189.(III.25) Nasterea Maicii Domnului

7/28/2019 189.(III.25) Nasterea Maicii Domnului

http://slidepdf.com/reader/full/189iii25-nasterea-maicii-domnului 1/4

Str. Cărvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureşti e-mail: [email protected]

Cuvânt pen ru suflet

(†) Naşterea Maicii Domnului

Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie)

Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre au rânduit ca anul bisericesc să înceapă cu osărbătoare închinată Maicii Domnului (Naşterea Maicii Domnului – 8 sept) şi să se încheie cuo sărbătoare consacrată tot Maicii Domnului (Adormirea Maicii Domnului – 15 august).

De fapt, dacă stăm bine să ne gândim, o sărbătorim pe Maica

Domnului în fiecare zi prin rugăciunile ce i le adresăm. Nici ofiinţă, cerească sau pământească, nu s-a învrednicit de atâta cinste! Aşase explică faptul că în fiecare duminică auzim, la Slujba Utreniei,cântarea "Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită, fără de asemănare decât Serafimii "...

Preacurata Fecioară, prin care S-a întrupat Hristos, Fiul luiDumnezeu, Ziditorul şi Mântuitorul nostru, ca să ne dăruiască viaţaveşnică, a fost scara pe care Dumnezeu S-a coborât pe pământ şia devenit pentru noi puntea pe care urcăm la cer.

Părinţii Fecioarei Maria – Ioachim şi Ana, oameni drepţi înaintealui Dumnezeu, erau din Nazaretul Galileii. Ioachim era un urmaş al

regelui David, fiind din seminţia lui Iuda iar Sfânta Ana provenea din seminţia preoţească,iudaică, a lui Levi, împlinindu-se astfel profeţia că Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească şi preoţească.

Deşi erau oameni rugători, oameni postitori, oameni care mergeau laTemplu, care participau la viaţa liturgică, pentru că nu aveau copii, Ioachim şi

Ana erau supuşi oprobriului public, deoarece la evrei familiile fără copii erau consideratecă nu au binecuvântare de la Dumnezeu din cauza păcatele lor sau ale strămoşilor lor. Şitotuşi, Ioachim şi Ana nu s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunţat la viaţalor virtuoasă, rugându-se în continuare cu lacrimi şi nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu.

Într-o zi de mare sărbătoare, dorind să dea şi ei ceva jertfă lui Dumnezeu din averilelor, preotul nu a voit să le primească şi, cu cuvinte grele îi mustră, zicându-le: „Pentru ce îndrăzniţi să aduceţi jertfă lui Dumnezeu, fiind voi sterpi şi neroditori?" Atunci Ioachim şi Ana, umplându-se de ruşine şi de mâhnire, au ieşit afară din biserică. Şi chiar şi aşa, ei nus-au descurajat nici o clipă, ci, dimpotrivă, s-au rugat lui Dumnezeu cu stăruinţă,cu credinţă, cerându-I să le dea un copil.

„Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea;

că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru!Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare,

şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.” (Troparul)

mailto:[email protected]

mailto:[email protected]



Ioachim s-a retras în pustie unde a petrecut 40 de zile în post şi rugăciune, iar Ana,după ce a făcut multă milostenie, a intrat în grădina casei lor şi acolo a început şi ea să seroage lui Dumnezeu cu durere şi cu multe lacrimi. Rugăciunea lor a fost atât de curatăşi pătrunzătoare, încât Dumnezeu i-a răsplătit: Arhanghelul Gavriil li se arată,spunându-le că rugăciunea lor nu a fost trecută cu vederea şi că Dumnezeu le va trimitebinecuvântarea Sa, dându-le o pruncă ce se va umple de Duh Sfânt şi pe care o vor pune înslujba Lui.

Apoi Ana, rămânând însărcinată, după nouă luni a născut o fiică, pe care, dupăobiceiul Legii Vechi, la opt zile au dus-o la preotul bisericii spre a-i pune numele Maria, aşacum îi vestise îngerul Anei, căci Maria înseamnă împărăteasă , ca ceea ce avea să fieÎmpărăteasa îngerilor şi Doamna întregii lumi.

Naşterea ei minunată, din părinţi sterpi şi bătrâni, arată rânduiala cea necuprinsă alui Dumnezeu, care zideşte viaţa din moarte, dar şi taina minunată a naşterii pruncilor, careeste străfulgerarea de iubire a lui Dumnezeu în creaţie, împletită cu iubirea oamenilor.

Maica Domnului apare în viaţă din binecuvântare şi rugăciune. Prin viaţa eicurată, trăită în lumina poruncilor lui Dumnezeu şi prin supunerea ce-a arătat-o în faţa Cuvântului Său Sfânt, Fecioara Maria s-a făcut nunumai începătoarea mântuirii unui neam întreg, ci mai presus de

aceasta, dezrobitoarea femeii, ajunsă în stare de sclavie. A fost şi varămâne până la sfârşitul veacurilor pilda vie pentru fiecare femeie, pecapul căreia Hristos a aşezat cea mai strălucitoare coroană: aceea demamă.

Fecioara Maria s-a ridicat mai presus decât cetele îngereşti şidecât toţi sfinţii, prin două trăsături fundamentale careconstituie nobleţea veşnică a femeii: fecioria şi maternitatea.Fecioria înseamnă puritate sufletească şi trupească. Ca fecioară străluceşte în chipdeosebit, neegalat de sfinţenia lui Dumenzeu ce străluceşte în ea. Ca Maică naşte pe Fiul luiDumnezeu. Dacă fecioria o înalţă peste toate fecioarele, calitatea de Maică a lui Dumnezeu oridică peste toate făpturile.

Fecioara Maria nu a trăit după duhul acestei lumi, ci după lumina pe care o lua dinsânul Bisericii la adăpostul căreia crescuse. De aceea, a reuşit să fie cea mai curatăfecioară între fecioare şi cea mai desăvârşită mamă între mame. Prin inima ei atrecut sabia durerii şi niciodată noianul plăcerilor vieţii. Şi-a înţeles misiunea la care a fostchemată şi nici o clipă nu a coborât de pe fruntea ei coroana mult strălucitoare cu care afost împodobită.

Sfânta Fecioară reprezintă cu adevărat omul plin de har şi virtute, într-un mod maideplin decât Adam însuşi, pentru că ea nu s-a aplecat niciodată asupra păcatului şi a fostcurată de orice nedreptate, în afara păcatului strămoşesc. Ea nu a beneficiat de poziţiaprivilegiată a lui Adam în Rai, ci a trăit în interiorul unei lumi pline de patimi, rezistând însă în faţa tuturor ispitelor şi devenind prinosul de cinstire al tuturor creştinilor adresat luiDumnezeu. Deşi a fost om asemenea nouă, ea a evitat orice alunecare păcătoasă şis-a învrednicit să Îl poarte în pântece pe Însuşi Fiul lui Dumnezeu.

Ziua de astăzi a sosit la noi cu lumină duhovnicească, cu bucurie sfântă, fiindcăastăzi se naşte Maica luminii şi a bucuriei. Astăzi ni s-a născut nouă mamă duhovnicească şicea dintâi rugătoare, mângâietoare şi mijlocitoare înaintea Preasfintei Treimi.

Drept aceea, să alergăm la ajutorul Maicii Domnului, căci ea zilnic veghează asupranoastră şi mijloceşte – în calitate de Maică - în faţa lui Dumnezeu. Dacă Mântuitorul nu atrecut cu vederea credinţa şi cuvintele rugătoare ale mamei samarinence, care se rugapentru fiica ei bolnavă şi i-a îndeplinit dorinţa şi a dat-o de pildă, oare rugăciunile proprieiSale Maici să nu fie ascultate de El?

Ea poartă numele de apărătoare , ajutătoare, ocrotitoare, mijlocitoare, Maica celor scârbiţi şi întristaţi şi este gata mereu să-i ajute pe cei care i se roagă şicer ajutorul ei.

O fericim şi o cinstim, dar să nu uităm cuvântul Domnului spus când femeia dinpopor a fericit-o pe Maica Sa: "Fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!" (Luca 11, 28).



O spune şi Maica Domnului, ca singurul cuvânt de îndrumareieşit din gura ei: "Să faceţi tot ce vă va spune El!" (In. 2, 5). Adică cene-a învăţat El să facem: să iubim, să iertăm, să fim milostivi. Să nuuităm - cu fiecare mână de ajutor pe care ne-o întinde, Maica Domnuluine repetă neîncetat nemuritoarea ei chemare: "Oameni buni, faceţi tot ce v-a zis El să faceţi!". E ca şi cum ar zice: fiţi aproape de Dumnezeu,

fiţi aproape unii de alţii! În aceasta se cuprinde toată Evanghelia. Altăcale de mântuire, altă cale de îndumnezeire nu există.Suntem datori să urmăm pilda vieţii şi credinţei Fecioarei

Maria. Dacă astăzi Sfânta Fecioară stă pe tron strălucit şi s-a înălţatmai presus decât toţi îngerii, aceasta se datorează sfinţeniei, virtuţilor ei şi grijii pe care aavut-o să rodească darurile primite de la Dumnezeu.

Cu aceste gânduri de bucurie şi nădejde şi cu inimi pline de milă şi smerenie, săintrăm în sfintele biserici şi, sărutând icoana Maicii Domnului, să-i adresăm cu credinţăaceastă scurtă rugăciune: „Uşa milostivirii deschide-ne-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine de nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc .”

Amin.Surse: Sf.Ioan Maximovici, Sf.Nicolae Cabasila, Pr.Ilie Cleopa, Pr.Ion Cârciuleanu, Pr.Constantin Voicescu; ziarullumina.ro

"Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi păcătoşii!"

„Fecioară care eşti pururea slăvită, de Dumnezeu Născătoare, Marie, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, primeşte rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să mântuiască şi să lumineze, pentru tine, sufletele noastre.

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

De Dumnezeu Născătoare, Fecioară, nu mă trece cu vederea pe mine, păcătosul,celui ce-mi trebuie al tău ajutor și a ta folosință, că spre tine nădăjduiește sufletul meu și mă miluiește." Amin.

Mărturii ale Sfinţilor Părinţi depre Maica Domnului “Mai mult decât toate, sufletul ei sfânt era plin de iubire de oameni şi de

compătimire, şi, prin urmare, mai mult decât orice, plin de imitarea harului şi iubirii deoameni a Fiului său, paşnic şi smerit cu cugetul , [...], încât într-adevăr era Împărăteasă maipresus de fire, prin faptă, cuvânt şi cuget; căci urma să se facă Maica adevăratului Împărat

a toate, Care S-a făcut pe Sine atât de sărac şi S-a smerit pentu noi până la moarte şi încămoarte pe cruce (Filipeni 2,8). Astfel, această fericită şi slăvită pururea Fecioară era săracă şi smerită cu

sufletul, potrivit Fericirii rostite de Domnul (Matei 5,3). Era supusă preoţilor, grijulie laslujire şi respectată de toţi, căci era născută prin harul lui Dumnezeu şi avea să dea naştereÎmpăratului îngerilor şi al oamenilor. (…)

În văzul tuturor, ea s-a făcut toată plină de har, ba chiar, amputea spune, şi cinstită mai presus de orice har, înţelegătoare prin privireşi cuvânt, având înăuntrul ei vedenii dumnezeieşti, cu totul străină detulburare, mânie şi flecăreală, frumoasă la suflet şi la trup şi potrivită la înălţimea staturii, plină de toate podoabele şi de faptele bune.

Or, prin fire era atât de sfântă şi cu adevărat fecioară, încât nu era câtuşi de puţin atinsă când dorinţa vreunei patimivenea să tulbure sfinţenia ei duhovnicească“.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul)



Rugăciune către Maica Domnului „Împărăteasa mea prea bună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu,

primitoarea săracilor şi ajutătoarea străinilor, bucuria scârbiţilor şi acoperitoarea necăjiţilor,vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul, ajută-mi ca unui neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin.

Necazul meu îl ştii: dezleagă-l precum vrei că n-am alt ajutor în afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună ci numai pe Tine, Maica lui Dumnezeu,ca să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin.”

„Cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea .”

Istorioară - Axionul Maicii Domnului

„Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.”

Sfântul Nicodim Aghioritul consideră această cântare a Maicii Domnuluimai înaltă decât toate celelalte cântări ale Bisericii, aşa cum Maica Domnului estemai presus decât robii ei. “De aceea cântăm această cântare stând descoperiţi, cu frică şi cu evlavie, ca şi cum am vedea-o cu mintea noastră pe însăşi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu stând de faţă şi binecuvântându-ne pe noi, cei ce o lăudăm”. Şi într-adevăr, mulţicredincioși curaţi şi duhovniceşti s-au învrednicit în timpul acestei rugăciuni să o vadă peMaica Domnului binecuvântându-i sau răsplătindu-i cu bani cereşti sau cu laude.

Astfel, evlaviosul monah Iliodor din Muntele Athos s-a învrednicit să ovadă de mai multe ori pe Maica Domnului în biserică. Atunci când pregătea tămâia, avăzut o femeie distinsă îmbrăcată în haine negre şi însoţită de doi îngeri, ce tămâia bisericacu o cădelniţă de aur. Mergea pe la toate strănile monahilor şi îi tămâia. Odată el a văzut-o

pe Maica Domnului cum îi tămâiază pe monahii care se aflau în biserică la slujbă, dar şistrănile care erau goale şi în care nu se afla nici un monah. Uneori, pe unii monahi care erau în străni nu-i tămâia, ci trecea mai departe. El o urmărea pe Maica Domnului nedumerit,neputându-şi explica ce se întâmplă.

Stareţul Iliodor a început să se roage cu lacrimi Maicii Domnului să-i dezlegenedumerirea. După trei zile de rugăciune fierbinte, ea i-a spus următoarele:

„Tămâiez strănile care sunt goale, pentru că ele sunt locurile monahilor care se află la ascultările mănăstirii şi care, deşi lucrează, îşi au mintea la rugăciunea din biserică şi se roagă cu cei care se află aici. Aceştia sunt cei pentru care se roagă preoţii: « pentru cei care din binecuvântate pricini nu sunt aici» şi «pentru cei ce sunt în slujbe» .

Iar pe unii care sunt prezenţi în biserică nu-i tămâiez, pentru că fie nu se roagă, mintea lor aflându-se în altă parte, fie discută cu aproapele lor.

Să mai ştii că mult mă întristez pentru unii creştini care, deşi merg la slujbele bisericii, nu se roagă, ci stau de vorbă, clevetesc, privesc cum sunt îmbrăcaţi ceilalţi, dacă au haine mai frumoase ca ale lor. Deşi se află într-un loc sfânt, prin ceea ce fac dispreţuiesc credinţa şi îl cinstesc pe diavolul, vrăjmaşul neamului omenesc “.

(Arhim. Teofilact Marinakis, “Patericul Maicii Domnului”)

Tuturor celor care poartă numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

le dorim multă sănătate, pace şi bucurie duhovnicească!

LA MULŢI ANI!

Preot Paroh Liviu Popa – tel. 0722 280 003

Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE – RO41RNCB0069007665720001

189.(III.25) Nasterea Maicii Domnului

Documents

Transcript of 189.(III.25) Nasterea Maicii Domnului