Документ Microsoft Word (3).docx

1
Bătălia de la Nicopole a avut loc pe 25 septembrie 1396, între o armată aliată franco – valaho – maghiară şi Imperiul Otoman, lângă fortăreaţa dunăreană Nicopole .De multe ori, această bătălie mai este numită şi cruciada de la Nicopole, deoarece are numeroase caracteristici ale "cruciadelor" Evului Mediu. Unele surse consideră că bătălia a fost purtată pe 28 septembrie. În primăvara anului 1396, chemarea regelui maghiar şi a Papei a adus în sud-estul Europei cavaleri din Franţa (mai ales din ducatul burgund), Germania, Italia şi Anglia (circa 2.000). Grosul trupelor era furnizat însă de Ungaria (circa 5.000 de oameni) şi Transilvania (circa 4.000). Erau prezenţi conţii Philippe d’Artois şi Jean de Nevers, ultimul numit conducător al cruciadei. Aceştia s-au adunat la Timişoara, unde a sosit şi regele Sigismund cu oastea sa. Ulterior, domnul muntean Mircea cel Bătrân (1386 – 1418) s-a alăturat cruciaţilor cu un corp de 1.000 de ostaşi. Lupta s-a dat la 25 septembrie 1396. O parte a trupelor otomane nu era vizibilă, fiind ascunsă în spatele unui deal împădurit. Crezând că vor lupta doar cu un număr mic de spahii, cavalerii occidentali au şarjat, neştiind că vor fi întâmpinaţi de o reţea de pari ascuţiţi, de care caii se vor împiedica. Neputând riposta din cauza armurilor grele, aceştia au fost o pradă uşoară pentru turci, fiind măcelăriţi. Bătălia a însemnat un dezastru pentru cruciaţi şi sfârşitul unei epoci, cea a cavaleriei grele, incapabile să reziste atacurilor cavaleriei uşoare şi pedestrimii. Important pentru victoria turcilor s-a dovedit şi refuzul căpeteniilor apusene de a accepta un plan de coordonare a acţiunilor pe câmpul de luptă. Dezastrul de la Nicopole a descurajat pentru aproape 50 de ani orice încercare a creştinilor de a-şi uni eforturile pentru alungarea otomanilor din Europa. Greul luptelor a rămas pe seama statelor aflate în prima linie, Ungaria şi Ţările Române. După victorie, Bayezid desfiinţează statul bulgar de la Vidin confiscând moşiile bisericeşti şi boiereşti pe care le-a dăruit spahiilor, şi transformă cetăţile de pe malul drept al Dunării în puncte de sprijin pentru incursiunile de pradă la nordul Dunării.

Transcript of Документ Microsoft Word (3).docx

Btlia de la Nicopole a avut loc pe 25 septembrie 1396, ntre o armat aliat franco valaho maghiar i Imperiul Otoman, lng fortreaa dunrean Nicopole .De multe ori, aceast btlie mai este numit i cruciada de la Nicopole, deoarece are numeroase caracteristici ale "cruciadelor" Evului Mediu. Unele surse consider c btlia a fost purtat pe 28 septembrie.

n primvara anului 1396, chemarea regelui maghiar i a Papei a adus n sud-estul Europei cavaleri din Frana (mai ales din ducatul burgund), Germania, Italia i Anglia (circa 2.000). Grosul trupelor era furnizat ns de Ungaria (circa 5.000 de oameni) i Transilvania (circa 4.000). Erau prezeni conii Philippe dArtois i Jean de Nevers, ultimul numit conductor al cruciadei. Acetia s-au adunat la Timioara, unde a sosit i regele Sigismund cu oastea sa. Ulterior, domnul munteanMircea cel Btrn(1386 1418) s-a alturat cruciailor cu un corp de 1.000 de ostai.Lupta s-a dat la 25 septembrie 1396. O parte a trupelor otomane nu era vizibil, fiind ascuns n spatele unui deal mpdurit. Creznd c vor lupta doar cu un numr mic de spahii, cavalerii occidentali au arjat, netiind c vor fi ntmpinai de o reea de pari ascuii, de care caii se vor mpiedica. Neputnd riposta din cauza armurilor grele, acetia au fost o prad uoar pentru turci, fiind mcelrii. Btlia a nsemnat un dezastru pentru cruciai i sfritul unei epoci, cea a cavaleriei grele, incapabile s reziste atacurilor cavaleriei uoare i pedestrimii. Important pentru victoria turcilor s-a dovedit i refuzul cpeteniilor apusene de a accepta un plan de coordonare a aciunilor pe cmpul de lupt. Dezastrul de la Nicopole a descurajat pentru aproape 50 de ani orice ncercare a cretinilor de a-i uni eforturile pentru alungarea otomanilor din Europa. Greul luptelor a rmas pe seama statelor aflate n prima linie, Ungaria i rile Romne.Dup victorie, Bayezid desfiineaz statul bulgar de la Vidin confiscnd moiile bisericeti i boiereti pe care le-a druit spahiilor, i transform cetile de pe malul drept al Dunrii n puncte de sprijin pentru incursiunile de prad la nordul Dunrii.