Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

30
MOSTENIRII TESTAMENTARE Posibilitate acordata testatorului Testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale (mobile sau imobile ori care compun fondul de comert) altei legi decat legea nationala pe care persoana decedata o avea la data mortii sau legea situarii bunului imobil sau a fondului de comert. Aceasta posibilitate de manifestare a autonomiei de vointa este limitata de incalcarea dispozitiilor imperative ale acestor legi, adica de acele dispozitii care compun ordinea publica de drept international privat. Domeniul de aplicare a legii mostenirii testamentare Daca testatorul a ales, in conditiile prevazute mai sus. o alta lege care sa reglementeze mostenirea testamentara, aceasta stabileste indeosebi: 1) momentul deschiderii succesiunii; 2) persoanele cu vocatie succesorala; 3) calitatile cerute pentru a mosteni; 4) exercitarea posesiei asupra bunurilor succesorale; 5) conditiile si efectele optiunii succesorale; 6) intinderea obligatiei de suportare a pasivului succesoral; 7) drepturile statului asupra succesiunii vacante. Conditiile de fond si conditiile de forma ale testamentului Conditiile de fond Deosebim urmatoarele solutii: 1) capacitatea de a dispune prin testament, precum si incapacitatile absolute de a dispune prin testament sunt

description

ghnjm,.

Transcript of Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

Page 1: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

MOSTENIRII TESTAMENTARE

  Posibilitate acordata testatorului

    Testatorul poate supune transmiterea prin mostenire a bunurilor sale (mobile sau imobile ori care compun fondul de comert) altei legi decat legea nationala pe care persoana decedata o avea la data mortii sau legea situarii bunului imobil sau a fondului de comert. Aceasta posibilitate de manifestare a autonomiei de vointa este limitata de incalcarea dispozitiilor imperative ale acestor legi, adica de acele dispozitii care compun ordinea publica de drept international privat.

Domeniul de aplicare a legii mostenirii testamentare

    Daca testatorul a ales, in conditiile prevazute mai sus. o alta lege care sa reglementeze mostenirea testamentara, aceasta stabileste indeosebi:

1)      momentul deschiderii succesiunii;

2)      persoanele cu vocatie succesorala;

3)      calitatile cerute pentru a mosteni;

4)      exercitarea posesiei asupra bunurilor succesorale;

5)      conditiile si efectele optiunii succesorale;

6)      intinderea obligatiei de suportare a pasivului succesoral;

7)      drepturile statului asupra succesiunii vacante.

Conditiile de fond si conditiile de forma ale testamentului

 Conditiile de fond

 Deosebim urmatoarele solutii:

1)      capacitatea de a dispune prin testament, precum si incapacitatile absolute de a dispune prin testament sunt supuse legii personale (lex personalis), iar incapacitatile relative de a dispune, sau, dupa caz, de a primi prin testament urmeaza legea mostenirii testamentare;

2)      consimtamantul si viciile de consimtamant sunt supuse legii succesiunii;

3)      obiectul testamentului, adica legatul, este supus legii succesiunii;

4)      cauza testamentului va fi guvernata de legea succesiunii;

5)      interpretarea dispozitiilor succesorale se face dupa legea succesiunii.

Page 2: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

Conditiile de forma

    Art.68 alin.3 din Legea nr. 105/1992 face aplicarea legii mai favorabile in materia formei testamentare, stabilind cerinte alternative atat sub aspect temporal, cat si spatial.

    Astfel, sub aspect temporal: „intocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt socotite valabile daca actul respecta conditiile de forma aplicabile, fie la data cand a fost intocmit, modificat sau revocat, fie la data decesului testatorului.

    Sub aspect spatial, se aplica oricare dintre urmatoarele legi:

1)      legea nationala a testatorului;

2)      legea domiciliului acestuia;

3)      legea locului unde actul a fost intocmit, modificat sau revocat;

4)      legea situatiei imobilului ce formeaza obiectul testamentului;

5)      legea instantei sau a organului care indeplineste procedura de transmitere a bunurilor mostenite.

Page 3: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

Testamentele

Pentru validitatea testamentului, legea cere încheierea lui în formă scrisă. Codul civil din Quebec reglementează trei tipuri de testamente. Sancţiunea nerespectării formelor prescrise de lege pentru fiecare tip este nulitatea absolută; se admite însă aplicarea principiului conversiunii.

Testamentul notarial este întocmit în prezenţa unuia sau a doi martori, în faţa notarului. Data şi locul întocmirii trebuie să figureze în cuprinsul testamentului, notarul fiind obligat să verifice identitatea testatorului şi să-i citească acestuia testamentul înainte de a i-l da spre semnare.

Testamentul olograf trebuie scris în întregime şi semnat de testator, fără folosirea vreunui mijloc mecanic.

Testamentul cu martori poate fi scris de testator sau de o terţă persoană. După semnarea lui, testatorul declară în prezenţa a doi martori majori că documentul pe care l-a semnat reprezintă testamentul său, fără a fi ţinut să divulge conţinutul acestuia. Semnează la sfârşit sau, dacă semnase deja, recunoaşte semnătura. Legea permite de asemeni desemnarea unei terţe persoane să semneze în locul testatorului, dar în prezenţa acestuia şi potrivit instrucţiunilor sale. Cei doi martori prezenţi semnează şi ei.

Testamentele pot fi amendate sau clarificate printr-un codicil, care trebuie să îmbrace una din cele trei forme menţionate, fără a exista cerinţa simetriei în raport cu testamentul iniţial.

Cu privire la efectul căsătoriei ulterioare asupra testamentul întocmit, în dreptul din Quebec nu se produce automat revocarea testamentului, ci poate avea ca efect numai restrângerea efectelor acestuia în condiţiile recunoaşterii anumitor drepturi ale soţului supravieţuitor.

Este de menţionat însă că testamentul întocmit în favoarea unui soţ de care ulterior testatorul a divorţat se consideră revocat de drept, dacă nu există o clauză contrară expresă. Revocarea legatului în aceste condiţii se întinde şi asupra eventualei desemnări a soţului ca executor testamentar.

Cu privire la modurile de revocare a testamentului, aceasta poate fi expresă (prin întocmirea unui alt testament, indiferent de formă, din care rezultă neechivoc schimbarea intenţiei) sau tacită (rezultând din întocmirea unui alt testament ale cărui dispoziţii sunt contrare sau din înstrăinarea sau distrugerea bunului legat). Codul civil prevede în mod expres că revocarea unei revocări anterioare nu reînvie testamentul iniţial, dacă o asemenea posibilitate nu rezultă expres din voinţa testatorului sau din circumstanţe.

Ineficacitatea legatelor. O cauză de invaliditate a testamentului poate fi atingerea gravă adusă persoanei sau bunurilor, determinată de violenţă, eroare sau fraudă. Şi nerespectarea condiţiilor de formă poate atrage nulitatea testamentului. Dacă s-a dovedit existenţa viciilor

Page 4: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

de consimţământ, întregul testament este anulabil. Art.626 din Codul civil prevede că un succesor are dreptul de a i se recunoaşte drepturile în interval de 10 ani de la deschiderea succesiunii.

Libertatea de a testa (problema rezervei)

De la principiul libertăţii de a dispune de proprietatea sa pentru cauză de moarte există două excepţii, în cazul în care defunctul lasă soţ supravieţuitor şi/sau descendenţi.

În primul rând, odată cu moartea unuia din soţi încetează “patrimoniul familiar, care include bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Soţul supravieţuitor are dreptul la 50% din valoarea patrimoniului familial ce aparţinuse soţului decedat. In mod corespunzător, moştenitorii defunctului pot pretinde de la soţul supravieţuitor 50% din valoarea patrimoniului familial pe care acesta l-a dobândit. Prin compensare, obligaţiile reciproce se vor stinge, eventual cu plata unei sulte. Acţiunea rezultând din încetarea patrimoniului familial poate fi pornită şi de creditorii defunctului (de pildă, dacă succesiunea este insolvabilă) sau de creditorii soţului supravieţuitor.

În al doilea rând, toţi creditorii unor obligaţii de întreţinere de care era ţinut defunctul (soţul supravieţuitor, fostul soţ, copiii, după caz părinţii) au dreptul ca în termen de şase luni de la deschiderea succesiunii să pretindă ca din moştenire să ii se plătească în continuare întreţinerea. Acest drept există chiar dacă reclamantul este moştenitor şi chiar dacă anterior decesului nu pretinsese plata întreţinerii. Legea determină care este suma pe care o poate obţine fiecare din aceşti creditori (de pildă, pentru soţul divorţat, contravaloarea a 12 luni de întreţinere, pentru părinţi, contravaloarea a şase luni de întreţinere), fără ca în nici un caz să depăşească 10% din valoarea masei de împărţit. In privinţa contribuţiei datorate soţului supravieţuitor sau unui copil, ea se determină în funcţie de nevoile lor, de starea de dependenţă în care erau faţă de defunct. In orice caz, nu poate depăşi diferenţa între jumătate din cota pe care o puteau pretinde ca moştenitori legali şi ceea ce primesc în prezent. In jurisprudenţă s-a decis că este nulă, contravenind ordinii publice, clauza testamentară prin care legatele în favoarea acestor persoane erau condiţionate de renunţarea lor la drepturile de întreţinere post mortem.

Legea interzice pactele asupra succesiunilor viitoare, chiar dacă ar exista consimţământul persoanei despre a cărei moştenire este vorba. In practică, s-a recunoscut însă, prin excepţie, valabilă o asemenea clauză inclusă în contractele de societate pe acţiuni.

În general, donaţiile mortis causa sunt permise numai dacă sunt încheiate între soţi şi fac parte din contractul pre-nupţial.

Capacitatea

Capacitatea testatorului este analizată în raport cu data întocmirii testamentului, nefiind relevantă intervenirea incapacităţii ulterior acestui moment. Testamentul întocmit de un minor este nul, chiar dacă testatorul decedează după data întocmirii testamentului. Dacă reprezentanţii legali ai minorului nu au întocmit un testament valid în numele şi pentru acesta, succesiunea lăsată de minor se va deferi potrivit legii. In privinţa majorilor a căror stare mintală este alterată, validitatea testamentului depinde de severitatea acestei afectări a discernământului.

Page 5: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

Cu privire la capacitatea martorilor (a căror prezenţă este necesară pentru validitatea unor testamente), aceştia trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu (18 ani), testamentul fiind nul în privinţa legatului făcut în favoarea unui martor la întocmirea acestuia.

Pentru a moşteni, legatarul trebuie să existe la data deschiderii succesiunii, fiind asimilaţi copiii concepuţi dar nenăscuţi, cu condiţia de a se naşte vii şi viabili.

Absentul este prezumat a fi în viaţă timp de şapte ani de la dispariţia sa. Moştenirea ce i se cuvine va fi culeasă în numele său de reprezentantul legal. Hotărârea declarativă de moarte se poate pronunţa după şapte ani de la dispariţie, iar moştenirea va reveni erezilor dispărutului.

În privinţa persoanelor juridice înregistrate în Canada nu există restricţii semnificative privind dobândirea prin donaţie sau testament.

Sunt incapabili de a moşteni (ab infestatsau prin testament) cei condamnaţi pentru omor sau tentativă de omor împotriva lui de cuius, ca şi persoanele decăzute din drepturile părinteşti faţă de copiii lor. Există şi posibilitatea declarării, prin hotărâre judecătorească, a nedemnităţii şi a altor persoane de a culege o moştenire.

Comorienţii. Atât pentru moştenirea legală, cât şi pentru moştenirea testamentară, legea prevede prezumţia morţii concomitente: dacă două persoane au murit şi este imposibil de stabilit că una a supravieţuit celeilalte, se prezumă că au murit deodată, dacă cel puţin una avea vocaţie la succesiunea celeilalte.

6. Autoritatea emitentă a certificatului de moştenitor

Testamentele olografe şi cele făcute în prezenţa martorilor trebuie confirmate prin decizie judecătorească înainte de distribuirea bunurilor. Toţi legatarii universali trebuie să se prezinte în faţa instanţei pentru a-şi susţine pretenţiile. Dispoziţia luată de instanţă certifică doar validitatea testamentului, iar la cerere, se pot elibera copii certificate de pe această decizie, persoanelor interesate.

7. Administrarea succesiunilor

În Quebec, persoanele responsabile cu administrarea succesiuniilor se numesc lichidatori. Ei au rolul de a-i identifica şi convoca pe moştenitori, de a determina cuprinsul masei succesorale, de a plăti datoriile succesiunii (incluzând pe cele descrise la pct.4 supra) , de a executa legatele particulare, de a da socoteală şi de a preda excedentul moştenitorilor. Orice persoană capabilă poate exercita funcţia de lichidator. Si societăţile de trust autorizate de lege pot avea această calitate. De regulă, lichidatorul este desemnat de testator în cuprinsul testamentului. Inventarul bunurilor din masa succesorală, întocmit de lichidator, trebuie trecut într-un registru public, cu referire la numele defunctului, astfel ca fiecare persoană interesată să-l poată consulta. Inventarul se întocmeşte fie în forma unui act notarial, fie ca înscris sub semnătură privată, în prezenţa a doi martori.

Page 6: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

Creditorii succesiunii sunt plătiţi primii, înaintea legatarilor cu titlu particular şi înaintea soţului care pretinde drepturile derivând din dizolvarea patrimoniului familial. In cazul în care testatorul nu desemnase un lichidator sau succesiunea este legală, administrarea moştenirii revine moştenitroilor care prin vot majoritar vor desemna un lichidator.

8. Legea şi procedurile aplicabile în cazul succesiunilor cu element de extraneitate

Potrivit art.3153 din Codul civil, instanţa din Quebec este competentă dacă locul deschiderii succesiunii (locul decesului) se găseşte în aceasta ţară, dacă defunctul avea domiciliul în Quebec sau alesese legea acestei ţări pentru a fi aplicabilă.

Instanţa naţională va aplica diferite legi , după cum este vorba despre bunuri mobile (legea de la ultimul domiciliu al defunctului) sau imobile (legea de la locul situaţiunii bunurilor).

De asemeni, dacă prin testament fusese aleasă o lege străină, instanţa va aplica acea lege.

Codul prevede o excepţie de la libertatea alegerii legii aplicabile succesiunii, dacă acea desemnare ar înlătura pe soţul supravieţuitor sau pe copii de la drepturile asupra moştenirii. In plus, desemnarea va fi de asemenea lipsită de efecte dacă afectează reguli succesorale cărora le sunt supuse anumite bunuri, prevăzute în legea unde sunt situate, pentru motive care ţin de destinaţia lor economică, familială sau socială.

De regulă, hotărârile pronunţate în străinătate sunt recunoscute în Quebec, fără a fi examinat fondul soluţiei sau motivarea, cu excepţia celor pronunţate cu încălcarea competenţei sau a celor care nu sunt irevocabile sau executorii. Dacă o instanţă străină, competentă potrivit legii de drept internaţional privat din Quebec, fusese deja investită, potrivit principiului litispendenţei, instanţa din Quebec îşi va declina competenţa.

În cazul în care defunctul a domiciliat în Quebec înaintea decesului, instanta din această ţară este competentă, chiar dacă nu au rămas bunuri pe acest teritoriu. Ultimul domiciliu al defunctului determină de regulă competenţa cu privire la bunurile mobile.

Ca atare, se poate afirma că în dreptul internaţional privat din Quebec nu este acceptat principiul caracterului unitar al transmisiunii succesorale.

Cu privire la forma testamentelor, se admite că acestea pot fi întocmite, în afară de cele trei tipuri amintite, în forma prevăzută de legea domiciliului sau cetăţeniei testatorului, fie la data actului, fie la data decesului.

Deşi Convenţia de la Haga privind conflictele de legi asupra formei testamentelor nu este aplicabilă în Quebec, multe dispoziţii din Codul civil sunt inspirate din această convenţie (de pildă, art.3109 privind forma actelor judiciare se bazează pe art.1 din Convenţia de la Haga).

Pentru examinarea validităţii formale a unui testament, factorii determinanţi sunt domiciliul şi cetăţenia testatorului. Intre acestea, prevalează de regulă principiul domiciliului. El

Page 7: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

este determinat de instanţă în funcţie de fapte relevante, cum ar fi prezenţa fizică frecventă, familia, serviciul, relaţiile sociale etc.

Dacă nu este posibilă determinarea cu exactitate a domiciliului, persoana este prezumată că a avut domiciliul acolo unde avea reşedinţa.

În privinţa taxelor, în provincia Quebec nu există o taxă succesorală în sine, dar se consideră ca şi când ar fi înstrăinat întrega avere şi se aplică o taxă pe valoarea adăugată, de care este scutit, până la propriul deces, numai soţul supravieţuitor.

O persoană nerezidentă care a dobândit o proprietate supusă impozitării în Quebec înainte de decesul său va fi considerată că a înstrăinat pe piaţă liberă bunul (dispoziţia vizează mai ales proprietăţile situate în Quebec şi acţiunile la societăţi private canadiene).

3. Testamentele

Potrivit Codului civil spaniol, există două tipuri de testamente: generale şi speciale. Sunt testamente generale: testamentul deschis (cel mai folosit în Spania, are forma unui document care conţine intenţia de atesta, manifestată în faţa notarului); testamentul secret (al cărui conţinut nu este dezvăluit, ci doar înmânat notarului; rar folosit în practică); testamentul olograf (scris, datat şi semnat de testator; toate adăugirile sau ştersăturile trebuie să poarte semnătura testatorului).

Codul civil -art.688- permite străinilor să întocmească un testament olograf în propria lor limbă.

Testamentele speciale sunt: testamentul întocmit în străinătate şi testamentul militarilor, întocmit în timp de război.

Mai există un tip de testament, reglementat de art.700 Cod civil spaniol, testament înaintea morţii iminente, care poate fi întocmit în faţa a cinci martori, precum şi testamentul în caz de epidemie (art.701) care poate fi întocmit în faţa a trei martori. De regulă aceştia trebuie să semneze; testamentul este totuşi valabil chiar dacă martorii nu ştiu să scrie. Cele două tipuri de testamente amintite îşi păstrează valabilitatea numai timp de două luni de la încetarea cauzei care a determinat întocmirea lor în această formă excepţională.

În privinţa drepturilor regionale, sunt de menţionat mai multe particularităţi. Astfel, în Aragon, testamentul poate fi întocmit în faţa unui preot, atunci când prezenţa unui notar nu este posibilă. Este admisibil testamentul conjunctiv între soţi, care este revocabil de ambii sau de unul dintre ei , dar numai ccu privir ela propriile dispoziţii de ultimă voinţă. In Catalonia de asemeni testamentul poate fi întocmit în faţa unui preot. In Navarra, testamentul poate fi întocmit în faţa unui preot; totodată, mai există şi testamentul de confraternitate, întocmit de două sau mai multe persoane între care nu trebuie să fi existat vreo legătură, testament

care nu poate însă îmbrăca forma olografă. In Tara Bascilor este cunoscută o formă specială de testament (hil-buruko) , întocmit în prezenta a trei martori, când testatorul este în pericol de

Page 8: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

moarte. El devine ineficient după trei luni, dacă pericolul a dispărut. De asemeni, chiar dacă testatorul a încetat din viaţă în acest interval, testamentul în această formă devine ineficient dacă nu a fost autentificat în termen de trei luni de la deschiderea succesiunii. Este permis testamentul conjunctiv între soţi, întocmit în prezenta unui notar.

În Spania nu este recunoscută valabilitatea codicilului, in nici un caz pe această cale nu se poate revoca un testament sau nu poate fi exheredat un moştenitor legal.

Cu privire la influenţa căsătoriei asupra unui testament anterior, este de menţionat că actul căsătoriei nu revocă automat testamentul.

4. Libertatea de a testa şi problema rezervei

În Codul civil există o întreagă secţiune care se referă la rezerva succesorală (De las legitimas) art.806-847. Ea este privită ca o parte din moştenire şi restrânge în felul acesta libertatea testamentară.

Beneficiarii rezervei sunt copiii şi descendenţii lor şi - în absenţa acestora- ascendenţii şi soţul supravieţuitor. Rezerva copiilor şi a descendenţilor este de 2/3 din averea tatălui şi a mamei. Cu toate acestea, se poate dispune de 1/3 din această cotă în favoarea unui/unor descendenţi, cu preferinţă. Cotitatea disponibilă este de 1/3. Rezerva părinţilor sau a ascendenţilor este de jumătate din masa succesorală, cu excepţia cazului când există şi soţ supravieţuitor şi se pot înţelege ca rezerva părinţilor să fie numai de 1/3. In lipsa tatălui sau a mamei, rezerva se cuvine în părţi egale celor două linii de ascendenţi materni şi paterni, funcţionând principiul proximităţii gradului de rudenie.

Potrivit art.811 C.civ.spaniol, dacă un ascendent moşteneşte de la descendentul său bunuri pe acesta le primise cu titlu gratuit de la o rudă, moştenitorul este obligat potrivit legii, să păstreze bunul la dispoziţia donatorului sau a unei rude până la gradul trei, pe linia de unde provine.

Soţul supravieţuitor are dreptul să primească uzufructul cotei sale, dat niciodată proprietatea. In concurs cu copiii, soţul supravieţuitor are dreptul la o treime; jumătate în concurs cu ascendenţii şi două treimi în concurs cu alte rude (art.834-840 C.civ).

Potrivit Constituţiei, toţi descendenţii (legitimi, nelegitimi, inclusiv adulterini, adoptaţi) au drepturi egale.

În regiunile care au un drept propriu succesoral, există în privinţa libertăţii testamentare şi a rezervei unele dipoziţii particulare. Astfel, în Aragon, numai copiii sunt moştenitori rezervatari, iar soţul supravieţuitor dobândeşte uzufructul întregii averi. In Catalonia, rezerva succesorală este de o pătrime din moştenire, care revine descendenţilor sau, în lipsa lor, părinţilor. Soţul supravieţuitor are dreptul numai la un sfert din moştenire, cu condiţia să nu aibă resurse financiare la data deschiderii succesiunii. In Navarra este consacrat dreptul absolut de a testa. Soţul supravieţuitor are dreptul la uzufructul viager al întregii averi a defunctului. In Tara Bascilor, descendenţii au dreptul la o rezervă de patru cincimi; în lipsa lor părinţii şi alţi

Page 9: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

ascendenţi au dreptul la o rezervă succesorală de jumătate din moştenire. In cadrul fiecărei categorii, testatorul are libertatea de a împărţi averea în părţi egale sau inegale. Soţul supravieţuitor primeşte jumătate din uzufructul întregii averi dacă vine în concurs cu descendenţii sau ascendenţii. In absenţa acestora, are dreptul la trei sferturi din uzufructul masei succesorale.

Drepturi speciale. In dreptul spaniol în general nu există dispoziţii privind obligaţia de întreţinere la materia succesiunilor, pentru că este reglementată de dreptul familiei. In Catalonia, în primul an după deschiderea succesiunii, soţul supravieţuitor are dreptul să locuiască în casa ce a constituit domiciliul conjugal, să păstreze bunurile gospodăriei casnice. In Ţara Bascilor, în lipsa descendenţilor, soţul supravieţuitor are dreptul să locuiască în casa rurală a defunctului timp de un an şi o zi. De notat că pensia alimentară stabilită în favoarea unei persoane divorţate nu încetează automat prin moartea debitorului, dar moştenitorii acestuia pot cere reducerea până la limita cotităţii disponibile.

Cu privire la regimul matrimonial, în general dreptul spaniol este bazat pe libertatea contractuală. Contractul se încheie fie înainte de căsătorie, fie ulterior şi poate fi modificat oricând, fără prejudicierea terţilor.

În condiţiile codului civil, în absenţa unui contract matrimonial, regimul legal este acela al bunurilor achizite, potrivit cu care soţii sunt proprietarii a jumătate din venitul sau profitul obţinut pe parcursul căsătoriei. In consecinţă, după decesul unui dintre ei, soţul supravieţuitor are dreptul la jumătate din proprietatea comună, cealaltă jumătate constituind masa supusă împărţelii.

În Catalonia şi Insulele Baleare, în lipsa unui acord contrar, se aplică regimul separaţiei de bunuri. In Ţara Bascilor, fiecare soţ are dreptul exclusiv de a administra bunurile pe care le-au dobândit personal, dar pentru bunurile comune ambii au administrarea. înstrăinarea acestor bunuri este condiţionată de acordul ambilor soţi. împărţeala succesorală are un regim diferit, după cum soţii au avut sau nu împreună copii. In primul caz, se stabileşte o indiviziune succesorală între soţul supravieţuitor şi moştenitori; dacă nu, are loc lichidarea proprietăţii comune.

Donaţiile. In dreptul spaniol există libertatea încheierii donaţiilor. Dacă există moştenitori rezervatari, donaţiile trebuie adăugate valoric pentru a se determina măsura în care încalcă rezerva, caz în care sunt supuse reducţiunii, potrivit principiului că nimeni nu poate dona mai mult decât ar fi putut testa.

5. Capacitatea

Minorii sub 14 ani şi persoanele care, în mod permanent sau accidental, nu au discernământ sunt incapabili de a testa (art.663 Cod civil spaniol).

Pentru validitatea unui testament olograf, testatorul trebuie să fie major. Potrivit art.665, cei puşi sub interdicţie judecătorească pot întocmi un testament cu condiţia ca o comisie formată din doi medici de specialitate, la solicitarea notarului, să confirme păstrarea capacităţii de a testa,

Page 10: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

dacă hotărârea judecătorească de punere sub interdicţie nu vizează în mod expres capacitatea de a testa.

În cazurile excepţionale în care se apelează la martori cu ocazia întocmirii unui testament (de exemplu, când testatorul nu poate semna, este orb sau analfabet), nu pot fi martori minorii, surdo-muţii, orbii, cei care nu cunosc limba vorbită de testator, debilii mintali, soţul sau rudele până la gradul patru ale notarului sau angajaţilor acestuia.

De asemeni nu pot fi martori în cazul unui testament deschis moştenitorii sau legatarii, precum şi rudele lor de sânge până la gradul patru ori afinii până la gradul al doilea.

În privinţa beneficiarilor testamentului, operează principiul capacităţii. Prin excepţie, sunt incapabili de a primi prin testament: avortonii care nu îndeplinesc condiţiile generale de capacitate prevăzute în art.30 C.civil (să aibă înfăţişare omenească şi după ruperea cordonului ombilical să trăiască cel puţin 24 ore); asociaţiile şi fundaţiile neautorizate de lege; preotul care l-a spovedit pe testator în cursul ultimei boli (sunt lovite de nulitate şi dispoziţiile în favoarea rudelor acestuia până la gradul al patrulea, ori în favoarea bisericii sau comunităţii lui); tutorele sau curatorul defunctului, chiar dacă socotelile au fost date şi aprobate; notarul care a redactat testamentul, ca şi soţul sau rudele acestuia până la gradul al patrulea. De asemeni, nu popt primi prin testament persoanele lovite de nedemnitate, potrivit art.756

C.civ : părinţii care şi-au abandonat copiii, i-au prostituat sau corupt; cel condamnat pentru că a atentat la viaţa testatorului, a soţului, descendenţilor sau ascendenţilor acestuia; cel care a făcut un denunţ calomnios împotriva testatorului, care ar fi atras pedeapsa cu închisoarea sau munca forţată; moştenitorul major care aflând despre moartea violentă a testatorului, nu a denunţat-o, dacă cercetările nu s-au declanşat din oficiu; cel care prin ameninţare, fraudă sau violenţă l-a obligat pe testator să întocmească sau să modifice testamentul; cel care, cu aceleaşi mijloace a împiedicat o persoană să testeze sau să revoce, să modifice sau înlocuiască un testament anterior.

În legătură cu cauzele de nedemnitate, legea prevede totuşi că ele rămând lipsite de efect dacă la data întocmirii testamentului testatorul le-a cunoscut sau, aflând ulterior, l-a iertat pe nedemn printr-un act public.

6. Autoritatea competentă

Potrivit Legii notariale spaniole, dacă moştenirea vizează pe descendenţi, ascendenţi sau soţul supravieţuitor, competenţa aparţine notarului de la ultimul domiciliu al defunctului; dacă moştenirea urmează a fi culeasă de colaterali sau de stat, competenţa aparţine instanţei judecătoreşti, cu participarea procurorului.

7. Legea şi procedurile aplicabile în cazul succesiunilor cu element de extraneitate

Page 11: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

Regulile de drept internaţional privat se găsesc în Codul civil spaniol, în titlul preliminar. Potrivit art. 9(8) succesiunea este guvernată de legea naţională a defunctului la data deschiderii succesiunii, indiferent de natura bunurilor sau de ţara în care sunt situate(principiul unităţii); cu toate acestea, sunt valabile dispoziţiile sau convenţiile succesorale întocmite potrivit legii sale naţionale, prin care a fost desemnat un alt drept aplicabil . Iar potrivit art.9(1) din Codigo Civil, statutul personal al persoanelor fizice este dat de legea determinată de cetăţenie, lege care reglementează capacitatea civilă, drepturile şi obligaţiile familiale şi succesiunea

Spania a ratificat Convenţia de la Haga privind conflictele de legi în materia formei dispoziţiilor testamentare. Potrivit art.11 din Codul civil, se aplică, în privinţa formei testamentelor, regula locus regit actum.

Cu privire la competenţă, art.22.3 din Legea'de organizare judecătorească prevede că instanţele spaniole sunt competente în materie succesorală dacă defunctul a avut ultimul domiciliu în Spania sau bunuri imobile în această ţară.

Regulile de recunoaştere a hotărârilor judecătoreşti străine sunt stabilite de Codul de procedură civilă în art.951-954, care acordă prevalenţă convenţiilor internaţionale, apoi reciprocităţii şi în lipsa acestora se cer întrunite anumite condiţii.

Pentru a intra în posesia moştenirii, dacă certificatul de moştenitor a fost emis în străinătate, trebuiesc îndeplinite cerinţele Convenţiei de la Haga din 1961 privind legalizarea sau aplicarea apostilei şi tradus în limba spaniolă.

Băncile şi registrele publice de înregistrare a proprietăţilor pretind să se facă dovada plăţii taxelor succesorale.

C. Italia

1. Generalităţi

Sistemul judiciar în vigoare în Italia este cel de drept civil. Principalul izvor de drept în materia succesiunilor îl reprezintă Codul civil, Cartea a doua, articolele 456-809 (Delle Successionni).

Moştenirea testamentară

Testamentul este un act juridic solemn, care întotdeauna îmbracă forma scrisă. Sunt cunoscute următoarele forme testamentare: testamentul olograf (scris, datat şi semnat de testator), testamentul public (redactat de notarul public , semnat de testator, de martori şi de notarul public) si testamentul secret.

Italia a aderat la Convenţia de la Washington din 1973 privind forma testamentelor internaţionale.

Page 12: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

Testamentele pot fi revocate, fie expres fie implicit, cu excepţia celor prin care se recunoaşte un copil. Există şi o formă specială de revocare, prin efectul legii, în cazul în care este cunoscut sau devine notoriu faptul că testatorul are copii sau descendenţi legitimi.

În tăcerea legii, se consideră că nici căsătoria şi nici divorţul nu au vreo influenţă asupra testamentului întocmit de o persoană.

Ineficacitatea testamentului. Testamentul este nul dacă sunt încălcate condiţii esenţiale de formă sau de fond. Astfel, de pildă, în cazul testamentului olograf, lipsa semnăturii sau a initialelortestatorului, în cazul testamentului public, absenţa declaraţiei testatorului sau absenţa semnăturii acestuia ori a notarului.

Sunt nule, de asemeni, testamentele conjuncte (reciproce), precum şi, în condiţiile art.635 Cod civil, “dispoziţia cu titlu universal sau particular făcută de testator cu condiţia ca la rândul său să fie avantajat printr-o dispoziţie testamentară a eredelul sau legatarului”.

Este de menţionat de asemeni că în dreptul italian, în anumite condiţii,în special când este vorba de o persoană pusă sub interdicţie, este permisă substituţia fideicomisară (art.692). Daca nu sunt respectate aceste condiţii, substituţia este nulă. Alteori se consideră că testamentul este numai anulabil, când de pildă testamentul olograf nu este datat sau când consimţământul testatorului a fost viciat. Acţiunea în anulare poate fi formulată de orice persoană interesată, în termen de cinci ani de la data executării testamentului. De menţionat

Însă că, potrivit art.590 Cod civil, nulitatea dispoziţiei testamentare, indiferent de cauza ei, poate fi acoperită, după moartea testatorului, prin confirmare sau executare voluntară şi în cunoştinţăde cauză.

4. Libertatea de a testa

Şi în dreptul Italian, libertatea de a testa este limitată de rezerva succesorală recunoscută anumitor persoane. Acesta este un drept intangibil, fiind interzis testatorului să impună sarcini sau condiţii care să aibă ca efect diminuarea dreptului la rezervă.

Sunt moştenitori rezervatari: soţul supravieţuitor, copiii şi ascendenţii. Soţul supravieţuitor, dacă nu vine în concurs cu copiii, are dreptul la o rezervă de jumătate din moştenire. In plus, potrivit art.540(2) C.civil, el are un drept de abitaţie asupra casei de locuit şi de uz asupra bunurilor mobile din casă, fie că erau bunuri proprii ale defunctului, fie că erau (inclusiv casa de locuit) bunuri comune. De acest drept beneficiază şi soţul despărţit în fapt, dacă despărţirea nu îi este imputabilă.

Dacă în afară de soţul supravieţuitor există şi un copil, fiecare are dreptul la o rezervă de 1/3. Dacă sunt mai mulţi copii, soţul supravieţuitor are dreptul la un sfert din moştenire, iar rezerva copiilor este de jumătate, ce se va împărţi în mod egale între ei.

Page 13: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

În absenţa copiilor, părinţii legitimi au dreptul la o treime din moştenire, iar în concurs cu soţul supravieţuitor au o rezervă de o pătrime. Pentru a calcula cotitatea disponibilă, se recurge la următorul mod de calcul: se scad datoriile defunctului din valoarea bunurilor lăsate, se adaugă teoretic valoarea donaţiilor (directe sau indirecte) consimţite de de cuiusîn timpul vieţii şi se scade valoarea rezervelor succesorale. In privinţa reducţiunii liberalităţilor, se aplică aceleaşi reguli ca şi în dreptul român: donaţiile se reduc începând cu cea mai nouă, iar donaţiile făcute în acelaşi timp se reduc proporţional.

În sistemul legal italian (art.458 Cod civil) sunt interzise pactele succesorale. Astfel, sunt prohibite atât convenţiile prin care cineva ar dispune de propria succesiune, cât şi actele prin care se dispune de drepturile asupra unei succesiuni nedeschise încă ori se renunţă la asemenea drepturi.

În literatura juridică se consideră că pactele interzise includ nu numai contracte definitive, dar şi antecontracte cu privire la o succesiune viitoare. în schimb, în jurisprudenţă s-a recunoscut validitatea pactului de consolidare a acţiunilor între acţionari, în cazul morţii unui dintre ei, după cum s-a admis că nu intră sub incidenţa interdicţiei clauza din poliţa de asigurare care desemnează un beneficiar al sumei asigurate.

5. Capacitatea

În privinţa capacitătii de a întocmi un testament, regula este aceea că au capacitate de a testa toţi cei cărora nu le este interzis de lege.

Potrivit art.591 Cod civil, sunt incapabili de a testa: minorii; cei puşi sub interdicţie pentru alienaţie mintală; cei care, deşi nepuşi sub interdicţie, sunt chiar_temporar incapabili să înţeleagă semnificaţia actului încheiat (incapacitatea naturală). în toate aceste cazuri, persoana interesată poate ataca testamentul în termen de cinci ani de la data executării dispoziţiilor testamentare.

În ce priveşte capacitatea de a primi prin testament, persoanele fizice o dobândesc de la naştere, fiind recunoscute drepturi şi persoanelor concepute la data întocmirii testamentului. Mai mult chiar, este posibilă gratificarea prin testament a unei persoane neconcepute încă, copil al unei persoane în viaţă. In ambele cazuri, legatul este condiţionat de faptul naşterii, legea reglementând şi modul de administrare a moştenirii ce revine acestor persoane.

Sunt incapabili de a primi prin testament: tutorii (cu excepţia celor care sunt ascendenţi, descendenţi, fraţi surori cu testatorul); notarul, martorii şi interpretul la redactarea testamentului; cel care a scris sau a primit testamentul secret. Legea prevede în art.599 că sunt nule dispoziţiile testamentare în favoarea persoanelor enumerate anterior, chiar dacă sunt făcute pe numele unei persoane interpuse, fiind prezumate astfel tatăl şi mama, descendenţii şi soţul persoanei incapabile.

Potrivit art.4 din Codice civile, când un efect juridic depinde de supravieţuirea unei persoane alteia şi nu se poate stabili care a murit mai înainte, toate se consideră că au decedat în acelaşi timp, ceea ce înseamnă că nu li se recunoaşte, reciproc, capacitate succesorală.

Page 14: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

8. Legea şi procedurile aplicabile în cazul succesiunilor cu element de extraneitate

Legea italiană de drept internaţional privat a fost substanţial reformată în anul 1995 (Legea nr.218/31 mai 1995, în vigoare de la 1 septembrie 1995). Deşi Italia nu a ratificat Convenţia de la Haga din 1961 privind legea aplicabilă formei testamentelor, dispoziţiile noii legi sunt similare principiilor stabilite de aceast instrument internaţional. Dispoziţiile cu privire la succesiuni se găsesc în capitolul VII al Legii de drept internaţional privat (art.46-50).

Art.46 prevede că succesiunea este supusă legii naţionale a persoanei despre a cărei succesiune este vorba, la momentul decesului. Acesta poate, prin declaraţie expresă realizată în formă testamentară, să supună întreaga succesiune legii statului al cărui rezident este; alegerea nu trebuie însă să prejudicieze drepturile conferite de lege moştenitorilor rezervatari domiciliaţi în Italia la data deschiderii succesiunii. împărţeala moştenirii este reglementată de legea aplicabilă succesiunii, dacă coindivizarii prin acordul lor nu au ales legea deschiderii succesiunii sau a locului unde se găseşte un bun sau mai multe bunuri.

In privinţa formei testamentului, art.48 din Lege prevede că acesta este valabil dacă respectă legea statului unde a fost întocmit, legea cetăţeniei sau a domiciliului lui de cuius la momentul morţii.

Art.49 se referă la ipoteza în care legea aplicabilă succesiunii nu prevede că bunurile fără moştenitori revin statului şi stabileşte că în acest caz, bunurile succesorale existente în Italia revin statului italian.

Cu privire la competenţa în materie succesorală, art.50 din Lege prevede căaceasta revine instanţelor italiene, dacă: a) defunctul era cetăţean italian în momentul morţii; b) succesiunea s-a deschis în Italia (ultimul domiciliu al defunctului se găsea în Italia); c) partea cea mai consistentă economic din bunuri se află în această ţară; d) pârâtul are domiciliul sau reşedinţa în Italia sau a acceptat această competenţă, chiar dacă cererea priveşte bunuri imobile situate în străinătate; e) cererea vizează bunuri situate în Italia.

Cu privire la actele întocmite în străinătate, legea notarială prevede necesitatea depunerii lor la un notar italian înainte de a fi folosite în această ţară (de pildă, pentru înregistrarea în registrele funciare).

D. Germania

1. Generalităţi

In Germania, stat federal, se aplică pe întreg teritoriul dispoziţiile Codului civil (BGB), deşi potrivit art.74 din Constituţie dreptul succesoral face parte din domeniul legislaţiei concurente. Dreptul local va primi o aplicare restrânsă, numai în cazul în care Codul civil

Page 15: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

permite în mod expres aceasta. In Codul civil, succesiunile formează obiect de reglementare al cărţii a cincea. Dispoziţii cu privire la succesiuni se găsesc însă şi în alte texte din Cod sau în alte legi, speciale.

În dreptul germanic al evului mediu domina principiul culegerii moştenirii de către familie, terenurile fiind deţinute în comun şi aparţinând familiei în sens larg, unde şi trebuiau să rămână, pentru generaţiile viitoare. Sub influenţa bisericii creştine s-a pus problema într-o oarecare măsură a posibilităţii unei persoane de a lăsa o parte din avere pro saluta animae, bisericii. Ulterior s-a extins libertatea testamentară şi asupra altor legatari, fără însă a fi posibilă dezmoştenirea copiilor, datorită datoriei naturale faţă de familie care era încă foarte preţuită.

2. Libertatea dispoziţiilor mortis causa şi limitele ei

Codul civil german tratează împreună testamentele şi pactele succesorale, ambele fiind acte juridice care îşi produc efectele la moartea unei persoane. Prin testament pot fi instituiţi moştenitori, se pot face exheredări, pot fi desemnaţi substituiţi, legatari (cu sau fără sarcini), pot fi desemnaţi executorii testamentari, se pot crea fundaţii sau se poate desemna un tutore pentru copiii minori. In dreptul german sunt recunoscute două tipuri standard de testamente, cel olograf şi cel autentic. Testamentul olograf, care poate fi întocmit numai de un major, trebuie în întregime scris, datat şi semnat de testator (§ 2247 BGB).

Conform §2232 BGB, testamentul autentic cunoaşte două variante: fie testatorul declară notarului ultima sa voinţă (testamentum apud acta conditum), fie îi înmânează acestuia înscrisul care reprezintă ultima sa voinţă (testamentum notario oblatum). In legătură cu prima variantă, este de precizat că începând cu 1.8.2002 a fost suprimată condiţia de validitate a comunicării verbale, ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale, care a constatat că persoanele care nu pot vorbi erau practic lipsite de posibilitatea încheierii unui testament autentic. Aşadar, în prezent, notarul poate lua consimţământul testatorului şi dacă acesta este exprimat în forme non-verbale (gesturi etc).

Testamentul conjunctiv este permis: soţii sau partenerii dintr-o comuniune înregistrată de persoane de acelaşi sex pot întocmi un testament, fie olograf (scris de unul dintre ei şi semnat de ambii), fie autentic. Foarte răspândit este aşa-numitul “testament berlinez”, potrivit căruia soţii se institui reciproc moştenitori unici şi stipulează că ansamblul moştenirii va reveni unui terţ (de regulă,copiilor) după moartea supravieţuitorului. Un asemenea testament este revocabil pe toată durata vieţii soţilor, declaraţia de revocare trebuind să îmbrace forma autentică şi să fie adresată celuilalt soţ.

Pentru cazuri urgente, care nu suportă amânare, § 2249-2252 BGB reglementează testamentele excepţionale. Acestea se încheie fie în faţa primarului localităţii unde se află testatorul şi în prezenţa a doi martori; sau verbal, în prezenţa a trei martori; testamentul pe mare poate fi de asemeni fi încheiat verbal în prezenta a trei martori. Toate aceste tipuri de testamente îşi pierd valabilitatea după trei luni de la data întocmirii lor, dacă situaţia s-a normalizat şi nu sunt confirmate ulterior de testator.

Page 16: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

Testamentele pot fi revocate total sau parţial oricând, în orice formă (nefiind aplicabil principiul simetriei formelor), expres sau tacit.

În privinţa căsătoriei, aceasta nu afectează în mod automat dispoziţiile unui testament anterior, dar poate constitui un motiv pentru modificarea acestuia. In schimb, divorţul (ca şi despărţirea de partenerul înregistrat) atrage nulitatea testamentului întocmit în favoarea acestuia, potrivit § 2077 BGB, respectiv 10V din Legea parteneriatelor înregistrate).

Revocarea testamentului poate fi la rândul său revocată, cu consecinţa reînvierii dispoziţiilor testamentului anterior (§ 2257 BGB).

În dreptul german desemnarea moştenitorilor se poate face şi pe cale contractuală (Erbvertrag). Cel care transmite trebuie să încheie personal contractul, neputând fi reprezentat. De regulă, părţile trebuie să se prezinte în faţa notarului, cu excepţia contractului dintre soţi, pentru care este suficientă forma scrisă. Prin acest contract, una din părţi dispune în favoarea celeilalte părţi sau a unui terţ pentru cauză de moarte. Spre deosebire de testament, acesta este un act juridic bilateral, pentru a cărui formare valabilă se cere acordul ambelor părţi. Conform § 2278 BGB, pactul succesoral nu poate include decât instituirea de moştenitor, legate şi sarcini (spre deosebire de testament). Este permisă pe cale contractuală şi renunţarea la drepturile succesorale din partea soţului sau a partenerului înregistrat. In schimb, ca şi în dreptul roman, sunt interzise contractele prin care cineva s-ar obliga să întocmească sau nu o dispoziţie pentru cauză de moarte. Este permis partajul de ascendent, care permite părinţilor să împartă în avans averea lor, păstrându-şi uzufructul viager. Asemenea contracte inter vivos trebuie să fie încheiate în forma cerută pentru donaţii.

Rezerva succesorală. Constituţia germană garantează libertatea de a testa. Cu toate acestea, există anumite măsuri de siguranţă pentru protecţia familiei testatorului. Codul civil reglemenează rezerva succesorală în §§ 2303 până la 2338.(Pflichtteil). în esenţă, moştenitorii rezervatari (descendenţii, părinţii, soţul sau partenerul supravieţuitor) au un drept de creanţă în bani, reprezentând jumătate din cota lor succesorală, la care ar fi avut vocaţie succesorală legală, în lipsa testamentului. Aceştia sunt protejaţi şi împotriva liberalităţilor inter vivos încheiate de cel despre a cărui succesiune este vorba, care pot fi supuse reducţiunii până la întregirea rezervei, dacă nu sunt mai vechi de zece ani.

În anumite condiţii, prevăzute § 2333 BGB de cuius îl poate exclude pe descendent de la beneficiul rezervei succesorale. Este vorba în principal de atentat la viaţa, sănătatea, integritatea fizică a testatorului, a soţului său sau a altor descendenţi; de încălcarea cu rea credinţă a obligaţiei legale de întreţinere faţă de testator sau când împotriva voinţei testatorului, descendentul duce un mod de viaţă lipsit de demnitate şi imoral.

Întreţinerea. Legea prevede că timp de 30 de zile de la deschiderea succesiunii, moştenitorii trebuie să asigure întreţinere acelor membri ai familiei (inclusiv partenerului) cu care defunctul convieţuise. Aceştia au dreptul de asemeni de a folosi în continuare locuinţa familială şi bunurile din ea. Dacă la data deschiderii succesiunii un succesibil era pe cale de a se naşte, mama are dreptul să pretindă asigurarea celor necesare până la naşterea copilului, dacă este în nevoie (§ 1963 BGB). Pe de altă parte, soţul supravieţuitor şi copiii au dreptul de a cere

Page 17: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

plata rezervei succesorale care li se cuvine. Dacă defunctul fusese obligat să plătească pensie de întreţinere fostului soţ, această obligaţie se transmite, de la data decesului, către moştenitori.

Donaţiile. Descendenţii moştenitori au obligaţia (dacă de cuius nu a dispus altfel) să raporteze donaţiile primite de la acesta în timpul vieţii. In vederea calculării rezervei succesorale se adaugă valoarea donaţiilor făcute terţilor, care nu sunt mai vechi de zece ani în raport cu data deschiderii succesiunii. In privinţa soţului (sau a partenerului înregistrat) termenul curge de la data desfacerii căsătoriei, respectiv a despărţirii partenerilor. Dacă se încheiase un pact succesoral, iar ulterior de cuius a donat un bun cu intenţia de a diminua drepturile beneficiarului pactului, moştenitorul contractual poate cere donatarului restituirea donaţiei, cu referire la îmbogăţirea fără justă cauză.( § 2287 BGB).

3. Capacitatea

Minorul de 16 ani are capacitatea de a întocmi singur, fără asistarea reprezentantului legal, un testament autentic. Dintre majori, sunt loviţi de incapacitate cei care datorită deficienţelor mentale nu au reprezentarea actelor de voinţă , având discernământul abolit.

În privinţa pactelor succesorale, este admis ca unul dintre soţii parte la contract să nu aibă capacitatea de exerciţiu, caz în care este necesară prezenţa reprezentantului său legal.

Legea autentificării actelor prevede că nu pot fi martori la întocmirea testamentului notarul, soţul sau rudele apropiate ale acestuia, minorii sau beneficiarul testamentului. Cum însă, în Germania participarea martorilor nu este de regulă obligatorie, încălcarea acestei incapacităţi nu se consideră că atrage nulitatea testamentului.

Un testament întocmit în favoarea unui azil în care defunctul locuise este nul dacă conducerea acestei instituţii avea cunoştinţă despre întocmirea lui.(art. 14 din Legea căminelor).

4. Autorităţi competente

Dovada morţii unei persoane, se face prin eliberarea certificatului de deces sau prin hotărâre judecătorească care permite împărţirea bunurilor unei persoane dispărute.

Legea prevede că certificatul de moştenitor (Erbschein) cuprinde informaţii privind identitatea moştenitorilor, nu şi întinderea masei succesorale. Acest certificat este emis de instanţa succesorală (Nachlassgerichţ) de la ultimul domiciliu al lui de cuius. Este vorba de regulă de judecătorie; pentru Baden-Wurtemberg există o excepţie, în acest Land competenţa exclusivă aparţinând notarului.

Certificatul de moştenitor permite terţilor să dobândească cu bună credinţă bunuri de la moştenitori. In anumite cazuri, este suficient să se prezinte testamentul autentic sau pactul succesoral după ce a fost deschis de instanţa succesorală şi stabilită calitatea moştenitorilor.

Conţinutul certificatului de moştenitor poate fi contestat oricând în faţa instanţei, care poate administra orice probe pentru a verificarea veridicităţii acestuia. Mai mult chiar, dacă are

Page 18: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

îndoieli sub acest aspect, conform art.2361(1) BBG, instanţa trebuie să îl reţină din oficiu sau să-l declare nul. Pentru securitatea circuitului civil, această măsură trebuie să făcută publică, conform art.185 urm.din Codul de procedură civilă.

5. Ineficacitatea testamentelor

O dispoziţie testamentară poate fi considerată nulă, total sau parţial, dacă contravine ordinii publice sau bunelor moravuri (§ 138 BGB) sau nu îndeplineşte cerinţele de formă sau de fond cerute pentru încheierea sa valabilă. Sunt de asemeni ineficace ex tune dispoziţiile care au fost revocate sau cele atacate.

Încetarea căsătoriei sau despărţirea partenerilor, renunţarea la moştenire, predecesul legatarului, decăderea din dreptul de a moşteni (§ 2344 şi 2342 BGB) sau expirarea termenului (§ 2109, 2162, 2210 şi 2252) au ca efect ineficacitatea dispoziţiilor pentru cauză de moarte.

Consecinţele acestei ineficacităţi sunt diferite şi ele depind de situaţia de fapt. De pildă, în virtutea principiului conversiunii, consacrat în § 140 BGB, în practica judiciară s-a recunoscut conversiunea unui pact succesoral într-un testament sau testament conjunctiv; conversiunea unui testament conjunctiv între persoane necăsătorite în două testamente separate ori conversiunea unei promisiuni de donaţie în testament.

6. Termenul de opţiune succesorală

Dintre sistemele cunoscute de transmitere a succesiunii, Codul civil german a optat pentru soluţia transmiterii imediate, în temeiul legii, odată cu deschiderea succesiunii (Vonselbstenverb). In sprijinul acestei soluţii au fost aduse mai multe argumente: simplitatea, concordanţa cu realitatea vieţii, în care de regulă moştenirile sunt acceptate, iar nu repudiate, avantajele pentru creditorii şi debitorii succesiunii. In acest mod se evită situaţia de hereditas iacens şi dificultăţile cunoscute din alte sisteme. In această materie este permis Landurilor să deroge, prin reglementări proprii de la dispoziţiile Codului civil. Moştenitorii devin proprietari din momentul deschiderii succesiunii si pot intra în posesia bunurilor succesorale direct. Legatarul cu titlu particular trebuie să ceară predarea legatului de la moştenitori. Se poate renunţa la moştenire- dacă nu a fost deja acceptată, fie şi tacit- în termen de şase săptămâni, termen care curge de la data la care moştenitorul a cunoscut moartea şi temeiul chemării sale succesorale. Prin excepţie, termenul este de şase luni în cazul în care ultimul domiciliu al defunctului a fost în străinătate sau renunţătorul domicilia în străinătate la data care termenul a început să curgă.

Ca urmare a faptului că succesiunea se dobândeşte de la sine, teoretic moştenitorul nu trebuie să dovedească în mod special acceptarea moştenirii. Aceasta însă numai în cazul în care legea (de pildă Codul de procedură civilă) nu prevede altfel.

Pe durata indiviziunii, fiecare moştenitor poate dispune numai de partea sa succesorală, pentru înstrăinarea unor bunuri determinate fiind necesar acordul tuturor comostenitorilor (§2033 BGB).

Page 19: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

Prin testament poate fi interzisă sistarea indiviziunii, pentru cel mult treizeci de ani. Legea prevede că mai întâi trebuie achitate obligaţiile legate de succesiune, putând fi vândute bunuri, dacă este necesar. Hârtiile de familie rămân însă proprietate comună, astfel cum prevede § 2047 BGB. Dacă a fost desemnat un executor testamentar, el va face împărţirea, după consultarea moştenitorilor.

7. Legea şi procedurile aplicabile în cazul succesiunilor cu element de extraneitate

Legea germană de drept internaţional privat a fost substanţial modificată în anul 1986. Ea este principalul izvor de drept al soluţionării problemelor de detrminare a legii aplicabile, a competenţei şi a recunoaşterii ectelor emise în străinătate. In afară de aceasta, se mai au în vedere tartatele bi- şi multilaterale în materie.

Instanţele germane sunt competente dacă: legea succesorală germană este aplicabilă (fie şi numai parţial); există bunuri mobile sau imobile pe teritoriul acestui stat; convenţiile internaţionale (cum ar fi cea încheiată cu Iran sau cu Turcia) nu stabilesc astfel.

Legislaţia internă germană cunoaşte principiul unităţii succesiunii, ceea ce înseamnă că nu distinge între bunurile mobile sau imobile, indiferent de locul situaţiunii lor. Numai art.3 din EGBGB (Legea privind dreptul internaţional privat german) se referă la ipoteza în care legea locului situaţiunii bunurilor- care nu este şi legea aplicabilă succesiunii -are anumite dispoziţii speciale.

Instanţa competentă este cea de la ultimul domiciliu al defunctului sau al reşedinţei acestuia; în cazul cetăţenilor germani care nu au avut ultimul domiciliu sau reşedinţa în această ţară, este competentă instanţa din Berlin-Schoeneberg, iar pentru străinii fără domiciliu sau reşedinţă în Germania, competenţa aparţine instanţei de la locul unde se găsesc bunurile succesorale.

Cu privire la legea aplicabilă, ea este determinată de instanţa competentă, potrivit regulilor de drept internaţional privat, factorul de legătură fiind în general cetăţenia defunctului la data decesului.

Dacă instanţa are de examinat validitatea unui testament din punctul de vedere al formei, se aplică de asemeni legea în vigoare la domiciliul lui de cuius în momentul întocmirii testamentului. O hotărâre judecătorească străină , fie ea pronuntată într-o procedură necontencioasă, nu este de regulă automat recunoscută, ci trebuie să urmeze procedura recunoaşterii.

Potrivit § 2369 BGB, pentru a intra în posesia unor proprietăţi situate în Germania, moştenitorii care au dobândit în temeiul unei legi străine trebuie să ceară eliberarea unui certificat de moştenitor special (Fremdrechtserbschein), de către instanţa germană. In cazul în care a fost eliberat în străinătate un certificat de moştenitor sau s-a soluţionat un litigiu cu privire la aceeaşi succesiune, instanţa germană competentă nu este ţinută de conţinutul acestora, putându-le însă lua în considerare pentru a uşura probatoriul propriu. Atunci când au de soluţionat cauze cu element de extraneitate, deseori instanţele germane apelează la opinia unui

Page 20: Normele Conflictualte Privind Mostenirea Testamentara

expert sau a unui institut specializat în drept internaţional privat pentru a cunoaşte conţinutul legii străine. De asemeni, solicită informaţii potrivit Convenţiei europene din 1968 privind informaţiile asupra dreptului străin.

Germania nu este parte la Convenţia de la Washington privind testamentele internaţionale, dar a ratificat Convenţia de la Haga din 1961 privind conflictele de legi în materia formei testamentelor. Aceste dispoziţii au fost incluse în legea internă germană, astfel că în privinţa formei testamentelor, aceasta este guvernată de: legea cetăţeniei testatorului la data întocmirii acestuia sau la data decesului; legea locului redactării testamentului; legea domiciliului sau a reşedinţei obişnuite a defunctului la data întocmirii testamentului sau la data decesului; pentru imobile, legea de la locul situaţiunii lor.