1.1 Conceptul liderism politic

Cuvântul lider este de origine engleză („leader”) şi în traducere înseamnă literalmente eel ce stă în frunte, conduce pe alţi oameni, membru cu autoritate al unei organizaţii sau grup social, cu influenta vădită asupra tuturor celorlalţi. Liderului îi sunt proprii anumite capacitati de a influenţa asupra altora în vederea organizării activitatii în comun spre atingerea scopurilor comunitatii, manifestându-se atât în grupuri mici şi mijlocii, cât şi în comunitati de proporţii mai mari - statale, zonale (regionale) sau chiar mondiale.Noţiunea „liderism politic” este bogată după conţinut. In aspect teoretic - un aspect specific al activitatii de conducere cu o anumită comunitate de oameni în domeniul politic. in al doilea rând, ea caracterizează specificitatea activitatii de conducere dintre subiectul şi obiectul ei. Liderismul politic reprezintă o latură important a conducerii politice. in al treilea rând, această noţiune integrează în sine şi alte momente, fund după părerea lui Parsons, unul din instituţiile fundamental ale sistemului politic al societatii. Astfel liderismul reprezintă unul din mecanismele integrării activitatii de grup, când individul se manifestă în rolul de lider, adică uneşte, direcţionează acţiunile grupului.

Liderismul politic reflectă relaţiile şi procesele politice în structurile superioare ale puterii, fixează raporturile de putere dintre subiectul şi obiectul politicii pe obiectul piramidei politice. Pentru liderismul politic este caracteristică influenţa personală a liderului asupra mentalitatii, conştiinţei, voinţei, energiei, activismului politic al cetatenilor.

Trei aspecte vizând liderismul politic sunt determinante:a) trăsăturile personale ale liderilor, calitatile lor omeneşti (naturale, morale, profesionale);b) instrumentele, mecanismele realizării de către lider a puterii. Acestea includ, sau reprezintă,

acel suport pe care se poate bizui, sau conta, liderul în atingerea scopurilor propuse (partidele politice, organele legislative, judecătoreşti, aparatul birocratic, mijloacele de comunicare în masă ş.a., care-i pot asigura liderului contactele necesare cu masele).

c) situaţia cu care se confruntă liderul, care poate fi I) normală, liniştită; II) grava, complicate, de criză, sau de mijloc, adică intermediară.

Combinaţia acestor trei aspecte în multe privinţe predetermine constituirea tipului de lider politic, eficienţa şi rezultativitatea (randamentul) activitatii lui.

1.2 Comparatia tipurilor de lideriFenomenul liderismul politic este supus unei tipologizări destul de variate în dependents de

criteriile după care se efectuează tipologizarea. Este răspândită şi în principiu general acceptată tipologizarea propusade Max Weber vestit sociolog şi politolog german de la sf. sec. XIX înc. sec. XX. Criteriul de tipologizare este credinţa sau mentalitatea dominantă în societate privind faptul pe ce se bazează puterea în societate: tradiţie, lege sau charisma liderului politic.Astfel, deosebim:

1. Lideri traditionali – tip fundamentat pe ereditate,sacritate si stabilitatea traditiilor – lider ereditar

2. Lideri rationali-legali – tip intemeiat pe increderea in legalitatea oranduirii existente, alegerii si competentei lui

3. Lideri carismatici – tip bazat pe increderea in calitatile exceptionale ale liderului, posesor de carisma – dar divin. Tipul carismatic se poate intalni in cele mai diverse sisteme politice: religioase – Isus Hristos, Buddha, Mohammed; laice – Macedon , Napoleon, Castro, Hitler, Lenin. Particularitatea carismei se manifesta prin faptul ca ea nu depinde de tipul de activiatate si de continutul moral-etic: lider carismatic poate fi si un sfant, si un infractor.

Traditional, se deosebesc 3 stiluri de liderism:1. Autoritar - liderul singur selecteaza si indica scopul, mijloacele pentru atingerea lui, distribuie

rolurile, cere supunere si executare neconditionata. Membrii grului sunt intimidati daca parerea lor nu coincide cu cea a liderului autoritar, care concentreaza puterea si responsabilitatea in mainile sale. Puncte forte: ordinea si executarea. Puncte slabe: lipsa inovatiilor, scaderea initiativei persoanelor, rigiditatea.

2. Democratic – se caracterizeaza prin implicarea secondantilor in procesul decizional, care se reduce la expunerea opiniei lor inainte ca liderul insusi sa decida, iar totodata secondantii au anumite privilegii si libertati limitate totusi de liderul democratic. Puncte forte: creste sustinerea si angajamentul persoanelor in executarea deciziei prin participarea proprie in procesul decizional. Puncte slabe: se pierde mult timp in procesul luarii deciziei.

3. Impartial – lipsa de responsabilitate a liderului, ea e cedata membrilor grupului. Liderul nu adopta decizii importante de sine-statator, nu intervine in conflicte. Puncte forte: liderul permite mersul lucrurilor asa cum cred cei din anturajul sau ca e mai bine. Puncte slabe: grupul poate sa-si piarda orientarea fara un conducator.

1.3 Lider politic Moldova

Principala particularitate in procesul de formare a liderismului contemporan moldovenesc se contureaza prin faptul ca, pe de o parte, el preia trasaturi ale liderismului democratic contemporan, iar pe de alta, a mostenit trasaturile liderismului cunoscut sistemului sovietic nomenclaturist.

In societatea moldoveneasca continua sa mai persiste conducatori care nu detin calitatile unor lideri politici veritabili. O parte din ei au fost recrutati pana la obtinerea independentei,alta mai tarziu, dar conform aceleasi tehnologii. Pe de alta parte, sunt oameni cu calitati de lideri, formati deja in perioada de dupa independenta- Marian Lupu, Dorin Chirtoaca.

O alta particularitate a liderismului politic moldovenesc este utilizarea metodelor populiste. Populism – activitate politica bazata pe manipularea valorilor si asteptarilor populatiei. Receptivitatea ideilor populiste se explica prin cultura politica subdezvoltata a societatii, mai ales din mediul rural. Insuccesele cursului economic, situatia politica instabila au generat deceptie in multi lideri politici, astfel ca societatea nu mai vede politicieni care sunt in stare sa faca ordine in tara.

Liderul actual trebuie sa corespunda cerintelor timpului si nu numai el, dar si ambianta lui care este in stare sa-l sustina si sa-l inteleaga. Liderul nu poate si nici nu trebuie sa se teama de risc, sa astepte succese garantate, trebuie sa fie apt sa depaseasca insuccesele, complicatiile neprevazute, sa poata manevra, sa depaseasca unele momente nefavorabile. RM are nevoie acuta de o noua generatie de lideri, cu o judecata strategica, neordinara, cu initiativa si receptivi la novatiile altora.