Mostenirea imperiala in europa crestina:de la imperiul roman la imp bizan. Odată cu căderea Romei sub atacurile barbarilor şi cucerirea ei de către regele herulilor Odoacru  ( 476 ) se încheie perioada denumită în istorie a antichităţii şi începe perioada Evului Mediu  care va dura până la căderea Constantinopolului sub turci în anul1453. Practic în anul 476 lumea  veche se împarte în două zone culturale : zona Occidentală  şi zona Orientală, care vor evolua diferit fără a fi însă complet separate ci influenţându-se reciproc de-a lungul lungii perioade de tranziţie medievală de la o Europă a Imperiului la o Europă a natiunilor moderne  ce se va naşte după 1789. Spre deosebire de Imperiul Roman de Apus  supus unui dublu proces de barbarizare şi ruralizare , Imperiul Roman de Răsărit , cunoscut sub numele de Imperiul Bizantin , va păstra tradiţia greco-latină  şi urbană fiind şi principalul pol de iradiere culturală. În Evul Mediu , Bizanţul este fără îndoială una din culturile majore  şi locul în care este cel mai bine şi mai legitim conservată tradiţia greco –latină. Istoria de peste 1000 de ani a Bizanţului începe în jurul anului 330când împăratul CONSTANTIN CEL MARE  a inaugurat noua capitală a imperiului - un oraş nou care îi purta numele construit pe locul anticului Byzantion ( 11 mai) şi se sfărşeşte în 29 mai 1453 când ultimul împărat bizantin Constantin Dragases moare apărând oraşul care este cucerit de turcii otomani. Winston Churchill spunea că „istoria este scrisă de învingători”; un exemplu este modul în care a fost tratat Imperiul Bizantin în istoriografie - un imperiu invidiat dar şi urât de Europa Occidentală, așa cum s-a dovedit mai ales cu ocazia jefuirii Constantinopolului în timpul celei de-a patra cruciade. Rolul Imperiului bizantin in istoria europeanasi a poporului roman nu poate fi neglijat chiar daca multi il trec uneori cu vederea. De fapt intreaga istorie a crestinismului, din momentul in care a devenit religie libera, s-a desfasurat in cadrul acestui Imperiu. Prin studierea Istoriei si Spiritualitatatii Bizantului putem intelege mai bine cadrul si modul in care crestinismul s-a dezvoltat, si-a formulat dogmele si normele sale de baza, a creat opere de cultura, artasi arhitectura, a dat viata unor forme superioare de traire spiritualasi s-a impus in viata societatii determinandu-i cursul. Bizantul a fost, asa cum spune bizantinologul, Steven Runciman, "imperiul lui Dumnezeu pe pamant, o palida imagine a Imparatiei lui Dumnezeu din Cer".In ceea ce ne priveste pe noi romanii, Bizantul a avut un rol hotarator in continuitatea dacoromana, in crestinarea noastra, in procesul de formare a poporului si a limbii romane, in organizarea si viata bisericeasca, in culturasi arta. In perioada migratiei popoarelor, Imperiul bizantin a reprezentat singura formatiune politica din sud-estul european care a reusit sa se impuna in fata barbarilor, obligandu-i pe acestia sa dea libertate de viata si de credinta autohtonilor daco-romani. De la Bizant a fost condusa activitatea misionara de crestinare in partile noastre. Mai tarziu, cand s-au constituit Statele feudale independente romanesti, in secolul al XIV-lea, intemeierea mitropoliilor si organizarea bisericeasca, formele pe care le-a imbracat monahismul, toate s-au facut in stransa legatura cu Bizantul. Foarte multi cercetatori au considerat ca Imperiul bizantin a fost o continuare directa aImperiului roman, numindu-l chiar la un moment dat (395), Imperiul roman de rasarit. Afirmatia nu este lipsita de temei deoarece Imparatii bizantini au pastrat o lunga perioada de timp titulatura Imparatilor romani, s-au considerat pana la sfarsitul Imperiului urmasii acestora, revendicand toate teritoriile asupra carora acestia stapanisera. In Imperiul bizantin au supravietuit forme de organizare statala, administrativa ori sociala de traditie romana. Dreptul si normele juridice romane au ramas in vigoare multa vreme, cu modificari neesentiale. Chiar si limba oficiala a Imperiului a fost pana la inceputul secolului al VII-lea, latina. La randul lor locuitorii Imperiului bizantin se numeau pe sine romei, iar tara lor era Romania sau pamantul roman.