CONCLUZII

Înfăţişând, în lucrarea de faţă, “Taina Sfântului Botez în prezentarea

liturgică a lui Nicolae Cabasila şi a Arhiepiscopului Simeon al

Tesalonicului”, am urmărit pe de o parte să evidenţiem fidelitatea Ortodoxiei

faţă de tradiţia apostolică aşa cum este ea consemnată de Arhiepiscopul

Simeon al Tesalonicului, iar pe de altă parte să vedem care sunt efectele

sacramentale ale Tainei Botezului în viaţa credincioşilor după teologul

tesalonicean Nicolae Cabsila.

Formulate pe scurt principalele idei ale acestei lucrări sunt

următoarele:

1. Sfânta Taină a Botezului creştin, instituită de Mântuitorul Hristos

(Matei 28,19) este taina nbaşterii din nou, din apă şi din Duh (Ioan

3,3), prin care participăm la moartea şi învierea lui Hristos (Rom. 6,3-

5). Prin întreita afundare în apa baptismală, ne unim cu fiecare din

cele trei personae ale Sfintei Treimi, în numele cărora suntem

botezaţi. Botezul restabileşte chipul lui Dumnezeu din om,

conferindu-i calitatea de fiu al lui Dumnezeu după har şi de membru

al Trupului tainic al Domnului, Sfânta Biserică. Naşterea la o nouă

viaţă în Hristos implică nu numai o moarte fără de păcat ci o

adevărată curăţire de păcatul strămoşesc (la prunci) şi de toate

păcatele personale săvârşite până în acel moment (la adulţi).

2. Vechiul Testament ne oferă prefigurări ale Botezului creştin, care are

rolul de a clarifica şi de a întări semnificaţiile acestei Sfinte Taine.

3. Noul Testament cuprinde bogate mărturii privind originea divină a

Botezului, atestând în acelaşi timp elementele esenţiale ale rânduielii

baptismale, care existau, deci din epoca apostolică. 67

4. De la epoca marilor cateheţi din perioada patristică până la Simeon,

cultul ortodox a evoluat mult în râduiala lui formală şi era mult mai

greu de explicat decât în epoca de înflorire a catehumenatului.

5. Dacă la unii dintre vechii cateheţi întâlnim tendinţe de a găsi în

Vechiul Testament cât mai multe simboluri ale Tainei Sfântului

Botez, la Simeon intenţia aceasta este abia observată şi face doar atât

cât este necesar pentru a da un fundament biblic ideilor expuse în

explicarea sa.

6. Interpretările rămase clasice pentru exegeza Tainei Sfântului Botez

întâlnite şi la Simeon al Tesalonicului sunt însoţite însă de

consideraţiuni teologice mai profunde vădind o îndelungată

preocupare a autorului de a fundamenta dogmatic explicarea tainei.

7. Spre deosebire de Simeon al Tesalonicului, Nicolae Cabasila nu intră

în amănunte şi în descrierea sitematică a tainei botezului ci se

preocupă doar de latura practice-bisericească a problemei, de măsura

în care lucrarea ei contribuie la sporirea vieţii duhovniceşti şi la

îndumnezeirea omului. Mai presus de toate Nicolae Cabasila ne

prezintă efectele sacramentale ale Tainei Sfântului Botez în viaţa

religioasă a credincioşilor numind această taină fereastră sau poartă

prin care Soarele dreptăţii pătrunde în împărăţia firii. Botezul – spune

Cabasila - e începutul existenţei, descoperirea chipului divin sădit în

noi şi răspândirea dorului după Dumnezeu, un fel de repetarea a

actului creaţiei.

8. Mai interesant Nicolae Cabasila ne arată roadele Botezului, îndeosebi

cunoaşterea directă pe care o dobândeşte sufletul în momentul

atingerii de apă a Duhului Sfânt. Această cunoaştere duce la o

reactivare a dragostei şi a dorului nostru după Dumnezeu, încât “răniţi 68

la sufler”, de atingerea dragotei divine, martirii de pildă, dau curs unei

iubiri atât de mari încât din puterea ei înţeleg şi rabdă dincolo de ce

poate grăi limba omenească. Sigur că dăruirea noii vieţi se face fără

meritul nostrum, gustarea şi bucuria ei se obţine numai prin

încordarea voinţei şi ajungând la colaborarea cu harul, singurul deliciu

şi farmec al năzuinţelor omeneşti.

9. Unitatea Trupului lui Hristos şi unitatea Duhului în care am fost

botezaţi (I Cor. 12,13) implică unitatea credinţei, mărturisirii şi

practicii Sfântului Botez, aşa cum a fost el propovăduit şi săvârşit de

la început şi până astăzi, confirmând cuvântul Apostolului: “Un

Domn, o credinţă, un botez” (Efes 4,5).

69