Impactul cotarii la bursa asupra unei societati

5/12/2018 Impactul cotarii la bursa asupra unei societati - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/impactul-cotarii-la-bursa-asupra-unei-societati 1/63

CUPRINS

CAPITOLUL I CARACTERISTICILE ŞI FUNCŢIILE PIEŢELOR DE CAPITAL............................................................2I.1. Aspecte privind piaţa titlurilor financiare la nivel intenaţional......................................................................................2

I.2. Dezvoltarea şi funcţionarea Bursei de Valori Bucureşti..................................................................................................5

I.3. Rolul şi funcţiile burselor de valori şi a Bursei de Valori Bucureşti......................................................................... ....10

Capitolul II. Cotarea valorilor mobiliare la bursele de valori................................................................................................13

II. 1. Piaţa de capital privită ca alternativă de finanţare pentru întreprinderi............................................................. .....13

II.2. Modalităţile prin care o societate pe acţiuni poate deveni societate deschisă........................................................ .....14

II.3. Cerinţele privind posibilitatea înscrierii valorilor mobiliare la Cota Bursei de Valori Bucureşti................... ........ .17

II.4. Procedurile şi mecanismul listării la Bursa de Valori Bucureşti............................................................................ .....19

II.4.1. Oferte publice de vânzare.......................................................................................................................................20

II.4.2. Conţinutul prospectului de emisiune.....................................................................................................................22

II.5. Obligaţiile emitenţilor ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată........... ...24

Capitolul III Studiu de caz privind impactul cotării la bursă asupra unei firme pe exemplul S.C. Tehnoton S.A. Iaşi ..... .26

III.1. Prezentarea generala a companiei...............................................................................................................................26

III.1.1. Forma juridică şi funcţionarea societăţii.............................................................................................................27

III.1.2. Obiectul de activitate............................................................................................................................................27

III.1.3. Capitalul social......................................................................................................................................................29

III.2. Aspecte de natura comerciala.......................................................................................................................................32

III.2.1. Piaţa de desfacere a produselor oferite de SC. TEHNOTON S.A......................................................................33

III.2.2. Principalii parteneri comerciali ai S.C.TEHNOTON S.A................................................................................. .33

III.2.3. Principalii clienţi ..................................................................................................................................................34

III.2.4. Concurenţa............................................................................................................................................................35

III.3. Situaţia financiară a companiei S.C. TEHNOTON S.A.............................................................................................36

III.3.1. Rata îndatorării.....................................................................................................................................................37

III.3.2. Rata solvabilităţii..................................................................................................................................................41

............................................................................................................................................................................................41

III.3.3. Rata lichidităţii......................................................................................................................................................44

III.3.4. Rata de rentabilitate economică (ROA)...............................................................................................................47

III.3.5. Rata de rentabilitate financiară (ROE)...............................................................................................................49

III.4. Situaţia S.C. TEHNOTON S.A. IAŞI pe piaţa bursieră.......................................................................................51

VI.4.1. Cifra de afaceri pe acţiune................................................................................................................................... .54

III.4.2. Profitul net pe acţiune.......................................................................................................................................... .55

III.4.3.Capacitatea de autofinanţare pe acţiune..............................................................................................................56

III.4.4. Capitalizarea bursieră..........................................................................................................................................57

Concluzii finale 59

Bibliografie selectivă....................................................................................................................................................................62



Impactul cotării la bursă asupra întreprinderii S.C. TEHNOTON S.A.

CAPITOLUL I CARACTERISTICILE ŞI FUNCŢIILEPIEŢELOR DE CAPITAL

I.1. Aspecte privind piaţa titlurilor financiare la nivel intenaţional

În mecanismul de funcţionare al unei economii moderne piaţa ocupă un loc esenţial

determinând într-o proporţie însemnată deciziile şi comportamentele agenţilor economici.

În orice economie de piaţă există şi funcţionează o piaţă financiară, mai mult sau mai puţin

dezvoltată, şi aceasta reprezintă locul unde se întâlneşte oferta cu cererea de capitaluri pe termen

mediu şi lung.

Piaţa financiară joacă un rol important în atingerea şi menţinerea echilibrului economic

naţional prin alocarea eficientă a economiilor în investiţii private şi publice, interne sau externefolosindu-se de „intermediari financiari”: băncile comerciale, pe piaţa monetară si valutară;

societăţile de servicii de investiţii financiare, pe piaţa de capital; societăţile de asigurări, pe piaţa

asigurărilor sau folosindu-se de investitorii instituţionali (bănci comerciale, societăţi de

economii, de asigurare, de investiţii, fonduri mutuale), prin intermediul titlurilor lor indirecte

( certificate de depozit, livrete de economii, poliţe de asigurare, certificate de investitor etc.). În

timp ce, pe segmentul primar, piaţa financiară asigură numai transferul de capital intermediat sau

indirect, pe segmentul secundar piaţa financiară asigură toate transferurile de capital.1

2Piaţa financiară este mecanismul prin care activele finaciare sunt emise şi introduse în

circuitul economic. Ea este formată din două mari sectoare: sectorul bancar (sau piaţa creditului)

şi sectorul titlurilor financiare (sau piaţa financiară în sens restrâns).

Piaţa bancară (piaţa creditului) priveşte relaţia de credit având la bază active financiare fără

caracter negociabil - disponibilităţile băneşti sunt atrase la bănci şi apoi utilizate de către acestea

pentru creditarea celor în căutare de fonduri (în acest caz avem de-a face cu o finanţare

indirectă).

Piaţa financiară în sens restrâns (piaţa titlurilor financiare) este structurata în piaţa monetară şi

piaţa de capital.

Pieţele monetare sunt specializate în tranzacţii cu titluri pe termen scurt (până la 1 an) cum ar

fi: depozitele bancare, cecuri, bilete la ordin, certificate de depozit, cambii şi altele. Preţul

1 V. Stoica, Pieţe de capital şi produse bursiere, Ed. Universitară, Bucureşti, 2006, p.30;2 I. Popa, Bursa, Ed. Adevărul S.A., 1995, p.39.

2




dreptului de a utiliza fondurile oferite astfel pe piaţa monetară este reprezentat în principal de

dobândă.

3Piaţa de capital este piaţa titlurilor financiare cu o durată mai mare de 1 an, în care se includ

instrumente ce exprimă drepturi şi obligaţii cu o durată mai mare de 1 an. Aceasta are ca obiect

tranzacţionarea activelor financiare: acţiuni, obligaţiuni, bilete la ordin, ipoteci şi alte drepturi

deţinute asupra unor active reale.4

PIAŢA DE CAPITAL

Figura I.1. Componentele pieţei de capital

Sursa: Maria Prisăcariu, Valeriu Dornescu, Pieţe de capital si tranzacţii bursiere, pag. 17

Pe piaţa de capital apare o relaţie directă între posesorul de fonduri (investitorul) şi cel aflat

în căutare de resurse financiare şi care va emite titluri, urmând ca în schimb să primească

fondurile de care are nevoie.Trebuie să atragem atenţia în acest punct că, în literatura de

3 V. Cornescu, Introducere în economie, Ed. Actami, 1997, p.275;4 D. Ciucur, C-tin Popescu, Economie, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p.5-10;

Piaţa decapital

primară

Piaţaacţiunilor

Piaţaobligaţiunilor

Piaţatitlurilor

financiare primare

Piaţa decapital

secundară

Piaţaopţiunilor

Piaţa futures

Piaţatitlurilor

financiarederivate

Bursa devalori

PiaţaO.T.C.

3




specialitate, se folosesc de către unii autori noţiuni diferite pentru a descrie structura pieţei. Spre

exemplu, în literatura franceză, în locul noţiunii de piaţă financiară se foloseşte cea de piaţă a

capitalurilor, aceasta incluzând piaţa creditului, piaţa valorilor mobiliare (numită în acest caz

piaţa financiară) şi piaţa monetară. Şi desigur, în literatura de specialitate găsim şi alte astfel de

exemple însă aici vom utiliza noţiunea de piaţa de capital aşa cum am definit-o mai sus.

Pe fondul cerinţelor actuale ale globalizării nu se poate concepe o economie modernă,

competitivă, capabilă să se adapteze cerinţelor prezente, fără existenţa şi funcţionarea unei pieţe

de capital eficiente. O piaţă eficientă este aceea în care lipsesc oportunităţile de arbitraj, a

diferenţelor dintre preţul de piaţă şi valoarea actuală a investiţiei în cumpărarea titlului financiar.

Pe o piaţă eficientă preţul de piaţă redă valoarea intrinsecă a titlurilor, reflectând corect cele două

componente ale valorii: preţul-timp al banilor şi prima de risc asumat. Numai în aceste condiţii

preţul este “etalonul” corect al valorii, iar semnalul dat prin preţ va conduce spre decizii dealocare optimă a resurselor ( a capitalurilor, în cazul de faţă).5 Necesitatea unei astfel de pieţe

este uşor de înţeles. Orice activitate economică nu poate exista în lipsa capitalului care să o

susţină pe termen mediu sau lung. Piaţa de capital, prin mecanismele sale specifice, concentrează

şi centralizează capitalurile, dar, mai ales, oferă instrumente şi produse care să asigure

fructificarea plasamentelor şi acoperirea riscurilor.

Piaţa de capital este structurată în două segmente diferite, dar interdependente: piaţa primară

şi piaţa secundară.Piaţa primară asigură emisiunea şi prima vânzare-cumpărare a titlurilor financiare (spre

exemplu, când o societate emite acţiuni la constituire), permiţând finanţarea activităţii agenţilor

economici prin atragerea capitalurilor financiare disponibile. Piaţa primară se organizează prin

intermediul băncilor sau a societăţilor de valori mobiliare care sunt specializate pentru acest gen

de operaţiuni şi, astfel, se realizează distribuirea titlurilor de către emitenţi şi, respectiv

plasamentele de către investitorii interesaţi, în cele mai bune condiţii.

Piaţa secundară este cea pe care investitorii şi întreprinzătorii cumpără şi vând valorile

mobiliare emise şi puse în circulaţie pe piaţa primară. Datorită existenţei acestei pieţe,

investitorii care-şi plasează capitalurile pe piaţa primară, pot ieşi de pe piaţă înainte de scadenţa

titlurilor cumpărate prin vânzarea lor. Astfel, piaţa secundară asigură o excelentă mobilitate şi

lichiditate a capitalurilor, extrem de bine venite pentru buna funcţionare a oricărei economii. Pe

5 John Wiley & Sons (Asia) Pte Ltd, 2000 – Introducere în studiul pieţelor de titluri de valoare, Reuters, Ed.Economică, Bucureşti, p.18-19.

4




piaţa secundară intervin bursele de valori şi piaţa OTC (sau piaţa interdealeri, piaţa la ghişeu sau

bursa electronică cum mai este cunoscută), prin intermediul cărora se realizează tranzacţiile cu

valori mobiliare. Cele două instituţii sunt cu atât mai eficiente cu cât ele concentrează cât mai

mult din intenţiile de cumpărare sau de vânzare de valori mobiliare şi reuşesc să echilibreze

cererea cu oferta. În continuare o vom numi generic piaţa bursieră sau bursă în sens larg.

I.2. Dezvoltarea şi funcţionarea Bursei de Valori Bucureşti

Bursa este o componentă de bază a pieţei de capital. Ea este definită ca fiind instituţia oficială,

privată sau de stat, constituită pe baza unui act normativ şi supravegheată de stat, prin mijlocirea

căreia se efectuează tranzacţii cu diferite mărfuri fungibile, după mostre şi standarde, se

negociază diferite valori mobiliare, efecte de comerţ, valute străine, devize. Denumirea instituţiei

bursiere provine de la numele unei vechi familii de hangii, Van der Bürse6, care a înfiinţat la

Brüges, în Flandra, un local numit Hotel de Bourses, în holul căruia se negociau periodic metale

preţioase şi hârtii de valoare.

În esenţă, noţiunea indică deci locul de întâlnire al negustorilor şi oamenilor de afaceri, în

sensul unui spaţiu de concentrare a cererii şi ofertei. Acest conţinut rezultă din definiţiile date în

lucrările de specialitate. Astfel în cunoscuta lege română asupra burselor (legea Magearu) se

arată: bursele sunt instituţii publice create în scopul de a-i reuni pe comercianţi, industriaşi,

producători, precum şi pentru a închirieria vase şi a acoperiri riscuri de tot felul.

Bursa de valori reprezintă segmentul cel mai important al pieţei secundare de capital deoarece

ea concentrează o mare parte a cererii şi ofertei de valori mobiliare.

Bursa completează circuitele necesare pentru ca resursele financiare disponibile în piaţa de

capital să poată ajunge în zonele productive, la societăţile comerciale emitente de titluri, care le

pot utiliza în mod eficient.

S.C. Bursa de Valori Bucureşti S.A., denumită prescurtat B.V.B., este societate comercială pe

acţiuni, formată prin schimbarea formei juridice a instituţiei de interes public Bursa de Valori

Bucureşti.

6 Gh. Ciobanu, Op. Cit., p.25

5




În România activitatea bursieră începe o dată cu apariţia, la 1 iulie 1881, a Legii asupra

Burselor, Mijlocitorilor de Schimb şi Mijlocitorilor de Mărfuri.

Dezvoltarea substanţială a pieţei bursiere s-a produs însă abia după apariţia, la 9 mai 1904, a

unei noi legi a efectelor de comerţ, care prevedea înfiinţarea în ţară a mai multor burse.

Ulterior însă, în perioada care a premers crizei din 1929, s-a produs o emisiune neîncetată de

titluri, secondată de distribuirea de dividende fără o bază reală, ceea ce a condus la blocarea

activităţii bursei odată cu declanşarea crizei economice generale. Apariţia noii legi a bursei în

1929 a creat totuşi un scurt moment de optimism, bazat pe speranţa unor intrări masive de capital

străin. Criza economică generalizată atinge punctul său culminant în 1933, paralizând întreaga

activitate din ţară.

După o perioadă de întrerupere de peste 50 de ani, Bursa de Valori Bucureşti s-a redeschis la

23 iunie 1995, prin fondarea Asociaţiei Bursei de către 24 de societăţi de valori mobiliare. Dupăaprobarea de către CNVM a Regulamentelor şi Procedurilor de funcţionare şi operare, Bursa de

Valori Bucureşti şi-a început activitatea în mod efectiv, realizând primele tranzacţii la data de 20

noiembrie 1995, în incinta pusă la dispoziţie de Banca Naţională a României. Conform Legii nr.

52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, CNVM decide înfiinţarea unei burse de

valori numai după ce minimum 5 societăţi de valori mobiliare au solicitat şi primit autorizaţia de

negociere la bursă. În cadrul primei şedinţe de tranzacţionare, 24 de societăţi de valori mobiliare

membre ale Asociaţiei Bursei au putut negocia acţiuni a 6 societăţi comerciale. Noile reglementări au condus nu doar la apariţia B.V.B. ci şi a Societăţilor de Depozitare şi de

Registru, a unor Asociaţii profesionale cu statut de reglemetare, precum şi a pieţei secundare de

tranzacţionare RASDAQ, alta decât cea bursieră.

Această lege a asigurat cadrul legislativ al pieţei de capital până în anul 2002, când a fost

promovat noul pachet de legi menit să iniţieze armonizarea sistemului legislativ din România cu

cerinţele Uniunii Europene.

Modificarea cadrului legislativ din 2002 a marcat o creştere a interesului investitorilor pentru

valorile mobiliare emise de societăţile comerciale româneşti.

În anul 2003 RASDAQ s-a transformat în Bursa Electronică RASDAQ (B.E.R.), ca societate

pe acţiuni. Totodată B.V.B. a elaborate un plan de fuziune cu B.E.R., în scopul consolidării

pieţei de capital româneşti în perspectiva aderării ţării la Uniunea Europeană. Procesul de

6




fuziune a fost îndelungat şi s-a desfăşurat în etape. Tot în anul 2003 s-a început listarea

tranzacţiilor primei emisiuni de obligaţiuni corporative.

În iulie 2003 în cadrul Forumului Pieţei de Capital desfăşurat la Balvanyos s-a statuat ca

obiectiv principal al B.V.B. şi al B.E.R. consolidarea pieţei de capital din România prin crearea

unei Burse unice. Prin unificarea celor două pieţe s-a urmărit obţinerea unor rezultate pozitive

pentru toţi participanţii la piaţă, respectiv emitenţi, investitori, S.S.I.F., rezultate concretizate în:

reducerea costurilor de operare pe piaţă; creşterea importanţei Bursei în economia naţională şi în

cadrul Burselor de regiune; creşterea capitalizării bursiere, atât valoric, cât şi ca pondere în

P.I.B.; aplicarea directivelor Uniunii Europene pentru realizarea unei pieţe lichide, sigure,

accesibile, eficiente şi transparente; protejarea drepturilor minorităţilor prin crearea unui sistem

alternativ de tranzacţionare, pentru valori mobiliare emise de societăţi care nu îndeplinesc

cerinţele pentru a fi listate pe o piaţă reglementată conform directivelor Uniunii Europene;supravegherea mai eficientă a operaţiunilor bursiere; creşterea siguranţei tranzacţiilor prin

îmbunătăţirea managementului riscului.

Se poate preciza că imediat după hotărârea de fuziune asumată în 2003, atât B.V.B. cât şi

B.E.R. au elaborate strategii comune de dezvoltare şi promovare, programe comune de cercetare,

precum şi o poziţie comună în relaţia cu C.N.V.M. şi alte autorităţi publice.

Ca urmare , în iunie 2004 a intrat în vigoare Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital , care

reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare , cu instituţiile şioperaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul

mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare.

Tot în 2004 a fost remarcat debutul integrării operaţionale, materializat prin alegerea

platformei B.V.B. – HORIZON ca platformă de tranzacţionare a celor mai bune societăţi listate

la B.E.R. În data de 25 mai 2005 s-a constituit un nou mecanism de tranzacţionare pentru

societăţile cu o valoare a tranzacţiilor mai redusă. Aceasta acţionează ca o piaţă distinctă de

platforma B.V.B. – ARENA având codul XMBS (Extra Market BER Shares). Desfăşurarea

tranzacţiilor se face prin sistemul de negocieri directe, brokerii introducând cotaţii informative.

În baza legii 297/2004 instrumentele financiare7 tranzacţionate pe piaţa de capital sunt

reprezentate de :

Valori mobiliare ;

7 Legea 297/2004, „Legea privind piaţa de capital”, Monitorul Oficial, Nr.571 din 29 iunie 2004, art. 2, al. 11

7




Titluri de participare la organismele de plasament colectiv ;

Instrumente ale pieţei monetare, inclusiv titluri de stat cu scadenţă mai mică de un an

şi certificate de depozit;

Contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în

fonduri ;

Contracte forward pe rata dobânzii, denumite FRA ;

Swap-uri pe rata dobânzii, pe curs de schimb şi pe acţiuni ;

Opţiune pe orice instrument financiar, această categorie include şi opţiuni pe curs de

schimb şi pe rata dobânzii ;

Instrumente financiare derivate pe mărfuri ;

Orice alt instrument admis la tranzacţionare pe o piaţă reglementată într-un stat

membru sau pentru care s-a făcut o cerere de admitere la tranzacţionare pe o astfel de

piaţă.

Prin instituirea Legii 297/2004 au fost diversificate instrumentele tranzacţionabile pe pieţele

reglementate şi astfel a fost acceptată şi tranzacţionarea titlurilor de stat, care pentru investitori

reprezintă instrumentul financiar cu gradul cel mai ridicat de siguranţă.

Principiile8 care guvernează Bursa de Valori Bucureşti ca piaţă organizată de valori mobiliare

sunt:

Accesibilitate – bursa este angajată să asigure acces egal pentru societăţile membre şi,

respectiv, pentru societăţile emitente listate la bursă.

Informare – bursa este angajată să asigure permanent agenţilor de bursă şi

investitorilor suficientă informaţie despre societăţile tranzacţionate şi despre preţurile

valorilor mobiliare emise de acestea.

Etica pieţei - bursa este angajată să asigure că piaţa valorilor mobiliare funcţionează

într-un mod care sporeşte încrederea utilizatorilor, autorităţilor şi publicului larg în

general.

Neutralitate – bursa este angajată să acţioneze neutru şi să-şi menţină integritatea în

relaţia cu toţi participanţii la piaţă, precum şi cu alte instituţii sau organizaţii care

supraveghează sau operează în piaţa de capital.

8 http://www.bvb.ro

8




Administrarea Bursei de Valori Bucureşti este încredinţată Consiliului Bursei a căror membri

sunt aleşi / revocaţi de Adunarea Generală a acţionarilor B.V.B.

Conducerea B.V.B. este încredinţată Directorului general al B.V.B. care este reprezentantul

legal, ca persoană juridică, în faţa autorităţilor publice.

Consiliul Bursei poate hotărâ înfiinţarea în cadrul B.V.B. a unor Comisii speciale, cu rol

consultativ. În cazul înfiinţării acestor Comisii cu rol consultativ, Consiliul Bursei va adopta

hotărâri, în baza avizelor emise de comisiile respective, în legătură cu cereri, contestaţii, acţiuni /

inacţiuni sau alte acte sau fapte a căror analizare, investigare şi soluţionare sunt de competenţa

acestora. Comisiile speciale ale B.V.B. sunt9:

Comisia de Admitere le Tranzacţionare;

Comisia de Apel;

Comisia de Dezvoltare şi Produse Noi.

Armonizarea mecanismelor şi normelor cu cele ale principalelor burse europene, prin

schimbarea formei juridice de organizare a B.V.B., din instituţie de interes public în societate

comercială pe acţiuni, fuziunea BVB cu BER, înfiinţarea Depozitului Central, adoptarea Codului

bursier şi pregătirea lansării la tranzacţionare a produselor financiare derivate, a opţiunilor sau

produselor structurate, au necesitat operaţiuni de anvergură, efectuate astfel încât să fie protejat

cel mai important “activ intangibil” al BVB, şi anume încrederea investitorilor şi a firmelor

emitente în mecanismele pieţei de capital.Piaţa administrată de către Bursa de Valori Bucureşti10 are următoarea structură :

• Sector Titluri de capital :

Categoria 1-3 acţiuni ;

Categoria 1-3 drepturi ;

Categoria internaţională acţiuni ;

Categoria internaţională drepturi.

• Sector Titluri de credit :

Categoria 1-3 obligaţiuni corporative ;

Categoria obligaţiuni municipale ;

9 Regulament de organizare şi funcţionare a S.C. Bursa de Valori Bucureşti S.A. aprobat prin Decizia C.N.V.M. nr.2600 / 14.09.2006 şi Decizia 3196 / 12.10.2006.10 Codul BVB/ 14.09.2006, Cap. 1, art. 3.

9




Categoria titluri de stat ;

Categoria internaţională obligaţiuni ;

Categoria alte titluri de credit.

•

Sector Organisme de Plasament Colective(OPC) : Categoria acţiuni ;

Categoria unităţi de fond.

I.3. Rolul şi funcţiile burselor de valori şi a Bursei de Valori Bucureşti

Urmărind clasificarea pieţelor de capital în pieţe primare şi pieţe secundare, vom încadra

bursa de valori în cadrul pieţelor secundare de capital, în cadrul cărora se tranzacţionează valorimobiliare emise deja de către societăţile pe acţiuni.

Menirea sa este de a concentra cererea şi oferta de hârtii de valoare şi de a asigura realizarea

de tranzacţii în mod operativ, în condiţii de corectitudine şi transparenţă. În ultimii ani, piaţa

bursieră a intrat într-o nouă etapă a evoluţiei sale: în centrele bursiere consacrate s-au luat

importante măsuri de modernizare vizând creşterea operativităţii şi siguranţei tranzacţiilor, iar

într-o serie de ţări din lumea a treia procesul de creare şi consolidare a pieţelor de capital se află

în plin progres.Bursa, în sens larg, are rolul de releu între surplusul de fonduri neutilizate şi necesităţile

economice, transformând economiile în capital. Prin această funcţie a sa ea este implicată în

piaţa primară, aceea pe care se emit acţiunile firmelor, se lansează împrumuturi obligatare etc.,

furnizându-se pe această cale fondurile necesare agenţilor economici.

Dar rolul ei definitoriu este acela de piaţă secundară, dând acces publicului larg la titlurile

care au fost emise, asigurând astfel un suport pentru piaţa primară şi pentru mecanismul de

funcţionare a economiei. Vitalitatea economiei depinde de buna funcţionare a pieţei primare,

deci de posibilitatea finanţării activităţii agenţilor economici, dar, pentru ca piaţa primară să

funcţioneze, adică pentru ca ea să fie credibilă şi atractivă pentru deţinătorii de fonduri, este

necesar ca aceştia să poată oricând lichida titlurile lor şi redobândi – în condiţiile pieţei –

fondurile investite. Să poată adică trece la poziţia de investitor, de deţinător de fonduri.

Bursa asigură deci lichiditatea activelor financiare oferind posibilitatea vânzării titlurilor

10




anterior cumpărate deci a transformării lor în bani. Faptul că investitorul dispune de piaţă unde

poate să-şi transforme în lichidităţi titlurile cumpărate, este o garanţie că pentru el banii avansaţi

vor fi recuperaţi, desigur, la valoarea de piaţă.

În acest context a fost înfiinţată şi Bursa de Valori Bucureşti S.A. care este o entitate

autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, iar prin actul constitutiv,

îndeplineşte funcţia de operator de piaţă şi operator de sistem, care asigură investitorilor pieţe

reglementate de instrumente financiare, mecanisme şi reguli adecvate pentru efectuarea

tranzacţiilor. O dată cu autorizarea Bursei de Valori Bucureşti (B.V.B) ca operator de piaţă, la

începutul anului 2006, s-a incheiat o perioadă ce a stat, aproape un deceniu, sub semnul

particularităţii pieţei de capital din Romania: funcţionarea în paralel a două pieţe şi sisteme

distincte, B.V.B şi Bursa Electronică Rasdaq (BER). Această particularitate nu mai corespundea

cerinţelor unei pieţe europene integrate şi trebuia înlocuită cu o nouă construcţie instituţională.Adoptarea unui nou set de reglementări, conform standardelor comunitare, a pornit de la

observaţia că nivelul atins de activitatea de tranzacţionare pe piaţă impunea un mod diferit de

relaţionare dintre mecanismul bursier, participanţi şi investitori.

Pentru a-şi menţine atractivitatea, BVB trebuie să ţină pasul cu creşterea gradului de

sofisticare a investitorilor, care se aşteaptă să găsească pe piaţa bursieră românească cât mai

multe dintre instrumentele financiare disponibile la tranzacţionare pe bursele europene.

Aşadar rolul Bursei de Valori Bucureşti este: de a furniza o piaţă organizată pentru tranzacţionarea valorilor mobiliare,

de a contribui la creşterea lichidităţii valorilor mobiliare prin concentrarea în piaţă a

unui volum cât mai mare de valori mobiliare,

de a contribui la formarea unor preţuri care să reflecte în mod corespunzător relaţia

cerere-ofertă şi

de a disemina aceste preţuri către public.

Rolul aparte al pieţei bursiere pe piaţa de capital este ilustrat de funcţiile sale, atât la nivel

microeconomic cât şi la nivel macroeconomic.

În conformitate cu prevederile şi actele emise în aplicarea Legii 297/2004, B.V.B îndeplineşte

următoarele funcţii:

este piaţă reglementată;

îndeplineşte şi activităţi conexe tranzacţionării, precum: compensare, decontare,

11




depozitare, înregistrare a constituirii şi transferului drepturilor asupra valorilor

mobiliare şi ale instrumentelor financiare, precum şi orice operaţiuni conexe acestora;

este organism de formare profesională, în sensul Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2003

privind atestarea profesională a operatorilor şi specialiştilor pentru pieţele

reglementate, organizând cursuri în scopul pregătirii participanţilor în domeniul

pieţelor reglementate.

De asemenea, se mai pot menţiona câteva caracteristici esenţiale ale funcţiilor bursei de valori

mobiliare, aceasta reprezentând un suport al dezvoltării pieţei primare, având o lichiditate foarte

ridicată, un grad de informare foarte detaliat şi deschis societăţilor tranzacţionate, acestea

beneficiind de publicitate gratuită, precum şi protejând investitorii si asigurându-i contra

riscurilor.

Bursa de valori asigură cel mai eficient circuit între economiile populaţiei şi nevoile de

finanţare ale firmelor (agenţilor economici).

12




CAPITOLUL II. COTAREA VALORILOR MOBILIARE LABURSELE DE VALORI

II. 1. Piaţa de capital privită ca alternativă de finanţare pentruîntreprinderi

Lumea afacerilor este extrem de diversă. Această diversitate este strâns legată de interesele

care-i animă pe indivizi. Modul în care oamenii reuşesc sau nu să întreprindă afaceri de succes

ţine, dincolo de voinţa şi calităţile personale, de personalităţile financiare şi de capitalul de care

dispun. De aceea, orice activitate economică este de neconceput în lipsa capitalului care, cu cât

este mai solid şi apoi mai bine administrat, cu atât asigură mai bine reuşita proiectului

investiţional. Dificultatea constă în accesul la resursele cu care poate să se consolideze sau să se

dezvolte capitalul unei firme.

Piaţa de capital işi asumă rolul de a acoperi nevoile de capital prin atragerea de surse de

finanţare pentru firmele care vor să-şi dezvolte afacerile.

Piaţa de capital constituie pentru majoritatea firmelor din Statele Unite ale Americii, cea mai

importantă sursă de finanţare, sumele obţinute prin emisiunile de acţiuni şi obligaţiuni depăşind

atât resursele financiare atrase prin creditele bancare, cât şi pe cele obţinute de la diferite fonduri

de investiţii private sau guvernamentale, ori din alte surse.

Orientarea firmelor americane către piaţa de capital se datorează avantajelor evidente ale

finanţării de pe această piaţă: perioada de rambursare mare, costuri mici, posibilitatea atragerii

unor sume mari în intervale de timp scurte, flexibilitate în rambursare.

În Europa, datorită particularităţilor economice şi istorice, finanţarea prin piaţa de capital are

un impact mai mic în rândul firmelor, însă se menţine la un nivel ridicat.

Multe persoane cunosc piaţa de capital doar din punctul de vedere al cumpărărilor şi

vînzărilor de acţiuni, dar şi al cîştigurilor ce pot fi obţinute în urma acestora. Însă, piaţa de capitalîndeplineşte un alt rol foarte important: atragerea de finanţare pentru firmele care vor să-şi

crească afacerile.

Piaţa de capital, prin mecanismele sale specifice, concentrează şi centralizează capitalurile,

dar, mai ales, oferă instrumente şi produse care să asigure fructificarea plasamentelor şi

acoperirea riscurilor. Pe măsura rezolvării dificilelor probleme ale tranziţiei de la economia

13




etatizată, de comandă, la economia de piaţă liberă, bazată pe proprietate privată, dar mai ales cu

cât firmele româneşti reuşesc să treacă de la strategia de supravieţuire la cea de expansiune,

creşte rolul pieţei de capital. Economia românească, în drumul ei spre revenirea la o deplină

economie funcţională de piaţă, se foloseşte în mod direct şi necesar de această piaţă specializată,

pentru a se dezvolta sănătos şi pentru a înregistra creşteri economice viabile în viitor.

Proiectele de dezvoltare ale companiilor necesită surse de finanţare importante, imposibil de

asigurat din resurse proprii, astfel că finanţarea pe piaţa de capital poate reprezenta soluţia pentru

ca societăţile să-şi poată asigura dezvoltarea proiectelor în viitor. Cum ajută piaţa de capital?

Piaţa de capital în principal, şi BVB în special, reprezintă instituţia care pune de acord cele două

mari categorii de participanţi: cei care au nevoie de bani şi cei care îi oferă.

II.2. Modalităţile prin care o societate pe acţiuni poate deveni societate deschisă

În temeiul Legii nr. 52 / 1994, societatea deschisă este o societate comercială pe acţiuni

constituită prin subscripţie publică sau o societate comercială pe acţiuni emitentă de valori

mobiliare din care cel puţin o categorie face sau a făcut obiectul unei oferte publice regulat

promovată.

Pot fi negociate la bursa de valori titlurile de rentă şi obligaţiunile emise de stat, obligaţiunile

emise de colectivităţile locale şi alte organisme de drept public, acţiunile, obligaţiunileconvertibile în acţiuni, obligaţiunile ordinare emise de societăţi de capital, de societăţi anonime,

de societăţi în comandită pe acţiuni, precum şi obligaţiunile emise de societăţi private şi de

colectivităţi publice din străinătate etc.

Oferta publică de vânzare este propunerea făcută de un emitent, de către investitori sau de

către intermediari pentru a vinde valori mobiliare ori drepturi aferente acestora, difuzată prin

mijloace de informare în masă sau pe alte căi. Termenul de “Ofertă Publică Iniţială” sau “lansare

pe piaţă” se aplică în cazul în care o societate oferă pentru prima dată acţiunile sale publicului

investitor, devenind o societate deschisă(publică). De obicei, diferitele legislaţii naţionale prevăd

obligativitatea cotării acţiunilor emise de o societate deschisă la o bursă de valori sau pe o altă

piaţă de capital recunoscută.

Pe măsură ce o societate se dezvoltă, are din ce în ce mai multă nevoie de capital, şi deoarece

capitalul propriu este limitat, de regulă, societăţile aleg capitalul public, adică apelează la

14




disponibilităţile publicului, prin intermediul unei oferte publice. În acest fel, societatea devine o

societate deschisă.

Modalităţile prin care o societate pe acţiuni poate deveni societate deschisă.

Procesul de deschidere a unei societăţi poate avea loc prin mai multe modalităţi:

a) prin subscripţie publică, la înfiinţare, conform reglementărilor Legii 31/ 1990 cu

modificările ulterioare. Societatea va intra imediat sub incidenţa reglementărilor

specifice pieţei de capital. Ea va trebui să fie înscrisă la Oficiul de Evidenţă a

Valorilor Mobiliare (OEVM) din cadrul CNVM, fiind obligată să respecte toate

dispoziţiile privitoare la emitenţii de valori mobiliare, atât timp cât acţiunile sale sunt

liber negociabile;

b) prin ofertă publică de vânzare având ca obiect o emisiune de acţiuni, modalitate

frecvent utilizată. Societatea se poate deschide prin emisiune de acţiuni ordinare, şi nu preferenţiale;

c) prin emiterea unor obligaţiuni convertibile în acţiuni. Societatea comercială devine

deschisă în urma şi la momentul conversiei respectivelor obligaţiuni în acţiuni;

d) prin efectul legii. O societate care are la sfârşitul unui exerciţiu financiar un capital

social mai mare de 1 miliard de lei şi mai mult de 500 de acţionari, cu excepţia

angajaţilor societăţii care deţin minimum 10% din acţiunile aflate în circulaţie, atunci

ea este considerată deschisă şi urmează să se înregistreze la OEVM, acţiunile saleurmând a fi înscrise la cota bursei de valori sau pe RASDAQ;

e) prin programul de privatizare în masă. Acesta este un caz particular, ca urmare a

procesului de tranziţie spre economia de piaţă.

Deschiderea unei societăţi este una dintre cele mai relevante experienţe concurenţiale din

viaţa fondatorilor societăţii. Vânzând pentru prima dată acţiuni ale societăţii către public,

întreprinzătorii vor primi din partea pieţei o apreciere asupra valorii întreprinderii. În acelaşi

timp, societatea care doreşte să devină deschisă trebuie să satisfacă cerinţele de admitere pe piaţă

şi pe cele ale organismului coordonator al pieţei de capital – CNVM.

Fundamentarea deciziei de deschidere a societăţii.

Din momentul în care AGA ia decizia de a vinde acţiuni către public şi, prin urmare, ia

decizia de a pune în mişcare procedura de deschidere, se produc o serie de schimbări. Orice

15




element organizatoric şi funcţional al societăţii comerciale va contribui substanţial la dezvoltarea

societăţii prin asigurarea de fonduri pentru cercetare, pentru creare de produse noi, pentru

cucerirea de noi pieţe sau chiar preluarea altor societăţi.

Deschiderea societăţii, care are efect benefic asupra volumului capitalului disponibil, este

însoţită de îngrădirea autonomiei pe care au avut-o până acum organele de conducere, prin

influenţa pe care noii investitori, deveniţi acţionari ai societăţii, o au asupra mersului acesteia. De

asemenea, societatea deschisă trebuie să facă publice unele informaţii importante referitoare la

clienţi, furnizori, concurenţă etc.

Avantajele deschiderii unei societăţi

a) se îmbunătăţesc condiţiile de finanţare şi de acces la capital; capitalul astfel obţinut

nu trebuie rambursat şi nu este purtător de dobândă;

b) utilizarea acţiunilor ca mijloc de plată pentru achiziţii; societatea deschisă poateemite acţiuni, ca mijloc de plată în vederea preluării altei societăţi;

c) utilizarea acţiunilor ca mijloc de stimulare a personalului; societăţile oferă frecvent

acţiuni, drept stimulent pentru a atrage şi reţine personalul de calitate;

d) cresc posibilităţile societăţii de a se face cunoscută şi de a câştiga prestigiu;

e) acţiunile deţinute de investitor capătă o piaţă de tranzacţionare şi, ca atare, o valoare

de piaţă.

Dezavantajele deschiderii unei societăţia) pierderea intimităţii afacerii, prin dezvăluirea unor informaţii foarte sensibile;

b) limitarea libertăţii de acţiune a conducerii;

c) mărimea emisiunii şi costul deschiderii, fiecare piaţă având propriile criterii pentru

stabilirea mărimii minime a unei oferte; în Canada, de exemplu, este considerată

rezonabilă acea emisiune care asigură o capitalizare de piaţă anticipată de 25 de

milioane de dolari şi cel puţin 25% din acţiunile companiei să fie în circulaţie pe

piaţa valorilor mobiliare. Principalele cheltuieli legate de oferta publică se referă la:

onorarii, tipărire, traducere, taxa de listare, comisioane de procesare plătite bursei

etc.

d) constrângeri aplicate acţiunilor deţinute de personalul de conducere;

e) potenţiala pierdere a controlului asupra societăţii de către acţionarii iniţiali;

posibilitatea ca un grup de investitori să preia controlul societăţii;

16




f) implicaţiile fiscale ale deschiderii societăţii.

II.3. Cerinţele privind posibilitatea înscrierii valorilor mobiliare la Cota

Bursei de Valori Bucureşti

Listarea valorilor mobiliare la Bursa de Valori Bucureşti reprezintă un moment important

pentru firma emitentă, deoarece deschide calea spre noi investiţii. Tranzacţiile bursiere se pot

derula cu condiţia înscrierii valorilor mobiliare la cota bursei. Admiterea în cotaţia oficială nu

reprezintă un drept, ci se realizează numai dacă valorile mobiliare şi emitentul acestora răspund

unor cerinţe stabilite prin reglementări. Procedura de admitere, în conformitate cu practica

internaţională, comportă trei faze:

a) întocmirea dosarului de admitere, care cuprinde conturile de rezultate şi bilanţurilecontabile ale emitentului aferente ultimilor 3-5 ani încheiaţi;

b) asumarea unor obligaţii de către emitent;

c) Examinarea şi aprobarea cererii de către un organism special desemnat în cadrul

bursei.

Introducerea valorilor mobiliare în cota oficială presupune şi o publicitate prealabilă,

referitoare la : sediul, obiectul de activitate, durata, capitalul, ultimul bilanţ, pasivul obligatoriu,

avantajele stipulate prin statut pentru investitori şi administratori.Înscrierea valorilor mobiliare la cota Bursei de Valori Bucureşti (BVB) se realizează la

solicitarea emitentului, după examinarea dosarului de admitere, în conformitate cu reglementările

în vigoare privind îndeplinirea unor cerinţe specifice fiecărui tip de valoare mobiliară.

O dată cu înaintarea către bursă a cererii de înscriere valorilor mobiliare la cotă, însoţite de

documentele cerute, va fi plătit de către emitent un comision de procesare, nerambursabil dacă

respectiva cerere a fost respinsă.

În situaţia în care societatea emitentă a respectivelor valori mobiliare a primit din partea

comisiei de înscriere la cotă decizia de înscriere la cota bursei, atunci trebuie să plătească un

comision de înscriere, al cărui nivel este stabilit în funcţie de valoarea nominală totală a valorilor

mobiliare respective, emise şi aflate în circulaţie. Nivelul comisionului variază în funcţie de

natura valorilor mobiliare înscrise la cotă (acţiuni şi obligaţiuni emise de persoane juridice

17




române înscrise la categoria I sau la categoria de bază; obligaţiuni şi alte valori mobiliare de

natura acestora emise de stat, judeţe, oraşe, comune).

Cota BVB este structurată pe trei sectoare (schema II.1):

Sectorul valorilor mobiliare emise de către persoane juridice române;

Sectorul obligaţiunilor şi al altor valori mobiliare emise de către stat, judeţe, oraşe,

comune, de către autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale şi de către

alte autorităţi;

Sectorul internaţional, rezervat valorilor mobiliare emise de către persoane juridice

din străinătate.

Schema II.1. Structura cotei Bursei de Valori Bucureşti

Sursa : Gabriela Anghelache, Pieţe de capital.Caracteristici, evoluţii, tranziţii, pag.262

Decizia de înscriere la cotă este dată de comisia de înscriere la cotă. Odată admisă la cota bursei, societatea trebuie să furnizeze bursei datele referitoare la acţionarii săi, care urmează a fi

introduse în registrul bursei.

Cotarea şi tranzacţionarea valorilor mobiliare la BVB, şi aici anticipăm analiza lor detaliată,

prezintă următoarele avantaje:

COTA BURSEI DE VALORI BUCUREŞTI

Sectorul internaţional

Sectorul obligaţiunilor şi altor valorimobiliare emise de stat

Sectorul valorilor mobiliare emisede persoane juridice române

Acţiuni Obligaţiuni

Categoria I Categoria a II-a(de bază)

18




a) Creşterea lichidităţii valorilor mobiliare;

b) Creşterea rapidităţii efectuării transferului dreptului de proprietate;

c) Atragerea continuă de rezerve băneşti de pe piaţa de capital;

d) Creşterea prestigiului societăţii;

e) Creşterea interesului mass-media şi al publicului faţă de societate;

f) Apariţia unei valori recunoscute pe piaţă, care poate constitui un reper pentru creditorii

societăţii emitente, pentru creditorii deţinătorilor de valori mobiliare şi pentru cazul

unor fuziuni de societăţi comerciale;

g) Mărimea alternativelor de finanţare;

h) Cointeresarea angajaţilor prin distribuirea de acţiuni;

i) Creşterea interesului investitorilor străini faţă de societate;

j) Creşterea posibilităţii înscrierii valorilor mobiliare ale societăţii la cota altor burse

recunoscute pe plan internaţional.

Criteriile de atestare actuale nu stabilesc restricţii în ceea ce priveşte mărimea unei societăţi.

Totuşi, faptul că mediul economic este destul de puţin familiarizat cu rigorile pieţei bursiere, că

statul a fost şi încă este acţionarul principal la câteva societăţi comerciale importante, sau că asa-

numita cultură managerială nu este suficient de permeabilă la mentalitatea cerută pe o piaţă de

capital în formare a determinat cotarea la BVB şi a unor companii de dimensiuni şi cu

performanţe mai puţin concludente, care au evoluat diferenţiat în timp, unele bine, altele rău.Creşterea numărului companiilor listate nu duce în mod automat şi la o creştere a lichidităţii

pieţei. Au existat cauze interne şi externe care au determinat o contracţie a pieţei bursiere şi, până

de curând, investitorii de portofoliu au continuat să rămână în expectativă. Este posibil ca această

situaţie să fi fost cauzată atât de o anumită percepţie asupra încetinirii ritmului reformelor în

România, cât şi de aşteptarea unui moment de relansare mai consistentă a pieţelor de capital

internaţionale.

II.4. Procedurile şi mecanismul listării la Bursa de Valori Bucureşti

Plasarea valorilor mobiliare este operaţiunea prin care valorile mobiliare emise de societăţi pe

acţiuni, guverne, colectivităţi publice trec de la aceştia la investitori. Relaţiile financiare ale

plasamentului se stabilesc între emitenţii numiţi utilizatori de capital şi investitorii de capital.

19




Plasamentul poate aparţine utilizatorului sau investitorului de capital, concretizându-se într-o

ofertă publică:

Oferta publică de vânzare şi plasament privat dacă plasamentul este iniţiat de emitenţi

– utilizatorii de capital;

Oferta publică de cumpărare dacă plasamentul este iniţiat de investitori care doresc să

achiziţioneze un număr important de acţiuni ale emitentului de cel puţin 5% din totalul

celor emise.

Figura II.2. Tipuri de ofertă publică

Sursa : Gabriela Anghelache, Piaţa de capital. Caracteristici, evoluţii, tranzacţii, pag. 114

II.4.1. Oferte publice de vânzare

Oferta publică de vânzare reprezintă comunicarea adresată unor persoane, făcută sub orice

formă şi prin orice mijloace, care conţine informaţii suficiente despre valorile mobiliare oferite

spre vânzare, precum şi cu privire la termenii respectivei oferte.

În anumite situaţii precis reglementate nu este obligatorie publicarea prospectului de ofertă.

Astfel nu se publică prospectul dacă oferta este adresată doar investitorilor calificaţi sau unui

număr mai mic de 100 de investitori, persoane fizice sau juridice, alţii decât investitorii calificaţi.

OFERTE PUBLICE

de VÂNZARE de CUMPĂRARE

iniţială

secundară

primară propriu-zisă

(achiziţie)

concurentă

de preluare

voluntară obligatoriee

20




Dacă la data aprobării prospectului preţul şi numărul valorilor mobiliare oferite publicului nu

pot fi incluse în cadrul acestuia, prospectul va conţine:

Criteriile sau condiţiile pe baza cărora va fi determinat preţul, nivelul maxim al

acestuia şi numărul valorilor mobiliare oferite publicului;

Posibilitatea retragerii subscrierilor realizate în cel puţin două zile lucrătoare de la

data când preţul final şi numărul valorilor mobiliare oferite au fost înregistrate la

CNVM.

Investitorii care şi-au exprimat voinţa de a subscrie valori mobiliare, anterior publicării unui

amendament la prospectul de ofertă, au dreptul de a-şi retrage subscrierile efectuate în termen de

trei zile lucrătoare de la data publicării respectivului amendament.

În scopul evaluării succesului unei oferte viitoare se poate solicita intenţia de investiţie prin

intermediul unor metode specifice, cum ar fi:

Red-herring-ul, caz în care, pentru a determina valoarea de piaţă a acţiunilor puse în

vânzare, societatea de servicii de investiţii financiare întocmeşte un studiu de

prezentare a emitentului pe care-l trimite potenţialilor investitori, specificându-se că

oferta este în curs de autorizare;

Book-building-ul, metodă prin care intermediarul primeşte şi centralizează scrisorile

de intenţie ale investitorilor potenţiali (cererile de cumpărare) şi întocmeşte pe baza

acestora un document din care rezultă un preţ indicativ obtenabil.

Oferta publică de vânzare, în funcţie de scopul urmărit, se grupează în:

Ofertă publică iniţială, realizată atunci când se emit pentru prima dată valori mobiliare

şi se distribuie public către primii deţinători;

Oferta publică primară, având ca obiect valori mobiliare nou-emise, propuse de

emitent pentru a fi subscrise la data emisiunii, cu scopul de a fi plasate pe piaţă;

Oferta publică secundară, care intervine în situaţia vânzării unei cantităţi determinate

din valorile mobiliare existente deja asupra unor deţinători.Preţul în oferta publică de vânzare iniţială este egal cu valoarea nominală a acţiunilor sau a

obligaţiunilor. Dacă oferta iniţială are drept scop numai admiterea la tranzacţionare şi se

derulează pentru acţiuni deja emise, preţul în ofertă poate fi inferior valorii nominale dacă din

21




analiza financiară a emitentului de acţiuni rezultă un activ net contabil mai mic decât capitalul

social.

Preţul în oferta publică primară realizată de regulă cu prilejul majorării capitalului social al

unui emitent este egal cu valoarea nominală sau mai mare decât valoarea nominală dacă se

propune un preţ cu primă de emisiune. Preţul cu primă de emisiune este plătit de subscriitori care

cumpără acţiunile rămase disponibile după exercitarea dreptului de preferinţă.

În cazul ofertei publice secundare de vânzare a valorilor mobiliare nu se impune nici o

condiţie privind preţul de ofertă. Totuşi un preţ corect este cel comparabil cu preţul mediu de

tranzacţionare al respectivelor acţiuni, calculat pe un interval suficient de mare, de regulă 12 luni

anterioare ofertei.

II.4.2. Conţinutul prospectului de emisiune

Prospectul, în cazul ofertei publice de vânzare conţine informaţii despre emitent şi valorile

mobiliare - obiect al ofertei, despre domeniul de activitate, activele şi conducerea emitentului,

situaţiile financiare ale acestuia şi scopul pentru care lansează oferta.

Informaţiile sunt prezentate pe răspunderea emitentului, a consiliului de administraţie, a

proprietarului valorilor mobiliare care face oferta, dacă este cazul, a societăţii de servicii de

investiţii financiare care coordonează intermedierea şi a auditorilor financiari, în conformitate cu

contribuţia fiecăruia dintre aceştia la realizarea prospectului.

Întocmirea unui prospect necesită o perioadă considerabilă. El trebuie să conţină toate

informaţiile, atât favorabile, cât şi nefavorabile, necesare investitorilor pentru ca aceştia să poată

lua decizii fundamentale. Prospectul nu trebuie să conţină nici o declaraţie (informaţie) de natură

a-l induce în eroare pe investitor şi nu trebuie să omită nici un fapt material.

Prezentarea eronată a informaţiilor din prospect sau omiterea unor fapte materiale relevante

poate avea ca rezultat angajarea răspunderii, inclusiv penale, a celor care au întocmit prospectul.

Conţinutul minim al prospectului de ofertă publică de vânzare cuprinde: Informaţii referitoare la persoanele responsabile de întocmirea prospectului şi de

auditarea situaţiilor financiare ale emitentului;

Informaţii privind admiterea la tranzactionare pe piaţa reglementată a respectivelor

valori mobiliare;

Informaţii generale privind emitentul şi capitalul acestuia;

22




Informaţii generale cu privire la capital (valoarea capitalului subscris şi vărsat,

numărul şi clasele de acţiuni din care este compus, detalii privind caracteristicile

principale ale acestora);

Informaţii referitoare la activităţile emitentului (activităţi principale, precizându-se

categoriile de produse vândute sau servicii prestate, mărimea cifrei de afaceri, numărul

mediu al salariaţilor, politica de investiţii, politica de cercetare şi dezvoltare a noilor

produse şi servicii etc.);

Informaţii referitoare la activele şi pasivele emitentului şi la situaţia financiară a

acestuia (bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere pe ultimele trei exerciţii

financiare, dividendul pe acţiune pe ultimele trei exerciţii financiare, sursele şi

utilizarea fondurilor etc.);

Informaţii referitoare la administrare, management şi supraveghere (fondatori,

persoanele care compun organele de administrare şi control, remuneraţia şi beneficiile

în natură, deţinerile de acţiuni în respectiva societate ale membrilor organelor de

administraţie şi control, natura şi amploarea intereselor membrilor organelor de

administrare şi control în tranzacţii cum sunt: achiziţii sau vânzări de mijloace fixe,

cumpărări în afara activităţii normale);

Informaţii privind activitatea curentă şi perspectivele emitentului (evoluţii recente – de

la data încheierii ultimului exerciţiu financiar – referitoare la producţie, vânzări,

stocuri, costuri de producţie şi preţuri de vânzare, precum şi perspectivele emitentului

pentru exerciţiul financiar curent);

Principalii factori de risc (cu privire la emitent şi la ofertant, la valorile mobiliare

oferite, la piaţa pe care se derulează oferta publică).

Prospectul cuprinzând toate aceste informaţii poate fi întocmit într-o formă unică sau având

mai multe componente, şi anume:

Fişa de prezentare a emitentului, conţinând informaţiile referitoare la acesta; Nota privind caracteristicile valorilor mobiliare oferite sau propuse a fi admise la

tranzacţionare pe o piaţă reglementată;

Rezumatul prospectului.

23




Un emitent care are deja aprobată de către CNVM fişa de prezentare poate întocmi şi

transmite spre aprobare numai celelalte două componente: nota privind caracteristicile valorilor

mobiliare şi rezumatul prospectului. Fişa de prezentare este valabilă 12 luni de la aprobare, cu

condiţia actualizării acesteia.

Rezumatul prospectului este considerat o introducere la prospect şi avertizează cu privire la

faptul că orice decizie de investire trebuie să se fundamenteze pe informaţiile cuprinse în

prospect, considerat în integralitatea lui.

II.5. Obligaţiile emitenţilor ale căror valori mobiliare sunt admise latranzacţionare pe o piaţă reglementată

Conform regulamentului Consiliului Naţional al Valorilor Mobiliare, obligaţiile emitentului

ale cărui valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată sunt:a) punerea la dispoziţia pieţei a unui cuantum de valori mobiliare chiar din ziua

introducerii în cotaţia oficială şi menţinerea unei pieţe active şi regulate a acestor

titluri;

b) informarea autorităţilor bursiere în timp util asupra tuturor evenimentelor care

afectează existenţa juridică a societăţii (modificări statutare, modificarea capitalului);

c) publicarea în presa financiară, cel puţin o dată pe trimestru, a unor informaţii privind

evoluţia activităţii economico-financiare a societăţii emitente, inclusiv cifra de afaceri;d) emiterea înscrisurilor în conformitate cu anumite norme impuse pe plan intern şi

internaţional.

e) păstrarea raportului anual la dispoziţia publicului cel puţin cinci ani;

f) punerea la dispoziţia publicului, să transmită C.N.V.M. şi operatorului pieţei

reglementate, în termen de cel mult 4 luni de la încheierea exerciţiului financiar,

raportul anual care va cuprinde:

situaţiile financiare anuale auditate, elaborate în conformitate cureglementările contabile aplicabile, aprobate de organul statutar competent;

raportul consiliului de administraţie sau al unui organ competent

echivalent;

declaraţia persoanelor responsabile din cadrul emitentului, ale căror nume

şi funcţii vor fi precizate explicit, din care să reiasă că, după cunoştinţele lor,

24




situaţia financiar-contabilă anuală care a fost întocmită în conformitate cu

standardele contabile aplicabile oferă o imagine corectă şi conformă cu realitatea a

activelor, obligaţiilor, poziţiei financiare, contului de profit şi pierdere ale

emitentului;

După cum s-a putut observa din prospectul de emisiune, una dinte condiţiile de cotare a

valorilor mobiliare pe o piaţă reglementată este reprezentată de obligaţiile pe care un emitent le

are. Aşadar, pe lângă obligaţiile precizate se mai regăsesc şi cele impuse în funcţie de mărimea

şi capacitatea întreprinderii.

Listarea la bursele de valori prezintă o serie de avantaje incontestabile, verificabile de-a

lungul timpului, printre care:11

a) mobilizarea de capital, firma având acces la resurse financiare suplimentare din

momentul cotării la un cost în general redus; b) publicitatea implicită pe care o asigură Piaţa Bursieră;

c) consolidarea financiară prin separarea grupului de investitori pe termen lung de cei de

conjunctură, minoritari;

d) cointeresarea angajaţilor prin distribuirea de acţiuni către aceştia, care pot fi ulterior

uşor vândute la o valoare mai mare.

Cotarea bursieră reprezintă un deziderat pentru multe firme aflate în expansiune datorită

multiplelor avantaje pe care le oferă:12

acces mai uşor la piaţa capitalului;

transparenţa şi lichiditate pentru acţionari;

difuzarea proprietăţii, deci şi a riscurilor;

publicitate.

Tranzacţionarea firmelor cotate se realizează zilnic, prin mecanismul cererii şi ofertei, prin

intermediul cotaţiei acţiunilor. Zilnic sunt calculaţi numeroşi indicatori de creştere, de eficienţă,

de echilibru, pe baza cotaţiilor şi a celorlalte informaţii financiare furnizate de către firmeleînscrise la bursă. Acesţi indicatori sunt o reală bază de informaţii pentru investitorii actuali şi cei

potenţiali.

11 I. Popa, Op. cit., p.2012 E. Dorneanu, Diagnosticul financiar al firmei cotate pe piaţa de capital, p.73

25




CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ PRIVIND IMPACTULCOTĂRII LA BURSĂ ASUPRA UNEI FIRME PE EXEMPLUL

S.C. TEHNOTON S.A. IAŞI

III.1. Prezentarea generala a companiei

TEHNOTON este o societate pe acţiuni cu capital integral privat.

Capitalul social este de 3.592.621 lei.

Are sediul in Iaşi (oraş important, cu peste 300.000 locuitori, aflat in imediata apropiere a

graniţei de NE a României). Poziţia geografica este deosebit de avantajoasa pentru contacte

comerciale atât cu ţările din vestul Europei (transport auto şi fluvial), cât şi cu ţările din estul

Europei si Asia (transport auto şi maritim).

S.C. TEHNOTON S.A. ocupă şi are în proprietate o suprafaţa de 3,8 ha (2,35 ha construcţii:

corp administrativ, secţii de producţie, laboratoare, alte utilităţi), este conectată la sistemele de

alimentare cu energie electrică (1,6MVA), apă industrială, apă caldă, energie termică, gaze

naturale şi are propria sa instalaţie de aer comprimat (30mc/min, 7 atm).

Căile de comunicaţii accesibile sunt: aeroportul Iaşi, calea ferată cu staţii de persoane şi

marfă, drumuri naţionale (DN 24, DN 28) şi acces la drumul european E27.

S.C. TEHNOTON S.A. are, în acest moment, 197 angajaţi.S.C. TEHNOTON S.A. a fost infiinţată în 1972, ca producător de bunuri de larg consum

electronice.A început prin a produce radioreceptoare staţionare şi portabile (1973), apoi, şi-a

extins gama de produse cu radiocasetofoane portabile, la început monofonice (1980) şi apoi,

stereofonice (1985).

Pe de altă parte, în 1975, a inceput şi producţia de echipamente de televiziune în circuit închis

şi echipamente de radiocomunicaţii maritime, ambele sub licenţele unor firme de prestigiu în

domeniu: SIEMENS şi NERA.

Odată cu schimbarea condiţiilor economice, TEHNOTON s-a adaptat cu succes noilor

condiţii de piaţă, reducând producţia de bunuri electronice, reorientând activitatea secţiilor care o

deserveau către producţia pe bază de comandă pentru terţe societăţi (stabilizatoare de tensiune,

transformatoare şi alte produse bobinate, construcţii metalice şi elemente de feronerie, antene

26




telescopice pentru radio şi TV) şi dezvoltând produse noi - bunuri electrocasnice: maşini de gătit

cu gaz si electrice – 1992, maşini de spălat – 1995, frigidere auto ecologice – 1997.

S.C. TEHNOTON S.A. Iaşi s-a reorganizat prin H.G.R. nr. 160 / 07.03.1991 când a devenit

Societate Comercială – Societate pe Acţiuni cu capital de stat (înfiinţare: reorganizare conform

Legii 15/ 90 prin divizarea şi prelucrarea a 89,5% din patrimoniul forţei întreprinderii Tehnoton

Iaşi conform H.G.R. de mai sus).

În anul 1992, societatea a fost divizată în trei societăţi distincte prin separarea reţelei de

service (TEHNOTON SERVICE S.A.) şi a atelierului de autoutilare (ELIT S.A.). Aceasta a fost

o lovitură serioasă pentru societatea mamă, care a rămas fără reţeaua service şi, mai important

decât atât, fără reţeaua de magazine reprezentantă, deci în incapacitatea de a-şi vinde produsele.

De atunci, TEHNOTON şi-a creat şi dezvoltat propria reţea de distribuţie în colaborare cu cca

400 de magazine din întreaga ţară şi propria reţea de service.

III.1.1. Forma juridică şi funcţionarea societăţii

S.C.TEHNOTON S.A. este o societate de sine stătătoare şi nu are sucursale sau filiale. Are o

activitate continuă.

S.C. TEHNOTON S.A. a fost infiinţată ca societate comercială în baza Legii 31/ 1990,

republicată, prin Hotărârea Guvernului României nr. 160/1991, preluându-se patrimoniul fostei

Întreprinderi Tehnoton Iaşi.

S.C.TEHNOTON S.A. este o persoană juridică română, având forma juridică de societate pe

acţiuni. Este o companie cu capital integral privat, cu sediul în localitatea Iaşi, Calea Chisinaului

nr. 43, România.

Durata societăţii este nelimitată cu începere de la data înregistrării în Registrul Comerţului.

III.1.2. Obiectul de activitate

La înfiinţare, în anul 1972, obiectul de activitate al societăţii consta în “producerea de bunuri

de larg consum electronice şi electrotehnice”. În anul 1975, obiectul de activitate a fost extins,

TEHNOTON devenind şi producător de echipamente electronice profesionale, respectiv sisteme

de televiziune în circuit închis şi echipamente de radiocomunicaţii maritime.

27




La inceputul anilor ’90, sub presiunea pieţei, oglinda fidelă a condiţiilor economice şi sociale

în continuă deteriorare, managementul societăţii a hotărât diminuarea producţiei electronice şi

completarea profilului de activitate cu produse ne-electronice. Mulţi au afirmat, atunci, că

TEHNOTON şi-a semnat condamnarea la faliment.

La sfârşitul anilor ’80, TEHNOTON producea mai bine de 95% din radioreceptoarele

româneşti. Pe piaţa produselor electronice, nu exista, practic, concurenţă, cei câţiva producători

având, cu mici excepţii, portofolii diferite de produse. Existau şi importuri de produse similare,

îndeosebi din ţările CAER, dar în cantităţi mici.

În primii ani după 1989, atunci când barierele vamale au căzut şi, în România, se putea

importa orice, importatorii s-au străduit să aducă în ţară, în primul rând, marfă ieftină. Îşi

asigurau, astfel, recuperarea rapidă a investiţiei, în condiţiile în care cererea de produse

electronice era foarte mare, iar cumpărătorul, avid de produse altădată interzise, era mai interesatde design decât de performanţe tehnice. Ca urmare, oferta producătorilor interni, cu performanţe

impuse de standarde specifice şi certificate de instituţii de control, dar deficitară la capitolul

dimensiuni, materiale, aspect, finisări, nu a mai corespuns cerinţelor consumatorului. Vânzările

de produse electronice indigene au scăzut drastic, astfel că producătorii au fost obligaţi să ia

decizii de modificare a portofoliului de produse.

În acest context, TEHNOTON a dezvoltat produse noi sub marcă proprie, ca, de exemplu,

televizoare alb-negru şi color. Dar tehnologiile vechi, utilajele uzate fizic şi moral, preţulcomponentelor într-o continuă creştere determinată de poziţia de monopol a producătorilor

interni, lipsa resurselor valutare pentru importurile de materiale şi componente şi preţurile

necompetitive, au facut ca producţia şi desfacerea produselor să se desfăşoare din ce în ce mai

anevoios. Se impunea o decizie majoră în evoluţia societăţii. Decizia s-a bazat pe marea

capacitate de adaptare pe care o are un producător de bunuri electronice. Astfel, prin natura

produselor sale, acesta are capacităţi de producţie diverse: prelucrări mecanice, prelucrări mase

plastice, producţie de repere bobinate şi transformatoare şi, mai ales, deţine o forţă de muncă

înalt calificată. Decizia majoră care trebuia luată era de a completa profilul de activitate cu

produse cu cerere asigurată, care să satisfacă nevoi primare ale consumatorilor. Astfel, a fost

posibilă adaptarea obiectului de activitate şi, în anul 1992, s-a asimilat în fabricaţie primul aragaz

cu 3 ochiuri cu marca S.C. TEHNOTON S.A.

28




Până atunci, pe piaţa maşinilor de gătit cu gaz existau doar doi producători: producătorul

tradiţional, SAMUS Satu Mare, cu experienţă de zeci de ani în domeniu şi METALICA Oradea,

producător cu pondere, respectiv experienţă mai mica. Importurile, la momentul respectiv erau

neglijabile. Noul produs TEHNOTON era simplu (fără facilităţi deosebite) şi, mai ales, ieftin.

Astfel, firma şi-a asigurat segmentul, în creştere, de consumatori cu posibilităţi materiale reduse,

interesaţi să achiziţioneze produse de dimensiuni mai mici, potrivite în locuinţe mai puţin

spaţioase, cu preţuri mai mici şi având, ca facilităţi, strictul necesar.

Pentru a putea analiza condiţiile în care a avut loc tranziţia către producţia de maşini de

gătit cu gaz, se ţine cont de faptul că înzestrarea gospodăriilor cu maşini de gătit cu gaz este

direct proporţională cu numărul de locuinţe existente, respectiv se poate considera cererea de

aragaze ca fiind reflectată direct de numărul de locuinţe nou construite.

S.C. TEHNOTON S.A. a intrat, deci, cu produsele sale noi pe o piaţă în creştere, unde putearecupera cu suficientă rapiditate (limitele fiind, evident, stabilite de condiţiile economice

generale) sumele investite. Se poate concluziona astfel, că tranziţia TEHNOTON către producţia

de maşini de gătit cu gaz s-a făcut în condiţii favorabile.

III.1.3. Capitalul social

S.C.TEHNOTON S.A. are un capital social de 3.592.621 lei. Structura acţionariatului este

redată în tabelul nr. III.1:

Structura acţionariatului întreprinderii S.C. TEHNOTON S.A.

Table nr.III.1

Nr.Crt.

Numele acţionarilor Nr. de acţiuni% dintotal

1. SC Omega IS Comunications SRL Iaşi 26.078.418 72,592. Alţi acţionari, persoane juridice 1.057.695 2,943. Badea Cristinel Ioan 2.301.042 6,414. Guţă Maria 2.015.292 5,615.. Alţi acţionari, persoane fizice 4.473.759 12,45

TOTAL 35.926.206 100,00

29




DREPTURI ŞI OBLIGAŢII DECURGÂND DIN ACŢIUNI:

Fiecare acţiune subscrisă şi vărsată de acţionari conferă acestora dreptul la vot în Adunarea

Generală a Acţionarilor, dreptul de a alege şi de a fi ales în organele de conducere ale societăţii,

dreptul de a participa la distribuirea profitului, conform prevederilor statutului societăţii şi ale

dispoziţiei legale, respectiv alte drepturi prevăzute de lege.

Obligaţiile sunt garantate cu capitalul social al acesteia, iar acţionarii răspund în limita valorii

acţiunilor ce le deţin.

Patrimoniul societăţii nu poate fi grevat de datorii sau alte obligaţii personale ale

proprietarilor de acţiuni.

Acţiunile sunt indivizibile cu privire la societate care nu recunoaşte decat un proprietar pentru

fiecare acţiune.ORGANELE DE CONDUCERE

ADUNAREA GENERALĂ A ACŢIONARILOR

Adunarea generală a acţionarilor este organul de conducere al societăţii care decide asupra

activităţii acesteia şi asigură strategia ei economică şi comercială. AGA se convoacă de

managerul general al societăţii sau de înlocuitorul acestuia.

Adunările generale ale acţionarilor sunt ordinare si extraordinare.

Adunarea generala ordinară are loc cel puţin o dată pe an dupa închiderea exerciţiuluieconomico-financiar şi are următoarele atribuţii:

să discute, să aprobe sau sa modifice bilanţul, după ascultarea raportului

administratorului si cenzorilor;

să aleagă acţionarii nou intraţi şi auditorii financiari;

să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exercitiul în curs, al administratorilor şi

auditorilor;

să se pronunţe asupra gestiunii administratorilor;

să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate

pentru exerciţiul următor;

să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multora dintre unităţile

societăţii;

30




analizează rapoartele Consiliului de Administraţie privind studiul si perspectivele

societăţii cu referire la profit şi dividende, poziţia pe piaţă internă şi internaţională,

nivelul tehnic, calitatea, forţa de muncă, protecţia mediului, relaţiile cu clienţii;

hotărăşte cu privire la acţionarea în justiţie a membrilor Consiliului de Administraţie,

directorului general şi a cenzorilor pentru pagube pricinuite societăţii.

Adunarea extraordinară se convoacă la cererea acţionarilor, reprezentând cel putin 1/3 din

capitalul social, precum şi în cazul în care capitalul social s-a diminuat cu 10% timp de doi ani

consecutivi.

Hotărârile ce pot fi luate în cazul convocării AGA Extraordinară sunt:

– prelungirea duratei societăţii;

– mărirea capitalului;

– schimbarea obiectului de activitate al societăţii;

– schimbarea formei societăţii;

– mutarea sediului;

– fuziuni cu alte societăţi;

– reducerea capitalului social sau întregirea sa prin emisiune de noi acţiuni;

– orice altă modificare a contractului de societate ori a statutului sau orice altă hotărâre pentru

care este cerută aprobarea adunării extraordinare.

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE:

Consiliul de Administraţie este compus din 3 membrii, aleşi de AGA pe o perioadă de 4 ani.

Consiliul de Administraţie are în principal următoarele atribuţii:

Angajează şi concediază personalul şi stabileşte drepturile şi obligaţiile acestuia;

Stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului societăţii pe compartimente;

Aprobă operaţiunile de încasări şi plăţi, de vânzare şi cumpărare de bunuri potrivit

competenţelor; Aprobă încheierea de contracte de închiriere (luarea sau darea cu chirie);

Stabileşte tactica şi strategia de marketing;

Aprobă închirierea sau rezilierea contractelor potrivit competenţelor;

31




Supun anual AGA, în termen de 120 zile de la încheierea exerciţiului economico-

financiar, Raportul cu privire la activitatea societăţii, Bilanţul şi Contul de profit şi

pierdere pe anul precedent, precum şi Proiectul de program de activitate şi Proiectul

de buget al societăţii pe anul în curs.

Consiliul de Administraţie poate delega o parte din atribuţiile sale unui Comitet de Direcţie,

compus din membrii aleşi de Consiliu.

Consiliul de administratie este format din:

Ing. Hrestic Felix - Preşedinte;

Ing. Popa Marcel – Membru;

Ec. Mancea Valentin – Membru.

Conducerea executivă a fost exercitată de:

Ing. Hrestic Felix - Director general;

Ec. Georgeta Ichim - Director economic.

Pentru a exercita dreptul de control, acţionarilor li se pot prezenta, la cerere, date cu privire la

activitatea societăţii, situaţia patrimoniului, a beneficiilor şi a pierderilor.

Auditorii financiari au următoarele atribuţii principale:

În cursul exerciţiului financiar, verifică utilizarea fondurilor fixe şi a mijloacelor circulante,

a portofoliului de efecte, casa şi registrele de evidenţa contabilă şi informează Consiliul de

Administraţie asupra neregulilor constatate; La încheierea exerciţiului financiar controlează exactitatea inventarului, a documentelor şi

informaţiilor prezentate de Consiliul de Administraţie asupra conturilor societăţii, a bilanţului şi

a contului de profit şi pierdere, prezentând AGA un raport scris;

Prezintă AGA punctul său de vedere la propunerile de reducere a capitalului social, de

modificare a statului sau obiectului de activitate al societăţii;

La lichidarea societăţii controlează operaţiunile de lichidare.

III.2. Aspecte de natura comerciala

32




III.2.1. Piaţa de desfacere a produselor oferite de SC. TEHNOTON S.A.

Cererea de maşini de gătit în România a început să crească încă dinainte de 1990. O

schimbare radicală s-a petrecut însă în luna decembrie a anului 1997, când o mare companie

multinaţională a devenit acţionarul principal al societăţii Samus SA din Satu Mare. Datorită

investiţiilor masive făcute aici, s-a reuşit producerea unei game foarte variate de aragazuri, de la

cele mai simple şi ieftine, la modele de lux. Astfel, marca Zanussi, fabricată acum la Electrolux

Samus S.A., a devenit, de câţiva ani, lider de piaţă. Din cauza puterii scăzute de cumpărare a

populaţiei, următorii doi clasaţi în topul vânzărilor, Metalica Oradea şi Tehnoton Iaşi, şi-au

diminuat producţia în următorii trei – patru ani. Astfel, dacă luăm ca bază de referinţă anul 1997,

nivelul producţiei de la Metalica S.A. a scăzut în 2000 cu 21%.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cadrul firmei TEHNOTON S.A. : de la peste 52.000 de

aragazuri şi reşouri fabricate în 1997 a ajuns, în 2000, la 33.000 de unităţi.

Începând însă din anul 2001 cererea de maşini de gătit Tehnoton a inceput să crească

continuu, de la o luna la alta, ajungând să crească de la un an la altul cu un procent mediu de

48%. Firma depune un efort substanţial pentru a-şi retehnologiza sectoarele importante.

Astfel, S.C. TEHNOTON S.A. a început încă din 2001 să producă prin intermediul liniei de

vopsire în câmp electrostatic şi s-au implementat deja normele corespunzătoare standardului ISO

9001. Prin aceasta, se propune o raliere la normele de calitate ale celorlalte firme interne şi

externe urmărindu-se şi creşterea livrărilor la export.Începând din trimestrul trei al anului 2003, românii au inceput să-şi permita într-o măsură mai

mare să cumpere, mai ales în rate, produse electrocasnice. Astfel, în perioada octombrie –

decembrie 2003, vânzările de asemenea bunuri de folosinţa îndelungată aproape s-au dublat faţă

de perioada similară a anului precedent, tendinţă care s-a menţinut şi în primul trimestru.

Întrucât dezvoltarea economică a căpătat proporţii foarte mari în ultimul deceniu, se poate

afirma că cererea de produse realizate de intreprinderea S.C.TEHNOTON S.A. a crescut foarte

mult, s-a îmbunătăţit de la un an la altul, fapt datorat de îmbunătăţirea imaginii firmei şi a

percepţiei calitative a produselor .

III.2.2. Principalii parteneri comerciali ai S.C.TEHNOTON S.A.

Principalii furnizori

Principalii furnizori de materii prime, materiale şi subansamble sunt:

33




BEGA ELECTROMOTOR SA TIMIŞOARA

VEF SA FOCŞANI

EURO PROD SA SATU MARE

KELEBEK SRL GALAŢI

OMEGA TEHNOTON ENERGETIC SRL IAŞI

INTEGRATOR SISTEM SRL GALAŢI

ASOC. ROMÂNĂ PT. RECICLARE (RORE BUCUREŞTI)

TURAS (TURPA METAL SAN) TURCIA

PLAST ECO POLIMERI SRL IAŞI

PETROM IAŞI

METAL NEF EMA SRL IAŞI E-ON GAZ ROMÂNIA TG. MUREŞ

REZISTOTERM SRL IAŞI

ALMAR INVEST SLOVACIA

Un partener foarte important este Vase Emailate Focşani, firma care asigură emailarea

reperelor pentru maşinile de gătit cu gaz.

III.2.3. Principalii clienţi

S.C. TEHNOTON S.A furnizează produse unui număr de peste 400 de clienţi, proprietari de

magazine, lanţuri de magazine sau vânzători en gros răspândiţi pe întreg teritoriul ţării. Aceştia

se caracterizează printr-o mare diversitate, atât ca putere de cumpărare, cât şi ca modalitate de

amenajare a zonelor de vânzare.

Astfel, produsele S.C. TEHNOTON S.A pot fi găsite în toate judeţele României, în magazine

universale, magazine specializate, magazine de cartier sau în puncte de vânzare tip. Printre

clienţii firmei S.C. TEHNOTON S.A. se mai regăsesc şi următoarele întreprinderi de mare

renume atât în interiorul cât şi în exteriorul ţării:

ROMBIZ IMPEX SRL

MITTAL STEEL Galaţi pentru tablă

ROMTELECOM SA BUCUREŞTI

THALES RAIL SIGNALLING SOLUTION SRL

34




DELPHI DIESEL SYSTEMS ROMÂNIA SRL

FRANCEL SRL

PRIMEX IMPORT-EXPORT SRL

CNCF CFR SA SUC.REG.CF BUCUREŞTI

RIDGE TOOL EUROPE NV

ROMÂNIA HYPERMARCHE SA PANTELIMON

PIC SA FIL. CRAIOVA.

III.2.4. Concurenţa

Ca producător de maşini de gătit cu gaz, S.C. TEHNOTON S.A are, drept concurenţi,

producători interni şi într-o măsură mult mai mică (5% din piaţa aragazelor), producători externicu mărci de renume.

Principalii concurenţi sunt:

SAMUS Satu Mare:

Producătorul tradiţional, bine cunoscut de către cumpărători şi cu experienţă de peste 30 de

ani în domeniu. Deţine avantajul experienţei şi utilării complete pentru producţia de maşini de

gătit cu gaz, în sensul că nu execută operaţiuni în afara fabricii şi este puţin dependent de

producătorii interni de materii prime şi subansamble. Pachetul său de control a fost achiziţionat

de către ELECTROLUX, al treilea producător de bunuri electrocasnice din lume, care produce

maşini de gătit cu gaz sub marca ZANUSSI.

ZANUSSI-SAMUS:

Marcă rezultată din “mariajul” SAMUS – ELECTROLUX, care combină, în ochii clientului,

tradiţia SAMUS-ului cu marca de top ZANUSSI. O altă modalitate prin care se încearcă

sufocarea S.C. TEHNOTON S.A-ului pe piaţa maşinilor de gătit cu gaz: prin îmbunătăţirea

artificială a imaginii SAMUS în ochii cumpărătorului şi jocul de culise al preţurilor între cele

două mărci.METALICA Oradea:

Al doilea producător ca vechime în România, are, ca şi SAMUS, avantajul utilării complete

pentru producţia de maşini de gătit cu gaz şi a faptului că deţine resursele necesare pentru a se

aproviziona de la furnizori externi.

35




Fig.III.1 Cotele de piaţă deţinute de către principalii producători de maşini de gătit cu gaz

III.3. Situaţia financiară a companiei S.C. TEHNOTON S.A.

Analiza fundamentală a firmei S.C.TEHNOTON S.A., cotate pe piaţa de capital urmăreşte

estimarea unui curs teoretic (valoarea intrinsecă), pornind de la studierea situaţiilor financiare şi

a conjuncturii economice a firmei. Scopul este estimarea cât mai precisă pe baza acestor

informaţii a cursului, dar şi a riscurilor valorilor mobiliare. Analiza situaţiei economico-

financiare a întreprinderii S.C. TEHNOTON S.A. ale cărei acţiuni se află la dispoziţia

investitorilor pe piaţa de capital vizează studiul comparativ al unui set de indicatori. Aceşti

indicatori se obţin pe baza analizei rezultatelor financiare conţinute în rapoartele financiare ale

societăţii (bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de trezoreriei şi notele

explicative) şi a preţului format pe baza confruntării cererii cu oferta. Calculul ratelor bursiere

vine în întâmpinarea nevoii de a estima valoarea intrinsecă a acţiunilor sau a cursului teoretic la

care trebuie să se raporteze analistul când apreciază nivelul curent de piaţă al activelor financiare. Prin urmare, aspectul fundamental constă în cunoaşterea unor informaţii corecte şi

actuale ale societăţii şi a conjuncturii economice în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Practic, analiza financiară reprezintă o încercare de a determina valoarea actuală a tuturor

încasărilor pe care un acţionar le va primi în viitor pentru fiecare acţiune deţinută.

36

Samus-Zanussi 55%

Tehnoton 20%

Metalica 20%

Marci straine 5%




Situaţiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată a poziţiei financiare a unei

întreprinderi şi a tranzacţiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situaţiilor financiare generale este

de a oferi informaţii despre poziţia financiară, performanţa şi fluxurile de numerar ale unei

întreprinderi, utile pentru o gama largă de utilizatori în luarea deciziilor economice.

Pentru a analiza un fenomen în părţile sale componente, se impune o fotografie a stării de fapt

înregistrată la un moment dat.13

Trecerea de la informaţia “contabilă” la cea de “analiză” este o etapă necesară pentru

diagnosticarea stării de fapt a situaţiei economico – financiare a firmei.

Din punctul de vedere al creditorilor, există o varietate de indicatori, legaţi de datoriile totale

sau doar de cele pe termen lung, în corespondenţă cu diferitele componente ale bilanţului, care

oferă o măsură mult mai exhaustivă a riscului decât levierul financiar. Aceste rate măsoară

expunerea la risc a creditorilor în legătură cu activele disponibile asupra cărora s-ar răsfrânge pretenţiile creditorilor.14

III.3.1. Rata îndatorării

Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a firmei, respectiv

examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor între capitalurile

proprii şi aporturile venite din exterior, de unde rezultă autonomia financiară a firmei.

Autonomia financiară, care reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă angajamentelor

financiare, este ameninţată de existenţa unei structuri financiare inadecvate care poate avea

consecinţe grave legate de încetarea plăţilor sau pierderea controlului acţionarilor.

Rata de îndatorare cuantifică capacitatea companiilor de a finanţa activele fie prin intermediul

surselor atrase, fie prin intermediul surselor proprii.

1). Rata îndatorării globale – exprimă dependenţa întreprinderii de diverşi creditori şi şansele

de rambursare a datoriilor.

Rata datoriilor totale raportate la pasivele totale este utilizată pentru a descrie ponderea“banilor altora” în totalul pretenţiilor legate de activele companiei. Cu cât este mai mare această

rată, cu atât riscul este mai mare pentru creditori. Totuşi, acest indicator nu este o măsură a

capacităţii reale a întreprinderii se a-şi acoperi datoriile. După cum am observat deja, valorile

13 S. Petrescu, Analiză şi diagnostic financiar – contabil. Ghid teoretico – aplicativ, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2006, p.14514 Erich A. Helfert, Tehnici de analiză financiară, Ed. BMT Publishing House, Bucureşti, 2006, p. 142

37




înregistrate în bilanţul companiei nu indică, de regulă, valorile economice curente, nici măcar de

cele de lichidare. La lef, nici această rată nu oferă indicii legate de profitabilitatea ca profiturile

sau fluctuaţiile cash flow-lui să afecteze dobânzile şi principalul de rambursat.

5 ,0 Pasiv

totale Datorii Rîg ≤

a) Levierul financiar – depinde de structura finanţării, cu efecte asupra ratei rentabilităţii

capitalurilor proprii(indicator de risc financiar).

proprii Capitaluri

totale Datorii LF =

b) Rata autonomiei financiare - reprezintă capacitatea de acoperire a datoriilor din

capitalurile proprii:

1totale Datorii

proprii Capitaluri Raf >

( LF

1 Raf =

).

c) Rata îndatorării pe termen lung - care exprimă dependenţa de creditorii pe termen

lung, este majorată de inflaţie, fiind un indicator de risc proporţional cu valoarea lui şi

cu variabilitatea beneficiilor.

Mărimea acestei rate variază de la un sector de activitate la altul.

propriuCapital

an1 Datorii Rdtl

>=,

2). Capacitatea de îndatorare - care exprimă ponderea capitalului propriu în capitalul

permanent, depinde de structura financiară şi arată posibilităţi de îndatorare crescute pentru

valori ≥ 0,5.

5 ,0

permanent Capital

proprii Capitaluri Cî ≥

,Pentru ca întreprinderea să fie într-o situaţie satisfăcătoare, nu este suficient ca ea să-şi poată

achita datoriile (să fie solvabilă), ci trebuie să le poată achita la scadenţa convenită.

Întreprinderea poate fi solvabilă, având un activ total superior datoriilor (situaţie netă pozitivă),

dar să nu posede suficiente lichidităţi pentru a respecta scadenţele, ceea ce impune analiza

separată a lichidităţii sale.

38




Ratele ce exprimă gradul de îndatorare sunt prezentate în tabelul nr. III.2 din care se desprind

următoarele concluzii:

Ratele de îndatorare la întreprinderea S.C.TEHNOTON S.A.

Tabel nr. III..2Nr.crt. Indicatori 2004 2005 2006 2007 2008 GRADUL DE ÎNDATORARE 1 Rata îndatorării globale 0,65 0,62 0,50 0,41 0,441.a Levierul financiar 1,88 1,74 1,01 0,72 0,811.b Rata autonomiei financiare 0,53 0,57 0,99 1,39 1,23

2 Rata îndatorării pe termenlung

0,003 0,043 0,036

0,008 0,005

3 Capacitatea de îndatorare:

0,997 0,959 0,96

5

0,993 0,995

1. Rata îndatorării globale sub 0,5 în perioada 2007 şi 2008 arată majorarea ponderii

datoriilor şi scăderea ponderii capitalurilor proprii în structura finanţării.

2. Rata de îndatorare la termen rămâne constantă, având valoarea zero, consecinţa

inexistenţei datoriilor pe termen lung.

3. Capacitatea de îndatorare se menţine constantă la aproximativ valoarea 1, superioară

valorii de 0,5, ceea ce reflectă reducerea resurselor stabile în raport cu cele ciclice, aratând

tocmai lipsa datoriilor pe termen lung.

39




Evoluţia datelor de îndatorare în perioada 2004 - 2008

0

0,2

0,4

0,6

0,8

1

1,21,4

1,6

1,8

2

2004 2005 2006 2007 2008

Rata îndatorării globale

Levierul financiar

Rata autonomiei financiare

Rata îndatorării pe termen

lung

Capacitatea de îndatorare:

Graficul nr. III.1

3). Capacitatea de rambursare - care exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi rambursa

datoriile totale şi completează rata de îndatorare, valoarea minimă de 0,25 fiind acceptabilă.

totale Datorii

CAF Cr =

,

Evoluţia capacităţii de rambursare se prezintă în tabelul nr. III.3 constatându-se că doar înanul 2007 capacitatea de rambursare se apropie de nivelul de 0,25.

Evoluţia capacităţii de rambursare la întreprinderea S.C. TEHNOTON S.A.

Tabelul nr. III.3

Denumirea indicatoruluiExercitiu financiar

2004 2005 2006 2007 2008

Capacitatea derambursare

0,15 0,09 0,14 0,21 0,19

40




Evolutia capacitatii de rambursare in perioada 2004-2008

0,00

0,05

0,10

0,15

0,20

0,25

2004 2005 2006 2007 2008

Capacitatea derambursare

Graficul nr. III.2

III.3.2. Rata solvabilităţii

Finanţatorii externi sunt subiecţii riscului financiar derivat din insovabilitatea firmelor pe care

le finanţează. Pentru a evalua acest risc, ei evaluează bonitatea clienţilor lor, prin analiza a două

aspecte ale solvabilităţii, şi anume15:

a) Solvabilitatea pe termen scurt sau lichiditatea;

b) Solvabilitatea pe termen mediu şi lung sau soliditatea patrimonială.

Aprecierea solvabilităţii se realizează prin compararea între lichiditatea activelor totale şi

exigibilitatea datoriilor totale.

Activul net contabil

ANC = Total activ – Total datorii

În aprecierea solvabilităţii se mai utilizează o serie de rate din structura pasivului şi

caracterizează îndatorarea şi autonomia financiară a întreprinderii:

2) Rata solvabilităţii patrimoniale -care exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv, a căreivaloare minimă trebuie să se încadreze între 0,3 - 0,5, peste 0,5 reflectând o situaţie normală.

Pasiv

propriuCapital Rsp =

,

15 M. Mironiuc, Op. cit., p.275

41




3) Rata solvabilităţii generale:

totaleDatorii

totalActiv= Rsg

Ratele de solvabilitate determinate pe baza datelor din bilanţ în perioada 2004-2008 analizate

mai sus prezentate în tablelul III.4 :

Ratele solvabilităţii la întreprinderea S.C. TEHNOTON S.A.

Tabel nr.III.4

Nr.crt. Indicatori 2004 2005 2006 2007 2008II. SOLVABILITATEA

1. Activul net contabil10.420.429 10.519.17

413.326.09

113.612.71

113.608.717

2.Rata solvabilităţii patrimoniale (%)

34,45% 35,82% 49,03% 57,39% 54,71%

3.Rata generală asolvabilităţii (%)

154,08% 160,45% 201,30% 241,39% 225,05%

Evoluţia ratelor de solvabilitate în perioda 2004-2008 se prezintă în graficele următoare :


0

2.000.000

4.000.000

6.000.000

8.000.000

10.000.000

12.000.000

14.000.000

16.000.000

2004 2005 2006 2007 2008


Graficul nr. III.3

42




Rata solvabilităţii patrimoniale (%)

0,00%

10,00%

20,00%

30,00%

40,00%

50,00%

60,00%

70,00%

2004 2005 2006 2007 2008

Rata solvabilităţiipatrimoniale (%)

Graficul nr. III.4

Rata generală a solvabilităţii (%)

0,00%

50,00%

100,00%

150,00%

200,00%

250,00%

300,00%

2004 2005 2006 2007 2008

Rata generală asolvabilităţii (%)

Graficul nr. III.5

Solvabilitatea înregistrată în anul 2004 şi 2005 poate fi apreciată necorespunzător,întreprinderea neavând posibilitatea să-şi finanţeze obligaţiile de plată din resurse proprii.

Indicatorul înregistrează o evoluţie pozitivă de la 34,45%-2004, 35,82%-2005 la 49,03% în 2006

aproape de 50% la diferenţă de doi ani, pentru ca în 2007 şi 2008 să depăşească 50% .

Indicele de solvabilitate din anul 2004, indică riscul societăţii de a nu-şi putea onora

obligaţiile imediate sau mai îndepărtate, cu implicaţia neplăcută de a căpăta reputaţia de “rău

43




platnic”. Solvabilitatea este generată de o activitate eficientă a firmei, iar lipsa capacităţii de plată

şi lichidităţii poate avea un caracter temporar dacă entitatea se bazează pe o solvabilitate

generală. Această rată exprimă în termeni relativi un indicator echivalent cu valoarea absolută

corespunzătoare activului neangajat în datorii. Pe perioada analizată are loc o creştere a valorii

ponderii capitalurilor proprii în resursele totale pe seama reducerii nivelului capitalului străin.

III.3.3. Rata lichidităţii

În aprecierea sănătăţii financiare a firmei trebuie trebuie să se urmărească nu numai

solvabilitatea, ci şi lichiditatea ei. Termenul de lichiditate se referă la proprietatea elementelor

patrimoniale de a se transforma în bani, aceasta putând fi şi un criteriu de grupare a posturilor din

bilanţ. În general, managerii financiari ai firmelor urmăresc cu atenţie aceste rate pentru că orice

modificare notabilă care poate apărea de la un raport anual la altul va determina analiştii externi

să tragă concluzii mai puţin încurajatoare în legătură cu poziţia de lichiditate a firmei.

Informaţiile necesare calculului şi analizei indicatorilor analizei financiare se preiau din

bilanţul contabil şi contul de profit şi pierdere încheiate de întreprindere la finele anilor 2004,

2005, 2006, 2007, 2008 prezentate în anexe.

Lichiditatea activelor presupune posibilitatea de a le schimba rapid contra monedă, gradul de

lichiditate generală fiind măsurat prin rapoartele:

Rata lichidităţii generale:

curente

circulantelg

Datorii

Active R =

,

-care exprimă gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt) şi variază

după sectorul economic: este subunitar în sectorul de distribuţie şi aproape 2 în sectoarele

industriale cu ciclu lung. Valoarea ei trebuie comparată cu întreprinderi similare şi depinde de

viteza de rotaţie a stocurilor şi a datoriilor pe termen scurt. Valorile supraunitare ale ratei arată o

lichiditate satisfăcătoare, ca urmare a unui fond de rulment pozitiv.În caz contrar, lipsa de

lichidităţi, consecinţa unui fond de rulment negativ, poate conduce la încetare de plăţi, ceea ce

echivalează cu riscul de faliment sau de insolvabilitate.Insuficienţa de lichidităţi are consecinţe

atât pentru întreprindere (limitarea dezvoltării), cât şi pentru creditori (întârzieri de plată a

dobânzilor, de rambursări, pierderi de creanţe), precum şi pentru clienţi (modificarea condiţiilor

de credit).

44




Noţiunea de lichiditate comportă mai multe grade, cum ar fi:

Rata lichidităţii reduse:

scurttermen pe

Stocuri-circulante

Datorii

Active Rlr =

,

-care reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt, având valoarea optimă

peste 0,5 pentru o lichiditate normală.

Rata lichidităţii imediate (rapide):

scurt termen pe Datorii

itãti Disponibil Rli =

,

-care mai poartă şi denumirea de rată de trezorerie. O valoare minimă de 0,2 - 0,3 a acestei

rate reflectă o garanţie de lichiditate pentru întreprindere.

Ratele de lichiditate determinate pe baza datelor din bilanţ în perioada 2004-2008 analizate

mai sus sunt prezentate în tablelul 4.3. :

Ratele lichidităţii la întreprinderea S.C. TEHNOTON S.A.

Tabel nr. III.5

Nr.crt. Indicatori 2004 2005 2006 2007 2008I. LICHIDITATEA1. Rata lichidităţii generale 1,12 1,13 1,23 1,63 1,552 Rata lichidităţii reduse 0,65 0,67 1,04 1,26 1,32

3 Rata lichidităţii imediate(testul acid)

0,02 0,02 0,04 0,02 0,08

Evoluţia ratelor de lichiditate în perioda 2004-2008 se prezintă în graficul III.6

45




Evolutia ratelor de lichiditate in perioada 2004-2008

0,00

0,20

0,40

0,60

0,80

1,00

1,20

1,40

1,60

1,80

2004 2.005 2.006 2007 2.008

Rata lichidităţii generale

Rata lichidităţii curente

Rata lichidităţii imediate(testul acid)

Graficul nr. III.6

Noţiunea de lichiditate poate viza bilanţul şi activele acestuia, fiecare având semnificaţie

proprie: lichiditatea bilanţului se referă la faptul că activele sub 1 an sunt superioare datoriilor

sub 1 an, ceea ce fereşte întreprinderea de faliment pe termen scurt.

Reflectă posibilitatea creanţelor şi stocurilor (activelor circulante) de a se transforma în

termen scurt în lichidităţi pentru a acoperi obligaţiile de plată exigibile. De fapt lichiditatea

generala reprezintă un mod de exprimare relativă a fondului de rulment. În anii 2004 – 2008indicii de lichiditate sunt supraunitari ca urmare a îmbunătăţirii situaţiei financiare, dovedind în

acelaşi timp că cel puţin pe termen scurt societatea are capacitatea de a-şi achita datoriile

exigibile. În analiza lichidităţii curente trebuie luate în calcul şi alte elemente cum ar fi: structura

activelor circulante, rotaţia activelor circulante, structura datoriilor etc. Lichiditatea imediată are

valori 0,65-2004, 0,67-2005, 1,04-2006, 1,26-2007 si 1,32-2008 Astfel în perioada analizata

valoarea crescută a indicatorului indică faptul că sunt utilizate corespunzător activele curente.

Din analiza indicatorilor de lichiditate pe perioada 2004-2008 se constată o îmbunătăţire a

lichidităţii generale şi reduse cu o creştere semnificativă în 2007 şi 2008 ca rezultat al

menagementului, reflectând o capacitate sporită a societăţii de a-şi achita obligaţiile pe termen

scurt.

46




III.3.4. Rata de rentabilitate economică (ROA)

În economia de piaţă, profitul constituie raţiunea de a fi a unei firme.16 El se dimensionează în

jocul preţurilor ca urmare a raportului cerere-ofertă şi a costurilor. Cererea solvabilă a

consumurilor influenţează oferta, iar prin mecanismul rentabilităţii orientează plasarea

capitalurilor. Astfel, rentabilitatea apare ca instrument hotărâtor în plasarea capitalurilor.

Pentru a supravieţui pe termen lung, firma trebuie să aibă capacitatea să genereze un profit

satisfăcător. Astfel, profitul fiind considerat un indicator absolut al rentabilităţii, constituie atât

premisa, cât şi consecinţa unei afaceri. Premisa, deoarece este resursa pentru investiţiile necesare

întreprinderii, şi consecinţa, pentru că este rezultatul scontat.

Aşadar, ratele de profitabilitate exprimă capacitatea de dezvoltare şi de rambursare a datoriilor

a întreprinderii “S.C. TEHNOTON S.A.”. În schimb, ratele de rentabilitate exprimă capacitateaîntreprinderii de a produce profit, cu ajutorul unor mărimi relative. Aceste rate fac parte din

cadrul indicatorilor de eficienţă având la numărător efectul, iar la numitor efortul. Ratele de

rentabilitate au cea mai mare forţă dintre indicatorii de eficienţă, de a evidenţia performanţele

financiare ale unei întreprinderi.17 Cele mai reprezentative rate, prin care se poate aprecia

capacitatea capitalurilor proprii de a crea surplus, după remunerarea capitalurilor împrumutate,

precum şi eficienţa utilizării activelor, sunt: rata de rentabilitate economică , rata de rentabilitate

financiară.

Ratele de rentabilitate economică măsoară eficienţa mijloacelor materiale şi financiare

alocate întregii activităţi a întreprinderii.

Putem avea o rată a rentabilităţii economice netă şi o rată a rentabilităţii economice brută.

Rata Rentabilităţii Economice Netă - RREN -

RREN =Profit Net

*100Capitaluri investite

Capitaluri investite = Active Imobilizate + NFR + Disponibilităţi

Calcularea rentabilităţii economice nete la întreprinderea S.C. TEHNOTON S.A.

16 M. Ţole, Analiza economico-financiară a firmelor, Ed. Fundaţiei România de mâine, Bucureşti, 2000, p.18517 Dumitru Bucătaru, “Finanţele întreprinderii”, Ed. Junimea, Iaşi, 2006, p.40-41.

47




Tabel nr. III.6

Denumire indicatori 2004 2005 2006 2007 2008

Profit net 660.719 106.608 150.973 288.002 534.836Active imobilizate 8.024.283 8.910.476 10.927.810 6.819.617 7.005.466

Necesarul de fond de rulment (NFR) 2.368.757 2.282.450 3.049.807 6.105.454 6.105.454

Disponibilitati 381.366 300.402 572.379 187.558 889.152Rentabilitatea economica neta 6,13% 0,93% 1,04% 2,20% 3,82%

Rata Rentabilităţii Economice Brută - RREB -

RREB =Excedent Brut de Exploatare

*100Capitaluri investite

Calcularea rentabilităţii economice brute la întreprinderea S.C. TEHNOTON S.A.

Table nr. III.7

Denumire indicatori 2004 2005 2006 2007 2008Excedentul brut de exploatare 2.930.669 1.649.051 1.934.986 2.083.776 2.095.203Active imobilizate 8.024.283 8.910.476 10.927.810 6.819.617 7.005.466

Necesarul de fond de rulment (NFR) 2.368.757 2.282.450 3.049.807 6.105.454 6.105.454Disponibilitati 381.366 300.402 572.379 187.558 889.152Rentabilitatea economica bruta 27,20% 14,35% 13,30% 15,89% 14,97%

Pentru ca o întreprindere să-şi poată menţine substanţa sa economică, rentabilitatea economică

trebuie să fie superioară ratei inflaţiei.Dacă o întreprindere are rentabilitatea economică mai mare decât rata dobânzii la capitalurile

împrumutate, atunci acţionarii por beneficia de efectul de levier (pârghie economică) al

îndatorării întreprinderii.

Rentabilitatea economică trebuie să permită întreprinderii reînnoirea şi creşterea activelor sale

într-o perioadă cât mai scurtă. Se consideră corespunzătoare o rată a rentabilităţii brută mai mare

de 25 %. În cazul întreprinderii analizate, după cum se observă în anul 2004 rata rentabilităţii

brute este de 27,2%, în anul următor înregistrându-se o scădere semnificativă a acesteia, 14,35%,

ducând la un declin al capitalizării bursiere, ca o consecinţă a scăderii profitului. Aşadar evoluţia

acţiunilor întreprinderii pe piaţa bursieră este în scădere. Creşterea ratei rentabilităţii economice

din anii următori se datorează acumulării datoriilor către stat, în condiţiile reeşalonării şi

exonerării deja tradiţionale ale plăţii impozitelor şi penalităţilor aferente, realizând un

48




management financiar „permis” de stat. Totodată scăderea retei rentabilităţii economice se

datorează şi creşterii necesarului de fond de rulment.

III.3.5. Rata de rentabilitate financiară (ROE)

Ratele de rentabilitate financiară măsoară randamentul capitalurilor proprii al plasamentului

financiar pe care acţionarii l-au făcut prin cumpărarea acţiunilor întreprinderii:

îi remunerează pe proprietarii întreprinderii prin acordarea de dividende şi prin creşterea

rezervelor care, de fapt, reprezintă o creştere a averii proprietarilor;

este influenţată de modalitatea de procurare a capitalurilor şi, de aceea, este sensibilă la

structura capitalurilor (situaţia îndatorării întreprinderii);

este de dorit ca rata de rentabilitate financiară să fie mai mare ca rata medie a dobânzii pe piaţă, pentru a face atractive acţiunile întreprinderii şi a creşte cursul lor bursier.

Rata Rentabilităţii Financiară Netă - RRFN -

RRFN =Profit Net

*100Capitaluri Proprii

Calcularea rentabilităţii financiare la întreprinderea S.C. TEHNOTON S.A.Table nr. III.8

Denumire indicatori 2004 2005 2006 2007 2008Profit net 660.719 106.608 150.973 288.002 534.836Capitaluri proprii 10.420.429 10.519.174 13.326.091 13.612.711 13.608.717Rentabilitatea financiara 6,34% 1,01% 1,13% 2,12% 3,93%

Rentabilitatea financiară se situează în jurul valorii de 6,34% in 2004 şi are o tendinţă

descrescătoare pentru 2005 şi 2006, datorată reinvestirii profitului pentru creşterea activelor, iar

în 2007 şi 2008 se înregistrează o creştere a acesteia, permiţând întreprinderii să gasească noicapitaluri pe piaţa financiară pentru a-şi finanţa creşterea, ceea ce ar putea aduce satisfacţie

acţionarilor.

Aceeaşi tendinţă se poate observa şi la rata rentabilităţii înainte de impozitare.

Rata Rentabilităţii Financiare Înainte de Impozitare - RRFÎI -

49




RRFÎ

I =

Profit curent înainte de impozitare*100

Capitaluri Proprii

Calcularea rentabilităţii financiare înainte de impozitare la întreprinderea

S.C. TEHNOTON S.A.

Table nr. III.9

Denumire indicatori 2004 2005 2006 2007 2008Profit inainte de impozitare 1.230.570 272.167 310.044 591.011 742.888Capitaluri proprii 10.420.429 10.519.174 13.326.091 13.612.711 13.608.717Rentabilitatea financiarainainte de impozitate 11,81% 2,59% 2,33% 4,34% 5,46%

Rentabilitatea financiară înainte de impozitare este foarte bună în 2004, ea este de11.81% şi scade la 2,59% în 2005, 2,33% in 2006, înregistrând o creştere pentru 2007 şi 2008.

Criteriul principal în orientarea plasamentului pentru un analist îl constituie corelaţia

rentabilităţii financiare (ROE) cu rentabilitatea economică (ROA), rata dobânzii aferentă

creditelor şi nivelul impozitelor.

Astfel poate fi pus în evidenţă efectul de levier financiar (ELF), care rezultă din diferenţa

dintre rentabilitatea financiară şi rentabilitatea economică:

ROE – ROA = ELF = (ROA - d)*LF = (ROA - d)*D/C

Calculul ratelor de rentabilitate financiară şi efectul de levier în cazul întreprinderii S.C.

TEHNOTON.S.A. este prezentat în tabelul nr. III.10

Ratele de rentabilitate financiară – efectul de levier financiar

Tabel nr. III.10

50




Exerciţiul financiar Indicatori 2004 2005 2006 2007 2008

1.Rezultat exploatare 2.930.670 1.649.051 1.934.986 2.083.776 2.095.2032. Cheltuieli financiare 1719363 1479200 1767523 1530416 15193653. Capital propriu 10.420.429 10.519.174 13.326.091 13.612.711 13.608.7174. Rata rentabilităţii financiare

brute 11,81% 2,59% 2,33% 4,34% 5,46%5. Rezultatul brut al exerciţiului 1230570 272167 310044 591011 7428886. Activul net total 10.618.052 11.063.778 13.678.042 13.892.359 13.820.5567. Rata rentabilităţii economice 27,20% 14,35% 13,30% 15,89% 14,97%8. Datorii totale 19632659 18302057 13503020 9825342 11051685

9. Levierul financiar 1,884054774 1,7398758691,01327688

70,72177702

1 0,812103375

10. Rata dobânzii 8,757667517 8,0821516413,0898347

215,5762109

9 13,7478131211. Efectul de levier financiar brut -15,39% -11,76% -10,97% -11,55% -9,51%12. Rata rentabilităţii financiarenete 6,34% 1,01% 1,13% 2,12% 3,93%

13. Rata rentabilităţii economicenete 6,13% 0,93% 1,04% 2,20% 3,82%14. Efectul de levier financiar net 0,21% 0,08% 0,09% 0,08% 0,11%

Din tabelul nr. III.10 se observă faptul că efectul de levier financiar brut are valori negative,

prin urmare randamentul activelor este inferior ratei dobânzii şi reduce rentabilitatea financiară

faţă de rentabilitatea economică. Întrucât efectul de levier financiar net este foarte redus,

întreprinderea nu poate contracta împrumuturi pe termen mediu şi lung iar pe piaţa financiară nu

prezintă interes deosebit. Aşadar, pentru un analist care are în vedere evaluarea acţiunilor firmei

respective, aceasta nu prezinţă interes. Rata dobânzii la împrumuturile bancare începe să crească

faţă de rentabilitatea economică, de unde rezultă că întreprinderea nu are o evoluţie favorabilă,

realizând o rentabilitate financiară şi un profit în scădere faţă de anul 2004.

III.4. Situaţia S.C. TEHNOTON S.A. IAŞI pe piaţa bursieră

În urma programului de privatizare în masă (distribuirea acţiunilor către populaţie) structura

acţionariatului firmei s-a schimbat: statul a rămas cu 55,5% din acţiuni, iar restul de 44,5% au

trecut în rândul persoanelor fizice şi juridice.

Astfel devenind o societate deschisă cu o situaţie si un potenţial financiar foarte ridicat,

conducerea S.C. TEHNOTON S.A., în urma Adunării Generale a Asociaţilor din anul 1996,

51




propune listarea acesteia pe piaţa extrabursieră, RASDAQ, o piaţă de tipul NASDAQ care oferea

cadrul instituţional organizat pentru tranzacţionarea unui număr foarte mare de acţiuni.

Pe piaţa extrabursieră erau tranzacţionate valorile mobiliare neincluse în Cota Bursei de

Valori Bucureşti. Astfel, la începutul anului 1997, pe 20 ianuarie este iniţiată tranzacţionarea

acţiunilor societăţii S.C. TEHNOTON S.A. la Categoria III, pe piaţa reglementată RASDAQ,

sub simbolul THNI.

În anul 2000 firma a fost scoasă la vânzare pe Piaţa RASDAQ de către Ministerul Finanţelor

în vederea privatizării totale. În consecinţă, în luna decembrie 2000 cele 55,5% din acţiuni ale

statului au fost achiziţionate de către firma Omega Is Communications din Iaşi care a cumpărat

întreg pachetul de acţiuni scos la vânzare, contra sumei de 13 miliarde lei.

În anii ce au urmat, societatea s-a menţinut pe o poziţie constantă, favorabilă, ca urmare a

rezultatelor financiare bune. Însă în anul 2006 prevederile nu erau foarte promiţătoare, totuşi se poate observa că anul 2007 a fost unul favorabil, cursul acţiunilor crescând foarte mult la

jumătatea anului, ca mai apoi, pe fundalul apariţiei primelor semne ale crizei financiare, ce urma

să producă mari dezechilibre si pierderi, cursul să scadă dramatic.

52




Grafic nr.III.7

Sursa: www.bvb.ro

Analiza bursieră a intreprinderii pleacă, în accepţiunea tradiţională, de la premisa că rata

rentabilităţii financiare remunerează acţionarii fie prin acordarea de dividende, fie sub formamajorării rezervelor. Acţionarii majoritari, care fac ,de regulă, plasamente pe termen lung, sunt

preocupaţi de un rezultat satisfăcător care, chiar dacă este conservat în firmă, este susceptibil să

genereze o creştere a valorii acţiunilor. Pentru această categorie de acţionari, aprecierea

rentabilităţii nete pe acţiune sau a profitului pe acţiune se poate realiza prin: cifta de afaceri pe

53




acţiune, beneficiul net pe acţiune, capacitatea de finanţare pe acţiune, coeficientul de capitalizare

bursieră, etc.

VI.4.1. Cifra de afaceri pe acţiune

Cifra de afaceri pe acţiune echivalează cu productivitatea pe acţiune şi se determină prin

raportarea cifrei de afaceri la numărul de acţiuni18:

100 Na

xCA

CAa = ,

- rolul indicatorului este de a evidenţia cuantumul de vânzări aferente unei acţiuni

ordinare.

Acest indicator este utilizat pe piaţa bursiera, în cazul în care firma înregistrează pierderi sau

scăderi ale profitului. Întrucât întreprinderea S.C. TEHNOTON S.A. a prezentat în anul 2004

o scădere remarcabilă în evoluţia rezultatelor se impune calcularea acestui indicator.

Calcularea cifrei de afaceri pe acţiune la întreprinderea S.C. TEHNOTON S.A.

Tabel nr. III.11

Indicatori Exerciţiul financiar2004 2005 2006 2007 2008

1. Cifra de afaceri 41.519.372

28.103.762 22.761.990 20.033.755 21.138.137

2. Numărul de acţiuni 35.926.206 35.926.206 35.926.206 35.926.206 35.926.206

3. Cifra afaceri/ acţiune 116% 78,22% 63,35% 55,76% 58,83%

Abatere 26,40% 10,51% 5,36% 2,17%

Se constată că indicatorul bursier Cifra de afaceri pe acţiune prezintă o evoluţie

descrescătoare datorită scăderii cifrei de afaceri în perioada analizată ca rezultat al creşterii

concurenţei pe piaţa produselor comercializate de S.C. TEHNOTON S.A. Dacă în anul 2004

întreprinderea prezenta o valoare a indicatorului foarte bună, 116%, datorată poziţiei, încă bune,

pe piaţă, în urma intensificării importurilor şi orientării clienţilor spre alte produse, remarcăm

scăderea valorii indicatorului, datorată scăderii cifrei de afaceri. Intensificarea importurilor a

împins întreprinderea spre noi pieţe de desfacere ceea ce a dus la o creştere a cifrei de afaceri în

anul 2008 şi implicit la o creştere a valorii cifrei de afaceri pe acţiune, 58,83%.

18 L. Batsch, Le Diagnostic financier, Ed. Economică, Paris, 2005, p.121

54




Cifra afaceri pe acţiune

0%

20%

40%

60%

80%

100%

120%

140%

2004 2005 2006 2007 2008

Cifra afaceri/acţiune

Grafic nr. III.8

III.4.2. Profitul net pe acţiune

Profitul net pe acţiune este indicatorul care reflectă rentabilitatea netă la nivel de acţiune şi seobţine astfel:

100acţ Nr.

Pr x

ofitNet PNa =

Profitul este un element de maxim interes pentru investitori întrucât el este o sursă potenţială

de dividende. În funcţie de valoarea profitului net, se pot determina valorile precedente, curente

şi previzionale ale acestui indicator, iar trendul lui exprimă potenţialul de creştere istoric, curent

şi viitor al firmei. Astfel, o tendinţă constantă a Pna semnifică o probabilitate ridicată de a se

menţine, deci un risc scăzut.

Importanţa acestui indicator vine şi din precizia maximă pe care o are, ceea ce face să fie

folosit la calcul multiplul de capitalizare bursieră (PER).

55




Calcularea beneciului pe acţiune la întreprinderea S.C. TEHNOTON S.A.

Tabel nr. III.12

Indicatori Exerciţiu financiar 2004 2005 2006 2007 2008

1. Profit Net (mil. RON) 660.719 106.608 150.973 288.002 534.8362. Numărul de acţiuni

35.926.20635.926.20

635.926.20

635.926.20

6 35.926.2063. Beneficiul / acţiune 1,84% 0,29% 0,42% 0,80% 1,49%

Abaterea 0,01% 0 0 0

Indicatorul bursier profitul pe acţiune înregistrează o evoluţie favorabilă datorită creşterii

profitului net pe perioada analizată, ca rezultat al unui bun management deşi CA a înregistrat o

scădere comparativ cu 2004.

Beneficiul pe acţiune

0,00%

0,20%

0,40%

0,60%

0,80%

1,00%

1,20%

1,40%

1,60%

1,80%

2,00%

2004 2005 2006 2007 2008

Beneficiul /acţiune

Grafic nr.III.9

III.4.3.Capacitatea de autofinanţare pe acţiune

56




Capacitatea de autofinantare pe acţiune arată partea din capacitatea de finanţare adusă de

fiecare acţiune şi se determină astfel:

100 Na

xCAF

CAFa =

Calcularea capacităţii de autofinanţare pe acţiune la întreprinderea S.C. TEHNOTON S.A.

Tabel nr.III.13

Indicatori Exerciţiul financiar 2004 2005 2006 2007 2008

1. Capacitatea de autofinanţare 2.930.669 1.649.051 1.934.986 2.083.776 2.095.2032. Numărul de acţiuni 35.926.20

635.926.20

635.926.20

635.926.20

6 35.926.2063. Capacitatea de autofinanţare/acţiune 8,15% 4,6% 5,4% 5,8% 5,83%Abatere 0,025% 0,005% 0,002% 0

Din tabel se poate observa o evoluţie favorabilă, în ultimii ani, a indicatorului bursier

CAF/acţiune, datorată creşterii capacităţii de autofinanţare.

III.4.4. Capitalizarea bursieră

Capitalizarea bursieră exprimă valoarea pe care Bursa o acordă întreprinderii.

Numărul de acţiuni ce formează capitalul firmei şi valoarea lor nominală sunt indicatori de

cotare a acţiunilor la Bursă, cu influenţe directe asupra celorlalţi indicatori de eficicienţă a

acţiunilor.

NaxCbCab =

Calcularea capitalizării întreprinderii S.C. TEHNOTON S.A.

Tabel nr.III.14

Elemente de calcul Exerciţiul financiar 2004 2005 2006 2007 2008

Număr de acţiuni 35.926.206

35.926.206 35.926.206 35.926.206 35.926.206

Valoarea medie a cotaţiei bursiere 0,1925 0,1109 0,1223 0,1542 0,1434Capitalizarea la sfârşitul anului (mil. RON) 6.916 3.985 4.394 5.540 5.152

Valoarea pe care Bursa o acordă întreprinderii S.C. TEHNOTON S.A. prin capitalizare

bursieră înregistrează o scădere bruscă în anul 2005 faţă de anul 2004, datorată scăderii valorii

57




cursului pe piaţă, precum şi a rentabilităţii economice a întreprinderii, după care urmează o

uşoară redresare, intrând pe un trend ascendent în anii următori.

PER măsoară de câte ori investitorii sunt dispuşi să cumpere profitul per acţiune, permiţând o

bună comparaţie a întreprinderilor din aceeaşi ramură economică.

În cazul întreprinderii analizate nu se poate calcula acest indicator deoarece nu dispunem de

informaţiile necesare.

Analiza financiară şi bursieră au dovedit că acţiunile sunt un real barometru care, citit de

specialişti, dezvăluie starea economică a firmei cotate la bursa de valori. S.C. TEHNOTON S.A

înregistrează valori pozitive la toţi indicatorii analizaţi, deşi nu intotdeuna în creştere.

În prezent în România se conturează o piaţă de capital europeană integrată, eficientă din punct

de vedere informaţional, în care analistul sau consultantul de investiţii va avea nevoie de

informaţii cât mai complexe şi complete în vederea luării unor decizii corecte. De aceea, esteevident de ce toate firmele cotate pe piaţa de capital trebuie diagnosticate înainte de a deveni

obiectul unei investiţii pe o astfel de piaţă.19

19 Elena Cristina Dorneanu, „Diagnosticul financiar al firmei cotate pe piaţa de capital”, Ed. Tipo Moldova, p.208

58




Concluzii finale

Cotarea unei întreprinderi la bursa de valori reprezintă recunoaşterea bunelor rezultate ale

acesteia şi mizarea unor investitori pe corecta judecată a managerilor acestor întreprinderi.Întrucât cotarea reprezintă un demers speculativ de pe urma căruia unii câştigă iar alţii pierd

concomitent, fundamentarea deciziilor se realizează în urma unor riguroase analize a unor

indicatori specifici, care pun în evidenţă evoluţia prezentă şi prezintă perspective ale evoluţiei

întreprinderii.

Pentru firmele care vor să îşi dezvolte afacerile, piaţa de capital are un rol important în

atragerea de surse de finanţare. Listarea firmelor la Bursa de Valori aduce avantaje importante,

cum ar fi: vizibilitatea sporită în rândul partenerilor de afaceri, a clienţilor actuali şi potenţiali;

publicitate gratuită;

stabilirea unei valori de piaţă a firmei;

creşterea încrederii partenerilor de afaceri români şi străini;

atragerea de noi parteneri;

creşterea operativităţii şi eficienţei schimburilor de acţiuni între acţionari;

atragerea de capital prin emisiuni de acţiuni şi obligaţiuni.Situaţiile financiare sunt cele care au devenit o importantă sursă de informaţii analizată cu

mare atenţie de toţi participanţii la piaţa de capital. Firmele ale căror acţiuni îndeplinesc

condiţiile de tranzacţionare pe o piaţă reglementată întocmesc, transmit şi aduc la cunoştinţă

publicului o serie de rapoarte care reflectă situaţia juridică şi cea economico – financiară a

acestora, plecând de la situaţiile financiare întocmite trimestrial, semestrial şi anual.

Poziţia financiară a întreprinderii S.C. TEHNOTON S.A, este influenţată mai ales de situaţia

pieţei interne, de resursele economice pe care le controlează, de structura financiară, de

lichiditatea şi solvabilitatea sa şi de capacitatea de a se adapta la schimbările mediului în care işi

desfăşoară activitatea. Toate acestea pot determina fluctuaţii ale preţului acţiunilor pe piaţa de

capital.

Analiza efectuată în ultimul capitol, detaliată pe baza contului de profit şi pierdere, precum şi

a bilanţului, îşi găseşte justificarea, finalitatea logică, în evidenţierea evoluţiei situaţiei

59




economico-financiare a întreprinderii cu privire la activitatea desfăşurată de aceasta şi găsirea

modalităţilor de evidenţiere şi corectare a disfuncţionalităţilor (sau elementelor nefavorabile) în

situaţia financiară şi a performanţelor întreprinderii, de identificare a cauzelor dificultăţilor

prezente sau viitoare ale întreprinderii sau de amplificare a aspectelor pozitive constatate.

Principalele concluzii ce se desprind din analiza contului de profit şi pierdere şi a bilanţului

sunt prezentate în continuare, astfel:

Rata îndatorării globale este sub 0,5 în perioada 2007 şi 2008 arată reducerea ponderii

datoriilor şi creşterea capitalurilor proprii în structura finanţării. Rata de îndatorare la

termen rămâne constantă, având valoarea zero, consecinţa inexistenţei datoriilor pe

termen lung. Din perspectiva creditorilor, aceştia urmăresc ca aceastã rată să aibă o

valoare cât mai mică astfel încât riscul unor eventuale pierderi în caz de faliment să fie

cât mai mic. Acţionari urmăresc de obicei o rată mare, pentru că doresc sã-şi dezvolte

afacerea şi în acest scop doresc sã se împrumute. Totuşi o ratã prea mare a îndatorãrii

duce, de obicei, la apariţia unor acţiuni speculative din partea proprietarilor afacerii,

acţiuni ce pot aduce câştiguri mari acţionarilor.

Solvabilitatea înregistrată în anul 2004 şi 2005 poate fi apreciată necorespunzător

(analiştii vest-europeni consideră că un nivel al acestui indicator de 30-35% este

alarmant), întreprinderea neavând posibilitatea să-şi finanţeze obligaţiile de plată din

resurse proprii. Indicatorul înregistrează o evoluţie pozitivă de la 34,45% - 2004,35,82% - 2005 la 49,03% în 2006 aproape de 50% la diferenţa de doi ani, pentru ca în

2007 şi 2008 să depăşească 50%. Îndicele de solvabilitate din anul 2004, indică riscul

societăţii de a nu-şi putea onora obligaţiile imediate sau mai îndepărtate, cu implicaţia

neplăcută de a căpăta reputaţia de „rău platnic”. Pe perioada analizată are loc o

creştere a valorii ponderii capitalurilor proprii în resursele totale pe seama reducerii

nivelului capitalului străin.

Indicatorii de lichiditate sunt supraunitari ca urmare a îmbunătăţirii situaţiei financiare,dovedind în acelaşi timp că cel puţin pe termen scurt societatea are capacitatea de a-şi

achita datoriile exigibile. Lichiditatea imediată are valori 0,65 – 2004, 0,67 – 2005,

1,04 – 2006, 1,26 – 2007 şi 1,32 – 2008. Astfel în perioada analizată valoarea crescută

a indicatorului indică faptul că sunt utilizate corespunzător activele curente.

60




Rezultatul net contabil al exerciţiului a scăzut în 2005 faţă de 2004 cu 554.111 lei

(83,86%) însă începând cu 2006 se constată o creştere semnificativă a profitului net

cu 41,62% în 2006 faţă de 2005, cu 90,76% în 2007 faţă de 2006 şi cu 85,71% în 2008

faţă de 2007.

Rentabilitatea economică trebuie să permită întreprinderii reînnoirea şi creşterea

activelor sale într-o perioadă cât mai scurtă. Scăderea retei rentabilităţii economice

prezintă o situaţie nefavorabilă a întreprinderii S.C. TEHNOTON S.A. datorată

scăderii profitului net, este un indicator important în aprecierea performantelor echipei

manageriale.

Rata rentabilitatii financiare asigura remunerarea acţionarilor fie prin acordarea de

dividende, fie sub forma majorãrii rezervelor, indicator cheie din perspectiva

investitorilor. Pe baza datelor in perioada analizata s-a înregistrat o evoluţie

sinusoidală de scădere a cifrei de afaceri pe acţiune în perioada 2004-2007, urmată de

o creştere în 2008.

Acţionarii majoritari fac, de regulã, investiţii pe termen lung şi nu aşteaptã o

rentabilitate pe termen scurt sub forma de dividende, ei sunt preocupaţi de profitul net,

care dacã este conservat în firmã, este susceptibil sã genereze o creştere a valorii

acţiunilor. In aceastã situaţie acţionarii minoritari nu sunt avantajaţi intrucat societatea

nu a distribuit dividende in perioada analizatã.

In lumea afacerilor, constituirea şi utilizarea eficientã a capitalurilor reprezinta conditia de

baza a succesului. Crearea de valoare pentru actionari este o responsabilitate cheie a

managementului afacerii, pentru aceasta este nevoie de o întelegere adecvatã din partea

managementului a economiei şi structurii afacerii, a implicatiilor deciziilor luate, a riscurilor

implicate şi climatului organizaţional.

61




Bibliografie selectivă

1. Anghelache Gabriela, „ Piaţa de capital. Caracteristici, evoluţii, tranzacţii”, Editura

Economică, Bucureşti, 20042. Anghelache Gabriela, „Bursa şi piaţa extrabursieră”, Editura Economică, Bucureşti,

2000

3. Basno Cezar, Nicolae Dardac – „Bursele de valori: dimensiuni şi rezonanţe social

economice”, Editura Economică, Bucureşti, - 1997

4. Bernstein Jacob, „Piaţa contractelor futures”, Editura Herma, Bucureşti, 2000

5. Bucătaru Dumitru, „Finanţele întreprinderii”, Editura Junimea, Iaşi, 2006

6. Contul de profit şi pierdere aferent anilor 2004,2005,2006,2007 şi 2008

7. D. Ciucur, C-tin Popescu, „Economie”, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p.5-10;

8. Dumitru G. Badea, „Piaţa de capital şi restructurarea economică”, Editura

Economică, Bucureşti, 2000

9. Duţescu Adriana, „Informaţia contabilă şi pieţele de capital”, Editura Economică,

Bucureşti, 2000

10. Elena Cristina Dorneanu, „Diagnosticul financiar al firmei cotate pe piaşa de

capital”, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2008

11. Federic Teulon, traducere Crenguţă Barabulă, „Pieţele de capital – Bursele, piaţamonetară, piaţa valutară, produse derivate” Institutul European, Iaşi, 2001

12. Ghilic Micu Bogdan, „Bursa de Valori”, Bucureşti, 1997

13. Ionescu George H., „Burse de mărfuri şi valori”, Editura Didactică şi Pedagogică,

R.A., Bucureşti, 2004

14. Matei Mirela, „Pieţe financiare şi gestiunea portofoliului”, Editura Universităţii din

Ploieşti, 2004

15. Matei Mirela, „Relaţii Valutar – Financiare Internaţionale”, Editura Universităţiidin Ploieşti, 2005

16. Mihaela Gradu , „Tranzacţii bursiere”, Editura Economică, Bucureşti ,1995

17. Onofrei Mihaela,

18. Pavel V. Ungureanu, „ Bănci, burse şi profit pe piaţa financiară: instituţii şi fonduri

financiare”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007

62




19. Popa Ioan, „Bursa”, Editura Adevărul, vol.I şi II, 1993 şi 1994

20. raportul administratorilor la sfârşitul exerciţiului financiar din 2004,2005,2006,2007

şi 2008

21. Stancu I., „Finanţe”, Editura Economică, Bucureşti, 1997, ediţia a doua

22. Statutul Bursei de valori, Bursa de Valori Bucureşti, 1995

23. Statutul Bursei Monetar – Financiare şi de Mărfuri Sibiu

24. Stoica Victor, Găliceanu Mihaela, Ionescu Eduard, „Pieţe de capital şi burse de

valori”, Editura Economică, Bucureşti, 2001

25. V. Cornescu, „Introducere în economie”, Ed. Actami, 1997, p.275;

26. Varujan Vosganian, „Reforma pieţelor financiare din România”, Editura Polirom,

Bucureşti, 1999

27. Vâşcu Teodora, „Pieţe de capital”, Editura Academia Română de Management,Bucureşti, 2000

28. Victor Stoica, Eduard Ionescu, „Pieţe de capital şi burse de valori”, Editura

Economică, Bucureşti, 2002

29. Victor Stoica, Gruie Adriana Irina, „Pieţe de capital şi produse bursiere”, Editura

Universitară, Bucureşti, 2006

30. www.bvb.ro, site oficial al Bursei de Valori Bucureşti

31. www.tehnoton.com, site aparţinând S.C. TEHNOTON S.A.32. Ziarul „Iaşi Invest”, 16 mai 2007

63

http://www.bvb.ro/

http://www.tehnoton.com/

http://www.bvb.ro/

http://www.tehnoton.com/

Impactul cotarii la bursa asupra unei societati

Documents

Transcript of Impactul cotarii la bursa asupra unei societati