Ahsarudro

RSzboiul femeilor vol tPRizboiul femeilor vol 22

Cavalerul D'Harmental vol Lf2Cavaler:ul D'Harmental vol 2/2

Sfinxul Rogu vol 113

Sfinxul Rogu vol 2BSfinxul Rogu vol 313

Laleaua neagriCavalerul reginei vol L/2Cavalerul reginei vol 212

Regina Margot volRegina Margot volRegina Margot volColierul reginei vol

LB2B3BLB

Alesarudre @umas

Colrerul wgindvql 2

Autor: Alexandre Dumas

Titlu original: Le collier de la reineTitlu: Colierul reginei 2/3Editor Dexon Office, Bucuregti

Edilie completatd gi revizuiti

@ by Dexon Office, 2018

Toate drepturile pentru aceastd versiune aparlin Dexon Office

lnformalii, comenzi rambursEmail dexonoffice@gma il.comwww.aldopress.rorsBN 978-973 -7 01-7 5L-2

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Rom6nieiDUMAS, ALEXANDRE

Golierul reginei / Alexandre Dumas. - Bucuregti :

Dexon, 20183 vol.tsBN 978-973-7 0 1 -7 63-5Yol. 2. - 2018. - ISBN 978-973-701-751-2

821.133.1

CapitoluI2T,,Academia" Domnul de Beausire

Beausire urnase cuvAnt cu cuvAnt sfatul dominoului albastru; se

dusese imediat la ceea ce se numea ,,academia" lui. Demnul prietenal Olivei, ademenit de uriaga cifrd de doul milioane, se temea c5 alost exclus de la impbrfeald de c[tre tovardqii sdi de vreme ce ei nu-iddduserd de gtire un plan atAt de avantajos. $tia cd cei de la ,,academieo'nu erau oamenl care sd se incurce in scrupule, deci el avea un motiv sise grdbeascd, dat fiind cd cei ce lipsesc nu au niciodatd dreptate cAndlipsesc din intAmplare qi cu atdtmai mult c6nd se profitd de absenla lor.

Printre asocialii ,,academiei". Beausire iqi lhcuse reputafia unuiom feroce. Acest lucru nu era nici surprinzdtor, nici greu de obtinut.Beausire fusese cdndva ofi1er de polilie, purtase uniforma, qtia si pundo mAni in qold, iar cealaltd, pe m6nerul sdbiei. Avea obiceiul ca, la celmai mic cuvdnt, sd-qi infunde p6l6ria pe ochi: toate aerele care, pentrucei de o vitejie destul de modest6, pdreau infricoEdtoare, mai ales dacbaceqtia se tem de zgomotul unui duel gi de curiozitatea polifiei. Agadar,Beausire hotdri sd se rdzbune pentru dispreful cu care fusese tratat,inspdimAnt6ndu-qi confralii de la tripoul din stradd Pot-de-Fer.

De la poarta Saint-Martin la biserica Saint-Sulpice e cale lungd;Beausire era insd bogat; se aruncd intr-un cupeu, ftgdduind cincizecide soli surugiului, deci un bacgi; de o livrd, cursa nocturnl costAnd,dupd tariful vremii, atdt cli costd azi o cursi in timpul zllei. Caiipornirdiute, Beausire iqi lud un aer furios qi, in lipsa pdl[riei, pe care n-o aveadeoarece purta dominoul, in lipsa slbiei, iqi lud o mutri atdt de fid-goasd, incdt ar fi neliniqtit pe orice trecbtor intdrziat.

Intrarea sa in ,,academie" produse oarecare senzafie. Aici, in primulsalon, un salon frumos, cenugiu, cu un candelabru qi multe mese de

.joc, se aflau vreo doudzeci de jucdtori care beau bere gi sirop, zAmbinddin vdrful buzelor spre qapte sau opt femei fardate violent care priveaucir(ile. La masa principald se juca faraon; miza era anemic6, distraclia,pc mdsura mizei.

La intrarea dominoului, care iqi trase gluga pe ochi qi se inftqurdstrdns in faldurile imbrdcdmintei, cdteva femei incepurd sd rAdi ironic,ludndu-l in zeflemea qi sdcdindu-I. Domnul Beausire era un bdrbatliumos qi femeile nu se purtau urAt cu el. Numai cd el i;i vizu de drum

g Alasandro Qunas

ca gi cum nu vedea qi nu auzea nimic qi, ajungdnd l6ngd mas[, aqteptd inlinigte un rdspuns la proastd sd dispozilie. Unul dintre jucdtori, un fel de

frnanciar dubios a cbrui figur6 nu era lipsitd de bonomie, fu prima vocecare-l interpel[ pe Beausire.

- La naiba, cavalere! exclamb acest om, cumsecade. Te intorci de

la bal cu o fala ravegita.

- Chiar a$a * ii linurd isonul damele.

-E| dragd cavalere - intrebd un alt jucitor - dominoul ili face

rdu la cap?

-- O, nu dominoul imi face rdu - replicd asupra Beausire.

- Oho! exclamd cel care finea banc6 qi care tocmai adunase o

duzind de ludovici. Domnul cavaler de Beausire ne-a tridat; nu vedefic5 a fost la balul Operei, c6 prin imprejurimile Operei a fEcut o partid[interesantd qi ci a pierdut?

Unii rdserd, al{ii il compitimir[, fiecare dup6 firea sa; femeilor le fumil5.

- Nu este adevirat cd mi-am trbdat prietenii - rdspunse Beausire.Eu nu-s in stare sd fiu trddltor! Cunosc ins6 pe unii care se ocupd cuastfel de lucruri fafd de prietenii lor - qi pentru a da mai multl greutatecuvintelor sale ar fi vrut si recurgd la gest, adicd ar fi vrut s[-gi infundepildriape cap; din nenorocire nu turti dec6t o bucat[ de. Mitase, ceea ce

ii d[du un aer ridicol, din care pricin6, in loc de efect dramatic, obginu

unul comic.

- Ce wei sd spui, cavalere? intreb[rd doi sau trei dintre asociafii sdi.

- $tiu eu ce vreau s[ spun - ripostd Beausire.

- Numai ci noi nu ne mulEumim cu at6t - interveni bitrAnelulbine dispus.

-Asta nu te priveqte pe dumneata, domnule bancher - i se adresd

prosteqte Beausire.O privire griitoare a celui ce linea banca il avertizd pe Beausire c5

fraza fusese nelalocul ei. Intr-adevdr, in aceastd adunare nu trebuiauseparali cei ce pldteau de cei ce incasau banii. Beausire infelese, dar erapornit; falqii viteji se opresc mai greu decdt vitejii incercafi.

- Credeam c6 md aflu printre prieteni aici... - zise el.

- PAi sigur c[ te afli - rdspunserb mai multe voci.

- Ei, bine, m-am inqelat.

- Cum adicS?

- Uite aga, fiindcd o mullime de lucruri se fac frrd mine.Un nou semn din partea celui ce linea banca, noi proteste din partea

asociaf ilor pr ezen[i acolo.

@olierul rcginei 2 7

- Mi-ajunge cd ;tiu - continud Beausire. Prietenii mincinosi vorfi pedepsili.

Cbut[ mAnerul sdbiei, dar nu gisi decAt buzunarul vestei, care eraplin de ludovici: zgomotul iscat fu revelator.

- Oho! exclamd doud doamne. Domnul de Beausire este in baniastS-sear6!...

- Da - rdspunse giret cel ce finea banca. Mi se pare cd, dacd apierdut, nu a pierdut totul gi c6, dacd gi-a trddat prietenii apropiali, nu aEcut.o pe de-a-ntregul. Haide, mizeazd, scumpul meu cavaler!

- Mul,tumesc - r[spunse sec Beausire. Deoarece fiecare pdstreazdce are, pdstrez gi eu.

- Ce naiba vrei sd, zici? ii strecurd in ureche unul dintre jucitori.

- Vom lSmuri lucrurile imediat.

- Da'joacd odat6! se stropqi cel ce {inea banca.

- Doar un ludovic... - spuse o doamn[, m0ngAind umirul luiBeausire pentru a se apropia cdt mai mult de buzunarul vestei.

- Nu joc decdt pe milioane - strigd Beausire, plin de indrdz-neal6 - qi nici prin cap nu-mi trece sb se joace doar pe nigte amanfide ludovici. Milioane! Haidefi, domnilor de la Pot-de-Fer, deoareceeste vorba de milioane frrd gtirea noastr6, jos cu mizele de un ludovic!Milioane, milionarilor! ...

Beausire se afla intr-o stare de agitalie, acea stare ce il face pe omsd-qi piardd cumpdtul. O belie mai primejdioasd decAt cea pricinuitd devin i se urc[ la cap. Deodatd simfi din spate o loviturd, destul de vio-lentd in gleznd care-l sili sd-qi intrerupd imediat discursul. Se intoarse qi

vdzuldngd el o fa16 mare, mdslinie, neinduplecati;i ciupit6, cu doi ochinegri, scdnteietori ca jarul. La gestul plin de mdnie schifat de Beausire,acest straniu personaj rdspunde cu un salut ceremonios, insolit de oprivire lungi ca o spadd.

- Portughezul! exclamd Beausire, uluit de felul de a saluta al celuice-i ddduse neaqteptata loviturd.

- Portughezul! repetar[ doamnele, pdrbsindu-l pe Beausire qi roindin jurul strdinului.

Portughezul era, de fapt, copilul rdsfrlat al acestor doamne, cdrora,sub pretext cd el nu vorbea franceza, le aducea intotdeauna dulciuri,uneori inftqurate in bancnote de cincizeci-gaizeci de livre. Beausire

;tia ci Portughezul era unul dintre asociaji. Acesta pierdea intotdeaunalaolalt5 cu obiqnuilii tripoului. Igi fixase mizala o sut5 de ludovici pesdpt[mdnd qi, in mod regulat, cei cu care juca de obicei ii luau cei o sutbtle ludovici. Acesta era momeala societilii. in timp ce el se l6sa jefuit

e Absandro @unat

de o sutd de pene aurite, ceilalli confrali jefuiau juc[torii ademenili.Agadar, Portughezul era considerat de c[tre asociafie ca un om util; de

citre obiqnuili, ca un om agreabil. Beausire avea pentru el o conside-ra[ie tacitd qi totodati o anumit[ neincredere.

Primind deci acea loviturd de picior pe care Portughezul i-o aplicasein gamb6, Beausire agteaptS, tbcu qi lud loc. Portughezul se aqezd lajoc, puse doubzeci de ludovici pe mas6 qi, din doubzeci de miqciri care

avurd nevoie de un sfert de ord ca sd se desfbqoare, fu scuturat de ceidou[zeci de ludovici ai sii de cbtre gase jucdtori lacomi, care uitard oclipd de gheardcelui ce linea banca, precum qi de a celorlalli asociali.

Orologiul bdtu orele trei dimineala, Beausire sorbi ultimele inghilituri ale unui pahar de bere. Intrarb doi lachei, cel cu banca lisd baniisI cadi in fundul dublu al mesei, clci statutul asociafiei dovedea atAta

incredere in membri sdi, inc6t niciodatd nu se incredinla unuia dintre eimanipularea completd a fondurilor asocialiei. Deci, la sfdrqitul partidei,banii cddeau printr-un mic ghigeu in fundul dublu al mesei; intr-unpost-scriptum addugat statutului, se prev[zuse cd cel ce line banca sd

nu aibd mineri lungi qi nici bani asupra lui. Ceea ce insemna cd ii era

interzis sd treacl vreo doubzeci de ludovici in mdneca qi cd adunarea

iqi rezerva drepful s6-l scotoceascd pentru a-i lua aurul pe care s-ar fipriceput sd qi-l strecoare in buzunar.

Lacheii, spuneam, aduseri membrilor cercului hainele de bland,mantalele, sdbiile: mulfi dintre jucitorii ferici{i dlduri braful doam-nelor; cei nenorocifi se tdrdri spre scaunele ambulanfe, inci la modd inacele cartiere liniqtite gi in salonul de joc se frcu intuneric.

Beausire se infrquri in dominoul sdu, ca pentru a face o c[l[toriein eternitate; dar nici nu ajunse la primul eta1, cd uqa se qi inchise invreme ce trdsurile, scaunele ambulan{e gi pietonii dispdruseri, aqa cd se

intoarse in salon, unde doisprezece dintre asociali veniserd qi ei inapoi.

- in sffirqit, vom limuri lucrurile - incepu Beausire.

- Aprinde-fi to4a qi nu vorbi aga de tare - ii rdspunse rece,

intr-o francezd impecabild, Portugheztl, care,la rdndul s[u, aprinse olumdnare aflat6 pe mas6.

Beausire mormdi cdteva cuvinte cdrora nimeni nu le didu nici oatenfie. Porlughezul se agezd in locul celui ce linuse banca; se cercetardobloanele, perdelele qi u;ile spre a vedea dacd sunt inchise cu grijd, apoitoli se aqezardincet, cu coatele sprijinite pe masd, morfi de curiozitate.

-Am de ftcut o comunicare - spune Portughezul. Din fericire amajuns la vreme, clci domnul de Beausire avea asti-seari o mincS-rimede limb6...

Beausire vrii sd protesteze.

- Lini;te! Porunci Portughezul. Fdrd vorbe de prisos! Ai rostitcuvinte care sunt mai mult decdt imprudenfe. E foarte bine cd ai luatcunoqtinfd de ideea mea. Eqti un om inteligent, poate cb ai ghicit-o;dar mi se pare cb niciodatd amorul propriu nu trebuie si treac6inainteainteresului.

- Nu infeleg - spuse Beausire.

- Nu infelegem - repet[ respectabila adunare.

- Bun! Domnul de Beausire a vrut sI dovedeasc[ un lucru: cd eleste primul care a descoperit afacerea.

- Ce afacere? intrebarl cei interesafi.

- Afacerea celor dou[ milioane! strigd Beausire, cu emfazd.

- Doud milioane?! exclamari asociafii"

- $i mai int6i de toate - se grdbi sd spund Porfughezul - exa-gerezi. Este imposibil ca afacerea sd se urce la atdt. Am sl vd dovedescnumaidecdt.

- Nimeni dintre noi nu gtie despre ce vorbeqti! exclaml cel care

linuse banca.Da, dar cu toate astea suntem numai urechi - addug[ un altul.

- Vorbegte dumneata primul! zise Beausire.

-Asta si vreau. $i Portughezul igi turnl intr-un pahar uriag sirop de

migdale, pe care il b6u liniqtit,ftrd ca nimic din infbliqarea lui glacialdsb se schimbe.

- S[ qtili c[ nu vorbesc pentru domnul de Beausire - incepu el.Colien nu valoreazi mai mult de un milion cinci sute de mii de livre.

-Ah! Ya sdzicl este vorba de un colier! interveni Beausire.

-Da, domnule, nu asta este afacerea la care te refereai?

- Poate.

- Acum o face pe discretul, dupd ce a fbcut-o pe indiscretul. $iPortughezul ridicd din umeri.

- Vdd cu regret cd luali un ton care imi displace - spune Beausire,cu aerul unui cocoq care bate din pinteni.

- Gata! Gata! zise Portughezul, rece ca marmuri. Dupd aceea n-aiclec6t sb spui ce vrei, mai intAi insi spun eu ce am de spus cdci timpultrcce ;i ambasadorul soseqte in cel mult opt zile.

,,Lucrurile se complic6 - gdndi adunatea, cu sufleful la gur5.(lolierul, cele un milion cinci sute de mii de livre, un ambasador... ce s[insemne toate astea?"

- in doul cuvinte, iatd - relud Portughezul. Domnii Boehmer gi

llossange au lucrat pentru regind un colier de diamante care valoreazd

to AbsanCra @unas

un milion cinci sute de mii de livre. Regina l-a rcfvzat. Bijutierii nu

qtiu ce sd facd qi il ascund. Sunt disperali fiindcd acest colier nu poate ficumpdrat decAt de o pungd regald. Ei bine, eu am gisit persoana regald

care-va cumpdra acest colier qi-l va scoate din casd de bani a domnilorBoehmer;i Bossange.

- Este... - ziserd asociafii.

- Este grafioasa mea suverand, regina Portugaliei - 9i Portughezul

igi umff5 pieptul.

- Pricepem mai pulin ca oricAnd - spuserd asociafii.

,,Eu nu pricep nimic" - gdndi in sinea lui Beausire' apoi tare:

- Limuregte-ne, dragd domnule Manuel, cdci neinlelegerile per-

sonale trebuie si cedeze in fala interesului comun. Dumneata eqti tatdlideii. Recunosc deschis. Renun! la orice drept de paternitate, dar, pentru

Dumnezeu, fii clar, domnule!

- SA fie intr-un ceas bun! exclamd Manuel, ddnd pe gdt al doileapahar de sirop de migdale. Voi limpezi problema.

-Ne-ai convins c[ existd un colier de un milion cinci sute de mii de

livre - spuse cel cu banca. Iatd un punct important.

- $i acest colier se afla in casa de bani a domnilor Boehmer qi tsos-

sange. Iatd al doilea punct - spuse Beausire.

- D ar don Manuel a zis cd maiestatea sa re gina Portugaliei cumpirdcolierul. Iatd ce ne deruteazl.

- Nimic mai limpede, totuqi - interveni Portughezul' Nu trebuie

decat s[ fili atenli la cuvintele mele. Postul de ambasador este vacant.

Este un interimat. Noul ambasador, domnul de Souza, va fi la Paris doar

peste opt zlle,in cel mai bun caz.

- Bun! incuviinfb Beausire.

- in opt zile, cine il poate impiedica pe acest ambasador, grdbit sd

vadd Parisul, sb nu vind qi s6 se instaleze?Cei de fald se privir6, cu gurile cdscate.

- inlelegefi deci - spuse infldcdrat Beausire - c5 don Manuelvrea s[ spunb cd poate sosi un ambasador adevdrat sau unul fals.

-Yezi bine... - Addugd Porfughezul. $i dacd ambasadorul care va

sosi va vrea sd cumpere colierul pentru maiestatea sa regina Portugaliei,oare nu va avea dreptul?

- A$a e! strigar[ cei de fa!d.

$i-atunci trateazd cu domnii Boehmer qi Bossange. Asta e tot.

-Absolut tot.

- Numai c5, trebuie sd pldteqti cdnd tratezi. observb cel ce linebanca.

@olierul rtginei2 1t

-Ah, drace, da - replicd Portughezul.

- Domnii Boehmer ;i Bossange nu vor l[sa colierul in m6inileambasadorului, nici chiar dacb ar fi un adevdrat Souza, {dr6 si aibdgaran[ii serioase.

- O, m-am gdndit bine gi la o garanfie - replicd viitorul amba-sador.

- Cum?

-Am spus cb ambasadd este pustie, nu?

- Da.

- Nu se afl6 acolo decdt un secretar, un francez cumsecade, carevorbeqte portugheza la fel de prost ca un om din lume qi care esteincdntat cdnd portughezii ii vorbesc franfuzeqte, fiindcl nu se chinuie qicAnd francezii ii vorbesc portughezd, fiindc6 atunci el striluce;te.

- Ei gi rnai departe?.., frcu Beausire.

- Ei bine, domnilor, ne prezentim acestui om de treab6, cu toateaparenlele noii legafii...

- Aparenlele sunt bune - interveni Beausire - dar hArtiile valo-reazdmaimult.

- Vom avea qi hdrtiile * replicd laconic don Manuel.

- Ar fi de prisos sd nu recunoaqtem cl don Manuel este un omneprefuit - spuse Beausire.

- Odat[ ce aparen{ele qi hdrtiile il vor fi convins pe secretar deidentitatea legaliei, noi ne vom instala in ambasadS.

- Oho, e cam tare! exclamd Beausire.

- N-avem incotro - continud Portughezul.

- Este foarte simplu - incuviinlar[ ceilalli asociafi.

- Dar secretarul? obiectd Beausire.

-Am spus: il convingem.

- $i dac[, din intdmplare, va deveni ceva mai neincrezltor, cu zecerninute inainte de a bdnui adevlrul, va fi concediat. Cred ci ambasa-tlorul are dreptul s[-qi concedieze secretarul?

- Fdrd doar qi poate.

- Deci suntem stdpdnii ambasadei qi prima noastrS grijl este s[lircem o vizitd domnilor Boehmer qi Bossange.

- Nu, nu - sdri cu gura Beausire - mi se pare cd ignorafi unlrunct capital pe care eu ?l cunosc perfect, cdci am trditla curfi. Ope-lrr[ia despre care vorbili nu se face frrd ca in prealabil ambasadorulsrl fie primit in audienld solemnd qi asta, pe legea mea, e primejdios!lilimosul Riza-bei, cdruia i s-a ingdduit sd se infrliqeze lui Ludovicrrl XIV-lea, in calitate de ambasador al qahului Persiei qi care a avut

12 Absandra @umat

indrdzneala si ofere maiestblii sale prea creqtine tarcoaze de treizeci de

franci, Riza-bei, am zis, era neintrecut in limba persan5 gi pe to{i draciidacd erau in Franla savanfi in stare sd facd dovadd cd el nu vine de laIspahan. Pe noi insd ne vor recunoaqte imediat. Or sd ne spund pe loc cdvorbim portugheza in dialect galic qi ca rdsplatd cb protestdm, o sd fimtrimiqi la Bastilia. Trebuie sd acliondm cu bdgare de seam6.

- Imaginalia dumitale te duce prea departe, scumpe coleg, spuse

Portughezul. Nu ne vom arunca inaintea tuturor acestor primejdii, vomrSmdne fiecare la casa lui.

- PAi in caz:ul dsta domnul Boehmer n-o sd ne creadd indeajuns de

ambasadori pe cdt va fi nevoie.

- Domnul Boehmer va inlelege cE venim in Franla cu simplamisiune de a cumpdra colierul, ambasadorul fiind schimbat in timp ce

noi ne aflam pe drum. Ni s-a trimis doar ordinul de a-l inlocui. Acestordin, ei bine, il vom ardta, dacdtrebuie, domnului Bossange pentru c5,

in primul rdnd, il vom ardta gi domnului secretar al ambasadei; numaiminigtrilor regelui trebuie sb incercbm sd nu-l ardtdm, cdci minigtri suntcurioqi, sunt bdnuitori qi ne vor sicii cu zeci qi zeci de mici amdnunte.

r Da, da! strigard cu toJii. S5 nu intrdm in relafii cu ministrul.

- $i dacd domnii Boehmer gi Bossange vor cere...

- Ce anume? intrebl don Manuel.Un aconto - completd Beausire.

-Asta ar complica lucrurile - rdspunse Portughezul, incurcat.

- Cdci, in fine - continud Beausire - se obiqnuiegte ca un amba-sador sd vind cu scrisori de credit dacd nu cu bani lichizi.

- A$a este - rdspunserd asociafii.

- Aici se stricd treaba - continud Beausire.

- Dumneata gdseqti intotdeauna mijloace ca sd strici treaba -replicd Manuel, pe un ton acru gi glacial. Nu g[seqti cum s-o faci sd

reu;easc5.

- Ba tocmai pentru cd vreau sd le gdsesc, ardt grettdlile - r6s-punse Beausire. $i iatd, iatd cd le gdsesc.

Toate capetele se apropiard alcdtuind un cerc.

- Orice ambasadd are o casd de bani.

- Da, o casd de bani gi un credit.

- SA nu vorbim de credit - relud Beausire - cici nimic nu se

procurl mai greu. Pentru a avea credit, ne-ar trebui cai, echipaje, valefi,mobile, imbrdcdminte, care sunt baza oricSrui credit Sd vorbim desprecasa de bani. Ce pdrere ai despre cea a ambasadei dumitale?

-Am privit-o intotdeauna pe suverana mea, maiestatea sd prea cre-

dincioasd ca pe o regind m[rea!i. Trebuie c[ a potrivit bine lucrurile.

-Asta vom vedea; pe urmd hai sb ne inchipuim cd nu se afld nimic

in cas6.

- Tot ce se poate - incuviinf afi zdntbind asociaJii.

-Atunci, lbri sb ne batem capul, noi ambasadorii, vom cere imediat

domnilor Boehmer ;i Bossange sd ne spuni care este corespodentul lorla Lisabona qi noi le semndm, le qtampilSm, le pecetluim scrisori deschimb cdtre acest corespondent pentru suma ceruti.

- Ah, iati o idee buni - spuse don Manuel cu superioritate preo-cupat de intreg, nu m-am coborAt la detalii.

- Care sunt grozave! zise cel care linea banca, ling6ndu-sepe buze.

-Acum sd trecem la impdrlirea rolurilor - ceru Beausire. Il vdd pe

clon Manuel in chip de ambasador.

- Desigur, da, desigur! incuviinld intr-un glas adunarea.

- $i eu il vid pe domnul de Beausire in rolul secretarului-interpret

- adiugd don Manuel.

- Cum vine asta? relud Beausire, oarecum neliniqtit.

- Eu nu trebuie sd rostesc nici un cuvdnt infrancezd, eu, care suntdomnul de Souza; cdci pe acest senior il cunosc gi cAnd vorbeqte, ceeacc se intAmpld rar, vorbegte cel mult portaghezd,limba lui matern6.l)umneata, dimpotrivl, domnule de Beausire, care ai cdldtorit, carecEti familiarizat cu tranzac[tile pariziene, care vorbeqti o portugheziagreabili...

- Ba prost - spuse Beausire.

- Destul ca si nu fii luat dreptparizian.

- Este adevdrat... dar...

- $i-apoi - addugd don Manuel, alintindu-qi privirea sumbrirsupra lui Beausire - celor mai activi, cele mai mari beneficii.

- Firegte - se invoiri asocialii.

- De acord, eu sunt secretar-interpret.

- Sd vorbim chiar acum - zise cel ce linea banca. Cum se vorirrrpbrli beneficiile?

- Foarte simplu - rdspunse don Manuel. Suntem doisprezece...

-Da, doisprezece - repetarl asocialii, numirdndu-se.

- Atunci in doudsprezece - addugd don Manuel - cu deosebireacii unii dintre noi vor avea o parte qi jumdtate; eu, de pildd, ca pdrinte;rl ideii qi ambasador; domnul de Beausire, pentru cd a mirosit lovitura5i a vorbit de milioane c6nd a venit aici. Beausire incuviinld printr-un

14 Alesarcdra @unar

semn. $i, in fine - continu[ Portughezul - o parte gi jum[tate celui

care va vinde diamantele.

- A, nu! Protestard in cor asociafii. Aceluia numai o jumdtate de

parte.De ce? intrebd don Manuel surprins. Mie mi se pare ci acesta

riscd foarte mult.

-Da - zise cel care linea banca - dat el o s6 aibl qperfurile,

rabatul, care laolalt6 vor alcbtui o sumS frumuqicE.R6serd cu tolii: acegti oameni cinstili se inielegeau de minune'

- Atet pentru astd-seard - spuse Beausire' Pe mdine am[nuntele,

e t6.rziu.Se gandea la Oliva, rdmasi singuri la bal cu acel domino albastru, in

our", "-,,

toatd uqurinla lui de a d6rui ludovici de auq iubitul Nicolei nu

simlea de fel o incredere oarb[.

-Nu, nu, si isprdvim acum - pretinser[ asociafii. Care sunt aceste

amdnunte?

- O caleagci cu blazonul casei de Souza - spuse Beausire'

-Ar dura prea mult vopsiful Ei, mai ales, sd se usuce - fu de pdrere

don Manuel.

- Atunci alt mijloc - zise Beausire. Caleaqca domnului amba-

sador s-a putut sfrrdma pe drum qi excelenla sa a fost constrdnsi sd ia

caleaqca secretarului siu.

- Aqadar, dumneata ai una? intrebd Portughezul.

- Prima pe care o vid.

- Dar blazonul dumitale?

- Primul pe care-lvid.

- O, asta iimplificn totul. Mult praf, stropi de noroi pe uqi, mai multla spate in dreptul blazonului; ?n felul dsta secretarul ambasadei nu va

vedea decdt praful gi noroiul.

- Dar restul ambasadei? intrebd cel cu banca.

- Nou ceilalli, vom ajunge seara, este mai potrivit pentru un debut

pi voi veli ajunge a doua zi, drtpd ce noi vom fi pregdtit calea.

- Stragnic!

- Oric-arui ambasador, inafard de secretar, ii mai trebuie Ei un valet

- zise don Manuel, funclie delicat[!

- Domnule comandor - interveni cel cu banca, adresdndu-se

unuia dintre qarlatani - vei lua rolul valetului.Comandorul se inclin6.

- $i bani pentru cumpir[turi? intrebd don Manuel. Eu sunt lefter'

- Eu am - spuse Beausire - dar sunt la iubita mea.

@olieru[ rcgifiei 2 t5

- Cali bani sunt in casS? intrebard asocialii.

- Dali-mi cheile, domnilor - ceru cel care linea banca.Fiecare asociat scoase o cheila care deschidea un lacdt din cele

doudsprezece cu care se inchidea dublul fund al faimoasei mese, in asal'el incdt din aceasta cinstitd societate, nimeni nu putea sd se uite in casade bani ffird permisiunea celor unsprezece colegi ai lui. Se procedd laverificare.

- O sut6 noudzeci qi opt de ludovici, in afara fondului de rezewd -anun!5 cel ce finea banca, supravegheat de ceilalli.

- Dd-i domnului de Beausire gi mie... Nu-i prea mult oare? intrebddon Manuel.

- Dd-ne doud treimi, lasd o treime pentru restul ambasadei - con-chise Beausire, cu o generozitate ce fu in asentimentul tuturor.

In acest fel, don Manuel qi Beausire primird o sutd treizeci gi doide ludovici de aur, iar qaizeci qi gase au rdmas celorlalfi. Se despdrliri,dupd ce hotSr6ri si se int0lneasc[ a doua zi. Beausire se grdbi sd-Eistrdngl dominoul sub bra! gi sd alerge pAnS in strada Dauphine, undespera sd o gdseascd pe domniqoara Olivia in posesia tuturor vechilor eivirtufi qi a noilor ei ludovici de aur.

Capitolul 28Ambasadorul

A doua zi, spre sear[, o caleaqcd intra pe la bariera Enfer, destul deprdfuiti, destul de plind de noroi pentru ca nimeni s5 nu-i distingd bla-zonul. Cei patru cai care o trdgeau fugeau mAncAnd pdmAntul; surugiiirndnau de parcd ar fi dus un prin!. Echipajul se opri infala unui palattlcstul de ar5tos din stradd Jussienne.

Chiar in poartl agteptau doi oameni; unul imbrdcat destul de ingrijit,lrcntru a anunta ceremonia, celSlalt intr-un fel de livrea banald, cum aurrvut in toate timpurile slujbaqii diferitelor administra{ii pariziene. Altfels1'rus, acesta din urmd semdna cu un elvefian in costum de ga15.

Caleaqca intrd in curtea palatului, ale cirui po(i se inchiserd imediatin nasul mai multor curioqi.

Cel in haine de ceremonie se apropie foarte respectuos de portieri;i, cu o voce nilel tremurdtoare, incepu un discurs in limba portughezd.

- Cine egti dumneata? Rdspunse dinduntru o voce repezitd,totinpurtughezd, numai cd aceastd voce vorbea o portughezi excelent[.

- Nedemnul secretar al ambasadei, excelenfd.