i ri 1

E s e de doue o i i i n t r ' o l u n a , a d e c a in 1 si 15 d u p a c . v . in fo rmatu .le o cola si j u m e t a t e . — A t a t u m a n u s c r i p t e l e , c a t u si b a m i de n r e n u m e r a t i u n e se se a d r e s e z e l a r e d a p t i u n e , l oca lu lu a c e s t e i - a : Strat'a poştei vechie nr . 1. e t a g m l u 1. nr . % . _ _

P r e t i u l n de p r e n u m e r a t i u n e p e n t r u p rov inc i e l e a u s t r i a c e : la anii 5,H. la • , de aiiu 8 I . 5 0 cr.; p e n t r u R o m â n i a si s t r a i n e t a t e la anii 7 fl". la 1 ., de anii 3 (1. 5 0 cr, v. a. — P r e n u m e r a t i u n e l a t r e i l u n e nu se p r i m e s c e . — M a n u s c r i p t e l e n e p u b l i c a t e se a r d u .

Anulu II. 18<»4. Xv. 14. Pesia 15/27. Julia.

D o m ele libertate. ultu dorita pr imavera

Cu ce bine ni-ai venitu, — Incetâ-va viet i 'a-amara ?

Mai avemu de pat îmi tu ? !

T r a i u f e r i c e , v i e t i a d u l c e — Ce-su acele mai nu scimu ;

Câci de ani mai multe sute In necasuri totu t raimu.

Nu e 'n stare nime-a spune "£V<̂ £ Tote câte-am patîmitu, —

E mirare, chiaru minune Curaca inca n'ara peritu.

P ' intre secoli de dorere Suferindu ne-am strecoratu, —

Ceriulu ni-a fostu far' de stele, Pre to t îndeni innuoratu.

Cu popore mari , ba rbare , Ne-amu luptatu ca bravi e r o i . . . .

E sciutu de lumea mare Cum ne-amu scosu noi d'in nevoi.

Scurta-a fostu acea mărire, Ca cometu ni s'a ivitu ;

NS>T>

Motiv : Ore d a c a voiu can t â , F i - v a c ine m ' a - a s c u l t â '? ! O. Sîonu.

Maestds'a ei lucire E r a n nopte a peritu.

Cilci infam'a de intr iga Ne-a invinsu si desarmatu . . .

Adi naţ iunea 'ntre'ga striga : , D r e p t u - e s t e r s u si s 'a c a l c a t u ! "

A fostu t ier 'a sugrumata Ue p r o t e c t o r i si-ai loru iii, —

Chiaru si adi se totu incerca, Ca s'o stdrga d'intre vii.

Adi natiunea-e semimorta, V a i ! putieni p r iveghe tor i !

Si lumin'a ni se gata — Xu sciu — ajunge-a pana 'n diori'?

Totu privimu in depăr tare , Câtra-apusu si resar i tu —

M e n d r u 1 u s u r e nu resare ? Se'u v r e o stea nu s'a iv i tu?

Nici o steoa, nici unu sdre, Nici uun tonu indreptator iu . . .

Focur i sbora 'nsielatorie — Tuna . . . fulgera 'ntre n u o r i . . .

14 GşQA

I

— 158

Dar ' tu d u l c e p r i m a v e r a Cu c e b i n e ni-ai v e n i t u ?

î n c e t â - v a v i e t r J a - a m a r a , Mai a v e m u de p a t i m i t u ? !

Resari-va m â n d r u l u s o r e „Libertate" pentru noi, —

Se traimu ca flori cu flore, Fraţi cu fraţi, fâr' de ciocoi ?

Frati cu frati intr' o unire Pentru tiéra sè lucrâmu,

Cu corón'a de mărire Fruntea ei sè 'ncungiurâmu ? !

D e c a t u v i é t i a d o r e r ó s a , F i i n d u r o b i n e c o n t e n i t u

V o i m u m o r t e g l o r i ó s a C à c i d e s t u l u a m u s u f e r i t u .

Julianu Grozescu.*)

Misieliile descoperite. de Georgiu Abradanu.

(Inchiare.)

Pre Rotarescu 'lu aflamu intr'o chilia sîmpla, insa curata, cufundatu in cetîre, si numai candu audi, câ cineva bate la usia, s'a treditu, si a stri-gatu „intra !"

La cuventulu acest'a usi'a se deschisa, si in­trară tenerulu Viorescu si baronulu Petrescu. Sa­lutarea loru fu primita forte rece , Rotarescu a insemnatu pagin'a in cartea, d'in carea cetîsa, o pusa pe mésa, s'a aredîcatu de pe scàunu, si dupa ce arunca o căutătura aspra câtra b. Petrescu, se uita la orologiu.

— DTa, grai câtra Viorescu, esci omu de parola. — Da, pentruca sum barbatu, fu respunsulu. — Cu atâtu mai usioru vom gatà. — Scii de ce-am venitu? — Cam cugetu. — D T a mai numitu „hotiu" la „Leu." — Da, caci ai meritatu. — Retragi-ti cuventulu? — Die Viorescu, mi-ar place sâ graescu cu

D T a intre patru ochi. E u 'lu stimezu d'in inima pre domnulu baronu, grai câtra acest'a cu o iro­nia , insa tare m'ar deoblegà , daca mi-ai parasi locuinti'a.

— Eu sum secundantele dlui Viorescu, re-spunsa baronulu , de aceea eu trèbue sè re mânu aci.

Daca vom avè,l ipsa de DTa, da ; insa acum'a continua Rotarescu, am sè comunicu dlui Viorescu o causa importanta.

— Astadata numai atât'a ai sè ni comunici, câ retragi-ti cuventulu? séu

— Séu D T a te vei cara indata d'in chilia, respunsa Rotarescu, esindu d'in flegma.

— Apoi las' fie intreveni Viorescu, ba-^ rone, Te rogu, lasa-ne sènguri pe câte-va minute.

*stì zy\>~~—^— :

— Asia dara cauta-ti altu secundante ! cu cuvintele aceste se departa baronulu, trentîndu usi'a chiliei.

Rotarescu l'a imbietti pre Viorescu cu unu scaunu sè ocupe locu, elu insa n'a primitu.

— Numai pe scurtu, — 'lu solicita Viorescu. — Incâtu te pote, voiu fi scurtu D T a ai

avutu unu fra te . . — Da, ast'a insa nu se tiene de lucru. •— E l u as i s iderea . . . — Da, elu asisiderea a cadiutu pe campulu

onorificu a duelului, respunsa Viorescu cu óresi-care sumetia.

— Mai ai D T a si alti frati? — B a ! — Atuncea eu nu duelezu cu DTa. — Retrage-ti dar' cuventulu ! — Daca si D T a vei face asemenea. — E u 'lu repetiescu, tuna Viorescu cu mania. — Apoi se scii câ eu totuşi nu duelezu cu

DTa , respunsa Rotarescu. — Pentruca esci misielu ! — Remani pe lenga acést'a inca si atuncea,

candu te asîguru, câ cuvintele mele d'in ospeta-ri'a „la L e u " n'au tientîtu la D T a ?

— Da, eu remanu! — Atuncea te despretiuescu. — Fromósa indestulire! T e asîgurezu, con­

tinua Viorescu cu despretiu, câ te voiu palmul in publicu !

Cu aceste 'si pusa paleri'a pe capu in chilia, neobservandu nici o regula de etiquette, a esitu, trentîndu usi'a dupa sîne.

Irin'a abià a asceptatu, se se reintórca frate-

*) Acest'a poesìa concursuala si laudata de Comisiunea eriti-satóre o comunicâmu ©u învoirea domnului autoría. Red.

-VGA

seu, se întrebe de elu multe, multe despre tène-rulu celu belu si palidu d'in concertu ; insa ve-diendu-lu maniosu, s'a retienutu a-lu grai.

Unde-e tatalu m e u ? intrebâ Viorescu. y i n e indata. T e rogu dulce frate, spune-

mi cine-a fostu tènerulu, cu care ai vorbitu in concertu ?

Póte-lu cunosci? Óre cunoscu-lu séu ba, intrebi ? ab cum

nu ? ! elu a fostu — Ce ? elu a fostu ? bandîtulu, rapitoriulu ?

apoi de o suta de ori e misielu innaintea mea, ast'a poftesce resbunare, resbunare crunta!

In minutulu, candu Irin'a voii sè-i spună fratelui adeverulu, ca se-si îndrepte părerea de­spre acelu teneru, — intra baronulu Petrescu.

Viorescu o-a indepartatu pre sora-sa, insa a fostu sîlitu a-i promite, câ innainte de a plecà de acasă, va sacra câte-va minute pentru ea.

— Apoi en spune-mi, începu baronulu, ce-a resultatu conferinti'a vòstra.

— Me omóra cu flegm'a s a ! — N u si-a retrasu cuventulu? — N u ! — Sciutu-am, insa de remaneamu eu acolo,

numai unu cuventu i graiamu, si elu era sîlitu a primi duelulu.

~—- — Bravo ! vedi acuma 'mi pare reu, câ ni'am svatuitu cu tatalu meu.

— Esci potè copilu, care ai lipsa de svatu? ha ha, ha ! . . . ce lucru de r i s u , . . . v ina cu ruine, elu trèbue se primésca duelulu.

— Ascépta putientelu, am promisu sorei mele

— Poti vorbi cu ea si mai târdiu. — Ba, asta nu o facu, respunsa Viorescu cu

o detiermurîre, sura omu de parola; — si cu ace­ste 'lu lasâ senguru pre baronulu in chilia.

Peste 5. minute se si reintórsa Viorescu dela s©ra-sa, aretandu o fatia de totu seriósa, era ocu­pata de cugete de mare importantia.

Baronulu tocmai era sè-i tiena o predica do-genitóre ^pentruca e asia mòle si nedetiermuritu, insa chiara candu voià sé incépa, intra betranulu Viorescu, si asia tacù. Peste putienu a plecatu.

Dulce e semtiulu consciintiei curate! ah iubite părinte, grai tènerulu Viorescu câtra tata-

"feeu, eu liniscea ast'a nu-o am, caci l'am vatematu pre barbatulu celu mai nobi lu , pre celu mai dreptu si constanta, care merita stim'a si recunos-

) cinti'a familiei nòstre !

S & i H

— Cine? — Acel'a, care a salvatu on6rea familiei n6-

stre, a redatu speranti'a părinţilor mei, si fericirea Irinei, in care nu este nici umbra de egoismu. A h ! eu me rusinezu de mine insusi candu cugetu, câ pre barbatulu acestu demnu eu l'am vatematu, l'am dejosîtu, i-am calcatu onorea sub piciore insa vinulu — imbarbatarea amiciloru mei — ne-buni'a mea m'a indemnatu la pasiulu acel'a, ba asta inca nu mi-a fostu destulu, ci m'am imbulzitu la elu, l'am atacatu la elu acasă fâra observarea reguleloru bunei cuvenintie si acuma acu­ma unu cuventu de pre budiele Irinei mi-a fostu destulu, se me convingu despre caracterulu celu nobilu alui Ratareseu.

Betranulu Viorescu cu o privire petrunsa panala in im'a fiiului seu, si a lacrematu, vediendu câ inim'a acestui june e nepătata si curata ca ap'a cristalina ce curge d'in isvorulu munţilor.

Era deci acuma o detorintia nu numai de etiquette, ci mai multu de onore a-lu cerceta pre Rotarescu. Betranulu a si facutu despusetiune, ca dupa ameMia-di se-lu cerceteze.

Rotarescu la visît'a asta neindatenata venisa in confusiune, nu erâ capace a-si esplicâ caus'a venirei lor; — vorbirea lui erâ fâra nici o l e g ă ­tura logica, confusiunea nu si-o potu tăinui. L a căutătura cea aspra a betranului 'si pusa capulu pe peptu, strămuta fetie, si suspina cu dorere.

— Sciu, grai Retarescu dupa ce ocupară locu 6spetii, tredindu-se d'in starea acest'a neindate­nata, si neesperiata, sciu prea bine ce voiţi a pre­t inde dela mine ! Placa, despuneti cu mine ! . . . ce poftiţi ?

— Dorimu amiceti'a Domniei Tale, grai be­tranulu cu unu tonu ce ar immoiâ si pi^tr'a.

Rotarescu 'si aredîcasa ochii in susu, voindu a intrebâ: ce va se di<m acăst'a ? Insa tenerulu Viorescu se scolâ, si cu nisce cuvinte petrundia-tore si-a cerutu iertare dela Rotarescu, retragan-du-si serbatoresce tote cuvintele sale vatemat6re.

Rotarescu fu uimitu, insa nu si-a perdutu de totu firulu cugetării, ci cu o strengere de mana li-a datu de scire la amendoi, câ elu le uita cele intemplate; si in minutulu acest'a elu se senti mai usioratu, par'ca a cadiutu o pie*tra se"u atare greu-mentu de pe umerii lui, ce-lu porta pana acum'a; deci cu o bucuria via se apropia câtra betranulu, intrebandu-lu despre caus'a on6rei acestei neas-ceptate.

Viorescu i-a spusu, si i-a multiamitu d'in adenculu inimei pentru servitiulu, ce i-a facutu

14* ^QJ\

lui, Irinei, si familiei inh-ege; tenerulu i-a multia-oiitu asemenea, si elu li-a respunsu cu modestia, dechiarandu-se totu-odata, câ asta i-a fostu o da-torintia sânta.

Dupa o conversare de câte-va minute Vio-rescu 'lu asigura pre Rotarescu, câ famili'a in­t r iga se va senti fericita, daca o va cerceta mai adeseori.

Invitarea acest'a Rotarescu o primi cu mul-tiamita.

IV.

Despre Rotarescu nu potemu afirma, câ a fostu fromosu, insa in fati'a lu i , cu tote câ era totu-deun'a seriosu, era ceva atragatoriu, in ochi o espresiune via a sentiemintelor nobile, si o de-tiermurire, ce aretâ a caracteru stabi lu; elu s'a feritu de cei spulberaţi , nu dora câ astufeliu ar fi voitu se fie batetoriu la ochi , precum diceau mulţi despre e l u , ci mai multu pentruca elu in etate de 26. ani atrecutu, asia dicandu, peste tote fasele vietiei omenesci; de omeni nu fugia, insa nici nu li vena societatea, ci dacaapas i tu in atare societate: prin sciinti'a lui larga, minte sanetosa, portare modesta, cunoscintia despre fie-ce objeptu a cascig-atu s impatia in pepturile nobi le; la femei era placutu pentru conversarea cea fina, propu­nerea corecta, si mai multu pentru sciinti'a per­fecta a forte-pianului.

L a famili'a dlui Viorescu asisiderea erâ bine primitu totu-deun'a, si intru adeveru elu se sentiâ acolo, ca tocmai acasă.

Tocmai 'lu aflamu la D. Viorescu, si joca o aria minunata d'in opera Tancredu. cu o acura-tetia rara. Betranulu Viorescu 'lu asculta, cu multa plăcere proptîndu-se de unu scaunu, tenerulu Viorescu stetea lenga elu, iar' Irin'a erâ ocupata de nisce cuseturi lenga feresta.

— Irina dulce draga, o agrai tata-seu, de ce esci astadi asia cufundata in cugete adence , tu, carea iubesci asia tare musîc 'a?

— Curiosa întrebare, luâ cuventulu tenerulu glurfimdu, mireVa totud^una e ocupata de plăce­rile viitoriului.

— Dar 1 ore unde intârdie asia multu? intrebâ frate-seu.

— Cine ? grai acuma si Rotarescu. — Mirele, baronulu Petrescu! — Baronulu P e . . . t r e . . . seu ! ? ah ! asta nu

pote fi adeveru! grai Rotarescu uimindu-se de cele audite; — elu mintiesce ca o cofaritia; elu ? elu se fie mirele, elu, care — ah misielulu de e l u !

icyQ .

Cuvintele aceste d'in urma au sboratu de pe budiele lui fâra ca se fie voitu, insa toti observară, câ elu erâ se dica despre Petrescu unu ce de mare importantia, dar' nu Fa intrebatu mai departe, ci s'au miratu toti de foculu cu care vorbesce, s' au uitatu unulu câtra a l tulu; pre Irin'a insa o-au cuprinsu nisce cugete, ce-i prevesteau împli­nirea vîsuriloru celor fromose ale sale.

Peste putienu Rotarescu si-a scersu fruntea de sudore, elu ardea de mania , edei nu mai poteâ suferi insolinti'a acest'a alui Petrescu ; dupa aceea incepu:

— E r t a r e ! . . . eu nu me semtiu bine, am câta odată ferbintiala estraordenaria, in câtu a une-ori mai câ-mi perdu firulu cugetării; am lipsa de âeru liberu.

Voia se plece, insa tenerulu Viorescu l'a re-t ienutu; er' betranulu a clatînatu numai d'in capu, aruncandu câta o privire la Rotarescu, si apoi a paresîtu chili'a.

Urma o pausa de câte-va minute, nimenea n'a grai tu unu cuventu.

Tunerulu Viorescu, chiamatu prin tata-seu, asisiderea mersa pe o clipita in ceea-l-alta chilia, rogandu-lu pre Rotarescu se-lu ascepte, câ vine indata.

— Fromosa domnisiora, incepu Rotarescu câtra Irin'a, ce judeci despre mine?

Irin'a n'a cutediatu a-i respunde, cu tote câ abia asceptâ minutulu se pota vorbi despre sen-tiemintele sale.

— D T a nu-mi respundi, nu voesci a-mi spune , câ sum nefericitu ..

— Put ienu 'ti apretiuesci viati'a domnulu m e u !

— Pentru câ-mi este amara. — Si nu ti-o indulcescu cei ce te iubescu,

si pre cari 'i iubesci ? — E u nu potu iubi , numai a onora seu a

despretiui. — Si daca s'ar afla o inima, carea arde in se-

cretu pentru DTa, carea te-ar inunda cu prinaulu amoru alu ei, a t u n c e a . . . ?

— E u o-asi compătimi, insa — I n s a ? — Insa nu o-asi pote iubi in veci ! — A h ! D T a n'ai inima! — Nu, câci aceea, pre carea o-am iubitu pri-

madata, m'a in s i e la tu . . . adeverulu tristu e : câ m'am casatoritu, si ea m'a lasatu.

— C a s a t o r i t u ? — ah D o m n e ! Si intru aceste Irin'a a inceputu a galfedi,

G-QJl

— 161

ochii ei anotau in lacrime, n'a potutu grai mai departe nici u n u cuventu, s'a retienutu, ca nu qumva sè fie observata dorerea ei, ce o sentisa la cuvintele lui Rotarescu, - a mersu deci in alta chilia, ca acolo se dee cursu liberu lacnmelor sale.

Rotarescu remasa sènguru. Arunca o privire dupa Irin'a, si observandu

lacrimele, in c a r i anotau ochii ei, a suspinatu, si dupa aceste a eschiamatu: Ce-am vediutu? ce-am auditu? ea potè me compatîmesce? ba! b a ! a s t ' a nu-e cu potîntia ; oh nefericitulu de mine ! ea me iubesce ! . . .

Aci a tacutu, manile incruciate si-le-au are-dîcatu la frunte, si s'a cufundatu in cugete adence, 'lu ocupau nisce presimţiri triste si sinistre.

D'in pusetiunea acést'a 'lu tredì tènerulu Viorescu, intrandu in chilia, dicandu.

— Tatalu meu te roga pe unu minutu ! — Spune-i se me ierte , câci astadata nu-i

potu implini vo iea; eu trèbue sè me du#u la àeru l iberu , . . . te lasu cu D d i e u ! si cu aceste pa­rasi chili'a, nepotundu-i contrasta Viorescu.

P e trepte-lu int ìmpina baronulu Petrescu. Sangele-i ferbià, si erupsa intr' unu tonu cam de-mandatoriu :

— Baróne ! — Ce poftesci? — Mai indresnesci a te aretàla cas'a acést'a? — D e ce n u ? — S i - t i mai contînuezi planulu celu d ì a -

volescu ? — La ast'a nu-ti respundu. — Pentruca am graitu adeveru ! — Apoi? — Apoi nu te temi, câ- t i descoperu tòte mi-

sieliele, si câ vei fi alungatu cu rusine de aicea spre batjocur'a lumii?

— Hahaha! mi se 'mpare, câ esci uituca! nu-ti aduci aminte de dio'a sântului Gceorgiu ? . . . $rk tempu fromosu, placutu, s i .

retienè, sè nu o cetésca harti'a inca pe strada. Età cum suna : „ S é r a la 9. óre te voiu asceptà la co-tulu stradei Cismasiloru !"

Rotarescu stetù câteva minute nedetiermu-ritu, nu scià ce e de facutu? insa deodată se in-tórce, si si-a luatu calea câtra d. Viorescu.

Elu a intratu ; betranulu cetìà in jurnale. — Domnule ! poti sè-mi sacredi câte-va mi­

nute ? 'lu intrebâ Rotarescu. — Bucurosu; chiaru si eu am voitu sè vor-

bescu cu DTa, candu te rogai prin fiiulu meu. — Asculta-me dara! Daca D T a ai fi june

inflacaratu, cu sentieminte invapaiate, ai ave o sotia, pre carea o-ai iubì cu ardórea inimei ; si daca ai ave si unu amicu, pre care l'ai iubi ca pre unu frate dulce alu D T a l e , si pentru amendoi ai fi gat'a a sacra —

— Atuncea asi fi fericitu ! 'lu intrerupsa be­tranulu.

— Si daca amiculu acel'a ti-ar seduce femeea cea adorata; atuncea?

— U n u l u d'intre noi ar trebui sè mòra! — Publicaşi sentînti'a : si eu me semtiu usio-

ratu; betrane venerande! publicaşi sentînti'a in­fioratore: nu me invinovatì dara. Barbatulu sum eu, femeea a fostu a mea, si amiculu insielatoriu a fostu fiiulu mortu alu DTale .

— Si ucigatoriulu fiiului meu ? — E u am fostu, noi am duelatu. si elu cadiù

in lupta. Acuma sum aci, jùdeca ! — Ah Dómne sante ! . . . suspina betranulu,

si dupa o pausa contìnua : eu te iertu ! mai de­parte n'a potutu vorbì de dorerea cea mare a me­moriei fiiului iubitu.

— D T a esci unu barbatu rara, disa Rota­rescu mai târdiu.

— D a ! fie ! eu te iertu, càci sciu ce este a iubì, cunoscu pàtìmele si ardórea junetiei ; totusi nu-mi potu tainuì dorerea, ce o semtiu, càci i-am fostu părinte; de aceea te rogu, sè te departedi,

— Destulu ! 'lu intrerupsa Rotarescu, D T a s e" n u t e m a i vedu in veci ! esci unu dîavolu incarnatu.

— .Dreptu ai, grai baronulu cu unu sarcasmu, si vedi noi/totusi trebue se fimu amici!

— Mai bucurosu voiu se fiu cu dîavolulu. — Apoi asia vom fi t re i - ins i ! . . . n6pte b u n a ! — Nici unu pasiu mai departe! grai Rota­

rescu cu o detiermurire,, apucandu pre baronulu f % * D a n a ' i n s a a c e s t ' a > desfacandu-se d'in manile luTKotarescu, n ' a observatu, câ i-a cadiutu o hâr­tia d i u mana. - Rotarescu o aredîcâ dela pa­

t e n t i i , ai pleca câtra casa , insa nu s'a potutu

S ^ V a

— B a ! eu nu me ducu, pana nu-ti desi iperu inca o misiel ia, pana candu nu-ti aretu gr6p'a pericul6sa sepata pentru immormentarea familiei DTale .

— D o m n e ! dar' pana candu i n c a ! ? — Credi d6ra, câ asi fi fostu atâtu de necru-

tiatoriu, ca se-ti ranescu inim'a nobila prin me-mori'a trecutului? b a , asta nu o faceamu n i c i

candu, insa am fostu sîl itu a o face, ca se-ti man-tuescu iubit'a fiica de pr^d'a lupilor. — Secun-dantele fiiului DTale , fie iertatu, a fostu b. P e -

in lacrime, n'a potutu grai mai s'a retienutu, ca nu

ochii ei anotau departe nici u n u cuventu , * <* i ™ » u U l u , qumva se fie observata dorerea ei, ce o sentisa la cuvintele lui Rotarescu, - a mersu deci in alta chilia, ca acolo se dee curau liberu lacrimelor sale.

Rotarescu remasa senguru. Arunca o privire dupa Irin'a, si observandu

lacrimele, in cari anotau ochii ei, a suspinatu, si dupa aceste a eschiamatu: Ce-am vediutu? ce-am auditu? ea pote me compatîmesce ? b a ! b a ! a s t ' a nu-e cu potîntia; oh nefericitulu de mine! ea me iubesce ! . . .

Aci a tacutu, manile incruciate si-le-au are-dîcatu la frunte, si s'a cufundatu in cugete adence, 'Iu ocupau nisce presimţiri triste si sinistre.

D'in pusetiunea acest'a 'lu tredi tenerulu Viorescu, intrandu in chilia, dicandu.

— Tatalu meu te roga pe unu minutu! — Spune-i se me ierte , câci astadata nu-i

potu împlini vo iea; eu trebue se me du#u la âeru l iberu , . . . te lasu cu D d i e u ! si cu aceste pa­raşi chili'a, nepotundu-i contrasta Viorescu.

P e trepte-lu intîmpina baronulu Petrescu. Sangele-i ferbiâ, si erupsa intr' unu tonu cam de-mandatoriu:

— Bar6ne! — Ce poftesci? — Mai indresnesci a te aretâ la cas'a acest'a? — D e ce n u ? — S i - t i mai contînuezi planulu celu d î a -

volescu ? — La ast'a nu-ti respundu. — Pentruca am graitu adeveru! — Apoi? — Apoi nu te temi, câ - t i descoperu t6te mi-

sieliele, si câ vei fi a lungatu cu ruşine de aicea spre batjocur'a lumii?

— Hahaha! mi se 'mpare, câ esci uituca! nu-ti aduci aminte de dio'a sântului Greorgiu ? . . . 4şrâ tempu fromosu, placutu, s i .

retienè, se nu o cetésca harti'a inca pe strada. Éta cum suna : „Ser'a la 9. óre te voiu asceptà la co-tulu stradei Cismasiloru !"

Rotarescu stetù câteva minute nedetiermu-ritu, nu scià ce e de facutu? insa deodată se in-tórce, si si-a luatu calea câtra d. Viorescu.

Ehi a intratu ; betranulu cetîâ in jurnale. — Domnule ! poti sè-mi sacredi câte-va mi­

nute ? 'Iu intrebâ Rotarescu. — Bucurosu; chiaru si eu am voitu se vor-

bescu cu DTa, candu te rogai prin fiiulu meu. — Asculta-me dara! Daca D T a ai fi june

inflacaratu, cu sentieminte învăpăiate, ai ave o soţia, pre carea o-ai iubi cu ardórea inimei ; si daca ai ave si unu amicu, pre care l'ai iubi ca pre unu frate dulce alu D T a l e , si pentru amendoi ai fi g a f a a sacra —

— Atuncea asi fi fericitu ! 'Iu intrerupsa be­tranulu.

— Si daca amiculu acel'a ti-ar seduce femeea cea adorata; atuncea?

— U n u l u d'intre noi ar trebui se mòra! — Publicaşi sentînti'a : si eu me semtiu usio-

ratu ; betrane venerande ! publicaşi sentînti'a in-fioratóre : nu me invinovati dara. Barbatulu sum eu, femeea a fostu a mea, si amiculu insielatoriu a fostu fiiulu mortu alu DTale .

— Si ucigatoriulu fiiului meu ? — E u am fostu, noi am duelatu. si elu cadiù

in lupta. Acuma sum aci, judeca ! — Ah Dómne sante ! . . . suspina betranulu,

si dupa o pausa cont inua: eu te iertu! mai de­parte n'a potutu vorbi de dorerea cea mare a me­moriei fiiului iubitu.

— D T a esci unu barbatu raru, disa Rota­rescu mai târdiu.

— D a ! fie ! eu te iertu, càci scm ce este a iubi, cunoscu pàtimele si ardórea junetiei ; totuşi nu-mi potu tăinui dorerea, ce o semtiu, câci i-am fostu părinte; de aceea te rogu, se te departedi,

Des tu lu! 'Iu intrerupsa Rotarescu, D T a ! s ^ nu te mai vedu in vec i ! esci unu dîavolu incarnatu.

— .Dreptu ai, grai baronulu cu unu sarcasmu, si vedi nCH,{totusi trebue se fimu amici!

— Mai bucurosu voiu se fiu cu dîavolulu. — Apoi asia vom fi tre i - ins i ! . . . n6pte b u n a ! — Nici unu pasiu mai departe! grai Rota­

rescu cu o detiermurire, apucandu pre baronulu 11 w a n a ' i n s a a c e s t ' a > desfacandu-se d'in manile luTRotarescu, n'a observatu, câ i-a cadiutu o hâr­tia d i n mana. - Rotarescu o aredîcâ dela pa-

• mentu, ai pleca câtra casa, insa nu s'a potutu

— B a ! eu nu me ducu, pana nu-ti desi operu inca o misiel ia, pana candu nu-ti aretu gr6p'a periculdsa sepata pentru immormentarea familiei DTale .

— D o m n e ! dar' pana candu inca !? — Credi d6ra, câ asi fi fostu atâtu de necru-

tiatoriu, ca se-ti ranescu inim'a nobila prin me-mori'a trecutului? b a , asta nu o faceamu nici candu, insa am fostu sîl itu a o face, ca se-ti man-tuescu iubit'a fiica de pr6d'a lupilor. — Secun-dantele fiiului DTale , fie iertatu, a fostu b. P e " ^

. s<*J$Z

treseu, — alu meu a moritu de atuncea, si asia numai noi doi mai sciarmi despre cele intemplate, si asia am trebitu se tacu si se amutiescu innain-tea misielielor baronului; nu l'am potutu de ­masca, elu 'mi steteà in cale, si indata ce-mi aducea aminte despre dio'a sântului Georgiu , despre dio'a duelului meu cu fliulu DTale , — eu eram desarmatu. Acuma insa, candu vedu câ voesce a nimici o familia intréga si onorabila, trèbue sè-ti descoperu, câ elu nu potè fi mirele Irinei, de óre ce hah ! misielulu de elu ! elu e insoratu.

— Nu-e cu potîntia ! — Hotiulu, rapitoriulu fiicei D T a l e d'in in-

stitutu — Cine-a fostu ? — b. Petrescu ! — Ce ? baronulu Petrescu ? hah ! nerusina-

tulu de elu ! eschiamâ Viorescu furiosu. — Acuma, domnulu meu, le scii tòte, fa cu

mine ce voesci, despretiuesce-me, da-me in man'a judecatei, eu nu te voiu blasfema nici candu.

Viorescu in locu de a-i respunde, l'a imbra-tisiatu pre Rotarescu, insa lacrimele 'i curgeau de superare si de bucuria.

— T e lasu cu Ddieu ! grai Rotarescu, desfa-candu-se d'in bratiele betranului, pre mine abià me vei mai vede.

Viorescu l'a strigatu, sè-i mai spună ceva, insa elu s'a perdutu d'innaintea lui.

Baronulu Petrescu peste câte -va minute fu objeptulu batjocoriturelor celor mai scandalóse, D e aceea fu sîlitu a scapa d'in cas'a, in carea tî-tul'a baronésca, sumeti'a-i innascuta fu petata. Stetù in locu pe unu minutu in mediu-loculu stra-dei, surisa cu unu tonu dîavolescu, si aredîcan-du-si pumnii in susu , de fuid'a estraordenaria abià potù sioptî cuvintele aceste: „a m* alunga cu atât'a ruşine ca pre unu hotiu, a me dà de bat-jocur'a lumei, hah ! Rotarescu ! ascépta, câ o vei patì cu mine ! hahahaha ! ! !

Si cu aceste s'a perdutu in intunèreculu nopţii.

Era nopte. Radiele lâncede a lunei melancolice abià po­

teau străbate peste nuorii cei desi ce invelira ce-riulu.

P e strad'a Cismasilor observâmu lenga unu perete atare puntu negru, ce se vede totu mai mare, apropiandu-ne de elu ; si intru adeveru, erà

G) o forma de omu invelitu in atare mantea négra

— P s t ! ps t ! se audi d'in depărtare. — P s t ! resunâ omulu negru. Semnulu se rennoi, si se apropiara unulu dtf

altulu. — Domnule! incepu acum'a cutarele intr'

unu tonu cam subţire, de unde potemu cunosce, câ e femee, — ah! cugetamu câ nu vei fi primitu epistol'a, si câ nu vei veni, de 6rece nu erai la lo-culu indatenatu.

Barbatulu agraitu 'si sc6sa pung'a , si pre-dete femeii ceva.

— D T a Domnule totu-d£un'a esci mareini-mosu, multiamescu.

— Apoi se scii câ tutorulu fetîtiei acuma e e alu m e u ; multe pretensiuni a facutu, insa totuşi ne-am impacatu, sperezu câ mane o voiu invinge si pre ea.

— F6rte fromosu! — Locuinti'a d6mnei sciute inca o-am de­

scoperiţii. Ea siede in suburbiu, pe strad'a Mora­rilor sub numerulu 25. patîmesce multu serac'a, câci e morb6sa, si locuesce intr' o chilia mica, in-nadusita; pentru aceea dara grabesce-te, ca la tempulu seu se-lu poti petâ innaintea ei pre Rota­rescu.

— D o m n u l e ! credu câ vei fi indestulitu cu mine, las' câ sciu eu, cum se-lu negrescu mai tare.

— Da, da! tu mam'a dracilor! tu-lu vei petâ pre Rotarescu? tuna acuma unu barbatu strainu, apucandu-o pre femee de mana, dicandu-i: pe unu Ddieu, d'in manile mele nu vei scapâ nepedepsîta, vai de capulu t e u !

Femeea tremuranda a strigatu dupa ajutoriu. — Striga! bâuna satana! o incuragiâ bar­

batulu celu strainu; celu putienu nu sum sîlitu se alergu eu dupa politia, dar' nu vei scapâ!

In minutulu acest'a lun'a melancolica 'si re-versâ radiele sale la scen'a acest'a surprindiatore; barbatulu strainu a fostu Rotarescu, care in urm'a hârtiei scăpate de Petrescu veni aci, femeea a fo­stu Teodor'a, er' lenga ea: baronulu Petrescu cu unu cutietu in mana.

Lun'a e>a s'a ascunsu intre nuorii cei negri, si in momentulu acel'a audimu unu vketn de bar­batu, cadiendu la pamentu de dorere. Acest'a a fostu Rotarescu, er' ucigatoriulu a luatu-o la fuga.

Bar6ne! striga ranitulu, aceste sunt lu­crurile ta le! insa sotiulu teu, magazinulu pecaţe-lor, e in man'a mea, si nu va scapâ pana sum viu.

Femeea 'si recascigâ poterea perduta prm surprinderea cea de mainainte; er' Rotarescu

greu ranitu 'si perdeà d'in potere cu incetulu, in câtu Teodor'a era se scape, insa provedînti'a n'a voitu asia.

D'in depărtare se audia o conversare via. Teodor'a striga d'in respoteri, sè-i vina ci­

neva intru ajutoriu. Venira indata doi barbati, si-lu atacară de locu pre Rotarescu, cugetandu-lu pre acest'a de hotiu ; si femeea, folosìndu-se de ocasiunea acést'a, a voitu sé fuga, insa Rotarescu tienù de ea ca deferu, si femeea, perdiendu-si ecui-libriulu, cadiù la pamentu.

Străinii se mirara de temeritatea lui Rota­rescu, insa vediendu, câ acest'a e ranitu, strigară :

— F e m e e ! tu esci blasfemata ! barbatulu acest'a e ranitu!

Teodor'a tremurà. — Domnilor! grai cu incetulu Rotarescu,

sum slabitu in potere, dùceti-me acasa, locuescu pe strad'a Pescarilor Nr. 7.

— Bucurosu, respùnsera amendoi; insa, con­t ìnua unulu, eu credu câ va fi bine sè ne impar-tiìnu, unulu merge cu D T a , altulu la politia cu femeea acést'a.

V.

Irin'a, ca o angera nevinovata, adese-ori su­spina d'in adenculu inimei, vediendu câ acel'a, la care cugetà ea dio'a si nóptea , cu unu cuventu sènceru, i-a ruinatu tòte i lusiunile, i-a nimicitu visurile cele fromóse a viitoriului. Oh ce amara tiune se incuibasa in peptulu ei ! Fati'a-i senina si voiósa s'a inschimbatu in dorerósa, melancolica, rosele fromóse au dìsparutu, — si veninulu amaru a insielatiunii sale i-a inundatu fiinti'a intréga. Insa dorerea ei nu o pricepea, nu o scià nimenea, càci pre Rotarescu 'lu iubiâ cu pasiunea unei fe­mei june, neesperte, — deci cine ar potè cuprinde lovitur'a grandiósa , ce o senti la cuvintele lui Rotarescu „eu sum casatoritu!" Si ea totuşi l'a iubitu pre Rotarescu, si pre femeea, ce-i steteà in calea^fericirei ei, caci a fostu soti'a lui Rotarescu. Pre cras despretiuià dara? pe sine insasi, pen-tmca esista in lume, si câ are o inima sentitóre si iubitóre

_ Famili'a domnului Viorescu tocmai era la dejunu, candu unu servitoriu veni la tènerulu Vmrescu cu o epistola, si la cetirea acestei-a elu fu surprinsu i n t r ' 0 mesura e straordinari a iute de pe scaunu, si >si i u â p a l ar i ' a .

- JJnde mergi ? întrebară toti. , ~ Rotarescu, respunsa eu iutime, asta

nópte fu ranitu. '

sari

Irin'a cu unu tipetu se vendu, nepotendu-si tăinui atragerea câtra Rotarescu. Părinţii inca 'lu compatîmiau pre bravulu teneru.

Intrandu Viorescu in chili'a lui Rotarescu, ranitulu 'si intînsa man'a in semnu de salutare; i-a povestitu intemplarea, ce Viorescu o asculta cu mare atenţiune.

— Si acum'a, continua Rotarescu, amice, T e rogu se cercetedi inca astadi pre d6mn'a de pe Strad'a Morarilor sub Nro. 25 . in suburbiu, se-mi aduci scire despre sortea e i ; si daca a ajunsu la miseria, si pat îmesce: alina-i suferintiele, e*ta-mi pung'a, despune cu e a ; insa nu-i spune, câ i-am tramisu eu, nu-i aminti numele meu, câci am o presemtire infioratore. y

L a cuvintele aceste d'in urma unu suspinu/ eră dovada despre amaratiunea inimei lui.

Viorescu s'a imbucuratu, câ pote se faca si elu unu servitiu pentru amiculu seu.

Peste vre-o septemana Rotarescu s'a sentitu mai usioru, siedeâ pe unu scâunu cu bratie; Vio­rescu steteâ l enga elu.

— Si ea n'a primitu nimic'a ? intrebâ Rota­rescu.

— Nu. — Oh serman'a de e a ! — N u se plângea in contr'a s6rtei sa le , su-

ferinti'a 'si o porta cu o detiermurire rara, de m6rte n'are frica, numai atât'a doresce: se te mai v£da odată, si se v e impacati.

— Asia se mergemu ! — îndată. Pedestri nu potemu merge , esci

morbosu. Peste putienu ei plecară câtra suburbiu, si

se opriră pe strad'â Morariloru Nro. 25. Viorescu me"rsa d'innainte. In chilia intr' unu patu destulu de curatu, o

femee palida, uscata, se luptă cu mortea. Rota­rescu se apropia de ea si o agrai : „ Jul i 'a ! dulce Juli 'a!" apoi o-a imbratisiatu, o-a sarutatu, si a plânsu.

Peste o jumetate de 6ra Juli'a, soti'a cea ne-credînti6sa alui Rotarescu, (câci ea erâ) 1-a mai sarutatu odată cu focu, insa budiele ei atuncea erau reci, fâra viatia.

— Me semtiu mai usioratu, tempuriu de a iertă soţiei mele ! bratiele me le !

— Fie iertata!

ca am venitu ea a moritu in

— Asia-e, eu o-am perdutu de m'ultu, o-am g'elitu in stifletn si trupu, câci odîni6ra o adoramu, si acnm'a t6te le acoperii cu velulu uitării; eu mai nani tu o compatîmiamu, dar' nu o-am despre-tiuitu.

— Nu te mâhni, rogu-te, acuma esci redatu societăţii, esci oimi l iberu!

Rotarescu surisa cu amaratiune. —- Peste putienu te vei vindeca, si vei pote

gustă de nou plăcerile lumesci. Urma o pausa lunga. — Amice, sperii câ-mi vei fi intru ajutoriu,

disa Rotarescu. — Bucuroşii, insa la ce ? — Pre baronulu vreu se-lu departediu de

•icea, se nu-mi stee in cale; vedi soti'a mea asisi-clerea numai prin elu a cadiutu.

— Dar' inca d'in mărturisirile Teodorei câte misielii se adeverescu in contr'a lu i !

— Sum convinsu. — Densulu e datu in man'a judecaţii crimi­

nale !

— Domne ajuta dreptăţii ! — Pre soti'a sa, cu carea s'a cununatu abià

de unu a n u , aşişderea o-a facutu nefericita, câci i-a predatu tòta averea.

— Hah misielulu ! Aci se intrerupsa firulu conversarli , câci

ajunseră la cas'a dlui Viorescu ; amicii se despăr­ţiră ; Rotarescu a plecatu câtra casa sè mai sa -creze inca câte-va minute memoriei soţiei lui.

VI.

Peste doi ani dupa aceste, Rotarescu se pre­umbla pe strafa ele frunte a orasiului , la drépt'a lui o angera be la , o fiintia incantatóre, soti'a lui, — Irin'a.

Barbatulu fericitu dete câteva parale unei cersitóre.

Irin'a in fati'a ei palida a recunoscutu pre Teodor'a.

Baronulu Petrescu, pentru atâtea misielii, ce s'au descoperitu si adeyeritu in contr'a lu i , fu judecatu la inchisóre de 5. ani!

C â t r a sperant ia . îspare-mi d'in vedere naluca-amagitóre,

P' aripe ce 'n aurele parandu in flori te portu. Dispari cu desmerdarea-ti sperantia 'nsielatóre, Câ-mi dai s§ vedu departe regiuni incantatóre, Icone aurite ; si candu me batu la portu, Me lasi fâr' mângâiere betandu in aripióre !

Vedeamu departe-Elise splendide, luminóse, La cari eu cu piacere plecamu ridiendu cu doru ; Sboramu ca dup'o umbra ce jóca mladiósa. Sperarea mi dà potere 'n carârile spinóse Si eu in consolarea d'unu vèselu venitoriu Plecamu strengandu in bratie visarea cea frumósa.

Iubiamu o copilitia frumósa ca viéti'a

Ce 'n prim'a desvoltare e plina de plăceri,

Pe-a cărei bratie calde credeamu câ teneréti'a

Va trece 'n desmerdare, in flori si caruntéti'a.

Nevrendu sé 'nnecu in sinu-mi suspine si doreri ;

Dar' visulu meu dispare ca ventulu si ca cèti'a.

Aveamu inca-o sperantia: se vedu dupa rebdare In glori'a străbuna ferice tier'a mea, — Se-mi punu si eu odată vitieii pe altare, Vediendu câ se deschide ceresca luminare Poporului ce 'n tina cu seclii totu gemea, Si-a cărui fu vieti'a o lunga suspinare.

Regiuni incantatdre, Elisele senine, Iconele-aurite si dulcele amoru Placut'a desmerdare dispăru ca umbre line, Tu sbori sperantia 'n âeru cu dulcile lumine, In cari 'mi vedu surisulu celu ultîmu trecatoriu Si merele de auru in verdile gradine!

Dar' vedu o radia blânda si magica splendore: Se scola d'in letargia poporulu amortitu. Oh nu fugi sperantia; — de-ai fostu insielatore La radi'a cea d'in urma 'mi fii mangaitore ; Câ sciu eu ce-e dorerea a perde ce-e iubitu Si-acum mai multu ca tote mărimea venitore !

Vasiliu Ranta Butîcescu.

Nu mai este procesu de despărţire. (Tradiicere d'in novelele lui L. Bedtky.)

(Urmare.)

Tufele înflorit 6 d'in g rad ina se c la t inara de nou, si d ' intre fru^die aparii o apar int ia suprana tura la .

Semeni 1 D câtu-va a omu, in câtu adecă pasiâ cu doa piciore; e'ra cât ra animalele cu doa piciore si fâra pene ale lui Diogene nu-o poteai a n u m e r â , fiindcă a fostu forte impenata. P e palarî 'a-i ro tunda avea o pena de vu l tu re , pene de lisarca si unu jumeta te de capu de bufnitia, pe umeri avea o flinta, o t ra is ta de vena tu cosuta, si unu manunchiu de flori infioratoriu de lungu, e ra in amendoa manile avea cusce, cari erau pline de ' to tu fe-liulu de sboratore d'in n a t u r a , incependu dela pitigusia pana la cocostercu.

r — Pen t ru Domnedieu l eschiamâ domn'a tenera, candu figur'a acest 'a in t ra in pav i lonu; dar ' ce te faciisi'? D ta in adeveru esci unu duhu de spa ima!

— D'in contra , domn'a mea, respunsa curtenitoriu fîiur'a, ce int ra , carea, privindu-o mai de aprţafcfc, e ra unu bprbatu teneru fromosu, de o tal ia forte d e l i a ^ T i t a o du-camenteza d'in destulu g r amad ' a acest 'a de paser i , ce ie>amu prinsu par te cu splenu, pa r t e cu sementia de cu curbeta si par te cu curs 'a .

— Si ce voiesci a face cu ele, Adalber te ? — B a h ! le voiu nutr i , le voiu adapâ si le voiu inve-

tiâ sâ cânte. — Dar ' apoi D t a ai adusu si t ivl i tor i 'a , cu tote

oâ. i i Y t i t d r i ' a nu prea cânta . Ast 'a e paserea cea mai ne­trebnica.

— Nu c r e d e , domn'a mea. E u am facutu studiu d'in L i n n e ; tivlitori 'a e unu animalu forte onestu si intie leptu, 'lu poti invetiâ la multe de t o t e ; dauna, câ pe lenga tote aceste sta in veste rea. Tîvlitori 'a semena cu M a-r i ' a S t u a r t u , carea d iceâ : „Sum mai buna decatu vestea despre m i n e ! " vedi d6mn'a mea, cum sciinti'a na­turale trece si in istoria.

— Dara radecinele aceste minunate de pe umerulu Dta le ce suntu ?

— Resultatulu incercâriloru mele botanice. — Ei bine, insa D t a me negrigesci p re mine pent ru

pasiunile aceste. Ast 'a nu-o suferu! — D a c a odată natur 'a e a tâ tu de fromosa! a t â tu de

incan ta tore ! ce se facu ? — Espresiunile aceste delicate le folosîai cândva

numai fatia cu mine ! — Si na tu r ' a numai pen t ru acea e a tâ tu de fro­

mosa, cft t e a creatu p re Dta . Esci indestulata ? Suntemu la o-l-alta " le-unu anu, si eu totuşi 'ti spunu astufeliu de complimenta. Balinte, unde mi-e capaulu ?

— Mari 'a s'a mi-a demandatu se-lu gonescu in cur te .

Da, domnulu m e u , fiindu-câ D T a ai fostu de­stulu de necurtenitoriu a piine catielulu favorita a-lu meu in lantiuri.

— Necurtenitoriu ? Me rogu de ier tare , eu am t re buitU se facu as ia ; câci e unu animalu forte periculosu, si ce e mai multu, am datu in elu de nesce sentieminte aris­tocratice. Nici urechi 'a nusi-o clatesce, candu ne cerceteza

^ c u t a r e magnatu t e n e r u : era sermanului cersitoriu i rumpe

AÎ — . .

unicii cióreci. Altu-cum 'mi poti crede dómn'a m e a , câ catieii acesti-a stau iu veste rea, mai r e a decatu tivlitori 'a. — Balinte, en ada-mi D i ó s z e g h i a n u l u acelu-a d'in chilia.

— Dómne feresce, dora voiesei se si bei ? — Ba nu, dómn'a mea ; intielegu botànic 'a scrisa de

Diószeghi. Voiescu se botanisezu unu picu. — Nu potu suferi mai mul tu ! ast'a-e p rea mul tu !

Lipsesce de a casa tòta dio'a, si candu vine a casa, negr i -gindu-me pre mine, se p u n e la cârt i si incepe a b o t a n i z à ! !

— Daca insa botànic 'a e a tâ tu de fromósa ! ce se facu ? F â r a de acest 'a nici medicii nu esista, cu tòte câ daca-mi aducu bine a minte, inainte de a ne casatori , D t ' a primiai p rea bucurósa curtenir i le unui medîcu j u n e .

— E h , ce-mi pasa mie de sciinti 'a medicala si de botanica ? disa dómn'a tènera punendu-si mafram'a pe fatia, pre carea in momentulu aces tu-a nu poteai vede ce­va espresiune prea blanda.

— Dómn'a mea, nu fii maniòsa ; p recùgeta , câ nu­mai botanicei am se mult iamescu, câ te posiedu.

— Cum asià ? — I n câtu 'mi sucese a-mi alege in D t a flórea cea

mai fromósa a naturei ! — D t a ai nesce compliminte fòrte fortiate, ce nu

purcedu d'in inima ! dise dómn'a, incependu a i-se înse­nina; fati'a.

I n t r e aceste începu a se însenina si fati'a lui Mateiu de dupa tufe, si sioptl Emerent ie i .

— E r a speru ! disa Mateiu. — D'in ce causa, Mateie ? — P e n t r u câ Adalber ta complimentéza, si asia nu

credu se fie căsătoriţ i . — Drep tu ai, Mateie, t u n' ai da t ina sè-mi faci nici

candu complimenta ; eelu put inu nu-mi aducu a minte nici de unulu, cu tòte câ suntemu casetoriti aprópe de 20. de ani.

— T a c i ! Filosofica nu ni permite se magulimu fe-meiloru !

Emerenti 'a tacù, Dlu Mateiu asculta mai depar te . J u n ' a pareche, nesciindu nimicu despre spionii no­

stri, 'si continua conversarea in pavilonu : — Domnulu meu, începu dómn'a juna , punendu-si

piciórele fòrte regular i si mice pe o per ina cosuta cu auru — noi t rèbue sé ne s t r amutâmu modulu vietiei. Acest 'a nu potè remane si mai depar te asia.

— D T a voiesci sè aduci refórme in casa? Fromosu . Se audimu proieptulu de lege, ce diplomata s'ar alege d'in D T a ? disa Adalber ta , "punendu-se pe balzaculu, ce-lu im­pulsa pana la piciórele damei. — No '?

— Domnulu meu, D T a de multe-ori esci amabilu. - - Bah ! dora nu vei pofti sè me desbracu de ama­

bilitate pen t ru reformele proieptande ? — Asculta-me. Mai intâiu 'ti voiu insirà avanta-

giele, dupa aceea smintele. — Sum curiosu, cu cari vei fi gat 'a mai iute. — L a tòta intemplarea cu cele d' intâiu. — Asi 'a!

_ _ _ r ^ ^

— D T a n' ai fi u r î tu . — Trebue s£-o c redu cunoscandu-ti gustulu bunu

al tu-cum nu veniai dupa mine. — lu im'a nu ti-ar fi rea. — Acest 'a ar marturis î-o si amicii mei, car i fiindu

inca nensoratu s'au folosîtu destulu de inim'a as t ' a nereu taciosa.

— D T a nu esci de a fi ba rba tu . — A h ! complimentele se finiră! D e ar fi Bal intu

aci, indata asi dice se-mi aducă d i o s z e g i a n u l u . — Ce, ddra in momentulu acestu seriosu inca vo

iesci a botanisâ ? — Ba nu . Acuma asi dice se-mi aducă d i o s z e ­

g i a n u l u cel'a-1-altu — ca s e - m e i n t a r e s c u l a i n i m a e u e l u . Insa, pen t ru ce nu sum eu bunu de b a r b a t u !

— I n t â i u : pen t ru câ esci inderetnicu si-ti place se fii in tote contrariu.

— Of, a- fi contrariu, 'mi p l a c e ! Sum contrar iu cu sor tea si cu vie'ti 'a!

— Si cu mine ? — Pen t ru ce se nu fiu ? apoi ast 'a e dreptu câ D T a

esci s o r t e a , D T a esci v i e ţ i ' a m e a ! Muierea con t inua : — Nici nu esci de-o vointia cu mine. — Aceea purcede numai d'in diverginti 'a parer i-

loru. Ast 'a e dat ina par lamentara . — Mai d e p a r t e : nu esci destulu de ser iosu; esci

purure copilarescu, pasiunile inca ti-su copilaresci, pen­t r u aceea umbli dupa paseri si dupa pesci.

— Pen t ru Ddieu ! daca-mi plăcu pescii in t ru atât 'a . — Ai o na tu ra svad î to re ! — Aceea-mi a re ta numai amorea : amorea adevera ta

e svadî tore . — T e b u c u r i , daca-mi poti fi contrar iu in tote. — Acest 'a e o bucuria a t â tu de innocinta ! nu me­

rita se mi-o invidîezi. — Nu numai o invidîezu ; ci t i-o o p r e s c u — in

ven i to r iu ! ! — Domn'a mea, D T a incepi a accentua bine, intru

adeveru l D a m ' a j u n a se scolâ de pe d î v a n u ; fati'a ei fromosa

luâ unu âeru r igu rosu ; furtun 'a erâ se se incepa. Se fece unu silentiu, carele numai prin rotutiele de

fumu suflate forte ageru prin Adalber tu deveni mai inte-resantu. Adalber tu intrerupsa sîlentiulu.

— Domn'a mea, D T a esci maniosa. — Da, sum maniosa. — Si ce vei se faci in mani 'a D T a l e ? — Inda ta vei v e d e ; disa dam'a si lua flint'a d'in

cuiu. — Ce faci cu arm'a mea ? Dam'a nu respunsa nimic'a, ci t rasa cocosiulu flintei

si se incercâ a o incarcâ, se veda, nu s'a invechitu i n c a ; dupa aceea pusa arm'a pe umerii cei fromosi ai sei si porni d'in pavi lonu.

— Hei , flinta! unde duci muierea ace'st 'a? s tr iga Adalber tu redicandu-se d'in culcusiu.

D a m ' a mersa mai depar te . Adalber tu se ridica si purcese dupa dens'a dicandu

in t ru sine :

— Nebunitu-a muierea ast 'a ? Dora nu voiesce a se impuscà? — Ah, intielegu acum'a! asta-e maniera, o cursa ! voiesce sé me spàrie, precum e dà t ìn 'a in teatru ! Nu me spariu ! Dómn'a mea ! str iga atuncia, in desiertu me spar i i ! eu nu me spariu, nici daca-ti strapusci in im'a; celu mul tu te voiu compătimi ! Nu glumi, Adelia! Adelia arm'a e incarcata , inca se va descarcă ! — Ce faci ? — Stai ! Adelia, pen t ru numele lui D d i e u , se nu probezi ! H a h ! — Nebunitu-ai D T a ? pe unu Ddieu, dómn'a mea, dómn'a mea — — — Dómne sante ! puff ! . . . Pace de ea !

O a runcă tu ra curagiósa, si t ievea angla, pretiósa si favorita — zaceà in fantàna !

— H a h ! de ce o facusi acest 'a, Dómn'a mea ? — De ce ? vei sci-o , altu- cum ast 'a inca mi fu nu-

mai inceputulu ! disa dam'a tènera , carea intre aceste la-sandu fantân 'a , se apropià cu pasi repedi de pavilonu.

Barba tu lu seu nu-i urmâ. E lu s'a grabi tu câ t ra fan-t a n a , si se nisuià a-si scòte a rm 'a p lăcuta d'in fantân'a fòrte afunda, cu vèderea, cu carl igulu si cu alte mediu-lóce, ce insa nu-i succese.

Dam 'a ajunsa in pavilonu. I n t r ' unu minutu, vr 'o 30 — 40 de pàser i de diverse

soiuri, de diverse r angur i si de diverse tònuri ciripindu pa ras ì r a pavilonulu.

— P a s e r i l e m e l e ! str iga Adalber tu , vediendu-si colectiunea de pàseri a d u n a t a cu multa t ruda, — dis-solvendu-se sub ceriulu liberu alu lui Ddieu.

Dam'a-s i continua lucrulu. Buffon, Linné, Diószegi si o l ega tura de manuscrise,

ce cuprindeau in sîne cu tare diariu neghiobu d'in giurulu pescaritului, a-lu venatului si a-lu paseritului, sborara in câte-va minute prin usi 'a pavilonului.

Adalber tu fugi mancandu pamentu câ t ra pavilonu ca sè mantuésca cele ce inca poteà sè le mantuésca ; insa candu ajunsa acolo si cauta impreg iu ru , numai ruinele cusceloru, a unghitieloru, a pesciloru, a sculeloru de ve-na tu si a altoru lucruri nobili aflate pent ru des t ràgerea ómeniloru insorati — potù sè le veda.

Dam'a de o s ta tura junonica, steteà ca si-unu ân-geru resipìtoriu, cu triumfu in mediu-loculu ruineloru.

Adalber tu se mania farà de veste, in u rmarea usio-retatei si alu temperamentului ferbinte alu seu.

— Dómna ! D T a incepusi , acum'a eu continuezu. Sè ne despoiemu dara unulu pre altulu ! disa, si luandu in mana unu calamariu greu de metalu, asia mi-lu a runca in oglind'a scumpa cu màrgini au r i t e , incâtu aceea, a d e c ă : oglind'a indata incetà de-a mai esìste !

Dam'a j una se cu t remura . L a acest 'a nu era prepa­ra ta . Oglind'a pompòsa, amic'a ei cea mai credîneiosa, conversatórea ei cu carea cocheta tòta d io 'a , carea i era suatuitórea si martur i 'a incependu dela n e g l i g e u l u celu mai secretu pâna la vesmentulu celu mai stralucitu — n u e s ì s t e m a i m u l t u ! Bucatile ei cadiura zuruindu la piciórele damei.

— Sè ne despoiâmu unulu pre altulu, dómn'a mea. Si in t ru aceste plantele esotîce a tâ tu de plăcute dómnei, sborara p ' intre columnele pavilonului.

Lucru lu luâ o dî rept iune forte tragica.

(Va urmâ.)

9

9 cuc

A . T 3FL X J . In 14 c n s'a representa tu in teatrulu magia ra d'in

Bud 'a pies'a '„Anglezesce" comedia jn 2. acturi . Ce e dreotu, pies'a acést 'a nu e noua, msa pent ru vivaci tatea ei "tìpulu originalu alu anglezului se va sustiene mca mûltu tempu pe bina, de aceea voiu sé povestescu pe scurtu istoriór'a ei. ^ _

Unu anglezu pu t redu de avu tu siila pre umculu te* cioru alu sêu E d u a r d u Gibbon se se casatorésca ; fecio-rulu ins» nevoindu a si luà de soţia nici un 'a d'intre ^ o n l D ; s i ó r e l e , ce-i fura recomendate, — numai ca se scape de secaturele părintelui s êu , pornesce la cale lunga prin Germani 'a, unde inf iecarea di capetà câta o epìstola doge-nitóre delà tata-séu pent ruca nu se casatoresce , pana candu anglezulu desgustandu-se de a tâ tea dogeniri, se resólva, sê-si iee de sotia pre femeea, cu carea va conveni prima-óra pe calea ferata, fie femeea aceea tènera ori be-t r a n a , fromósa ori u r ì t a , mar i ta ta ori nemar i t a t a , cu familia, ori farà familia, — lui 'i era totu un'a ; si éta ! plecandu d'in H a m b u r g , convine la calea ferata cu o dama fromósa ca sórele lucitoriu de pe ceriu, carea călătoria te tu cu aceea-si t r ăsura mai depar te . Anglezulu mi-se pane in cuponulu, in care in t ra dam'a tènera , si siediù fatia cu ea, negraindu-i insa nici unu cuventu in caletori 'a cea lunga a sa. Dam'a insa nu-lu poteà suferi, pa r t e câ era ur ì tu , par te câ nu-si mai luà ochii de pe ea nici unu minutu. Si inca spre uecasulu celu mai mare a ei, angle­zulu acest 'a nu se despart ià de ea nicairi, ori unde călă­toria, densulu se afià intr ' unu cuponu cu ea, ori unde descăleca in ospetaria, anglezulu 'si luà chilia to tu-déun 'a lenga ea, ori unde mergeà la teatru, anglezulu 'si luà loge fatia cu ea, la p ra r diu, la cina, la p reumblare angle-zulù ca unu spirtu ne4 tdo rmi to r iu era to tu-déun'a aprópe d e ea, pana candu dens'a se opri intr ' unu orasiu ca sé cerceteze pre o verisióra a ei, cugetandu câ astufeliu va scapa de anglezulu urìciósu, si éca ! candu demanéti 'a ea se uita pe ferésta, in cas'a peste s t rada vede p re — an­glezulu avanturiosu ! Trei lune de dile nu s'a potutu de-scatià de elu. Si asta fu secă tura de mòrte pentru femee. Ca totusi sê-lu incùngiure, a calatoritu la Pest 'a in Un-gari 'a , sperandu, câ in t iér 'a acés t 'a necunoscuta si bar­bara in ochii strainiloru nu o va urmar ì . I n t r ' o ospetaria deci, unde nu se mai afià numai un'a chilia góla, se incor-telâ dómn'a cu servitórea s a , rogandu-lu totu-odata p re ospetar iu , câ daca va veni la ospetaria a tare anglezu ur ì tu , sé nu i dee cortelu nici de câtu, inca nici daca ar ' mai ave chilie góle, càci dens'a va solvi bucurosu pent ru tòte chiliele neocupate.

Ospetariulu bucurosu abià si-a datu ordenea de di pe la servitori, candu peste vr 'o dóa minute vede câ in chili'a comuna, in antisiambra, de unde era in t rare in dóa chilie a ospetariei, (Nro. 6. si 7.) intra anglezulu cu servi-toriulu seu, amendoi flegmatici peste mesura, si se asie-diara acolo, sans gêne, cu tòte câ acést 'a li spusa apriatu, câ in ospetari'a nu mai sunt chilie góle.

E h ! anglezulu nici câ voià sê scie de protes tarea , amenintiarea, si grobianitatea ospetariului, elu erà fleg-matîcu, ca totudéuna cu det iermurire statornica, si remasa in ant îs iambra d'in-preuna cu servitoriulu seu, respun-diendu la tòte aceste pe scurtu numai a t â t ' a : nu-mi pasa ! necasulu si furi'a ospetariului cresceà d'in minutu in mi-

cjnutu, ér mai alesu candu vediù câ óspetii aceşti neplăcuţi

^'-^>

se punu la o mesa se se — r a d a ! — Dlu meu ! incepe ospetariulu, ant îs iambr 'a acest 'a na e oficina de barb ier iu! — Nu face nimica. — Dlu meu, 'mi perdu paciinti 'a, eu acest 'a nu opo tu sufer i ! — Nu face nimica. — E u mergu la polit ia, si daca 'mi faci sila in ospetaria, te voiu a r e s t a ! Nu-mi pasa ! insa scii ce ? nu perde a tâ te vorbe, unde va fi chili'a mea? — Spusu-ti-am acuma, câ nu este nici un 'a gola ; asia D T a nu poti remane in ospetari 'a mea. — Ba eu remanu. — Unde ? - Aci in ant îs iambra , eu ti sol-vescu tocmai ca si altulu, de nu mai bine. — Dle, pen t ru asta se platesce ofl. la di! — E u 'ti platescu 15 fl. si daca ' nu se pote altu-cum, 'ti platescu 100 de funti de sterlingi (1000 fl. v. a.)

Ospetariulu bucurosu i-a predatu chili'a candu auclî de a t â t ' a sporiu de banu.

Anglezulu acu mi-se pune intr ' unu scâunu fatia cu usia chiliei de sub numerulu 6 . det iermurindu se totu odată, câ nu se va miscâ de acolo, pâna candu nu va esl dens'a, fromos'a, ânger 'a , a les 'a lui , se veda, câ elu in ade-veru se interese'za de ea. — John ! scii de s îguru ? gra i câ t ra servitoriu ; — Yes ! ea t rebue sî fie a icea! — Apoi asceptâmu aci 3. dile si 3. nop ţ i ; si e'ca! usia se deschide mereu, si cine ese ? unu domnu b e t r a n u ! care se depărta .

Anglezulu se 'ntorsa cu scâunulu la ceea-l-alta par te , la usi'a sub numerulu 7. unde era incortelata domn'a te-n e r a ; si in adeveru peste vr 'o doa minute ese servitorea, insa vediendu p re spirtulu acestu eternu, s'a reintorsu, t rent îndu usi'a dupa s ine.

Mai târdiu esi domn'a cu cugetulu de a-i dâ densu­lui o lectiune aspra. »

— Dlu meu! eu nu te potu suferi f — Nu face ni-mic'a, eu te potu pre domni'a T a ! - - Insa eu nu v r eu? — Nu face nimica! - - D e c e r n e urmaresci acu de 3. lune dio'a si noptea ? — P e n t r u c a esci fromosa! - E u nici nu T e cunoscu ! — Nu face nimic'a, nici eu pre D T a ! — E u nici n 'am vorbitu inca cu D T a de candu me sciu ! — D T a esci de vina ! — Cum as ia? — Nu este cu cuvenintia, ca unu ba rba tu se agraesca pre a tare dama, innainte de a grai ea câ t r a b a r b a t u ! — Si ce voesci ? — Se me 'nsoru! — De mine T e pot i ! — E u insa nu potu fâra D T a ! — Nu te int ielegu! — E u voiu se te ieu de sotia pre D T a !

Dam'a că t răni ta prin flegm'a si temeri tatea anglezu­lu' , — cadiii pe unu scaunu.

Dîscursulu se resfira mai departe, cam astufeliu: — H a h a h a ! apoi as tadata te insieli D l e ! — Totu

u n ' a ! si de c e ? — Câci eu sum măr i t a t a ! — P e mine nu me geneza barba tu lu D T a l e ! — Eu insa-lu iubescu pre densulu! — Ast 'a nu me 'mpedeca se nu te ieu de sot ia! — D l e ! eu am familia! — Nu face n imica ; câţi copii ai H a h ! ce neobraznicia ! cum cutezi D T a a in t ra chiaru si in santuar iulu familiariu, se ne scii tote im-pregiurâr i le ? — Lucru firescu, daca vreu se" me casato-rescu, celu putienu t rebue se sciu si aceea : câţi copii ai ? — O p t u ! — No, nu face nimica, eu potu sustiene inca si alti op tu ! — Dle i daca nu-mi dai pace, te spunu bărba­tului meu. — Unde se afla densulu ? asi dori se"-mi facu cunoscintia cu barbatulu, care a re o femee asia fromosa.

Dam'a acu nu sc i i ce se i respunda, de unde se-si caute barbatulu, pre care nu-lu avea, deorece era veduva? Insa mintea femee'sca a fostu si este istetia in caşuri ca si aceste ; deci e a . i nda t a 'si striga servi t6rea , carea nu n

— G<>J$>

mai scià despre ce feliu de barbatu vorbesce dómna-sa ; insa a pr imitu ordenea aspra, ca indata, in minutulu acel'a se cerce a ta re barba tu pent ru ea, insa numai pe vre-o- 2. óre, pâna candu va potè scapa de omulu acestu uriciosu.

Servi tórea abià a esitu, candu int ra 'n ant is iambra negutiatoriulu be t ranu ineortelatu sub numerulu 6. dóm-n'a deci indata 'i sare in grumadi , 'lu imbratisiéza ca pre barbatuiu e i , 'lu duce de mana innaintea anglezului , si i-lu reeomenda ca pre barbatul i! ei, care insa de confu-siune nu mai scià ce se dica.

Cuge tandu insa, câ dómn'a tènera in adeveru 'lu voesce de barba tu , incepe a-i vorbi intr ' unu tonu curte-n i tor iu , despre fromset ie , amoru si altele mai multe, cându éta ! se deschide usi'a de sub numerulu 6. de unde ie'se femeea betranului .

Bet ranulu era p r in su in cursa, anglezulu nu-si poteà esplica puset iunea acést 'a comica a bărbatu lu i si a femei-l o r u , pana candu audi mus t r a rea a s p r a , ce o pusa a dó'a femee pe barbatuiu dî le tantu, si mincinosu. De aceea anglezulu 'lu provoca la duelu, cum a cuteza tu sè-lu in-sieîe pre densulu '?

Negutiatoriulu asuda sudori de morte ! de o par te femeea sa, de al ta par te ruşinea, dar ' mai alesu duelulu l'a adusu d'in fire, de aceea a aflatu de bine a o luà la fuga candu-i va veni indemana ; ce s'a si intemplatu.

Dupa descurcatureie aceste anglezulu flegmatîcu

r emane s înguru cu dam'a, descursulu minuna tu , ca celu de innainte, s'a resfiratu si mai depar te , pâna anglezulu — a invinsu ! Dómn'a tènera s'a mari ta tu dupa anglezulu uritu, flegmatîcu, dela care ea a fostu silita a primi a tâ te secature .

Cu acést 'a se finesce pies'a carea este, plina de con­versari vie, pusetiuni comice, si t îpur i originale luate d'in viatia.

Ce va sé deducemu noi d'in bucat 'a acést 'a teat ra la ? Tre i regule generale : a) Barba tu iu in propuset iunea sa sé fie t a re ca mun­

tele Sîonului ; si sé nu se spàrie de pedecile ce-i stau in cale, càci nu este nimic'a cu nepotînt ia .

b) Femeea, ori câtu sé se muncésca, nu-si potè in-cungiurà sortea ; ea este creata a ferici cu man'a si inim'a sa dilele tr is te a bă rba tu lu i , de aceea se nu d tiuésca p re ba rba tu iu , care 'i int inde viati 'a.

c) Fi i credinciosu câ t ra femeea ta, si nu te veri ni-cairea de barba tu d î l e t an tu , càci este scrisu, câ celu-ce 'si lasa femeea, si se uita mai bucurosu la altele, — se va caii.

Al tu cum d'intre persónele representa tóre multu ne-a delectatu Domnisiór 'a Maria Mât ray (veduv'a) , si D. Gr. Molnâr (anglezulu) cu joculu loru precisu si carac-terist icu.

nu despre-man'a, inim'a si

Cununa de varietăţi. (?) C ă s ă t o r i a d u p 1 a. In dilele aceste venisa

o causa curiosa innaintea magistratului de aicea. U n u maestru, de profesiune macelariu, are doa femei, cu cari s'a cununatu legiuitu, insa asia, câ nici densulu n'a sciutu, nici femeile un'a despre alt 'a nimic'a. E lu adecă innainte de 15. ani, precum se dice, s'a casatori tu in P resburg , si in anulu primu a căsătoriei sale s'a si despart i tu d'in buna voie, si asia elu a t rasu intr ' unu unghiu a Ungarie i , ea in al tulu, si asia ei de multu se ui tară unulu de altulu. Maestrulu insa cugetandu câ totuşi mai bine este a trai doi cu doi, decâtu unulu senguru, s'a casatori tu in t r ' unu satu aprope de Pest 'a , si eca! candu vine cu soti'a sa la tergu la Pes ta , convine cu — soti'a sa cea d'intâie, carea apoi facu insciintiare la magis t ra tu !

(?) B l o n d i n , despre care faciiramu amint i re si in numerulu t recutu, in adeveru a venitu si la Pest 'a , ca se se producă cu maestri 'a sa infioratore ; celu putienu, candu scriemu ordurile aceste, cetimu d'in piacatele lipite pe paret i câ densulu se va produce in lun 'a curenta t re-candu peste Dunăre d'in insul'a Margare te i fatia cu scal-dile imperatesci in Buda. — In numerulu viitoriu, sperâmu câ v o i a u pote refera mai pe largu despre eroulu Niagarei .

(?) D o n a t o ici, Donato colo, Donato pretotu-inde-nea. Abia se lati vestea prin Europ ' a despre baletîstulu. Donato, care joca escelinte cu unu picioru, abia amuţiră \ apiausele viforose in teatrulu „Tha l i a " d'in Vien'a pe! tempulu candu se producea Donato, eta câ s'au ivitu in-[ data doi următori ai lui pe scândure le tea t ru lu i , asemenea; câta cu unu picioru. — Unu italianu D . Corradini inca si-a probata noroculu a pasi pe bina, si a jocâ cu unu pi- |

cioru, si dupa ce si-a ga t a tu rolulu in Vienn'a, a venitu de adreptu lu la Pest 'a , se ni are te constrastulu celu mai mare in t re ar te si s ia r la taner ia! Dsa a rolatu cu unu succesu forte slabu, asia, câtu joculu lui s'ar pote numi ori-ce iu lume, numai j o c u n u ; câci densulu in locu de a jocâ, a sari tu numai de ici pana colo, tocmai ca a tare pasere cu unu picioru. I n adeveru era de compatîmitu in rolu­rile s a l e , ce nu erau alta, decâtu o moimaitura de totu slaba a jocuri loru esecutate de Donato, despre care amin-t î ra inu in numerulu t recutu, omenii totuşi aflau plăcere in nepotînti 'a lui. Alu treilea jocator iu cu unu picioru s'a ivitu asemenea numai eri a-l-alta-eri in Vien 'a , insa f î ra vre-unu sucesu mai insemnatu. Adi mane ne vomu tredi, câ muţii voru cantâ ariele cele mai fromose d'in operele clasîce i ta l iane! Quid non mortalia jjectora cogis auri sacra fames! (La ce nu indemni inim'a moritoriloru o ' iubire de bani!)

r î e o l a i a r a r e . I n numerulu t recutu a diuariuiui nost ru indreptâ-

ramu pe seurtu părerea nebasata a „Umorisjţului" despre tea t re , la carea densulu, in locu de a dovedi contrariulu, ne renecteza intr ' unu tonu grosolanu si batjocoritorii!, ce vâtema semtiulu de onore a fiecărui omu onestu; de aceea, fiindu-ca noi in scol'a imbalatiuniloru n 'am um-blatu ca se ne lasâmu cu elu in asemea discursu — asta-data ne sentimu indatorati a ne folosî de arm'a tăcerii, nevoindu a ne amesteca in teritie,

E e d a c t i 11 n e a.

Proprietarii! , redaptoru respundietoriu si edator iu : IOANICHIU MICULESCU.

>lai avetuu p a t i n e esemplare d'in anala trecuta. Cu t î p a r i u l u I u i : EMERICU B A R T A L I T S .