luate in considerare, in momentul elaborarii de cerinte etice, responsabilitatile auditorilor fata

Pagina 24 din 112

de public : clienti, terte parti, alti membri ai profesiunii de auditor financiar, personal,

angajatori.

Standardele tehnice

Activitatea de audit trebuie sa se desfasoare in concordanta cu standardele tehnice si

profesionale relevante. Auditorii au datoria de a indeplini cu grija si competenta instructiunile

clientului sau angajatorului, cu respectarea cerintelor de integritate, obliectivitate si

independenta.

Standardele tehnice si profesionale sunt elaborate de :

-IFAC ( Standardele Internationale de Audit) ;

-Comitetul pentru Standarde Internationale de Contabilitate ;

-organismele profesionale membre sau alte organisme cu atributii de reglementare.

Camera Auditorilor din Romania a elaborat cadrul privind conduita etica si

profesionala in domeniul auditului financiar, tinand cont de cerintele utilizatorilor, ca

beneficiari ai serviciilor profesionale, in trei directii:

Principii aplicabile tuturor auditorilor financiari profesionisti;

Principii aplicabile doar auditorilor financiari de practica publica;

Principii aplicabile auditorilor financiariangajati si auditorilor angajati de practica

publica, daca raspund cerintelor existente.

In cele prezentate mai sus, am intalnit termenul de ‘auditor financiar profesionist’.

Conform definitiei date in Standardele Internationale de Audit, auditorii financiari

profesionisti sunt ‘acele persoane care lucreaza fie in practica publica (incluzand un unic

profesionist, o asociatie sau o societate), fie in industrie, comert, sectorul public sau

invatamant ‘.

Din definitia data reiese ca exista doua categorii de auditori financiari, conform

standardelor internationale, si anume :

Auditori financiari angajati in industrie, comert, sectorul public sau invatamant ;

Auditori financiari de practica publica : ‘fiecare partener sau persoana, care ocupa o

pozitie similara cu cea a unui partener si fiecare angajat intr-o firma (cabinet), care ofera

servicii profesionale unui client, indiferent de clasificarea lor functionala (de exemplu audit,

fiscalitate sau consultanta) si auditori financiari profesionisti implicati intr-o firma in care au

responsabilitati de conducere. Acest termen este, de asemenea, utilizat pentru a desemna o

firma de auditori financiari care isi desfasoara activitatea in preactica publica’.

Pagina 25 din 112

Asumarea angajamentului de audit impune ca auditorii financiari de practica publica

sa fie lipsiti de orice interes si sa respecte principiile integritatii, obiectivitatii si

independentei.

2.1. Codul de etica aplicat tuturor auditorilor financiari

In exercitarea activitatii lor, auditorii financiari trebuie sa respecte urmatoarele

principii:

Integritatea si obiectivitatea

Implica atat onestitatea, cat si desfasurarea corecta a activitatilor si sinceritatea.

Auditorii au obligatia de a fi cinstiti, onesti din punct de vedere intelectual, si implicati in

conflicte de interese.

Un auditor profesionist trebuie sa dea dovada de corectitudine si sa elimine

prejudecatile, conflictele de interese si influentele externe, ce ii pot afecta obiectivitatea.

In procesul de selectare a situatiilor si practicilor care sa fie tratate corespunzator in

cadrul cerintelor de obiectivitate, o atentie deosebita se acorda urmatorilor factori :

- evitarea relatiilor care ar favoriza aparitia unor presiuni, prejudecati sau influente din

partea altor persoane ;

- obligatia de asigurare ca personalul implicat in serviciile de audit adera la principiul

obiectivitatii ;

- interzicerea acceptarii sau oferiri de cadouri de orice natura pentru a se evita

situatiile de discreditare profesionala a auditorilor.

Solutionarea conflictelor etice

In cadrul desfasurarii activitatii de audit pot aparea situatii de conflicte de interese, de

la dileme relativ fara importanta, la situatii extreme de frauda sau activitati ilegale similare.

Exista anumiti factori, a caror aparitie poate determina ca responsabilitatile unui

auditor profesionist, sa intre in conflict cu solicitari interne si externe diferite. Astfel :

Se pot exercita presiuni din partea unui manager, director, partener sau in cazul

existentei unor relatii de familie sau personale ;

Auditorul poate fi solicitat sa actioneze contrar standardelor tehnice si profesionale ;

Pot aparea conflicte intre loialitatea fata de superiorul auditorului financiar si

standardele de conduita.

Pagina 26 din 112

Toate cele trei stari de conflict urmeaza politica angajatorului si se analizeaza

problema conflictului cu superiorii, ulterior urmand a se apela la consultanta si indrumare, pe

baza confidentialitatii, cu un consultatnt independent pentru o posibila modalitate de actiune.

In cazul in care conflictul continua sa se manifeste si dupa epuizarea tuturor nivelelor

de analiza, auditorul financiar isi da demisia si face o prezentare reprezentantului

corespunzator al acelei organizatii cu privire la problemele semnificative (frauda, de

exemplu).

Camera auditorilor confera confidentialitate consultantei si indrumarii pentru membrii

implicati in conflicte de etica.

Competenta profesionla si atentia cuvenita

Serviciile profesionale de audit trebuie sa se bazeze pe atentia deosebita asupra

situatiilor financiare, in tot ceea ce inseamna cadru conceptual, cat si asupra aplicarii

normelor profesionale de lucru. Competenta poate fi divizata in doua etape distincte :

- atingerea competentelor profesionale prin studii generale urmate

de studii de specialitate, pregatire profesionala si numeroase examinari, precum si o perioda

de experienta, ceruta in unele cazuri ;

- pastrarea competentei profesionale- prin cunoasterea permanenta a

ultimelor evolutii in domeniu, a hotararilor relevante nationale si internationale, adoptarea

tehnicilor noi si a unor programe de control al calitatii serviciilor oferite.

Confidentialitatea

Informatiile obtinute in timpul activitatii de audit financiar sunt secrete si nu trebuie

dezvaluite fara autorizarea corespunzatoare din partea entitatii patrimoniale. Exceptie face

doar in situatia in care exista o obligatie legala sau profesionala, care impune dezvaluirea lor.

In acest caz, se poate apela la un consilier juridic.

Datoria de confidentialitate continua, chiar si dupa incheierea relatiei dintre auditorul

financiar profesionist si client sau angajator.

Confidentialitatea nu se refera numai la furnizarea de informatii, ci si la utilizarea

acestora in beneficiul personal sau al unei terte parti.

Consultanta in domeniul fiscal intra in sfera de actiune a auditului financiar.

Un auditor financiar profesionist, ce acorda servicii fiscale profesionale, este

indreptatit sa determine cea mai buna pozitie pentru un client sau angajator, cu conditia

Pagina 27 din 112

neafectarii integritatii, obiectivitatii si conformitatii cu legea. Dilemele pot fi rezolvate in

favoarea clientului sau a angajatorului, daca exista un support rezonabil pentru acest punct de

vedere.

Auditorul trebuie sa se asigure ca angajatorul sau clientul isi dau seama de limitele

fixate de consultanta fiscala si serviciile oferite, astfel incat sa nu interpreteze gresit o

exprimare de opinie ca fiind o asertiune relativa la fapt.

Auditorul financiar profesionist trebuie sa comunice clientului sau angajatorului ca

responsabilitatea pentru continutul declaratiei fiscale le revine in primul rand. De asemenea,

el trebuie sa ia masurile necesare pentru a se asigura ca declaratia fiscala este pregatita

corespunzator pe baza informatiei primite.

Opiniile semnificative oferite unui client trebuie sa fie inregistrate sub forma de

scrisoare sau de memoriu pentru dosare.

Daca se utilizeaza tehnica estimarii in pregatirea declaratiilor fiscale, estimarile

trebuie sa fie prezentate astfel incat sa nu rezulte o acuratete mai mare decat in realitate.

Auditorul financiar profesionist utilizeaza declaratii fiscale din anii precedenti, care il

ajuta la recomandari pentru optimizarea costului fiscal pe ansamblul societatii. Daca se

descopera erori sau omisiuni semnificative in aceste declaratii sau neinregistrarea unora

dintre acestea, este de datoria auditorului sa informeze societatea asupra erorilor, omisiunilor

si sa recomande aducerea la cunostinta autoritatilor fiscale prin aparatul fiscal. Este necesar

acordul clientului pentru a face cunoscute aparatului fiscal aceste erori.

Daca erorile nu sunt corectate de catre client, auditorul are obligatia sa disocieze

declaratiile sau situatiile prezentate autoritatilor si sa ia in considerare daca responsabilitatile

profesionale ii permit continuarea serviciilor cu clientul resspectiv.

Activitatile internationale

Desfasurarea serviciilor profesionale internationale, impun din partea auditorului

respectarea standardelor tehnice relevante si a cerintelor etice.

In situatia cand serviciile sunt executate in alta tara decat cea de origine si exista

diferente specifice de conduita etica si profesionala, se impun analizei urmatoarele situatii:

Daca cerintele tarii in care se executa serviciile sunt mai putin severe decat Codul Etic

al IFAC, atunci se impune aplicarea acestuia din urma;

In situatia inversa, se aplica cerintele etice din tara in care se desfasoara serviciile de

audit;

Pagina 28 din 112

Cand cerintele etice ale tarii de origine sunt obligatoriu de aplicat pentru serviciile

desfasurate in afara acelei tari si sunt mai severe decat cele mentionale la punctele anterioare,

atunci se impune aplicarea lor.

Publicitatea

Promovarea serviciilor profesionale ale auditorilor financiari trebuie sa tina cont de

urmatoarele aspecte:

Sa nu se utilizeze mijloace care aduc faima proasta profesiunii;

Sa nu se practice preturi exagerate pentru serviciile oferite clientilor;

Sa nu se faca referiri negative cu privire la activitatea altor auditori.

2.2. Codul de etica aplicat auditorilor financiari profesionisti de practica publica

Conform definitiei existente in „Standardele Internationale de Audit”, angajamentul

de audit consta in solicitarea exprimarii unei opinii asupra unor informatii financiare din

partea unui auditor financiar de practica publica.1

In asumarea acestui angajament, auditorii financiari profesionisti de practica piblica

trebuie sa respecte cerintele de integritate, independenta si obiectivitate.

Factorii, ce pot influenta independenta auditorilor, pot fi :

Legatura financiara cu clientii sau cu afacerile lor

Auditorii trebuie sa evite urmatoarele situatii :

- detinerea unui interes financiar direct sau indirect in activitatea clientului ;

- acordarea sau primirea de credite de la clientul sau, de la orice membru al conducerii

sau de la administratorul principal al unei societati cliente ;

- detinerea unui interes financiar in asociatie sau cu un salariat sau actionar ;

- detinerea unui interes fata de o filiala, sucursala sau entitate care nu este client, care

are o relatie de investitor cu clientul sau o relatie, in care acea entitate are calitatea de subiect

de investitie.

In general, auditorul financiar trebuie sa fie independent fata de client si fata de toate

entitatile tulelate, sucursalele si filialele sale.

Independenta auditorilor financiari care au sau au avut functii in cadrul societatii:

1 “Auditul financiar 2000” – Ed. Economica Bucuresti 2000

Pagina 29 din 112

Nu permite ca auditorul sa fie sau sa fi fost in timpul auditarii sau imediat anterior

acestei activitati, membru al Consiliului de Administratie, functionar, angajat al clientului sau

asociat al unui membru al conducerii.

Daca auditorul se afla intr-una din situatiile de mai sus in perioada imediat precedenta

angajamentului, aceasta nu trebuie sa fie mai mica de doi ani sau decat perioada prevazuta de

lege.

Alte servicii aduse clientilor de audit

Serviciile profesionale necesita aptitudini contabile, ce implica activitati conexe

auditului financiar, si includ contabilitate, audit, consultanta fiscala si monetara, servicii de

management financiar.

In situatia in care auditorul financiar de practica publica este solicitat sa ofere, in afara

serviciilor de audit, si alte activitati unui client, el trebuie sa fie atent sa nu execute functii de

conducere sau sa ia decizii de conducere, responsabilitati ce revin Consiliului de

Administratie si conducerii firmei clienta.

Este probabil ca, in afara de situatiile exceptionale, clientii mai mari sa nu solicite

aceste servicii conexe. Exista insa, societati mici, care nu au personal contabil angajat, iar

pregatirea stiintifica este frecvent solicitata la un auditor.

Auditorul poate executa asemenea servicii, in conditiile respectarii unor cerinte,

pentru a nu fi afectata integritatea si independenta sa.

Trebuie sa lipseasca orice relatii sau asociere de relatii cu clientul pentru a evita

conflictele de interese.

Clientul este responsabil pentru situatiile financiare.

Auditorul financiar profesionist de practica publica nu trebuie sa-si asume rolul

angajatorului si sa nu ia decizii in numele conducerii.

Este necesara efectuarea unor teste de audit, chiar daca auditorul a preluat sau a facut

anumite inregistrari.

Relatiile personale si de familie pot afecta independenta. Este necesara asigurarea ca

nici o relatie de acest tip nu compromite obiectivitatea auditorului.

Pentru a evita aparitia unor presiuni, auditorul profesionist nu trebuie sa accepte un

mandat de audit de la un client, unde are in conducere rude pana la gradul IV.

Camera auditorilor trebuie sa informeze membrii asupra tipurilor de situatii care pot

genera posibilitatea exercitarii de presiuni asupra lor.

Onorarii

Pagina 30 din 112

In situatia in care onorariile succesive de la un client sau grup de clienti au o pondere

mare in onorariile brute totale, auditorul financiar profesionist de practica publica poate

deveni dependent de acel client si poate genera suspiciuni privind independenta sa.

Este dificil de precizat procentul din onorariile unor asociati, care este la limita

inacceptabilului.

Auditorul trebuie sa fie atent ca acele onorarii sa nu depaseasca limita ‘rezonabilului’,

astfel incat independenta sa nu fie afectata.

Se doreste ca organizatiile membre sa emita recomandari sau reguli pentru membrii

lor asupra acestui subiect. Aceste reguli sau recomandari trebuie sa fie in legatura cu

conditiile economice ale fiecarei tari si nivelul de dezvoltare al profesiei de auditor financiar.

Onorarii conditionate

Serviciile nu trebuie sa fie oferite unui client conform unui acord, prin care nu se

percepe nici un onorariu, in afara de cazul obtinerii unui rezultat specificat sau cand onorariul

este conditionat in alt mod de descoperirile sau rezultatele serviciilor respective.

Onorariile incasate pe baza unui procent sau unei baze asemanatoare sunt onorarii

conditionate. Exceptie fac cele fixate de o instanta judecatoreasca sau o autoritate publica.

Bunurile si serviciile

Acceptarea bunurilor si serviciilor oferite de catre un client si chiar a ospitalitatii

exagerate, de catre auditori, soti sau copii aflati in intretinerea lor, reprezinta o amenintare

asupra independentei. Exceptie fac cele oferite in termeni comerciali, care nu sunt mai

favorabile decat pentru public.

Proprietatea asupra capitalului

Intregul capital al unei firme de audit ar trebui sa fie detinut in totalitate de auditorii

financiari de practica publica. Daca intregul capital sau o parte din acesta este detinuta de terti

sau finantata de acestia, atunci ei pot influenta auditorul in misiunea pe care o are, dar nu in

mod direct.

Participarea altor persoane la capitalul unei firme de audit este permisa, daca acesta

are calitatea de angajat in firma respectiva si drepturile de vot apartin in exclusivitate

auditorilor financiari.

Fosti parteneri

Un partener poate parasi societatea prin demisie, pensionare, incheiere a contractului

sau vanzare a cabinetului. In aceasta situatie, acest asociat poate accepta o functie de la un

client al cabinetului, la care a fost responsabil de misiune in timpul auditului sau al unui alt

angajament asumat de cabinet, independenta cabinetului nefiind afectata.

Pagina 31 din 112

Litigiile in desfasurare sau iminente

Litigiile in care sunt implicati auditorii financiari si un client pot afecta independenta

si obiectivitatea activitatii desfasurare, deci si relatiile normale cu clientul.

Nu se poate preciza cu siguranta momentul din care va deveni nepotrivit pentru

auditorul financiar sa continuie sa raporteze. Auditorul financiar trebuie sa ia in considerare

circumstantele, in care publicul va aprecia ca independenta auditorului este afectata de litigiu.

Asocierea pe termen lung a personalului cu experienta cu clientii de audit

Exista pericolul ca o implicare pe termen lung a unui auditor financiar de practica

publica cu un client, sa conduca la relatii foarte apropiate, care pot fi intelese ca o subminare

a obiectivitatii si independentei.

O solutie ar fi o rotatie regulata a personalului cu experienta pe durata unei anumite

misiuni de audit. O astfel de rotatie trbuie sa ofere o combinatie a personalului cu experienta

cu personal nou si o tranzitie ordonata. In firmele mici, este dificil sa se realizeze o astfel de

rotatie.

In aceasta situatie, trebuie sa fie aplicate masuri de siguranta alternative, cum ar fi

incheierea unor acorduri permanente de consultanta externa cu un alt auditor financiar

experimentat sau cu orice alt serviciu disponibil furnizat de organizatia profesionala pentru

asemenea scopuri.

Auditorul financiar de practica publica, care indeplineste servicii pentru un client, are

obligatia de a le realiza cu integritate si obiectivitate, in concordanta cu standardele tehnice

adecvate. El va aplica cunostintele profesionale si cele dobandite prin pregatire si experienta.

Pentru serviciile prestate, auditorul este indreptatit sa primeasca o remuneratie.

Onorariile profesionale trebuie sa reflecte in mod corect valoarea serviciilor

profesionale prestate clientului, luand in considerare urmatorele aspecte :

indemanarea si cunostintele necesare ;

nivelul necesar de pregatire si experienta al persoanelor angajate ;

timpul petrecut in derularea serviciilor profesionale ;

gradul de responsabilitate in derularea serviciilor impuse.

In mod normal, onorariile sunt calculate pe baza unui tarif /ora sau zi, adecvat

derularii serviciilor profesionale si sunt in sarcina fiecarui auditor sa le determine. Ele trebuie

sa fie influentate de conditiile legale, sociale si economice ale fiecarei tari.

Cand se stabileste nivelul onorariului, ce va fi aplicat unui client pentru derularea unor

servicii, un auditor trebuie sa se asigure ca, in urma aplicarii onorariului solicitat :

Pagina 32 din 112

calitatea muncii si atentia cuvenita vor fi conforme tuturor standardelor profesionale

si procedurilor de control al calitatii ;

clientul nu va fi indus in eroare cu privire la anvergura serviciilor, pe care onorariile

intentioneaza sa le acopere, precum si in legatura cu baza dupa care vor fi percepute

onorariile viitoare.

Proprietarii unei afaceri au dreptul de a-si alege consultantii si de a-i schimba cu altii.

Avandu-se in vedere importanta protejarii intereselor legitime ale proprietarilor, este

important ca un auditor financiar de practica publica, care este solicitat sa inlocuiasca un alt

auditor, sa aibe posibilitatea sa se asigure de faptul ca nu exista motive profesionale pentru ca

numirea sa nu fie acceptata.

In ceea ce priveste posibilitatea de a se face cunoscute prin publicitate serviciile de

audit oferite de diverse firme de audit sau auditori individuali, aceasta depinde de conditiile

legale, sociale si economice specifice fiecarei tari.

Atunci cand sunt permise, astfel de reclame trebuie sa aibe scop informarea obiectiva

a publicului si sa fie decente, oneste, sincere si de bun gust. Este interzisa folosirea

constrangerii si hartuirii.

In situatia in care reclama nu este permisa, publicitatea facuta de catre auditori este

acceptabila, daca :

are ca obiectiv comunicarea starilor de fapt publicului si sectoarelor interesate ;

este de bun- gust ;

este profesionala ;

evita repetarea frecventa si sublinierea excesiva a numelui auditorului financiar

profesionist de practica publica.

Exemple ilustrative pentru situatiile in care publicitatea este acceptabila sunt:

numirii si premii ;

auditorii financiari profesionisti care cauta un loc de munca sau o activitate

profesionala in domeniu ;

cataloage si brosuri de firme ;

carti, anunturi, interviuri, cursuri, aparitii la radio si televiziune ;

cursuri de instruire, seminarii ;

brosuri si documente, care contin informatii tehnice ;

recrutarea de personal ;

publicitatea in numele clientilor ;

papetarie si ecusoane ;

Pagina 33 din 112

anunturi in ziar.

Activitati incompatibile cu practica auditorilor financiari publici

Un auditor financiar de practica publica poate oferi in acelasi timp mai multe tipuri de

servicii profesionale, cu conditia ca acestea sa nu ii deterioreze integritatea, obiectivitatea si

independenta sau reputatia profesionala. Activitatile, ocupatiile sau alte activitati

independente simultane, fara legatura cu serviciile profesionale ale auditorului, care ii pot

afecta desfasurarea activitatii in conditii bune si in conformitate cu principiile eticii

profesionale fundamentale, sunt considerate „incompatibile cu practica contabilitatii

publice”1.

Capitolul III

Etapele auditului financiar contabil

Normele profesionale de lucru ale auditorilor cer ca aceasta activitate sa se desfasoare

in mai multe etape :

I. Angajamentul de audit si contractarea lucrarilor

II. Orientarea si planificarea activitatii de audit

III. Aprecierea controlului intern

IV. Controlul conturilor

V. Controlul bilantului contabil

VI. Sintetizarea concluziilor in raportul de audit

3.1.. Angajamentul de audit si contractarea lucrarilor

Inainte de a accepta mandatul, auditorul trebuie sa analizeze posibilitatea de a

indeplini misiunea in concordanta cu regulile profesionale si tehnice existente. Acest lucru

presupune existenta a trei categorii de lucrari, consemnate intr-un dosar permanent, si anume:

Culegerea si analiza informatiilor despre intreprindere ;

Completarea unei foi de acceptare a mandatului ;

Incheierea contractului de audit si certificare a bilantului contabil.

Pagina 34 din 112

a. Prima etapa permite auditorului sa precizeze daca va reusi sa indeplineasca

in bune conditii angajamentul. Informatiile obtinute se refera la :

Identificarea intreprinderii, specificului activitatii, sectorului de activitate, marimii

intreprinderii si a modului de organizare ;

Stabilirea riscurilor pe care auditorul si le asuma acceptand angajamentul ;

Analiza respectarii regulilor referitoare la independenta si compatibilitatea

auditorului ;

In ceea ce priveste riscurile acceptate, acestea se pot datora :

Lipsei de experienta a auditorului in domeniul respectiv ;

Controlului intern insuficient sau cu lipsuri importante ;

Contabilitatii tinute cu nerespectarea regulilor si principiilor admise si netinute la zi ;

Atitudinii negative a conducerii fata de compartimentul financiar- contabil ;

Nerespectarii legii privind standardele nationale si internationale ;

Rotatiei mari a personalului din compartimentul financiar- contabil sau salariatilor

incompetenti;

Dezechilibrelor financiare importante si creditelor restante existente ;

Scaderii cifrei de afaceri, rezultatelor financiare nefavorabile, care pericliteaza

continuitatea unitatii ;

Nerespectarii contabilitatii de angajamente, respectiv principiile independentei

exercitiului, prudentei, intangibilitatii bilantului de deschidere si a celorlalte principii

contabile ;

Existentei riscurilor fiscale si juridice .

De asemenea, se ia legatura cu juristul firmei pentru a lua declaratii privind

eventualele litigii cu valoare foarte mare, care ar putea influenta viitorul firmei.

Se verifica si procesele existente pe rol, contractele angajate in exercitiul curent in

numele firmei pentru asigurarea capitalului fix, personalului, contractele de inchiriere din

exercitiul curent cu incasare in exercitiile viitoare si declaratiile de contabilizare a livrarilor

de bunuri si servicii ca venituri, odata cu emiterea facturii.

O importanta deosebita o au si constatarile referitoare la :

Provizioanele constituie ;

Ordinele de compensare a datoriilor cu creantele, daca exista ;

Existenta unor conflicte intre conducere si actionari ;

Pagina 35 din 112

Refuzul auditorului precedent de a relua contractul cu firma, datorita nerespectarii

normelor legale, neaplicarii masurilor stabilite sau neachitarii onorariilor cuvenite datorita

limitarii verificarilor.

Existenta riscurilor enumerate mai sus, precum si a altora ce pot aparea, impune

auditorului o exigenta sporita in acceptarea angajamentului de audit si contractarea lui.

Dupa colectarea si analiza tuturor informatiilor, auditorul poate lua una din

urmatoarele decizii :

Accepta mandatul fara riscuri aparente.

Accepta mandatul cu masuri de supraveghere suplimentara.

Refuza mandatul.

b. Daca auditorul accepta mandatul, urmatorul pas este de a completa o fisa de

acceptare a mandatului, care are urmatoarele obiective:

1. Colectarea si sistematizarea informatiilor referitoare la unitate, obiectul de

activitate si marimea sa ;

2. Consemnarea lucrarilor efectuate inainte de angajament, si anume :

analiza situatiei financiare, a riscurilor ;

vizitarea intreprinderii si discutiile cu conducerea ;

contractele cu auditorul precedent si examinarea documentelor intocmite de acesta .

3. Consemnarea unor riscuri constatate in aceasta prima etapa a auditului, pentru a se

putea reveni asupra lor in etapele urmatoare :

contabilitatea netinuta regulat ;

controlul intern insuficient sau lipsa lui ;

fluctuatia mare a personalului in domeniul financiar- contabil ;

implicarea intreprinderii in activitati riscante sau speculative etc.

Estimarea bugetului de timp si onorariile necesare ;

Asigurarea indeplinirii obligatiilor profesionale, ce decurg din angajamentul de audit :

scrisoare catre conducerea intreprinderii ;

scrisoare catre auditorul precedent ;

scrisoare de intentie de a prelua mandatul in vedereea semnarii contractului de audit.

c. Acceptarea misiunii de audit se finalizeaza printr-un contract de

audit financiar si certificare a bilantului contabil. Acesta se incheie, de regula, pe termen de

trei ani, existand posibilitatea de reinnoire a lui.

Pagina 36 din 112

Auditorul apreciaza daca modificarile intervenite in situatia intreprinderii nu

influenteaza principiile fundamentale de comportament al auditorului. In cazul in care

principiile de etica sunt afectate, el trebuie sa refuze si sa informeze conducerea intreprinderii

despre intentia sa de a rezilia contractul, cu cel putin 60 de zile inainte.

Contractul de audit trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente:

Referiri la normele legale si profesionale, pe care se bazeaza auditul ;

Interventiile auditorului si programarea lor pe zile. Sunt vizate :

cunoasterea generala a firmei ;

aprecierea procedurilor de control intern ;

controlul documentelor justificative ;

controlul registrelor contabile ;

asistenta la inventariere ;

controlul situatiilor financiare.

Definirea obligatiilor intreprinderii supuse auditului, in ceea ce priveste tinerea

evidentei economice, intocmirea situatiilor financiare si punerea lor la dispozitia auditorului ;

Obligatia auditorului de a respecta principiile deontologice ale profesiei si, in special,

confidentialitatea informatiilor contabile ;

Durata controlului si caile de modificare a lui ;

Conditiile financiare si de plata a onorariilor ;

Componenta echipei de auditori ;

Termenul de depunere a raportului si obiectivele pe care ar trebui sa le cuprinda.

Orientarea si planificarea activitatii de audit

In cadrul acestei etape, pe baza cunoasterii globale a intreprinderii, auditorul poate sa-

si orienteze misiunea in functie de domeniile si sistemele semnificative. Aceasta orientare are

ca obiectiv identificarea riscurilor cu incidenta semnificativa asupra conturilor, deci si asiupra

programarii si planificarii misiunii, permitand :

sa se stabileasca masurile necesare pentru executarea angajamentului eficient si la

termenul stabilit ;

sa se determine natura si intinderea interventiilor necesare pe parcursul misiunii in

functie de pragul de semnificatie ales.

Lucrarile efectuate in aceasta etapa sunt grupate in trei clase :

Pagina 37 din 112

Cunoasterea generala a intreprinderii ;

Identificarea domeniilor semnificative, a riscurilor de audit si importanta lor relativa ;

Stabilirea planului de misiune.

a. Prima categorie de lucrari constituie baza de pornire in planificarea

auditului. Are ca obiectiv, obtinerea de catre auditor a unei intelegeri suficiente a

particularitatilor intreprinderii si ale mediului in care functioneaza. Acest lucru se realizeaza

prin analiza principalelor caracteristici, ce pot influenta calitatea de audit :

Sectorul de activitate : productie, servicii, comert etc. In fiecare sector, exista

reglementari diferite, tehnici specifice de evaluare a elementelor patrimoniale etc.

Organizarea si structura intreprinderii, care pun probleme diferite, cu privire la modul

de exercitare a misiunii:

daca societatea este grup sau independenta ;

daca activitatea este concentrata sau dispersata teritorial ;

daca ierarhiile in organigrama si responsabilitatile sunt riguros stabilite sau prezinta

neajunsuri ;

daca exista sau lipsesc procedurile etc.

Politica generala a intreprinderii : financiara, comerciala, sociala.

Perspectivele de dezvoltare ale intreprinderii ;

Organizarea administrativa si contabila, care poate influenta auditul, daca :

exista un sistem informational adecvat ;

exista un control de gestiune si preventiv eficient ;

exista un control bugetar asupra cheltuielilor si veniturilor ;

exista proceduri administrative si contabile judicioase.

Politicile si principiile contabile utilizate.

b. Pentru o mai buna orientare si planificare a eforturilor, pentru evitarea

lucrarilor inutule si luarea deciziei cu privire la opinia emisa in final, auditorul trebuie sa

identifice domeniile semnificative, sistemele semnificative, riscurile auditului si importanta

lor relativa.

Domeniile semnificative sunt diferite de la o intreprindere la alta, dar in general

cuprind urmatoarele elemente : - vanzari ;

- cumparari ;

- personal ;

Pagina 38 din 112

- productie ;

- trezorerie ;

- imobilizari etc.

Fiecare dintre aceste elemente trebuie analizate in functie de particularitatile

intreprinderii.

Sistemele semnificative reprezinta pentru auditor orice sistem contabil manual sau

informatizat, care trateaza date ce pot influenta semnificativ conturile anuale.

Identificarea lor este necesara pentru a decide care dintre ele va face obiectul unei

evaluari a controlului intern si de a putea astfel sa se planifice executarea lucrarilor. De

asemenea, se stabileste daca este necesar sau nu sa se faca apel la colaborarea unor specialisti

in informatica.

Auditul se bazeaza pe teste si sondaje, si ca urmare, prezinta riscul ca unele

inexactitati si omisiuni sa nu fie descoperite.

Expertii auditori pot confirma daca aceste inexactitati pot fi semnificative : operatii

neinregistrate in contabilitate, inregistrari fictive etc.

In aceste situatii, auditorul este obligat sa extinda procesele de verificare pentru a

lamuri dubiile sale, tinand cont de importanta relativa, cat si de pragul de semnificatie.

Importanta relativa a unei exactitati sau omisiuni se stabileste in raport cu marimea si

natura sa, cu posibilitatea ca aceasta sa influenteze rationamentul sau decizia utilizatorilor de

informatii contabile.

Pragul de semnificatie este marimea sumei, peste care auditorul considera ca o eroare

sau inexactitate poate afecta regularitatea si sinceritatea conturilor, cat si imaginea fidela

asupra situatiei financiare si patrimoniale. El se determina la inceputul angajamentului de

audit, in cursul lucrarii si la sfarsitul ei. La inceputul misiunii, auditorul determina un prag

global de semnificatie, in functie de care se determina domeniile si sistemele semnificative.

Pentru determinarea acestui prag, se pot utiliza mai multe elemente de referinta:

capitalurile proprii ;

rezultatul net sau curent ;

cifra de afaceri etc.

Pragurile se stabilesc sub forma procentuala fata de elementele enumerate mai sus.

In timpul lucrarii, pragurile de semnificatie se stabilesc pentru fiecare post de bilant,

fiind inferioare pragului global stabilit la inceput.

Pagina 39 din 112

La sfarsitul misiunii de audit, pragul global permite sa se aprecieze daca erorile

trebuie corectate sau trebuie sa faca obiectul unei mentiuni speciale in raportul de audit, in

situatia in care clientul refuza sa le corecteze.

Riscurile auditului

Inainte de planificarea propriu- zisa a activitatii, auditorul trebuie sa analizeze

riscurile ce pot determina exprimarea unei opinii necorespunzatoare asupra conturilor anuale.

Din motive de cost si eficienta, trebuie sa se tina seama de aceste riscuri, in functie de care se

aleg :

procedurile de lucru ;

intinderea testelor si sondajelor ;

durata si succesiunea interventiilor.

Din punct de vedere al posibilitatii de a se realiza, se disting riscurile potentiale si

riscurile posibile.

Riscurile potentiale sunt cele mai susceptibile de a se produce, din cauza unui control

insuficient, menit sa le previna, descopere si corecteze. Sunt comune tuturor firmrlor.

Riscurile posibile sunt formate din acea parte a riscurilor potentiale, pe care

intreprinderea nu incearca sa le limiteze prin masuri eficiente si, deci, exista o mare

posibilitate ca erorile sa se produca fara a fi detectate.

Tipurile de riscuri sunt multiple, si cele mai raspandite sunt legate de specificul

intreprinderii, de natura operatiilor, functionarea sistemului si procedeele si domeniile

semnificative alese de auditor.

Riscuri specifice intreprinderii

1. Riscuri legate de situatia economica a firmei

Daca firma este sanatoasa din punct de vedere financiar, atunci conducatorii vor duce

o politica consecventa sau vor neglija unele functii ale intreprinderii.

Daca firma se confrunta cu dificultati, conducerea poate avea reactii periculoase

(operatii ilicite, credite irationale, investitii ineficiente etc.).

Riscuri legate de organizarea generala a intreprinderii, care pot fi :

Legate de natura si compexitatea regulilor contabile, fiscale, juridice;

Calitatea gestiunii elementelor patrimoniale ;

Pagina 40 din 112

Legate de controlul intern ;

Legate de absenta sau de abuzul de proceduri.

Riscuri legate de atitudinea conducerii

O conducere sensibila fata de calitatea informatiilor urmareste permanent

implementarea si utilizarea unor sisteme fiabile si performante.

Riscuri legate de natura operatiunilor tratate

Datele supuse contabilizarii se impart in doua categorii, fiecare dintre ele fiind supuse

unor riscuri particulare, astfel :

1.Datele repetitive, care sunt inregistrate de doua ori. Pentru acestea, riscurile de erori

sunt determinate de calitatea si fiabilitatea sistemului de culegere si prelucrare a datelor.

2. Datele punctuale

Aceste date apar la anumite termene, fie prin rezultatele inventarierii, fie in urma

evaluarii lor la sfarsitul exercitiului financiar- contabil: amortizarea, salariile, provizioanele

etc. Riscurile pot aparea daca colectarea lor nu este realizata de o maniera fiabila.

3. Datele exceptionale

Rezulta din operatiuni sau decizii, care nu pot fi incluse in activitatea curenta :

reevaluari, fuziuni, restructurari ale firmei etc. Riscul de a se produce erori sau de nedetectare

a lor este mai mare daca intreprinderea nu dispune de personal experimentat pentru aceasta si

nu are criterii precise stabilite in timp.

Riscuri legate de conceperea si functionarea sistemelor

Aceste riscuri pot fi usor limitate in cazul datelor repetitive, daca sistemul de culegere

si prelucrare a datelor este fiabil.

Riscul nedetectarii erorilor de audit

Alegerea de catre auditor a procedeelor folosite, a interventiilor realizate, se face in

functie de experienta si pregatirea profesionala. Aceasta alegere prezinta un anumit risc.

Riscurile de audit rezulta din faptul ca unele evenimente semnificative pot sa nu fie

descoperite, si ca urmare, auditorul ajunge in situatia de a exprima o opinie eronata asupra

conturilor anuale.

Pagina 41 din 112

Auditorul trebuie sa conceapa programul de audit, astfel incat sa obtina o asigurare

rezonabila asupra faptului ca nu exista riscuri semnificative, iar conturile anuale nu contin

informatii care sa duca la decizii false.

Pentru fundamentarea deciziei auditorului de acceptare sau mentinere a mandatului se

va proceda la o sinteza a riscurilor.

c. Stabilirea planului de misiune consta in sintetizarea informatiilor

obtinute, cu scopul de a orienta si coordona intreaga activitate de audit.

Redactarea planului de misiune presupune :

alegerea membrilor echipei in functie de experienta si specializarea lor in sectorul de

activitate al intreprinderii, tinand cont de gradul de incarcare si respectarea regulilor de etica

profesionala ;

repartizarea lucrarilor pe oameni, in timp si spatiu ;

stabilirea modului in care auditorul se sprijina pe controlul intern ;

coordonarea cu auditorii interni si externi ;

colaborarea cu specialisti din domeniul informaticii, juridic, fiscal, tehnic ;

stabilirea modului de utilizare a registrelor de sedinta ale AGA si CA ;

stabilirea termenului de depunere a raportului.

Acest program trebuie sa raspunda la intrebari de genul:

‘Ce lucrari trebuie sa efectueze auditorul, data si succesiunea lor ?’

‘Ce rapoarte si relatii trebuie sa stabileasca auditorul cu auditorii precedenti si alti

speciialisti ?’

‘De ce mijloace are nevoie auditorul si care este costul misiunii ?’

Planul de misiune1 cuprinde:

Prezentarea generala a intreprinderii:

date de identificare;

scurt istoric ;

obiect de activitate ;

persoanele cu care se va colabora pe parcursul misiunii.

Informatii contabile:

principiile contabile aplicate ;

bugete si conturile previzionate ;

comparatii pe mai multi ani ale unor indicatori.

Pagina 42 din 112

Definirea misiunii: natura misiunii, alti auditori, experti sau cenzori cu misiuni in

inteprindere;

4. Sisteme si domenii semnificative:

pragul de semnificatie ales ;

zone de risc ;

puncte slabe si forte ale sistemului ;

atitudinea intreprinderii fata de controlul intern.

5. Orientarea programului de lucru:

documentele necesare ;

aprecierea controlului intern;

confirmari primite de la terti etc.

Echipa si bugetul

calitatea membrilor.

numarul de ore planificat ;

calculul costurilor estimate ;

compararea numarului de ore astfel stabilit cu limitele precizate prin normele

profesionale si justificarea diferentelor.

Planificarea lucrarilor, repartizarea lucrarilor, datele interventiilor, lista raporturilor, a

scrisorilor de confirmare etc

3.3. Aprecierea controlului intern

Controlul intern consta in ansamblul masurilor luate intr-o intreprindere pentru a

asigura:

integritatea patrimoniului ;

cresterea eficientei operatiunilor si limitarea celor neeconomice si ineficiente ;

respectarea normelor legale si dispozitiilor conducerii ;

fidelitatea si exactitatea informatiilor contabile.

Sfera sa de cuprindere este larga, din ea facand parte:

controlul administrativ intern, exercitat de persoanele de conducere asupra

subordonatilor ;

controlul gestionar si controlul preventiv ;

controlul reciproc- intre compartimente si salariati ;

Pagina 43 din 112

autocontrolul salariatilor ;

controlul contabil intern, in toate etapele de culegere si prelucrare a datelor.

Auditorul are obligatia sa urmareasca :

a) Daca in intreprindere s-au luat masuri organizatorice corespunzatoare, si

anume :

sarcinile de serviciu sa fie precis definite si delimitate pe compartimente si pe

salariati ;

limitele de competenta si responsabilitatile sa fie riguros stabilite ;

sa existe circuite informationale precis elaborate, care sa asigure o unitate de metoda

in prelucrarea datelor.

b) Daca intreprinderea este asigurata cu personal integru si competent.

Auditul analizeaza masura in care intreprinderea exercita un control asupra

personalului, care se poate realiza prin:

1. Controale ierarhice asupra :

procedurilor de aprobare si verificare a activitatilor subalternilor ;

persoanelor cu drept asupra miscarii activelor si de acces asupra lor ;

politicii de angajare a salariatilor .

2. Controale reciproce intre executanti pe baza separarii sarcinilor.

Controlul reciproc intre compartimente si executanti se bazeaza pe separarea celor trei

functii in cadrul intreprinderii :

functia de realizare a obiectivelor unitatii : productie, cercetare, comert ;

functia de conservare a patrimoniului : gestionare si intretinere ;

functia contabila : contabilitate generala, de gestiune, control gestionar.

Separarea sarcinilor de serviciu intre aceste trei functii si neadmiterea cumularii de

catre aceasi persoana a acestor functii, constituie baza unui control intern eficient.

Majoritatea operatiunilor intr-o intreprindere antreneaza cel putin doua din aceste

functii, ceea ce conduce la faptul ca o eroare sau o frauda determina o necorelare intre

compartimente sau executanti.

Auditorul trebuie sa analizeze daca efectuarea controlului se realizeaza cu exigenta,

obiectivitate, impartialitate si responsabilitate. Pentru indeplinirea acestor cerinte, se impune

asigurarea independentei si autoritatii organelor de control.

Aceasta independenta trebuie asigurata, atat fata de subiectul controlului (persoanele

controlate), cat si fata de obiectul controlului (operatiunile, documentele verificate).

Autoritatea persoanelor responsabile cu exercitarea controlului intern are doua laturi :

Pagina 44 din 112

Autoritatea oficiala (formala) este in legatura directa cu independenta organelor de

control, dar, in acelasi timp ea depinde de drepturile pe care le au cei ce exercita controlul.

Autoritatea autentica (reala) a organelor de control depinde de garantiile moral-

profesionale ale persoanelor atrase de aceasta activitate.

Auditorul trebuie sa urmareasca daca in cadrul intreprinderii exista un sistem de

documente corespunzator si daca toate operatiunile sunt verificate si contabilizate corect.

Un control eficient presupune respectarea criteriilor auditului:

Exhaustivitatea si integritatea auditului

Auditorul trebuie sa urmareasca :

existenta si respectarea seriilor numerice ale documentelor ;

modul cum se exercita controlul reciproc dintre documente diferite, in care se

inregistreaza aceleasi operatiuni ;

tinerea la zi si arhivarea fiselor de cont sintetice si analitice (memoria intreprinderii),

analiza soldurilor permanente ;

tinerea scadentelor de plati si incasari privind obligatiile fiscale, creditul comercial

etc.

Realitatea inregistrarilor

Pentru a stabili daca inregistrarile din contabilitate pot fi justificate printr-o operatiune

intr-un document si pot fi verificate, auditorul poate utiliza diferite tehnici :

controlul fizic prin inventariere ;

verificarea documentelor primare si a modului de inregistrare ;

observatia fizica.

Exactitatea inregistrarilor

Pentru a arata ca nu exista erori in contabilizarea sumelor, auditorul trebuie sa

urmareasca:

Daca perioada inregistrarilor este corecta ;

Daca operatiunile au fost inregistrate in conturile corespunzatoare ;

Daca evaluarile si calculatiile sunt corecte ;

Dac au fost preluate corect in conturile anuale informatiile din contabilitatea curenta.

In acest scop, auditul apeleaza la comparatii globale si controale aritmetice.

Comparatiile globale au loc atunci cand aceleasi operatii fac obiectul a doua totalizari,

existand avantajul compararii cifrelor obtinute.

Controalele aritmetice constau in a reface sistematic unele calcule.

Pagina 45 din 112

Verificarea auditului financiar contabil este efectuata in fiecare an pentru a se asigura

ca nu exista abateri de la functionarea lui, si ca auditorul poate continua sa se bizuie pe

controalele interne, considerate utile pentru a-si limita lucrarile asupra controlului conturilor.

Atunci cand anomaliile in functionare sunt numeroase si pot altera fiabilitatea

inregistrarilor contabile, auditorul va fi obligat sa-si reconsidere evaluarea preliminara si nu

va tine cont de auditul intern pe care l-a crezut util pentru stabilirea programului de control al

conturilor.

Sondajele asupra functionarii sistemelor sunt organizate urmarindu-se cele doua tipuri

de controale interne :

Controale de prevenire ;

Controale de detectare.

In realizarea sondajelor de verificare, auditorul dispune de mai multe tehnici:

Examenul evidentei controlului, care permite realizarea unor esantioane mari in timp

foarte scurt ;

Repetarea controalelor ;

Observarea executiei unui control care permite auditorului sa inteleaga mai bine

maniera in care este realizat controlul si sa verifice efectuarea corecta a acestuia.

Auditorul semnaleazaleaza conducerii, oral sau scris, observatiile pe care acesta le are

asupra controlului intern. Daca descopera lacune grave, urmeaza sa aprecieze daca refuza

certificarea sau o face cu rezerve. Poate sugera, de asemenea, ameliorarea sistemului existent.

Comunicarea observatiilor poate fi facuta printr-un raport asupra controlului intern.

Evaluarea auditului intern

In scopul evaluarii auditului intern, expertul contabil, contabilul autorizat cu studii

superioare sau cenzorul nu trebuie sa verifice ansamblul auditului, ci doar anumite elemente.

In acest sens, este intocmit un program de verificare, care cuprinde urmatoarele etape:

1. Descrierea procedurilor

Pentru a identifica riscurile ce pot afecta conturile anuale, auditorul utilizeaza doua

tipuri de proceduri :

Descriptive, ce constau in obtinerea prin chestionare prealabile sau din instructiunile

date de administratie (manualul de proceduri) a procedurilor existente si a controalelor

instituite. Se au in vedere procedurile cele mai reprezentative ca volum si importanta pentru

unitatea patrimoniala : incasari, plati, vanzari, stocuri etc.

Pagina 46 din 112

Grafice, care formalizeaza prin scheme, circulatia documentelor in unitatea

patrimoniala, precum si controalele efectuate de salariatii anume imputerniciti.

2. Testele de conformitate

Obiectul lor este de a obtine confirmarea ca descrierea procedurii a fost corect

inteleasa si este corespunzatoare procedurilor aplicate in unitatea analizata. Ele permit

verificarea existentei procedurii.

Modalitatile de realizare a testelor sunt diferite, si printre acestea se numara :

observarea directa ;

confirmarea verbala a utilizatorilor ;

existenta mijloacelor utilizate (stampile, vize, fisiere) ;

observarea ulterioara prin reluarea intregului circuit pentru a-l testa.

3. Evaluarea preliminara

Rolul acestei etape este de a pune in evidenta punctele forte si cele slabe ale

procedurilor sistemului contabil. Acest lucru se realizeaza prin doua metode.

Prima metoda consta in examinarea sistemului si cautarea punctelor forte sau slabe ale

procedurilor sistemului contabil.

A doua consta in punerea unor intrebari reunite intr-un chestionar.

4. Testele de permanenta

Prin acestea se verifica daca punctele forte sau slabe fac obiectul unei aplicari efective

sau constante. Ele trebuie sa fie ample pentru a convinge ca procedurile aplicate sunt fara

defectiuni si permanent.

5. Evaluarea definitiva si documentul de sinteza

Expertul contabil, contabilul autorizat cu studii superioare sau cenzorul, pot, in final,

sa faca o apreciere definitiva asupra auditului intern al unitatii, determinand:

punctele forte (dispozitivul de control efectiv si permanent) ;

punctele slabe datorate conceperii defectuoase a sistemului ;

punctele slabe datorate unor aplicari gresite ale procedurilor.

Rezultatul controlului intern este formulat prin ‘Raportul asupra controlului intern’.

Acest raport are urmatoarea structura:

Nota de introducere si sinteza, ce cuprinde:

o recapitulare rapida a misiunii, a locului si rolului activitatii de apreciere a

controlului intern, conditiile de executare si metodele utilizate ;

concluziile raportului;

data si semnatura.

Pagina 47 din 112

Sumarul raportului, ce poate fi prezentat in diferite feluri :

recapitularea titlurilor si punctelor, ce vor fi reluate in ultima parte ‘Detalii’ ;

reluarea rapida a tuturor slabiciunilor constatate.

Detaliile raportului, care corespund elementelor anuntate in sumar, sunt structurate

conform anumitor principii:

prezentarea punctelor in ordinea importantei ;

recapitularea punctelor pe sectiuni, functii sau grupe de conturi ;

prezentarea unor informatii mai putin importante ;

descrierea punctelor, care pot avea o incidenta asupra cuantificarii ;

reluarea sfaturilor date in cursul exercitiului precedent, daca nu li s-a dat curs.

Fiecare din punctele prezentate trebuie sa contina urmatoarele informatii :

descrierea punctelor slabe constatate ;

consecinte si incidente asupra conturilor anuale ;

sfaturi si masuri pentru ameliorarea situatiei.

Insuficienta controlului intern poate duce la transmiterea catre contabilitate a unor

date eronate, ceea ce ar pune la indoiala valoarea probanta a informatiei contabile. In aceste

conditii, auditorul poate sa nu detecteze erorile ce pot afecta conturile, ceea ce impune

certificarea cu rezerve sau refuzul de certificare a conturilor anuale.

Daca controlul intern este bine conceput si functioneaza corect, auditorul isi poate

reduce controalele si analizele proprii asupra conturilor si se poate sprijini pe controlul intern.

Toate lucrarile desfasurate in cadrul acestei etape au ca scop adoptarea deciziilor cu

privire la etapa urmatoare- controlul conturilor.

3.4. Controlul conturilor

In functie de credibilitatea informatiilor obtinute in etapele anterioare, auditorul

stabileste programele de control al conturilor, pe baza carora sa poata obtine elemente

probante necesare fundamentarii deciziei sale. Aceasta activitate are ca obiectiv reunirea

elementelor necesare exprimarii unei concluzii clare asupra conturilor anuale, ceea ce

presupune asigurarea respectarii regulilor legale si dispozitiile conducerii de catre

intreprindere. Se au in vedere in acest scop:

regulile de prezentare si evaluare stabilite prin normele legale si profesionale ;

Pagina 48 din 112

principiile contabilitatii : prudenta, permanenta metodelor, continuitatea activitatii,

independenta exercitiului, intangibilitatea bilantului de deschidere, noncompensarea ;

reglementarile referitoare la inventariere ;

regulile de organizare a contabilitatii si de tinere a registrelor ;

existenta activelor si detinerea lor de catre intreprindere ;

pasivele patrimoniale, veniturile si cheltielile , ce privesc intreprinderea.

Intre evidenta economica si auditul financiar contabil exista o stransa legatura.

Aceasta rezulta din faptul ca exactitatea si operativitatea sistemului informational

influenteaza direct calitatea si eficienta auditului. Auditorul are, in acest context, misiunea de

a lua masuri menite sa asigure exactitatea, sinceritatea, integritatea si operativitatea

sistemului informational economic si , in principal, a contabilitatii.

Pentru a imprima acestei etape a auditului un caracter organizat si pentru a evita

repetarile inutile si suprapunerile intre etapele auditului, se intocmeste un program de control

al conturilor.

Aceste programe de control pot sa varieze intr-o limita minima si una maxima.

Programele minime sau restranse se elaboreaza atunci cand exista un grad rezonabil

de siguranta asupra fiabilitatii inregistrarilor contabile. Sondajele se pot limita la soldul

conturilor, deoarece rulajele au fost verificate in etapa anterioara prin testele de conformitate,

eveluare preliminare, teste de permanenta, evaluare definitiva. Aceste rulaje vor fi insa

verificare din nou cu ocazia examinarilor analitice.

Programele extinse se elaboreaza in situatia in care auditul nu se poate sprijini pe

controlul intern din intreprindere. In sondaje, se cuprind atat soldurile, cat si rulajele

conturilor. Cu aceasta ocazie se au in vedere punctele slabe si riscurile de eroare descoperite

cu ocazia cunoasterii caracteristicilor proprii ale intreprinderii si a controlului intern.

Programul de control poate fi stabilit pe o foaie de control speciala, care cuprinde

urmatoarele rubrici:

lista controalelor de efectuat ;

intinderea esantionului ;

data la care a fost efectuat controlul, foarte importanta pentru aprecierea calitatii

acestei activitati ;

o referinta pentru foaia de lucru ;

problemele intalnite ;

numele si prenumele specialistului contabil, care verifica obiectivele respective.

Pagina 49 din 112

Pentru a putea formula o opinie fundamentala asupra conturilor, auditorul trebuie sa

obtina, cu ajutorul procedurilor de conformitate si valabilitate, elemente probante suficiente si

juste.

Caracterul suficient se apreciaza in functie de criterii variate, cum sunt :

experienta auditorului ;

tipurile de informatii disponibile, forma de contabilitate, modul de organizare a

evidentei analitice si sintetice;

riscurile de erori descoperite cu ocazia orientarii si planificarii misiunii si a

controlului intern.

Importanta riscului de inexactitate depinde de factori de genul celor enumerati in

continuare:

natura operatiilor (curente, exceptionale);

complexitatea tehnicilor contabile, de evaluare, de calculatie sau de regularizare ;

variatia anormala a soldurilor;

importanta relativa a elementelor sau operatiunilor (ponderea soldurilor in bilant sau

in contul de profit si pierdere, rulaje importante etc.) ;

calitatea controlului intern ;

situatii deosebite, ce pot influenta comportamentul conducerii (incapacitatea de plata,

credite ruinatoare, recesiune etc.).

Caracterul just al elementelor probante se apreciaza in functie de pertinenta si

fiabilitatea lor.

Certitudinea sporeste daca elementele provenite din surse diferite si de naturi diferite,

sunt concordante intre ele. In caz de neconcordanta, este necesar sa se foloseasca proceduri

suplimentare de control al conturilor.

Fiabilitatea elementelor probante este determinata de originea lor interna sau externa,

natura lor scrisa sau orala, conditiile in care s-au obtinut. Apar astfel anumite diferentieri :

elementele probante externe (confirmari primite de la terti) sunt mai fiabile decat cele

interne ;

0elementele interne sunt mai fiabile cu cat in intreprindere exista un control intern

mai riguros ;

elementele probante obtinute personal de auditor sunt mai fiabile decat cele furnizate

de salariatii intreprinderii ;

elementele probante materializate in documente sau confirmari scrise sunt mai fiabile

decat afirmarile verbale.

Pagina 50 din 112

Procedurile de conformitate folosite de auditor permit acestuia sa aprecieze daca

procedurile descrise in manualul de proceduri, in instructiuni, in hotararile conducerii sunt

puse in practica, sunt eficiente si concepute in functie de caracteristicile intreprinderii. De

asemenea, se verifica aplicarea lor in permanenta, fara derogari sau abateri.

Procedurile de valabilitate permit auditorului sa stabileasca :

existenta unor elemente de activ si de pasiv ;

realitatea operatiunilor consemnate in documente si reflectate in contabilitate ;

exhaustivitatea inregistrarilor din contabilitate ;

inregistrarea corecta a operatiunilor;

evaluarea exacta si calculele corecte efectuate asupra elementelor patrimoniale,

veniturilor si cheltuielilor, care privesc intreprinderea etc.

Procedeele utilizate pentru obtinerea probelor de audit in cadrul acestei etape trebuie

sa tina seama de trasaturile intreprinderii identificate cu ocazia orientarii si planificarii

misiunii.

Tehnica sondajului

Sondajul este definit ca o tehnica ce consta in selectionarea unui anumit numar sau

parti dintr-o multime, aplicarea la acestea a tehnicilor de obtinere a elementelor probante si

extrapolarea rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga masa sau multime. Exista

doua tipuri de sondaje, de naturi diferite:

In anumite cazuri, cu ocazia verificarii functionarii contolului intern, auditorul cauta

sa demonstreze ca elementele obtinute prezinta o caracteristica umana. Aceste sondaje sunt

numite sondaje asupra atributiilor.

In situatiile in care, cu ocazia controlului conturilor, auditorul cauta sa verifice

valoarea unei multimi, sondajele sunt asupra valorilor.

Auditorul poate folosi, in general, sondajul statistic si sondajul nestatistic, care este

bazat exclusiv pe experienta sa profesionala. Acesta din urma nu permite o extrapolare

riguroasa a rezultatelor obtinute asupra esantionului la intreaga multime.

Alegerea intre cele doua tipuri de sondaje depinde de pregatirea profesionala a

auditorului si de gradul de credibilitate, pe care acesta doreste sa-l detina concluziile sale.

Indiferent de alegerea facuta, este important sa fie respectate cateva reguli riguroase

referitoare la decizia asupra esantionului si pentru parcurgerea unor etape obligatorii.

Eficacitatea unui sondaj este determinata de definirea precisa a obiectivelor sale.

Auditorul trebuie sa explice :

Pagina 51 din 112

Ce urmareste sa demonstreze. Aceasta etapa ii permite sa defineasca caracteristicile a

ceea ce va trebui sa fie considerat ca o eroare sau o anomalie. Un exemplu in acest sens este

demonstrarea faptului ca, punctajul intre avizele de expediere si facturi, realizat de personalul

intreprinderii, poate evidentia toate expedierile in curs de facturare.

Ca rata erorilor existente in multime nu depaseste rata maxima acceptabila de

anomalii de functionare, adica pragul peste care auditorul va considera ca modul de

functionare al controlului intern este nesatisfacator.

Alegerea naturii multimii sau masei este foarte importanta, ea trebuind sa fie

compatibila cu obiectivul urmarit.

Auditorul trebuie sa defineasca limita de timp- perioada, care va servi ca baza de

selectie din intreaga multime.

Multimea, care serveste ca baza controalelor, este foarte rar omogena. Din acest

motiv, analiza masei este necesara, prin ea realizandu-se impartirea in mase cu caracteristici

suficient de omogene pentru a nu denatura rezultatele sondajului.

Masa aleasa trebuie bine identificata :

Numarul de elemente sau valoarea cumulata in functie de natura sondajului facut ;

Identificarea criteriilor, ce vor permite sa se decida in timpul efectuarii sondajului

daca elementul este corect sau nu ;

Cuantificarea ratei de anomalii si de erori maxim acceptabile.

Aceasta metoda comporta riscul de a se ajunge la concluzii diferite de cele la care s-ar

fi ajuns printr-un control exhaustiv. Acesta este riscul practicarii controlului prin sondaj. El

poate fi redus printr-o organizare riguroasa a actiunii de audit si prin alegerea celor mai

adecvate tehnici de control.

Elementele- cheie dintr-o multime sunt elementele care, fie datorita naturii lor

(conturi intitulate gresit sau neintitulate), fie datorita valorii lor (elemente care exced pragului

de semnificatie fixat), prezinta riscuri. Auditorul poate decide verificarea integrala a acestora.

Daca verificarea elementelor- cheie nu este considerata a fi suficienta, se pot efectua

si alte sondaje pentru restul multimii.

Dupa definirea obiectivelor sondajului si alegerea masei, se trece la executarea

sondajului, care presupune urmatoarele etape :

Alegerea tehnicilor, care este influentata de doua elemente :

Natura controlului efectuat : sondaje assupra atributiilor sa asupra valorilor ;

Recurgerea sau nu la tehnici statistice, care depinde de rationamentul auditorului.

Alegerea tehnicii de lucru depinde de urmatorii factori:

Pagina 52 din 112

talia masei respective- cu cat este mai mare, cu atat tehnicile statistice sunt mai

indicate ;

capacitatea acesteia de a indeplini obiectivele sondajului ;

raportul cost/eficacitate a tehnicii alese- uneori, costurile impuse pentru realizarea

unui sondaj statistic sunt disproportionate fata de obiectivele si utilitatea acestuia.

Determinarea taliei esantionului depinde de factori, care difera pentru cele doua tipuri

de sondaje: asupra atributiilor sau asupra valorilor.

Selectionarea esantionului, indiferent de metoda prin care se realizeaza, trebuie sa

conduca la alegerea unui easantion reprezentativ. Toate elementele masei trebuie sa fie

susceptibile a fi selectate. Aceasta selectie poate fi facuta, fie prin tragere la intamplare, fie de

o maniera sistematica, cu conditia ca primul element sa fie ales la intamplare sau de o

maniera empirica.

Studiul esantionului

Pentru ca esantionul sa aibe un caracter probant, toate elementele selectionate trebuie

sa fie controlate.

In situatia in care, auditorul se afla in imposibilitatea de a face acest control, se va

pune intrebarea daca, considerand elementele necontrolate ca erori, se depaseste pragul de

erori acceptabil. In cazul unui raspuns afirmativ, auditorul va cauta proceduri de control

alternative, care sa-i permita exprimarea unei concluzii motivate asupra acestor elemente.

Daca raspunsul este negativ, nu sunt necesare proceduri alternative de control, dar auditorul

se poate intreba daca acest fapt nu este de natura sa puna in discutie increderea acordata

controlului intern.

Evaluarea rezultatelor

Inainte de tragerea unei concluzii generale asupra rezultatelor obtinute, fiecare

anomalie constatata este apreciata a fi reprezentativa pentru masa respectiva sau accidentala.

Anomaliile exceptionale sunt analizate si tratate separat. Extrapolarea rezultatelor

obtinute asupra esantionului la intreaga multime, care a servit ca baza a sondajului, este

posibila numai dupa izolarea efectelor acestor anomalii.

Concluziile sondajului

Concluzia finala asupra postului, tranzactiilor sau operatiilor, care au facut obiectul

controlului, va fi suma concluziilor trase asupra unor aspecte, cum ar fi:

elementele cheie, care au facut obiectul unui control ;

anomaliile exceptionale constatate ;

restul masei (multimii).

Pagina 53 din 112

Daca concluzia finala este ca, anomaliile sau erorile din multimile controlate depasesc

rata de anomalii sau de anomalii asteptata, auditorul trebuie sa aprecieze daca este necesar

sau nu repunerea in cauza a aprecierii sale asupra controlului intern.

Tehnica observarii fizice

Observarea fizica este cel mai eficient mijloc de verificare a existentei unui activ. Prin

ea nu se obtin, insa, toate elementele probante necesare auditorului, ci doar existenta bunului

respectiv. Celelalte elemente necesare, cum ar fi proprietatea asupra bunului, valoarea

atribuita etc. trebuie sa fie verificate prin alte tehnici.

Prin actiunile realizate in directia controlului stocurilor, auditorul urmareste sa asigure

ca :

Intreprinderea a luat in considerare necesitatea unor mijloace corespunzatoare de

recenzare a activelor in conditii de fiabilitate. In aceasta faza, se studiaza procedurile de

inventariere si, din acest motiv, ea este anterioara inventarierii propriu- zise ;

Aceste mijloace sunt aplicate in mod satisfacator. In aceasta faza se verifica daca

persoanele responsabile cu inventarierea aplica in mod corect procedurile. Din acest

considerent, ea se situeaza in timpul inventarierii propriu- zise ;

Lucrarile de inventariere au fost corect exploatate. Acum se controleaza daca

cantitatile recenzate sunt cele utilizate pentru evaluarea sumei stocurilor. Aceasta actiune se

desfasoara dupa inventariere. 

Procedura confirmarii directe

Tehnica confirmarii directe solicita unui tert, cu care intreprinderea verificata are

legaturi, sa confirme direct auditorului informatiile referitoare la existenta operatilor, a

soldurilor etc.

Intreprinderea trebuie sa-si dea acordul pentru utilizarea acestei tehnici. In caz

contrar, auditorul se poate afla intr-una din urmatoarele doua situatii:

Considera ca tehnicile compensatorii de control aduc elemente de proba suficiente ;

Considera ca elementele obtinute prin alte controale nu sunt probante si fata de

limitele impuse de conducerea intreprinderii. El va suporta astfel consecintele necesare cu

privire la certificare.

Tehnica verificarilor incrucisate (contraverificarilor)

Pagina 54 din 112

Prin aceasta, se confrunta diferitele exemplare ale unui document aflate in unitati,

compartimente sau locuri diferite.

Astfel, se confrunta originalul chitantei aflate la platitor cu copia ramasa in chitantier

sau anexata in Registrul de Casa.

In mod asemanator, pentru controlul activitatii de aprovizionare- desfacere, se

confrunta factura originala de la beneficiar cu cea in copie a furnizorului.

Procedura verificarilor reciproce

Documente sau evidente diferite se confrunta, in ele fiind reflectate operatiuni

asemanatoare sau intre care exista anumitre corelatii.

Astfel, controlul aprovizionarilor se realizeaza prin compararea informatiilor

din ‘Dispozitiile de livrare- avize de expeditie’ si din ‘Facturi’ cu cele din ‘Notele de receptie

si constatare de diferente’, ‘Situatiile materialelor intrate’, ‘Jurnalul cumpararilor’, ‘Fisele de

magazie’, din contabilitatea analitica a gestiunilor si furnizorilor etc.

Probele de laborator si expertizele tehnice

Atunci cand complexitatea unor operatiuni inscrise in documente depaseste nivelul de

pregatire, competenta legala sau aparatura detinuta de auditor, se recurge la serviciile unor

specialisti, unor laboratoare de specialitate sau organe de control specializate in analize

tehnice si fizico- chimice.

Probele de laborator si expertizele tehnice stabilesc compozitia unor produse,

respectarea retetei de fabricatie, rezistenta si fiabilitatea unor bunuri, randamentul energetic al

unei instalatii etc.

Pentru verificarea si intelegerea sistemului de prelucrare automata a datelor, se

apeleza la un specialist in informatica.

Confirmarea constatarilor de catre cei controlati prin intermediul scrisorilor de

afirmare sau de catre auditor

Auditorul obtine informatii verbale sau scrise de la persoanele care participa la

efectuarea operatiunilor si la intocmirea documentelor, care il ajuta sa inteleaga procedurile

folosite. Pentru fundamentarea deciziilor, el trebuie sa verifice sinceritatea acestor informatii

prin alte tehnici. In acest scop, auditorul are obligatia:

Sa verifice cu ajutorul surselor interne si externe relitatea si sinceritatea acestor

informatii ;

Pagina 55 din 112

Sa aprecieze corectitudinea si coerenta informatiilor cu celelalte elemente probante

detinute ;

Sa stabileasca daca cei ce au furnizat aceste informatii sunt documentati si bine

informati.

Auditorul poate utiliza doua metode pentru a obtine informatii :

Cere salariatilor sa intocmeasca un document scris- o scrisoare de afirmare a

informatiilor.

Intocmeste un document, ce sintetizeaza informatiile obtinute oral si care este semnat

de catre personalul intreprinderii.

Pentru confirmarea sau dovedirea unor nereguli se intocmesc note explicative si de

contestare de catre organele de control financiar si gestionar.

Notele explicative sunt declaratii scrise, date de cei controlati si care constituie un

mijloc suplimentar de informare sau confirmare. Ele se pot intocmi in orice etapa a

controlului, cand se constata deficiente sau abateri, care vor determina masuri de sanctionare

disciplinara sau contraventionala a celor controlati.

Se recomanda sa nu se abuzeze de acest procedeu de verificare, deoarece se creaza un

climat tensionat intre cei controlati si organul de control, ceea ce va conduce la anihilarea

functiei constructive a controlului, la reducerea conlucrarii intre controlori si controlati, la

incalcarea cerintelor prezumtiei de nevinovatie.

O nota explicativa cuprinde :

introducerea : numele si functia celui interogat, data de la care acesta detine functia

respectiva ;

continutul : intrebarile si raspunsurile ;

incheierea : intrebarea ‘Mai aveti ceva de adaugat ?’.

In cazul refuzului de a raspunde la intrebari sau a absentei din unitatea controlata,

organul de control va formula intrebarile sub forma de adresa, ce va fi inregistrata la unitatea

respectiva. Se stabileste un termen pentru raspuns. In caz de neraspundere la intrebari, se va

mentiona acest lucru in procesul verbal de control si se vor aplica sanctiunile prevazute de

lege.

Notele de constatare se intocmesc pentru constatarea unor deficiente, care nu vor mai

putea fi dovedite sau reconstituite ulterior. Este cazul absentei de la locul de munca, incalcarii

regulilor de comert, folosirii nelegale a mijloacelor de transport. Deficientele constatate pot fi

remediate pana la terminarea controlului.

Pagina 56 din 112

Notele se pot intocmi si atunci cand sunt necesare masuri urgente pentru inlaturarea

unor abateri si a consecintelor lor sau pentru intreruperea unor prescriptii.

Aceste note se intocmesc la locul controlului si se semneaza de catre organele de

control si de catre persoanele vinovate sau de catre martori.

Ridicarea documentelor originale de catre organele de control

Se apeleaza la acest procedeu, atunci cand exista riscul ca unele documente sa fie

sustrase sau distruse de catre cei interesati, ele fiind singurul mijloc de dovedire a unor

nereguli constatate sau de a fi modificate sau completate cu mentiuni suplimentare.

De asemenea, se obtin documentele originale si atunci cand acestea prezinta corecturi

si stersaturi neadmise de normele legale sau cand semnaturile si sigiliile de pe ele sunt

indoielnice sub aspectul autenticitatii.

Documentele originale ridicate sunt inlocuite cu copii certificate de catre organul de

control si conducerea unitatii verificate, mentionandu-se si locul in care se afla originalul.

Auditorii, cu ocazia indeplinirii misiunii lor, nu sunt autorizati sa ridice documentede

la unitatea patrimoniala auditata. In cazul in care exista riscul ca unele dintre acestea sa fie

sustrase, refacute, distruse sau completate de catre persoane interesate, auditorii au obligatia

de a informa organele in drept asupra neregulilor constatate.

Examinarea analitica

Este o tehnica comuna controlului conturilor si al situatiilor anuale de sinteza. Aceasta

presupune :

unor rate specifice analizei economico- financiare ;

comparatii cu date din exercitiile anterioare si cu cele previzionate ;

comparatii intre rulajele si soldurile diferitelor conturi din contabilitatea curenta

(balanta de verificare) ;

analiza fluctuatiilor si tendintelor (rulaje si solduri exagerate).

Specialistul contabil are posibilitatea sa observe unele anomalii, care nu pot fi

depistate cu ajutorul altor tehnici..

Procedeele prezentate mai sus realizeaza verificarea documentelor primare sub

aspectul continutului lor. Acasta verificare de fond sau a continutului operatiilor consemnate

in documente se refera la urmarirea realitatii, legalitatii, necesitatii, oportunitatii si

economicitatii operatiilor respective.

Pagina 57 din 112

Verificarea documentelor primare intocmite in intreprindere sau primite de la terti

vizeaza, insa, atat continutul, cat si forma lor.

Sub aspectul formei se verifica :

daca toate inregistrarile din contabilitate au la baza documentele legale. Regulamentul

de aplicare a Legii Contabilitatii cuprinde un ‘nomenclator privind metodele registrelor si

formularelor tipizate comune privind activitatea financiara si contabila’. In afara de

formularele prevazute in acest nomenclator, unitatile pot folosi si formulare specifice,

elaborate de catre ministere, departamente sau de unitatea patrimoniala, in functie de

necesitati.

modul de completare al documentelor- la timp, fara omisiuni sau simplificari

artificiale.

Orice operatiune patrimoniala se consemneaza intr-un document justificativ, care

cuprinde, in general, urmatoarele elemente:

Denumirea documentului ;

Denumirea si sediul emitentului ;

Numarul si data intocmirii ;

Partile care participa la operatiune ;

Continutul operatiunii ;

Parametrii cantitativi si valorici ai operatiunii ;

Numele si semnatura persoanelor care au intocmit, avizat si aprobat documentul si a

celor care au participat la efectuarea operatiunii patrimoniale respective.

respectarea normelor legale referitoare la corectarea erorilor din documente ;

autenticitarea documentele respective;

daca la baza inregistrarilor in evidenta stau documentele centralizatoare, se verifica ca

acestea sa cuprinda numai operatiuni de aceeasi natura si din aceeasi perioada de gestiune ;

respectarea graficele de circulatie a documentelor, precum si intocmirea si predarea

lor la termen si in numarul prevazut de exemplare. De asemenea, se verifica daca se exercita

corespunzator controlul preventiv inainte de a prelucra datele. Se mentioneaza daca controlul

financiar se acorda numai pe original si daca exista pe ele o mentiune de anulare, care le face

sa nu mai poata fi utilizate de mai multe ori.

Pentru formularele speciale se verifica daca procurarea lor s-a facut de la furnizori

agreati si daca evidenta lor operativa la depozitul de imprimante se tine pe fiecare fel de

formulare, cu precizarea seriei si a numerelor de ordine. Formularele cu regim special

Pagina 58 din 112

neutilizate, gresit completate sau defectuos tiparite, se anuleaza in diagonala fara a se detasa

de registru.

Datele din documentele primare pot contine erori de natura logica sau sintetica.

Erorile de natura logica se datoreaza aplicarii incorecte sau neintelegerii principiilor

completarii documentelor (codificari gresite etc.).

Erorile de natura sintactica apar ca urmare a omisiunilor sau adaugarii de date,

substituirii acestora, inversiunilor de cifre, consemnarii gresite a unitatilor de masura.

In vederea asigurarii obiectivitatii, exactitatii si operativitatii informatiilor, procesul

de organizare a sistemului informational economic trebuie sa fie supus unui autocontrol sever

din partea consiliului de administratie, sefilor de compartimente si a executantilor, cat si

controlului comisiilor de cenzori si organelor de control.

Principalele atributii ale auditului financiar contabil, in aceasta directie, sunt :

Sa analizeze daca sistemul informational adoptat corespunde reglementarilor legale si

caracteristicilor specifice ale unitatii. Conform regulamentului de aplicare a Legii

Contabilitatii, toate unitatile patrimoniale trebuie sa respecte :

planul de conturi general si normele metodologice pentru utilizarea acestuia si

planurile de conturi specifice avizate de Ministerul Finantelor.

modelele registrelor contabile, formularele comune privind activitatea financiara si

contabila si normele metodologice privind utilizarea acestora.

modelele bilanturilor contabile si normele metodologice privind intocmirea acestora.

Sa urmareasca modul cum se asigura delimitarea atributiilor si responsabilitatilor intre

compartimentele si persoanele implicate in culegerea, transmiterea, prelucrarea si utilizarea

informatiilor.

Persoanele, care efectueaza auditarea conturilor, au sarcina sa urmareasca respectarea

normelor legale si sa verifice in special, daca :

forma de contabilitate aleasa este corect aplicata ;

gradul de centralizare sau descentralizare a lucrarilor de evidenta corespunde marimii

unitatii, organizarii, dotarii cu tehnica de calcul, particularitatilor tehnologice, modelelor de

conducere ;

evidenta operativa si contabilitatea analitica (financiara si de gestiune) asigura

delimitarea corespunzatoare a responsabilitatilor pentru evitarea compensarilor nelegale si a

altor situatii pagubitoare ;

Pagina 59 din 112

graficele de circulatie a documentelor si de prelucrare a informatiilor asigura evitarea

paralelismelor din munca de evidenta, daca se asigura o prelucrare complexa a datelor fara

culegerea lor repetata;

personalul din cadrul compartimentului financiar contabil si din alte compartimente

are stabilite, prin decizii interne, atributiuni de serviciu bine delimitate si coordonate astfel

incat sa asigure caracterul unitar al lucrarilor de evidenta.

Bazandu-se pe inlantuirea documente primare si secundare- evidente operative-

contabilitate analitica- documente de sinteza contabila, controlul financiar , si in special cel

gestionar se realizeaza in trei etape :

Controlul initial asupra datelor de intrare, care se deruleaza in trei faze :

Verificarea corectitudinii intocmirii documentelor primare sub aspectul formei si al

continutului ;

Verificarea prelucrarii datelor in tehnica de calcul sau a introducerii lor in registrele

contabile in scopul asigurarii preluarii integrale. Pentru a se pune in evidenta erorile ce pot

aparea, se utilizeaza procedee de control, cum ar fi :

Controlul corelatiilor dintre solduri si rulaje, care pune in evidenta inregistrarile

contabile anormale ;

Controlul respectarii seriilor numerice ale documentelor cu regim special, prin care

sunt descoperite situatiile in care unele documente nu au fost inregistrate sau au fost

inregistrate de mai multe ori ;

Controlul prin jocuri de incercare, ce se bazeaza pe prelucrarea manuala a unui

esantion de documente sau pe baza unui program informatic si compararea rezultatelor cu

cele din contabilitatea intreprinderii.

Controlul automat asupra datelor initiale, cu ajutorul procedurilor automate de control

sintactic si semantic continute de pachelele de programme informatice.

Controlul prelucrarii datelor urmareste depasirea erorilor ce pot aparea, fie ca urmare

a conceperii gresite a sistemului, inclusiv a programelor de prelucrare, fie ca urmare a unor

greseli de operare sau manipulare a suporturilor de date. Cel mai des utilizate sisteme de

control sunt ‘controalele prin balante’, care pot fi :

Balante sah, prin care fiecare rezultat se determina prin doua modalitati diferite. La

final, aceste rezultate se compara intre ele.

Balante permanente, bazate pe obtinerea in cadrul fiecarui program a unor totaluri

speciale pentru control, care se compara cu totalurile obtinute prin alte programe.

Controlul final sau al rezultatelor obtinute in urma prelucrarii automate a datelor

Pagina 60 din 112

Vizeaza forma si continutul situatiilor de iesire sub aspectul formei si a continutului si

instrumentele contabilitatii, si presupune urmarirea modului cum se asigura:

Consemnarea operatiunilor in documente ;

Evaluarea elementelor patrimoniale, a cheltuielilor si a veniturilor ;

Coretitudinea calculelor ;

Gruparea si sistematizarea datelor in conturi ;

Centralizarea si verificarea datelor cu ajutorul balantelor de verificare;

Verificarea cocordantei dintre informatiile contabile si realitate cu ajutorul

inventarierii;

Sintetizarea si generalizarea informatiilor contabile cu ajutorul conturilor anuale

(bilant, cont de profit si pierderi, anexe).

Controlul modului de conducere a evidentei contabile economice trebuie sa

urmareasca si alte obiective, cum ar fi:

Daca se asigura corelatiile stabilite intre:

evidenta cronologica – Registrul Jurnal si evidenta sistematica – Cartea Mare si

Balanta de verificare a conturilor sintetice;

evidenta operativa (Fisa de magazie, Registrul de Casa) si contabilitatea analitica;

contabilitatea analitica si cea sintetica ;

rulajele si soldurile diferitelor conturi cuprinse in balanta de verificare;

diferitele posturi ale bilantului contabil;

datele din Registrul Inventar si bilant.

Daca se respecta instructiunile de aplicare a planului de conturi, respectiv

corespondenta intre conturi si daca dezvoltarea conturilor in analitice este conforma

cerintelor legale.

Legalitatea si sinceritatea inregistrarilor contabile, care au la baza note contabile:

stornari, virari etc.

Daca situatiile, fisele conturilor si jurnalele sunt vizate de conducatorul

compartimentului cu atributiuni- contabile, daca sunt totalizate la sfarsitul perioadelor de

gestiune si sunt preluate corect soldurile si stocurile din perioadele precedente.

Clasificarea verificarilor documentare

1. Verificarile cronologice au in vedere examinarea documentelor in ordinea in care

au fost intocmite, inregistrate in contabilitate si arhivate fara a tine cont de continutul lor. Ele

nu permit o studiere aprofundata a unei categorii de operatiuni de la inceput pana la sfarsit. In

Pagina 61 din 112

general, documentele sunt arhivate in practica pe probleme sau pe grupe de conturi si trebuie

sa fie verificate in acelasi mod. Se utilizeaza la unitatile mici, cu un volum redus de activitate.

2. Verificarile invers cronologice incep cu documentele cele mai recente. Se utilizeaza

de regula cand se constata emisiuni sau erori de inregistrare, precum si in situatia descoperirii

unor falsuri, neglijente sau abateri.

3. Verificarile sistematice presupun gruparea documentelor pe categorii de operatiuni

sau probleme si verificarea lor in ordine cronologica sau invers cronologica. Au o frecventa

mai mare in practica, usurandu-se munca de sistematizare a concluziilor, permitand

specializarea organelor de control, urmarirea concordantei intre documente si reducand

posibilitatea aparitiei unor omisiuni a documentelor de la control.

3.5. Controlul bilantului contabil

Bilanturile contabile sunt expuse verificarii si certificarii de catre cenzori, experti

contabili, contabili autorizati cu studii superioare si societati comerciale de expertiza

contabila1. Prin verificarea si certificarea bilanturilor se intelege examinarea profesionala,

sistematica a activitatii financiar contabile in vederea exprimarii unei opinii responsabile si

independente asupra:

Masurilor luate de administratori pentru protejarea activelor si utilizarea rationala a

resurselor economico-financiare;

Imagini fidele, clare si complete a patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor

reflectate in bilant, potrivit art.5 din H.G. nr.483/1996.

Controlul conturilor anuale se efectueaza conform Normelor de audit financiar si

certificare a bilantului contabil nr.1/1995, pct.79- 86.

Cu ocazia diverselor verificari si teste efectuate asupra conturilor, auditorii au adunat

elemente probante, care sa le permita tragerea unor concluzii pentru diferitele posturi ale

conturilor anuale.

Controalele utilizate permit specialistului sa cunoasca intreprinderea, activitatea sa,

variatiile in raport cu exercitiul precedent.

Obiectivele principale ale examinarii de ansamblu a bilantului contabil constau in

verificarea daca elementele acestuia:

sunt coerente, tinand cont de cunoasterea generala a intreprinderii, sectorul de

activitate si mediul social economic;

Pagina 62 din 112

sunt prezentate toate principiile contabile si reglementarile in vigoare;

tin cont de evenimentele posterioare datei de inchidere;

prezinta o imagine clara si completa a patrimoniului, rezultatelor si situatiei

financiare.

Pentru constatarea asigurarii imaginii fidele a patrimoniului, trebuie sa se urmareasca:

tinerea corecta si la zi a contabilitatii ;

existenta inventarierii patrimoniului, a corectei verificari a acesteia si cuprinderii

rezultatului in bilant ;

preluarea corecta in balanta de verificare a datelor din conturile sintetice si

concordanta dintre acestea si conturile analitice ;

efectuarea corecta a operatiilor de inregistrare sau modificare a capitalului social ;

evaluarea corecta a patrimoniului conform reglementarilor in vigoare ;

intocmirea bilantului contabil pe baza balantei de verificare a conturilor sintetice ;

corelarea datelor din anexe cu cele din bilant.

In ceea ce priveste rezultatele, auditorul trebuie sa analizeze :

intocmirea contului de profit si pierdere pe baza datelor din contabilitate pentru

perioada de raportare;

stabilirea profitului net si a destinatiilor acestuia propuse AGA conform dispozitiilor

legale.

Analizand modul de asigurare a imaginii fidele asupra situatiilor financiare, auditorul

trebuie sa verifice:

existenta garantiilor pentru imprumuturile si creditele obtinute sau acordate de

intreprindere;

existenta suficienta a resurselor financiare.

In mod deosebit se va urmari ca anexele bilantului contabil sa respecte dispozitiile

legale si sa contina toate informatiile necesare asigurarii unei depline intelegeri a bilantului

contabil de catre destinatarii lui.

Auditorul trebuie sa obtina elemente probante, suficiente calitativ si cantitativ pentru a

se asigura ca anexele, in continutul lor si informatiile furnizate sunt sincere si impreuna cu

celelalte documente de sinteza, dau o imagine fidela a intreprinderii.

Tehnicile de examinare analitica a bilantului contabil se bazeaza in special pe:

stabilirea unor rate sau indicatori de analiza financiara si compararea lor cu datele din

exercitiile precedente si din sectorul de activitate al intreprinderii ;

Pagina 63 din 112

comparatii intre datele din bilantul contabil si datele anterioare, posterioare si

previzionare ale intreprinderii sau ale altor intreprinderi similare;

comparatii in procente ale cifrei de afaceri si a diferitelor posturi din contul de

rezultate.

Aceasta examinare analitica permite actualizarea si controlarea concluziilor obtinute

cu ocazia examinarii conturilor si procedurilor in etapele precedente.

In cadrul activitatii de verificare a bilantului contabil, auditorul trebuie sa respecte

anumite reguli generale si particulare.

Reguli generale

Auditorul trebuie sa se asigure de respectarea anumitor cerinte, care se refera la:

respectarea principiului prudentei si celui al continuitatii activitatii. In situatia

incetarii totale sau partiale a activitatii, auditorul va tine cont de incidentele previzibile la

inchiderea exercitiului;

aplicarea principiului independentei exercitiului, cand se verifica daca cheltuielile si

veniturile exercitiului au fost inregistrate;

intocmirea sub forma comparativa a bilantului si mentinerea metodelor de evaluare si

prezentare. Modificarile trebuie sa fie inscrise si justificate in anexa;

evaluarea separata a activelor si pasivelor, fara compensatii;

concordanta bilantului de deschidere cu cel de inchidere a exercitiului;

verificarea fiecarui cont si a credibilitatii componentelor sale si ale soldului sau;

compararea valorilor contabile cu cele de inventar si aprecierea credibilitati lor.

Reguli particulare

In ceea ce priveste bilantul, auditorul verifica aspecte legate de:

inregistrarea operatiilor aferente in conturile capitalurilor proprii;

imprumuturile si datoriile asimilate (documentele permit urmarirea in detaliu a

operatiilor aferente);

imobilizarile (documentele corespunzatoare);

stocurile si productia in curs;

conturile de terti (balantele conturilor analitice si un inventar al creantelor si datoriilor

existente la finele exercitiului).

Auditorul analizeaza, eventual prin sondaj, soldurile conturilor de terti, plecand de la

documentele si informatiile disponibile. El poate solicita efectuarea corecturilor necesare.

Sunt supuse verificarii si:

Pagina 64 din 112

Conturile de regularizare si asimilate, auditorul urmarind constituirea acestora pe baza

documentelor justificative necesare si inregistrarea in bilant sau anexe;

Conturile de provizioane, pentru care se stabileste constituirea si inregistrarea corecta

a acestora;

Conturile de trezorerie, pentru care auditorul se asigura ca intreprinderea intocmeste

periodic o situatie comparativa a soldurilor fiecarui cont de trezorerie din contabilitate si din

extrasele de cont bancare. El controleaza aceste situatii comparative cel putin o data pe an.

Pentru contul de profit si pierderi, la finalul exercitiului auditorul:

examineaza unele conturi de cheltuieli, cum ar fi: chiriile, primele de asigurare,

impozitele, comisioanele si onorariile, salariile diverse contracte si plati etc.

examineaza, daca este cazul, cu conducerea intreprinderii, insuficientele, anomaliile

constatate si propuse, efectuarea inregistrarilor corespunzatoare, in masura in care sunt

justificate;

examineaza situatia comparativa a conturilor de venituri si cheltuieli, analizand

soldurile intermediare de gestiune rezultate, stabilind concluziile ce se impun.

Auditorul cere sa i se emita anexele la bilantul contabil pentru a analiza:

evolutia conturilor din anexe, masurile luate sau propuse de conducerea intreprinderi;

respectarea modului de evaluare a posturilor din bilant si contul de rezultate;

metodele utilizate pentru calculul amortizarii si provizioanelor, precum si

fundamentarea lor.

Sintetizarea rezultatelor in raportul de audit

Evenimente posterioare inchiderii exercitiului

Bilantul contabil este supus aprobarii celor in drept, la un interval de 3- 5 luni de la

data inchiderii exercitiului. Din acest motiv, pentru a se asigura corecta informare a acestor

organe, Raportul de audit si certificare a bilantului contabil trebuie sa faca referiri si la

evenimente posterioare inchiderii exercitiului1.

Aceste evenimente posterioare sunt:

1 “Intocmirea si auditarea bilantului contabil” Oprean I. Ed. Intelcredo Craiova 1997 “Sisteme contabile comparate” vol. II Feleaga N. Ed. Economica Bucuresti 1999

Pagina 65 din 112

Evenimente intre inchiderea exercitiului si data intocmirii bilantului contabil. Daca

originea lor este in perioada dinaintea datei de 31.12, atunci ele se vor reflecta in bilant. Este

cazul pierderilor, riscurilor si provizioanelor etc.

Evenimente intre data intocmirii bilantului si data raportului evenimente ce trebuie

supuse atentiei AGA.

Raportul de audit trebuie sa poarte data la care s-au incheiat lucrarile de verificare a

bilantului, pentru a se certifica faptul ca toate evenimentele semnificative posterioare

inchiderii exercitiului au fost luate in considerare.

Cercetarea evenimentelor posterioare se realizeaza prin urmatoarele tehnici:

Se solicita o „Scrisoare de afirmare” din partea reprezentantilor unitatii, prin care se

atesta faptul ca nici un eveniment posterior nu a fost omis. Se obtin informatii cu privire la:

contabilizarea unor sume prin estimare (provizioane, clienti etc.);

angajarea unor noi imprumuturi care modifica echilibrul financiar;

emisiuni de noi actiuni sau obligatiuni;

cazuri fortuite si de forta majora aparute;

aparitia unor conjuncturi favorabile sau nefavorabile;

reprofilarea intreprinderii, reorganizarea, lichidarea sau fuziunea;

corectarea unor inregistrari contabile efectuate dupa inchiderea exercitiului etc.

Se cer informatii de la consilierii juridici ai unitatii asupra litigiilor sau reclamatiilor

ce vizeaza intreprinderea;

Se verifica documentele de intrare- iesire a bunurilor de gestiune contabilizate dupa

inchiderea exercitiului, pentru a verifica daca nu privesc exercitiul inchis.

Se verifica incasarile dupa inchiderea exercitiului pentru a aprecia corect determinarea

provizioanelor pentru riscul de neincasare a creantelor;

Se analizeaza preturile de vanzare din facturile intocmite dupa 31.12 pentru a verifica

modul de evaluare a stocului;

Se analizeaza facturile de utilitati (apa, telefon etc.) primite dupa inchiderea

exercitiului etc.

Documentarea lucrarilor de audit

Informatiile adunate de auditor pe parcursul misiunii sale sunt grupate in dosare de

lucru, care vor fi prezentate in continuare.

Pagina 66 din 112

Dosarul exercitiului

Cuprinde toate elementele unei misiuni, a caroror utilitate nu depaseste exercitiul

controlat. El permite asamblarea tuturor lucrarilor, de la organizarea misiunii, la sinteza si

formularea raportului.

Dosarul exercitiului este indispensabil pentru o mai buna organizare si un control

eficient, precum si pentru documntarea lucrarilor efectuate, deciziilor luate si derularea

programului fara omisiuni. De asemenea, munca in echipa si supervizarea lucrarilor sunt

inlesnite. Acest dosar permite justificarea opiniei emise si redactarea raportului.

El cuprinde:

Planificarea misiunii:

note asupra utilizarii lucrarilor de control efectuate de alti specialisti (auditori interni

etc.)

date si duratele vizitelor, locurilor de interventie;

compunerea echipei;

data pentru emiterea raportului;

buget de timp si realizarea lui.

Supervizarea lucrarilor:

note asupra studierii dosarelor si stabilirea solutiilor la problemele ridicate;

aprobarea tuturor deciziilor importante, care pot afecta planificarea, programul

lucrarilor, executarea lucrarilor, concluziile lucrarilor, continutului raportului.

Aprecierea controlului intern:

evaluarea punctelor tari, slabe si a zonelor de risc;

foi de lucru privind: bazele stabile a sondajelor asupra sondajelor asupra functionarii

sistemelor, detalii asupra sondajelor efectuate;

comentarii asupra anomaliilor descoperite.

Obtinerea de elemente probante:

program de lucru;

foi de lucru cu obiectul, detalii asupra lucrarilor efectuate, eventuale comentarii,

concluzii;

documente sau copii de documente de la intreprindere sau terti, justificand cifrele

examinate;

detalii asupra lucrarilor efectuate asupra conturilor anuale: comparatii, explicatii ale

variatiilor, concluzii;

Pagina 67 din 112

sinteza generala a rezultatelor pe diferite etape ale misiunii sau tratarea distincta a

punctelor care ar putea avea o influenta asupra deciziei de certificare;

foi de lucru cu privire la faptele delictuale.

Dosarul exercitiului (E) se imparte in sase sectiuni, simbolizate de la ‚A’ la ‚F’ astfel:

E.A. „Sinteza planificare si rapoarte”, care cuprinde elemente privind sinteza misiunii,

planul misiunii, bugetul si planificarea timpului, diverse rapoarte.

E.B. „Aprecierea controlului intern”, in care sunt prezentate elemente referitoare la

exercitiu si mai ales, verificarea functionarii controlului intern.

E.C. „Controlul conturilor”, ce cuprinde foi de lucru asupra conturilor de bilant si

asupra conturilor rezultatelor financiare.

E.D. „Studiul lucrarilor efectuate de terti”; foile de lucru privind aceasta sectiune pot

fi clasate la alte sectiuni ale dosarului.

E.E. „Verificari speciale”, in care sunt incluse foile de lucru privind lucrarile

specifice, o lista a lucrarilor in suspensie si o lista a lucrarilor ramase pentru o viitoare

interventie.

E.F. „Interventii conexe”, ce contine toate documentele si foile de lucru privind

evenimente particulare, fapte delictuale sau operatii particulare, cum ar fi cresteri sau reduceri

de capital.

Dosarul permanent

Unele informatii si documente primite sau analizate in cursul diferitelor etape ale

misiunii pot fi folosite pe toata perioada mandatului. Ele nu au nevoie sa fie cercetate in

fiecare an. Clasarea lor intr-un dosar separat, dosarul permanent, permite utilizarea dupa

aducerea sa la zi.

Acest dosar permite evitarea repetarii in fiecare an a unor lucrari si transmiterea de la

un exercitiu la altul a elementelor de cunoastere a intreprinderii.

Elementele cele mai caracteristice continute de dosarul permanent sunt:

fisa de caracterizare;

scurt istoric al intreprinderii;

organigrame;

persoanele care angajeaza intreprinderea;

conturile anuale ale ultimelor exercitii;

note asupra organizarii sectorului de activitate, productie etc.

note asupra statutului;

procese verbale asupra Consiliului de Administratie si Adunarii Generale;

Pagina 68 din 112

structura grupului;

contracte, asigurari.

Dosarul permanent seorganizeaza in sectiuni, care usureaza clasarea documentelor si

consultarea lor. Fiecare sectiune poate fi materializata printr-un despartitor comportand un

sumar al continutului. Tinerea la zi se efectueaza pe sumar, indicand data introducerii

documentului.

Sectiunile dosarului permanent (P) sunt de la ‚A’ la ‚F’, dupa cum urmeaza:

P.A. „Generalitati”: identificarea intreprinderii;

P.B. „Control intern”: analiza diferitelor functiuni;

P.C. „Conturi anuale”: ale ultimelor trei exercitii;

P.D. „Analize permanente”: ale principalelor rubrici ale conturilor anuale;

P.E. „Fiscal si social”: documente privind mediul fiscal si social al intreprinderii;

P.F. „Juridic”: statute, procese verbale ale CA si AGA, diverse contracte sau extrase

din aceste documente, care pot avea o incidenta asupra certificarii sau verificarii specifice.

Pentru a-si indeplini rolul de informare, dosarul permanent trebuie sa indeplineasca

anumite conditii si anume:

sa fie tinut la timp;

sa fie eliminate informatiile perimate;

sa nu contina documente voluminoase ale intreprinderii, ci numai extrasele necesare.

De fiecare data cand se lucreaza asupra unor posturi din conturile anuale sau in alte

domenii, auditorul poate:

sa cerceteze daca informatiile privind subiectul respectiv se gasesc la dosarul

permanent;

sa aduca la zi dosarul permanent.

3.6.3. Raportul de audit1

Certificarea bilanturilor contabile urmareste sa ofere actionarilor si tertilor garantia ca

un personal calificat, care a respectat regulile profesiei, a obtinut o asigurare rezonabila

asupra faptului ca “bilantul contabil ofera o imagine fidela, clara si completa asupra

patrimoniului, situatiei financiare si rezultatelor exercitiului”2. Rapoartele de audit destinate

administratiei intreprinderii si AGA sunt mai amanuntite decat cele destinate tertilor.

Pagina 69 din 112

Potrivit standardului de audit nr.700 „Raportul de audit”, trebuie sa contina in scris o

exprimare clara a opiniei asupra situatiilor financiare ca un tot unitar.

a. Se identifica situatiile financiare ale clientului care

au fost auditate, data si perioada acoperite de situatiile

financiare.

b. Declaratiile asupra faptului ca situatiile financiare

revin in responsabilitatea conducerii firmei auditate.

c. Responsabilitatea auditorului este de a exprima o

opinie asupra situatiilor financiare.

a. Auditul a fost efectuat in conformitate cu I.A.S.

si/sau standardele nationale

b. Auditul a fost planificat si efectuat pentru a se

obtine o asigurare rezonabila asupra situatiilor

financiare si ca ele nu contin erori semnificative

c. Auditul a inclus:

c1. Examinarea pe baza de test a probelor pentru

confirmarea valorilor cuprinse in situatiile financiare.

c2. Modul de respectare a principiilor contabile asupra

situatiilor financiare.

c3. Evaluarea estimarilor semnificative realizate de

conducere la intocmirea situatiilor financiare.

c4. Evaluarea prezentarii generale a situatiilor

financiare

d. Declaratia auditorului asupra faptului ca auditul

confera o baza rezonabila pentru exprimarea opiniei

Raportul de audit sa contina in mod clar opinia daca

situatiile financiare ofera o imagine fidela a situatiilor

financiare.

Cadrul general de

raportare financiara

I.A.S. si standardele

Prezentarea altor cerinte

specificate in statute sau

legi

Pagina 70 din 112

Trebuie sa distinga raportul auditorului de alte rapoarte: „Auditor independent”; „Societate de Audit”; etc.

nationale

Auditorul a analizat efectul asupra situatiilor financiare

si a raportului privind evenimentele si tranzactiile pana

la data incheierii raportului.

Data raportului trebuie sa fie ulterioara datei la care

situatiile financiare sunt semnate de conducere.

Adresa completa a auditorului sau contabilului sau

Raportul este semnat in numele firmei de audit sau al

auditorului, dupa caz.

Trebuie respectate clauzele prevazute in angajament.

Raportul poate fi adresat actionarilor, Consiliului de

Administratie sau AGA.

a. Elementele de baza ale acestui raport sunt:

titlul;

paragraful introductiv si cel privind intinderea si natura lucrarilor de audit;

paragraful de opinii;

data raportului;

adresa;

semnatura auditorului;

Titlul raportului

Din punct de vedere al dimensiunilor auditul, se deosebesc:

Raportul de audit si certificarea globala a bilantului contabil;

Raportul de audit si certificarea limitata a bilantului contabil.

Acesta se intocmeste in situatiile in care contractarea lucrarii s-a facut cu intarziere si

ca urmare auditorul nu a avut posibilitatea sa parcurga toate etapele auditului.

Rapoarte de audit speciale.

Acestea se refera doar la unele posturi din bilant, la unele operatiuni sau situatii cerute

de beneficiari.

Pagina 71 din 112

Elementele raportului de audit

Titlul

Cui se adreseaza

Paragraful de introducere

Paragraful privind natura auditului

(aria de aplicabilitate)

Paragraful privind Opinia

Data raportului

Adresa auditoruluiSemnatura auditorului

Paragraful introductiv

Identificarea conturilor anuale si a perioadei pentru care au fost intocmite;

Identificarea relatiei pe baza careia s-a facut auditarea:

mandat pentru auditorii interni;

contract pentru auditorii externi.

Precizarea raspunderii intreprinderii de a intocmi conturile anuale, auditorul avand

sarcina de a exprima o opinie asupra documentelor anuale de sinteza.

Precizarea naturii si intinderii lucrarii, a Standardelor Internationale de Audit (IFAC)

si Normelor de Audit Interne sau Internationale, pe baza carora s-au desfasurat aceste lucrari.

Normele legale in acest domeniu sunt:

Legea societatilor comerciale nr.31/1990;

Legea contabilitatii nr. 82/1991;

H.G. privind prestarea serviciilor in domeniul contabilitatii, verificarii si certificarii

bilantului contabil nr.483/1996;

Precizarile Ministerului Finantelor referitoare la inchiderea exercitiului financiar –

contabil pe anul 1996, aprobate prin O.M.F. nr.40/1997;

Normele de audit si certificare a bilantului contabil;

H.G. nr. 519/2000 privind Auditul financiar.

Descrierea lucrarilor efectuate de catre auditor pe etape ale angajamentului. De

asemenea, se descriu principiile si metodele contabile folosite de intreprindere.

In raportul administratorilor (raportul de gestiune), care insoteste bilantul contabil

supus aprobarii AGA, se va face referiri concrete cu privire la:

Realizarea obligatiilor prevazute de lege privind organizarea si conducerea corecta si

la zi a contabilitatii;

Respectarea principiilor contabilitatii (prudenta, permanenta metodelor, continuitatea

activitatii, independenta exercitiului, intangibilitatea bilantului de deschidere, non

compensarii);

Respectarea regulilor si metodelor contabile prevazute de reglementarile existente;

Respectarea regulilor de intocmire a bilantului contabil;

Intocmirea bilantului pe baza balantei de verificare a conturilor sintetice si respectarea

normelor metodologice cu privire la intocmirea acestuia si a notelor sale;

Valorificarea rezultatelor inventarierii si reflectarea acestora in bilantul contabil la

31/12;

Pagina 72 din 112

Situatiile care au condus la prezentarea de solduri la unele conturi care potrivit

reglementarilor contabile, trebuiau regularizate pana la 31/12;

Daca contul de rezultate reflecta fidel veniturile, cheltuielile, si rezultatele financiare

ale perioadei de gestiune si raportare;

Propunerile privind destinatiile profitului net si daca acestea sunt conforme cu

dispozitiile legale;

Cauzele care au condus la inregistrarea de pierderi, acolo unde este cazul;

Sursele pentru activitatea de productie si pentru investitii;

Concluziile rezultate din analiza creantelor si a obligatiilor societatii;

Situatia creditelor si aaltor imprumuturi ale unitatii, garantia acestora, posibilitatea de

rambursare si efectele asupra activitatii analizate, cat si asupra celei viitoare;

Obligatiile fata de bugetul de stat si bugetele locale, fata de fondurile speciale, daca

acestea au fost corect stabilite si varsate;

Organizarea controlului financiar propriu;

Masuri propuse pentru bunul mers al unitatii;

Alte elemente importante privind activitatea economico-financiara a unitatii

respective.

In rapoartele auditorilor este necesara existenta referirilor concrete cu privire la:

Operatiunile legate de inregistrarea sau modificarea capitalului social;

Inventarierea patrimoniului si modul de valorificare a rezultatelor;

Organizarea gestiunilor de valori materiale, precum si a evidentei analitice si sintetice

a elementelor patrimoniale;

Tinerea corecta si la zi a contabilitatii, atat la nivelul unitatii, cat si al subunitatilor;

Prelucrarea corecta in balanta de verificare a datelor din conturile sintetice si

concordanta dintre contabilitatea sintetica si cea analitica;

Intocmirea bilantului contabil;

Daca evaluarea patrimoniului s-a facut conform reglementarilor legale in vigoare;

Daca contul de profit si pierdere este intocmit pe baza datelor din contabilitate privind

perioada de raportare;

Stabilirea in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare a profitului net si punctul de

vedere referitor la destinatiile acestuia, propuse de CA;

Situatia imprumuturilor contractate de catre societate;

Propuneri de masuri pentru a fi avute in vedere de CA sau AGA, dupa caz.

Pentru regiile autonome, in mod special se au in vedere:

Pagina 73 din 112

Organizarea si exercitarea controlului financiar preventiv si a controlului financiar de

gestiune;

Legalitatea si eficienta participarilor la capitalul societatilor comerciale si al

asocierilor in vederea participarii la profit;

Modul de derulare si decontare a subventiilor primite;

Corectitudinea reflectarii in contabilitate a cheltuielior de capital;

Masurile legate de regia autonoma pentru cresterea cifrei de afaceri: reducerea

costurilor, cresterea eficientei, incasarea creantelor si plata obligatiilor, etc.

Modul de calcul si inregistrare in contabilitate a amortizarilor si provizioanelor,

precum si modul de constituire si utilizare a fondurilor;

Organizarea si conducerea contabilitatii de gestiune si respectarea reglementarilor

legale referitoare la calculatia costurilor;

Corectitudinea procedurilor cuprinse in programele informatice.

Paragraful pentru opinii

Raportul trebuie sa prezinte clar opinia auditorului asupra reflectarii in conturile

anuale a imaginii fidele, clare si complete asupra patrimoniului, rezultatelor si situatiei

financiare si asupra respectarii normelor legale.

Adresa auditorului, data intocmirii raportului, semnatura si parafa auditorului.

b. Tipurile de opinii exprimate de auditori

Pentru asigurarea unei corecte informari a organelor care verifica bilantul contabil,

este necesar ca in raportul de audit si certificare a bilantului sase faca referiri si la evenimente

posterioare inchiderii exercitiului.

Auditorul trebuie sa aleaga intre urmatoarele modalitati de exprimare a opiniilor:

Opinia fara rezerve

Este exprimata atunci cand auditorul a obtinut o certitudine rezonabila asupra faptului

ca toate datele semnificative incluse in posturile de bilant au fost culese si sistematizate dupa

o metoda acceptabila si permanenta, conform normelor legale.

Daca auditorul a facut unele observatii sau recomandari care sunt folositoare celor ce

vor utiliza raportul, acestea se inscriu intr-un paragraf separat sau intr-o anexa la raport,

precizandu-se faptul ca acestea nu reprezinta o rezerva.

Opinia cu rezerve

Pagina 74 din 112

Este formulata atunci cand auditul nu poate conduce la exprimarea unei opinii fara

rezerve, dar limitele existente in intinderea misiunii si neconcordantele cu conducerea

intreprinderii nu impun o opinie nefavorabila.

Auditorul poate constata abateri sau neregularitati, cum ar fi:

Provizioane insuficiente;

Supraevaluarea sau subevaluarea unor posturi de bilant;

Nerespectarea independentei exercitiului si al prudentei;

Aprecierea eronata a riscurilor etc.

Opinia cu rezerve trebuie sa fie argumentata in raport, aratandu-se natura

dezacordului cu conducerea, cauzele ce au determinat limitarea misiunii sau incertitudinile

existente.

Opinia defavorabila

Se exprima atunci cand neintelegerile cu conducerea intreprinderii sunt semnificative

si au o incidenta importanta asupra bilantului contabil, care este incomplet, nesincer,

inselator.

Imposibilitatea de a exprima o opinie

Aceasta situatie apare atunci cand limitarea intinderii lucrarilor sau incertitudinile sunt

de asa natura incat auditorul nu poate formula o opinie asupra bilantului.

Este de datoria auditorului ca, in acest caz, sa explice in detaliu motivele deciziei sale

si sa estimeze influentele posibile asupra conturilor anuale.

Punctul 136 din „Normele de audit” prezinta circunstantele care pot conduce la o alta

opinie decat cea „fara rezerve”, si anume:

Limitarea intinderii lucrarilor de audit

In aceasta situatie, anumite proceduri si tehnici necesare colectarii elementelor

probante sunt imposibil de folosit.

Limitarile pot fi impuse de:

imprejurari, cum ar atunci cand contractul de audit s-a semnat dupa efectuarea

inventarierii si auditorul nu a putut sa asigure observarea directa asupra etapelor inventarierii.

O alta situatie este aceea cand registrele contabile prezinta neregularitati etc.

neajunsurile controlului intern, ceea ce determina renuntarea la sondaje si necesita un

control exhaustiv.

2. Dezacordul cu conducerea intreprinderii

Cauzele acestei situatii sunt numeroase, si printre ele se numara:

Pagina 75 din 112

refuzul conducerii de a aplica unele principii sau procedee contabile;

neacceptarea solicitarii de confirmari din partea tertilor;

nepunerea la dispozitia auditorului a informatiilor necesare etc.

Incertitudinile asupra estimarilor contabile se datoreaza lipsei de informatii asupra

cuantificarilor din conturile anuale, asupra riscurilor si deprecierilor, asupra perspectivelor de

continuare a activitatii.

Raporul de audit trebuie sa-si dovedeasca utilitatea fata de actionari, asociati,

creditori, investitori etc. In acest scop, in raport trebuie sa fie descrise detaliat aceste limitari,

dezacorduri si incertitudini.

Normele nationale de audit financiar si certificare a bilantului contabil prevad doua

forme de raport de audit:

modelul simplificat, care este destinat utilizatorilor externi;

modelul in forma lunga, care este destinat conducerii intreprinderii. La acesta din

urma, se anexeaza :

bilantul;

contul de profit si pierderi;

o descriere a regulilor si metodelor contabile;

o analiza in dinamica a principalelor posturi de bilant.

Pentru societatile care aplica reglementarile O.M.F. nr. 403/1999, inlocuit si modificat

prin O.M.F. nr. 94/2001, la rapotul de audit – forma lunga, se adauga si situatia fluxurilor de

trezorerie, notele la conturile anuale, si implicit soldurile intermediare de gestiune.

Capitolul IV

4.1. Bazele organizarii sistemului informational contabil la

S.N.P.PETROM S.A.- Sucursala ARPECHIM S.A. Pitesti

Prezentare generala

Societatea Nationala a Petrolului ‘PETROM’ SA Bucuresti, persoana juridica romana

cu sediul in Bucuresti Calea Victoriei nr.109, sector 1, s-a infiintat prin OUG nr.49 din 15

septembrie 1997. De la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, societatile

comerciale din domeniul rafinarii si distributiei petrolului si produselor petroliere, fuzioneaza

cu Societatea Nationala a Petrolului ‘PETROM’SA Bucuresti, fiind absorbite de aceasta.

Pagina 76 din 112

Capitalul social al acestei societati s-a constituit prin preluarea activului si pasivului

Regiei Autonome a Petrolului ‘PETROM’ SA Bucuresti, de 10.436.502.127 mii lei, pe baza

bilantului contabil intocmit la data de 31 iulie 1997, precum si a capitalurilor sociale ale

societatilor comerciale prevazute a fuziona, si este de 11.606.044.352 mii lei, urmand a fi

actualizat in conditiile legii. Capitalul social aferent cotei detinute de stat poate fi privatizat

conform legii.

Activitatea Societatii Nationale a Petrolului ‘PETROM’SA Bucuresti se va desfasura

pe baza de buget de venituri si cheltuieli propriu. Societatile comerciale care au fuzionat vor

efectua operatiuni contabile pana la nivelul balantei de verificare in conditiile prevazute de

lege.

Denumirea si adresa

SNP Petrom SA- Sucursala ARPECHIM Pitesti, cu sediul situat pe strada B-dul

Petrochimistilor, cod 0300, Pitesti, jud. Arges, a fost infiintata in baza H.G. nr.

1176/02.11.1990. Infiintarea s-a facut prin preluarea integrala a patrimoniului fostului

Combinat Petrochimic.

Amplasarea si pozitia actuala

Sucursala ARPECHIM este amplasata in partea de sud- vest a municipiului Pitesti si

ocupa 550 ha. Din aceasta suprafata 468 ha sunt destinate instalatiilor productive, iar pe restul

sunt amplasate retele de energie electrica, apa, linii de cai ferate si drumuri.

Structura organizatorica

SNP Petrom SA- Sucursala ARPECHIM Pitesti este organizata si functioneaza pe

principiul gestiunii economice. Structura actuala a societatii este urmarea unui proces de

dezvoltare in mai multe etape si care a cunoscut anumite forme organizatorice. Se

mentioneaza ca Sucursala ARPECHIM Pitesti este rezultatul unei comasari evolutive in timp

a trei unitati care au avut o activitate si conceptie de functionare independenta si anume:

Uzina de Negru de Fum, pusa in functiune in 1966, avand o capacitate de 22.000 tone

anual;

Combinatul Petrochimic, pus in functiune intre 1969 si 1980;

Rafinaria Pitesti realizata si pusa in functiune intre 1969 si 1980.

Aceasta comasare realizata la inceputul anului 1970 a determinat elaborarea unei

conceptii de integrabilitate excesiva inca din faza de proiectare a etapelor ulterioare de

dezvoltare.

Domeniul de activitate

Pagina 77 din 112

Domeniul de activitate al SNP Petrom SA- Sucursala ARPECHIM Pitesti il

constituie:

-prelucrarea titeiului si a derivatelor sale (benzine, motorine, pacura, uleiuri etc);

-realizarea de produse petrochimice (polietilene de mica si mare densitate, propilena,

acrilonitril, negru de fum, stiren etc.);

-cercetare stiintifica si proiectare tehnologica in profil;

-comercializarea bunurilor si serviciilor pe piata interna si externa;

-derularea oricaror activitati care sunt in legatura cu profilul societatii comerciale si

mentionate in statutul sau.

SNP Petrom SA Sucursala ARPECHIM Pitesti este un complex petrochimic integrat

al carui profil de productie este orientat pe doua directii principale : prelucrarea titeiului

(rafinaria) si petrochimia.

a)Prelucrarea titeiului (rafinaria) cu o capacitate de sapte milioane tone pe an,

proiectata si realizata in trei trepte de dezvoltare cu punere in functiune esalonata incepand cu

anul 1969. Materia prima de baza (titeiul) a fost prevazut sa se asigure integral din import, in

care scop societatea este legata prin doua conducte de aductiune titei din portul Constanta.

Capacitatea de 7 milioane tone pe an a fost proiectata a se realiza pe 2 fluxuri de

instalatii paralele carora le apartin si unele instalatii comune (cracare catalitica, complex de

fabricare uleiuri, complexul normal de parafine pentru bioproteine, fabrici de bitum si sulf).

Cu exceptia unei parti din cantitatea de motorina pompata spre Craiova, restul produselor din

rafinarie se livreaza consumatorilor si spre portul Constanta, prin vagoane cisterna pe cale

ferata, operatiune extrem de costisitoare in ultima perioada.

b)Petrochimia – cea de a doua componenta de profil a complexului petrochimic

Pitesti. Materiile prime de baza pentru alimentarea sectorului petrochimic sunt derivate din

prelucrarea titeiului si fractiei de gaze de sonda din bazinul Arges si Targu Jiu, cu care este

legat prin conducta. Instalatiile care prelucreaza aceste materii prime sunt doua instalatii de

piroliza cu o capacitate totala de 300.000 tone annual etilena. Diferenta de etilena si propilena

se livreaza in cea mai mare parte la S.C. Oltchim Rm-Valcea, ca materie prima de baza cu

care sustine intregul profil de productie.

Potentialul tehnico- economic

Cu privire la rezultatele obtinute de SNP Petrom SA Sucursala ARPECHIM Pitesti, in

special din cauza liberalizarii preturilor, care au influentat sensibil aceste rezultate,

comparatiile cu perioada anterioara nasc probleme dificile. Cu toate conditiile specifice in

Pagina 78 din 112

care si-a desfasurat activitatea unitatea producatoare Arpechim, nivelul indicatorilor

economico-financiari se inscriu in limitele relativ acceptabile.

SNP Petrom SA-Sucursala ARPECHIM Pitesti detine o pozitie importanta in ramura

petrochimiei romanesti si a economiei nationale.

Aceasta pozitie se datoreaza, atat capacitatilor de productie existente, cat si gradului

inalt de acoperire cu produse specifice, precum si desfacerea la export a produselor sale.

Particularitatea societatii provine din faptul ca aprovizionarea cu titei se face in

exclusivitate din import, ceea ce mareste dependenta de conjunctura internationala si

resurselor valutare care, in ultimii ani sunt sub nivelul capacitatilor de prelucrare.

In noua situatie economica, in care unitatea este nevoita sa faca fata inca unei piete cu

doua structuri distincte, si anume:

-piata resurselor;

-piata rezultatelor.

Fata de aceste doua structuri, societatea trebuie sa-si formuleze o politica bivalenta,

fata de o piata a resurselor mereu supusa unor factori de natura conjuncturala (grefati de o

structura constanta a riscului) si fata de o piata interna, capacitatea de o cerere mereu in

crestere, dar puternic marcata in solvabilitatea nevoilor de o inflatie, ce evolueaza spre cote

greu de prevazut. Este deci, imperios necesar ca in procesul deschiderii totale catre economia

de piata a societatii, in conditiile in care beneficiaza si de utilitati care ii asigura, din punct de

vedere logistic, un suport ieftin si extrem de flexibil in comparatie cu alte intreprinderi cu

acelasi profil, sa elaboreze module strategice in cadrul politicii de piata la care sa conecteze

direct cele doua grupe variabile exogene circumstantiale la cele doua piete : piata titeiului si

celorlalte resurse (financiare, capital, forta de munca, alte resurse materiale) si piata

produselor manufacturate din profilul sau de fabricatie, destinate la un nivel de complexitate

asigurator, atat pietei interne cat si celei externe.

In aceste conditii, cadrul analizei activitatii de piata trebuie extins de la cel national al

prelucrarii titeiului in care a functionat pana in prezent aceasta unitate producatoare la cel

extern al sectorului rafinarii si comercializarii petrolului si produselor rafinate.

Analizand in perspectiva tendintelor manifestate pe piata externa, procesul de

constituire a infrastructurii de prelucrare a titeiului din tara noastra indica, in primul rand o

necorelare in alegerea momentului optim, din punct de vedere economic, al alocarii

investitiilor din acest sector. Este suficient sa argumentam cu faptul arhicunoscut de acum, ca

instalatiile de prelucrare a titeiului din Romania- inclusiv cele care apartin Sucursalei

Arpechim au fost construite, in cea mai mare parte, in anii ‘70 si inceputul anilor ‘80, in

Pagina 79 din 112

contextul in care in tarile dezvoltate, sub influenta scumpirii puternice a titeiului si a

complicarii conditiilor geopolitice in care titeiul putea fi procurat si de declansarea unui

proces de severa recesiune pentru sectorul de rafinare la nivel mondial, fusese deja demarat

un proiect cu efecte imediate, de reducere masiva a excedentului de capacitati si de ajustare

stricta a acestora la nevoile de consum intern.

Comparativ cu industria moderna a rafinarii titeiului din lume, realizarile din tara

noastra indica, pe ansamblul rafinarii, un nivel mediu al tehnologiilor de prelucrare, dat de un

procent de produse albe la tona de titei supusa prelucrarii de circa 51 % in conditiile in care

sistemele de rafinare ale companiei transnationale (Anaco Brithish Petroleum) ating

coeficienti de transformare a titeiului in produse albe de 85%.

Deplasare politicii de piata si a deciziilor strategice aferente si la nivelul conducerii

societatii comerciale, presupune abordarea de pe aceste pozitii a relatiilor cu cele doua piete:

piata titeiului si piata produselor finite comercializate, in care riscul comercial datorat jocului

cererii de pe cele doua piete este asumat prin contract. La nivelul acestui agent economic se

impun analize pertinente a celor doua structuri de piata, cu care trebuie sa se conecteze direct,

chiar daca beneficiaza de o protectie printr-un import centralizat de tieti care promite sa

atinga un nivel de 7 milioane tone in 1999 si sa se extinda pana la orizontul anului 2000.

Relatiile de piata au un grad ridicat de concentrare, beneficiarii produselor

comercializate de SNP Petrom SA –Sucursala ARPECHIM Pitesti fiind circumscrisi pietei

mijloacelor de productie, fie in calitate de utilizatori finali (produsele fabricate constituind

pentru acestia materii prime), fie in calitate de intermediari.

In ceea ce priveste piata de comercializare a produselor, incepand cu volumul ofertei

la produsele principale, se poate afirma ca dupa anul 1989 practic nu s-au inregistrat

discrepante intre oferta (productia ARPECHIM) si cererea pietei (interne si externe), cu

exceptia urmatoarelor situatii:

pierderea pietei interne pentru negru de fum ca urmare a dezmembrarii pietei CAER;

declinul industriei de prelucrare a cauciucului.

De asemenea, nu este lipsit de importanta nici efectul daunator al neprotejarii

productiei interne prin taxe vamale conform uzantelor pentru acest produs si patrunderii de

furnizori straini cu preturi de dumping

renuntarea la fabricarea unor produse (ierbicide si triazinice) deosebit de poluante

pentru mediul inconjurator, precum si a unor intermediari folositi de alte unitati in productia

de pesticide care si-au inchis activitatea.

Pagina 80 din 112

inchiderea fabricatiei de normal parafine pentru fabricarea bioproteinelor din lipsa de

materii prime.

Celelalte produse fabricate in ARPECHIM, chiar daca instalatiile nu au functionat in

totalitate la capacitate, nu au ridicat probleme de desfacere.

Piata de desfacere

Prin conceptul sau de amplasare si prin profilul de fabricatie ca furnizor principal sau

chiar unic pentru anumite produse, SNP Petrom SA- Sucursala ARPECHIM Pitesti este

unitatea care sustine cu materii prime, in calitate de furnizor, urmatoarele subramuri ale

industriei:

-sinteza cauciucului si prelucrarea acestuia spre bunuri de consum;

-prelucrarea maselor plastice;

-fire si fibre sintetice;

-sinteza policlorurii de vinil si plastifiantilor;

-monomeri pentru industria chimica de sinteza.

Prin produsele care le furnizeaza, SNP Petrom SA-Sucursala ARPECHIM Pitesti

constituie principalul furnizor de materii prime si produse finite pentru majoritatea

domeniilor din economie. Insasi CHEM SYSTEMS, firma care a elaborat studiul de

restructurare pentru industria chimica din Romania, precizeaza ca Sucursala Arpechim SA va

constitui in viitor centrul vital al industriei petrochimice.

Analizand structura vanzarii produselor realizate ARPECHIM, pornim de la structura

productiei care, asa cum s-a mentionat mai sus este orientata pe prelucrare titei si

petrochimie. Titeiul fiind asigurat prin SNP- Petrom SA Bucuresti din import cu credite

bancare pe baza de conventie. Pana in anul 1994, un procent de 60% din produsele obtinute

au fost dirijate la export prin Petrolexport pentru regenerarea capitalului de lucru, iar 40 % au

fost retinute pentru consum in tara, pe baza de repartitii si prin Petrotrans.

In ceea ce priveste produsele petrochimice, prin politica sa, ARPECHIM s-a straduit

sa isi desfaca productia, astfel incat atat prin valuta forte cat si prin incasarile in lei de la

clientii interni sa plateasca contravaloarea titeiului.

Conjunctura deosebit de favorabila a preturilor produselor petrochimice la export in

ultimul timp, in conditiile necesitatii de a acoperi cu produse si o parte din consumatorii

interni, au generat serioase pierderi de profit in valuta pentru ARPECHIM. Au fost diferente

de pana la 30 % intre pretul obtinut la expport si echivalentul in valuta pentru produsele

vandute pe piata interna.

Pagina 81 din 112

Pe piata externa, ARPECHIM s-a impus in special cu produsele: polietilena de mica

densitate, polietilena de mare densitate, polistiren, negru de fum, acrilonitril, cianiura de

sodiu, glicoli, stiren si alte hidrocarburi aromatice.

Societatea este prezenta- chiar daca in unele cazuri cu intermitente, pe piete cum ar fi:

Japonia, Indonezia, Hong Kong, Belgia, Elvetia, Austria, Grecia, Egipt, India, Italia, Suedia,

Turcia, Filipine, Iran, Anglia, China, Olanda, Ecuador, Albania; deci practic, produsele

Arpechim SA au fost vandute pe toate continentele si pe toate tipurile de piete din punct de

vedere al gradului de dezvoltare.

Piata de aprovizionare

In ceea ce priveste piata de aprovizionare, exceptand 25 % din necesarul de materii

prime pentru instalatia de piroliza II Pitesti, care sunt asigurate din rafinaria proprie, diferena

de 75 % se asigura de la Petrom si de la celelalte rafinarii din tara, in special Petrotel, Astra,

Rafo Onesti, Petromidia.

Probleme deosebite in aprovizionarea cu materii prime de baza (amoniac, metanol,

clorura de sodiu si materii prime pentru piroliza) se intampina in anotimpul friguros din cauza

limitarilor in consumul de gaze naturale la producatorii acestor materii prime.

Din import se aduc in exclusivitate catalizatori cu continut de metale nobile (Pt, Ag,

Pd) care nu se fabrica in tara, catalizatori mai performanti dacat cei fabricati in Romania,

chimicale si reactivi de sinteza fiind de mic tonaj cu utilizare limitata.

Mediul concurential

De regula, asa cum rezulta din activitatea desfasurata in ultimii ani, balanta export-

import a fost pozitiva.

Analizand concurenta pe plan intern si extern putem spune ca ARPECHIM, pe plan

intern, in cea mai mare parte a produselor, este furnizor unic, fara a practica preturi de

monopol la aceste produse. Cresterile de pret au fost numai cele impuse de cresterea

preturilor componentelor costurilor de productie, asupra carora nu s-au putut si nu se pot

exercita influente.

In ceea ce priveste concurenta pe piata externa, pana in prezent se apreciaza datorita

conjuncturii favorabile a preturilor produselor patrochimice ca nu au fost probleme. In

conditiile prabusirii acestor preturi, mentinerea pietelor externe va fi extrem de dificila fara a

face unele inlocuiri de echipamente si tehnologii care sa aiba drept efect reducerea drastica a

costurilor de fiabilizare, reducerea consumurilor, cresterea performantelor proceselor

tehnologice care fac obiectul programului propriu de restructurare pana in 2000, perioada in

care se mai anticipeaza mentinerea unor preturi ridicate la produsele petrochimice.

Pagina 82 din 112

In acest sens, un aspect deosebit il imbraca realizarea benzinelor octanice fara plumb,

a motorinelor cu congelare foarte scazuta si continut redus de sulf-precum si divesificarea si

cresterea calitatii la nivelul standardelor internationale la produsul negru de fum.

Eforturile financiare pentru ameliorarea tehnologiilor la cateva din pricipalele produse

petrochimice de mare tonaj ale ARPECHIM sunt relativ scazute pentru aducerea la un nivel

competitiv al acestora.

Sistemul de documente primare

Nota de predare

Serveste ca :

- document justificativ pentru incarcare de gestiune si inregistrare in evidenta

magaziei si in contabilitate ;

- sursa de date pentru urmarirea realizarii productiei si calculul acesteia etc.

Circula :

- la inginerul sef sau la directorul tehnic ;

- la magazia de produse finite ;

- la compartimentele C.T.C si financiar- contabil.

Se arhiveaza:

- la compartimentul financiar- contabil ;

- la compartimentul care urmareste realizarea productiei.

Aviz de insotire

Serveste ca :

- document pentru eliberarea din magazie a marfurilor, produselor ;

- document justificativ ;

- document de insotire pe timpul transportului si pentru intocmirea facturilor ;

- document de receptie si de inregistrare.

Circula :

- la magazie ;

- la comisia care efectueaza receptia ;

- la delegatul unitatii care face transportul ;

- la compartimentul de desfaceri ;

- la cumparator.

Se intocmeste in trei exemplare.

Pagina 83 din 112

Se arhiveaza la compartimentul de desfacere si contabil- la furnizor si la

compartimentul financiar-contabil – la cumparator.

Fisa de magazie a formularelor cu regim special :

Serveste ca :

- document de evidenta a intrarilor, iesirilor si stocurilor de formulare cu regim

special corect intocmite, cat si a celor anulate ;

- sursa de informatie pentru controlul operativ si contabil al stocurilor de formulare cu

regim special.

Nu circula, fiind documente de inregistrare.

Se arhiveaza la compartimentul financiar- contabil.

Bonul de consum

Serveste ca :

- document de eliberare din magazie pentru consum a unuia sau mai multor

materiale ;

- document justificativ de scadere din gestiune si de evidenta.

Se intocmeste in doua exemplare.

Circula :

- la persoanele autorizate sa acorde viza de necesitate ;

- la magazia de materiale ;

- la compartimentul financiar contabil.

Lista de inventariere

Serveste ca :

- document pentru inventarierea marfurilor si ambalajelor din depozitele cu ridicata, a

rechizitelor de birou, a imprimantelor etc.

- document pentru stabilirea minusurilor si plusurilor.

Se intocmeste in trei exemplare la locurile de depozitare : unul de catre gestionar,

celelalte doua de catre un membru al comisiei de inventariere.

Factura fiscala

Serveste ca :

- document de intocmire a instrumentului de decontare a produselor si marfurilor

livrate, lucrarilor executate sau serviciilor prestate ;

- document de insotire pe timpul transportului ;

- document de receptie si incarcare in gestiune.

Pagina 84 din 112

Se intocmeste manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul in trei exemplare.

Organizarea contabilitatii patrimoniului

Contabilitatea, ca instrument de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului si al

rezultatelor obtinute, este organizata conform Legii contabilitatii nr. 82/1991 si a

Regulamentului de aplicare a acesteia, asigurand :

Inregistrarea cronologica si sistematica, prelucrarea, publicarea si pastrarea

informatiilor cu privire la situatia patrimoniala si rezultatele obtinute in relatiile cu actionarii,

clientii, furnizorii, bancile, organele fiscale si alte persoane juridice ;

Controlul operatiunilor patrimoniale efectuate si al procedeelor de prelucrare utilizate,

precum exactitatea datelor contabile furnizate ;

Furnizarea informatiilor necesare organelor de sinteza la nivel national, in vederea

stabilirii patrimoniului national si al bilantului pe ansamblul economiei nationale.

Societatea analizata are organizata contabilitatea in compartimente distincte, conduse

de catre directorul economic, conform organigramei anexata. Controlul asupra operatiilor

patrimoniale inregistrate in contabilitate se efectueaza de catre persoanele care conduc

contabilitatea, care exercita controlul financiar preventiv si controlul financiar de gestiune-

cenzorii.

Sistemul de prelucrare a datelor financiar contabile

Evidenta contabila este tinuta in mod corect si la zi cu mijloace tehnice de calcul, care

furnizeaza in orice moment date asupra patrimoniului, a incasarilor si platilor, a situatiei

creantelor de incasat de la clienti si a datoriilor de platit catre furnizorii si creditorii societatii,

precum si la bugetele locale, de stat si cel al asigurarilor sociale.

Cu privire la organizarea gestiunilor de valori materiale si a altor elemente

partimoniale, este organizata evidenta sintetica si analitica in conformitate cu normele in

vigoare. Planul de Conturi General este adaptat la conditiile specifice din societate, datele din

evidenta sintetica fiind in deplina concordanta cu cele din evidenta analitica.

Pentru prelucrarea automata a datelor, Sucursala ARPECHIM S.A. Pitesti foloseste

sistemul de operare integrat SAP R/3.

Acest sistem de operare a fost achizitionat pana in prezent pentru urmatoarele

module :

Contabilitate financiara (modulul FI) ;

Managementul materialelor (modulul MM) ;

Pagina 85 din 112

Vanzari- distributie (modulul SD) ;

Contabilitatea de gestiune (modulul CO) ;

Contanbilitatea activelor fixe (modulul AM).

In modulul FI al sistemului de operare SAP R/3 sunt prelucrate, analizate datele

referitoare la inregistrarile din contabiliatea financiara, aferente clientilor si furnizorilor

societatii.

Pentru inregistrarea operatiilor patrimoniale in contabilitate, societatea foloseste

forma de inregistrare pe ‘jurnale’ in conditiile prelucrarii automate a datelor.

Principalele registre folosite sunt : Registrul Jurnal, Registrul Inventar si Cartea Mare.

In Registrul Jurnal se inregistreaza articolele contabile, in mod cronologic prin

respectarea succesiunii documentelor, dupa data de intrare a acestora in unitate. Acesta este

prezentat sub forma unui Registru Jurnal general, in care sunt totalizate registre auxiliare.

Inregistrarile operatiilor patrimoniale in Registrul Jurnal cuprind elemente cu privire la data

inregistrarii, felul, numarul si data documentului, explicatii, simbol conturi debitoare si

creditoare, sume debitoare si creditoare.

Registrul Inventar inregistreaza toate elementele patrimoniale de activ si de pasiv,

grupate in functie de natura lor conform posturilor din bilantul contabil, inventariate conform

normelor legale in vigoare. Elementele patrimoniale inscrise in Registrul inventar au la baza

listele de inventariere, care justifica continutul fiecarui post din bilantul contabil. Acesta

cuprinde recapitularea elementelor inventariate, valoarea contabila, valoarea de inventar si

diferente din evaluare (valoarea si cauzele diferentelor).

Registrul Cartea mare cuprinde inregistrarile efectuate, grupate pe conturi

corespondente, stabilindu-se situatia fiecarui cont, respectiv soldul initial, rulaje debitoare,

creditoare si solduri finale. Aceasta sta la baza intocmirii balantei de verificare.

Raport de audit privind situatiile financiare pe anul 2000

- forma lunga –

Societatea noastra, in baza Legii nr. 31/1990, a Legii contabilitatii nr. 82/1991,

modificata prin O.G. nr. 22/1996 si a Legii 195/1997, a procedat la audierea bilantului

contabil al societatii, a contului de profit si pierdere si a anexelor la bilant intocmite la data de

la 31 decembrie 2000, precum si la certificarea acestora.

Datele de identificare ale conturilor anuale sus amintite sunt :

Pagina 86 din 112

Total bilant (activ/ pasiv) 9.378.852.359 mii lei ;

Cifra de afaceri 9.847.099.261 mii lei ;

Venituri totale 11.232.562.671 mii lei ;

Cheltuieli totale 11.426.237.034 mii lei ;

Pierdere 196.674.363 mii lei.

Conturile anuale au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii societatii,

responsabilitatea noastra fiind de a ne exprima opinia asupra acestor conturi anuale, astfel

incat sa se obtina o asigurare rezonabila ca nu sunt anomalii in conturile anuale.

In acest scop, am exprimat pe baza de sondaje elementele probante, care sa justifice :

sumele si informatiile continute in conturile anuale ;

metodele utilizate si evaluarea principiilor contabile folosite pentru inchiderea

conturilor anuale ;

prezentarea in ansamblu a situatiei economico- financiare a societatii.

Operatiunile patrimoniale, desfasurate de societate in anul 2000, sunt reflectate in

bilantul contabil, contul de profit si pierdere si anexele la bilant, conform prevederilor Legii

nr. 31/1990 republicata, ale Legii nr. 82/1991, actualizata si completata prin O.G. nr. 22/1996

aprobata prin legea nr.245/1998.

Contabilitatea Sucursalei ARPECHIM S.A. Pitesti a fost organizata si condusa in

conformitate cu prevederile Legii contabilitatii nr. 82/1991 cu modificarile ulterioare.

Documentele au fost legal intocmite si inregistrate corect in contabilitate, cu respectarea

principiilor de de baza ale acesteia, care vizeaza prudenta, permanenta metodelor,

continuitatea activitatii, independenta exercitiului, intangibilitatea bilantului de deschidere si

recuperarea veniturilor cu cheltuielile aferente, a creantelor si obligatiilor societatii.

Intocmirea bilantului contabil s-a efectuat respectand legislatia actuala, pe baza

balantei de verificare sintetica la 31.12.2000, care concorda cu balantele analitice ale

conturilor si situatia reala a elementelor patrimoniale pe baza inventarului efectuat si

organizat conform deciziei nr. 87465/17.07.1997.

Inventarierea

Au fost aplicate prevederile Art.8 din Legea contabilitatii nr.82/1991, potrivit

dispozitiilor O.M.F. 2388 din 15.12.1995, pentru aprobarea normelor privind organizarea si

efectuarea inventarierii patrimoniului.

Aceasta inventariere a fost dispusa de conducerea societatii prin decizia de

inventariere anuala nr. 246/ 26.08.2000. Comisiile de inventariere au fost compuse de

Pagina 87 din 112

personalul unitatii. Concomitent, s-a stabilit si graficul de inventariere pe active necorporale,

corporale si financiare.

Inventarierea s-a facut la un numar de 78 de gestiuni de elemente de mijloace fixe si

circulante (materii prime, materiale, obiecte de inventar, echipamente, produse), ocazie cu

care s-au constatat plusuri de inventar de 1.582.023 mii lei, din care gestiunea nr. 63

‘Depozit- titei’- 1.581.819 mii lei.

Toate diferentele au fost analizate de comisiile de inventariere, inclusiv Comisia

Centrala, intocmindu-se situatia rezultatelor inventarierii cu inregistrarea corespunzatoare

metodologiei in vigoare.

Activitatea controlului financiar intern s-a desfasurat cu patru angajati, care si-au

desfasurat activitaea pe baza unui program de lucru aprobat de Directorul General. Au fost si

situatii in care obiectivele de control au fost intercalate cu actiuni de control dispuse de

Directorul General la sesizarea organelor de politie di raza de activitate ARPECHIM.

Situatia financiara

La sfarsitul exercitiului are un capital social de 2.781.767.929 mii lei, din care 70%

este detinut de Fondul Proprietatii de Stat si restul de 30% de Fondul Proprietatii Private.

Informatiile se preiau din contractul si statutul firmei de constituire. Cresterea capitalului

social se datoreaza reevaluarilor efectuate in ultimii ani si este conforma cu cererea de

mentiune inregistrata la Registrul Comertului si cu extrasul de la Banca Comerciala Romana

din 15.12.2000. Modificarile au fost autorizate si corespund cu statutul, contractul de

societate si cererea de mentiune.

Sursele de finantare proprii sunt exacte, toate operatiile sunt corect evidentiate, iar

capitalul a fost corect calculat, prezentat si evidentiat in documente.

Analiza ciclului de investire

Societatea are un capital fix format din imobilizari corporale, care au fost evaluate la

intrare la costul istoric. S-a realizat inventarul la 31.12 si toate datele au fost inscrise in

Registrul de Inventariere. In bilant au fost evaluate la valoarea neta bilantiera. La baza

inregistrarilor au stat documentele primare. Soldurile au fost identificate si corect calculate.

Corectia costului istoric a fost realizata prin amortizarea lineara ca metoda de calcul. Toate

mijloacele fixe exista, soldurile au fost identificate si corect calculate.

Imobilizarile

au evoluat

Valori brute la

inceputul

Cresteri Diminuari Valori brute la

sfarsitul

Pagina 88 din 112

astfel :

-mii

lei-

exercitiului exercitiului

Imobilizari

necorporale

743718 2794036 1147018 2390736

Imobilizari

corporale

2679946115 1630430098 270332410 404004803

Imobilizari

financiare

194414171 4139537109 4001905694 332045586

TOTAL 2875104004 5772761243 4273385122 4374480125

Amortizari pentru deprecierea activelor

Valoarea la

31.12.1999

Amortizari

calculate

Amort. imob. iesite

din patrimoniu

Valoarea la

31.12.2000

Imob. necorprale 44884 208166 - 253050

Imob. corporale 679785015 571935352 7051487 1244668880

Amortismente

cumulate la 31.12

679829899 572143518 7051487 1244921930

La 31.12, amortizarea totala este de 1244921930 mii lei, inregistrand o dublare fata de

anul precedent (anexa 28- bilant,balanta).

Soldul final la valoarea net bilantiera = soldul initial la valoarea net bilantiera +

cresteri de active – scaderi de active (anexa 6- bilant).

In ce priveste evidenta analitica a capitalurilor fixe, pentru toate imobilizarile din

grupa 3- subgrupa 9 si evidenta pe fise a mijloacelor din subgrupa 6, aceasta exista si

corespunde la zi cu balanta sintetica. S-au facut toate inregistrarile cu privire la clasificarea

mijloacelor fixe, duratele normale potrivit regulii fiscale H.G.964/1998.

Pagina 89 din 112

Amortizarea mijloacelor fixe, calculata dupa metoda lineara conform Legii nr.

15/1994, modificata prin O.G. 54/1997 si H.G. 909/1997, a fost realizata in corelatie cu

durata de folosire din catalogul privind clasificarea lor.

Listele de inventariere au fost intocmite la sfarsitul exercitiului, fara sa existe

diferente intre valoarea de inventar si valoarea net contabila.

Analiza ciclului de exploatare

Variatia stocurilor:

Cresterea cu 120% a soldului final se explica prin faptul ca s-au inregistrat cresteri de

valoare la aproape toate toate tipurile de stocuri, cu exceptia obiectelor de inventar, care s-au

redus cu 14% si a animalelor, care au disparut. Acestea din urma nu pot contracara majorarile

spectaculoase inregistrate de productia in curs de executie- aproximativ 201%, produsele

finite- 183,5% si marfurile- 111,6%.

Valoarea gasita si in conturile analitice corespunde formulei SF=SI+I-E.

Stocurile de marfuri au fost corect inregistrate, la costul istoric, pe baza documentelor

primare: facturii, declaratii. Exista concordanta intre conturile analitice, sintetice, bilant si

anexa la bilant privind stocurile.

Stocurile de marfuri au fost evaluate la intrare prin inventarul permanent. Nu au

existat plusuri sau minusuri cantitativ- valorice si nici diferente calitative la evaluarea lor

odata cu inchiderea exercitiului, fapt pentru care societatea nu a inregistrat provizioane pentru

deprecierea stocurilor de marfuri.

Pagina 90 din 112

Pentru iesirea marfurilor s-a utilizat metoda FIFO. Costul marfurilor vandute s-a

calculat corect. Toate inregistrarile contabile ale firmei sunt inregistrate pe calculator si

posibilitatile de eroare sunt minime.

Stocurile de obiecte de inventar au fost evidentiate real, distinct si pe feluri. Intrarea s-

a facut la costul istoric. Valoarea contabila de intrare a fost integral recuperata si corect

inregistrata la bilant.

Evaluarea materialelor consumabile s-a efectuat la cost de achizitie, iar iesirile de

materii prime, materiale, piese de schimb , ambalaje au fost evaluate la pretul cu ridicata (la

intrare, respectiv metoda FIFO).

Creantele

Creante fata de terti 2000 1999

Clienti din vanzari 1.739.739.620 1.401.770.806

Furnizori- debitori 31.786.478 59.499.697

Creante fata de stat si personal 18.056.489 9.813.628

Debitori diversi 3728 1.921

TOTAL 1.789.586.315 471.086.052

Se constata ca durata de incasare a creantelor s-a redus cu 18,21 zile, de la 134,23 zile

in 1999 la 116,02 zile in anul urmator, fiind un aspect pozitiv pentru intreprindere, deoarece

cresc lichiditatile, si totodata capacitatea de plata a obligatiilor. Aceasta reducere se datoreaza

cresterii indicelui cifrei de afaceri mai mult decat cel al creantelor.

Dupa cum se observa din prezentarea creantelor pe vechimi, societatea are imobilizate

sursele in clienti sub un an, din care cu incertitudine de incasare de 179.934.945 mii lei.

Pentru clientii incerti sunt in curs de judecata dosare juridice aferente debitorilor din :

operatiuni (livrari la intern) de 32.388.290 mii lei

- S.C.Star S.R.L. Timisoara 26.295.444 mii lei

- S.C. Dunacor S.A. Braila 4.810.142 mii lei

- S.C. Comest S.A. Valcea 1.282.704 mii lei

operatiuni de export de 147.546.655 mii lei

- General Impex Bucuresti 124.170.804 mii lei

- S.C.Monica S.R.L. 23.355.851 mii lei

Pagina 91 din 112

Este necesar de semnalat ca modul de derulare a operatiunilor contractuale cu clientii

externi in anul 1999, care au condus la aceste debite incerte, au fost semnalate si in auditarea

bilantului pentru anul 1999.

De astfel, este necesar de semnalat si pentru anul 2000, modul deficitar in care s-au

facut unele livrari si urmarirea incasarii lor, astfel incat din controlul prin sondaj al creantelor

din clienti, a rezultat :

SC ROBPLAST COMP cu un debit neincasat la 31.12.2000 de 1148348 mii lei,

caruia i se fac livrari si servicii fara asigurarea incasarii in perioada noiembrie 1995-

decembrie 2000, situatie semnalata in scris si repetat de comisia de cenzori ;

SC TERRA SA Bucuresti cu un debit la 31.12 de 523030 mii lei, desi datora din

martie 2000- 220000 mii lei, i se da marfa in decembrie de 300000 mii lei ;

SC TECHIC IMPEX PLOIESTI cu un debit la 31 decembrie de 189630 mii lei etc.

Cauzele de mai sus au fost mai semnificative, efectiv fiind multiple cazuri de livrari

fara asigurarea platii in termenul circuitului bancar din tara, de asemenea semnalate de

comisia de cenzori.

Apreciem ca toate creantele sunt incluse in declaratiile financiare.

Soldul a fost corect inregistrat si corespunde cu inregistrarile contabile.

Toate creantele exista in mod real la data bilantului. Platile in avans au fost calculate

astfel incat cheltuielile sa fie cuprinse in aceeasi perioada ca si serviciile consemnate.

Valoarea creantelor clientilor sunt inregistrate ca sume nete, ce urmeaza a fi incasate.

Provizioanele pentru clienti incerti, rabaturi, bunuri returnate sunt adecvate si fara exces.

Soldurile debitorilor au fost corect calculate si descrise.

Evaluarea creantelor s-a facut la valoarea nominala.

Societatea nu a inregistrat debitori si creditori fictivi. Nu s-au acordat rabaturi

monitorizate, nu sunt solduri anulate neanticipat. Soldurile nule din balanta sunt reale si

corect evidentiate.

Datorii

Din bilant si anexe la bilant se observa ca societatea are urmatoarele tipuri de datorii:

Pagina 92 din 112

In anul 2000, societatea si-a onorat toate obligatiile fata de Bugetul statului, cu

ecceptia unei sume de 57582452 mii lei reprezentand ‘Taxe speciale de consumatie- accize’.

De asemenea au fost varsate toate sumele datorate Bugetului local, precum si cel al

Asigurarilor Sociale, la Fondul de Sanatate si alte asemenea fonduri. Nu se poate afirma

acelasi lucru in ceea ce priveste plata datoriilor fata de furnizori si alti creditori, unde

disponibilitatile nu satisfac plata in termenele stabilite.

Fata de anul precedent datoriile au crescut cu 6,73%, mai ales datorita neachitarii

furnizorilor societatii.

Furnizorii restanti ai societatii , in valoare de 42135258 mii lei, se impart in

urmatoarele categorii :

peste 30 de zile- 31 084377 mii lei;

peste 90 de zile- 9025006 mii lei ;

peste un an- 2025875 mii lei.

Societatea a inregistrat in perioada 1999- 2000 o reducere a duratei de plata a

obligatiilor cu 24,22 zile, ca urmare a cresterii cifrei de afaceri intr-un ritm mai rapid fata de

cel al obligatiilor.

Furnizorii sunt reali, existenti in documente primare. Toate facturile au fost

evidentiate in Jurnalul de Cumparari la valoarea neta de realizare.

Analiza corelatiei creante- datorii

Se poate constata ca, sub aspectul acestei corelatii creante- datorii, societatea are o

situatie favorabila, deoarece durata de folosire a surselor atrase este mai mare decat durata de

incasare a creantelor, deci s-au urgentat incasarile si s-au incetinit platile. Rezulta astfel un

decalaj favorabil intre lichiditatea creantelor si exigibilitatea datoriilor, un surplus de

disponibilitati. Desi cifra de afaceri devanseaza ritmul de crestere al creantelor si obligatiilor,

reducerea raportului creante- datorii cu 0,02% afecteaza negativ profitul. Totodata, se poate

observa ca decalajul intre durata de incasare si de plata se reduce, dar fara a produce un

decalaj semnificativ, deoarece fondul de rulment este pozitiv, existand deci, surse pentru

Pagina 93 din 112

acoperirea datoriilor. Daca nu ar afecta relatiile cu furnizorii, tendinta intreprinderii ar fi de a

plati cat mai tarziu datoriile, deoarece acestea nu comporta nici un cost.

Evaluarea elementelor patrimoniale a condus la urmatoarele concluzii :

Disponibilitatile in lei au fost inregistrate la valoarea nominala, iar cele in valuta au

fost inregistrate la cursul de la 31.12.2000 ;

Creantele si datoriile au fost evaluate la valoarea nominala, iar cele in valuta la cursul

de la 31.12.2000. Diferentele fata de data inregistrarii lor in contabilitate au fost preluate de

conturile de diferente de conversie ;

Creantele incerte au fost evaluate la valoarea lor de utilitate, respectiv la valoarea lor

probabila de incasat.

Situatia patrimoniului

1999 2000 Diferenta

absoluta

Diferenta

relativa

Active imobilizate 2195274105 3129558195 42.55 934284090

Necorporale 698834 2137686 205.89 1438852

Corporale 2000161100 2795374923 9.76 795213823

Financiare 194414171 332045586 70.79 137631415

Active circulante 3686274175 6092803424 65.28 2406529249

Stocuri 977958485 2160648150 120.93 1182689665

Creante 2589707923 3757702483 45.1 1167994560

Disponibilitati 118607767 174452791 47.08 55845024

Conturi de regularizare si

asimilate

171106470 156490740 -8.54 -14615730

Total activ 6052654750 9378852359 54.95 3326197609

Capitaluri proprii 1765396168 2815803219 59.49 1050407051

Capital social 412834300 2781767929 573.82 2368933629

Diferente din reevaluare 1326191416 0 -100 -1326191416

Subventii pentru investitii 2759988 2525777 -8.48 -234211

Alte fonduri 23601464 31509513 33.50 7908049

Provizionane pt. riscuri si 154251085 143053351 -7.25 -11197734

Pagina 94 din 112

cheltuieli

Datorii 3967485792 6134708473 54.62 2167222681

Conturi de regularizare si

asimilate

165521705 285287316 72.35 119765611

Total pasiv 6052654750 9378852359 54.95 3326197609

Prin analiza activului bilantier al societatii la 31.12.2000, comparativ cu 31.12.1999,

se observa o crestere cu aproximativ 54% de la un an la altul, respectiv de 3.326.197.609 mii

lei.

Se observa ca aceasta crestere se datoreaza in mare parte activului circulant, care a

sporit cu 65%, iar in cadrul lui, ca urmare a majorarii stocurilor cu 120%. Creantele cresc si

ele pe total, desi intr-o proportie mai mica. Cresc creantele fata de clientii cu care firma are

contacte cu 24%, la fel ca si celelalte creante. Exceptie fac furnizorii debitori, care se

diminueaza cu aproape 54%.

La randul sau, activul imobilizat a inregistrat o crestere de 42% fata de anul

precedent, care este rezultatul triplarii valorii activelor imobilizate. Cu exceptia conturilor de

regularizare si asimilate, toate elementele de activ si-au majorat valoarea in anul analizat.

Postul bilantier, ce are in vedere disponibilitatile si plasamentele, a crescut cu 47,08%.

In cadrul acestora, conturile la banci in lei s-au micsorat cu aproximativ 20%, de la 78978122

mii lei la 15764843 mii lei, iar cele in devize in tara au crescut de noua ori in 2000 fata de

anul precedent. Casa in lei creste de asemenea, de la 5634 mii lei la 14423 mii lei, adica cu

156%.

Pasivul societatii la 31.12.2000 este de 9378852359 mii lei, reprezentand resursele

financiare din care sunt acoperite mijloacele materiale si banesti. In cadrul pasivului,

ponderea cea mai mare o detin datoriile, care au inregistrat o crestere in 2000, de la

3.967485.792 mii lei la 6.134.708.473 mii lei, ceea ce reprezinta 54,6%.

Capitalul social varsat integral este de 2781767929 mii lei, inregistrand o majorare de

aproape sase ori fata de anul 1999.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli inregistreaza o usoara scadere de aproximativ

8% fata de anul precedent. Reducerea subventiilor pentru investitii cu aproximativ 8,5%, cat

si disparitia diferentelor din reevaluare nu au putut sa faca fata cresterii pasivului pe total.

Nu s-au constituit provizioane pentru litigii, garantii acordate clientilor, cheltuieli de

repartizat pe mai multe exercitii. Societatea a inregistrat doar provizioane pentru pierderi din

Pagina 95 din 112

schimb valutar in valoare de 154251085 mii lei in anul 2000, respectiv 113001977 mii lei in

anul precedent.

Bilantul financiar

Elemente

2000 1999

Nevoi permanente 3129558195 2195274105

Imobilizari necorporale 2137686 698834

Imobilizari corporale 2795374923 200161100

Imobilizari financiare 332045986 194414171

Nevoi temporare 6106240813 3703125832

Stocuri 2106648150 977958485

Creante 3757702483 2589707923

Disponibilitati 174452791 118607767

Cheltuieli inregistrate in avans 13437389 16851657

TOTAL NEVOI 9235799008 5898389937

Capitaluri permanente 3152068905 2329097124

Capital social 2781767929 412843300

Diferente din reevaluare 140984408 1336208751

Fonduri 31509513 23601464

Subventii 2525777 2759988

Capitaluri proprii 2956787627 1775413503

Provizioane pt. riscuri si cheltuieli 143053351 154251085

Datorii pe termen lung 52227927 399432536

Resurse temporare 6083730103 3569302813

Datorii pe termen scurt 6082480546 3568053256

Venituri inregistrate in avans 1249557 1249557

Credite bancare curente 0 0

TOTAL RESURSE 9235799008 5898399937

Indicatori 2000 1999

FRF = Capital permanent – Imobilizari nete 22510710 133823019

FRF = (Capital permanent + Amort.) – Imobilizari brute 22510710 133823019

Pagina 96 din 112

FRF = Nevoi temporare – Resurse temporare 22510710 133823019

NFR = (Nevoi temporare – Disponibilitati) - ( Resurse

temporare-Credite bancare pe termen scurt)

-151942081 15215252

TN = Active de trezorerie – Pasive de trezorerie 174452791 118607767

TN = FRF – NFR 174452791 118607767

FRPropriu = Capitaluri proprii – Imobilizari nete -172770568 -419860602

FRImprumutat 195281278 553683621

Atat in anul 1999, cat si in 2000, FRF este pozitiv, ceea ce arata ca o parte din activele

circulante sunt finantate din capitalurile permanente. Aceasta situatie pune in evidenta FR ca

expresie a realizarii echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la

infaptuirea celui pe termen scurt. Pe de alta parte, activele circulante trasformabile in

lichiditati pe termen scurt ( sub un an) vor permite nu numai rambursarea integrala a

datoriilor pe termen scurt (exigibile intr-un interval de timp sub un an), dar, in egala masura

si degajarea lichiditatilor excedentare. Aceasta situatie reflecta o perspectiva favorabila

firmei, sub aspectul solvabilitatii sale.

Existenta unui fond de rulment pozitiv ne exprima intotdeauna o situatie de echilibru

financiar in conditii de autonomie financiara. Se observa ca fondul de rulment financiar este

constituit integral pe seama imprumuturilor pe termen lung, fondul de rulment imprumutat

fiind pozitiv in perioada analizata, in timp ce fondul propriu inregistreaza valori negative.

In concluzie, daca se au in vedere realizarile celor doua perioade, situatia este diferita.

Astfel, in anul curent, societatea are un fond de rulment mult inferior celui realizat in

perioada curenta, in conditiile in care nevoia de fond de rulment este negativa. Neonorarea

obligatiilor face ca unitatea sa inregistreze la finele anului disponibilitati.

Privita la un moment dat, o asemenea stare financiara nu este alarmanta, dar in

perspectiva trebuie avut in vedere faptul ca datoriile trebuie achitate in perioada urmatoare,

ceea ce implica disponibilitati banesti suplimentare.

In 2000, NFR este negativa, ceea ce semnifica un surplus de resurse temporare mai

mici decat sursele temporare posibile de mobilizat. Aceasta situatie poate fi apreciata

favorabil daca este rezultatul accelerarii rotatiei activelor circulante si a angajarii de datorii cu

scadente mai mari, adica s-au urgentat incasarile si s-au relaxat platile. In acest caz, NFR

negativa constituie o sursa temporara, care nu trebuie finantata, ci dimpotriva, ea finanteaza

fondul de rulment si trezoreria.

Pagina 97 din 112

Trezoreria neta este pozitiva si a inregistrat o crestere de 47% in cei doi ani. Acest

lucru dovedeste ca societatea emite un surplus de bani, ce conduce la aparitia unui excedent

de trezorerie, un cash flow pozitiv de 55845024 mii lei. Este o situatie favorabila, ce se

concretizeaza intr-o imbogatire a trezoreriei, firma dispunand de lichiditati, care ii permit,

atat rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, cat si efectuarea unor plasamente

eficiente.

Situatia indicatorilor economico-financiari la 31.12.2000

Din analiza indicatorilor economico- financiari din contul de profit si pierdere la

31.12.2000, se desprind urmatoarele concluzii :

Veniturile totale au inregistrat o crestere de aproximativ 81% in 2000 fata de anul

1999, crestere absoluta de 5049970807 mii lei. Acest lucru este consecinta cresterilor

constatate, in ordine descrescatoare la veniturile din exploatare – cu 83,4%%, la cele

exceptionale- 64,08%, cat si la cele financiare- cu 55,42 %.

Cheltuielile totale au inregistrat o depasire fata de anul precedent de aproape 94%,

reprezentand in valoare absoluta 5532279133 mii lei. Aceasta crestere a cheltuielilor a

devansat marirea veniturilor, conducand la transformarea profitului din 1999 in pierdere. Cea

mai mare contributie au avut-o cheltuielile exceptionale, care s-au multiplicat de aproape 1,5

ori.

Cheltuielile de exploatare au crescut cu 92,5%, respectiv 352907134 mii lei, datorita :

Pagina 98 din 112

cheltuielilor materiale, care au sporit cu 118,71%, iar in cadrul acestora, cheltuielilor

cu materiile prime si cu materialele consumabile ;

cheltuielilor cu salariile, care au crescut cu 43,41%, deoarece, desi numarul de

salariati s-a redus cu 445 iar cel al colaboratorilor cu 5, salariile brute au crescut de aproape

doua ori in anul de fata;

cheltuielilor cu amortizarile, de peste zece ori, ca urmare a achizitionarii de noi

imobilizari corporale: masini, utilaje, mijloace de transport etc. pentru care s-a inregistrat

amortizarea corespunzatoare ;

Cheltuielile cu lucrarile executate de terti, care s-au redus cu aproape 30%. In aceasta

grupa sunt cuprinse cheltuielile pentru renovari, reparatii, autorizatii de de constructie,

modernizari etc.

Cheltuielile financiare au crescut cu 115,9 %, reprezentand 352907134 mii lei, ca

urmare a cresterii spectaculoase a celor din diferentele de curs valutar cu 360% si a celor

privind dobanzile, de peste 3 ori.

Din analiza contului de profit si pierderi se observa ca s-a obtinut o pierdere de

193674363 mii lei, fata de profitul obtinul in anul precedent in suma de 288633963 mii lei.

Acest profit este rezultat din:

activitatea de exploatare, din care s-a obtinut o pierdere de 84471945 mii lei, ceea ce

reprezinta o reducere de 136,65% fata de anul 1999;

activitatea financiara, din care s-a inregistrat o pierdere de 71930679 mii lei,

insemnand o diminuare semnificativa de aproare 200% fata de anul anterior;

activitatea exceptionala , cu un rezultat negativ de 37271739 mii lei.

In concluzie, la intocmirea contului de profit si pierdere s-a respectat modelul in lista,

dat de nomenclatorii contabilitatii romanesti.

Volumul, structura si evolutia cifrei de afaceri

Cifra de afaceri a inregistrat o evolutie semnificativa de 76,12% in perioada analizata.

Acest lucru se poate datora unei politici de marketing eficienta sau unei calitati superioare a

marfurilor comercializate.

Cifra de afaceri realizata in 2000 de 9847099251 mii lei este preponderenta din

vanzari in tara (92,9%), volumul activitatii de export fiind de numai 700348666 mii lei.

Evolutia din 2000 a fost superioara fata de 1999 determinata si de cantitatea de titei

prelucrata in 2000 (2665858 t) superioara fata de cea prelucrata in 1999 ( 2343340 t).

Pagina 99 din 112

Analiza activitatii economice

Din informatiile obtinute mai sus, se observa urmatoarele:

Valoarea adaugata, care arata din ce se platesc datoriile fata de stat, salariatii etc., a

inregistrat o scadere de aproape noua ori fata de anul precedent.;

Un alt indicator important, care exprima remunerarea factorului capital, este

excedentul brut de exploatare. El este un indicator de sinteza si de comparare intre

intreprinderile din acelasi sector de activitate. In anul 2000, excedentul brut a inregistrat

ovaloare negativa mult mai redusa decat cea din anul 1999. Acest lucru inseamna ca a scazut

capacitatea potentiala a firmei de autofinantare a investitiilor. S-au realizat putine proiecte de

investitii sau chiar deloc, ele neputand fi realizate, pentru ca nu exista capacitatea de plata a

lor.

Rezultatul din exploatare, care exprima masura absoluta a rentabilitatii activitatii de

exploatare, a ajuns de la o valoare pozitiva in 1999 la pierdere in anul urmator, ceea ce

reprezinta o situatie negativa a firmei.

1999 : RMC = -44,93%

2000 : RMC = -6,38%

Marja comerciala a inregistrat valori negative in ambii ani, ceea ce reprezinta o

situatie nefavorabila, societatea neacoperindu-si cheltuielile cu marfurile din veniturile

realizate din vanzarea lor. O mica imbunatatire se observa in anul 2000, cand se inregistreaza

o valoare negativa mult mai mica. Si in cazul ratei marjei comerciale se poate constata

aceeasi situatie nefavorabila, desi in anul 2000 valoarea acesteia creste considerabil. Acest

Pagina 100 din 112

lucru poate avea ca explicatie comercializarea pe piata a unor produse de o calitate mai buna

sau tendinta de a detine o pozitie favorabila fata de terti.

1999 :RMBE =-22,61%

2000 :RMBE =-36,56%

Rata marjei brute de exploatare (Excedentul brut de exploatare * 100/Cifra de afaceri)

are o valoare negativa in ambii an, scazant in acest interval, ceea ce arata ca activitatea de

exploatare are o contributie importanta la obtinerea pierderii. Firma nu are posibilitatea de a

reinnoi rapid echipamentele economice si de a obtine o productivitate buna a muncii.

1999 : RMN=5,16%

2000 : RMN=-1,97%

Reducerea drastica a ratei marjei nete ( Rezultatul net*100/Cifra de afaceri) arata

faptul ca firma nu a reusit sa-si acopere cresterea costurilor prin majorarea preturilor de

vanzare.

Rezultatul brut de care dispune firma in anul 1999 s-a transformat in pierdere, ceea ce

reprezinta o inrautatire a situatiei societatii.

Pentru cresterea performantelor societatii trebuie sa se cunoasca pozitia concurentilor,

punctele lor slabe si modul de depasire a lor. Este necesar deci, sa se studieze situatia

intreprinderilor cu acelasi profil de activitate.

Capacitatea de autofinantare :

Metoda deductiva : CAF = Venituri incasabile – Cheltuieli platibile

Metoda aditionala : CAF = Profitul net +Cheltuieli calculabile – Venituri calculate

1999 : CAF = 362.476.607 mii lei

2000 : CAF = - 41603707 mii lei

La sfarsitul exercitiului contabil 2000 activitatea societatii nu conduce la degajare de

potential financiar. Destinatia acestei sume ar fi fost de a autofinanta politica de investitii din

exercitiile viitoare si de a remunera actionarii prin plata dividendelor. Capacitatea de

autofinantare in 1999 s-a redus cu 111,48%.

1999 : RMA=6,48%

1998 : RMA=-0,42%

Rata marjei de autofinantare (Capacitatea de autofinantare*100/Cifra de afaceri), care

s-a redus considerabil din 1999 in 2000, arata tendinta de scadere a resurselor disponibile

pentru reinnoirea sau remunerarea actionarilor. Acesta reducere se datoreaza diminuarii

Pagina 101 din 112

accentuate a capacitatii de autofinantare, care are valoare negativa in anul 2000 fata de cifra

de afaceri, care creste in valoare pozitiva.

1999 : GAF =-218,8%

1998 : GAF =-32,09%

Gradul de automatizare a firmei (Cheltuieli de personal*100/Valoarea adaugata) a

inregistrat valori negative in ambii ani de studiu. Se poate observa insa o imbunatatire a

valorii acestui indicator in 2000. Aceasta inseamna ca remunerarea personalului nu se

realizeaza din valoarea adaugata.

2000 : Rpers= 96758 u.m./pers.

1999 : Rpers= 62779 u.m./pers.

Randamentul personalului a crescut cu 53,% in perioada analizata. O cauza posibila o

poate constitui  o mai buna remunerare a salariatilor .

Costul fiscal al firmei ( Impozite si taxe*100/Valoarea adaugata) este in 2000 de -

5,32%. Este o scadere fata de anul precedent, in care s-a obtinul -3,12%., ceea ce inseamna ca

personalul angajat aduce venituri mari cu costuri scazute. Reducerea acestuia poate fi

rezultatul scaderii in 2000 taxelor, impozitelor si varsamintelor asimilate. O alta cauza o

constituie si cresterea valorii adugate in valoare absoluta.

Pentru o analiza mai profunda se calculeaza si alte rate de rentabilitate:

Rentabilitatea economica (Excedentul brut din exploatare*100/Activ economic):

2000 : Re = -114,2%

1999 : Re = -54,29%

Valoarea acestei rate este negativa si s-a redus semnificativ, in anul 2000

inregistrandu-se pierdere.

Rentabilitatea financiara( Profit net*100/Capital propriu):

1999 : Rf =16,35%

Aceasta rata este calculata doar pentru anul 1999, cand s-a obtinul profit. Din

perspectiva unui investitor, firma nu este atat de atractiva, datorita faptului ca aceasta rata

este de aproximativ trei ori mai mica decat rata dobanzii (45%).

Rata de echilibru financiar (RFR = Capital permanent*100/ Imobilizari) :

2000 : RFR = 100,7%

1999 : RFR = 106,1%

Situatia este favorabila, intru-cat aceasta rata este supraunitara in ambii ani, ceea ce

inseamna ca imobilizarile si chiar o parte din activele circulante sunt acoperite si finantate din

capitaluri proprii.

Pagina 102 din 112

Levierul (Datorii*100/ Capital propriu) :

2000 : L = 217,9%

1999 : L = 224,7%

Rezultatele obtinute arata o situatie nefavorabila, cu toate ca in anul 2000 se

inregistreaza o usoara imbunatatire. Datoriile depasesc cu mult sursele proprii de finantare,

respectiv capitalurile proprii.

Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (Cheltuieli financiare*100/ Excedent brut

de exploatare) :

2000 : Rcf = 18,26%

1999 : Rcf = -24,07%

Costul indatorarii a crescut, ceea ce inseamna o situtie nefavorabila, societatea avnd

probleme cu gestiunea financiara. In conditiile in care nu va diminua cheltuielile financiare,

ea risca sa intre in faliment.

Indicele de lichiditate a activului (Activ circulant/ Datorii pe termen scurt) are valori

de 1,001 in anul 2000 si 1,03 in anul precedent, rezultand ca a scazut lichiditatea, deci

activele circulante sunt insuficiente pentru a acoperi datoriile pe termen scurt.

Lichiditatea relativa (Active circulante- Stocuri/ Datorii pe termen scurt) cu valori de

0,65 in 2000, respectiv 0,76 in 1999, caracterizeaza capacitatea de rambursare imediata a

datoriilor in conditiile incasarilor existente. Valoarea acesteia nu este satisfacatoare si arata ca

firma nu dispune de lichiditati si alte valori imediat transformabile in moneda pentru

acoperirea obligatiilor scadente.

Lichiditatea imediata (Disponibilitati/ Datorii pe termen scurt) cu valori de 0,029 in

anul 2000, respectiv 0,033 in anul anterior, indica o capacitate redusa de rambursare

instantanee a datoriilor, tinand cont de incasarile existente. O valoare redusa a acestei rate

este compatibila cu mentinerea echilibrului financiar, daca intreprinderea minimizeaza

valoarea incasarilor sale, detinand in schimb valori de plasament, creante, stocuri, stocuri

usor lichidabile in concordanta cu exigiblitatea obligatiilor imediate.

Ratele de structura ale activului

Rate (%) 2000 1999

1.Rata activelor imobilizate 33,68 36,26

1.1.Rata imob.corporale 29,80 33,04

1.2. Rata imob.necorporale 0,0022 0,0011

Pagina 103 din 112

1.3. Rata imob. Financiare 3,87 3,21

2. Rata activelor circulante 64,96 60,90

2.1. Rata stocurilor 23,03 16,15

2.2. Rata creantelor 40,06 42,78

2.3. Rata disponibilitatilor 1,86 1,95

In urma calculelor facute, se poate trage concluzia ca intreprinderea, in perioada

1998-2000, a inregistrat urmatoarea evolutie:

rata activelor imobilizate s-a redus cu 7,1%, iar rata activelor circulante a crescut cu

6,6%. Analizand in mod detaliat, constatam urmatoarele:

rata imobilizarilor corporale se reduce cu 9,8%, in timp ce ratele imobilizarilor

necorporale si cea a imbilizarilor financiare cresc de doua ori, respectiv cu 20%. Reducerea

ratei imobilizarilor corporale si cresterea ratei imobilizarilor financiare este o situatie

favorabila pentru intreprindere, intrucat semnifica cresterea flexibilitatii, capacitatii ei de a se

adapta la schimbarile pietei. Valoarea ratei imobilizarilor necorporale este foarte mica fata de

nivelul acesteia in alte tari cu un nivel de dezvoltare mai ridicat, insa ea cunoaste o crestere

ceea ce inseamna ca s-au marit cheltuielile cu brevetele, licentele si marcile cu 167631415

mii lei. Se poate observa, in acest caz, o tendinta de expansiune.

rata activelor circulante a crescut ca urmare a cresterii ratei stocurilor cu 6,88%, a

reducerii ratelor creantelor si disponibilitatilor cu 2,72% si, respectiv, 0,09%. Aceasta

crestere este absolut normala, daca avem in vedere factorii de influenta: preturile de

aprovizionare, marimea cererii, dimensiunea intreprinderii.

In perioada 1999-2000, preturile de aprovizionare s-au redus fata de perioada

anterioara, deoarece cheltuielile materiale au crescut de 2,18 ori, fata de stocuri care s-au

multiplicat de 2,2 ori. Un alt factor care a dus la reducerea ratei stocurilor, respectiv cresterea

a fost nivelul cererii, care a crescut cu 1% in perioada 1999-2000. In ce priveste reducerea

ratei creantelor cu 2,72%, acesta este un aspect pozitiv pentru intreprindere, deoarece s-au

redus termenele de incasare a creantelor cu 34,54 zile. Desi disponibilitatile au crescut cu

47% , rata disponibilitatilor s-a redus ca urmare a cresterii intr-un ritm mai rapid a activului,

respectiv cu 54%, deci un decalaj de 0,7%. Faptul ca nu are credite bancare pe termen scurt

este un lucru bun, deoarece la acestea se practica dobanzii mari, afectand astfel profitul

intreprinderii.

Pagina 104 din 112

Ratele de structura ale pasivului

Rate 2000 1999

Rata stabilitatii financiare 32,10% 38,31%

Rata autonomiei financiare globala 30,02% 29,16%

Rata datoriilor pe termen scurt 64,85% 58,95%

Rata de indatorare globala 65,41% 65,54%

Rata autonomiei financiare la termen 0,93 0,76

Rata stabilitatii financiare a avut o evolutie ascendenta pana in 1999, dupa care a

scazut cu 6,21% in 2000. Deci, in perioada 1999-2000, ponderea surselor ce raman la

dispozitia intreprinderii pe o perioada mai mare de un an in totalul surselor de acoperire a

mijloacelor economice s-a redus.

Rata autonomiei financiare globala a crescut in perioada de studiu cu 94%, depasind

cu 0,02% pragul minim pentru a se asigura echilibru financiar. Evolutia ascendenta a acestei

rate indica faptul ca finantarea mijloacelor economice se face intr-o masura din ce in ce mai

mare din capitalurile proprii, care au crescut in 2000 cu 59,5% fata de 1999, in timp ce

creditele bancare pe termen mediu si lung au scazut de la 183873488 mii lei la 157152169

mii lei, adica cu 14,5%.

Rata datoriilor pe termen scurt creste cu 5,9% in 2000 fata de 1999. Cresterea ratei

datoriilor pe termen scurt se datoreaza maririi datoriilor cu 70% in raport cu cea a pasivului

de doar 54%. Cresterea datoriilor pe termen scurt a avut loc ca urmare a reducerii datoriilor

pe termen lung cu 86%, in conditiile in care datoriile totale cresc cu 55%.

Rata de indatorare globala a scazut pe intreaga perioada 1999-2000 cu 0,13% ceea ce

inseamna ca s-a diminuat indatorarea, iar autonomia financiara a crescut. Reducerea cu doar

0,13% in perioada 1999-2000 a aparut deoarece intre modificarea pasivului si cea a datoriilor

diferenta este de 0,33%. Cresterea pasivului in perioada analizata se datoreaza reevaluarilor

care au avut loc, care au condus la marirea capitalului social.

Rata autonomiei financiare la termen are o evolutie crescatoare in cei doi ani, fiind

mai mare de 0,5, limita pragului de echilibru financiar. Cresterea acestei rate este data de

cresterea capitalurilor proprii cu 59,5%, fata de 54,13%, cat au crescut capitalurile

permanente. Marirea capitalurilor proprii mai repede decat cele permanente s-a produs si ca

urmare a reducerii datoriilor pe termen lung cu 14,53% ceea ce este favorabil pentru

intreprinderea, asigurand cresterea rentabilitatii.

Pagina 105 din 112

Concluzii si propuneri privind activitatea Sucursalei ARPECHIM SA Pitesti

Ca o concluzie a celor prezentate mai sus, Sucursala ARPECHIM S.A. se confrunta

cu o inrautatire a situatiei financiare in perioada 1999-2000. Cauzele sunt multiple, printe ele

mentionandu-se cresterea cheltuielilor si reducerea concomitenta a veniturilor in toate cele

trei sectoare de activitate ca urmare a impunerii de mentinere a unui nivel constant al pretului

de comercializare la poarta intreprinderii, in conditiile in care costurile de achizitie a

materiilor prime creste.

In continuare, vom prezenta solutii ce pot conduce la imbunatatirea situatiei

intreprinderii.

Reorganizarea controlului intern in totalitatea lui, prin aceasta incluzand atat controlul

preventiv, cat si pe cel financiar intern la nivelul tuturor sectiilor, sectoarelor, serviciilor,

compartimentelor, asigurand o coordonata precisa, si anume aceea de instituire a uunui regim

sever de economii si eficienta sporita a administrarii patrimoniului:

In acest sens, prevederile contractului managerial de echipa sa fie precis aplicate prin

regasirea lor in modul de urmarire a deciziilor date cu responsabilitatile si coordonarea

centralizata, evitandu-se dispersia raspunderii, diminuarea eficientei si deteriorarea

patrimoniului;

Se recomanda activarea unor analize sintetice la nivelul societatii prin folosirea

mijloacelor in dotare si personalului existent, analize care sa prezinte coordonat, la nivelul

managerului general, concluziile generale si nu fractionat, si care sa permita luarea unor

decizii semnificative in gospodarirea patrimoniului.

In ceea ce priveste activitatea de inventariere:

In graficele de inventariere anuale sa se prevada date certe de inventariere si nu

perioade;

Modificarea pe parcursul anului a comisiilor si subcomisiilor sa se faca prin decizie

manageriala a celui care a dispus ordinul initial de inventariere.

Sa se elaboreze instructiuni de inventariere pe specificul gestiunilor: depozite

produse, piese de schimb.

Instructiunile sa se faca de catre specialisti: tehnologi si economisti cunoscatori ai

normelor de inventariere si a caracteristicilor specifice;

Pagina 106 din 112

Fisele analitice de inventariere sa se semneze de catre colectivul de inventariere cu

data zilei si miscarea de actualizare a stocului pe data stabilita a inventarului;

Sa se dispuna, prin deciziile de inventariere, depistarea si inventarierea tuturor

stocurilor disponibile si fara miscare, precum si valorificarea lor prin metodele si caile legale

existente.

Concluziile cenzorilor, emise in capitolele anterioare, sunt ca aceasta problema a fost

neglijata in societatea ARPECHIM in ultima perioada, desi sunt stocuri considerabile.

O alta recomandare este aceea de a adapta si aplica un program in Centrul de Calcul,

care sa permita obtinerea unei balante a conturilor organizate pe grupele si clasele stabilite

prin normele contabile. Aceasta va permite managerilor si responsabililor patrimoniali sa

supravegheze si sa obtina concluzii certe asupra activelor si pasivelor patrimoniale, conform

formularelor de bilant.

Gestiunea interna trebuie sa fie organizata si aplicata neconditionat pe baza Bugetului

de venituri si cheltuieli general, prin stabilirea de bugete si responsabili pe sectii, ateliere si

activitati distincte, care sa permita regasirea eficientei la aceste nivele.

In ceea ce priveste creantele existente, nu trebuie sa se mai faca livrari fara a fi

achitate datoriile anterioare.

Valuta va fi centralizata la o singura banca.

Este necesara o studiere amanuntita si in profunzime a pietei interne de marfuri si

materii prime pentru productie, in scopul de a gasi parteneri care sa conduca la scaderea

cheltuielilor firmei.

Sunt necesare planuri bine fundamentate de reducere a costurilor, precum si stabilirea

si urmarirea directa a acestora.

Pentru a reduce costurile, firma ar trebui sa se orienteze spre piata interna mai degraba

decat spre cea externa. Este recomandata deci, reducerea importurilor.

La export, firma ar trebui sa se orienteze spre piata de desfacere, unde este

competitiva si in prezent.

Societatea ar putea transforma datoria existenta in actiuni.

Trebuie realizat un material pentru viitoarea AGA, care sa cuprinda in principal

masuri de incasare urgenta a datornicilor. Conducerea societatii se va orienta pentru

flexibilitatea decontarilor cu terti prin:

cresterea vitezei de incasare a facturilor;

scaderea riscului de neincasare a facturilor;

scaderea riscului valutar.

Pagina 107 din 112

Pentru scaderea sau chiar eliminarea riscului de neincasare a creantelor, trebuie avute

in vedere ca posibile solutii, urmatoarele:

efectuarea unui control intern;

aprobarea creditului comercial numai de directorul economic;

analiza saptamanala pe vechime a ordinii clientilor in ordinea valorii acestora ;

audit intern sau independent la rafinare ;

analiza fiecarui client in parte, pe fiecare factura si pe vechime;

intocmirea de grafice de urmarire pe fiecare client in parte, cu esalonarea incasarilor

incepand cu cele mai vechi facturi ;

intocmirea de urgenta a compensarilor reciproce in calitate de beneficiar si de

furnizor ;

analiza pe vechime a furnizorilor neachitati. Se va pune accentul pe furnizorii externi.

Pentru a inversa sensul de evolutie al situatiei financiare, performantelor si

rezultatelor, societatea trebuie sa-si imbunatateasca si sa isi reorienteze politica in ceea ce

priveste activitatea pe care o desfasoara, pentru a acoperi pierderile din acest domeniu.

Raport de audit privind situatiile financiare pe anul 2000

– forma scurta-

‘Societatea noastra, in baza Legii nr. 31/1990, a Legii contabilitatii nr. 82/1991,

modificata prin O.G. nr. 22/1996 si a Legii 195/1997, a procedat la audierea bilantului

contabil al societatii, a contului de profit si pierdere si a anexelor la bilant intocmite la data de

la 31 decembrie 2000, precum si la certificarea acestora.

Datele de identificare ale conturilor anuale sus amintite sunt :

Total bilant (activ/ pasiv) 9.378.852.359 mii lei ;

Cifra de afaceri 9.847.099.261 mii lei ;

Venituri totale 11.232.562.671 mii lei ;

Cheltuieli totale 11.426.237.034 mii lei ;

Pierdere 196.674.363 mii lei.

Aceste situatii financiare au fost stabilite sub responsabilitatea conducerii societatii

auditate. Responsabilitatea noastra este sa exprimam o opinie asupra acestor conturi anuale.

Auditul a fost efectuat conform Standardelor Internationale de Audit ale IFAC. Aceste

norme cer ca auditul sa fie planificat si executat astfel incat sa se obtina o asigurare

Pagina 108 din 112

rezonabila ca nu sunt anomalii semnificative in situatiile financiare. Un audit consta in a

examina, pe baza de sondaje, elementele probante care sa justifice sumele si informatiile

continute in conturile anuale.

El consta, de asemenea, atat in evaluarea principiilor si metodelor contabile folosite si

estimarile semnificative facute de catre conducerea societatii pentru inchiderea conturilor

anuale, cat si in efectuarea unei examinari a prezentarii de ansamblu a acesteia. Noi estimam

ca auditul efectuat furnizeaza o baza rezonabila ezprimarii opiniei noastre.

Dupa parerea noastra, situatiile financiare dau o imagine fidela, atat a patrimoniului la

31 decembrie 2000, cat si a contului de profit si pierdere pentru exercitiul incheiat la aceasta

data, si sunt conforme cu prevederile legale statutare.‘1

Data : Auditori independenti :

Adresa

Tel.

CAPITOLUL 5. Concluzii si propuneri privind perfectionarea activitatii de audit

financiar in Romania

„Auditul financiar contabil, domeniu de varf al profesiei contabile, a fost legiferat in

Romaia abia incepand cu anul 1999, cunoscand pasi importanti, atat prin CECCAR, cat si

prin Ministerul Finantelor, prin infiintarea Camerei Auditorilor din Romania, care a elaborat

Standardele de Audit si Codul privind conduita etico- profesionala in domeniul auditului

financiar, dupa IFAC.”2

Desi in tara noastra nu este considerata obligatorie, activitatea de audit este esentiala

pentru succesul unei afaceri, pentru protejarea actionarilor si a angajatilor unei firme.

Atitudinea fata de aceasta activitate este diferita. Unii manageri, cu experiente pozitive in

aceasta directie si sprijina activitatea de audit financiar. Altii, datorita fie a lipsei de

experienta, fie a experientelor nefericite in acest domeniu, nu stiu la ce sa se astepte de la

aceasta activitate sau ce resurse sa asigure pentru a-si atinge obiectivele.

Obligativitatea efectuarii auditului financiar contabil prevazut prin lege de toate

societatile comerciale, regiile autonome, institutiile publice, bancile, fondurile de investitii

etc., ar putea conduce la prevenirea falimentului, bancrutei frauduloase si a pierderilor de

resurse financiare ale populatiei printr-o informare corecta, reala, onesta a tuturor

participantilor la viata economico- sociala.

1 “Auditul financiar contabil” Stoian A., Turlea E. Ed. Economica 2001

Pagina 109 din 112

Desi s-au scurs zece ani de tranzitie spre economia de piata, reforma institutionala din

Romania este in plin proces evolutiv.

Activitatea de audit financiar este inca reglementata fragmentat, prin mai multe legi,

de regula specifice fiecarui organism, aparute in diferite etape ale tranzitiei, cu multe

prevederi necorelate, cu o serie de probleme neclarificate in timp si intr-o continua miscare.

Pentru profesionistii contabili, atat in sens restrans , cat si in sens larg, lipsa unui sistem de

control national, corelat si posibil de grefat pe structurile Uniunii Europene, creaza o stare de

nesiguranta si o oarecare dezorientare in domeniu. Pentru specialistii straini cu care intram in

contact in ideea perfectionarii si aderarii la Uniunea Europeana, apar probleme de neinteles,

pornind chiar de la definitivarea terminologiei de specialitate.

In acest context se impune realizarea unui sistem national de audit, compatibil cu

structurile din tarile membre ale Uniunii Europene, care sa poata adopta cu usurinta normele

internationale, dar sa raspunda si intereselor nationale.

Pentru realizarea acestui deziderat, exista cateva obiective imediate, prioritare, astfel:

Adoptarea unui pachet legislativ coerent, unitar si complet, care sa inlature

reglementarile fragmentate, incepand din 1991;

Eliminarea redundantei existente in sistem, a paralelismului intre diferitele institutii

de reglementare;

Stabilirea unor obiective, competente si atributii de audit clare, pertinente si relevante

pentru fiecare persoana juridica si institutie de audit;

Cuprinderea in sistemul de audit a tuturor domeniilor de activitate;

Constituirea si legiferarea unui sistem de indicatori pentru masurarea performantelor

si stabilirea unor tehnici de evaluare si redactare a rapoartelor privind activitatea de audit,

compatibile cu practica in domeniu;

Cuprinderea in lege a unor proceduri si practici bine definite pentru exercitarea,

valorificarea, dar si raportarea activitatii de audit si de control;

Perfectionarea coordonarii institutiilor de audit financiar si de control in vederea

adoptarii cadrului legislativ comunitar.

Analiza comparativa a actualului sistem de audit si control financiar- fiscal scoate in

evidenta existenta unei intelegeri mutuale referitor la necesitatea reorganizarii acestuia.

Scopul principal este atat realizarea unui sistem coerent si unitar, pretabil etapelor de pre-

aderare la Uniunea Europeana, cat si evitarea coruptiei, fraudei si risipei, care reprezinta o

pondere insemnata. Numai astfel putem vorbi de folosirea eficienta, cu economicitate si

eficacitate a resurselor, si chiar de existenta unui sistem de audit performant.

Pagina 110 din 112

Respectand principiile generale de reglementare, in domeniul sistemului de audit si

control financiar- fiscal, institutia suprema de audit trebuie sa se ocupe cu controlul tuturor

organelor administrative. In acest sens, se impune:

O delimitare clara a responsabilitatilor intre diferite institutii din acest domeniu;

Fiecare domeniu de activitate sa fie in competenta unica a unei institutii, fara dublari

sau suprapuneri;

Sa se asigure existenta unor proceduri corecte, stabilite si descrise de lege, supervizate

de institutia suprema de audit;

Agentii economici, institutiile publice, persoanele juridice, companiile particulare,

investitorii straini, toate categoriile de auditori sa aibe o imagine clara asupra sistemului.

Institutia suprema de audit si control financiar- fiscal trebuie sa aibe competente clare

si o autoritate reala, construita independent fata de executiv. Structura de personal a acestei

institutii trebuie sa fie de un inalt profesionalism si sa utilizeze in realizarea obiectivelor sale,

practici de auditare standardizate, in acord cu cadrul Uniunii Europene.

Agentii economici si institutiile publice, prin norme clare si complete, trebuie sa

asigure gestionarea corecta a patrimoniului si supravegherea evolutiei acestuia prin auditul

intern. Ministerele trebuie sa aiba responsabilitati complete si relevante pentru executia

corecta a bugetului lor, respectand procedurile prevazute in legislatie, pentru asigurarea

utilizarii eficiente a resurselor.

In domeniul resurselor bugetare, Ministerul Finantelor trebuie sa aiba rolul de

coordonator si sa realizeze ansamblul auditului intern al acestuia. In acelasi timp, Ministerul

Finantelor trebuie sa dezvolte recomandari si instructiuni privind controlul bugetelor

autoritatilor locale. Pentru realizarea obiectivelor de mai sus, este necesar ca fiecare institutie

ce isi desfasoara activitatea in domeniul economic, financiar- fiscal si de audit, sa fie bine

identificata, sa-si stabileasca cu precizie rolul sau in sistem si in practica si sa evalueze corect

rezultatele si performantele.

Consideram ca aceasta reorganizare a sistemului de audit nu trebuie sa fie formala, ci

efectiva, cooperand cu toate institutiile implicate, astfel incat, printr-o coordonare

profesionista, sa poata contribui direct si indirect, la deblocarea si continuarea cu succes a

reformei din tara noastra.

Pornind de la aceste considerente, putem aprecia ca in urmatorii ani in domeniul

auditului se vor constata modificari, atat in plan legislativ- teoretic, cum am amintit in cele

prezentate mai sus, cat si in practica, astfel:

Se va trece la utilizarea tehnicilor moderne de prelucrare automata a datelor;

Pagina 111 din 112

Va creste reputatia profesiei de auditor, cei cinci ani premergatori de munca in

domeniul contabil fiind perceputi ca o buna decizie in privinta carierei viitoare;

Atat cei care auditeaza, cat si cei auditati vor fi mai bine informati;

Va scadea in importanta functia de atestare exercitata de audit si va creste in

importanta rolul de evaluare si consultanta;

Va creste cooperarea intre manageri, auditorii interni si auditorii externi;

Se va trece de la verificarea si validarea informatiilor la evaluarea performantelor;

Utilizarea calculatorului ca un instrument de control va aduce mai multi tineri,

deoarece acestia vor fi mai bine pregatiti in prelucrarea automata a datelor;

Se vor constata preocupari pentru domenii mai putin vizate in prezent, cum ar fi de

exemplu mediul inconjurator;

Va spori recunoasterea importantei activitatii de audit.

Desi aceste tendinte sunt specifice activitatii de audit din firmele straine, putem

aprecia ca in scurt timp ele se vor manifesta si in firmele din tara noastra.

Pagina 112 din 112