2. Încadrare Botanicǎ, Morfologie, Origine, Evoluţie Şi Biodiversitate

download 2. Încadrare Botanicǎ, Morfologie, Origine, Evoluţie Şi Biodiversitate

of 7

Transcript of 2. Încadrare Botanicǎ, Morfologie, Origine, Evoluţie Şi Biodiversitate

  • 8/15/2019 2. Încadrare Botanicǎ, Morfologie, Origine, Evoluţie Şi Biodiversitate

    1/7

    2. Încadrare botanicǎ, morfologie, origine, evoluţie şi biodiversitate Batatul a fost prima specie cu organe de rezervǎ introdusǎ în Europa dupǎ

    ce Columb a ajuns în America de Sud. Rǎdǎcinile comestibile ale acestei plante aufost pentru prima datǎ menţionate de cǎtre Pigafetta în 1519, cnd acesta a vizitatBrazilia !i a constatat cǎ indienii maia!i !i inca!i utilizau batatul în alimentaţie. S"a

     presupus cǎ centrul sǎu de origine trebuie sǎ fie localizat în #eru, iar o serie de doveziar$eologice demonstreazǎ cǎ batatul a fost printre primele plante %domesticite& înnordul Americii de Sud !i în America 'entralǎ.

    (n )*++, Austin, pe baza analizei numerice a unor caractere morfologice c$eiede la batat !i de la speciile sǎlbatice de Ipomoea, a postulat cǎ batatul î!i are origineaîn regiunea dintre peninsula ucatan din -eic !i rul /rinoco din 0enezuela, zonǎ încare sunt distribuite cele patru grupe taonomice majore de %batata&.

    Rapoarte recente bazate pe utilizarea mar1erilor moleculari în evaluareadiversitǎţii genetice evidenţiazǎ faptul cǎ cea mai pronunţatǎ diversitate geneticǎ este

     prezentǎ în America 'entralǎ, ceea ce vine în sprijinul ipotezei cǎ acesta este centrul primar al diversitǎţii !i foarte probabil !i centrul de origine al batatului 2G.Rossel !icolab., 34445.

    (n epoca post"columbianǎ batatul a fost introdus în Europa, Africa !i /ceania,iar în S6A este semnalat în statele sudice abia dupǎ 1650. (ntruct se adapteazǎ la o

    gamǎ largǎ de condiţii de climǎ !i sol 2între paralelele 74 grade 8 !i )4 grade S, de lanivelul mǎrii !i pnǎ la altitudini de 3444m în zona tropicalǎ5 în prezent batatul estecultivat pe suprafeţe însemnate nu numai în America de Sud !i 'entralǎ, în Africa !i/ceania, ci !i în '$ina, 9ndia, :aponia, ;ilipine, S6A, cultura sa etinzndu"se treptat!i în zonele cu climǎ temperatǎ.

    ;iind tot mai mult apreciat pentru potenţialul sǎu deosebit în asigurareasubzistenţei micilor fermieri din ţǎrile în curs de dezvoltare, consumul anual derǎdǎcini tuberizate per capita a crescut substanţial, cea mai mare parte a producţieianuale, la nivel global, de )

  • 8/15/2019 2. Încadrare Botanicǎ, Morfologie, Origine, Evoluţie Şi Biodiversitate

    2/7

    dintre suprafeţele cultivate cu aceastǎ specie !i realizeazǎ *4 din producţia mondialǎde batat 2;ig.)5.

    Alte zone relevante dinacest punct de vedere sunt în

    'araibe, 9ndonezia, 8oua Cuinee,0ietnam, în regiunea lacului0ictoria din Africa !i insulele din/ceania 2;ig.35.

    Fig.1 Distribuţia batatului în China

     

    Fig.2 Distribuţia globalǎ a cartofului ulce !199"#2000$

      (n raport cu latitudinea 2;ig.

  • 8/15/2019 2. Încadrare Botanicǎ, Morfologie, Origine, Evoluţie Şi Biodiversitate

    3/7

      Fig.%  Distribuţia batatului

    în funcţie e latituine

    'ultivarea batatului între aceste latitudini se face, în cea mai mare parte 27*5

    la altitudini de peste )444m 2;ig.75. #uţine suprafeţe sunt cultivate cu batat la sud de paralela )4 grade S, eceptnd unelezone din -adagascar.

     

    Fig.& Distribuţia batatului la 'este 1000

    m

     

    >intre cele peste 44 de speciiale genului Ipomoea, batatul estesingurul reprezentant cu rǎdǎcini de

    rezervǎ comestibile, cu toate cǎ din punct de vedere taonomic în secţia Batatas suntincluse încǎ )< specii sǎlbatice, cu grade diferite de ploidie 2diploide, tetraploide,$eaploide5 care au !i alte particularitǎţi biologice complee autoincompatibilitate,$ibridizare interspecificǎ, sterilitate !i plasticitate fenotipicǎ

    •  I. cordatotriloba (=I. Trichocarpa) I. tabascana

    •  I. Cynanchifolia I. Tenuissima

    •  I. x grandifolia I. tiliacea•  I. Lacunosa I. trifida

    •  I. x leucantha I. triloba

    •  I. Littoralis I. umbraticola

    •  I. ramosissima

    >ouǎ dintre aceste specii sunt considerate a fi de origine $ibridǎ I. xleucantha ca $ibrid derivat din I. cordatotriloba x I. lacunosa, !i I. x grandifolia caderivat din I. cordatotriloba x I. batatas 2=abel nr.)5.

    (n ce prive!te distribuţia geograficǎ, speciile sǎlbatice din Seria Batatas suntdistribuite pe continentul american, ecepţie fǎcnd numai I. litoralis, întlnitǎ înAustralia !i Asia.

    #e baza analizelor morfologice !i citogenetice efectuate la reprezentanţi aiacestei secţii, >.;. Austin 2)*+D5 sugereazǎ eistenţa relaţiilor filogenetice conformurmǎtoarei dendrograme

  • 8/15/2019 2. Încadrare Botanicǎ, Morfologie, Origine, Evoluţie Şi Biodiversitate

    4/7

  • 8/15/2019 2. Încadrare Botanicǎ, Morfologie, Origine, Evoluţie Şi Biodiversitate

    5/7

     

    Fig.6 (rbore filogenetic stabilit 

     'e ba,a -FP al (D+ nuclear

    !u'a /.oama) 1992$.

     

    Fig.* (rbore filogenetic stabilit 'e ba,a -FP al (D+ cito'lasmic !u'a /.oama) 1992$.

    '$iar dacǎ nu s"a putut pnǎ în prezent demonstra cu certitudinecǎ I.batatas este un alopoliploid sau un autopoliploid, au fost descrise fenomene de$ibridizare naturalǎ în care au fost implicate forme poliploide 2 I. batatas5 !i speciidiploide 2 I. trifida, I. triloba5 deci, fǎrǎ îndoialǎ, formele diploide au putut servi drept

  • 8/15/2019 2. Încadrare Botanicǎ, Morfologie, Origine, Evoluţie Şi Biodiversitate

    6/7

    donatori genomici pentru batat. >e altfel, analizele genetice recente folosindmicrosateliţii ca mar1eri 2SSR5, efectuate de !.". #$ang şi colab. 234445, au condusla concluzia cǎ în constituţia geneticǎ a batatului sunt implicate douǎ genomuri non"omoloage, !i cǎ trebuie sǎ fie considerat mai curnd ca fiind un aloauto$eaploid.

    Batatul 2 Ipomoea batatas5 este deci un $eaploid 23nII*45, autoincompatibil,speciile sǎlbatice cele mai apropiate fiind I. trifida 23nI

  • 8/15/2019 2. Încadrare Botanicǎ, Morfologie, Origine, Evoluţie Şi Biodiversitate

    7/7

     I. umbraticola 3I