, al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom.nia 2011...

Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

Isaac LevitanIsaac Levitan

Golden AutumnalGolden Autumnal

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca

Anul 11septembrie-

octombrie 2018

108

Climate literareClimate literare

Semnează în acest numărNicolae Labiș/ Poeme...3Gheorghe Valerică Cimpoca/ În căutarea adevărului…4Ion Iancu Vale/ Poeme…5Dragoș Niculescu/ ,, Umanismul, un program infinit”…6Dorel Shor/ Gafe neintenționate…8Vilia Banța/Poeme…9George Toma Veseliu/ Dumitru Copilu Copilin…10George D. Piteș/ PoemeGheorghe Andrei Neagu/ Tristețea lui Dumnezeu…13George Petrovai/ Doctorul Iura Jivago/…15Nicolae Mătcaș/ Epigrame…17Anton Gagiu/ Omul, satul și raiul… 18Emilia Dănescu/ Poeme…19ITHACA/ Colaj liric…20Ion Teodor Palade/ Caet de școlar…21Lelia Mossora/ Poeme…22George Roca/ Păcatul traducerilor neprofesioniste…23Costel Baboș/ Genunchere…24Daniel Ioniță/ Poeme…25Octavian Lupu/ Libertatea individului…26Dacina Dan/ Poeme…27Lucian Gruia/ In pas cu timpul…28Vasile Hatos/ Paradisuri culturale…29Nicolae Nicoară Horia/ Poeme…30Paul Leibovici/ Minciuni adevărate…31Harry Ross/Gânduri rebele…32Domnica Vărzaru/ Poeme…33Ion Catrina/ Anecdote cu scriitori…34Emil Proșcan/ Mântuire…35Alex Ștefănescu/ Scripta manent…37Heidi Simon/ Cerbul de aur…39

2 nr. 108, 2018

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRGOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI

RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 - PENTRu DEPuNERI îN EuRO (SwIFT: BTRLR022)

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu Vale

Redactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică Cimpoca

Colegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu, George Piteș,

Grigore Grigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu,

Florea Turiac, Gabriel Mihalache

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, dev,Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara,Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar, Israel,Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova,Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Maximca Grasu, Mirel Horodi,Djamal Mahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin VărlanNeamţu, George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, ClaudiaSerea, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru,Ioana Stuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1

„Golden autumnal”

de Isaac Levitan


3nr. 108, 2018

MoarteaMoarteacăprioareicăprioarei

Seceta a ucis orice boare de vânt.Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.A rămas cerul fierbinte şi gol.Ciuturile scot din fântână nămol.Peste păduri tot mai des focuri, focuriDansează sălbatice, satanice jocuri.

Mă iau după tata la deal printre târşuri,Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.Pornim amândoi vânătoarea de capre,Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.Setea mă năruie. Fierbe pe piatrăFirul de apă prelins din cişmea.Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o

altăPlanetă, imensă, străină şi grea.

Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,

Din strunele undelor line, izvoarele.Când va scăpăta soarele, când va licări

luna,Aici vor veni în şirag să se-adapeUna câte una căprioarele.

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semnsă tac.

Ameţitoare apă, ce limpede te clatini!Mă simt legat prin sete de vietatea care

va muriLa ceas oprit de lege şi de datini.

Cu foşnet veştejit răsuflă valea.Ce-ngrozitoare înserare pluteşte-n

univers!Pe zare curge sânge şi pieptul mi-i roşu,

de parcăMâinile pline de sânge pe piept mi

le-am şters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcărivineţii,

Şi stelele uimite clipiră printre ele.Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai

vii,Frumoasă jertfă a pădurii mele!

Ea s-arătă săltând şi se opriPrivind în jur c-un fel de teamă,Şi nările-i subţiri înfiorară paCu cercuri lunecoase de aramă.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.Mi se părea că retrăiesc un mitCu fata prefăcută-n căprioară.De sus, lumina palidă, lunară,Cernea pe blana-i caldă flori stinse de

cireş.Vai, cum doream ca pentru-ntâia oarăBătaia puştii tatii să dea greş!

Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,Îl prăvăli apoi, stârnind pe apăFugare roiuri negre de mărgele.O pasăre albastră zvâcnise dintreramuri,Şi viaţa căprioarei spre zările târziiZburase lin, cu ţipăt, ca păsările

toamnaCând lasă cuiburi sure şi pustii.Împleticit m-am dus şi i-am închisOchii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,Şi-am tresărit tăcut şi alb când tataMi-a şuierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.

Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!Mă simt legat prin sete de vietatea care

a muritLa ceas oprit de lege şi de datini...Dar legea ni-i deşartă şi străinăCând viaţa-n noi cu greu se mai anină,Iar datina şi mila sunt deşarte,Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi

pe moarte.

Pe-o nară puşca tatii scoate fum.Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!Înalţă tata foc înfricoşat.Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!Din ierburi prind în mâini fără să ştiuUn clopoţel cu clinchet argintiu...De pe frigare tata scoate-n unghiiInima căprioarei şi rărunchii.

Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau sătrăiesc, şi-aş vrea...

Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioaramea!

Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ceadânc!

Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şiplâng. Mănânc!

AlbatrosulAlbatrosulucisucis

Când dintre pomi spre mare se răsucisevântul,

Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea, L-a scos un val afară cu grijă aşezându-lPe-un cimitir de scoici ce strălucea.

La marginea vieţii clocotitoare-a măriiStă nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă

răpus. Priveşte încă parcă talazurile zăriiCu gâtul galeş îndoit în sus.

Murdare şi sărate-s aripile-i deschise, Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd

prohod, Lucesc multicolore în juru-i scoici uciseAl căror miez căldurile îl rod.

De valuri aruncate pe ţărmul sec şi tareMurira fără luptă sclipind acum bogat. Le tulbură lumina lor albă, orbitoare, Aripa lui cu mâl întunecat.

Deasupra ţipă-n aer dansând în salturi bruşte,

Sfidând nemărginirea, un tânăr pescăruş.

Războinicul furtunii zvârlit între moluşte

Răsfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuş.

Când se-nteţeşte briza aripa-ise-nfioară

Şi, renviat o clipă de-un nevăzutîndemn,

Îţi pare că zbura-va din nou, ultima oară,

Spre-un cimitir mai sobru şi mai demn.

Nicolae Labiș


4 nr. 108, 2018

Pe 21 noiembrie 2018 seimplinesc 100 de ani de la naştereaunuia dintre cei mai importanţiduhovnici ai ortodoxiei romane,preot şi profesor de teologie,Constantin Galeriu. S-a nascut într-o zi de sărbătoare, intrarea înbiserică a Maicii Domnului. De miccopil a pornit în căutarea luminiicare trebuia să fie pe undeva,,alminteri nu am tânji dupa ea !Suntem făcuţi de ea !,, şi a pornitspre aventura cunoaşterii. Nu s-aoprit niciodată din această aventură,cu toate că trebuia să treacă prinmulte domenii ale ştiinţelor şi sădestăinuie misterele ascunse alecărţilor sfinte. Jertfa, ca temei alînvierii, cum el însuşi a spus-o, a fostpasiunea lui de o viaţă. Nu pregetasă rupă din timpul său, chiar labătrâneţe, pentru a răspundeoricărei chemări, fie că era dinpartea unui om simplu, fie dinpartea unuia important. Modestia şieleganţa cu care se distingea îlfăceau inconfundabil. Ca preot, caduhovnic, profesor sau orator,Părintele Constantin Galeriu aînălţat o ştachetă greu de atinspentru majoritatea oamenilor,preoţi şi oameni de ştiinţă sau

cultură din România. PărinteleConstantin Galeriu a crescut o datăcu România modernă, cu marioameni de cultură şi de ştiinţăprintre care: Mircea Eliade,Constantin Noica, Nicolae Paulescu,Henri Cuandă, Constantin Brâncuşişi alţii. În aceiaşi perioadă, dupămulte frământări şi căutăriîndelungate, ştiinţa, prin fizicamodernă, a început să progresezeîntr-o nouă direcţie, care a apropiat-o enorm de convingerea Teologiei şispiritualităţii răsăritene că materiapoate fi transfigurată, sfinţită şiîndumnezeită, întrucât spiritul esteinterior materiei şi nu suntdemarcaţii stricte între materie şispirit, respectiv, între natură şi har.În esenţă, materia se înrudeşte culumina, se naşte din lumină,generează lumină şi poate fitransfigurată Academicianul MihaiDrăgănescu, preşedinte alAcademiei Române, ne vorbeşte in,,Inelul lumii materiale,, deprelumina creată şi necreată şi despretransformarea luminii în materie. Deasemenea şi Părinţii răsăritenivorbesc de posibilitatea sfinţiriimateriei sau chiar de o materiesfântă. Părintele Constantin Galeriua dus această temă aproape deperfecţiune după multe studii şicercetări, dar mai ales prin credinţă.Taina luminii şi existenţa celor treilumini din univers este descrisă şiprezentată, nu întâplător în anul2000, cu prilejul invierii domnului(Conferinta Parintelui Galeriu inAnnaheim, Los Angeles, in anul2000 la Biserica Adormirea MaiciiDomnului). ,,Nimic nu esteîntâmplător, totul este proniator !,,

Aşa ne spunea părintele Galeriu defiecare dată când apăreauevenimente noi, inclusiv cunoştinţenoi. Ce ne spune PărinteleConstantin Galeriu despre lumină? .Există două lumini create pe careDumnezeu, Creatorul, le-a trimis înîntregul univers. Aceste lumini aucontribuit la evoluţia universuluimaterial. A treia lumină este olumină necreată, o lumină ascunsă,care cuprinde Întregul şi poartăinformaţia adevărată despre lume,despre evoluţia universului, despreapariţia unor fiinţe inteligenteraţionale, dar şi cu conştiinţă. Peplaneta noastră numai omul poateavea acces la toate cele trei lumini,inclusiv la lumina necreată, el fiind ofiinţă vie, conştientă de ceea ce seîntâplă în univers. Explicaţiile, formade exprimare şi gesticulaţiilePărintelui Constantin Galeriu suntînsoţite de o aură specifică, părândcă acesta a trecut printr-o poartă atimpului, dincolo de noi(https://www.youtube.com/watch?v=qMUhoGoU2hk). Nu putemmerge în Adevar decât în lumină!.Există în fiecare dintre noi o cerinţăfundamentală, aceea de a avea oviziune unificatoare şi coerentăasupra lumii. În lipsa unei asemeneaviziuni, omul, spiritul uman cade înanxietate şi schizofrenie. Materia şiraţiunea sunt finite într-un universcreat. În acest univers infinit, dartotuşi limitat, omul a cercetat, acotrobăit, a sistematizat şi aorganizat toate domeniilecunoaşterii fizice, materiale. Ştiiţa s-a folosit de cei doi ochi, ochiul fizicşi ochiul raţiunii ca să aducă o

În cãutarea Adevãrului (28).În cãutarea Adevãrului (28).Drumul de urmatDrumul de urmat

Experienta care o trăin pe Pământ în timpul vieţii materiale nu reprezin ta decât o arvună a învierii, “un saltpeste moarte”, iar existenţa noastră să reprezinte un DAR (CHEMARE) către DUMNEZEU.

Părintele Constantin Galeriu

Gheorghe Valerică CIMPOCA

→ Continuare în pag. 5


5nr. 108, 2018

viziune unificatoare asupra lumii,prin înţelegerea lucrurilor minerale,a plantelor şi a animalelor. Mai puţinştiinţa s-a preocupat de om, deapariţia şi evoluţia vieţii. Toatecercetările făcute de ştiinţă pânăacum şi de acum încolo suntlimitate, deoarece, omul foloseşteca receptori fie cei doi ochi (ochiifizici), fie creerul (sau ochiul minţii)care sunt limitaţi. În schimb, accesulla lumina necreată a omului, care seface numai prin Credinţă, îi suntdeschise orizonturi nesfârşite aleAdevărului. Între raţiune şi Credinţănu poate fi dispută, dezbinare,

deoarece ambele sunt ale aceluiaşiCreator. Când ai o credinţă nimic nute zguduie, nimic nu te clatină, poţisă vorbeşti oricui, fie că e savant, fiecă e filozof sau politician. Princredinţă primim descoperireaDumnezeiască şi o dată cu earevelaţia. Există o unitatedesăvârşită între raţiune şi credinţă,intre lumina creată şi luminanecreată. Credinţa este mai bogatădecât raţiunea pentru că credinţei ise deschide infinitul Adevărului.Părintele Constantin Galeriu nu s-alăsat până nu a aflat mai mult decâtnoi despre misterele vieţii, nu a lăsatfără răspuns nici una din provocărilevremii prin care a trecut de-a lungul

vieţii şi ne-a dăruit şi nouă, celorchemaţi, lumină. Avea răspunsuripentru majoritatea problemelor cucare se confruntau oamenii(https://www.youtube.com/watch?v=I42xSWFQRG8). A fost luminat delumina Dumnezeiască în care acrezut şi s-a făcut lumină. De acolodin cer, unde se află, veghează caaceastă lume să să se transformeîntr-una mai bună. Urmându-l pe elne apropiem şi mai mult deDumnezeu. Acesta este drumul deurmat, drumul Credinţei. Trebuiedoar să credem şi poarta spreAdevar se va deschide.

(Va urma)

→ Continuare din pag. 4

PoemePoeme

de Ion Iancu Vale

Noi, capul şi sabiaea se face sabie când mă întâlneşteca să fie dreaptă întru-totultăiş îi sunt cuvinteleşi gesturile şi privirilepe care le descoperăîn fiecare clipă a revederiidecapitându-mă cu o tandreţede care nu a avut partenici un Carol şi nici un Ludovical neştiucâteleaduce apoi acasăîntr-un coş cu floricapul meu neîncoronatcapul meu frumosnesătul de sabia iubiteide lumina tăişului ei

Nostalgiecând steaua norduluiîţi apare noaptea de noapteîn visşi îţi auzi călcâiultot mai prelung scâncindcând piramidele rezeamă

mai departe timpul când pomi cu fructe mangoînfloresc ca întotdeaunaşi când în toate dimineţilesoarele răsare din aceeaşi partece greu e să ştiică atâtea vapoareridică ancora în fiecare zi

Ea era femeiaea era femeia careîl mângâia noaptea, pe părul mirosinda vise reavene şi liniştiteea era femeia careîi aducea la patcupa de nadir aburinddin care o sorbea şi pe eaca pe o licoare vrăjităea era femeia careîl primea în sufletul eipentru a-şi prânzinetulburat zenitulmereu altulmereu mai înalt

Pregătire de plecaremai matinal decât dimineaţai-am spus e timpul pregăteşte-teDuminică a zborurilor meleea m-a rugat să o ajut la îmbrăcatatunci i-am pus cercei licăritoriîn urechile-i de smalţ parfumatsă îi ghicesc şi să îi adulmec

de departe şi pe întuneric făpturai-am caligrafiat numele pe sânii toropiţi de dragostesă nu-i uite gura mea silabelei-am presărat rouă pe pânteceşi i-am descântat pentru rodniciece frumoasă era iubita meagătită astfelfălci de lup ochii mei se făcurăşi mi-am zis cu teamăea nu trebuie lăsată liberăea nu trebuie lăsată...am zăvorât-o de aceea în mineşi am plecat liniştit în drum

Cu palmele multicoloremoi, palmele ei multicoloreîmi frământă plămada fioruluipână în măduvacerului meu cutreieratde păsări speriatepe un cal fără splină gonescbiciuind cu sete înserarea stacojieaibi milă Doamneşi ţine-mă trainic în şaprintre atâtea animale de pradădeodată, să nu mă prăvălescea mă aşteaptă la marginea zăpeziicu palmele multicolorecalde să mă mângâiesă mai pot îndura încăaceastă lume-haitădin care nici măcar în moartenu poţi fugi

nr. 108, 20186

Climate literareClimate literareClimate literareClimate literare

„UMANISMUL, UN PROGRAM INFINIT”„UMANISMUL, UN PROGRAM INFINIT”DE LA FILOZOFIA CULTURII LA CRIZADE LA FILOZOFIA CULTURII LA CRIZA

SUPRAVIEŢUIRII (III)SUPRAVIEŢUIRII (III)Dragoş NICULESCU

Continuare din numărul trecut

3. Oboseala unui glob depămînt. Sfîrşit sau un nou început.

În cartea “Fragilitatea Europei.Eseuri despre criza culturiieuropene.” (Ed. Galaxia Gutenberg,2009), Tereza-Brînduşa Palade –doctor în filozofie şi cadru universitarla SNSPA, Bucureşti, unde predăEtică Politică, Religie şiFundamentalism Religios – seangajează cu succes într-o analizăcomplexă a crizei Europei, “leagănulumanităţii”, şi, prin aceasta, de fapt,într-o analiză a culturii şiumanismului global. Demersul criticsever al domniei sale sondează adîncîn conştiinţa omului european, aflatăîntr-o criză spirituală tot mai tragică,mai profundă, căutînd şi dezvăluindrădăcinile de natură filozofică,spirituală, morală, religioasă aleacestei cumplite defecţiuniindividuale şi civilizaţionale,colective. Autoarea, extrem de bineorientată, îşi potenţează lucrareaprin fericita alegere a trei anexedefinitorii pentru cauza subiectuluitratat. Este vorba despre: I.Prelegerea “Filozofia în criza omuluiEuropean.”, rostită de EdmundHusserl la Viena, în 1935, în plinăperioadă a totalitarismului nazist, încare filozoful subliniază rolul pe carefilozofia pură (pentru el,fenomenologia transcendentală) l-arputea juca în concilierea crizeiculturii europene a timpului său,criză care pornea, în viziunea sa, dela abandonarea sensului teleologicspiritual al omului European; II.Discursul adresat de Papa Benedictal XVI-lea participanţilor la întîlnirearectorilor şi profesorilor din

universităţile europene (2007); III.Discursul aceluiaşi pontif, adresat înseptembrie 2008, către lumeaculturii, la Colegiul Bernardinilor dinParis. În aceste două discursuri,Suveranul Pontif semnalează, pe deo parte, consecinţele extreme alefalsei dihotomii contemporane întreteism şi umanismul autentic şiurgenţa eradicării tendinţei defragmentare a cunoaşterii şi aabsenţei comunicării din şcolileactuale, iar pe de altă parte, plecîndde la reluarea originilor teologieioccidentale şi a rădăcinilor culturiieuropene, fundamentala întoarcerela căutarea lui Dumnezeu şi ladisponibilitatea de a-L asculta – caobligativităţi de funcţionare şinecesităţi de existenţă a oricăreiculturi veritabile.

În sensul înţelegerii conţinutuluitematic expus pînă acum în aceststudiu, cu dubla sa etapizaretemporală (modernă şipostmodernă), a finalizării analizei,pînă în actualitatea prezentă, acoordonatelor şi specificului săudiacronic, odată cu încercarea destabilire a unor concluzii corelative şiprospective, vom evidenţia pe scurttemele principale ale acesteiimportante lucrări. Şi nu se poateîncepe cu altceva în afară deprincipalul factor distructiv care estemercantilizarea şi transformareaculturii umaniste într-un simpluprodus comercial, iar auniversităţilor, conduse de intereseleunei economii liberale sălbatice şiiresponsabile, în nişte întreprinderide profit. Primatul violent şidistructiv al finalităţii economice –absorbţia absolvenţilor de cătrepiaţa locurilor de muncă – izgoneşte

cultura umanistă şi filozofică, lipsitede o finalitate practică, dinprogramele universitare şi, prinaceasta, din cîmpul de interes alconştiintei umane, exilîndu-le, printr-o politică pragmatică organizată, lamarginea orizontului gnoseologic,asimilabil şi transformator alcondiţiei individuale. Lipsit deunealta deschiderii şi funcţieifilozofice, conştiinta este silită laîngustarea viziunii de cîmp, laopacizare şi secătuire, iar omuleuropean de azi, stăpîn tot mainesigur şi plăpînd al conştiintei lui,devine o fiinţă lipsită de identitate,înstrăinată şi vulnerabilă în faţaasaltului copleşitor al consumului şitehnicii, o fiinţă tot maidezumanizată. Iar totul porneşte dela pierderea sensului adevărului, dela dominaţia minciunii celorputernici, aflaţi sub comandadiavolului, care este “tatăl minciunii”.Noul pragmatism, actuala deturnaresau penetrare a adevărului, înnumele unui pozitivism utilitarist,vizînd neobosit profitul, bazîndu-sepe o ignoranţă simulată, de fapt peaversiunea clară faţă de metafizică şietică, afişînd o superioritate vădităfaţă de cultura clasică a Europei,izbeşte cu barosul în stîlpii derezistenţă ai cupolei strălucitoare de

demnitate, de sete de cunoaştere,de înălţare şi, finalmente şi esenţial,de nevoie arzătoare, organică detransfigurare a condiţiei saleimanente, limitată şi aflată sub forţapăcatului, de transcendere laAbsolutul pur şi incondiţionabil.Pierderea sensului adevărului semanifestă prin relativismulomniprezent, preambululnihilismului, şi, din acest punct devedere, este foarte interesantă,fireşte, în sens dramatic, observareaparadoxului istoriei, care constă,după aparenta depăşire airaţionalităţii ideologice, a sistemelortotalitare, a nihilismului, a ateismuluişi dispreţului total faţă de om alesecolului XX, în recrudescenţa, subforme şi mai subtile, în Occidentulultimelor decenii, a relativismuluiateu, nihilismului şi materialismului,care, iată, nu au dispărut odată cuprăbuşirea sistemelor totalitare, ci,din contră, au reapărut din plin subo formă neagresivă, dar perfidă,ascunsă, corozivă şi distrugătoare. Cediferenţă este, privitor la separaţiadintre Biserică şi Stat, între ceea cerealizează liberalismul şi ceea ce arealizat comunismul, sau între cereuşeşte nefast economismuloccidental corupător şi expansionistfaţă de economismul doctrineimarxiste?

De aceea, atît de îndreptăţit a fostPapa Paul al II-lea să se întrebe cucuraj dacă subiectivismul şipermisivismul din lumea occidentalăde astăzi, susţinute de culturaconsumistă şi de forţele economiceglobale, nu sînt “o altă formă detotalitarism”, deghizată înamăgitoarele falduri ale democraţiei.Observarea şi experimentareaacestei noi, perfide forme detotalitarism are loc în condiţiilesecularizării culturii, a instaurării unui“non-umanism” secularizat, caresusţine despărţirea radicală a raţiuniide credinţă şi a libertăţii omului faţade concepţiile teiste. La aceasta aucondus relativismul şi nihilismulsecolului XX şi cultura afirmării unei

lumi fără Dumnezeu. “Supraomul”lui Nietzsche – cel care a proclamat“moartea” lui Dumnezeu – nu îşipoate fi niciodată propriul principiucreator, producător, în lipsasacralităţii, al valorilor, conceptelor,credinţelor şi instituirilor. Negîndexistenţa Fiinţei prime,nerecunoscîndu-I actul creator şiPlanul întemeietor şi coordonator, seanulează însuşi fundamentulontologic al Creaţiei, însuşi temeiulexistenţial al fiinţei umane. Aşa cumam spus în capitolele anterioare,ruperea ontologicului de ontic, alfiinţării de Fiinţă, nu este posibilă.După război, Albert Camus arecunoscut, într-un discurs ţinut încasa lui Malraux, că intelectualiinihilişti sînt responsabili de crizavalorilor şi că tot ei trebuie săredescopere fundamenteleontologice ale valorilor şi să-i redeaEuropei speranţa pierdută: “Nucredeţi că noi toţi sîntemresponsabili de criza valorilor? Şi cănoi toţi cei care ne tragem dinnietzscheanism, nihilism şimaterialism istoric ar trebui sădelarăm public că ne-am înşelat, căexistă valori morale şi că de-acumînainte vom face tot ceea ce estenecesar pentru a le întemeia şiexplica? Nu credeţi că acesta arputea fi începutul oricăreisperanţe?”. Fireşte, credinţa nu îlabsolvă pe om de căutareaadevărului, ci tocmai nevoia căutăriiadevărului este cea care asigurăluciditate şi profunzime credinţeiveritabile, mărturie că aceasta esteşi dorinţa şi îndemnul tainic al luiDumnezeu fiind şi harul pe caremisticii contemplativi, chiar şi ceisimpli, lipsiţi de educaţie, îl primescde multe ori, acela de a vorbi despresubiecte sacre în termeni metafizici.Pierderea misterului credinţei înOccident şi nemaiajungereacredinţei Orientului tradiţionalist lacauza finală, voinţa lui Dumnezeu, cioprirea demersului ei duhovnicesc lafaze intermediare, care de multe orio abat în vocaţie şi spirit, sînt

realităţi, astăzi, şi mai acute ca în1935, cînd Husserl semnala crizaeuropeană.

3.1. Criza ştiinţelor umaniste încontextul înstrăinării de Dumnezeu.

Ideologiile atee – evoluţionismulpozitivist, ideologia supraomului,dialectica materialistă orizontală,antropocentrismul suficient – şipropovăduitorii lor – AugusteComte, Nietzsche, Marx, Sartre,Freud şi Hegel – sînt făuritorii noiiEurope fără suflet, pragmatice,înstrăinate de Dumnezeu şi, prinaceasta, de ea însăşi. Dacă în 1935,la Viena, Husserl deplîngea crizaştiinţelor umaniste şi eşecul lor înnaturalismul şi obiectivismulştiinţelor naturii, astăzi, ştiinţeleumaniste se află într-o criză şi maiprofundă decît cea descrisă deHusserl. În căutarea adevărului,omul european a pierdut sensulteleologic spiritual, a pierdut putereade stăpînire a gîndirii pure, spiritulteoretic al filozofiei pure a grecilor,liniştea şi deschiderea funcţieicontemplative – formă a inteligenţeicare poate surprinde totalitatea, fărăa se lăsa abătută de segmenteparţiale, secundare – aşezînd în locullor gîndirea logico-matematică –sigură pe ea însăşi, dar reducţionistă,formalismul dialectic – în care s-aînchis filozofia analiticăcontemporană, şi utilitarismul – carea devenit raţiunea de a fi a acestorştiinţe, funcţia cognitivă a ştiinţelorumaniste, pe care Husserl şi Diltheyo leagă de spirit, pierzîndu-şilegitimitatea. Rolul pe care ştiinţeleumaniste sînt chemate să îl joace înieşirea din acest impas, în vindecareamaladiilor spirituale ale societăţilorşi popoarelor, nu poate fi însăîndeplinit de fenomenologiatranscendentală, pe careconvingerea lui Husserl o propune.Şi aceasta pentru că ştiinţahusserliană, fenomenologică aspiritului este fondată, princircumscrierea eu-lui cognitiv luiînsuşi, pe limitări intrinseci, care o

nr. 108, 2018 7



nr. 108, 20188


obligă să se oprească lasubiectivitatea imanentă a omului,rămînînd închisă faţă de orizontulextrinsec al fiinţei, orizont însă careo cuprinde în rostul unordeterminaţii universale, fără de carefiinţa nu poate atinge finalitatea.Dezastruoasa substituire a ştiinţelorumaniste, înrudite cu religia şiteologia, care îl înalţă pe om spreAbsolut prin căutarea şicontemplarea Divinităţii, prinridicarea deasupra condiţiei şiintereselor sale mediocre, cupragmatismul şi relativismulştiinţelor particulare, a dus laabsorbţia omului de către propriullui univers practic, de curentulturbionar, ameţitor al propriilorpasiuni, de imaginarul simplist,distructiv şi manipulator, întreţinutde publicitate şi mass-media, a dusla abandonarea atitudinii teoreticepure faţă de realitate, la primatulerudiţiei cantitative superficialeasupra inteligenţei speculativeprofunde, căutătoare a adevărurilorprime, a vanităţii posesiei asupra

dorinţei temeinice de a şti. Deci,îndreptăţit este Husserl să aşeze şi săafirme la originea crizei ştiinţelorumaniste europene uitarea raţiuniigreceşti, a contemplaţiei, a spirituluiuimirii filozofice, pe care numairegăsindu-le, întorcîndu-ne laizvoare, cultura se va putea salva.

Ciudată este însă cotitura pe carea realizat-o Husserl în evoluţia gîndiriisale teoretice: dacă în lucrarea sa detinereţe, “Cercetări logice”, elrespinge radical idealismul, prezentla timpul său sub forma idealismuluineo-kantian, şi se angaja în căutareaadevărului obiectiv, cu timpul,confuzia pe care a făcut-o întrerealism şi obiectivism (saunaturalism) l-a determinat sărespingă orice explicaţie şifundamentare empirică a cunoaşteriişi să adopte calea subiectivismuluitranscendental, formă a unuiidealism solipsist care restricţioneazăcapacitatea conştiinţei şi intelectuluila dimensiunea unor evaluări strictpersonale, individuale şi abstraserealităţilor şi determinantelor lumiiînconjurătoare, idealism a priori,care, după Kant, Fichte şi Hegel, a

impregnat maladiv mentalitateaeuropeană modernă. Îngheţarea înstructuri abstracte, intangibile, fărăraport cu intenţiile, scopurile şifragmentele concrete de existenţăale omului, au avut un efectdevastator asupra corectei viziuniîntregitoare a orizontului vast, care îiintegrează fiinţa, şi asupra forţeinecesare a conştiinţei individuale dea ieşi din ea însăşi, de a se privi,analiza şi poziţiona din exterior încîmpul spaţio-temporal global.Originile acestui idealism păgubitorsînt platonice, Platon fiind idealistulformei, pe care Aristotel, neoprindu-se la formă, mergînd pînă la cauzafinală, l-a criticat. Discipolii lui Husserl(Conrad-Martins, Edith Stein) aupărăsit însă imanentismul, dar nu şimetoda fenomenologică. Edith Stein,fosta studentă şi asistentă a luiHusserl, descoperind chemareareligioasă obiectivă a omuluimodern, care nu îi anulează, ci îiconfirmă subiectivitatea şi libertatea,va trece de la “filozofia egocentrică”(filozofia carteziană a lui ego cogito)la o “filozofie teocentrică”, orientatăspre fiinţa infinită.


SCHIŢE UMORISTICESCHIŢE UMORISTICE(119) - GAFE(119) - GAFE

NEINTENȚIONATENEINTENȚIONATEDorel SCHOR

- Să vedeţi ce am păţit aseară, spune Boris Glazpapier,preşedintele comitetului de bloc. Ştiţi că s-au mutat niştelocatari noi de câteva zile, un tip de la primărie sau aşa ceva,un domn mai în vârstă foarte onorabil, cu familia. Amconsiderat că aşa e frumos, să le fac o vizită de bun venit,să mă prezint, să ştie cui să se adreseze dacă au onelămurire. Sun la uşă şi îmi deschide o tânără frumoasă şizâmbitoare. O întreb dacă tata e acasă şi aici e aici, nu erafiica tipului, ci soţia lui...

- Ei, se întâmplă, nu e chiar o tragedie, probabil că-sobişnuiţi cu asta, e de părere domnul Oiţerman. Când facio asemenea combinaţie, îţi asumi şi anumite riscuri..., ca înorice afacere. Nu există numai avantaje! Cât despre tine, aio scuză, nu ai intenţionat...

- Păi o gafă este prin definiţie neintenţionată...- Teoretic, precizează dentistul Kleinergrois. Zilele

trecute Şimon Şeinerovici era la restaurantul „Intermezo"cu o tipă, vroia să-i lase o impresie foarte bună, deintelectual subţire... Şi se apropie de masa lor un cunoscutde-al lui care-l întreabă foarte amabil: „Ei, cum suntsupozitoarele pentru hemoroizi pe care ţi le-am dat? Teajută?".

- Asta e deja ori prostie, ori măgărie...!- S-a dovedit că nu e nici una, nici alta. Tipul îi

împrumutase cu un an în urmă nişte bani, iar Şimon îlducea cu vorba. Ba că e răcit, ba că-l supără stomacul, bacă-i în criză...

- De hemoroizi?- N-a precizat...- Uneori o gafă poate fi foarte riscantă, spune Menaşe...

Îmi amintesc de o întâmplare de prin anii 80, la Fălticeni.Stăteam la o coadă groasă la alimentara, se înserase darrândul nu înainta. Şi lângă noi o doamnă îi spune soţului,îngrijorată: „Dacă nu suntem acasă până la opt, pierdem şiastăzi emisiunea de la radio Londra"... Noroc că...

- Şi de ce era o gafă? se interesează domnul Oiţermancare e american şi nu cunoştea situaţia de la Fălticeni.

- Păi, precizează Menaşe, care nu are nici un chef să-iexplice, emisiunea de la radio Londra începea, de fapt, laşapte. Oricum erau în pierdere. Riscau să piardă şi rânduldegeaba...


nr. 108, 2018 9

POEMEPOEMEVilia Banța

Noi scriem poezie

Iarba nu-și mai cuvântă gândurile.În megafoane urlă buruieniledeasupra nepăsării.Noi scriem poezie. Nu e rău.S-a tot scris poezieși tot de dorul eis-a-mbolnăvit cetatea.Cerber de mucava păzește speranța,îngeri de gips ne numără-ncetsingurătățile spre seară.

Așteptare

În liniștea acelui sentimentîn care se risipește noaptea,între steaua pribegind neperecheși misterul toamnei sângerânde,

în ochii ei, cu pleoapele trase,nu cumva să destrame visareaprin grijile de mâine,

în aripa aprinsă deasupra cenușii,unde o pasăre sprijină cerulși neliniștea cu chip de femeie,

totul este așteptare, totul. Și clipane bea prin fereastra deschisăfără să știm, cu toată luminace ni se lipește de trup.

Dincolo de iluzii

Nu pot gândi fără cuvinte,nu pot exista fără nesomnul lorîn afara somnului,în afara trupuluiși a grijilor sprijinitecu trestii unduitoarede la o zi la alta.

Dincolo de flacăra nimicului,de clătinarea ploilor pe ape,cuvintele-mi lovesctăcerea pereților.Pentru o noaptepoartă numele meu dinlăuntru,spălat de rugina clipelorși de iluzii precumbaloane de săpun colorate.

Pentru o noaptevor fi doar cu mine,în afara timpului,în afara somnului,ascultând respirația lumiilevitând deasupra întâmplărilor,atemporal, haotic și naiv.

Al cincilea anotimp

Cineva trebuie să plece, se știe,pentru o pâine amară. Doamne,superbă-i dezordinea printre„to be or not to be”,ireversibilă calea spre seară.Viața în cârje își sprijină gândulcă alt anotimp,al cincilea sigur,chemând la nesupunere, la adevăr,va sparge idoli falși sub cerul surd,va secera minciunadin turnul cel de lene și de somn,istovind tăcerile prea lungiși moartea cocoțată indecentpe muchia ferestrei.

Seară nebună,nebună

Era seară nebună în parc,se deșirau sub felinarefrunze-amețite de vânt,săltau fustele scurteși pletele-n urletul tobelor

pe-o scenă ad-hocîn iarba uscată;în nădușeala veriise lipea de pielelehamitea vâscoasășiroind în praf…

Era seară pestriță în parcși-o lună apatică, știrbă,trosneau oasele-asfaltului fiert,pe fața-i umflată încă jucauaburii zilei…

Era seară desculță, cu franjurisubțiri peste umbrele negre;seară nebună, nebună,ca o paiață dănțuind în prafcu ochii deschiși.,seară zornăind a păcatpeste fuga din noi.

Liniște

Auzeam cum pocneau castanelepe răsuflarea serii,liniștea se cuibărea adânc,tot mai adânc sub asfalt.Ca dintr-un fagure stors picuraprin aurul frunzelorși m-am lăsat învelităși alinată de aripa ei.M-am bucurat că noapteaîmi va fi adăpost,că la sânul ei voi găsi răgazsă rămân doar cu mine,să privesc înlăuntrul meuși să aflu acel cevade care să mă sprijinmai departe.

Și să nu fug ca un copil speriatcă s-a rătăcit în propria-i casă,singur cu sine și cu promisiuneacă nu va fi uitat acolo.

Vilia BANȚA

nr. 108, 201810



Am citat această concluziedeoarece printre informațiile statisticeDumitru Copilu-Copillin introducescurte comentarii, extrase dinreferințele critice ale unor notorietăți,reprezentând literaturile în careEminescu a penetrat. Se regăsesc,așadar, printre rânduri asemenea ideisintetizate de Eugen Simion înexegeza eminesciană autohtonă. Bamai mult, un motiv în plus,comentariul lui Eugen Simion e ointroducere în această exegeză amonografului ”statistician” DumitruCopilu-Copillin care, în plus, îșipropune să abordeze acum spredescifrare aceea „pată albă” dinbiografia lui Eminescu – 1866-1867 -când adolescentul, după moarteaeminentului său profesor Aron (Arune)Pumnul părăsește liceul nemțesc dinCernăuți, îndreptându-se spre Blaj, submotivația continuării studiilor. Merituldeosebit al acestui studiu este înîncercarea de a schimba percepțiacritică a epocii anteunioniste tratată dinperspectiva viziunii globale europene,momentul alcătuirii națiunilor lajumătatea secolului al IX-lea fiindatunci analizat din perspectivaprogresului social, creșterea (înviziunea marxistă) a factoruluieconomie-agronomie burgheză,depășirea epocii luminilor. Eșuată în

toată Europa, în felurite moduri,Revoluția de la 1848 nu este înrealitate fenomenul prezentat îngeneral, și deformat în special în țărilecomuniste. Monograful, istoric literar,intră în profunzimea faptului istoricapelând la memorialistica epocilor.

Dumitru Copilu-Copillin, dinaproape în aproape, urmărind șiîncercând să înțeleagă sensuldrumurilor lui Eminescu în provinciileromânești, exegetul citează copios dinMite Kremnitz, din amintirile acesteia,cumnata lui Titu Maiorescu, care-lvede ca actor, poet, dramaturg, regizor,copist, sufleor colindând Ardealul,Muntenia, Banatul, Moldova,ajungând la Cernăuți apoi prins ”cafugar” la Botoșani și trimis pentruexamene la Blaj, acea „Mecca a școliiromânești” din Ardeal. Lucruri știute,în genere, și din monografii ale luiGeorge Călinescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, George Munteanu. Seobservă însă brusc cum inflexibilulcercetător își intră în mâna depovestitor, luând pe cont propriu, subauspicii ipotetice – sub tensiuneaactului critic – momente ale biografieilui Eminescu pe un segment decronotopos (1866-1867), cu deosebireMunții Cindrel din CarpațiiMeridionali. „La propriu, spuneDumitru Copilu-Copillin – precumeroul personificat în nuvela «Geniulpustiu» – ca orice drumeț de țară îșiluă un băț, petrecu după el o traistă fărăde nimic altceva decât cu mândria dea fi poet și cu un carnețel spre a-șiînsemna cuvinte și expresii. Astfel astrăbătut - neobosit și fluierând aleneun cântec monoton – drumuri de țarăși cărări ce duceau cruciș prin lanuri cuholde mirositoare sau pe cărăripietroase de munte, de acolo coborândspre târguri, poposind prin sateleardelene, pripășit uneori pe la vreo

casă milostivă. Întreba și aflarăspunsuri de la oameni – fiecare dinei cât o comoară de istorii, povești,noutăți – despre viața lor de acum saudin cea trăită atunci la pârjolul '48, pecare le nota, legând prietenii,adăpostindu-se și hrănindu-se capăsările cerului pe unde și cum senimerea: «Ca păsări ce zboară / …peste nemărginirea timpului»” (ms.1867).

E aici un comentariu narativ, pestructura unui portret poematic. Amputea spune că acest drum are șiconotații ezoterice, una este cea aieșirii din Eul normal, o traversareocultă spre ceva deocamdată nedefinit,dar intuibil: colectivitatea umană pecare o recercetează, din alteperspective, – o umanitate ritualizată,răbufnind de mitologie autohtonă alcărui exponent se trezește a fi. Deasemenea, acest pasaj poate fi fundalulpoemului Doina. ”Călăuză era drumulcel mare împărătesc, construit deaustrieci cu ajutorul populației satelorpe care le traversa pe ruta Cernăuți,Gura Humorului, Câmpulung, VatraDornei, iar de aici pe ocolite spreBistrița, Reghin, Târgu-Mureș,Târnăveni spre ținta ardentă Blajul.Despre acesta de mult aflase că a fostleagănul mișcărilor de eliberarenațională și de emancipare culturală

EMINESCU UNIVERSALULPata alb\-revela]ia divin\

George Toma VESELIuGeorge Toma VESELIu

George Toma Veseliu

Dumitru Copilu-Copillin

nr. 108, 2018 11


(iluminismul românesc al cărturarilorȘcolii Ardelene și revendicăriletribunilor „Revoluției românilor dinTransilvania”). Posibil ca interesulpentru evenimentele revoluției din1848 trezit de Aron Pumnul(autoexilatul de la Cernăuți, n. n.) să ficrescut în mintea și sufletul copiluluiEminescu din timpul pelerinajuluitransilvan, ascultând și notândîntâmplări din locurile prin care atrecut (unde i-au fost povestite scenelede groază dintr-un sat românesc ars șișters de pe fața pământului, ca atare„transcrise” în Geniu Pustiu). Fărădrepturi în propria-i țară provinciadaco-romană Transilvania, poporulromân, în special, de la sate, va da eroimartiri ai luptei naționale, un HoriaCloșca și Crișan, Simion Bărnuțiu,Avram Iancu și alții, iar centreleculturale au avut mentori intelectualipersecutați de „Împărăție”, îndepărtațidin funcții, exilați în Polonia (IonBudai-Deleanu), Petru Maior, SamuelMicu-Klein, Gheorghe Lazăr (fugit laBucurești), Andrei Șaguna, SimionBărnuțiu (refugiat, arestat și urmărit înMuntenia, Turcia, Italia, în finaladăpostit la Viena, unde are premonițiaivirii eroului care „crede în steauamereu incandescentă a neamului”,aidoma unui „Luceafăr” călăuzitorpentru destinul poporului român –evident fără să-l fi cunoscut, în 1848 -Mihai Eminescu, p. 11). Altfel s-adesfășurat Revoluția de la 1848 înTransilvania decât în Muntenia șiMoldova, iar Eminescu înțelegeaperfect diferențele și linia unificatoarea fenomenului unității naționale pentrucare a și militat până la sacrificiul demartiriu.

În acest cronotop neidentificatDumitru Copilu-Copillin - la sugestiafizicianului Ioan Câmpan, în cartea sa„Eminescu, magul călător” - sugereazăcă investigațiile ar putea să descoperemetamorfoza miracolului aparițieiMagului călător în stele „coborât pepământ” și prefigurând chipulviitorului geniu romantic MihaiEminescu. Extracția Eului genialeminescian insinuoasă pe bunădreptate e făcută din operă, în spiritulunui mare eminescolog, prof. univ. dr.

Edgar Papu, pentru că Eminescu eîntrutotul transferat ca individ social-biologic în operă. George Călinescu,subliniindu-i unicitatea „poetulnepereche” îl prezintă ca pe o instituție,având în vedere această fuziuneperfectă a Eului cu Opera: opera fiindEl, iar El cu viața lui, cu tot fiind operă.

Și totuși, apare o ipoteză: singuruldintre biografii lui Eminescu, G.Călinescu nu ignoră, precum alții, prinomisiune, „pata albă” din viațatânărului adolescent (septembrie 1866-iulie 1867), înainte cu câteva luniinvestit cu emblematica semnătură M.Eminescu. Din cartea „EminescuUniversalul” aflăm că, dintre biografi,doar Călinescu - referindu-se la aceaperioadă a trecerii din Transilvaniavasală Austro-Ungariei peste CarpațiiMeridionali spre România liberă –presupunea: dacă vreodată se va aflaunde a fost și ce a făcut în aceaperioadă s-ar putea să ne schimbămviziunea noastră despre Eminescu.

Deși în primele ediții ale ciclului„Eminescu Universalul”, autorul dr.Dumitru Copilu-Copillin erapreocupat în principal de identificareadimensiunii universale a poetului prinamplitudinea circuitului universal aloperei și ecoul ei în publicațiileperiodice și neperiodice, editate îndiferite limbi și țări, abia atingândprobleme ale motivelor recepționăriigenialului poet, în această ediție, careîi va urma una aflată în lucru,cercetătorul este interesat chiarîncepând cu preambulul „Predicțiiadeverite” (peste 80 de pagini) dedefinirea personalității poetuluiuniversal, aplecându-se asupracauzelor, șanselor poetului nostrunațional de a fi corespondent al unordirecții literare, curente (romantism),teme existențiale care–l situează alăturide un Dante, Shakespeare, Byron,Goethe, Baudelaire, Tagore și mulțialți poeți geniali ai omenirii. Deșipropune, indirect, o teză de doctoratdespre acea „pată albă” din biografiaacestuia, anul 1866-1867, în fiecarecapitol despre receptarea internaționalăa operei antume și cu precăderepostume are ca temă, deși într-uncomentariu restrâns reluarea motivelor

percepției operei eminesciene - îndiferite culturi ale lumii – fenomenulpenetrației operei sale fiind recepționatcu toate impedimentele traducerilor, înperiodice și volume antologice maimari sau mai mici, însoțite deinformații privind viața și opera saucomentarii critice care redauaprecierile marilor critici literariromâni și din alte țări de la sfârșitulsecolului XIX și sfârșitul secolului alXX-lea, poetul demonstrând că astăziopera sa, și mai cu seamă, zonespeciale se cer recitite, percepute cumijloace critice postmoderne.

Astfel că trebuie să-i dăm dreptatelui Pompiliu Constantinescu care, deșivine după George Călinescu, cel careîn opinia generală stăpânește completfenomenul Eminescu, observă onecesitate de aprofundare a opereieminesciene. „Problema fundamentalăa criticii față de Eminescu este aceea acaracterizării personalității lui, văzutăîn structura ei complexă și în valorileei spirituale. Dacă Maiorescu oredusese la impersonalitate incluzând-o în tipologia geniului descris deShopenhauer, dacă Gherea militapentru o conversiune spre optimism,ratat din cauza mediului social șieconomic, dacă Ibrăileanu o aproximaîn esența muzicală a metafizicii liricii,dedusă din voința shopenhaueriană, dl.G. Călinescu a fixat-o într-o profundăstructură erotică în care se amplifică șidin care se amplifică toate trăsăturilesensibilității eminesciene. Centrulsolar al personalității lui a fost așadarun erotism instinctiv, arhaic, în jurulcăruia se grupează celelalte note.Imaginea critică extrasă din operaeminesciană de Dl Călinescu este deun relief nou, desigur, dar de un reliefprea simplificator”. Fără a fi dogmatic,Pompiliu Constantinescu, un spiritlucid, sintetizator de o obiectivitatecare înăbușe percepția complexitățiieste totuși un comentator căruia nu-ilipsește viziunea eseistică a imaginiioperei încadrând comentariul într-oautocenzură care face școală în criticaliterară după rapida sa plecare înveșnicie.

Continuare în nr. viitor

nr. 108, 201812


SONETEGeorge D. Piteș

Mă ofilesc

Mă ofilesc în glastre cu soneteUitat de toți și ocolit de muze,Doar ploile mă mai privesc confuzeDe dincolo de foame și de sete.

Cu-o rugăciune searbădă pe buzeÎnșir statornic rimele cochete,Deși pe nimeni n-o să mai desfeteNici munții de-ar cădea în mări obtuze.

Când sufletul se vinde în bazareȘi banii se rotesc în necuvinte,Banalul e banal, și cu tipare

Golanii urgisesc și cele sfinte.Doar eu mai plâng discret în vechi tropareLa geamuri sparte-n suflet și în minte.

Când baldachinul

Când baldachinul vei spăla de viseTe vei simți ușor, chiar peste fire,Deasupra de lumesc și amăgireȘi dincolo de clipele permise,

Uitat de dor și de neprihănireDespovărat de tainele promise,Într-un real urcat pe noi absciseAscuns în lumea ta de împlinire.

Zâmbi-vei gândurilor neștiuteDin care-ți vei croi singurătatea,Departe de trădări necunoscute

Voinței tale subjugând cetatea,Vei imbrăca-n azur cărări pierduteDin alte legi durând eternitatea.

Când trandafirii

Când trandafirii galbeni dau în floareȘi ning pe noi petalele de ceară,Vom ști că este iarăși primăvarăÎn lumea noastră plină de mirare.

Când trandafirii galbeni încă-o varăNe-adună într-un semn de întrebare,Uităm că viața este trecătoareȘi-ntindem mâna pentru-a doua oară.

Când trandafirii galbeni peste lumeDestine din destine înfiripă,Trăim curajul care ne propune

Pentru-n miracol și-o deschisă-aripă,Ce-n veac ne poartă cu sfințit renumeÎn zbor apoteotic de o clipă.

Sunt gropiledeschise

Sunt gropile deschise pentru trezeDestine perorând elucubrante,Ce se grăbesc spre năsălii vacanteCa nimeni înainte să cuteze.

Vin învelite-n foile volanteCe rupte sunt din cărțile obeze,Și zilnic se citesc pe la nămiezeAliniind sentințele perdante.

Se născocesc noi teorii în ploaiePăcatele ne calcă în copite,Mâini înnodate-n pântec se dezdoaie

Și-mproașcă tină peste vechi ispite,Furtuni frivole curăță de zoaieDestinele la viață oropsite.

Mai cere

Mai cere-un suflet ajutor pe rimeMai scoate-un vers miasmele din ape,Mai plâge-un dor, de rele să ne scapeMai speră-un vis să credem în treime.

Mai vrea azurul zbor cât mai încapeMai urlă noaptea, oful din vechime,Mai cântă Luna soarta-n întregimeMai ține-un zâmbet o speranță-aproape.

Mai fură-o rază stele din vecieMai zace-o frunză când pe noi ne doare,Mai tace-un greier jalea din pustie

Mai face-un curcubeu un val pe mare,Mai scrie un abis o ctitorieMai izvorăște-un cer o nouă zare.

Plecând de-acasă

Plecând de-acasă blânda primăvarăÎn ochi de stele poartă-o azurieSperanță, dincolo de calomnieȘi inima vitează de la țară.

Intrând în urbe ca-ntr-o pușcărieMorișca verii-n inima sprințară,Cu semne de-ntrebare și ocarăDestinul feciorelnic i-l rescrie.

Pășind în toamna viselor striviteCu ochi încercănați și minți zăludeÎși vinde șansa vieții irosite.

Călcând în iarna viscolelor crudeBlesteamă primăvara în cumpliteChemări, din care drumul o exclude.

nr. 108, 2018 13



Vestea îl copleşi pe sf. Petru. Demăreţia chipului său de judecător allumii se alesese praful. Se aşeză laun rând întâlnit în cale, cu sacoşadin fire împletite în mână .Dimineaţa venea laptele şi iaurtul şitrebuia musai să apuce şi el douăborcănele de iaurt. Dacă s-ar fiterminat, ar fi ajuns la capătulputerilor.

- Stai maică la rând? îl boscorodio bătrână zăngănind din borcanelede sticlă aduse la schimb. Pentru căaşa era, dacă nu aveai borcane laschimb, vânzătoarea se uita chiorâşşi te aştepta să-ţi iei angajamentulcă ai să i le returnezi. Sf. Petru nu-irăspunse. O lăsă să-i treacă în faţă,aşteptând răbdător, să se deschidăalimentara. Când s-a deschis, unmurmur surd a cuprins mulţimeade la un capăt la celălalt al cozii.Mirosea a mişcare. De undeva, denicăieri, două ţigănci cu câte undănciuc în braţe s-au înfipt direct înfruntea cozii, cerând nici mai multnici mai puţin decât cinci litri delapte şi zece borcănele de iaurt. Desub pestelca înflorată, una dintreele a scos un pumn de bani soioşiimprimaţi cu chipul lui TudorVladimirescu.

- Stai la rând cucoană!, îi zisebătrânica.

- Cucoană-i mă-ta! Iar la rând nustau pentru că am un copil în braţe!,ricană ţiganca zgâlţâindu-şipuradelul, care începu să urle.

- Nu-ţi dau decât doi litri de lapteşi patru borcănele!, îi zisevânzătoarea.

- Dar de ce fa? Tu nu vezi căsuntem surori la ghiuluri! îi zisepiranda făcând aluzie laasemănarea izbitoare a bijuteriilor

de aur turcesc, ce strălucea pemâinile lor. Restul cozii eraresemnat. Se obişnuiseră oameniişi cu raţia şi cu tupeul ţiganilor şi cupierderea timpului la coadă înploaie sau în zăpadă. Scăpau deţigani numai când era gerul mare,viscolul tare sau căldurainsuportabilă. Atunci comoditateaţigăncilor le făcea să nu mai vină cuobrăznicie în capul cozii.

Sf. Petru începu să înţeleagă pepropria-i piele cum era să fii egal cutoţi în faţa Domnului. E drept că unii„erau mai egali decât alţii”, dar şiaici tot în numele conceptuluiegalităţii se lucra. Cu două persoaneînainte de a-i veni rândul, iaurtul seterminase.

- Lua-v-ar dracul! zise babatârşindu-şi picioarele betege prinfaţa alimentarei. Sf. Petru semulţumi cu o sticlă de lapte. Atâtera raţia pentru o persoană pe zi.Vânzătoarea i-ar fi dat mai multsimpaticului bătrânel dacă ar fi avutambalaj la schimb. N-avea.

- Următorul! zise vânzătoareaprivindu-l pe bătrân cu o urmă deregret în suflet. „Dar dacă nu mi-acerut? îşi găsi ea repede alinarea,fără să se întrebe ce era de capulbătrânului. Abia mai târziu, după cese obişnuise cu venirile lui matinale,începu să se întrebe, de ce nu-icerea încă o sticlă de lapte, mai alescă-i adusese de fiecare datăambalajul. Dar nu-i cerea. Venea cuo faţă tristă, ce te deprima.Vânzătoarea începu să întrebe înstânga şi-n dreapta. Nimeni nu putus-o desluşească. Au aflat că dormeaîn curtea unei biserici. Ar fi vrut sădiscute cu parohul despre bătrânulacela cu faţa luminoasă. Dar preotulrefuza orice dialog. Era încăînspăimântat. Făcuse destulă

puşcărie după ce fusese prinsascultând la radio Vocea Americii .Aşa că zvonurile au dispărut uşor,uşor aruncând în derizoriu existenţabătrânului cu înfăţişare de patriarh.E adevărat că barba era mai colilieşi că straiele erau roase şidecolorate de timp. Dar mersul îirămăsese la fel de impunător. Dincând în când tăia lemne la bisericăsau prin vecini, fiind răsplătit decele mai multe ori cu bani. Părinteleîi dădea din colivele credincioşilor.Uneori, bătrânul era zărit princurtea spitalului, sprijinind bolnaviiîn mersul lor anemic pe alei. Alteoriera zărit prin cartierul zarzavagiilorcărând apă cu căldarea într-un ritmconstant. Părea neobosit.

- Ai tăiat lemnele? îl întrebăprelatul pe bătrân.

- Da părinte, dar mai tai! zise elapucând toporul. Se simţea sfârşit.Nu mai avea putere. I se părea căpreotul întinsese prea mult coarda.Nu se aşteptase la atâta chin.

- Lasă toporul, m-am gândit săfacem un sfat al bătrânilor, alînţelepţilor, să judecăm împreunăpăcatele acestor muritori, îlsurprinse popa. Sf. Petru îşi arătamirarea.

- Iarăşi judecată?- Ce nu-ţi convine? Nu şti că

TRISTE}EA LUI DUMNEZEUTRISTE}EA LUI DUMNEZEUGheorghe Andrei NEAGU

nr. 108, 201814


oricum vor fi judecaţi de Sf. Petru?,îi zise părintele.

- Ba nu, acum vor fi judecaţi deFiul Domnului. Sf. Petru a fost izgonitşi se află în faţa ta.

- Cum? Faci un mare păcat dacăte dai drept Sf. Petru.

- Eu chiar sunt! Dar am tăcut, sănu produc tulburare printremuritori!

- Şi atunci, de ce nu-i judeci aicipe pământ, pe muritori?

- Pentru că m-am săturat să totjudec. Dacă-l supăr iar peDumnezeu?

- Voi fi alături de tine! Te voi ajutaatât cât pot. Am învăţat multe dincărţile creştine, mai ales de când amfost închis la canal.

- Şi de unde ştii dacă-l nu-l vommânia pe Domnul?

- Sfintele Scripturi îmi vor fimereu alături.

- Să nu uiţi asta! Şi să nu mă laşisă mă depărtez pe căi greşite înjudecăţile mele. Preotul se retrasecu o smerenie în gesturi şi pe chip cugreu stăpânită. A doua zi era sfârşitulPostului cel Mare. Enoriaşii aveau săvină să se spovedească şi să seîmpărtăşească. Într-adevăr, cândcredincioşii s-au dus la uşa altarului,aşa cum se obişnuia, au dat de unbătrân cu o barbă lungă şi albă, ceşedea pe un scaun de parcă n-ar fifost pregătit să le ierte păcatele. Dinspatele lui, preotul îi îmbărbăta,spunând:

- Este Sf. Petru şi a pogorâtprintre noi să ne ierte de păcate.Apoi, enoriaşii îşi rosteau celecuvenite drept răspuns întrebărilorrostite de cel ce-şi spunea că ar fi Sf.Petru.

- Dumnezeu să te ierte, pentru căeu te-am iertat creştine! îi asigurabătrânul făcând semnul crucii,lăsându-se sărutat pe mână.Evlavioşii, după ce ieşeau în curte,erau buimăciţi.

- O fi Sf. Petru, cumetre?, îi ziseuna vecinului cu care păcătuise denenumărate ori, bucuroasă că a fostiertată.

- Nu ştiu fa! Zi bogdaproste că te-a iertat. Că eu nu mă duc să măspovedesc. Mi-e frică să mint! zise elfăcând aluzie la faptul că ea îiascunsese bătrânului păcatul. Cum,necum, vestea se răspândi cuiuţeală. Noaptea îl prinse pe bătrânblagoslovind şi iertând în stânga şi îndreapta.

***

Iisus se trezi chemat în faţaDomnului mai repede decât s-ar fiaşteptat. Mergea cu greutate,lăsând în urma lui picături de sânge.

- M-ai chemat Tată?- Da fiule! Îmi dau seama că am

greşit punându-ţi pe umeri povarajudecăţii. Tu ai doar simţământuljertfei. Tu nu şti să desluşeşti răul debine şi-i consideri pe toţi asemeneaţie, luând pe umerii tăi povarapăcatelor tuturor.

- Păi, nu asta mi-ai spusDoamne? Nu de asta m-ai lăsat săfiu jertfit?

- Da, fiule, dar a devenit Raiulsuprapopulat, iar Iadul mai are puţinşi-şi dă duhul. Nici aranjamentul cuScaraoțchi de-ai transfera din cândîn când nişte fochişti nu-mi maiconvine. E din ce în ce mai greu săgăsesc înţelegere. Tu n-ai cum să măînţelegi!

- Porunceşte, Doamne!- Apoi o să te iau iar de-a dreapta

mea, să te ajut atât cât o să pot săduci povara păcatelor lumii!

- Cum spui , Doamne!- Apoi aşa spun! Şi s-o scutesc şi

pe Maria de chinul grijii rănilor tale. -. Şi o să-l chemi pe Sf. Petru

înapoi? îl întrebă Iisus cu speranţaîmpăcării veşnice din sufletul lui.

- N-am încotro! Aşa am rânduiteu lumea. Cred că a învăţat şi el câteceva de pe urma izgonirii.

- Cum spui tu Tată!Dumnezeu îl privi cu blândeţe.

Întotdeauna a încercat să-l aibălângă El, întotdeauna a încercat să-iuşureze povara nefiind convins că aputut să facă cu adevărat mai mult

pentru asta. Şi apoi începuse să sesimtă singur. Şederea lui Iisus în loculSf. Petru, l-a făcut să simtăsingurătatea. Ştia sigur că Belzebutavea să se bucure. Dar nu ştia în cemăsură, Petru ar fi înţeles să devinămai echilibrat în judecata sa. Poatecă după ce văzuse cu ochii lui cuminterpretează oamenii pe pământegalitatea după chipul şiasemănarea Sa, Petru ar fi avut maimult discernământ. Dar nu părea săfi așa. Umplerea Raiului cu sufletelepăcătoșilor iertați de Pământ, puteasă fie un semn că lui Petru i semuiaseră oasele. „Poate că i s-afăcut frică” își zise Domnulîngândurat.

- Trimite după Petru şi adu-l lamine! îi zise Dumnezeu unuiheruvim ce se afla prin preajma sa.

Carul Sfântului Ilie sosi ca gândul.Gârbovit și slăbit Sfântul Petru îșifăcu apariția în fața tronului celestcăutând din priviri urme debunăvoință din partea Domnului. Îndreapta Lui, Iisus își privea mamacum se pregătea să arunce apaînroșită de pe urma spălăriipicioarelor. Șuvoiul se prăbuși dinînalturi din abundență.

Studentul își duse mâiniledeasupra capului, stârnind hohotede râs din partea colegilor decameră.

De cine te aperi frățioare? Îlîntrebă unul mai puțin mahmurdupă cheful din seara ce abia sedusese.

Tânărul își scutură pletele umedede transpirație, vădit nemulțumit. Arfi vrut s-apuce sfârșitul…

nr. 108, 2018 15


Doctorul Iura Jivago,Doctorul Iura Jivago,unul dintre eroii deunul dintre eroii de

referin]referin]ăă ai literaturiiai literaturiide rezisten]\de rezisten]\

George Petrovai

Literatura de rezistență reprezintă un capitol distinct,încărcat de tragic umanism, din literatura universală. Ease constituie într-o formă specifică nu doar de protest, cichiar de luptă (uneori cu garda jos) a unora dintre cele maisensibile și curajoase conștiințe, i-am numit pe scriitori,împotriva dictatorilor și a politicilor lor de intimidare, carecu toatele vizau acele focare de rezistență ce nu admiteauacțiunea neîncetată a mijloacelor de înrobire umană(procesul de mankurtizare de care vorbește CinghizAitmatov în romanul O zi mai lungă decât veacul), atât prinrestrângerea sau chiar privarea totală de libertățile fireștiîntr-o societate normală, cât și prin atrocele mecanism denivelare și sterilizare intelectuală.

Firește, dacă nu ținem cont de anumite nuanțecaracteristice locului și timpului, atunci în literatura derezistență pot fi incluse și opere reprezentative pentrucultura latino-americană, precum: Recursul la metodă, Eu,Supremul și Toamna patriarhului, romane în care autoriilor (Alejo Carpentier, Augusto Roa Bastos, Gabriel GarciaMarquez) denunță cu vehemență dictaturile și pe dictatoriicare le-au făurit. Atâta doar că romanele în cauză au fostscrise la câteva zeci de ani de la prăbușirea dictaturilor pecare le vizează, când – poate cu excepția Cubei și aParaguayului – țările latino-americane înregistrau vizibileprogrese în consolidarea democrațiilor.

Dacă la asta mai adăugăm faptul că dictaturile latino-americane, oricât au fost ele de abjecte, nu au atinsnicicând cotele monstruosului și inumanului din atroceleexperiment bolșevic, nici în ceea ce privește numărullichidaților chiar din rândul colaboratorilor apropiați aidictatorului suprem (milioane de morți numai în perioadade epurare stalinistă), nici în ceea ce privește avântuldelațiunii, ori bestialitatea și satanica inventivitate de caredădeau dovadă torționarii la torturarea victimelor lor(sinistrul proces de reeducare demarat în închisoarea dinPitești), atunci vedem că nuanțele de care vorbeam maisus au forța esențialului și că, în aceste condiții, literaturaclasică de rezistență trebuie identificată, cu inerentelediferențe date de culoarea națională, în sfera de influențăstalinistă.

Iar nucleul acestei literaturii se plasează chiar în Rusia,

adică în patria bolșevismului.Din următoarele două motive:

a) Scriitori ca VasiliGrossman, AleksandrSoljenițîn, Iuri Dombrovskisau Boris Pasternak au avutcurajul să scoată securearăzboiului nu doar împotrivaunui fioros și neiertător tiran– Stalin, ci chiar și împotrivaideologiei pe care el oîntruchipa, ceea cereprezenta o abatere deneiertat până și în ochii lui Hrușciov, cel care al Congresulal XX-lea a condamnat cultul personalității lui Stalin doardin grija de-a feri sistemul sovietic, în general pe celmarxisto-leninist, de asemenea periculoase derapaje;

b) Toți scriitorii enumerați mai sus au avut de suferit depe urma regimului, fie că acesta a fost integral stalinist,fie că a cunoscut un oarecare dezgheț în timpul luiHrușciov, fie că în perioada brejnevistă are loc un procesde restalinizare. Astfel, în urma unei descinderi la locuințalui Grossman, acestuia i-au fost confiscate toatemanuscrisele, până și indigourile; Boris Pasternak a fostexclus din Uniunea Scriitorilor, iar în anul 1958, an în carei se decernează Premiul Nobel pentru Literatură, el esteconstrâns de autorități să renunțe la trofeul literar;Aleksandr Soljenițîn, deși ofițer combatant în cel de-aldoilea război mondial, este arestat și trimis în lagăr, loculde inspirație pentru formidabilul său Arhipelag Gulag; câtîl privește pe Iuri Dombrovski, el a fost exilat îndată dupăabsolvirea Cursurilor superioare pentru literatură (perioada1932-1935), apoi între anii 1939-1943 a fost deportat înținutul Kolîma și din nou deportat timp de șase ani (1949-1955), dar de data asta în regiunea Irkutsk.

*

Să fie, într-adevăr, Iura Jivago unul dintre eroii dereferință ai literaturii de rezistență? Se pare că da, avândîn vedere faptul că romanul lui Boris Pasternak, aidomaaltor cărți din această categorie (de pildă Maestrul șiMargareta, faimosul roman al lui Mihail Bulgakov), pornisedinspre Occident, unde se bucurase de multă apreciere,înainte de-a stârni o atare vâlvă în presa și critica sovieticăa vremii, încât – după cum deja am precizat – autorul estepur și simplu pus la zid: mai întâi este exclus din UniuneaScriitorilor, apoi autoritățile îi impun să notifice că de “bunăvoie” el renunță la Premiul Nobel.

Dar tocmai prigoana sistematică la care este supus,contribuie din plin la sporirea faimei lui Boris Pasternak șia romanului său, îndeosebi după apariția filmului care,inspirat de carte, de îndată face înconjurul lumii. Foarte

nr. 108, 201816


complex, romanul Doctor Jivago este alcătuit din douăpărți: prima parte cuprinde proză clasică și se pare că înea se regăsește romanul propriu-zis, pe când a douaparte, concepută ca proză lirică, poate fi intitulată Poemelelui Jivago. Că doar Boris Pasternak a fost în primul rândpoet, mai exact poet de orientare futuristă, și abia pe urmăromancier...

Altfel spus, prima parte este mai scurtă dar maistufoasă, căci ea narează nu doar întâmplări din viața luiIura (de la vârsta de 10 ani, vârstă la care-i moare mama,și până la reformarea lui ca invalid, după aproape trei anide război), ci și tablouri semnificative din agitateleevenimente politice care au precedat, ba chiar au favorizatdeclanșarea primului război mondial și apoi a revoluțieibolșevice (revoluția din anul 1905, greve, demonstrații,lupte de stradă), precum și diverse întâmplări din viețilealtor personaje, îndeosebi din viața Larei, cea care dupăcăsătoria cu imprevizibilul Pașa Antipov și stabilirea lor laIuriatin, își încrucișează destinul cu cel al doctoruluiJivago, după ce acesta la rândul lui pleacă cu familia dinMoscova în Urali, mai exact la o fostă moșie a buniculuisoției sale Tonia, moșie situată în apropiere de Iuriatin.

Două cauze, una mai înfricoșătoare și mai presantă cacealaltă, își dau concursul la părăsirea Moscovei de cătreIura, soția lui Tonia, fiul Sașa și socrul AleksandrAleksandrovici:

a) Prima o reprezenta întunericul, foamea și frigul,întrucât – precizează Pasternak – „Pentru cei mai mulțidintre oameni mâncarea consta din mei fiert și ciorbă dincapete de hering, urmată de restul de hering ca felul doi;mai era și o zeamă din grăunțe întregi de grâu sau secarăfierte”.

b) Cea de-a doua cauză, chiar mai primejdioasă și maide neocolit ca prima, era întruchipată de comisari, “oameniîn scurte de piele neagră, cu puteri nelimitate și o voințăde fier, înarmați cu mijloace de intimidare și cu revolvere,care se bărbiereau puțin și dormeau și mai puțin”.

Cu toate că mai întinsă, cea de-a doua parte aromanului se vădește a fi mult mai închegată ca prima,ceea ce – evident – reprezintă un apreciabil spor de naturăcompozițională. De data asta – din proprie inițiativă, oripoate că bine sfătuit – Pasternak renunță la numeroaseleacolade și interpolări specifice primei părți, ceea ce peansamblu îi conferă acesteia un caracter aproapecompozit, și-și concentrează atenția pe intersectarea șiapoi pe împletirea destinelor celor doi eroi – Iura și Lara,până când ei ajung să vibreze la unison, într-o dragoste –ne spune îndurerata Lara în fața cadavrului doctorului –“cu nimic comparabilă pe lume”, căci, ne înștiințeazăautorul în continuare, ei “s-au iubit pentru că totul în jurullor dorea aceasta, copacii și norii de pe cer, de deasupracapetelor lor și pământul de sub picioarele lor”.

Cu toate ca n-a încetat să-și iubească soția, Iura avea

stringentă nevoie de dragostea mistuitoare și totușimângâietoare a Larei, deoarece numai prin ea avea sădobândească acea stare de extaz liric, din care vor rezulta„elegiile lui despre Lara”.

Îndeosebi după fuga de la partizani, unde fusese ținutcaptiv timp de aproape doi ani (partizanii duceau marelipsă de medici), și îndeosebi după ce află din scrisoareaToniei că toți ai lui (între timp i se mai născuse o fetiță)urmează să fie expulzați din țară cu destinația Paris, ceeace însemna că n-aveau să se mai revadă vreodată, Iuraavea mare nevoie de dragostea Larei: era hrana luispirituală, era suportul lui în viața tot mai nesigură, eraînsăși rațiunea lui de-a fi.

Mai ales în acele zile când, așa cum cu îndreptățireafirmă Lara, „aerul devine din ce în ce mai irespirabil”,întrucât – punctează autorul cu justificată oroare – „Zileleacelea confirmau vechea zicală – omul este lup pentruom. Călătorul făcea cale întoarsă pe drum la vederea altuicălător, străinul care întâlnea alt străin îl omora de fricade-a nu fi el omorât. Au existat și cazuri izolate decanibalism. Legile civilizației umane fuseseră abrogate.Legile de care asculta omul acum erau legile junglei;visurile pe care le visau erau visurile preistorice ale omuluicavernelor”.

E drept că amândoi se simțeau amenințați în acele zilede cumplită nesiguranță. Dar dacă Iura se făcea vinovatdoar de ascendența sa neproletară – era fiul unui milionardestrăbălat și țicnit, care își încheie viața aruncându-sedin tren, în schimb Lara era mult mai expusă la represalii,cu toate eforturile depuse pe direcția reeducării politice,întrucât se știa că era soția acelui orgolios Pașa Antipov,nemembru de partid și totuși, ajuns atât de sus în ierarhiaarmatei roșii, încât devenise extrem de incomod, înconsecință obligat să fugă și să se ascundă pentru ascăpa cu viață. Are noroc de câteva ori, când – așa cumîi povestește el lui Iura – era cât pe-aci să fie prins, dardupă plecarea Larei spre Extremul Orient, pesemneconsiderând că viața sa este inutilă, el se sinucide prinîmpușcare chiar în fața casei unde locuiseră câtva timperoii noștri îndrăgostiți.

Ei bine, în timp ce Lara și Iura treceau în revistă foarteredusele șanse de salvare, își face apariția avocatulKomarovski, un ins abil și fără scrupule, care înrâuriseîntr-un fel sau altul destinele ambilor: fusese primul amantal Larei și, în calitate de avocat al familiei Jivago, el îșiavea partea lui de vină la îmbolnăvirea și mai la urmă lasinuciderea milionarului dezechilibrat.

Komarovski le explică că situația este deosebit dealarmantă, dar că el – în calitate de membru al unuiguvern pentru o republică din Extremul Orient recunoscutăde Moscova – este singurul în stare să-i salveze, cucondiția ca ei să se decidă cât mai repede.


nr. 108, 2018 17


Iura refuză cu îndârjire să plece, dar pentru a o hotărîpe Lara să-l însoțească pe avocat și astfel să se salveze,lasă să se înțeleagă că-i va ajunge din urmă. Cei doipleacă pe drumul lor, iar doctorul, complet deprimat dupăplecarea Larei, se decide s-o ia pe jos spre Moscova, prilejpentru autor de-a ne înfățișa starea jalnică a Rusieibolșevice în tablouri de-o cutremurătoare veridicitate: “Înacele zile, pădurile și câmpiile ofereau un contrast total.Părăsite de om, câmpurile arătau ca un orfan, ca și cândabsența omului le-ar fi pus sub un blestem, dar pădurea,scăpată de el, înflorea mândră, ca și când ar fi fosteliberată de captivitate”.

Ajuns la Moscova, Iura se simte scârbit atât de relatărilelui Gordon și Dudorov, prietenii lui din copilărie (“Niki, îi spuneel lui Dudorov, am suferit când te-am auzit povestindu-ne cumai fost tu reeducat în închisoare și ai crescut în personalitate.Aveam senzația că ascultam un cal de circ descriind felul încare s-a apucat să se dreseze singur...”), cât și deatotputernicia lui Markel, fostul lor portar, cel care în noilecondiții create de bolșevism, nu se jenează să-l facă pestăpânul de altădată “împiedicat” și “nerod”.

Motive suficiente pentru hipersensibilul Iura ca să secomplacă în mizerie și decădere (nu-și mai practicameseria de doctor), cu toate că din concubinajul cuMarina, mezina lui Markel, rezultaseră două fetițe. Noroc

cu Evgraf, fratele lui vitreg, care îi sare în ajutor, așa cumfăcuse de atâtea ori în situațiile critice...

În cele din urmă, înainte de împlinirea vârstei de 40 deani, Iura moare de scleroză a cordului, boală moștenităde la mama lui. Ocazie pentru autor, ca printr-o straniecoincidență (sarea și piperul cărților vizitate de succes),s-o readucă în prim plan pentru ultima dată pe nefericitaLara, cea care, în vălmășagul acelor vremi de tristăamintire, pierduse urma fetiței concepută cu doctorulJivago, și care – în fața catafalcului – îl roagă pedescurcărețul Evgraf s-o ajute ca să-i dea de urmă.

Ceea ce chiar se întâmplă, ne spune Epilogul, în timpulcelui de-al doilea război mondial, când generalul maiorEvgraf Jivago își recunoaște nepoata în Taniaspălătoreasa, poreclită Îngălata.

Notă: Dacă traducătorii se plâng de dificultățileîntâmpinate la aducerea textului cât mai aproape devaloarea sa originală, și asta din pricina enormei saleîncărcături lirice, noi cititorii ne delectăm cu admirabiletablouri impresioniste, precum următorul: „În depărtare,cenușiul moale se închise spre liliachiu, care setransformă treptat în mov, și vălul lui de ceață pătădantelăria fină a mestecenilor de pe marginea drumului,conturați parcă de o mână omenească pe fundalul rozaliual cerului, palid ca și când și-ar fi pierdut brusc oriceadâncime”.


EPIGRAMEEPIGRAMEde Nicolae Mde Nicolae MĂĂTCATCAȘȘ

EpigramaCică ea, ochind cu gloanțe oarbe,I-ar lipsi burghiul unei coarbe.Trage, da, cu sare și piper,Dar efectu-i cert: white&repair!

Râsu’ – plânsu’De când e lumea lumea-i ca nelumea:Tu plângi, ea râde. Cum să o sulimeni?Ci doar când râzi te-aude toată lumea,Iar când să plângi – nu te aude nimeni.

Plăgile și binefacerilecapitalismului

Între roiuri de rău plineE-un principiu pus pe roți:Fiecare pentru sine,Numai Domnul pentru toți.

De la Vest spre Est

Cât ne-a strâns în chingi urgia,Ne vorbeau de-un vest sălbatic,Dar, de când cu slobozia,Estu-i chiar mai sângeratic.

Jurământul uliului

Megieșul puiuluiS-a jurat că-n viața luiN-o să trecă peste mejde.Trage, puiule, nădejde.

„Eliberatorul”

Când rostea „eliberare”,Ochii i-notau în soare.De-i spuneai că-i rapt de țară,Scânteiau a foc și pară.

Un drept arogat

Geaba-l trimitea rumânulPe la mama mă-sii matca.Cum să-l „libereze” spânulȘi să nu ieie cu hapca?

Prutul

Lamă-n carne vieVeșnic împlântată.Ne stă mărturieSârma cea ghimpată.

Muțenia celor

„eliberați”

Dând ca hunii, veneticiiPrindeau pește: mare, mic,Și tăceau nu doar chiticii –Și cei mari tăceau chitic!

Basarabia orfană sub regimul

sovietic

După ce c-o deportaseȘi-o lăsase văduvă,Te întrebi cum de-i intraseFrica până-n măduvă?

Vai-de-el la urșii albi

Ca o gloabă cosoroabă,L-înfundară la Vertíj-loc,Încât toți stau și se-ntreabă:O fi fost vreun drac la míjloc?


18 nr. 108, 2018

OMUL, SATUL NATAL ŞIOMUL, SATUL NATAL ŞIRAIUL?RAIUL?

Anton GAGIuAnton GAGIu

Legătura noastră cu locul în caream văzut lumina zilei este la fel detrainică ca aceea pe care o avem cupărinții și poate mai mult decât atât.De ce? Dacă de părinți este posibildin varii motive ca viața să neînstrăineze, de locul acela în care amdeschis ochii și am făcut primii pașiîn lume nu ne vom înstrăinaniciodată, chiar dacă viața de multeori ne poartă departe de el.

În criminalistică circulă osintagmă potrivit căreia „chipulcriminalului rămâne pe retina ochilorvictimei”, știința a arătat că aceastăsintagma este adevărată, deși nu defiecare dată se întâmplă aceasta,pentru că sunt mai mulți factori careconcură la realizarea imaginii, dar s-a demonstrat că există o astfel deposibilitate. Transferând sintagmaaceasta în planul locului de naștere alomului, putem spune că pe retinaochilor lui rămâne acest loc ca poartape care pășește în viață, iar mintea-ipoartă această imagine acolo atâtatimp cât este vie.

Revenirea la origini este ca oreverberație a imaginii de mai suscare întărește legătura noastră culocul natal. În sufletul și minteanoastră capătă contur acel loc cuunduirile lui, cu momentele pe care,ca muritori suntem legați prin

amintire de existența unui datmaterial al locului nostru natal: oformă de relief, un copac, un repergeografic, o întâmplare etc. Atuncicând deschizi ochii pe un loc anumeși nu ai în minte dimensiuneauniversului, ai speranța că universuleste chiar acel loc cu tot ce are el șiîn sinea ta pentru mult timp acel locașa rămâne, un univers. Cu altecuvinte reduci universul la cevaparticular, material, palpabil, dincolode care puterea gândului pentruînceput nu vrea să pătrundă. Adicărămâne acolo pe tărâmul pe care aivăzut lumina zilei pentru că doaracolo existența ta ca ființă biologicăare sens, simte legătura cu misiuneape care Creatorul i-a dat-o omuluiatunci când l-a trimis să colinde prinlume.

Această legătură dă sens creației,adică îl determină pe consumatorulde existență, omul, să poată facedeosebirea dintre bine și rău, dintreurât și frumos și nu numai antiteza însine dintre aceste noțiuni îi motiveazăvoința, ci spiritul pe care locul natalîl învăluie pe muritor de la naștere șipână la trecerea în veșnicie. De aiciputem desprinde ideea că omul îninteriorul său ca ființă existențialăeste și se manifestă ca amprentă alocului natal, extensie a acestuia,adică acesta îi transmite starea demanifestare față de mediul celînconjoară.

Desigur de aici iau naștere alterepere geografice pentru sufletuluman, regiunea care cuprinde satul,apoi țara însăși. Vă imaginați cepoate fi în sufletul unui om carerevine pe plaiurile natale după zecide ani? Ce poate să trăiască acolo înadâncul lui? Pentru moment nici elnu-și poate explica pentru că trăireainterioară i-o ia înainte și rămânecopleșit de emoția clipei pe care o

trăiește. Simte și tresaltă de emoție șipoate și de părerea de rău că timpulimplacabil nu a rămas încremenit înacele momente care i-au creat stareape care o trăiește acum.

Ați putea spune că aceasta este oteorie pe care au avansat-o și alții, darsunt convins că dumneavoastrăînșivă ați trăit astfel de momente fărăsă faceți legătura dintre locul natal șirai, pentru că nu ați îndrăznit săpătrundeți până acolo, considerândcă divinitatea nu are ce căuta aici laorigini, fiind doar emoția, starea demoment a trăitorului. Dar…nu esteașa. Pentru că nu este o stare demoment, ci una care te urmăreștetoată viața fără să vrei, această starefiind perpetuată de natura umană,care nu se poate desprinde demiracolul locului de naștere. Întremomentul nașterii și cel al trecerii lacele veșnice indiferent care este acestspațiu de timp, omul cunoaște multerepere ale existenței, poate trece princlipe de fericire, de durere, de extaz,de așteptare, de agonie, dar niciunadintre aceste clipe nu este mai plinăde emoție ca reîntâlnirea cu loculnatal pe care o asociez cu vederearaiului așa cum și-l închipuie fiecarecă ar fi posibil să existe.

Această percepție îl înnobileazăpe om, îl întărește, îi măreșteuniversul cunoașterii, e vorba decunoaștere prin… emoție, adicăvibrația interioară care-ți dăposibilitatea să te desprinzi de ceeace este lumesc și să pătrunzi poatedoar pentru o clipă în rânduldivinităților. Este aceeași emoție pecare o trăiești atunci când ajungi lamormântul părinților după o lungăperioadă de absență și pentru primadată realizezi că între tine și ei arămas totuși ceva viu, anume acele



19nr. 108, 2018

locuri, cele natale care vă țin încăuniți și vă vor ține până la sfârșitulveacului. De ce se întâmplă acestlucru? Pentru că locurile natale suntsingurele care poartă cu ele amintirilecomune, adică tu OM, trecător prinaceastă lume, ca și părinții tăi, ai cevaîn comun cu dealurile, văile, potecile,pădurile și poienile satului natal. Ceeste acel „ceva în comun”? Au rămasîn mintea și sufletul tău așa cum le-ai îndrăgit și tu ca om și părinții tăicare odihnesc acolo veșnicia lor.

Cu alte cuvinte există o imagine aacestora transpusă în mintea ta, un felde fotografie instantanee care faceparte din existența ta trecătoare șiacea imagine este purtătoarea deamintire comună tuturor acelora decare ești legat ca OM.

S-ar mai putea face o asocieredintre locul natal și mamă. Ochii nounăscutului atunci când sunt deschișipentru prima dată, chiar dacă nupoate înțelege ce este cu acel chip,sunt puși pe mamă, adică pe cea carei-a dat viață, iar mai târziu când poateînțelege mediul înconjurător,

deschide ochii pe locul natal, peleagănul natural în care a văzutlumina zilei. Această asociere mamă-loc natal crează un tot alancestralității care ne urmărește pefiecare dintre noi până la sfârșitulzilelor.

Fiorul emotiv pe care ți-l dă plaiulnatal când te gândești la el sau cândîl revezi este trăit asemenea stării deîmplinire pe care ți-o dă sentimentulde dragoste împlinită, adică aceeacare este împărtășită. Vor fi voci carevor spune că această susținere poatefi adevărată doar atunci când loculnatal nu este asociat cu starea desărăcie, de lipsuri, de vicisitudini saude „rău necesar” cum ar spunefilozoful.

Am speranța să cred că acestestări enumerate, chiar dacă sunt realenu pot influența sentimentul deîmplinire prin readucerea loculuinatal în memorie, prin retrăirea sa fieîn minte, fie pe viu întrucât acestestări fiind depășite, vremelnice nu potanula starea de împlinire a euluinostru.

Omul lucrează asupra lui în

permanență încercând autodepășirea,autoperfecționarea, sporirea bineluipe care-l trăiește sau îndepărtareastării de rău și toate acestea au unizvor, împlinirea care este legatăindestructibil și de locul natal, deacea unduirea a frumuseții salerămasă perenă în trăirea sa de zi cuzi. Accidentele care pot fi invitabilepe parcursul vieții induc starea denesiguranță și neîncredere, pot creasincope în mintea și sufletultrăitorului, pot induce o anume starede îndoială cu privire la misiunea sape pământ, dar nu pot zdruncinafilonul emotiv născut acolo în loculnatal și care crește odată cu el latrecerea prin viață.

Se spune că viața însăși ne faceînțelepți, aș adăuga că genezaacesteia tot acolo în locul natal seregăsește, acolo înțelepciunea capătăcontur, dă în pârg și se coace, iar maitârziu trăitorul culege rodul ei. Deaceea OMUL, SATUL NATAL șiRAIUL constituie triada la care fărăsă vrem ne raportăm atunci cândvrem să descifrăm rostul nostru peacest Pământ ca purtători de misiune.


POEMEde Emilia DĂNESCU

Mă visaiMă visaiMi-ai dăruit o floareşi două aripi.

Am mirosit floareao singură dată.

Apoi mi-am pus aripileşi am zburatpână în somnul tău,să-ţi acopăr pleoapelecu mireasmă deregina nopţii.

Tu erai un înger şiMă visai.

Cu mâna meaCu mâna meaAm sădit un mărîn sufletul tău.Uneori îl stropesccu lacrimi...

În fiece rugăciunemă rog lui Dumnezeusă-l înfloreascăprimăvara asta.

Apoi aştept cuminteplecarea cocorilorca să-i culeg roadeleCu mâna mea.

O etenitateO etenitateCu paşi de lup,alungă-mi iarnadin gânduri!

Zideşte-măîn trupul tău!O altfel de Anăsă-ţi fiu.

Opreşte timpuldin mers!Şi vinde clipa peO eternitate.

MărMărScriu pentruPasărea Phoenixdin mine,să nască luminădin întuneric.

Te aştept cuminteîn fiece clipăa singurătăţii,să adunăm împreunălumina în cercuripână ce devineMăr.

Peste timpPeste timpCălătoresc pe umărulcurcubeului născutdin lacrimeleochiului meu.

Până să ajungla tinedimpreunăcu îngerul meu,nedesluşit audecoulîngânându-mi strigătulPeste timp.


20 nr. 108, 2018

Recoltă

Al vocii tale timbru se audefermecător la telefonîntr-o fierbinte zi de augustîn care eu visam vițe de viecu struguri copțimustind în zahăr și-n bețiiși mi-am imaginat plăcuta umbrăde sub platanii cei răcoritoriînșiruiți pe malul râului zburdalnicparcă gustam din trupul tăusorbind din sfârcurile sânilorde care îmi era dor, să îi sărut,eu, cel ce s-a-mbătat cu miere.

MANOLIS, Grecia (1947)Traducere: Germain Droogenbroodt și

Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Tsunami

Marea crescu și sparse ușaVenind țintit spre tinePrins în vârtej, sub apă, te-ai dat bătut

Și dintr-o dată totul s-a oprit.Apoi te-ai regăsit, plutind printre

surcele,Deși nu mai erai, apa nu te trăgea-n

adâncIar oamenii vorbeau despre ce-i drept

și demn.

Daliile din SumatraAcele renumite daliiPe valuri, înflorite se desfacIar marea fără margini se întinde,Precum iubirea, ce din suferinți renașteȘi-n câteva clipite din matcă se revarsăRecucerind uitatele tărâmuri.

HAI AN (海岸), China (1965-)Din “A Butterfly & A DragonflyTraducere: Germain Droogenbroodt și

Gabriela Căluțiu-Sonnenberg

A lupoezinii

Asemeni feței tale, ce-n camera obscură,

Neclară și străină de-abia se deslușeșteStă atârnată luna pe bolta de tăciune.

O văd scăldată-n dalbă lumină sclipitoare

Disc șlefuit cu trudă dintr-un metalic ciob

Ce-n după-amiezi albastre pe cer ni se arată

Pălind epuizată, schimbându-se ades,De parcă un zburdalnic copil ar fi

pictat-o,Amestecând vopsele diluate negijentȘi totuși încărcate de frăgezimi duioase.

Günter Kunert, Germania, 1933Din: “Erinnerung an einen Planeten“

(*Amintiri de pe o planetă), Ed. HanserTraducere: Germain Droogenbroodt și

Gabriela Căluțiu-Sonnenberg

A trăi

Simtcum viața mi se scurgeasemeni unui lentpârâu,lipsit de începutși fără de sfârșit,de parcă nu m-aș fi născutnicicândiar granițelenici n-ar exista.Fuge peste pământviața mea,așa amestecatăcu viața altor oameni; iar euvibrez pe zi ce trece tot mai multîn ritm cu estompatele ecouride voci misterioase.Simt cum se scurge uneori,ca un râu subteran,înnăbușitul pulsal lumii.

Alaíde Foppa, Guatemala (1914 – 1980)Traducere Germain Droogenbroodt –


COLAJ LIRIC

Poezia S\pt\mâniiPoezia S\pt\mânii

ITHACAITHACA

Prag

Pe care dintrezonele erogeneale acestei limbi nomade,s-ar cuveni să tatuămsteaua absenței?

Poemul,adăpost lipsit de rădăcini,deschisprin strigătul întunecat al drumurilor.

Idriss OUADOUL, Maroc (1962 - )Traducere Germain Droogenbroodt –


Oglindă

Neputincios atârnă cerul în amurgOglindă mare, atingând pământul,Din nori o palidă, decolorată stea clipeșteE chipul meu: ba sunt și ba nu sunt.

Bărci mici

Stinghere, oblic ancorate bărciAsemeni plajelor de prin diverse locuriCa niște capete de oameni melancoliciSe înclină a nostalgică aducere aminte.

Fang Ch’i, Taiwan (1937 - )Traducere Germain Droogenbroodt –


Scară la cer

Urc treptele stației de metrou PlazaEgaña

Ador, când sunt pe scări, să scrutezcerul.

Podeaua se dizolvă spațiul e inundat. Nu mai simt forța de atracție dinspre

pământci dinspre norii ce mă-ndeamnă să

devin eter,secunde volatile ale unui zbor

ce-anticipeazăatingerea cu suprafața pe care-apare

Cotidianul.

Mirna Ortiz López, Chile (1982)Traducere Germain Droogenbroodt –



21nr. 108, 2018

Vale și fum (1)Vale și fum (1)Ion Teodor Palade

Era o zi de vară... O vară de iunie, ușornedumerită, lăsată molatic peste adierea unui zefir,abia șoptit.

Trenul se puse cu greu în mișcare, iar prin ochiulde geam fluturau acum îndrăznețe tufe de măceș...

Am fost trezit din extazul naturii... de ușa care sedeschise rulând monoton.

Un bărbat robust, vizibil nebărbierit, mă salută șiceru învoire să intre. Am clătinat din cap.

Afară, soarele luneca repede peste umbrele norilorrăzleți, rătăciți pe marea albastră a cerului.

Un foșnet, repetat-repetat, se suprapunea pesteplutirea roților de tren, iar la o frână bruscă, laintrarea pe un pod, compartimentul se umplu cu foide hârtie, ce curgeau bezmetic dintr-un dosar galben-pătat.

Bărbatul de alături începu să le adune, vizibil

stingherit. Aproape de mine aterizase o coală albă, pecare o luai și, doar pentru câteva clipe, îmi sări înochii textul : "apusul are o umbră insesizabilă unuipictor."

Un zâmbet mi-a înflorit pe față, iar degetele meletremurătoare au înapoiat foaia de hârtie acelui om,de la care am auzit un ceva amestecat, ce-ar fi păruta fi "mulțumesc".

Peste ani, spre începutul altui secol, hoinărind princâteva librării, am zărit o carte pe coperta căreia scriacuvântul

Revelații, dar cu penultimul i scris invers, cupunctul în jos... Am răsfoit-o și... pe negândite, lapagina 96, sus,am citit: „Și totuși, toate acestea / sănu te bucure, / pentru că apusul / are o umbrăinsesizabilă unui pictor.”

Brusc mi-am amintit dosarul galben-pătat șiploaia de hârtii, mai mari și mai mici, dincompartimentul trenului, acelui tren legănat, ce abiaplecase din Pietroșița.

Iar pe ultima copertă a cărții era el, era omul deatunci, omul ce culegea și stângea la piept umbrelelacrimilor, numite poezii...

Caiet

de [colar


22 nr. 108, 2018

Un sărut cusut cu-n ac

Într-o vară dezmăţată Iar te-am mai iubit o dată.

Într -un timp la fel nimicTe-am mai iar iubit…Un pic.

Într-o seară aşa receNumai dorul NE petrece Peste mari – singurătăţi,Peste altele cetăţiMult demult iar părăsiteDe iubire NEuimite.

Veşnicia nu-i a meaŞi nici nu-i a nimănuiDecât gând uitat în cui,

O secundă dintr-un veac,Un sărut cusut c-un ac

Peste buzele NEcoapte…Fila ruptă dintr-o carte.

Eu sunt… EUŞi tu… o parteDin ceva ce nu eraDecât eu şi tu … Ceva.

Zâmbet trecut

Te iubesc fără vină,Împărţită la doi,Te iubesc -întrebareAruncată-ntre noi.

Te iubesc - întunericŞi te iubesc - ploaie.Te iubesc - gând feericCe curge şiroaie –

Tot veşnicindSilabe tăcuteUmblând pe cărăriNecunoscute.

Te iubesc inocentZdrobind depărtarea,Ce insistentNe chinuie… mareaOsândită din noi -Pasăre careDemult nu mai vreaAltă-ntrebare.

Te iubesc fără vină,Te iubesc fără ploi.Te iubesc …Răvăşită iubire… în doi.

Te iubesc-început,şi... la fel …sfarsitTe iubesc-infinitCe m-a fost durut.

Azi eşti un zâmbet...Care-a trecut.

Tăcere

Eu sunt un vis,Tu eşti cenuşă.Eu sunt fereastră,Tu eşti doar uşă.

Sunt o lăcatăŞi tu o cheie,Sunt întrebareŞi sunt femeie.

Am fost un macCusut c-un acPe-o ie-amăgităDe-o greaIspita…

Azi sunt un pas,Tu… o tăcereŞi sunt un gustAmarDe miere

Şi sunt un îngerDin nou răzvrătitCare-a căzutDin cerOstenit…

Umbrelă

sub o umbrelăfără rostam fost mereu,mereu am fostşi ne-am ascunsde vitregiişi ne-am ascunsde veşnicii.sub o umbrelă,azi beteagă,am adunato viaţă-ntreagăplină de toate celecarene-au azi rămasfăr-alinare.sub o umbrelăfără spiţene-am încurcata' vieţii iţeşi ne-am pătrunsde Dumnezeuce noi credeamcă suntem EU -acela fără de pacatdoar căne fost-am ferecatîntr-o cochilie uscatăce am fi vrut-oneuitatăîn scrinul vechisau colţ de grindăcând neperechiam fost căzutîn mreaja plaseifără tindăpăianjenuluice vegheaşi steaua meaşi steaua tavoindo mânăsă ne-ntindăsă nu-l ucidem !ne iubeafără să vrea,fără să mintăşi ne chema...şi ne chema....

VEŞNIC ÎNDRÃGOSTITÃVEŞNIC ÎNDRÃGOSTITÃ(POEME)(POEME)

Lelia MOSSORA


23nr. 108, 2018

PPĂĂCATUL TRADUCERILORCATUL TRADUCERILOR

NEPROFESIONISTENEPROFESIONISTE

George ROCA

Motto:Dacă Adam şi Eva ar fi fost chinezi,

am fi încă în paradis, deoarece ei ar fiignorat mărul şi ar fi mâncat şarpele!

(Autor nescunoscut)

Făra brizbizuri introductive, fără picde înţelegere, fără menajamente,răspund direct şi franc la… chestiuneaasta arzătoare aflată la ordinea zilei.Problema traducerilor scrierilorliterare româneşti într-o limbă străinădevine din ce în ce mai acută, cu unimpact negativ pentru literaturanoastră… Traducerile neprofesioniste leconsider un lucru de prost gust, uncompromis, făcute cu scopul de aarata lumii că (cică!) faimosul poetromân (cică, din nou!) a devenit citibilşi în alte limbi! Dar conformtraducerilor scrie ca draku! De ce?Deoarece, de fapt traducătorultraduce ca draku! (am scris „draku” cukapa pentru a îl arăta şi mai negrudecât este!)

Eu vorbesc – scriu bine în engleză,italiană, maghiară şi binişor în franceză,germană, rusă şi spaniolă..., dar nu m-aş încumeta totuşi să traduc opereleunui român în nici una din limbilecunoscute. De ce? Pentru că acestetraduceri nu se ridică la nivelul valorica lucrării din limba română. Şi atunci, înloc să facă un bine scriitorului român,totul apare ca un compromis deoarececititorul judecă ceea ce a scristraducătorul... nu ce a scris adevăratulautor. De aceea nu mi-a plăcut săpromovez niciodată traduceri larevistele cu care colaborez.

Egoul românilor le spune că după40 de ani de „cortină de fier”, a venitvremea când este permis orice pentrua deveni faimoşi peste hotare! Vor să

fie internaţionali! OK! Înţeleg! Dar cuce reprezentanţă? Sau traducători dealde moş Gulie care stă la Paris dedouăşdeani şi face pe literatul bilingv,sau cu Gogu Ruptură care a ajuns înItalia la vremea pensionării şi care dinlipsa de ocupaţie s-a apucat detraduceri... dar româna a uitat-o pejumate, iar italiana nu a învăţat-odecât la nivel de grădiniţă.

Aceşti doritori de notorietateuniversală, ar trebui să se zbată înprimul rând să devină cât mainaţionali, să vină străinii şi să se batăsă-i traducă. Imediat îmi vor sări mulţiîn cap! Da, dar noi suntem o ţarănecunoscută, pusă la index, şinebăgată în seamă... Greşit! Sunt ţărimai mici decât a noastra, ţări africane,sau pierdute pe mapamond, şi totușide acolo răsar poeţi şi scriitoricunoscuţi de toata lumea, oamenicare sunt traduşi prifesionist de marileedituri, oameni care iau chiar premiide valoare, precum un Nobel. De ceOhran Pamuk turku’ şi nu OpreaPapuc rumânu’?

Şi apoi, mai avem o mareproblemă, lipsa de caracter, invidia şidefăimarea conaţionalului: „Cine, mă?Poetul Icsulescu să fie propus pentruun Nobăl? Sau Apăunescu,Cezarvănescu, Evulescu, Blandieneasca,Cărţărescu, Dinemircescu sauŢepelescu? Păi măi? Aştia e toţi pătaţi!Apăunescu e plecat la Bellu și n-a maivenit..., Cezarvănescu a murit dehemoroizi c-a făcut prea multă zarvă,Evulescu e prea slab şi are inel de corb,Blandieneasca e cum e, Cărţărescujoacă toată ziua cărţi, Dinemircescu aucavitate bucală prea mare și mai bineși-ar vedea de cratițili lui, iar colonelu’Ţepelescu trăieşte în întuneric încolonia de la Beznea! Posibil că toţi aufost ori turnători, ori muncitori

necalificaţi la furnalul Iepocii de Aur...căci dacă nu au fost, trebuie să fi fostceva dubios cu ei. Le găsim noi o bubă!Or fi unelte ale capitalismului precumGomescu, Pacepescu sau Semitescu!”

Revenind la traduceri... Măiprietene, cum naiba să fie apreciatproducătorul de literatură mioriticacontemporană în străinătate cândeste deja compromis din start de deinvidia colegilor capri-voisine-ni, care-i bagă scobitori în roate de cum scoatecapul de sub coviltir, şi apoi, de niştetraduceri dubioase, de toata pomina,făcute de „alde literişti” care îşi cautăşi ei un locşor prin păienjenişulliteraturii.... şi cărora, scriitorul dornicde notorietate, le mai rămâne şi dator!

Apropos, un talentat poet ardeleana făcut atâta tevatură cu promovareaunui mare poet canadian, pe care l-aomenit, cinstit, purtat, corcolit, lăudat,tradus şi scris despre el, iar acesta larândul lui n-a binevoit să îi traducăromânaşului nici măcar o poezea!Trăiască tradiţionala ospitalitateromânescă! Unde draku ne estemândria! Am ajuns un neam depliznaci sau de plezuroi? (de laenglezescul please şi pleasure – vezidicţionar!)

Nu trebuie să fim ostili, dar maibine ne-am ocupa de sofisticarea şi


rafinarea propriilor creaţii decât să totlăudam şi să-i promovam pe unii şi pealţii din străinătate - care până la urmăajung să creadă că li se cuvine... căsunt aleşii domnului! Cum dăm de unscriitor cu un exotic „nume spaniolformat din cel puţin trei segmente” neînchinăm la el ca la viţelu’ de aur... iarpe-al nostru îl „facem cadavru dedebara” şi ne debarasăm de el îngrabă.

Boala asta cu traducerile nu e numaila noi... Mai e valabilă şi la alţi ex-comunişti! Poate din dorinţa de-a seafirma internaţional. Este o maregreşeală! Nu cred că e o cale sănătoasă!Nu cred! De ce? Pentru ca totul este uncompromis! Un compromis carepătează, un compromis care rămâne şinu mai poţi scăpa de el niciodată! Aşaprecum păcatele tinereţii! Aşa ca un

tatuaj făcut la paisprezece ani! Dacă tupoet cunoscut în ţara ta, membru alUniunii Scriitorilor, director de revistă,animator literar şi cultural, accepţi să fiitradus de un terchea-berchea, numai căacesta ştie o altă limbă decât a ta...atunci fii sigur ca această lucrătură te vaarunca în găleata cu lături şiobscuritate... şi vei fi judecat aprig şi decititori! Iar dacă Dumnezeu te va ajutasă ajungi cunoscut mai târziu şi pestehotare, arguşii vor scoate fotografiile cu„nudurile slăbiciunii tale” şi le vor aratatuturor, numai aşa (!) ca să nu ajungăcapra ta, vecine-voisine, faimoasă!

De ce să nu ia scriitorul românlegătura cu un literat de aceeaşi taliecu el, dintr-o altă limbă - mă refer lavaloare şi exigenţe estetice şi morale- căruia să îi propună să îi traducălucrările? Desigur la rândul său, îi faceun contra-serviciu traducându-ioperele celuilalt în limba română. De

la egal la egal! Încercarea moarte n-are! Mai mult ca sigur că va accepta.Iar în ecuaţie se poate introduce şitraducătorul păcătos doar ca mijloc decomunicare între cei doi literaţi! Dacănu acceptă, se mai încearcă şi pe laalte uşi. S-ar evita şi în acest fel unuldin aspectele degradării literaturiiromâneşti, fenomen despre care dealtfel au scris mulţi...

În incheiere, pentru a nu fi acuzatde ipocrizie, aş vrea să spun ca decurând am făcut grafica la două carţide poezie – ediţie trilingvă, apăruterecent la Bucureşti. Pe coperta a IV-aa fiecareia, am scris câteva simţămintedespre poezia autoarelor. Mea culpa!M-am referit acolo, de fapt, doar lavarianta în limba română... care cuprecădere mi s-a părut bună! Celetraduse în engleză şi franceză las să lejudece cititorii!


24 nr. 108, 2018

GENUNCHIEREGENUNCHIERE(SCHIŢĂ UMORISTICĂ)(SCHIŢĂ UMORISTICĂ)

Costel BABOŞ

Nu-mi place să merg la biserică pentru cătrebuie să mă voluntariez la statul în genunchi.Genunchii nu sunt făcuţi să stai pe ei. Mai bine staipe fund, stai în picioare, stai pup pe budaturcească, stai la orizontală, dar nu în genunchi. Echinul de pe lume. Îmi amintesc că tata măpedepsea fără milă când nu eram prea cuminte. Şiplângeam de cădea tencuiala, aşa dureri îmipricinuia statul în genunchi. La biserică nu teobligă nimeni! Stai în genunchi că aşa vrei tu, căcialtfel se uită alţii urât!!! Unii fac buff şi cad dinpicioare direct în genunchi sau în patru labe dacă-şi pierd echilibrul. Alţii cad din picioare direct înextaz şi îşi mai dau şi cu capul de pământ. Şi nu odată, ci de mai multe ori. Fac un fel de reverenţe.După care îşi mai fac şi un milion de cruci, dinsperietură.

La serviciu, dacă e musai să stai în genunchi,porţi genunchiere, e obligatoriu, să nu-ţi paradeşti

rotula şi cartilagiile cănu-ţi mai dă nimenialtele. Nici ligamentenu-ţi dă, nici tendoane,nici nimic. Ţi se dăhapuri, eventual, dacă-ţitremură prea taremădularul cu pricina,pilule de la care te ia cu dureri de stomac sau decap, că aşa sunt pilulele, fac bine la una şi ravagiila ce-a mai rămas.

Genunchii trebuie protejaţi, asta e. Alături dedurerea de spate genunchii sunt cei mai expuşidurerilor, în general. Cu capul e altă poveste.

Unii îşi cer nevestele în genunchi. Nu zic că e oprostie, ca să nu se supăre cei care şi-au cerutnevestele în genunchi. Şi printre ei poate am chiarprieteni buni. Poate au făcut-o din romantism. Eprefrabil ca îngenunchierea să fie considerată ungest romantic, pentru că altfel se numeşteslugărnicie, înrobire, aservire, supunere, înjosire.

Din respect îl saluţi pe om sau îi întinzi mâna,nu îngenunchezi în faţa lui decât dacă vrei să teumileşti sau să ţi se taie capul. E adevărat că şicurvele (atât de sex feminin cât şi masculin, să nuse creadă ca sunt sexist) mai prestează servicii îngenunchi, e treaba lor. Eu însă le recomandgenunchiere.



25nr. 108, 2018

POEMEPOEMEDaniel IONIȚĂ

Am salvat omenirea

Am salvat omenirea.Aseară, era cam nouă jumate.Se ducea repede dracului,atârnând împuţită şi plină de puroipe muchia distrugerii ei iminente.Am salvat-o.Am scos umanitatea din căcatîn ultima fracţiune de secundă.Deşi, ca să fiu sincer,nu a fost o salvare autentică (nu sunt Dumnezeul Mântuitor).Am tras-o doar, afară din pacosteleşi poginonagele prezente şi presante.O uşurare temporară, o mică amânare, dacă vreţi.Nimeni n-a observant nimic.Nevastă-mea, întotdeauna cu spirit practic,mă suduieDe ce tot faci asta?De ce-ţi tot pierzi timpul?E a treia sau a patra oara când te chinui.Nu înveţi niciodată nimic.Eşti atât de naiv. Lasă-i dracului în pace.Eu zic da, da!Ea zice da, da...

Ochii din paharul cu martini

De câte ori te-am iubitDe atâtea ori am terminat prin a-ţi bea ochii din paharul

de martiniplin de lacrimi, cu inima ferferiţă.Aveam acelaşi obişnuit simţământ de neputinţă, regret şi mânie,din care doar ochii tăi serviţi într-un martini mă mai putea

scoate.Se holbau la mine beliţi, aşa fără pleope cum se aflau,rotindu-se aleatoric.Sorbeam câte unul, îl sugeam puţinşi-l scuipam înapoi.Mai sorbeam câte puţin din băutură,şi mai înţepam câte un ochi cu scobitoareaca să mi-l apropii, şi să te privesc în ochide aproape.

La sfârşit i-am lăsat în pahar,deşi barmanul îmi spunea că se ronţăie ca o delicatesă.I-am zis să-i ronţăie el, dacă vreaşi nu i-am lăsat nici un bacşiş.Ca de obicei.

Lupta lui Iacov cu Dumnezeu

Stiu bine că vine iar noaptea,mereu noaptea,şi s-ar putea să nu se sfârşească bine.Dar am pregătită o ameninţarecu care voi încerca să Te prind de pulpana haineiiar atunci mă vei lovi in coapsă,Cui să mă plâng că nu e fair-play?Fiindcă tot Tu vei juca şi rolul de arbitru,şi sunt aproape sigur că vei opri lupta ca să fiu descalificat.Voi şchipăta tot restul vieţii.Oamenii de pe stradă şi din metrou,ocazionalul şofer de taxi, doamna de ghişeul pentru la taxe si impozite - nimeni din acesştia nu vor şti ce s-a întamplat.„Uite încă un schilod...”.Colegii de servici mă vor întreba dacă sunt okei. Le voi mormăi ceva despre o discopatieşi se vor obişnui repede mersul meu şontîc.Cu nedumeririle familiei va fi mai greu.Ce-i voi spune celei alese?Ce le voi spune copiilor?Oare adevărul?Cum că m-am trezit într-o noapte,nu cu teamă de sărăcie, nici măcar cu groază de moarte,ci pur şi simplu împietrit de frica înstrăinării?Căci mă întrăinasem de mine, de cine eram,de cine mă făcuseşi să fiu.Am venit noaptea. Auzisem că te plimbi uneoriaşa netam-nesam, în miljoc de noapte, prin pădure, sus pe deal pe la pârâul Iaboc,deşi nu aveam nici o garanţie că te voi întâlni...Mai mult. Ştiam bine că pe cât de eşti de imprevizibil,pe atât eşti de ne rezonabil... Toată lumea ştie:seceri de unde n-ai semănatşi strângi de unde n-ai vânturat.Dar tocmai de aceeaam venit să te ameninţ cu ceva la fel de nerezonabil – nu te voi lăsa până nu mă vei binecuvânta.


26 nr. 108, 2018

Am fost educat într-o societatecare te obliga să îţi reprimisistematic trăirile de fiecare datăcând ele veneau cumva împotrivacadrului stabilit de către cei care oconduceau. Cel mai mare pericol eraacela de „a gândi altfel” decât aşacum era impus printr-un fel deexerciţiu de programare socială. Înplus, colegii, formaţi pe unasemenea tipar, nu puteau săînţeleagă cât de mult se pierdea prineliminarea impulsurilor creatoaredoar din raţiuni ce ţineau deconfortul adulţilor ce nu doreauniciun fel de modificare a cadruluiexistent la acea dată. În felul acestaam ajuns să meditez mai profundasupra raportului ce trebuie săexiste între individ şi societate.

Însă, nu înseamnă că permitereanecenzurată a oricărui gen demanifestare reprezintă un lucrubenefic. Dimpotrivă, într-o astfel deperspectivă se ajunge la extremaopusă, ce suprimă construcţiacolectivităţii, ce presupune mai multsau mai puţin respectarea unorseturi obligatorii de reguli acceptatede către toţi cei care o compun.Astfel, evoluţia post-decembristădin ţara noastră a constituit otrecere de la rigiditatea uneiconstrucţii „perfecte” la fragilitateaunei întocmiri lipsite de principiiclare şi respectate de către toţi. Maiprecis, o trecere de la suprimarea

individului la cea de contestare asocialului, de aici decurgând în maremăsură neputinţa redresăriiRomâniei din ultimii 20 de ani.

Dialectica raportului dintreindivid şi colectivitate nu reprezintăun fenomen nou, dar tranziţia princare trece spaţiul românesc a pus înevidenţă mai mult decât în alteperioade ale istoriei acest balansîntre extreme fără să se ajungă la unechilibru benefic. În realitate, recululindividualist din perioada actualăreprezintă într-o mare măsurădescătuşarea energiei negativeacumulate excesiv în etapaanterioară a construirii unei societăţice călca în picioare noţiunea deindivid promovând doar utopiculideal al „omului nou”.

Un Secol de ObservaţieDacă vom extinde cadrul de

observaţie, vom remarca în decursulsecolului trecut o alternanţă deevoluţii în perioade ce au durat deregulă mai multe zeci de ani. Astfel,secolul XX a debutat prin regimuritotalitare gata de război, caretreceau cu brutalitate pesteaspiraţia către libertate a fiecăreifiinţe umane. Putem vorbi despreun cult al socialului în detrimentulindividului, fapt care a făcut posibilălansarea ucigaşului proiect denimicire a milioane de oameni pefronturile Primului Război Mondial.

După ce forţele totalitare au fostînfrânte, a urmat o perioadă deexplorare a unei libertăţi individualefără precedent, fapt care a condus lao explozie economică, din păcateinsuficient controlată, ce a permisafirmarea multor oameni de valoareîn toate domeniile. Din nefericire,lipsa de discernământ îngestionarea acestor noi posibilităţi a

adus o criză economică prinintermediul căreia idealul „societăţiiperfecte” a pus din nou stăpânirepeste multe zone ale lumii generânda doua mare conflagraţie a secoluluiXX. Forţele aflate în conflict îşidisputau de fapt dreptul de acontrola masele de oameni aleacestui pământ trecând pesteaspiraţia către libertate şi dreptatece subzistă în fiecare fiinţă umană.

Zona Gri a Perioadei PostbelicePerioada postbelică a fost într-o

zonă de „gri” prin faptul că lumea s-a scindat într-o tabără care puneapreţ pe valoarea individului, în timpce alta accentua idealul totalitar alsocietăţii ce subsumează completpe acesta într-o masă amorfă cu unsingur vârf vizibil: ConducătorulIubit, un fel de Mesia care gândeşte,plănuieşte şi acţionează în numeletuturor. Războiul „rece” care aurmat nu a făcut altceva decât săcontinue la nivel ideologic, dar şiprin nenumărate războaieregionale, această dispută dintredouă sisteme ce nu puteau săajungă la un compromis. Cuargumente din ambele tabere,această „conflagraţie” a durat pânăcătre ultima decadă, când blocultotalitar s-a fărâmat graţieparadoxalei dorinţe de libertate aelitelor din cercurile de la vârf,doritoare să se manifeste într-uncadru lipsit de constrângere.

Haos sau Ordine RigidăA urmat o perioadă în care

haosul a luat locul ordinii rigide,rezultatele nefiind pe măsuradorinţelor maselor largi, iarechilibrul dintre individ şi societaterămânând ca un ideal pentru o altă


Libertatea Individului sauLibertatea Individului sauControlul Controlul SocietãţiiSocietãţii??

Octavian LUPU


27nr. 108, 2018

epocă. Astfel, construcţia socială aavut mult de suferit punând înpericol chiar noţiunea de organizarestatală, fapt ce a condus ladezmembrarea unor structuri cepăreau solide în perioada anterioarăşi la războaie ce au degenerat pânăla nivel de ură dintre rase şi etnii. Înplus, perioada de relaxare acontrolului individului a permisreapariţia fenomenelor de corupţiedin perioada interbelică, lucru ce acondus la subminarea structurilorfundamentale ale statului în genul:educaţiei, sănătăţii, sistemului deasistenţă socială, ordinii publice şichiar apărării.

Oferindu-se prea multă libertate s-a constatat că individul nu este totuşipregătit să acţioneze responsabil înfolosul comunităţii, ci dimpotrivă, elajunge să se izoleze de ceilalţi sau să seîntovărăşească în „găşti” distructive ceignoră dorinţele legitime ale semenilor.Şi astfel, am intrat în secolul XXI cu odilemă nerezolvată în perioada

anterioară, mai precis cu o restanţă laimpresionanta lecţie de istorie pe caretrebuie să o înveţe întreaga omenire.

Totalitarismul a continuat înanumite zone ale lumii oferind unmodel de stabilitate şi de ordineaparent mai profitabil decât cel alpermiterii libertăţii individuale.Companii importante au intuitpotenţialul afacerilor cu producţie înzona totalitară şi distribuţie în cealiberă, fără să ia în calcul joculpericulos pe care îl fac printransferul de putere economică sprezone ale lumii ce pot relua oricânddisputele secolului trecut.

Revoluţia Informatică şi Saltulde Conştiinţă

Prin urmare, mă aştept la operioadă în care căutareaechilibrului dintre individ şi societatesă îşi găsească o soluţie mai bunădecât ceea ce s-a oferit până înprezent prin intermediul uneisocietăţi cu reguli clare şi principiiarmonioase, dar şi cu indivizi care

nu îşi reprimă creativitatea în aaduce tot ce poate fi mai bun înprogresul lumii din care facemparte. Dincolo de evenimenteleistorice, la care din păcate nu putemasista mai mult de câteva zeci de ani,există o nevoie stringentă pentrusoluţionarea adecvată a raportuluidintre colectivitate şi oamenii ce ocompun.

Este posibil ca evoluţiile recentedin domeniul tehnologieiinformaţiei prin dezvoltarea fărăprecedent a Internetului să permităo mai mare flexibilitate în rezolvarea„temei de casă” pe care secolultrecut ni l-a lăsat. La fel de posibilăeste şi reluarea ciclurilor distructivecu nuanţe totalitare, ce din păcate,continuă să existe şi să îşi facăsimţită prezenţa de fiecare datăcând oamenii uită că nimeni nutrăieşte doar pentru sine, ci fiecarefiinţă umană trebuie să slujeascădeopotrivă colectivităţii din careface parte.


POEMEPOEMEDacina DAN

CUVÂNTindicibilă e sămânţacuvântulun copacîn care-atârnă strâmbdouă inimi albastreîn timp ce una batecealaltă-nmugureştesărbătorind tăcerea dintre noicu frunze

AŞ VREAaş vreasă nu ne fi-ntâlnit niciodatăsă nu ne fi iubit niciodatăsă nu ne fi despărţit niciodată

mă nasc din nouprintre sofismele taleiar silogismele altor iubiriîmi cântă poveştidespre un lanţcare-ar fi fost al lui prometeunesupusulde cemie nu mi se regenerează versulciugulit de vultur

VERDE(Mihaelei)

cine-mbracă versul cu floare de castancine-aşteaptă să cutreiereploile şi crengilesauumbra copilărieicare s-a ascunsundevasub cuvintedin regăsire

se naşte un îngersperanţa se-ntoarcecu ultimul darmă oprisemlângă iubirea mea verdeşite visam

LANŢURILEnu-mi pot sfărâma lanţurilemi-am pierdut cheiaîncerc să mişc frunzelemă desparte de ceilalţiun peisajarunc cu verdeîn privirile toamneiîntorc ziua noaptea cu silabeşi-mi curge sânge din cuvântluaţi şi citiţiacesta-i zborul meurăstignit – când e grâu –ploaie – când e tânăr –anamorfoză – când albul se topeşte -


28 nr. 108, 2018

ELENA BUICĂ –ELENA BUICĂ –În pas cu timpul În pas cu timpul

Lucian GRUIA

Elena Buică s-a născut la 3 ian. 1933 la Ţigăneşti, jud.Teleorman şi a absolvit Facultatea de limba şi literaturaromână a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, în anul1964. În 1988 a emigrat în Canada. A debutat, după ce adevenit bunică, la 70 de ani, în 2003 la revista „Observatorul”din Toronto.

Volumul pe care-l prezentăm, În pas cu timpul (Ed.Armonii culturale, 2018) este un mozaic care cuprinde şaptecapitole: Lumina din cuvânt, Fragmente de istorie, PrinRomania-mamă, La pas prin Canada, Interviuri, Desprecreaţiile unor scriitori români şi Opinii despre scrierileprozatoarei Elena Buică. Postfaţa este semnată de NicolaeDina.

Vom începe cu ultimul capitol, Opinii despre scrierileprozatoarei Elena Buică. Din mărturiile exegeticedesprindem faptul că literatura autoarei este optimistă,solară ea scrie cu zâmbetul pe buze. Este verticală, texteleau o motivaţie morală. Pentru Elena Buică, scrisul reprezintăo terapie. Ce ar mai fi de adăugat la aceaste observaţiigenerale pertinente?

Să ne întoarcem la primul capitol, Lumina din cuvânt. Îneseul Gânduri la 85 de ani, autoarea ne dezvăluie că se simtebine, abia acum începe pentru ea vârsta a treia. Justificareamedicală constă în faptul că după 60 de ani funcţioneazăsimultan ambele emisfere cerebrale, iar de la 70 de anicapacitatea intelectuală creşte cu 30%. Faptul întăreşteafirmaţia că bătrânii sunt înţelepţi. Iar cărţile Elenei Buicăsunt sapienţiale. După venirea în Canada a renunţat laaverea acumulată în ţară şi s-a dedicat evoluţiei spirituale.Cu alte cuvinte, cum ar spune Constantin Noica, dincolo dedevenirea biologică întru devenire, s-a dedicat urmând caleaspirituală a devenirii întru fiinţă.

Testamentul literar îl constituie cărţile sale. Autoarea înţeleaptă se bucură de lucrurile simple,

sănătatea la această vârstă constituie un miracol. Elena Buicăse lasă împresionată şi revigorată de zâmbetul unei persoaneiubite, de gânguritul unui copil, de o floare, de un răsărit oriapus de soare. Este o argumentaţie pentru cartea lui NoicaMathesis sau bucuriile simple.

Capitolul al doilea, Fragmente de istorie, depunemărturie pentru patriotismul autoarei, prozele care îlcompun aducând omagiu eroilor căzuţi în timpul războiuluide reîntregine (Şarja de la Prunaru) sau a participanţilor laAdunarea de la Alba Iulia de la 1 dec. 2018.

Foarte interesantă este povestirea Impresionante imaginidin timpul primului război mondial când armatelebeligerante: germane şi anglo-franceze au încheiat unarmistiţiu ad-hoc în timpul Crăciunului din 1914. Faptul afost imortalizat în filmul „Crăciun fericit” în regia lui ChristianCarion.

Onoarea mai presus decât viaţa ne prezintă avatariile

suferite de oamenii din Ţigăneştiîn regimul comunist (suntfragmente dintr-o posibilămonografie a satului).

Capitolul Prin România-mamă se deschide cu oemoţionantă mărturisire:„Aceste amintiri picură însuflet aşa cum picurăsunetul talăngilor turmelorde pe coline, sau ecoulbuciumelor şi tulnicelordepărtate, de prin Munţii Apuseni,mai ales la apus de soare, ori toaca mănăstirilor din dulceaBucovină care răsună limpede în aerul curat şi înmiresmat,gata să îţi spargă pieptul de dorul de viaţă, ori... ori... ori...”

O poveste miraculoasă din Delta Dunării descrie oîntâmplare colosală trăită de autoare şi de fiica ei în deltă,unde au fost plimbate pe canale chiar de marele canoist IvanPatzaichin, fiul gazdei la care au tras la Mila 23.

Un moment impresionant îl constituie lansarea cărţilortipărite în 2017 la biblioteca judeţeană „Marin Preda” dinAlexandria.

Capitolul La pas prin Canada cuprinde 11 momente dinexcursia de o saptămână la Halifax – portul de la Atlanticunde debarcau emigranţii în sec. al XVIII-lea. Impresionantesunt senzaţiile trăite de autoare cu ocazia vizitării cimitiruluiîn care sunt îngropate şi victimele scufundării Titanicului şirelatarea intitulată Explozia devastatoare din Halifax.

Din capitolul Interviuri reţinem câteva aspecte ale creaţieiElenei Buică din interviul luat de Gh. A. Stroia, editorul anumeroase cărţi ale autoarei. Elena Buică, după ce îşi scrietextele le lasă la dospit/limpezit o perioadă şi abia după cele revizuieşte le dă spre publicare. Preferă proza scurtă caresurprinde mai bine instantaneele vieţii cotidiene. Nu-i placautorii care introduc trivialităţi. A fost promovată de DumitruPuiu Popescu directorul revistei „Observatorul” din Toronto,care i-a oferit două rubrici permanente: „Prin sita vremii” şiapoi „Între două lumi”, apoi de regretatul critic literar ArturSilvestri şi de publicistul George Roca (Australia).

Din ancheta revistei „Observatorul” reţinem afirmaţiaautoarei: „...am vrut să fiu un om în inima căruia să cânteviorile, să strălucească florile în culori proaspete, să răsunetrilurile păsărilor, să fie lumină, căldură şi bunătate, să fiecerul senin în care să plutească îngerul păcii şi al dragostei.”

Într-un capitol separat, autoarea comentează creaţiileunor scriitori români: Nicolae Dina, Milena Munteanu,Leonard Ionuţ Voicu, Virginia Vini Popescu, Herman Victorov– Mihaela Victoria Ignat.

Despre creaţia autoarei au fost adunate câteva opiniisemnate de: Nicolae Dina, Ioana Stuparu, Gheorghe A.Stroia, Cezarina Adamescu, Lia Daniela Nenciu, DomniţaNeaga.

Prin activitatea de bunică, prin cărţile pe care le scrie,întâlnirile literare la care participă în România şi Canada, princomentariile literare pe care le face asupra operelordiverşilor scriitori contemporani, Elena Buică se păstrează şila 85 de ani ÎN PAS CU TIMPUL.


29nr. 108, 2018

A treia ediție a Premiului LiterarInternațional „Corona”, s-a desfășurat în15.09.2018, ora 18, în comuna CassanoAll’Ionio, Calabria. Un evenimentorganizat de „Traduzioni Talabà”,prezidată de Mihaela Talabà, dedicat înmemorialul Salvatore Paladino.Eveniment așteptat de scriitori și poețicare au ieșit învingători în această ediție.Desfășurat într-o atmosferă pitorească, lal’Agriturismo „Colle degli Ulivi”,înconjurat cu plantații de măslini,portocali, mandarini etc., au adus unfarmec acestei premieri. Palmierii din jurîți dă senzația că te afli într-un ,,sat”cultural unde spiritul îmbină frumusețeasufletului cu noblețea oamenilor venițidin Europa. Nu conta numai scrisul, ci șisufletele lor, blânde, atrăgătoare, deschisespre dialog. Un amalgam de pledoariiaduse spiritului ancestral, parcă, coborâtdintr-o altă lume, unde Dumnezeu și-apus pecetea pe farmecul oamenilor. Aici,uiți de toate, grijile dispar, atmosferadevine fermecătoare, fiindcă scriitorul șiomul de rând își deapănă amintirile. Nuexistă diferență, că ești scriitor, poet,filosof, geniu sau un simplu muncitor,toate aceste dau culori spiritului. Scriitoruleste egal omului de rând și invers! Cândvezi aceste lucruri te inundă o bucurieimensă, și-ți dai seama că apropiereaomului de Dumnezeu se face, uneori, princreație. Cunoști pictori, actori, scriitori,poeți, oameni de rând, copii etc.,luminându-ți sufletul și mintea cu creațiilelor. Arta, dar mai ales arta creată dinadâncul ființei, dau valori sacreumanității. Prin arta spiritului devenimmai buni, reunind naționalități, pentru căun există diferențe, că este un artistromân, olandez, italian, francez etc., toatese îmbină într-un focar al spiritului undeiubirea cuantică îmbină frumosul cu

pitorescul, iertarea cu iubirea, sacrificiulcu ura de sine. Toate aceste dau beneficiispiritului, călătorind înființă,deschizându-i noi orizonturi spirituale.Am stat de vorbă cu pictorul Marcello LeNeve; Giorgio Naccarato, lucrează laradio Cosenza Nord; prezentatoareaconcursului Mihaela Olimpia Totu;președinta concursului Mihaela Talabà;artistul Massimo Cistaro; Rocco Leonettietc., apoi cu scriitori veniți din România.Aș enumera câțiva: poeta Angi MelaniaCristea, câștigătoare absolută al Premiului„Coroana”, cu cartea „Căutătorul depokemoni” și alte premii; poeta AdrianaWeimer, care anul trecut a câștigat douăpremii: Mențiune Specială la poeziacuantică: „Lumină de stea” și al treileapremiu cu cartea: „Un cer de cuvinte”,anul acesta fiind în juriu; poeta DianaOlteanu, care a câștigat la Poezie ineditacu temă impusă: poezia cuantică, premiulI: „Se zbate lin, tangenta, în spirală” șiMențiune Specială: „Îmi puse și mama,cântecul în suflet”; poeta Claudia Bota laPoezie inedita premiu lIII: „Amprenteledorului” și Poezie inedită cu temăimpusă: poezia cuantică, premiul III:„Picătură divină”; poeta SilviaRîșnoveanu, Germania- Carte edită depoezii: Premiul III: Aripi; poeta RoxanaElena Sandu, Ialomița- Poezie inedita cutemă impusă: poezia cuantică: Mențiunespecial: Iubire; poeta Olga Văduva: Carteedită de poezii Premiul II: Ponte tra Ipensieri/ Pod peste gânduri, secțiuneaitaliană. Apoi cu scriitorul italian AlfredoBruni, fondatorul Asociației Culturale„La colpa di scrivere” (Vina scrisului),care a primit Premio alla Carriera per laletteratura și Luigi Silvestri - PremioSpeciale Cuore Verde.

Toate aceste întâlniri culturale deschidspiritul spre noi orizonturi, călătorindspre timpuri primordiale, unde omulputea sta de vorbă cu Dumnezeu! Existăîn fiecare ființă un paradis al culturii,unde educația spiritului vine din timpuriancestrale, demult apuse, pentru că omul,în ziua de azi, își croiește cu greu drumprin tranșeele culturii care apar tot maides. Scriitori fără valoare ies la ivealăprin stingerea culturii, prin acaparareaunor valori mici, puse pe stâlpulumanității, pentru că, uneori, cultura

devine un brand unde banii își spuncuvântul, iar adevăratele valori se stingpentru că nu le ajută statul! Nae Ionescuspunea: „Singura datorie a statului estede a îngădui și a ajuta pe orice om săcreeze”. Creația adevărată, dar mai alescea lăuntrică, poate crea mitul fericirii,să-l ducă pe cel ce crează dincolo delimitele existenței, chiar poate deveniinemuritor, prin depășirea proprieicondiții, dar sunt atât de puțini care seîncumetă să meargă pe calea cunoașteriide sine. Ar trebui să înțelegem că fărăparadisuri culturale, școli academice, fărăsacrificii imense, nu putem crea culturăcu adevărat. De aceea Mihaela Talabàimpune valori spirituale prin căutarea însine a creației, pentru că poezia cuanticădeschide noiorizonturi în creație, prinunirea valorilor spirituale în unul singur:cel ce se caută în sine. De aici denotă că,creația interioară este și creația luiDumnezeu! Numai prin integrarea înnatură, mai bine zis în legile naturii, neputem recâștiga paradisul pierdut. Vedemaceste salturi spirituale în „Luceafărul” -Eminescu; Faust – Goethe; DivinaComedie – Dante; Corbul – Poe; Dacă –Kipling și de ce nu, în Coșbuc,Alexandri, Bacovia, Nichita Stănescu,Leopardi, Virgiliu, Ovidiu etc. Toți aceșticreatori de eternitate au dus spiritul peplaiurile nebănuite ale sensibilitățiiinterioare, pentru că fiecare și-a căutatadevărata fericire!

Rezultatele în limba română:Carte edită de poezii Premiul I:

Căutătorul de pokemoni de Angi MelaniaCristea, Craiova. Premiul II: ex aequoOmnia Vincit Amor! de Florin T. Roman,Sebiș (Arad) Inimă soare neobișnuit deCiprian Muntean, Lugoj. Premiul III: exaequo Limita umbrei de Silvia Bodea-Sălăjan, Zalău. Aripi de SilviaRîșnoveanu, Germania. Mențiune deonoare: Suflete de ceară de CameliaArdelean, Deva. Numele meu, e… deStejărel Ionescu, Timișoara. Mențiunespecială: Gramatica iubirii de DanMitrache, Bălcești. Labirintul iubirii deClaudia Bota, București. Florile cireșuluitânăr de Daniela Gumann, Germania.Premii Speciale: Premiul SpecialQuantum: Eterna iubire de DanielaGumann, Austria.

PARADISURI CULTURALEPARADISURI CULTURALEVasile HATOS


30 nr. 108, 2018

Cântec de greieri...

N-auzi cum cântă greierii? E toamnă,Din toamna care-a fost și mai demult,Cântecul plin de-amintiri mă-ndeamnăCu drag până la capăt să-l ascult...

Din aripi cântă greierii, e toamnăȘi sufletul se umple de tumult,Ți-aduci aminte, fericită doamnă,Nimic din cântec nu era ocult?!

Afară-l cântă greierii, e toamnă?Nu simți? E-atâta vară între noi!Ne pleacă frunza, nimeni n-o condamnă,La Anu' vine iarăși înapoi...

Mi-e dor s-alerg acum pe Dealul Culii,Ce cântec minunat din Raiul vechi!Femelele nu cântă, doar masculiiTot țărâie armonic în urechi...

Îmi orbise sufletul...

Ai plecat Duminica, mamă,În sfânta zi de duminică-n zori,Eram cu tine acolo, la vamăȘi-acolo mă trezesc deseori...

Mi-am amintit de cuvintele taleRostite în noaptea aceea sub steleȘi Aerul mi se umple de jale:„Nicule, vai de mânuțele mele!”

Te dureau pentru prima și ultima oară,Niciodată în viață n-ai spus că te dor,Îmi orbise sufletul ca o vioarăCu coardele rupte: „copilul meu, mor...”

Ne-ndemânatic nu știam ce să fac,Îmi ridicasem ochii spre cer:Doamne, al nostru, de-acum și din veac,Nu ți-e milă când părinții ne pier?!

N-am primit de-atunci niciun răspuns,Și întrebarea aceea mi se pare ciudată,Se trezise în mine pruncul din plâns-Și mâinile lui mă dor câteodată...

Grânarele inimii...

M-au născut părinții cu folosÎn lumea asta care mi-a fost dată,Toată viața n-am fost...„furăcios,”N-am sărăcit pe nimeni, niciodată!

Când eram copil, acolo-n SatN-aveam astâmpăr, cum nu are vântul,Din toată-averea cât-am adunatO să rămână-n urma mea...cuvântul!

Din tot ce-am secerat în rând cu tineRisipa noastră n-a fost în zadar,Grânarele din inimă, știi bine,Cu cât împart mi-e rodul plin de har...

Mă doare versul...

Mă doare versul, nu mai pot să-l strig,Cuvintele îmi sunt tot mai puține,La Țebea și-n Ardeal se face frigȘi Aerul abia de mă mai ține...

Simt surparea vremii cum coboarăPeste țara mea și neamul meu,Dar în curând se naște o Fecioară,Ea, Maica Fiului de Dumnezeu,

Maria, cea mai sfântă-ntre femei,Cum alta pe pământ nici nu mai este!Se luminează totuși ochii mei,Voi să vă bucurați de-această Veste!

Celor ce poartă numele ei dragDe Dragoste vă fie ziua plină,Cu busuioc s-o așteptați în pragCurând, cât de curând, ea o să vină...

Mă doare versul, dar durerea, ce-i?Când fără ea mi-e inima săracă,Tu vindecă-mi-l, Doamne, dacă vrei,Ci voia Ta deplină să se facă...

Mă simt...

Nici greu nu mi-e și nici ușor,Pe suflet nu am nicio cută,Mă simt ca umbra unui norCe trece peste voi tăcută.

Pe lume-i tot mai multă larmăȘi scrâșnetul e-atât de viu!Până când gândul o s-adoarmăÎl simt și încă nu-i târziu...

Mă simt ca iarba arsă-n vânt,Ca nucul cel bătut în toamnă,Mă simt așa, ca un cuvântCare mereu să-l scriu mă-ndeamnă;

Nici greu nu mi-e și nici ușor,Din azi mereu spre mai departeȘi nu mă plâng dacă mă dorAtâtea griji, oricum deșarte...

Poemul din toamnă...

Umblă vântul mahmur prin grădină,Niciun gând nu poate să-l mai culce,Să nu te miri dacă poemul e dulce,Și Aerul miroase-a tescovină...

Bucuria aceasta ce mi-a fost dată,Să fim împreună la cules mereu,Ea vine-ntotdeauna de la Dumnezeu,Ca o sărbătoare binecuvântată!

Din zorii vieții, până pe-nserat,Fără tine, singur, Poezie dragă,Mâna mea nu știe să-l culeagă.Oricât e rodul clipei de bogat...

Ura de moarte...

Tot mai bolnav e neamul meu de urăȘi alte neamuri, care nu le spun,De toate-acestea, Doamne, Te îndurăDe la Paști și până la Crăciun,

De la Crăciun și până la ÎnviereSă ne vindeci arșița din gând,Trimite-n lume pace, mângâiere,Din adevărul spus: „Eu vin curând!”

Zdrobește zidul care ne desparteȘi luminează gândurile noastre,Să nu mai fie ura cea de moarteStăpână sub tăriile albastre!

Dragostea Ta o pune în cuvinte,Și fă-mă pe deplin să o-nțeleg,Ascultă-mi Ruga, nu-i a mea, Părinte,E Rugăciunea unui neam întreg

POEMEPOEMENicolae Nicoară-Horia


31nr. 108, 2018

MINCIUNI ADEVĂRATE DEMINCIUNI ADEVĂRATE DEBERTHOLD ABERMANBERTHOLD ABERMAN

Paul LEIBOVICI

Autorul acestei cărți, sedovedește prin noul său volum, a fiun analizator profund al diferitelorcategorii de persoane; a relațiilorbilaterale între cele două sexe,urmărind cu desăvârşit interes, așspune profesional, raporturile, curbaseismică a vieții între cele douăpersonaje, în permanență evoluțiaraporturilor.

Pe psihologul Aberman îlpreocupă atât legăturile naive,prietenești ale tinerilor, cât și a celorcare de mult au trecut vârsta primeitinereți. Ceea ce gândesc și simttinerii zilelor noastre, în condițiilenoi, în care nu întotdeauna, părințiiau acces. Educația primită în sânulfamiliei?! Dacă aceasta a existat într-o oarecare măsură, se reflectă încomportarea tinerilor și gradul deintensitate. Însăși sentimentulapropierii prietenești, care se poatetransforma în anumite condiții într-o dragoste sau chiar o pasiune oarbăpentru ambele părți, intră înpreocupările autorului.

Însăși titlul, „Adevărul șiminciuna”, pune lectorul în cumpănagândiri sale. Adevărul – poate fitotal? Dar minciuna!! În cadrulrelațiilor dintre Ea și El, să constatatnu numai la personajele din povestirisau romane, un dezechilibru. Uneorisentimentele depășesc logica, și nuodată în anumite condiții de viațălogică se impune distrugând cu vreresau nu sentimentele – fie ele până înacel moment crucial, puternic.Autorul își îndeamnă lectorii chiar dela început: „Adevărul, merită șitrebuie să se impună, chiar dacă,uneori cere sacrificii...”.

Pentru a fi conștient de aceastăafirmație, de greutatea propriu zisăa, adevărului, e absolut necesară o

educație temeinică, încă din primiiani ai existenței. O a doua afirmație– preocupare, a lui Aberman, ar fidestinul. În acest scop lecturacapitolului „D-ale vieții”, vine săelucideze – am spune într-o oarecaremăsură, care este sensul acestuicuvânt, greutatea pe care o are încursul vieții. În general dacă oamenii,recte o pereche de tineri sau maturi,de-a lungul vieții se pot baza pe ceeace se numește, destin, legăturilesentimentale între doi tineri, pot fisau ar fi necesar să se bazeze peacea flacără interioară care devinevăpaie. Saint-Exupéry, la vremea saa afirmat că: „Adevărate iubireîncepe de acolo de unde tu nu mai

aștepți nimic în schimb!” Tineretulzilelor noastre crede în văpaiadragostei atâta timp cât poate fiîntreținută!... dar e știut că șivăpaiele, acel foc sufletesc arenevoie de o anumită educație,pentru a putea fi întreținut! Poate nula nivelul superior.. Dar câte nuintervin în viață, în fiecare moment?!Avem noi tăria sufletească, logicatemeinică pentru a nu ne lăsa furațide bănuieli deșarte? Când una dinpărți (El sau Ea) are darul de aconvinge, de a scoate din mânecăargumente, de a ameți partenerul

(a) cu înșir-te de cuvinte amețitoare,victima cade. E uneori prea târziu,trezirea... Însuși autorul Abermanîncheie capitolul „Bănuiala” cu: „Erușinos să arunci ceea ce ai ridicat...”

Dacă îndrăgostirea de o persoanăe doar un joc de moment, sau dacăe ca focul din sobă care are putereade a încălzi doar camera unde se aflăsoba, lasă-mă să intru în inima ta,dezvăluie o nouă problemă, la careaș afirma, un răspuns e prea puțin:„Da, într-adevăr, dragostea e adeseaplină de suferinți...” Răceala sauindiferența părții opuse, depinde încele mai multe cazuri de construcțiaanatomică, chiar dacă persoana aprimit o anumită educație, s-aformat în condiții prielnice.Dragostea este la rându-i o suferință,pentru unii plăcută, pentru alții unlanț care atârnă și din care e greu săte rupi! Desigur, nimic nu e veșnic,prin simplu fapt că noi nu suntemveșnici. Dar când iubim, când ne-amgăsit echilibrul vieții, când fireledragostei se împletesc, devenind ocontinuă armonie, dragoste,devenind o obișnuințăindispensabilă din viața perechiirespective, atunci putem afirma, e oveșnicie! Să fiu iertat chiar și deSophocles, dar înțelepciunea nu



32 nr. 108, 2018

poate fi o bază temeinică adragostei. În lumea noastră dodernă,unde interesele predomină, fericireae înțeleasă prin bunurile realizate, iarsufletul și mintea e răpită.. fie chiarpentru o anumită perioadă debelșug!

Pornim în viață nu întotdeauna cuentuziasm, depindem adesea decondițiile economice, uneori deeducația sau needucație, și nu maipuțin de, construcția noastrăinterioară. E puțin, e mult!?

Nu întotdeauna, visul tinereții nise împlinește. Și e firesc” Pedrumurile întortocheate, pline desurprize, de necunoscut și

necunoașteri – suntem adeseasinguri! Visul, chiar la vârstamaturității, e plăcut, dă farmecvieții.. dar rămâne vis! De aceeaKhalil Gibran a putut afirma: „Dacădragostea te cheamă, urmeaz-o,chiar dacă drumurile sunt grele...”

Condițiile din noua societatecontemporană, nu ne permit maiîntotdeauna să ne lăsăm antrenațipe drumul visător al marei și aprinseidragoste. Persoanele mature, cu ooarecare experiență, cu un trecutsau altul, au temeri de un pas înplus... de podelele care se îndoaiecub greutatea corpului, deexperiențele trecutului! Maturiiînvăluiți de visul unei noi aventuri, se

lasă mai greu antrenați, iar dacă sedecid la noua dragoste e pentru aîncerca o reîmprospătare asimțurilor, a unei vieți mai temeinice,sigure... „Găina bătrâna face ciorbamai bună?” Depinde cu cine oîmpărtășește!!! Simțurile și judecatavin după ce am sorbit din ciorbă!

Cartea, „Minciuni adevărate”formează un mănunchi de aprecieri,de analize întocmite cu dibăcie,experiență de viață, lecturipsihologice și filozofice. Citind-o șireflectând cu aprofunzimeacuvenită, privim societatea din jur șine întrebăm: „Adevărul viețiicotidiene oare e minciuna de a căreifire ne împletim la fiecare pas?”


GÂNDURI REBELEGÂNDURI REBELEHarry ROSSHarry ROSS

• Dumnezeu a pus bazele, iar noi am ridicat coloanele unei lumi strălucitoare.

• Cuplul uman e un producător unic de viaţă. Totul e simplu şi captivant. Nu se cer studii şi

nici vechime în câmpul muncii.

• Există o mare diferenţă între a vrea şi a putea. Aici încep blocajele fericirii noastre!

• Lagărele naziste, fără excepţie au fost crimmnale şi monstruoase, dar şi azi se mai găsesc sceleraţi care le acordă

circumstanţe atenunate.

• Dragostea este sentimentul cel mai elastic. Te atrage şi te lasă, te cuprinde şi te prinde, iar la supărare... o

întinde!

• Laudele postume nu mişcă nici un fir de păr în capul mortului.

• Dincolo de realitate, nu există nimic decât, mister, famtezii şi aiureli.

• Avem o lume caldă şi sensibilă şi alta rece şi indiferentă. Între ele funcţionează un ghişeu de schimb de sentimente.

Doamne, ce patente!

• Miezul nu scuză învelişul...

• Şi bărbaţii de rând caută unicate printre femeile de pe Pământ.

• Ca un făcut, întâlneşti mereu şi mereu oameni pe care nu-i cauţi.

• Uneori un apus de soare valorează mai mult decât un răsărit.

• Suntem expuşi mofturilor copiilor pentru că ei văd în viaţa un capriciu.

• Statul Islamic a ridicat barbaria la rang de politică oficială.

• Omul care se îmbată cu apă rece bea fără măsură şi setea tot nu-i trece.

• Căsnicia e un partid cu doi opozanţi.

• Subţirimea intelectuală nu se măsoară cu aţa, ci cu vorba şi cu faţa.

• Un compliment gratuit chiar dacă vrei, nu te va ridica printre zei.

• După studii îndelungi, nu s-a putut stabili dacă părinţii sunt robii copiilor sau copiii sunt prizonierii părinţilor.

• Între strunele unei viori poţi recunoaşte şi zâmbetul unei flori..

• Cugetările se ivesc spontan. Ele n-au durerile naşterii unui roman.

• Vorbele pot fi şi calde, şi agasante, Şoaptele sunt reci şi derutante.• Şi prostul are clipele sale de luciditate.


33nr. 108, 2018

POEMEDomnica VĂRZARU

Nu-mi este teamă

Nu-mi este teamă !O port lângă mineDe când m-am născut.O rog, însă, grabnic,Când vrea, să mă ducăÎn alte tărâmuri,Să-mi dea, dacă poate,Un alt începutFără de nopţiFără de zile.Să-mi dea un ţinutCu gândul hrănitDoar de flori.În raze de soareDoar fluturi să zboareŞi printre culoriLumina s-aducăTăria de stâncăŞi gând împlinit.

Mâna mamei

În culori cuprinse într-o ramă,Greu împrăştiate, sub priviri,Mâna mamei încă se destramăÎn izvorul multor împliniri.

Mângâierea ei de catifea Prinsă-n gingăşie de caisÎmi aruncă haina vieţii greaŞi deschide drumul cel închis.

Străbătându-l, să-mplinesc un ţel.Mâna este torţă văzătoare,Dă putere, parcă-i din oţelŞi preia tot chinul, când mă doare.…………………………………

Bun străjer. Acolo, înrămată,Eşti izvor de multă alinare.Tu, ca şi-o icoana preacuratăDă-mi şi astăzi binecuvântare !

Precum oglinziledin ape

Precum oglinzile din ape Sunt gândurile mele-ades,Când nu mai pot cuprinde-n eleMult căutatul înţeles.

Tremurânde-n raza luniiÎşi caută margini. RăsfirateÎn cercuri mari, se tot destramăLa porţi de visuri încuiate.

Speranţa, poartă de-mplinireZidită pururi în icoaneÎmi pune flori ale nădejdiiÎn lut sărac, făcut mormane.

Şi unui gând ce stă la pândăÎi spune că se poate facePuternic scut pentru izbândăDin adevăr, dreptate, pace.

Dar pân-atunci, eu mai departeDin balansoarul unui gând,Privesc oglinzile din apeÎn marea batere de vânt.

Tu, ora mea

Ora mea, năucă,Mi-ai sunat trezireaDin somnul buimăcit.Azi, multe gânduri Se-ntorc pe unde-apucă,La şirul nesfârşit.

Privesc cu resemnareConvoiul flămânzit.Ce mult am tot dormit !

În casa vieţii meleLe voi primi cu dragLe-nşir ca pe mărgelePurtate în şiragSă aibă ce s-aleagăUrmaşii-n seri târziiCând eu voi fi pribeagăPrin alte galaxii.

Optimism

Primăvara şi-a întins veşmântul.În pădurea deasă florile răsar.Cred că-n suflet nu îmi bate vântul Şi în casa vieţii e lumină iar.

Vara-nfierbântată cerne ploaie deasăRăcorind în câmpuri lanuri auriiSă trăiesc în zile care nu apasă,Leagăn de-mplinire multor bucurii.

Pe altarul toamnei, când apare lunaŞi sub frunze, struguri străvezii adorm.Sper cu tot ce sunt că-n curând minciunaSe va duce-n ţara veşnicului somn.

Adevar curat iarna va aşterne Pe năframa albă-ntre pământ şi cerAlungate fi-vor gândurile terneAm să pot să cred, să traiesc, să sper.

Am trecut

Am trecut prin câmpurile goaleAuzind doar ciori ce croncăneau.Am văzut la capete de brazde,Singuratici plopi cum unduiau.

Îşi lăsau coroana-ngălbenităSă se-mprăştie sub pic de ploiŞi să fie hrana potrivită Spicelor ce ne hrănesc pe noi

Inima-mi se strânge a pustieFără ierburi crude, fără cânt.Picurii din toamnă vor să fieLacrimi care-mi cad peste pământ,

Să rodească-n vara viitoareGrâul, strâns în dodoloaţa pâineRumenită-n vetre de cuptoareCu speranţa vieţii pentru mâine.

Din volumul „Soare grăbit”


34 nr. 108, 2018

Anecdote cuAnecdote cu

scriitoriscriitori

Propus de Ion Catrina

Pe când scriitorul Honoré de Balzac se afla înElveția, prietenii săi l-au îndemnat să facă oexcursie pe culmea unui munte.

– Exclus!, replică Balzac. Față de munți amaceeași atitudine ca și față de femei. Prefer sărămân la poalele lor.”

Un tânăr actor lipsit de talent îi ceredramaturgului George Bernard Shaw să-iscrie o recomandare pentru a se angaja la unteatru. Acesta a scris următorul bilet: „Vi-lrecomand pe actorul X. Joacă Hamlet, Caesar,fotbal și biliard. Cel mai bine joacă biliard”.

Cum a scăpat Caragiale de sponsorizareapentru amenajarea unui cimitir… Ion LucaCaragiale deținea o casă de vacanță la țară undese retrăgea când dorea să scrie în liniște. Primarulcomunei, de câte ori afla că scriitorul s-a întors, îlasalta cu zeci de invitații la evenimente locale sauîi cerea bani pentru comunitate. Cum lui Caragialenu-i plăcea să fie distras din actul creației, reușeasă-l șocheze mereu cu răspunsurile sale spontane.Într-o zi primarul îi bate în poartă cu rugăminteade a contribui financiar la construirea unui gardîn jurul cimitirului comunal. Răspunsul luiCaragiale l-a dezarmat: – Nu vă dau bani pentruasta. Cei care sunt afară nu se grăbesc să intre, iarcei aflați acolo n-au cum să mai iasă. Prin urmare,n-aveți nevoie de gard..

Balzac a primit o scrisoare de la unul dinnumeroșii săi creditori: „Vă rog să-mi restituițiimediat banii pe care vi i-am împrumutat. Mâinetrebuie să plătesc urgent o datorie.” Răspunsul luiBalzac: „Aceasta e curată nerușinare! Vreți să văplătiți datoriile cu banii mei?”

Aflându-se, ca de obicei, într-o mare jenăfinanciară, Balzac îl vizită pe editorul său pentrua obține bani. Într-una din zile a fost oprit înantecameră de un valet care i-a spus:

- Regret, dar astăzi domnul nu primește.- Nu-i nimic, i-a replicat zâmbind scriitorul.

Principalul e să dea!

Baudelaire a fost întrebat de o doamnăvârstnică și vanitoasă, căreia toți îi făceaucomplimente:

- Câți ani îmi dați, maestre?- De ce v-aș mai da și eu, din moment ce aveți

atâția? îi replică sarcastic poetul.

În luna iulie a anului 1838, cu șase luni înaintede a se căsători cu verișoara sa dreaptă, EmmaWedgwood, Charles Darwin a întocmit o listăcu argumente pro și contra mariajului.

Analizându-le, Darwin a hotărât căargumentele pro trag mai pe greu pe cântar, s-acăsătorit și a trăit cu Emma până la moartea sa,în 1882. Ei au avut zece copiii (trei dintre care aumurit la o vârstă fragedă). Iată unele dinargumentele pro-mariaj ale lui Darwin: Copii(dacă va da Domnul) [n.b.: trebuie de remarcat căDarwin avusese studii teologice]. O companieconstantă (și o prietenă la bătrânețe). Obiect deiubire și de joacă (oricum e mai bine decât să aiun câine). Casă amenajată și cineva care o să aibăgrijă de gospodărie. Diverse stări benefice pentrusănătate. Imaginează-ți numai o soție gingașăîntinsă pe canapea, focul arzând în cămin, cărți,muzică bună...

Căsătorie, Căsătorie, Căsătorie. Quod EratDemonstrandum.

La scriitorul francez Anatole France veniseodată o tânără stenografistă să se angajeze lalucru. France găsise că e mai eficient să dictezenuvelele și articolele sale.

- Monsieur, eu pot stenografia cu o viteză de 150de cuvinte pe minut, rosti domnița cu gândul să-și ridice valoarea.

- E bine, dar de unde să vă iau atâtea cuvinte?răspunse uimit și ironic France.


35nr. 108, 2018

Totul trebuie să fie simetric, spuneai,şi-mi arătai de undeva de susîmbrăţişarea rămasă la poalele munteluipe care nu apucasem să o prindem înboldul cu amintiri ucise frumos. Măreţiamuntelui este pretextul neputinţei de afi fericit. Piscul este totdeauna acolo sus.Pentru a urca trebuie să priveşti spre el,adică spre Cer, adică spre direcţia ceabună. Rămânem cu tenacitateaîncrâncenării de a urca. Piscul îşi apărăneatingerea precum Cerul viaţa de apoi.Liniile din palma destinului ne face aşade diferiţi încât devenim o perfectănepereche. De aceea continua căutare,urmele de paşi, valul de mare din oriceanotimp. În orice nedespărţire existăo jertfă. De ce de sus?, te întrebam, dece? Ne vedem mult mai mici aşa. Şi nepierdem mai uşor printre părerileoamenilor. Tristeţea aparţine bunuluisimţ, îmi spuneai. Când iubeşti, de faptconstruieşti un pod. Totdeauna îţidoreşti să treci dincolo. Tărâmulnecunoaşterii are cele mai frumoaseculori. Acolo este o altfel de singurătate,îţi spuneam. Acolo gândurile se aşeazăîn privirile şi palmele noastre cu altfelde blândeţe şi înţelegere. Estedepărtarea de tot ce nefiresc există,precum întoarcerea în sinele cemântuiește. Apoi totul se contopeşte.Culorile devin parte din noi. şi se aşeazăîn zestrea de alb primită la naştere. Deunde ştii toate astea, mă întrebai. Ai fostacolo? Nu am fost, dar te construiescnumai în locul acela de nimeni ştiut,adică te iubesc. Necunoaşterea, chiardacă este tărâmul de dincolo, îţi poateoferi totul şi tu meriţi totul. Tu eştidragostea, iubirea, liniştea fiecărei zileşi tot ce sufletul meu îmi tot cere. Nusunt minţit. Ştiu că acesta este adevărul.Eşti dragostea noastră. Te aştept demult. A durat ceva timp până să mănasc. Mi-am dat seama că, de fapt, tuînsemni trebuinţele mele. Există un rost

al tuturor lucrurilor. Timpul mi-amăsurat paşii cu aşteptarea. Aşteptarease măsoară în paşi. De ce nu m-aichemat mai înainte?, mă întrebai. Pentrucă eu nu am talent la desen, liniile le facîncet,, stângaci și cu teama de a nu greși,precum şoaptele. Şi-apoi fiecareamănunt contează. Când ţi-am desenatpărul, munţii erau plini de zăpadă şi amhotărât să mai pun şi altceva, aşa că ammai aşteptat un anotimp. Trebuia să-țiașez undeva și ce mamei mele îi plăcea.Mama mea ştia multe despre zâmbet şiviaţă. Din bunătatea ei am învăţatmultele lucruri, din bunătatea mâinilorei pașii mei mi-au dibuit multe cărări deliniște. Când am întâlnit florile dinfâneţele unde caii îşi slobozeaulibertatea, am fost în mare dillemă, nuştiam unde să ţi le pun. Erau multe şidiferite. Ca un Cer din care primimlumina zâmbetului erau. Nu puteam săştiu în ce parte îţi doreşti duminicile, aşacă le-am pus în mine.Trebuia să-ți oferși eu ceva în ziua în care urma să teîntâlnesc. Erau blânde, calde şi sehrăneau cu lumină. Le puneam în minepentru că le puteam lua de acolo oricândar fi trebuit să înțelegi câte ceva despremine. Uite ce bine-ţi stă acum cu ele înzâmbet și pașii desculți.. Câmpul defloarea-soarelui, răsăritul din marea cuvaluri, curcubeul, urmele de paşi,valurile şi toate celelalte anotimpuri țile-am pus în ordinea firească a priviriitale. Așteptarea de tine este o regulă. Te-am putut astfel întâlni pretutindeni. Dejaîncepusem să cred în ideea de fericire.Într-o zi nu găseam ce să-ţi pun peglezne şi umeri. Bunica, care stătea subteiul din curte înpletind într-un cioraplumina unei dimineți, m-a chemat la eaşi după ce m-a mângâiat cu înţelegereace ne leagă sângele, m-a luat de mână şim-a dus la lada în care își ținea zestreași mi-a zis să aleg. Am luat albul rochieide mireasă şi câteva duminici. Ale ei

erau altfel...Aveau zăpezipână la Cer șibunica eraacolo o copilă ce vorbea cu pomii dincurte, pietrele şi urmele de paşi ce măînvăţa să le desluşesc. Ce zâmbet aveabunica, ce duminici! Atuncii amdescoperit munţii cu piscurile înfipte înCer şi m-am bucurat pentru ziua ce vasă fie venirea ta. La poalele lui oameniicopii învăţau mersul copăcel. Copăcelde nuferi, copăcel de trestie, copăcel denumăuita. Mă gândeam la tine, la noi,la zborul păsărilor și la rostul multelorlucruri ce trebuie să le așezăm în noi,pentru a construi îmbrăţişarea. Într-odimineaţă am simţit primul semn alexistenţei tale. Pieptul, mâinile şi tot ceîn mine respira, nu mai erau singure.Așteptarea, devenită miloasă, seîmblînzise. Te simțeam, simțeam că eștiaproape, că din moment în moment aisă-mi apari. Nici în tăcerea mamei melenu trebuia să mai fie suferință pentrumine. Atunci am luat pereţii camerei,i-am înşirat pe malul mării şi te-amaşteptat. Aveam emoţii. Ce emoțiiputeam să am! Îţi simţeam respiraţia şicăldura a tot ce pusesem în tine. Valurileaduceau din neant semne albe... Ce-i cuşotronul ăsta aici?, ai întrebat înmomentul în care ai atins nisipul.Acesta a fost primul lucru pe care l-aiîntrebat.Sunt pereţii camerei tale, ţi-amspus. Viitoarea ta cameră. Domnule eştinebun, mi-ai zis privind cu zâmbet şipăr despletit în jur. Îţi vedeam pentruprima dată zâmbetul. Eram uluit pentrucă uitasem de câmpul de flori şi măîntrebam cum de totuşi îl ai. Hm! Tot cepusesem în tine era acum în zâmbetultău. în urmele așteptărilor mele și pestetot în jur. Te recunoșteai în mine șizâmbeai! Înțelegeai! Doamne cât demulte lucruri a intuit bunica! Dă-mimâna şi hai să jucăm şotron, mi-ai zis.

MÂNTUIREMÂNTUIREEmil PROȘCAN


36 nr. 108, 2018

Mâna ta îşitrimitea căldura în mineprecum toate cele aşezate în albul dintine. Precum adâncurile din care veneaite iubeam şi te simţeam. Oamenii nu pottrăi singuri! Urmele pe nisip erau fărăputință de tăgadă. Tăcerea dădea semnede resemnare. Mersul pe pereţiicamerei tale improviza nemurirea.Copilăria din zăpezile rochiei demireasă a bunicii se juca cu pescăruşii.Valurile mării şopteau ceva dinadâncuri. Ce spun valurile?, te întrebam.Ceva din ce mamei tale îi plăcea. Cezâmbet uriaș avea Cerul! De ce trebuiesă fim mici?, te întrebam. Pentru căcelorlalţi din mulţime să nu le pese denoi, îmi spuneai. De ce să nu le pese denoi? Trăim împreună şi împărţimaceleaşi zile şi anotimpuri. Ar trebuidată o lege, îţispuneam, o lege care săoblige la mersul desculţ, o lege care săoblige să înțelegi ca să începi să trăieşti.Dar ea există, îmi spuneai, în timp ce-ţistrângeai pereţii camerei de pe nisipulcu urme fără putinţă de tăgadă. Noapteaoamenii o iau mereu de la capăt, deaceea neantul de unde vin valurile, aicila mal, devine alb, îmi spuneai. Înfiecare seară îţi strângeai cu aceeaşigrijă pereţii camerei ce-ţi fuseserăşotron la bine şi la rău. Nu suportbuzunare pline, de aceea le port cumine, la piept, să le strâng, precumurmele din îmbrăţişarea ta. Visele melenu-mi cer niciodată nimic, dar eu leînţeleg şi le dau drumul să se întoarcă,

precum porumbeii aduc Cerul laoameni. Dimineaţa obosite şi stoarse deuitare, câteva, se mai pot zări în mânavalurilor. Împărţim frăţeşte tot ceagonisim. Priveşte ce urme de paşi suntpeste tot şi nimeni nu ţipă, nimeni nucaută..Totul trebuie să fie simetricprecum lacrimile ascunse în neantulochilor tăi frumoși. De aceea privirea,gândurile, munţii sunt în îmbrăţişareanoastră. Anotimpurile sunt în aceeaşiveşnică căutare întru simetria ochilortăi. De aceea valurile vin şi pleacă. Undute-vino ca şi cum au uitat ceva, ca şicum mai e ceva de lăcrimat, de zâmbit,de spus. Privirea de sus ne face maimici și mai trebuie să ne ascundem.Stăm la vedere fără să fim văzuţi, recumîn orice copilărie. Precum universul nune ascundem. Fără să știm multe lucruriexistă. De aceea privim de sus stelele,da, de sus. Aşa cum ne trimitemgândurile. Precum bunica părul lung şi-l pieptăna. Acum ştiu de ce am aşteptatatât, mi-ai spus într-o zi.

Ca totul să fie simetric, precum ziuaîn care ne întoarcem!

În fiecare dimineață îţi duci, cuaceeaşi răbdare, pereţii camerei pemalul mării şi nu te temi. De ce noapteaîi iei cu tine?, te întrebam. Şi cochiliamelcului are o spirală, îmi spuneai.Oamenii privesc de sus, văd nisipul pecare-l călcăm a desculţ şi se simt liberi,neîmpovăraţi de noi, cu toate că atuncicând zâmbeşti le suspicionăm fericirea

de înaltă trădare.Şi-mi car pereţiicamerei cu mine. Nu dinnoncomformism, nu! Tot ce e pus înmine trebuie să-mi rămână, să-mirămână în preajma pașilor. E darul depreț al sufletului meu. Fiecare din noiprimim câte ceva și dăm mai departe.Totul trebuie să vie în împărăţia tasimetric și să devină podoabă pentrudegetul tău inelar! Ne împletim coroanade spini singuri, apoi ne-o punem pedeget. Nu vrem să abuzăm de milaoamenilor, au atâtea lucruri de neînţeles,de ignorat, de urât. Urc vârful de muntecu tine. Agoniseala lor de lacrimi e toatăîn noi şi de aceea îi iubim. Ei cred căeste o pedeapsă și ne hulesc. Povaranevinăției lor este rugăciunea pe caretrebuie să o ducem acolo sus. Trebuie săajungem acolo sus! Trebuie! Ştim cetrebuie să se întâmple... Urcăm, urcăm,urcăm, printre mâinile amenințătoareprecum un labirint cu singura ieșire spreCer! Acolo sus ne aşezăm pe cruceapereţilor şotron cu fața spre neantul dedeasupra noastră. La poalele piscului arămas lumea! Un uriaș neant deașteptări între noi și aşteptările lor!

Acum totul este simetric?, măîntrebi.

Privește în sus îi spun în timp ce, cutoate că am ajuns în vârful piscului, noiîncă urcăm, urcăm, urcăm....

Toate aceste întrebări ni le punemmereu, cărămidă cu cărămidă, pânăcând podul va fi gata.

POVESTE DEPOVESTE DEDRAGOSTEDRAGOSTE

Emil ProscanEmil Proscan

Ce simplu s-a denumit omul acela „tată”!Mama nu este invenţia mea,ea nu e femeia aceea,este îmbrățișarea mea cu tot ce există,timpul etern,nedespărţirea,tărâmul soarelui răsare, nașterea mea.De-acolo îmi iau căldura și zâmbetul în zilele cu ploi fărăcurcubeu!

Mama mea emama!Omul acela a întâlnit-o într-o zi pe mama mea și s-au

învrednicit...Cunoașterea lor e veșnicia ce trece efemer prin mine.Când mă strigau eram copil!Ce asurzitoare liniște dau la iveală anotimpurile ce ning

acum..În fiecare zi spun Tatăl Nostru pentru prima dată!Mulțumesc Doamne!Și să știi că nu vreau alte minuni!


37nr. 108, 2018

SCRIPTA MANENT - FARMECULSCRIPTA MANENT - FARMECULANTOLOGIILOR DE ALTĂDATĂANTOLOGIILOR DE ALTĂDATĂ

Alex ȘTEFĂNESCU

A trecut vremea când oantologie era expresia dorinţeiunui cititor pasionat (eventualprofesionist) de a da şi altoraocazia de a citi poeziile care l-auîncântat pe el. Acum o antologiese alcătuieşte din ambiţia unuicritic literar de a se prezenta înfaţa opiniei publice ca o instanţăsupremă sau din nerăbdarea uneinoi generaţii de poeţi de a seimpune, după înlăturareanecruţătoare a celei dinainte.

Ceva din farmecul culegerilor,crestomaţiilor, florilegiilor dealtădată s-a pierdut. Aproape că-mi vine să mă adresez, copleşit denostalgie ca Eminescu înEpigonii, predecesorilor noştri:„Voi, pierduţi în gânduri sânte,convorbeaţi cu idealuri;/ Noicârpim cerul cu stele, noi mânjimmarea cu valuri”.

Daniel Ioniţă este unul dintreultimii romantici ai îndeletniciriide antologator. Stabilit înAustralia, la Sydney şi având altăprofesie decât aceea de literat, ela continuat să citească, totuşi, de-a lungul anilor, poezieromânească, aşa cum făcea şi

înainte de a se expatria. „Toată povestea – explică

Daniel Ioniţă – a început de faptfoarte modest. Intenţionam sătraduc câteva poeme pentrucopiii mei, nepoţii şi nepoatelemele şi alţi câţiva prieteni maitineri. Numitorul comun alacestora era faptul că, deşistăpâneau la nivelul deconversaţie limba română, nuerau capabili să guste poeziaromânească. Nu erau capabili,cred eu, să pătrundă minunata eiadâncime – un pastel unic, darvariat, o voce deosebită printremarile valori poetice ale lumii.”

Ce frumos ar fi dacă şi autoriide antologii profesionişti ar dadovadă de atâta candoare şibună-credinţă în întreprinderilelor! Dacă i-ar avea în minte, cadestinatari ipotetici ai versurilorselectate, pe propriii lor copii!

Munca de traducător, careeste, într-un fel, şi o muncă decritic literar, l-a format, treptat,pe Daniel Ioniţă, astfel încât elare acum, se poate spune, oconştiinţă estetică. Dovada ceamai convingătoare o constituie oantologie (bilingvă, româno-engleză) a poeziei româneştimoderne, „Testament”, pe care adus-o la bun sfârşit cu un efortieşit din comun, dar, în modparadoxal, şi cu plăcere. DanielIoniţă nu doar a selectat, ci –după cum reiese din confesiuneadin care am citat – a şi traduspoeziile, lucrând la traduceri cu oseriozitate demnă de dat caexemplu. Totodată, a avut partede consilieri de elită: AnaMunteanu, de la Editura

Minerva, şi Eva Foster şi prof. dr.Daniel Reynaud de la AvondaleCollege of Higher Education.

Prima remarcă pe care oputem face parcurgând sumarulantologiei este ignorareainocentă a obligaţiilor pe care leare (sau crede că le are) unspecialist. Daniel Ioniţă nu vreasă ilustreze curente literare şi nicisă includă în cartea sa poezii cuvaloare de documente de epocă.Scopul său este acela al fluturelui,care zboară din floare în floare: săculeagă nectar liric cât mai dulceşi mai înmiresmat. Selecţia, fiinddezinteresată, netendenţioasă,este, în acelaşi timp, drastică. Dinfiecare poet, autorul reţine osingură poezie, uneori două şi, înmod cu totul excepţional, trei.

Poeziile alese sunt, în general,dintre acelea care plac încă de laprima lectură. Drept urmare, potfi citite pe scenă, pot fi puse pemuzică şi, mai ales, pot fi folositepentru înduplecarea unuivorbitor de engleză, care poatenici n-a auzit de România, să


38 nr. 108, 2018

citească literatură română. Eliberat de obligaţii neliterare

în ceea ce priveşte selecţia, DanielIoniţă şi le-a asumat cu toatărăspunderea pe cele privindcalitatea traducerii.

Alt merit: a recurs la un modsimplu şi elegant de construire acărţii. Textele sunt aşezate înordine cronologică, după anulnaşterii poeţilor.

Vasile Alecsandri, primul dinsumar, este prezent cu un„pastel” binecunoscut, plin de ovoioşie care se transmitecititorului: „Din văzduh cumplitaiarnă cerne norii de zăpadă/Lungi troiene călătoare adunatencer grămadă/ Fulgii zbor, plutescîn aer ca un roi de fluturi albi/Răspândind fiori de gheaţă pe aiţării umeri dalbi.ş...ţ Darninsoarea încetează, norii fug,doritul soare/ Străluceşte şidizmiardă oceanul de ninsoare/Iat-o sanie uşoară care treceprintre văi.../ În văzduh voiosrăsună clinchete de zurgălăi.”(Iarna)

Urmează Eminescu (bine afăcut autorul selecţiei că n-aînceput cu Eminescu, ar fi fost unmod convenţional şineconvingător de a-i evidenţiavaloarea). Din opera lui poeticăDaniel Ioniţă a ales cu un instinctartistic sigur sonetul „Trecut-auanii” şi „Glossa”. Sonetul esteesenţă de eminescianism şi, înacelaşi timp, este povestea pescurt a unei vieţi în care se poaterecunoaşte oricine. Glossa îşipăstrează cadenţa de metronomgnomic şi în versiunea engleză:„Time is passing, time comesyet,/ All is old, and all is new;/What for good or ill is set/ Youcan ponder and construe;/ Donot hope and do not worry,/What is wave, will wave away;/Though enticing with a flurry,/Cold remain to all they say.”

Aproape niciun poet românimportant nu lipseşte din sumar.

După Vasile Alecsandri şiEminescu urmează AlexandruMacedonski, George Coşbuc,Tudor Arghezi, Octavian Goga,Ion Minulescu, George Bacovia,Vasile Voiculescu, Ion Pillat, IonBarbu, Lucian Blaga, Radu Gyr,Magda Isanos, Mihu Dragomir,Ştefan Augustin Doinaş, IonCaraion, Irina Mavrodin, NoraIuga, Mircea Ivănescu, PetreStoica, Nichita Stănescu, NicolaeLabiş, Grigore Vieru, MarinSorescu, Ileana Mălăncioiu,Cezar Ivănescu, Ana Blandiana,Virgil Mazilescu, AdrianPăunescu, George Ţărnea,Nicolae Dabija, Leo Butnaru,Leonida Lari, Liliana Ursu,Mircea Dinescu, DanielaCrăsnaru, Mircea Cărtărescu,Ioan Es. Pop, Lucian Vasilescu,Daniel Bănulescu şi alţi câţiva,mai puţin cunoscuţi.

Din Tudor Arghezi, DanielIoniţă a ales, inspirat,„Testament”, din George Bacovia– „Decembre” şi „Plumb”, dinIon Barbu – „Riga Crypto” şi„Lapona Enigel”, din LucianBlaga – „Eu nu strivesc corola deminuni a lumii” şi „Risipei sededă Florarul”.

Cu puţina engleză pe care oştiu îmi dau seama că celebrulpoem al Radu Gyr, „Ridică-teGheorghe, ridică-te Ioane” nu areaceeaşi forţă în traducere, dinsimplul motiv că numeleGheorghe şi Ion, la vocativ,elemente de bază în construcţiapoemului, sunt inevitabil lipsitede rezonanţă afectivă înconştiinţa unor străini.

Ştefan Augustin Doinaşfigurează în sumar cu (probabil)singurul său poem scris într-ostare de graţie, „Mistreţul cu colţide argint”. Nichita Stănescu estereprezentat de două poemesentimental-abstracte, foartenichitastănesciene, ”Luna încâmp” şi ”Poveste sentimentală”şi de un simpatic poem scris în

argou, din tinereţe, ”Baladamotanului”. Daniel Ioniţă a ştiutce să aleagă: poezii nu numaiîncântătoare, ci şi traductibile:„Pe urmă ne vedeam din ce în cemai des./ Eu stăteam la omargine-a orei,/ tu – la cealaltă,/ca două toarte de amforă.” Etc. –„Later on we met more often./ Istood on one side of the hour,/you on the other,/ like twohandles of an amphora.” Etc.

Exact cum speram, dinantologie nu lipseşte NicolaeLabiş. Poemele sale „Moarteacăprioarei” şi „Dans”, scrise cuspectaculosul său talent, îi vorîncânta, n-am nicio îndoială, şi pecititorii de limbă engleză.

Din Grigore Vieru aş fi alesuna sau două dintreemoţionantele poezii pe temamamei; autorul antologiei apreferat „Basarabie cu jale”, careîl prezintă pe Grigore Vieru ca peun poeta vates, ceea ce estejustificat.

În afară de Nichita Stănescu,generaţia ‘60 mai cuprinde, înantologia lui Daniel Ioniţă, numebine alese: Marin Sorescu, IleanaMălăncioiu, Cezar Ivănescu, AnaBlandiana, Virgil Mazilescu, IoanAlexandru şi Adrian Păunescu.

Fiind bilingvă, antologia îi vainteresa, fără îndoială, şi pecititorii români, ca pe o gală apoeziei româneşti moderne. Va fi,fără îndoială, şi contestată(tocmai pentru că nu se bazeazăpe raţiuni de politică literară), darcu greu se va putea face abstracţiede ea.


39nr. 108, 2018

Un eveniment artistic deosebit.Festivalul „Cerbul de aur”! Ne trezeșteamintiri și nostalgii; ne amintește detimpurile minunate ale anilor 1968,69,70 și alții aidoma acestora, când atâtnoi, cât și artiștii învitați la festivalulprestigios din Brașov eram tineri, plinide avânt și bucuroși de viață. Brașoveniși noi, eu cu familia mea, ne amestecamzilnic în forfota străzilor înzăpezite dela poalele Tâmpei ca să-i vedem deaproape pe toți cei talentați și frumoșicare ne-au onorat cu prezența,dândimpresia că San Remo s-a mutat la noi.Serile îi vedeam la televizorul cu ecranalb-negru...

Dar pe cine deranja așa ceva? Și pecine nu am văzut în anii aceia!? Pe ceimai minunați, mai buni cântăreți dinEuropa a acelor timpuri. Unii erauconcurenți, premiați pentru calitateacântecului și a interpretării, ca JacquesHustin, Thereza Steinmetz, AngelaSimilea și mulți, mulți alții de-alungulanilor. Dar tot atunci am avut plăcereadeosebită să auzim artiști consacrațicare au evoluat în afara concursului șine-au desfătat auzul și sufletele cuvocile lor minunate.

Niciodată nu voi uita finețeainterpretării cu care Connie Francis și-adefinit repertoriul, sau cele douăMadone ale scenelor europene: AmaliaRodrigez și Julette Greco - o ladyîmbrăcată mereu în negru, ca o statuieimpozantă a tristeții, creație a unui maresculptor - artist. Dar și toți ceilalți, caGilbert Becaud, Jean Claude Pascal,Luminița Dobrescu, neasemuitul GicăPetrescu, Rita Pavone - micul titirez,plină de talent, Dan Spătaru, Bobi Solo,Cliff Richard și câți alții care ne-auînfrumesețat viața în vremurile acelea.Au fost 17 ediții ale acestui festival, subconducerea muzicală a preacunoscutului dirijor Sile Dinicu. Până în2009, când lanțul de aur s-a întrerupt,pentru a se reface din nou în această

lună, desigur iarăși la Brașov, conformtradiției.

De câtva timp, de când s-a dat deștire că se va relua festivalul, s-a revărstun val de bucurie anticipată asupratuturor israelienilor de origine română.Ni s-au răscolit amintirile frumoasedespre vremurile de altădată, despreartiștii pe care i-am îndrăgit în tinerețe,luându-i cu noi peste tot pentru tot restulvieții. Îar faptul că după o întrerupere de9 ani Festivalul „Cerbul de aur” s-areluat tocmai în acest an 2018 și nualtcândva este semnificativ, deoareceplăcerea muzicii și a întălnirilor cuprieteni vechi corespunde cusărbătoarea națională a României –ajunsă la venerabila vârstă a unuiCentenar, ceea ce încălzește de mândrieinimile românilor din toată țara, ca și pecei toți ceilalți aflați peste tot în lumealargă... Iar israelenii, ca întotdeauna,alături de ei!

Acuma, când evenimentul se poatecomenta la timpul trecut, nu mai trebuiecomentat, în nici un caz de către mine,deoarece a fost urmărit cu interes șiemoție de către toți cei ce-l așteptau cunerăbdare de mult timp. Mai ales căfrumusețea momentului și măestriainterpreților este recepționată de cătrefiecare spectator sau telespectator înmod individual, căci gusturile mulțimiinu se pot pune în discuție, iar câțioameni au urmărit eveimentul,tot atâteaimpresii și păreri s-au format. Desiguravem și un numitor comun, este nivelulde apreciere al unei comisii deosebit decompetențe, în hotărârile căreia avemîncredere și le respectăm cu toții. Mi-aplăcut că în afara concurenților premiațicu prestigiosul premiu, comisia a avutgrijă să dea distincții multor cântărețibuni, că publicul, presa și Primăriaorașului gazdă le-a înmânat deasemeneadiplome și premii pentru a le cinstitalentul și însemnătatea participării la unasemenea festival de prestigiu

internațional.În ceea ce

privește contribuția interpreților în afaraconcursului, mie personal mi-a plăcut înmod deosebit programul prezentat decătre dl. Horia Brenciu și grupul săumuzical. Aș spune că a adus un plus devoie bună și culoare scenei și publiculuientuziasmat de verva și glumele careînsoțeau fiecare piesă cântată, ca și deorchestra alcătuită de instrumentiști deo înaltă ținută artistică. Iar în mod cutotul personal vreau să mă exprim încâteva vorbe despre un artist mai puțindiscutat în mediul meu, dar care mie mi-a lăsat o impresie profundă. Mă refer lacântărețul portughez Paulo Bragança, oapariție specială și unică pe fondul unuiconcurs de muzică ușoară. Nu știu cumarată acest domn care a urcat pe scenămascat, distorsionat, cu intenția vizibilăde a ascunde defectele omenirii, sau dincontra, de a ne arăta cât este lumea deurâtă. Din cuvintele sale rostite într-olimbă română inteligibilă mi-am datseama că artistul este o persoanăprofundă, cultă, tristă. Chiar și cânteculpe care și l-a ales „Lume, lume...”interpretat de el într-un mod foarteaparte, personal, cu un tremolo care i-adat nuanțe tragice, a fost dovada căaveam în față o persoană îndurerată desoarta omenirii. În orice caz, acest scurtrecital m-a impresionat.

Trecând însă peste acest momentdramatic, am avut plăcerea să trăiescclipe plăcute, admirând un decor frumosridicat pe o scenă construită cu multăimaginație artistică. Iar pentru minepersonal decorul cel mai frumos a fostpână la urmă Muntele Tâmpa care demilenii ține în palma sa ocrotitoare Piațaprimăriei orașului, Biserica Neagră șicasele din jur, locuri pe unde treceam cupas săltăreț în anii tinereții... timp de 20de ani din viață. Câteodată este minunatsă asiști la întălnirea dintre trecut șiprezent.

CERBUL DE AUR 2018CERBUL DE AUR 2018Heidi S. SIMONHeidi S. SIMON


Cărţi noi în biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„Dumnezeu îi așteaptă pe oameni, El nu îi caută”

, al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom.nia 2011...

Documents

Transcript of , al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom.nia 2011...