- al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom/nia 2011-2012 · 2019. 8. 22. · Revist\ premiat\...

$: - al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom/nia 2011-2012 · 2019. 8. 22. · Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma .Pamfil {eicaru- pentru literatur\ 2008 [i Climate.Premiul$
Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

Țipătul, de Edvard MunchȚipătul, de Edvard Munch

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Anul 12iulie-august 2019

117 Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca

Director imagine: Anton Gagiu

Climate literareClimate literare

Semnează în acest număr

Edgar Alan Poe/ Poeme...3Gheorghe Valerica Cimpoca/ În cutarea adevărului (35)...4Ion Iancu Vale/ Poeme...5Dragoș Niculescu/ Impasurile fenomenelor și comdiția...6Ioan Popoiu/ Hamlet la Elsinore...8Anton Gagiu/ ,,La răsărit e apusul” (6 )...10Grigore Grigore/ Poeme...12Mihai Batog Bujeniță/ Valorile spiritului transcedent...13Florian Copcea/ Pe urmele timpului fără timp...14Irina Lucia Mihalca/ Poeme...17Daniel Luca/ Recuperarea inocenței...18Cristian Petru Bălan/ Visuri cosmice...19ITHACA/ Colaj liric...20Dorel Schor/ Ziceri...21Ion Teodor Palade/ Caet de școlar...21Vicu Merlan/ Mitul zeițelor de la Isaia...22Iulian Filip/ Catrene...23Valentina Becart/ Poezii…24Vavila Popovici/ Filiozofia, religia știința și politica (2)…25George Petrovai/ Filozofia indiană (1)…27Nicolae Vălureanu Sârbu/ Poeme…28Elena Buică/ Farmecul poeziei Emiliei Dănescu…29Carmen Georgeta Popescu/ ,,Scrisorile ploii” …30Lucia Elena Locusteanu/ Lecturi subiective…32Constantin Stancu/ ,,Doinele mele” de Adrian Botez…35Adrian Scrimint/ Ceartă și împăcare…37STARPRESS/ Spectacolul ,,Ziua Limbii Române”..39

2 nr. 117, 2019

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRgOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI - RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 -

PENTRu DEPuNERI îN EuRO (SwIFT: BTRLR022) - uSD: RO44BTRLuSDCRT00u0239301

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu ValeRedactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică CimpocaColegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu, FloreaTuriac, Gabriel Mihalache, George Piteș, George Terziu, GrigoreGrigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, dev,Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara,Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar, Israel,Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova,Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Dragoș Niculescu, DjamalMahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu,George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, Claudia Serea,Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru, IoanaStuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1„Tipătul”

de Edvard Munch


3nr. 117, 2019

Edgar AllanEdgar Allan

Poe Poe

(1808-1849)(1808-1849)

CorbulCorbul

Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător, Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate, Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor. "E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întâmplător.Doar atât, un trecător."

O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată, Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor, Beznele-mi dădeau târcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore – Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –Nume-n lume trecător.

În perdele învinse roşul veşted de mătase Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor; Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă: "E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor – Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor – Nu-i decât un trecător."

Astfel liniştindu-mi gândul şi de spaime dezlegându-l "Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor; Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială, Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător; Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător, Beznă, niciun trecător.

Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme, Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor; Noapte numai, nesfârşită, bezna-n sinea-i adâncită, Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: "Lenore!" Doar ecou-adânc al beznei mi-a răspuns şoptit: "Lenore!" Doar ecoul trecător.

Întorcându-mă-n odaie, tâmplele-mi ardeau văpaie, Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor. "La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate... Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tâlcul lor. Vreau, de sunt în beznă taine, să descopăr tâlcul lor!" Vânt şi niciun trecător.

Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă, a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpânitor. N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune, Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor, Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpânitor, Sus, pe bust, se-opri din zbor.

Printre negurile-mi dese, parcă-un zâmbet mi-adusese, Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător. Şi-am vorbit: "Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală, Corb bătrân, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adânc sobor! Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?" Spuse Corbul: "Nevermore!"

Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntâmplător; Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor – Pasăre, de nu stafie, stând pe-un bust strălucitor- Corb ce-şi spune: "Nevermore".

Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie, Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvânt sfâşietor. Mult rămase, ca o stană n-a mişcat nici fulg, nici pană, Până-am spus: "S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor - Va pleca şi el, ca mâine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor". Spuse Corbul: "Nevermore".

Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă, M-am gândit: "E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor. L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor – Bocetul Nădejdii-nfrânte i-a ritmat, chinuitor, Doar cuvântul: "Nevermore"".

Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strânsă, Jilţul mi l-am tras alături, lângă bustul sclipitor; Gânduri rânduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise, Lângă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor – Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor – Vorba Never – Nevermore.

Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică, Îl priveam cum mă fixează, până-n gând străbătător, Şi simţeam iar îndoiala, mângâiat de căptuşeala Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor – Dar pe care niciodată nu-l va mângâia, uşor, Ea, pierduta mea Lenore.

Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare, Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor; "Ţie, ca să nu mai sângeri, îţi trimite Domnul îngeri" – Eu mi-am spus – "să uiţi de plângeri, şi de dusa ta Lenore. Bea licoarea de uitare, uită gândul la Lenore!" Spuse Corbul: "Nevermore".

"Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor, În noroasa mea ruină, lângă-un ţărm fără lumină, Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor, Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?" Spuse Corbul: "Nevermore".

"Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană, Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător, Sufletu-ntâlni-va oare, în Edenul plin de floare, Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore – Fata căreia şi-n ceruri îngerii îi spun Lenore?" Spuse Corbul: "Nevermore".

"Fie-ţi blestemat cuvântul! Piei, cu beznele şi vântul, Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor! Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă! Singur pentru veci mă lasă! Pleacă de pe bust în zbor! Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!" Spuse Corbul: "Nevermore".

Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă întruna, Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pânditor, Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează, Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor; Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor. Niciodată – Nevermore.


4 nr. 117, 2019

Noi oamenii, nici nu am deschisbine ochii și nici nu suntem pe otraptă de cunoaștere care să ne facăsă înțelegem bine lumea care neîncojoară și am făcut un saltpericulos într-o lume necunoscută,așa numită lumea virtuală, sauvirtual. Ne place sau nu, lumeavirtuală a acaparat lumea reală și adevenit un instrument pe carefiecare dintre noi îl folosește dupăbunul său plac, dar mai ales dupăcum doresc cei ce l-au inventat. Înaceastă lume toți se consideră căsunt frumoși, buni, cerebrali și cusufletul cât o gogoașă îndelungdospită, gata să explodeze. Aceastălume îi lasă aproape pe toțideoparte de obiceiurile câștigate demii de ani de evoluție și i-au aruncatîn neant, adică într-un gol imens dincare nici universul cunoscut nu maiface parte. Legile fizice și moralesunt ignorate și fiecare își crează unspațiu personal în care se învârt caniște titirezi și nu prea mai ies dinacest spațiu. Se învârt și atât, auuitat de muncă, de educație, deresponsabilități, de iubire față desemeni, de tradiții și de credință.Toată energia o consumă pe lărgirea

spațiului personal, pentrupromovarea sinelui. Pentru acestlucru îi forțează și pe alții să facă lafel dându-le căte un bobârnac (like,share) la fiecare, ca să capete vitezeși mai mari de rotație în jurulpropriilor personalități și totodatăsă fie dependenți de el, inițiatorulbobârnacului . Toată lupta estepentru a-și lărgi spațiul și timpul încare se învârt, crezându-senemuritori. Au apărut realitățivirtuale care mai de care cu moț saudestinate anonimatului, printre elecel mai periculos fiind Facebook-ul.Puțini sunt oamenii care maifiltrează cu proprii neuroni și aceiapuțini care au mai rămas, cum săevite capcanele virtualului. Pentruacest lucru trebuie să ai nerviidrepți și tari, dar mai ales energie.Toți se întreabă cum a apărutvirtualul? Consider că virtualul aapărut acolo unde realul a dat geș.Din totdeauna omul a vrut săcunoască alți oameni, săinteracționeze cu ei, să comunice. Înlumea reală, „dezbină șistăpânește” a fost arma utilizată cusucces pentru a domina ominoritate peste majoritateaoamenilor, asumându-și puterea șiacaparând resursele materiale. Încomunitățile mici în care au fostdivizați, oameni au preluat aceleașiobiceiuri de la cei care i-au divizat.Internetul a apărut ca salvatorulomenirii. Prin el s-au întâlnitoameni reali, de la mii sau sute dekilometri depărtare, oamenicunoscuţi în virtual, dar care prinreal nu s-au putut apropia unii dealții. Oameni frumoşi în spirit şi nu

numai, oameni care au rezonat maimult decât ar fi putut s-o facă cu ceiaflaţi în imediata lor apropiere.Ciudat cum distanţele pot apropiaşi conecta oameni suficient de multîncât ei pot lega prietenii durabile.Și eu am întâlnit oameni deosebițiîn mai toate realurile, oameni pecare îi admir și îi apreciez. Suntoameni pe care altfel nu i-aş fi pututcunoaşte, oameni pe lângă care aşfi trecut fără să-şi lase amprenta înnici un fel asupra mea. Între lumilereale sau creat canale virtuale princare se poate naviga și trece de laun real la altul. Periculos este atuncicând nu ști să navighezi prin virtualși te rătăcești prin el rămânîndcaptiv pentru un timp îndelungatsau pentru totdeauna. Acest pericolvine de la necunoaștere și esteimplementat pe toata planeta înmod conștient. Lumea este ținutădeparte de cunoaștere încă din fazacopilăriei, când li se pun laîndemâna copiilor tot felul deechipamente care să le abatăatenția de la descoperirea lumiiînconjurătoare prin propiile simturi.Lumea virtuală a fost creată cuajutorul noilor tehnologii decomunicare care fac ca oamenii sănu se mai privească față în fațădecât foarte rar, vorbesc sporadic șisunt atenți la dispozitivele mobile șila internet. Timpul liber al copiilor șinu numai, este monopolizat deecranele dispozitivelor decomunicare și în loc să socializeze cucei de vârsta lor, îi fac prizonieriilumii virtuale. Se vorbește tot maimult despre un internet integrat,

În cãutarea adevãrului (35).În cãutarea adevãrului (35).Real şi virtualReal şi virtual

,Nu e greu să găsești adevarul, e greu să ai dorința de a-l găsi.”Nicolae Iorga

Gheorghe Valerică CIMPOCA

→ Continuare în pag. 5


5nr. 117, 2019

care nu numai că te implică, ci estedeasupra ta și cumva fiecare esteintegrat într-un sistem carecontroleaza totul. Pe viitortehnologia aceasta va controla șiviețile oamenilor care vor fidependenți de ea. Oamenii seadmiră pe ei, se pun pe ei în centruluniversului. Narcisismul a ajuns lacote îngrijorătoare. Înțelegem cătehnologiile ne fac viața mai ușoarăprin noi metode de lucru, schimbde informații și divertisment, dar totele ne pot afecta sănătatea.Folosirea tehnologiei prin emisia șirecepția de micrunde, folosită acumpe scară planetară în comunicațiipoate afecta părțile creerului carecontrolează nucleul personalitățiioamenilor, ducând la depresie,boala secolului 21. Lumea aceastavirtuală răpește foarte mult timp,ne mutilează sentimental și neabate spre alte preocupări,îndepărtându-ne de celeancestrale, înscrie în ADN-ul uman.Accesul la tehnologie oferă astăzioamenilor posibilitatea săcomunice aproape în permanență,

dar fără să participe existențial înviața altora. De cele mai multe oricădem în capcanele tehnologiei șinu mai găsim echilibru între spațiulreal și cel virtual, iar acest lucruduce la o izolare socială.Comunitatea este creația luiDumnezeu, iar ca parte acomunității ne deschidem spre El șispre cei apropiați nouă. Suntemcreați să avem relații și să facemparte din comunitate: familie,prieteni. și toate lucrurile care neinconjoară. Ce frumos descrielumea reală marele nostru preotprofesor Dumitru Stăniloaie înChipul nemuritor al lui Dumnezeu„Mijlocul spiritual principal princare omul se comunică altora și alțiise comunică lui ca izvoarecomplementare de sensuri, desimțiri, mijlocul de îmbogățire și deîntărire reciprocă este cuvântul princare oamenii își întăresc umanitateacomună. Oamenii se adapă spiritualunul pe altul prin cuvinte, dar dintr-o trebuință zidită în ei de o puteremai presus de ei. Iar cuvintele nusunt importante pentru ei prinfaptul că sună, ci prin faptul că și

comunică apa lor ca izvoarespirituale, legate subteran între eleși cu oceanul spiritual suprem.Omul însuși vine în cel ce-i audecuvintele, el insuși se deschide celuicare i le comunică. Omul însuși eapă vie, prin faptul că se dă pe sineînsuși și adapă pe cel căruia i se dăprin cuvinte”. Omul a vrut să-șicreeze propia realitate virtuală și săpătrundă în lumea necreată, adicăsă se întoarcă singur acolo undeDumnezeu este stăpânul fărămargini. Apostolul Pavel ne spunecă, toate lucrurile ne sunt îngăduite,dar nu toate sunt de folos și nimicnu trebuie să pună stăpânire pe noi,ca astfel în toate lucrurile să fimcumpătați. Să nu ne lăsăm dominațiîn relațiile dintre virtual și real. Să nucomfundăm virtualul oferit de omși inventat de el prin digitizareainformațiilor cu marele universinformațional. Omul trebuie sărămână liber, nu “scufundat” într-un mediu tridimensional generat deun calculator, mediu în care esteobligat să acționeze conform unorprograme generate tot de el.

(Va urma)

→ Continuare din pag. 4

Ion Iancu Vale

foculfocul

De mic copil privea cum se înalţă foculşi mistuit de vrajă îi urmărea sorocul,privea avid scânteia născută ca să moarăşi se-ntreba şocat: lumina unde-i zboară.

În ce incerte spaţii îşi năruie minunea,ce la un moment dat împrăştia genunea,şi-n ce sfere-şi pierde puterea lui de leudezlănţuită magic de-nlănţuitul zeu,

Unde-i piere tăria ce se-mplântă în cerregeşte împărţind putere şi misterşi cum de poate acum şi chiar fără mănuşăcu-atâta uşurinţă să-i umble în cenuşă.

Şi-l doare pân’ la ţipăt, ca rana nou deschisă,că nu mai simte-n pori căldura mult promisăcă orice foc ar fi şi cum i-ar fi văpaiase-autodevorează topindu-şi vâlvătaia.

zbur\toriizbur\torii

Lovită zburătoarea căzu jos pe pământc-un ţipăt nerostit îşi ia din nou avânt,dar aripa ciuntită nu mai ascultă-ndemnul,plăpându-i trup recade, însângerândînsemnul.

În van încearcă iar să-şi reanime zborul,aripa crunt rănită îi năruieşte sporul,degeaba adie vântul, este senin şi vară,căci viaţa ei, de-acum, e silnică povară.

Nu va mai saluta de-aproape răsăritulşi nu va mai scălda, cu trilul ei, zenitul,nu se va mai bate, dârză, cu vântul cel zăludadio pentru ea, refugiul cald din sud.

O, pasăre frumoasă, ce milă mi-e de tine,acum că într-un fel te-asemuieşti cu mine,la fel ca mine tu tânjeşti spre înălţaretot vrând să fii alături de veneratul soare.

Şi nu ştiu care este cel mai nefericittu c-ai pierdut zborul, sau eu că mi-a lipsitcăci m-am născut cu dorul de a muşca din zare,doar aripi n-am avut la gândul ăsta mare.

Dar hai la mine-n casă, te rog ca să primeştitovarăşă să-mi fii cât o să mai trăieşti,iar eu voi priveghea din viaţă să nu zborişi doi vom fi de-acum tereştri zburători.

nr. 117, 20196

Climate literareClimate literareClimate literareClimate literare

IMPASURILEIMPASURILE

FENOMENOLOGICE FENOMENOLOGICE

ŞI CONDIŞI CONDIŢŢIAIA

TRANSCENDENTALÃTRANSCENDENTALÃDragoş NICULESCU

Abstract

Plecând de la analiza criticăla care Paul Ricoeur, în lucrarealui La şcoala fenomenologiei,supune problematica fenome-nologiei lui Edmund Husserl, înspecial a fenomenologiei luipure, unind punctele sale devedere şi intenţiile sale, acestarticol îşi propune sǎ identificeşi sǎ clarifice, în mod original şiconstructiv, unele dintre

subiectele care constituie impasurile şi paradoxurile acestuidomeniu filozofic. Bîntuit de astfel de dileme şi erori, denetrecut atît pentru pǎrintele sǎu, Husserl, cît şi pentru exegeţiişi urmaşii sǎi, acest ardent teritoriu filozofic declanşeazǎ, dinadâncimile sale psiho-cognitive, dar şi din înǎlţimile luitranscendentale resimţite în plan imanent vectorii unorjudecǎţi dintre cele mai sincere şi radicale. Dezvǎluind astfelde teme, revelînd eroarea intrinsecǎ care le transformǎ înparadoxuri de cele mai multe ori insurmontabile, materialul,în concluziile lui şi demersul sǎu global, militeazǎ pentrumenţinerea onestǎ şi asumarea în munca ştiinţificǎ aperspectivei transcendente, deci, teiste, cu misterele sinebuloasele sale, în cadrul cǎreia condiţia transcendentalǎreprezintǎ, pentru om şi conştiinţa sa, în dimensiunea eiaprioricǎ, o luminǎ sacrǎ, dar conţinând umbre întunecoase.

Cuvinte-cheie: reducţie fenomenologică, aprehensiune prinanalogie, extensie fenomenologică, abstracţie fenomenologică,aprezentare, reducţie eidetică, egalizare obiectivantă.

1. Introducere.Paul Ricoeur. Hermeneutica fenomenologică

a subiectului.Situat în descendenţa fenomenologiei lui

Edmund Husserl şi a filozofiei lui Karl Jaspers, PaulRicoeur (1913 – 2005) a fost unul dintre cei maiimportanţi filozofi francezi şi contemporani,profesor la mai multe universităţi din Franţa(Strasbourg, Sorbona, Nanterre) şi din America deNord (Montreal, Yale, Chicago), realizator al unei

opere filozofice unice prin multitudinea de concepţiiasupra intrepretării, pe care le pune în discuţie, leinterpretează şi le critică, păstrînd din fiecare cîteceva, interpretat însă într-un mod propriu. O temăcentrală în întreaga sa operă a constituit-ointerpretarea subiectului. La mijlocul anilor ’60, el afost un proeminent avocat al hermeneuticiiapropiată de fenomenologie, studiile sale abordînddeopotrivă limbajul, literatura, religia şi fenomenelesociale. Este poate gînditorul francez cel mai bineplasat pentru a realiza o confruntare mutualprofitabilă şi ţintind la o sinteză superioară întregîndirea continentală franceză şi germană, de oparte, şi filozofia analitică anglo-americană, decealaltă parte. Există în opera sa legături cu metodapsihanalitică a lui Sigmund Freud. De asemenea,metoda psihanalitică este, pentru Ricoeur, o metodăde interpretare, şi, prin intermediul ei, putem ajungela descifrarea subiectului.

În lucrarea sa La şcoala fenomenologiei, materialasupra căruia ne vom apleca atenţia în acest referat,Paul Ricoeur propune o iniţiere în domeniulfascinant al descifrării apariţiilor şi al descopeririioriginalităţii lucrurilor. Volumul conţine analizeriguroase, care urmăresc îndeaproape traseulsinuos al Meditaţiilor carteziene ale lui EdmundHusserl, studii care identifică punctele nevralgice alefenomenologiei (cum ar fi alteritatea, istoria saucorpul) şi, în sfîrşit, texte programatice, în careautorul continuă într-un mod inovatorfenomenologia husserliană. La capătul unui astfel deparcurs iniţiatic vom fi mai pregătiţi să recunoaştemlocul finitudinii, al pasivităţii şi al involuntarului înviaţa conştiinţei. Profunzimea şi forţa aparatuluianalitic pe care Ricoeur îl mobilizează în demersulsău critic construiesc zona explicativă în carehermeneutica operaţională, interpretarea esteutilizată ca principal instrument de lucru înîncercarea de traducera şi clarificare a dificilelorprobleme pe care le ridică fenomenologia, înprincipal cea husserliană.

Se poate obţine, din funcţionalitatea analiticăpracticată de gînditor în această lucrare, notaspecifică a metodei hermeneutice prin care Ricoeurîşi clădeşte constructul viziunii sale filozofice. Nu nepropunem a realiza un sumar al întregiiproblematici fenomenologice dezbătute, surprinsesau enunţate în lucrarea La şcoala fenomenologiei,nu aceasta este intenţia noastră, ci de a evidenţiaacele probleme care se încăpăţînează a nu se lăsadepăşite, oricum s-ar putea ele numi – paradoxuri,dileme, probleme deschise –, care rămîn ca impasuriîn calea efortului nostru de pătrundere şi explicitareşi cărora vom încerca să le găsim cauza rezilienţei,dar şi acele probleme cărora Ricoeur le acordă

nr. 117, 2019 7


subtile interpretări şi clarificări. Ne aflăm îndomeniul dificil al fenomenologiei pure, sau“transcendentale”, cum o numea Husserl,diferenţiind-o de filozofia fenomenologică, care şiastăzi reprezintă teritoriul ardent al dezbaterii şiînţelegerii filozofice şi care, şi părintelui său,Edmund Husserl, i-a ridicat dificultăţiinsurmontabile, obligîndu-l la permanente revizuirişi încercări de soluţionare, la întîrzierea continuă apublicării studiilor: zona introspecţiei adînci înconştiinţă, a poziţionării simultane, derutante,dedublate a eu-lui în două lumi, a posibilităţiiseparării eu-lui pur de eul lumii obiective, a lucruluifiligranic cu reperele, a cercului retroacţional princare imaginea noastră, în oglinda celuilalt, vine să neinfluenţeze pe noi, cei care o naştem şi o judecăm, ainterferenţei ontologicului comunitar cu onticulpersonal, într-un cuvînt, a misteruluitranscendentalului din conştiinţa individualităţiiumane, a misterului fundamentului ultim şi prim –transcendentul –, care a hărăzit fiinţei umane darulluminii conştiinţei.

Volumul La şcoala fenomenologiei conţinearticole scrise între anii 1949 şi 1989, articole carenu sînt doar continuarea firească a unei pasiunipentru fenomenologie (care, odată cu traducereacărţii Ideen I, avea să devină o constantă a gîndiriiricoeuriene), ci şi locul în care apar şi se dezvoltăinterogaţiile ce vor sta la baza filozofiei voinţei saua antropologiei sale filozofice. În teza de doctoratintitulată Filozofia voinţei. Voluntarul şiinvoluntarul, Ricoeur încearcă să aplice metodahusserliană a analizei intenţionale asupra unui altdomeniu decît cel al percepţiei şi judecăţii, demerscare se înscrie în cadrul interpretărilorfenomenologice oferite de trei mari nume alefenomenologiei franceze: Lévinas, Sartre şi Merleau-Ponty. Ricoeur propune o analiză intenţională avoinţei, care marchează corelaţia dintre registrulvoluntarului şi cel al involuntarului. El depăşeştedoctrina husserliană, care se baza pe analizareprezentării (din operaţiunile conştiintei fiindastfel privilegiate percepţia şi judecata), şi extindesfera cogito-ului, prin acordarea unei importanţeegale dorinţei, voinţei şi mişcării – pe scurt,existenţei-corp. Astfel, renunţarea fenomenologieila dogmatismul transcendental, la ideea uneiconştiinţe omni-constituante, pentru a recunoaşteaderenţa conştiinţei la corpul său, la viaţainvoluntară, reprezintă o cotitură esenţială, deşi,după părerea noastră, aceasta reprezintă doar oextindere a domeniului fenomenologic,problematica, de acum lărgită, nereuşind prinaceastă îndepărtare de transcendental să uşurezegăsirea răspunsurilor în cazul unor probleme

dificile, atît vechi, cît şi noi, şi aceasta pentru cădepăşirea acestor impasuri reclamă în modcategoric apelul la acelaşi greu sondabil şirevelatoriu transcendental. În orice caz, prin aceastăconvertire a cogito-ului transcendental, şi-au pututface loc în corpusul reflexiv al fenomenologiei ideilede pasivitate şi de finitudine.

2. Dificultăţile fenomenologiei şi eficienţaefortului analitic.

Cîteva cuvinte introductive desprefenomenologie. Revendicîndu-se de la sensulleibnizian şi kantian al fenomenului ((cel deErscheinung (fenomen), şi nu cel de Schein(simulacru)), deşi Hegel concepuse acest domeniuca pe o cercetare amplă a tuturor tipurilor deexperienţă umană (nu numai epistemologică, ci şietică, politică, religioasă, estetică şi cotidiană)(Fenomenologia spiritului), fenomenologiei luiHusserl nu îi aparţin două trăsături dinFenomenologia spiritului: tragicul şi logicul. Şiaceasta pentru că Husserl nu face o fenomenologiea Spiritului. Fenomenul, după părerea lui, nu esteapariţia unei fiinţe capabile să se recupereze lanivelul unei cunoaşteri absolute, aşa cum susţineHegel. De Kant îl leagă pe Hussserl nu doaridealismul metodei sale, ci şi analiza kantiană asimţirii, pe care o continuă. Fenomenologiaîntîlneşte, de asemenea, la un nivel profund, spiritullui Hume, prin predilecţia sa pentru “ceea ce esteoriginar”, “plin”, “prezent”; ea continuă tradiţiabritanică a criticii limbajului şi îşi aplică metoda întoate domeniile experienţei, ale empiricului:experienţa semnificaţiilor, a lucrurilor, a valorilor, apersoanelor. În sfîrşit, fenomenologia se raporteazăradical la Descartes, la îndoiala şi cogito-ul cartezian;reducţia falselor evidenţe, apariţia autentică sesituează în linia îndoielii carteziene. Cogito-ul, înschimb, devine altceva decît un adevăr prim,suficient sieşi, independent: el devine un adevărintenţional, îndreptat către ceva. Şi acel “ceva” estefenomenul. Astfel, fenomenologia, continuînd“transcendentul” kantian, “originarul” lui Hume,îndoiala şi “cogito”-ul cartezian, se constituie într-otreaptă filozofică procesuală, evolutivă, şi nicidecumîntr-o cotitură bruscă a filozofiei. Alte filiaţii alefenomenologiei mai trebuie căutate şi la psihologiişcolii de la München – A. Pfänder, M. Geiger –, la MaxScheler, la Heiddeger, la Hartmann, de asemenea, laJaspers, chiar dacă la nici unul dintre aceşti gînditorifenomenologia nu avea un statut capital.

Va urma

nr. 117, 20198


HAMLETHAMLET

LALA

ELSINOREELSINORE

IOAN POPOIU

Continuare din nr. trecut

Marea confruntare, între ea şi Hamlet, se desfăşoarăîn iatacul acesteia, este momentul culminant, care neajută să creionăm portretul sufletesc al reginei Gertrude(actul III, scena 4, o adevărată ,,arie” a reginei). Hamlet,numai furie, intră înarmat în iatac, iar între cei doi are locun schimb de replici tăioase: ,,Ştii, Hamlet, că-ai jignit petatăl tău/ Ştii, mamă, că-ai jignit pe tatăl meu/ Răspunzicu-o limbă, aş zice, fără rost/ Întrebi cu-o limbă, aş zice,blestemată” (III, 4). Ofensată de aceste cuvinte,,impertinente”, regina vrea să cheme garda, dar prinţulare o replică mânioasă: ,,Stai aici, un pas să nu clinteşti /Şi n-ai să pleci nainte de-a-ţi fi pus / Oglinda-n faţă, casă-ţi vezi în cuget” (ibidem). În timp ce regina îl căineazăpe curteanul nesocotit (,,O, cruntă şi nesocotită faptă”),fiul îşi supune mama unor grave reproşuri: ,,Mai cruntănu ca a ucide-un rege / Şi-a-i lua apoi pe frate de bărbat(...) / Nu-ţi mai frânge mâinile, mamă, stai jos. / Să-ţifrâng, mai bine, inima” (ibidem).

Regina, supusă acestui torent verbal de propriul fiu,nu înţelege ce i se-ntâmplă: ,,Dar ce-am făcut, să plescă-i împotrivă-mi / Cumplita-ţi limbă”? (ibidem). Hamlet îipune reginei oglinda în faţă, pentru a-şi contempla chipuldesfigurat de propriile-i fapte: ,,Ce-ai făcut ? O faptă/ Ce-ntunecă roşeaţa sfiiciunii (...),/ O faptă ce goleştejurământul/ De suflet, iar credinţa o preschimbă/ Învorbe goale...(...) / Ruşine, unde-ţi este-mbujorarea?!”(ibidem). Aceste cuvinte grele, ca nişte lovituri de bici,par să o fi trezit pe regină, prăbuşită în propria einimicnicie: ,,Vai mie,-atât de groaznic urlă/ Şi bubuie-nceaslovul de păcate (...)/ Taci, Hamlet, taci; destul!destul!/ Căci mi-ai întors privirile în cuget/ Şi văd în elîntunecimi şi pete/ Neşterse de cerneluri (...) / Cuvintele-ţi mă-njunghie-n urechi! Destul! Inima-mi despici îndouă” (ibidem). Jan Kott se-ntreabă: ,,Şi regina? Oare cecrede ea despre toate acestea (atmosfera de la curte) ?Se simte vinovată ? Ce ştie regina ? A străbătuttărâmurile patimii, ale crimei şi ale tăinuirii. E silită să-şiînăbuşe orice gând lăuntric”. Reginei, distrusă sufleteşte,nu-i rămâne decât să întrebe: ,,Ce trebuie să fac ?”,

pentru ca, în final, sorbirea din paharul morţii să-i aducă,nesperat, singura alinare care i-a mai rămas.

Ophelia este un personaj feminin shakesperianaparte, alături de Desdemona, Cordelia sau ladyMacbeth. Jan Kott scria despre ea că ,,este, în acelaşitimp, parte a Mecanismului şi victima acestuia”. Multmai aproape adevăr, Ophelia ni se înfăţişează ca o ,,fiinţăneprihănită şi lipsită de experienţă, tandră şi supusă,simplă unealtă în jocul necinstit pus la cale de Polonius,rege şi regină” (Leviţchi).

Ophelia ne întâmpină chiar de la început, în casatatălui său, alături de Laertes, fratele său, care îi ţine opredică moralizatoare, primită de ea cu ironie şiscepticism: ,,Să nu faci şi tu precum preoţii nevrednici,/Spinosul drum la ceruri arătându-l,/ În timp ce, slobozi,lacomi şi-ncrezuţi, / Ei bat poteca-n floare a ispitei” (I, 3).Însă, după plecarea fratelui, Ophelia se vede silită săasculte tiradele aspre ale tatălui său, curtean bătrân,nepăsător, căruia îi vorbeşte de dragostea prinţuluiHamlet: ,,De câtva timp, mi s-a vădit cu dragoste de mine(...)/ El iubirea-i mi-a supus / Cinstit, deschis şi plin decuviinţă/ Şi-n vorba lui a strâns cele mai sfinte/ Acerurilor toate jurăminte” (ibidem). Bineînţeles, deaceste sentimente Polonius îşi bate joc, încât Ophelia,lipsită de orice sprijin moral, va sfârşi curând prin a sesupune exigenţelor despotice ale părintelui ei, unealtadocilă a regelui, în realizarea planurilor acestuia. Ovedem uimiţi pe fiica ascultătoare cum relatează supusătatălui ei: ,,my lord, cum mi-ai poruncit,/ I-am dat napoiscrisorile, cerându-i/ Să nu mai vie” (II, 1). Poloniusconfirmă supunerea Opheliei: ,,Ca fiică bună, ea mi-a datscrisoarea/ Chiar multele-i aprinse stăruinţi,/ Pe toate,când şi unde şi-n ce fel,/ Din timp mi le-a şoptit” (II, 2, p.53). El arată apoi cu dezinvoltură: ,,apoi i-am şi cerut / Săstea-ncuiată-n casă cu zăvorul,/ Ferindu-se de semne sautrimişi” (ibidem). Curteanul obedient spune stăpânilorsăi ce a reuşit să facă din Ophelia: ,,Şi vreau să-asmut pefiica-mea nainte-i” (ibidem, p. 54). Jan Kott observă că,,în acest mare joc va fi antrenată şi Ophelia. Toţi trag cuurechea la discuţiile ei. O interoghează, îi intercepteazăcorespondenţa. Dealtfel, ea însăşi le-o predă”.

Urmează marea scenă a confruntării (montată decurte) dintre Hamlet şi Ophelia: ea, care primise şiascultase şoaptele de dragoste ale prinţului, îl întâmpinăcu aceste cuvinte, conformându-se poruncii părinteşti:,,My lord, am unele-amintiri în dar / Şi vreau de mult săvi le dau-napoi / Vă rog să le primiţi acum” (III, 1). În faţareticenţei prinţului, fosta iubită, transformată înmomeală chiar de părintele ,,iubitor”, insistă: ,,Măritelord, ştiţi bine că mi-aţi dat / Şi chiar cu şoapte dulci le-aţi însoţit,/ Făcându-le mai scumpe, dar pierzând/Parfumul, luaţi-le-napoi...” (ibidem). Izbucnirile furioaseale lui Hamlet („Du-te la mânăstire”), vituperândîmpotriva tuturor, au un efect devastator asupranefericitei Opheliei: ,,eu, dintre femei cea mai zdrobită,/ Care-am supt din mierea şoaptei lui (...) / O... prăpăd /

nr. 117, 2019 9


De-a şti ce ştiu şi de-a vedea ce văd” (ibidem). Nereuşindsă înţeleagă ce se petrece de fapt la curtea regeluiuzurpator, zbuciumul lui Hamlet, Opheliei nu-i rămânedecât să-l compătimească pe prinţ: ,,Ce cuget nalt într-însul s-a surpat! / (...) Oh, ceruri milostive, ajutaţi-l! /Puteri cereşti, redaţi-i sănătatea” (ibidem).

Este neîndoielnic faptul că Hamlet o iubeşte peOphelia (în scena de teatru în teatru, prinţul se aşeazăjos, la picioarele ei), adresându-i-se în termeni ca aceştia:,,prea frumoasei Ophelia, celestei şi icoană a sufletuluimeu” (II, 2, III, 2). Cum răspunde ea dragostei prinţului,aflăm chiar din cuvintele admirative ale Opheliei la adresalui Hamlet, care sugerează iubirea ei dezinteresată pentruacesta, felul cum se oglindeşte el în ochii feteiîndrăgostite: ,,El, ochiul curţii, paloşul oştirii / Şi limbaşcoalei celei mai vestite / Nădejdea-n floare a unei ţărimăreţe, / Oglinda şi tiparul frumuseţii, / El, vârf alvârfurilor...” (III, 1). Prinsă între comportamentul despotical tatălui, care-o transformă într-o unealtă a planurilorsale, şi atitudinea necruţătoare a prinţului, care-orespinge brutal (încredinţat că cinstea este incompatibilăcu frumuseţea), Opheliei ,,nu i-a mai rămas aproapenimic altceva decât să-şi deplângă virginitatea” (L.Leviţchi).

După ce tatăl (Polonius) este ucis, iar iubitul (Hamlet)este surghiunit din ţară, lipsită de orice sprijin moral(fratele, Laertes, se afla în Franţa), Ophelia se prăbuşeşte(intuiţia ei: ,,eu, dintre femei, cea mai zdrobită”). Cumintea rătăcită, în cântecele şi fanteziile ei, ea îşi trădeazădragostea frustrată: ,,Chiar mâine este Sfântul Valentin /Cu toţii-n zori de zi / Iar eu, fecioară, la fereastră-ţi /Vorbeai de cununie” (IV, 5). Moartea ei, neaşteptată,datorată ruperii unei sălcii, este urmată de ,,ştirbitarânduială” a înmormântării, dar ,,cununa de fecioară, / Şifeciorelnicul aşternut de flori” nu-i pot fi refuzate.Puritatea ei feciorelnică şi adevărul iubirii ei (rămasăneîmplinită) îi îngăduie Opheliei să respingă, prin moarte,temerile lui Hamlet despre cinste şi frumuseţe, temericare au pricinuit-o, în parte (L. Leviţchi). Astfel, ,,tragediaei este că Hamlet i-a lăsat ,,comoara castităţii” neatinsăşi, în bună măsură, este şi tragedia lui; frumoasa intrigăîntocmită, cea a dragostei statornice şi respinse aOpheliei, este unul din cele mai amare lucruri dinShakespeare” (L. Leviţchi). La rândul său, Jan Kott remarcacă, ,,într-o lume unde domneşte crima (curtea de laElsinore), pentru Hamlet şi pentru Ophelia nu-i loc deiubire”.

IIHamlet este unul din puţinii eroi literari care trăiesc în

afara textului, în afara teatrului, numele lui înseamnă cevachiar şi pentru aceia care niciodată nu l-au citit peShakespeare şi nici nu l-au văzut pe scenă (Jan Kott).

Într-o lume de ev mediu târziu, aflată în pragulmodernităţii, Hamlet trebuie să-şi răzbune tatăl ucis, ca şiLaert şi Fortinbras, dar acelaşi prinţ, alături de Horatio şiLaert, urmează studii superioare, la Wittenberg sau Paris.

Hamlet este apreciat (perceput) ca ,,o minte aleasă”,conform mărturiei Opheliei, iar textul dramatic ne revelăcă prinţul danez este inteligent, lucid, intuitiv, prompt înrăspunsuri. Alice Voinescu remarca faptul că ,,gândireaeste în Hamlet floarea întregii fiinţe..., făclie în caremateria se transformă în lumină. În asemenea lumină seaprinde conştiinţa şi în ea se elaborează realitatea în carese oglindeşte existenţa”. Goethe afirmă despre Hamlet:,,O natură simpatică, pură, nobilă şi profund morală, fărătăria nervilor care formează un erou, se prăbuşeşte sub opovară insuportabilă pentru el şi pe care nu poate s-oînlăture” (L. Leviţchi). H. Taine, vorbind despre fizionomiaprinţului, arăta: ,,Recunoaşteţi în el un suflet de poet, făcutnu pentru a acţiona ci pentru a visa, un artist pe careneşansa l-a făcut prinţ, pe care o neşansă şi mai mare l-afăcut răzbunătorul unei crime şi care, destinat de naturăGeniului, este condamnat de soartă la nebunie şinefericire” (ibidem).

Hamlet este un erou tragic, adică un ins întotdeaunapasionat, care urmăreşte însă să-şi purifice pasiunea. ÎnHamlet, eroul ne este arătat ca un om cu o teribilăcapacitate de a simţi, uneori, sentimentul răstoarnăîntregul echilibru al fiinţei sale (...). Acest elementemoţional este alimentat de înstrăinarea sa de viaţă şi deoameni. În acelaşi timp, sensibilitatea sa, stimulentulacţiunii, este contracarată de reflecţie, obstacolul acţiunii.Datorită ciocnirii acestor tendinţe antagoniste, sufletul luiHamlet se frământă într-un extaz al auto-torturării”(ibidem).

În această lume, în Danemarca, transformată întemniţă, se-ntoarce tânărul prinţ Hamlet, student laWittenberg, după moartea tatălui său, hotărât săacţioneze şi să-i demoleze zidurile.

Confruntarea cu stăpânul Mecanismului sedeclanşează chiar de la început: fixat cu ochi bănuitori deClaudiu, regele uzurpator, Hamlet încearcă un dezgustuniversal: ,,O, Doamne, ce searbăd, veşted, rânced şizadarnic / E rostul lumii-ntregi în ochii mei! / Mi-e silă! Silă!(...) / Urma de mult să fie câte sânt” (I, 2). Pe prinţ îl revoltămai ales figura jalnică a uzurpatorului (unchiului!)-dupăcutumă, fiul trebuia să urmeze tatălui-(,,urmaşul îi vine caun satir lui Hyperion”) şi graba mamei de a se căsători cuintrusul de pe tron (,,O, Doamne! Să se mărite / Cuunchiul, frate bun al tatii” (ibidem). Hamlet esteîncredinţat că anturajul curţii este unul rău famat şi se mirăde prezenţa lui Horatio la castelul regal: ,,Dar ce-ai venitsă faci în Elsinore ? / Ştiinţa-aici se suge din butoi”!(ibidem). Pe fondul acestei amărăciuni, amestecate cusarcasmul, vestea morţii (uciderii) regescului său tată,comunicată de fantoma acestuia, amplifică insurgenţaspritului său rebel: ,,Voi, ordii ale cerului! Pământ! Iad!Inimă, fii tare!” (I, 5). După ce i se destăinuie crimasăvârşită de unchi asupra tatălui, Hamlet înţelege, înfiorat,care este misiunea sa, a celui întors la curtea regească aDanemarcei: ,,Sânt timpi săriţi! O, blestemat noroc / De-a fi născut ca eu să-i pun la loc!” (ibidem).

Va urma

nr. 117, 201910


Continuare din numărul trecut

Din volumul „La răsărit e apusul”.Capitolul III: „Școala altfel” (6)

Hotărârea eroică de a ne căsătoriam luat-o în iarna anului doi deșcoală militară. În vacanța deprimăvară urma să facem logodna,apoi nunta toamna, spre sfârșitulultimei mele vacanțe de elev al uneișcoli militare. Aveam în minteaproape viu, închipuit fiecaremoment al vieții mele carecuprindea momentele de mai sus. Șinimic nu se compară cu o stare debeatitudine în care trăiești numaifrumos. Cum altfel s-ar fi putut trăiatunci când visai să fii lângă femeiape care o iubești? În astfel demomente timpul capătă noidimensiuni. Ți se pare că trece din ceîn ce mai greu, iar în preajmaevenimentului a încremenit. Dealtfel totul ți se pare că trăiește ostare de... încremenire, nimic nu maieste ca înainte, nici chiar tu care artrebui să fii beneficiarulmomentelor frumoase nu trăieștistarea de comuniune cu momentulinedit pentru că nu ești în stare, eștilovit de... anestezia momentului șiașa rămâi mult timp. A venit lunaaprilie, cea în care urma să ies peporțile școlii pentru o scurtă vacanță.Atunci ne propusesem să facemlogodna, primul pas mic spre marelepas planificat pentru sfârșitul verii.De fapt nu era o logodnă propriu-zisă, ci o discuție în „familie”, noi doiși părinții noștri, nimeni altcineva.Nici nu trebuia mai mult, o astfel deintimitate, dădea altă importanțămomentului. Era o zi de duminică.La sat ziua de duminică nu estenumai una de sărbătoare, ci și decomunicare, de socializare, acolounde se adună tinerii, în vatrasatului. Am plecat de acasă cupărinții mei către casa Mariei pe laprânz. Aveam ceva de mers. Casele

noastre erau separate de o distanțăde câțiva kilometri, doi, trei, poatemai mulți și nu puteam să-iparcurgem decât pe jos. În sfârșiteram toți la o masa, șase persoaneși dintre care două destine. Cele dinurmă plini de emoție și de așteptare,ceilalți interesați doar de viitor. Și noieram interesați de viitor, dar nu așade mult ca părinții noștri. Până la unpunct părea explicabil. Eram untânăr neterminat, doar elev într-oșcoală militară, pe care o puteamtermina sau chiar o puteam încheiaînainte de vreme. Într-un an seputea întâmpla orice și dintr-un elevcu perspective, aș fi putut ajungeun... nimeni. Era un risc pentruMaria? Era și încă unul major. Și-aasumat riscul și cuvântul ei a fost„mergem mai departe”. Și am mers.În acel moment am pus la caledetaliile căsătoriei, data, loc, nuntăși ce mai urmează, apoi... am plecatspre centrul satului pentruobișnuitul moment sătesc al acelorlocuri: să te lași admirat de curioși,să asculți șușoteli, să arunci o perdeade ceață peste tot ce va urma. Neconduceam după principiul „guralumii-i slobodă”. Odată ajunși încentrul satului am văzut venind,alergând pe una din ulițele carepătrund în acel loc dinspre nord, unvecin de-am meu, pe nume Dode,care alerga direct spre mine.

-Arde..., spune el gâfâind.-Ce arde? întreb înmărmurit.-Arde casa ta! Arde!Nu am cerut detalii pentru că nu

era nevoie. Acel cuvânt „arde”cuprindea toate detaliile din lume.Am prins a alerga. Și aveam dealergat aproape trei kilometri. Oporțiune de drum era și în pantă. Nuștiu cum am ajuns pe ulița pe careera casa mea. De cum am pătrunsam văzut cum flăcări uriașe mistuiauacoperișul casei și mulți oameni ailocului erau la... datorie. Adicăintraseră în luptă să potolească sau

să stingă focul. Unii cărau apă de lapuțul din apropiere, alții cocoțați pedouă scări pe care le aveam îngospodărie încercau să stingăvâlvătaia. Am evaluat din merssituația, adică, am văzut căacoperișul este ars aproape înîntregime, iar acum focul coboracătre pereți. Focul era ajutat să seextindă și să reziste apei de naturaconstrucției. Casa era construită dinbârne. Eu voiam să-mi salvez doarcomoara mea, cărțile. Acestea erauîn camera mea dispuse în mai multerafturi pe un perete sau stivuite pejos. Le-am aruncat pe fereastră îngrădină pe cele de pe jos, apoi singur(nu știu de unde aveam atâtaputere), am scos rafturile cu cărți cutot. Totuși focul apucase și de aici să-și ia dreptul lui, adică să-mi înghităcâteva zeci de cărți. În timp ceîncercam eu să-mi scap cărțile care-mi coloraseră copilăria șiadolescența din calea flăcărilor,observ printre curioșii care seadunaseră în curtea casei pe... Mariași pe mama ei. Am schimbat oprivire cu Maria și deși eramdevastat de întâmplare, am zâmbit.Mi-a zâmbit și ea. Era un semn căprivirile noastre s-au înțeles. Adicăîmi mărturisea că este alături demine și eul meu era mulțumit. Spreseară curtea s-a curățat de curioși șide ajutoare. Focul era stins, dar îșiluase un tribut substanțial, casa era

LA R|S|RIT E APUSULLA R|S|RIT E APUSULAnton GAGIU


nr. 117, 2019 11

pe jumătate arsă. Nu mai eralocuibilă. Eu mai aveam două, treizile de vacanță și apoi trebuia sămerg la cursuri. Aceste zile mi leputeam petrece la sora mea carelocuia la un kilometru distanță sau...

-Luca, ce ai să faci? mă întreabăcu glas tulburător Maria.

-Adică? mă fac eu că nu înțeleg.-Unde ai să stai?-Poate la sora mea, sau plec mai

devreme la școală.-Nu cred că este bine. Uite, îți

propun să vii la noi.Nu am zis nimic câteva clipe

pentru că eram luat prin surprinderede propunerea ei. Apoi...

-Ce-or zice părinții tăi?-Mama cu care am vorbit este de

acord, apoi cu tata nu cred că va fi oproblemă.

-Atunci... așteaptă-mă puțin săvorbesc și eu cu părinții mei și să-miiau câteva lucruri, dacă le mai găsescprin harababura asta. Am merspentru următoarele două zile acasăla Maria, pentru că în cea de-a treiaam plecat la școala militară. Ladespărțirea de părinții mei am fostfoarte tulburat pentru că îi lăsamsinguri în cea mai tristă perioadă avieții lor, dar nu aveam altă soluție.La prima adunare din ziua următoarecomandantul companiei a făcutinspecția ținutei de serviciu, iar euaveam pe pantaloni două mărturiiale dezastrului prin care trecusefamilia mea, urme de arsuri.

-Burlacu, ce-i cu ținuta? m-aîntrebat locotenentul majorBasarabeanu.

-Mi-a ars casa și...-Cum?? De ce nu ai raportat când

ai venit?-Credeam că...-Ce să crezi măi omule? E stare de

catastrofă, nu-ți arde casa în fiecarezi. Te pregătești de plecare înpermisie, cinci zile și iei și o ținutănouă de la magazie. Așa că în ziuaurmătoare eram din nou acasă laMaria, dar mergeam în fiecare zi lapărinții mei ca să șterg din urmeledezastrului. După cinci zile m-amdespărțit de Maria și de părinții meiși nu mai puteam să-i văd cel puțincâteva luni pentru că intram în

perioada de examene și nu maiputeam pleca. Dar așa cum este săse întâmple că după un rău vine altul,în acea vară, în timpul sesiunii melede examene, înainte de datacăsătoriei cu mai mult de o lună, tatălmeu a suferit un accident la locul demuncă, un joagăr mecanic, i-asecționat piciorul stâng și era internatîntr-o stare critică într-un spital dinzona de sud-vest a țării. Îmi trimiteazilnic scrisori ca să merg să-l iau deacolo, să-l duc acasă, dar... îmi eraimposibil, dacă plecam din examenepierdeam anul și băteam pasul peloc. Așa că am rugat-o pe sora measă facă acest lucru, deși îi venea greu,că-i era teamă de necunoscut și desituația în care se afla tatăl meu,aceea de... netransportabil. A merstotuși și s-a descurcat, astfel că pe laînceput de august tatăl meu eraacasă, însă se deplasa în cârje. Amterminat anul doi și eram pregătit depasul cel mare, cel care se găseștestaționat între viață și moarte și senumește căsătorie. Am ajuns în satulnatal la câteva zile după prima zi deaugust. Eram emoționat, bucuros,tulburat, constrâns de viață să facacel pas deși aveam probleme gravede sănătate cu tatăl meu, l-am făcut.Era necesar să găsesc în interiorulființei mele forța necesară pentru adepăși momentul critic. Mă simțeamca un călător care-și pierduse busola,iar orientarea după stele sau soareera făcută la întâmplare din lipsă de...cunoaștere. Eram nerăbdător să ovăd pe Maria, atât de nerăbdătorîncât în ziua în care am sosit în satprimul popas l-am făcut la ea și nu lamine. Am simțit că și ea avea emoțiisau era tulburată de o anumită starede incertitudine. Nu era atât debucuroasă precum eram eu.Entuziasmul ei nu exista. Seprodusese ceva. Avusese loc uneveniment care tulburase apele. Ar fitrebuit să aflu motivul acesteitulburări? Pentru normalitate, da,dar atunci mi se părea că amândoinu treceam printr-o situație normală,așa că nu am mai încercat să-mi batcapul cu fapte, oameni, vorbe care arfi putut să mă tulbure ca să-mi striceevenimentul. Eu eram copleșit de

încărcătura psihică a momentului șilângă Maria mă topeam de...dragoste și de așteptare. Aveamprogramată căsătoria civilă în august,iar nunta în septembrie, și dupănuntă aveam programate câteva zilede... miere oriunde doream. Întrecăsătoria civilă și nuntă urma săfacem pe ascuns căsătoria religioasă.De ce pe ascuns? Pentru că încalitatea pe care o avem, aceea deelev al unei instituții militare deînvățământ supusă unor rigoridrastice, nu aveam voie să am de-aface cu clerul. Trebuia să rămân laicatâta timp cât slujeam sub drapel.Era o dogmă a unui regim bezmetic,rupt de realitățile vieții și vremii,întrucât legătura cu biserica pentruorice om însemna în fond oapropiere sau o identificare cucalitățile morale excepționale alecredinciosului, care nu puteau facedecât bine societății. Tocmaiîndepărtarea cetățeanului de bisericăputea produce rupturi iremediabileîn mintea și acțiunea sa, ce l-ar fiîndepărtat și mai mult de societate,înstrăinându-l. Credința așa cum semanifesta ea, închisă în minteaomului, simulată sau manifestată cureținere a rezistat acelui regimbezmetic pentru că rămăsesesingurul refugiu de speranță dinmintea muritorilor. Deși eram foartetânăr și deci necălit în lupta cuvicisitudinile vremurilor ceremoniacăsătoriei religioase era pentru minesacră. Știam că mă expun, de aceanumai cu membrii familiei, adicăpărinții noștri și nașii am efectuataceastă trecere prin taina căsătorieiîntr-o biserică situată la patruzeci dekilometri de satul natal, adică deacolo de unde urma să facem nunta.A sosit și ziua în care urma să fiuginere. Pentru orice tânăr este cevaînălțător, unic, o trăire a unui vis. Dece așa? Pentru că ai lângă tinemireasa la care ai visat. Este un fel deîmplinire a destinului. O împăcare cutine însuți, cu soarta pe care o aihărăzită, cu devenirea ca om împlinitundeva în miezul universului.

Va urma

nr. 117, 201912


POEMEGrigore Grigore

Mergeam

Mergeam pe liniaDintre două scânduriCare nu se vor întâlni nicicândÎn vreme de secetă

Și din când în cândÎmi cădea câte-o lacrimăPe buza de josSau pe tâmplă

O lacrimă totdeaunaÎți aminteșteCă nu mai eștiDe-o viață Cel care ai crezutCă ești De-o secundă.

Degetul

Degetul arătătorTrecea printre buzeCa un cuvânt nerostit

Ca un parfumSupraomenescVopsit în albCu cercuri incoloreDe mărimi diferite

Aliniate geometricÎntr-un dreptunghiAburind

Ca ultimul răspuns La o ultimă întrebareTerestră

Concomitent

ConcomitentȘi deopotrivă descoperindDouă intrări prin careSunetele trecândDeclanșau

O bucurie interioarăSoră cu moartea

Am observatUnda fierbinteA sunetului împotrivitSunetului

Cu nedumerire

Și atunci ceea ceMai rămăsese din mineS-a unit cu ceeaCe nu mai rămăseseȘi-au semnat unTratat de paceMut.

Eu căutam

Eu căutam spațiulÎn care să-mi înfigCornulCa un arc peste noapte

Ca un curcubeu pesteO picătură de apăDe ploaie

Cu inima strânsăSub umbra unuiPunct de sprijin

Care păstra pământulÎn interiorul Universului.

Priveam oglinda

Priveam oglindaDin spatele timpuluiCare se adăugaPe sub pleoape

Picăturii de apăÎncorporatăÎntr-o lacrimăNevinovată

Și pe retinăMi se depuneauLiteră cu literăCuvintele careDeveneauUnul după altulBătăi de inimă

Albastre

Priveam oglindaCare mă priveaMirată.

Semnificațiazilei

Semnificația zilei de mâineDevenise un drum de muntePe care trebuiaSă-l străbatÎn mâini

Și fără încălțări

Până în punctulCel mai de susUnde ajungeauDoar cățărătorii

Am întâlnit coborândCohorte de animaleȘi păsăriCare cântau tot felulDe cântece de vitejie

Închinate patriei mumă.

Tu știai

Tu știai că e vorbaDespre o apăCare urca muntelePe partea luiCea mai abruptă

El știa că e vorbaDespre un focPrin care puteauSă coboareDoar suneteleStrălucitoareAle desfrâului

Așa s-a născutTabloul pe care-lPriveam nedumeritDe miraculosulSău colorit

În sfârșit.

Era pustiul

Era pustiulCare nu se vedeaPentru că pustiulÎnăuntru era

Iar când eraÎn afarăEra ca o varăCare-și presară zilele cu ploi

Să nu mai aparăEaSă nu o maiVedem noi

Să nu se maiTeamă nimiculCel mareDe nimiculCel mic

Bunăoară.

Îngerul

Îngerul se uitaLa mine

Cum se uitaPasăreaLa cuib

Eu mă uitamCând la pasăreaCare clocea

Când la oul careSub pasăreArdea

În timp ce unPui de pasărePrin oul de subPasăreZbura

Îngerul credea.

nr. 117, 2019 13


VALORILEVALORILESPIRITULUISPIRITULUI

TRANSCENDENTTRANSCENDENTMihai Batog-Bujeniţă

Personal consider conceptul „întâmplare” ca fiind doarrezultatul spaimei care necuprinde pe noi oamenii la gândulcă deasupra noastră există o logicăsuperioară, aceea căreia îi dăm totfelul de nu-me, dar de care netemem, doar pentru că nu o putemcontrola şi atunci ne prefacem căo ignorăm. Acestui context îidatorez, în mod sigur, faptul că demai mulţi ani mă aflu în contact cuun personaj absolut fascinant,domnul Sorin Finchelstein, aflattocmai hăăt, în Canada. Cum

deocamdată Cana-da, mai precis Toronto, locul unde trăieşteprietenul Sorin este pentru mine cam la fel de departe precumfaţa nevăzută a lunii, rămân recunoscător miracolului numitinternet, cel care-mi favorizează seară de seară o mică şuetăcu admirabilul causeur ce-şi are rădăcinile genealogice, undealtundeva decât în Botoşani, adică exact tărâmul legendar alspiritualităţii moldave.

Nu voi aplica termenul de întâmplare nici faptului că, laun moment dat, în viaţa autorului s-a produs o schimbare, unadintre acela care, iniţial, nu dau nici un semn al importanţeilor. S-a întâl-nit cu Iolanda, fiica marelui epigramist şi sonetistMircea Trifu. Mircea Trifu, cel care nu numai că a reprezentatcu cinste epigrama în anii când aceasta putea fi folosită maiales drept cap de acuzare, dar a şi organizat mişcareaepigramatică naţională fiind întemeietorul actualei Uniuni aEpigramişti-lor din România. Întâlnirea s-a produs, neimaginăm, sub semnul fast al epigramei, aşa că, firesc, MirceaTrifu, aflat de o vreme la conducerea Cenaclurilor Eterne aaflat despre întâlnire şi, inspirat ca totdeauna, a datbinecuvântarea, iar cei doi au devenit un minunat şi fertilexemplu de prietenie şi colaborare familială.

Revenind însă la conversaţiile noastre, ele au ca temeidragostea faţă de această mică bijute-rie literară, epigrama, întimpurile în care ea, dacă ar fi neglijată, ar putea dispărea dinpeisajul cultu-ral al limbii române aşa cum s-a întâmplat înalte limbi europene precum franceza sau germana. Şi,sprijinindu-ne unul pe celălalt, nu numai că reuşim să neaducem zâmbetele pe faţă, dar uite, mai iese şi câte un volumprecum cel despre care voi vorbi în continuare: EpigrameIncendiare, al doilea în numai şapte ani, aproape un recorddacă stăm să ne gândim că volumul are prezentate circa şaptesute de epigrame. Adică acele minuscule scânteieri de spiritpuse în numai patru versuri, dar în care avem şi o poveste şiun prilej de meditaţie, însă totul cu binecuvântarea finală aunei poante, cea fără de care epigrama nici nu s-ar putea numiastfel.

Precedentul volum, Epigrame Ireverente editat în 2013, afost cel care l-a făcut cunoscut şi l-a propulsat pe autor înprimele rânduri ale epigramiştilor români, impunându-latenţiei publicului, dar şi făcându-l răsfăţatul publicaţiilor degen. Lucru firesc pentru un talent evident, aşa cum rareori seîntâmplă în domeniu unde, de regulă, este nevoie de o destulde lungă perioadă de convieţuire în mediu pentru a învăţa cumtrebuie să arate o epigramă. Asta şi pentru că genul este, înciuda apa-renţelor, extrem de dificil şi marcat de reguli strictea căror încălcare te descalifică, de cele mai multe ori definitiv.

Acest al doilea volum ne destăinuie însă şi o mică tainăconţinută în chiar moto-ul său: Iolan-dei, fără de care…Sincer, elegant şi discret ca orice om de lume, autorul neindică deci numele îngerului său păzitor, al muzei, dar cucertitudine şi al celei care i-a stat alături pe timpul muncii decreaţie, aşa cum numai o femeie ştie să o facă, atunci cândvrea. De altfel am putut s-o admir pe Io-landa în chiar recitalulsusţinut cu prilejul lansării volumului.

Da, Sorin, ai dreptate! Fără de care…Prefaţat de distinsul preşedinte al Uniunii Epigramiştilor

din România, poetul George Corbu, cel care are şi un volumde referinţă, Duelul celor o sută de sonete, editat împreună cumaestrul Mir-cea Trifu, augmentat de grafica satirică adomnului Neculai Viziteu din Vaslui (e ceva cu moldoveniiaceştia!) volumul este construit pe capitole, optsprezece lanumăr, astfel încât cititorul să se relaţio-neze lecturii fărădiscriminări, dar în totală cunoştinţă de cauză (subiectabordat!).

Nu voi exemplifica citând epigramele din volum deoareceîn prefaţă ele au fost folosite sufi-cient de convingător, însăparcursul capitolelor de la istoria veche cu daci şi romani, laistoria moder-nă cu hoţi, mincinoşi, beţivi ori căzuţi în celemulte păcate ale omului, români, evrei sau alte etnii ori religii,figuri notorii din punct de vedere istoric sau artistic, prieteni,amici şi colegi de peniţă, Sorin Finchelstein are pentru fiecarecâte o mică înţepătură, absolut elegantă, plină de har şi stil.Chiar nu poţi să pui în pagină ce ţi-a plăcut sau ce ţi-a atrasatenţia, pentru că, în fond, tot ce citeşti tu devine personal,pare că autorul are cu tine un dialog prietenesc, o mică şuetădestinsă, inteligentă şi spumoasă aşa cum ar trebui să fie toateîntâlnirile între oameni de spirit care poate îşi doresc să maischimba câte ceva din nedreptăţile acestei lumi, iar pentruasta au ales forţa cuvântului, a ironiei de bună calitate, pe scurta epigramei.

Trebuie să recunosc însă că, aşa cum se întâmplă de celemai multe ori în acest domeniu, lectura volumului are nevoiede o tratare de tip homeopat. Nu poţi citi pagini întregi în timprecord fi-indcă vei pierde savoarea indescriptibilă a fiecăreicompoziţii. Este la fel ca atunci când mergi în tainiţele undesunt expuse bijuterii ale nu ştiu cărei coroane şi nu poţi admiralucrătura sau minunea unei singure pietre sau piese fiindcă tepierzi în haosul mult prea plinului şi vei ieşi de acolo avândconvingerea că nu ai văzut mai nimic.

Prin urmare, cititorule nu te grăbi! Toarnă-ţi în suflet câteo picătură de umor versificat, inha-lează-i aromele, simte-isavoarea, găseşte-i miezul şi apoi treci la următoarea…Doar aşa vei simţi că eşti una cu cel care a scris pentru tineşi vei avea un bun prilej de a-i mulţumi, dându-ţi seama căel a mizat pe tine, aşa cum şi eu recunosc într-un catren:

Volumele lui S.F. / Sorin cu stilu-i consacrat: / Incendiar,ireverent, / Atrage, este constatat, / Un cititor inteligent.

nr. 117, 201914


Pe urmele timpului fPe urmele timpului făărrăă timptimpFlorian COPCEA

Învăluite în mister și sacralitate suntpoemele din recenta carte a lui TituDinuț – Așteptând salamandrele(Editura MJM, Craiova, 2019). Spredeosebire de primele volume de versuriapărute, toate aflate sub semnulsensibilităților estetice, poetul dezvoltăun alt gen de retorică, aceasta fiindsincronizată, totalmente, la unexpresionism funciar manifestat lanivelul structurii prozodice. De fapt,liniile de forță ale poeziei lui Titu Dinuțse întâlnesc, se întrepătrund, seidentifică în ceea ce, în câmpul literar, înaccepțiunea lui Freud, numim catharsis.Schimbarea de paradigmă este expresiaunei viziuni prepoderent imagistice,comună doar sistemelor poeticepostmoderne, conectate la ,,conștiințarealității” (Roland Barthes, Romanulscriiturii, Ed. Univers, București, 1987,p.213) asumată poetic: ,,[…]/E-unanotimp ciudat sub harfele lui Faust,/chiar roata de bunar străbate drum deape,/ însă frunzișul umbrei se ține scaide trupul/ menestrelit în vremiprimare” (Frunzișul umbrei).

Asocierile inedite, caracterulintertextual al ,,litaniilor” ne înfățișeazăun poet smerit pentru care sinceritateaexprimării reprezintă sacra năzuință aomului plecat în căutarea sinelui, nevoiade dumnezăire fiind, înainte de orice,suprema lui datorie: ,,Au aruncat înmine cu pietrele din templu,/ dar n-ampierdut credința în acea zidire.// Ammăsurat cu ochii rugul pentru jertfă/ darn-am întors nici fața spre perete,/

îndurând anatema gloatei ațâțate/ cemă-mpungea cu întrebări în coastă,/lovind cămașa, să dea răspunsuricarnea,/ fiindcă văzusem deasupracetățuii,/ lățindu-se spre mine, umbraunui zeu/ […]/ Ca să desăvârșeștilucrarea, mi-a spus zeul,/ înalță-te perug și-aprinde-l cu credința!” (Marjeleparadigmei).

La o lectură fugară, versurile lui TituDinuț, par niște narațiuni poeticederulate fluid, fără zăgazuri, parcă sprea ne demonstra că ficțiunea exonereazăde la uitare, de la banalități, irealitateaantropocosmică: ,,[…]/ Eu nu-s nimic înunivers,/ constata Noica într-o lume/născută-n echilibrul dintre spațiu și timpcasnic,/ dar simt că singura realăexistență/ este aceea a ființei mele!”(Avatarurile fințării energiei negre).Autorul urmează, cristic și solemn, amspune, fără să se panicheze și fără a dasemne de claustofobie, firul Ariadneiprintr-un labirint ințiatic, unde clipablochează scurgerea nisipului dinclepsidră. Incursiunile lirice în lumea,sau prin lumea narativă a unor literațicelebri sau prin destinul unor personajeliterare, provoacă reverii esteticeprofunde: ,,A venit și o vreme cândmândrul Enkidu/ s-a rătăcit prin ceațaveșniciei mesopotamiene.// Viețuitor,puternicul Ghilgameș, îl implorazadarnic să-i destăinuiască/ măcar olege din celaltă lume.// […]/ Aș fi doritsă cercetez cealaltă parte a luminii,/asemeni impozantului Ghilgameș,/ însăzăpezile se-aștern tot mai albastru,/vestind mirajul Oului Dogmatic”(Mirajul oului dogmatic).

Este o enigmă, totuși, de ce poetul aales să așeze în capul poemelor titlurigreu de digerat, ușor prozaice,insinuante și subtile uneori. Cu toateacestea compozițiile poetice,majoritatea încheiate cu o concluzie-adenddă, concentrează în substanța lor,iluminări suprarealiste, fantezii ludicevoluptoase, un esențial discursconfensiv. Procedeul utilizat de TituDinuț în elaborarea construcțiilor,propriu postmodernismului, nu

dăunează actului creației, poematic șiparabolic, ci, prin literaturizarea proprieibiografii, îl personalizează, detașându-lastfel de generațiile lirosofilor rătăciți înexcentricități textualiste: ,,Cu nimeni numă asemuiesc, nici măcar cu mine,/ darsă nu-mi vorbiți de otava trecută princoasa virtuții,/ ori de numele trântindpoarta înspre copilărie,/ fiindcă acolo serostesc formule de nuci costaive,/ sereciclează dinții strepeziți de perepădurețe,/ licuricii cheltuiesc nechibzuitlumina pe la răspântii de hârjoană…/ […]/ Metehnele mele au devenit râsu-plânsu cetății,/ fiindcă nu sufăr ceapa înmâncare, nici musafirii nepoftiți,/ dar cemai mult urăsc salvele trase asupramea/ cu gloanțe oarbe de glumănesărată” (Eschive de fachir).

Titu Dinuț, obsedat de paradoxulființării întru Ființă, pendulează constantîntre eu și idealitate, teoriile salesprijinindu-se permanent pe intuițieestetică. Într-o astfel de ipostază îldescoperim în superbul poem În mines-a făcut târziu: ,,Atacul de panică s-aprodus într-o noapte târzie,/ când plouadin tavan cu fluturi de tăceri,/ iar beznapăștea iarbă pe câmpia din pereți.// Amîmbrăcat veșmintele lui Nessus,/evitând vreo mișcare browniană,/ însămâinile cunoșteau mirosul lucruluicomun/ și pragul peste care stam săpășesc în sine-mi.// Cineva trăsese cupușca în gândurile mele,/ se răvășisestolul prin noaptea altei nopți,/ eu m-ascundeam în pijamaua umbrei,/dosindu-mă de teama întâmplăriimacre,/ doar fluturii privirii ciuguleau/liniștea travestită-n spectrul/ atâtor anice nu au înțeles/ că s-a făcut târziu înmine…”. Poemele sunt încărcate cusemnificațiile simbolice ale timpului fărătimp, ale avatarurilor trecerii iluzorii aacestuia, depistate în oficierea, lanesfârșit, a euharisiei: ,,Înflăcărează,Doamne, tăcerile chiliei,/ țipătulmieunat al porții-ntredeschise,/lucarnele prin care să nu răzbatășoapta/ cu pași încărunțiți de fapteleproscrise!// […]/ Gospodărește,Doamne, grădina ce-a rămas/ drept

nr. 117, 2019 15


hrană cărnii și minții ticăloase.//Împerechează sufletul ascuns prinploștini/ cu colivia hârcă a pumnului deoase!” (Colivia pumnului de oase), sau:,,După ce mor, ochii devin stele-nneant,/ perechi siderale-n diedreiluzorii,/ înmărmurite-n frigul cosmic,/fără tiranice priviri și-aleatorii timpuripernicioase,/ abandonând jocul teluric,/dar intonând cărări morgane.// Visele tepot face stăpân pe genunea/hotarnicilor de dincolo de spațiu și detimp,/ avertiza Maugham Somerset,/poate și pentru că oamenii dețincuvântul,/ drept cheie magică înunivers!// Dosim în palmă liniilestrâmbe ale vieții/ în care moarteainstituie perfecțiunea cosmică/ aîntunericului definit de inerție,/ totul setrece cu vederea,/ fiindcă ochiul în sinenu mai este/ ochiul din celălalt ochi.//Însăbiază-ți, Brutus, numele proscris,/doar masca supraviețuiește obrazuluimisit!” (Avertismentul lui Maugham).

Fascinant joc existențial ne oferă TituDinuț când ,,strecurând furișu-nlabirint” (Baionete de gheață) identificădezordinea și atemporalitatea lucrurilorlumii, spre a glorifica miracolulcuvântului: ,,Emiteam propoziții în carecuvintele-nviau:/ urcau pe șifonier,invadau locuința și apăsând pe clanță,/dădeau buzna pe străzi, săvârșindblasfemii.// Atunci mi-au cusut gura,însă cuvintele înviau în priviri,/ urcau peșifoner, invadau locuința și apăsând peclanță,/ dădeau buzna pe străzi,săvârșind blasfemii.// Mi-au cusut ochii,însă cuvintele înviau în auz,/ urcau peșifoner, invadau locuința și apăsând peclanță,/ dădeau buzna pe străzi,săvârșind blasfemii.// Mi-au cusut șiurechile, însă cuvintele ieșeau pe nări,/urcau pe șifoner, invadau locuința șiapăsând pe clanță,/ dădeau buzna pestrăzi, săvârșind blasfemii...” (Filă deletopiseț).

Tema umbrei, în multiplele eiînfățișeri literare, vine să accentueze,dincolo de percepția ei sofistică,imbricarea de efuziuni lirice înabstractizarea mitologiei intensbiografică. Arabescurile stilistice șimetaforice, reflecțiile metafizice,cosmogonice, scripturale, nu rareoriluate drept pretext din texteleconsacrate, constituie pentru poetproba incontestabilă a vocației de ainterpreta, prin sinestezii motivante,tainele spiritului și ale himerelor abisale:

,,Stau lângă mine.Mă reazem de umărulumbrei./ Acum înțeleg de ce-i atât deaproape apa de mal.// Dar nu e vremede vânturat iluzii.// Nu mai e loc decoșul cu himere.// Nici timp de ghintuitsigilii.// Vânatul năzuit e împușcat înlaț.// L-am căutat pe Platon, l-am aflatpe Horațiu.// Se impunea Socrate, l-ampreferat pe Pindar.// Venea Anaxagora,cinsteam pe Heraclit.// Trona Aristotel,l-am urmat pe Seneca.// Atunci Poetulmi-a strigat:/ Ești singur precum ranacea deschisă!/ Dar Solomon și-a-ntorsobrazul princiar/ Păzește-ți inima, maimult dcât orice,/ numai din ea vor curgeizvoarele vieții!” (Șoapta lui Solomon),și: ,,…Poeții însă trebuie ciopliți cubarda,/ fiindcă-n stupul țestei făguresctezaure măiastre/ ce pot să pună puncteunde scârțăie virgule de tirani,/ ori săînțepe tronul cu secera vreunui semn deîntrebare.// Doar ei dețin modelulPenelopei din Ithaca,/ pentru covor

țesut cu firul Ariadnei,/ pot descifra cuel Codul lui Hammurabi,/ părerile luiNostradamus despre apocalipsă.//Poeții adăpostesc în călimări lupoaicelehrănind cu lapte/ vendente haiducindcu ducipali, prințese și dragoni,/ dândaripi pietrelor cutezătoare.// Așa încâtdoar șlefuiți și personalizați înnăscătoare,/ poeții pot fi scribi în stareade popas” (Scribi în starea de popas),sau: ,,La naștere nu mi-am luat umbra-n seamă,/ s-a strecurat cum a putut/dintr-un cazan în scutece, în leagăn,/pân-a săltat-o mama la rangul de odor.//Am crescut eu, crescut umbra,/ trecândhotar de pravili, de canoane,/ sub unsoare încins, ori mai cețos,/ sub o lunăbrăzdând hatul bolții-n dorinți. […]/ Darcred că umbra mea dintâi/ este aceeașicu cea de acum,/ așa cum stelele nu setem că ar putea fi luate drept licurici,/cum profețise tibetan Tagore” (Primamea umbră).

Contrastele, aflate într-o neîncetată

metamorfoză, desăvârșesc, într-un modfericit, inițierea poetului în arta de aînfrânge însingurarea, de a meditaasupra pustietății sufletești, de a-ldetermina să se substituie într-o ,,cheiepentru poarta marelui labirint” situat pe,,țărmul fără nume”: ,, […]/ Eram într-ocoajă de lotcă, lăsând câte puțin dinmine fiecărei clipe,/ până ce lopețile s-au împotmolit în trupul ghețaruluipăscând,/ câmpiile de ape, cu odescătușare înspumată…” (Țărm fărănume).

Poemele lui Titu Dinuț au aspectulunor sentințe lucide și definitive,decantate în meditați ezoterice, undetranspare exultanța unei stări deidealitate în care predomină fantezia șidelirul oniric: ,,De câte ori te-am căutatla marginea unei dumbrăvi de vis,/ nupurtai umbră, nici cuvânt.// Era cevacare se străduia/ să pună la loc frunzeledoborâte de vântoasa toamnei.// Acoloam aflat chiar și o poartă/ al cărei pragam vrut să-l trec.// Nu intra! mi-aporuncit un glas care părea să fie altău.// Aici sunt doar prenume și strigătede luptă,/ râuri bolnave de secetamustrării.//Atunci am ales luna trenândîntre vestale/ și niște păsări de vântlegînându-se în propria singurătate…”(Umbra măruntă a somnului), sau:,,Pășesc pe visul cu îngeri și planeți,/ fărăVoltaire, Kant, Brueghel, Schiller sauMarcel Proust,/ toți orbii din cetateintonează lumina,/ din stampe suntcatapultate fresce cu lilieci./ […]/ Înaltăeste umbra meandric răsucită/ dupătoane de gând cupid și făurar/ prinvăzduh încurcând norii din sentimente./Improvizez starea de păsări care plouă/peste facerea lumii cu strănut de nisip…” (Semănând ape, să răsară valuri).

Captiv perpetuu al unui logospragmatic, de poieticitate, Titu Dinuț în-făptuiește, în volumul Așteptândsalamandrele, o re-scriere, utopică amspune, a unei lumi spirituale, amniotică,guvernată de harul creației. Privită pringrila canoanelor ce le incubăpostmodernismul, poezia lui, rafinată șistilistic distinctă, recomandă, dacă maiera nevoie, un creator cu vocație,preocupat să-și împrumuteexperiențele poetice celor care încă maicred în rostul existenței: ,, […]/ Uniitrăiesc însă fără vreun ideal,/ scria maideunezi Seneca,/ fără vreo țintă trecprin lume,/ ca firele de paie pe râu”(Telurică).

nr. 117, 201916


„Masca” lui Schopenhauer-„Masca” lui Schopenhauer-

paradisul pierdut al nefiinparadisul pierdut al neființțeieiAl. Florin ȚENE

Întreaga filosofie a luiSchopenhauer se învârte în jurul unuiparadox pe care îl ia drept teză:„nostalgia nemărginită cătreparadisul pierdut al ființei” (ArthurSchopenhauer, Sammtliche Werke insechs Banden). Filosoful se închipuieun neobosit călător în spațiul virtualal moralității purtând mascapesimistului fără leac și, precumHamlet cu craniul lui Yorick în palmă,gândește amurgit asupra inutilitățivieții și infinitului morții. Însă încugetările lui Schopenhauerdescoperim o flagrantă nepotrivirecontradictorie: înclinarea sa de asfredeli genunile înspăimântătoareale durerilor vine, asemeni unei măștipuse pe fața unui om, în contrazicerecu sfaturile lui echilibrate și filistine,adică fățarnice, vesel împrăștiate înîntreaga-i operă, ca semenii să nu-șirăscolească situația chinuitoare șidureroasă a norocului, căci asemeneagândurilor alimentează durerea și îiprefac în proprii lor călăi,„heautontimorumenos” (ibidem,Band IV, p.484). Însă, cercetând maiadânc ne dăm seama că nu estesingura „mască“ a filosofului, elfolosind multe astfel de accesorii îngândirea lui. Între acestea,dezarmonia dintre traiul săuîmbelșugat, excentric, șipropovăduirea, să-i zicem ipocrită, a

ascezei, nu este o „mască” rarîntâlnită, a folosit-o și moralizatorii:Seneca, Marx și Engels. Aceastămască interpusă între biografie șioperă, exterioară, a deformat profilulesențial al operei filosofice, care maiașteaptă să fie aduse din tainițeletextului original în conul de lumină.Schopenhauer prin această mască adorit să convingă că meditația sa, falspesimistă, vibrează de un patos alsincerității provenit din nefericireasa, dar tot filosoful a dorit să convingăcă în existența tuturor oamenilor sedesfășoară o comedie ipocrită,incifrată în „hieroglifa bucuriei”, un felde bal mascat jucat pe scena lumii cese încheie la teribilul sfârșit prinscoaterea măști. Sub această zodieburlescă de carnaval filosoful se simteîn apele lui. Pentru el toți oameniispun neadevăruri și disimulează. Darse pune fireasca întrebare: dacă toțisemenii lui poartă „mascaarlechinului”, atunci, prin logică, oarenumai el alesul, face excepție de laregulă, să fie marele mag alsupremului adevăr care predicăzadarnic în pustiul minciunii? Acestparadox îl prinde în cursa sa. De faptcu el trebuie să înceapă diferențiereaceea ce este cineva și ceea cereprezintă cineva, (disjuncție operatăde filosof în Aforisme asupraînțelepciunii în viață, ca aplicare încâmpul moralei a tezei salefundamentale lumea estereprezentarea mea). În aceastăsituație, de la mai bine de un veac dela dispariția sa, filosoful ne apare caun gânditor în fața oglinzii, obsedat săse reprezinte într-un fel în ochiiposterității - adică să-și picteze unautoportret cu o mască schimonosităde o durere eternă. O mulțime decomentatori- apologeți din veacul alXIX-lea l-au decretat peSchopenhauer „fondatorulpesimismului modern” (James Sully,

Pessimism. A History and A Criticism,second edition, 1891, p.74), găsind înecuația lui neobijnuită „a trăiînseamnă a voi iar a voi înseamnă asuferi” psihologia pesimismului,spunând că este „pesimistul cel maisincer și cel mai hotărât pe carelumea l-a văzut după Timon dinAtena”, fapt ce l-a influențat și pe M.Eminescu. Descoperind odescendență spirituală din Mefisto.(Friedrich Paulsen, Schopenhauer,Hamlet, Mephistopheles. Drei zurNaturgeschichte des Pessimismus.Dritte Auflage, Stuttgart und Berlin,1911). Sub această mască și în ciudaei, filosoful a meditat în voie, cu oexuberanță descătușată, desprefericire, despre veselie, despreoptimism și bucuria de at răi, desprehedonism. Despre acesta a scris maimult punându-i o etichetăeudemonistă. În acest context,contradicțiile din opera luiSchopenhauer ascunde și oîntorsătură de gând, cheia sufletuluisău. Opera lui ascunde un travestitromantic, aplecată cu o exagerareorientală asupra răului, și se ascundeîntr-un sofism al fericirii. Dincolo dejocul teatral al maledicțiunii,transpare optimismul blând alfilosofului care, gândește mereupentru a căuta fericirii un cosmosluminos, și surâde când masca ceatristă îi cade...

nr. 117, 2019 17


POEMEIrina Lucia Mihalca

Parte din mine

Tu ești parte din universul meu,tu ești muzica mistică,mă conducespre sufletul meu.Ale mele sunt sentimentele,ale mele trăirile poetice,ale mele privirile,ale mele înțelegerileși tot ce ating,fiecare emoțiedin fiecare petală de floare,din fiecare adiere,din fiecare cântec,din fiecare șoaptă,din fiecare lacrimă.Stelele au numele tău inscripționatîn cartea destinului meu,copacii au oftatși râurile s-au desfăcutodată cutăsnirea primăverii din noi.

Tu, tu ești Tot ce-mi doresc!

Un semn înflorit

Clipele se desprind tainic din orbitaacestei primăveri. Pe treptele luminii, prin ochiul magic, fără început și fără sfârșit, cerul se deschide. Sub icoanele anotimpurilor, moirele torc timpul discului solar.

Mai departe de orice barieră, maiaproape de soare, în răsucirea tăcerii o strigi. Distanța dintre voi prin tine respiră - timpul iubirii, unicul timpprin care toate pătrund,zâmbetul ei plutește în privirea ta. Te-a învățat să treci peste tot, ca un ram legănat de o briză.

Cu dorința străbați lumile.Oglindit în spatele îngerilor, gândul coboară în sacrul inimii, în urmă, totul se risipește.

Cu mâinile o atingi ușor. Lângă o apă curgătoare, cu ea alături, ai pășit într-o altă viață... Prin porii tăi, miracol al vieții, ceva din inima ei a răsărit în a ta.

Doar un surâs...

Doar un surâsspre cineva ascuns în tineși spre tăcerea urcată treptat în noi,spre acel copil pe careîl port peste tot,spre uimirea sângelui tău,un surâs pentru ochii plânșiși zâmbetul de nuanțele cerului,un surâs către marea regăsire,un surâs spre o prăjitură pudratăpe care nu o vom mai mâncași pentru iubirea ce-mi venea din priviri,întrebându-te dacă ne vom regăsi,când, de ce despărțiți?

Mă priveai bucuros că eram fericită,că iubeam, râdeam, dansam și cântam,și totuși erai trist pentru căacea prăjiturănu o vom mai savura vreodată,și-atunci ți-ai zis:- E o minune de fată!

Răspunsul

Încă strivită de sărutul tău,pasiunea își continuă curgerea,sub luna în descreșterenu-și poate opri răsuflarea,distanța dintre noi respiră prin mine,ușor deschid zorii unei noi zile,în răsucirea tăcerii te strig,întreb unde ești,în reflexia apei străvezii a oglinzii apari,nedumerită te privesc,îmi faci semn cu mâna:- Cred că sunt aici și acolo,n-am putut împiedica alunecarea,nu a stat în voința mea,m-ai învățat să fiu,să trăiesc clipa,să visez dincolo de zările albastre

și să-mi urmez visele,m-ai învățat să trec pestece credeam că nu sunt,să-mi țin echilibrul.Ca o oază-n deșert te-am întâlnit și-am înțeles,prin îngerii apăruțiești binecuvântat dacă ești sincer,cu tine alăturiam început să exist,o călăuză în noaptea înstrăinărilorși-o punte spre mine însumi.Cuvintele, neînțelese până acum,au alte trăiri, undeva-n sufletnu știam nimic de mine,acum sunt cu tineoriunde mă simt,distanțele nu mai există,viața-și are un nou curs,ființez în tot ce ești,ceva din inima taa răsărit în a mea,te iubesc până la infinit,pacea ta e și-n mine,nu mai există dureri,zbateri, lacrimi, neliniști, căutări,pentru că ești … răspunsul.

Facă-se Voia Celui Veșnic Viu!

Cale de lumina...

Cale de lumină vezi în întuneric, în timp ce imaginea mea plutește prin simțurile tale, trezind primăvara din izvorul iubirii.

Și astăzi, și mâine, ca-ntodeauna, un milion de îngeri ne veghează...


18 nr. 117, 2019

RecuperareaRecuperareainocențeiinocenței

Daniel Luca

În viziunea KareiMolnar, poemul se aflăchiar pe granița dintrelumi (Poemul dintre lumi,Editura Inspirescu, SatuMare, 2019), funcționândca un filtru între viață șimoarte, dar și întrerealitate și oniric.

Poem ce ascunde o taină sufletească („Dincarnea literelor crește / Poemul viu al taineimele”) și se naște din scheletele altor poeme („Înlimpezimea din pre-somn / zăresc schelete depoeme / Ele-mi întârzie visarea, / Continuă să măcheme”).

O taină a inocenței, atât a vârstei copilăriei(„Ochii de copil privesc în gol, / Dar golul nu e gol,e plin / De fantezie și mister, / De feți frumoși, dezâne”), cât și a maturității, nefiind pierdută atuncicând fata devine femeie („Contrar obiceiului,inocența mea / Nu s-a pierdut odată cu rupereahimenului. / Fluturii mei albi încă zburau fericițiprin fața ta, viperă!”).

Totuși, inocența se evaporă odată cu intrareabrutală din vis în realitate, când nu se mai punepreț pe normalitate („Simțim în aer lipsaparfumului normalității. / Magia și-a pierdut dejaefectul. / Și întrezărim. / Suntem în pericol deluciditate!”).

Pierderea inocenței atrage și pierdereasperanței, dar în mod voluntar, ca o acceptare, cao renunțare în fața destinului („Mi-am îngropat devie speranța. / Zilnic pun o floare pe mormânt”),urmarea fiind cufundarea în întunericul interior(„Fără ea mă scufund încet / în întunericul dinmine”).

Moment în care și moartea începe să-și facăsimțită prezența („Miroase-a moarte peste tot. /

Miroase-a lumânări și-acrizanteme”).

Numai că speranța nuse dă bătută cu una cudouă, ci luptă din totateputerile pentru asupraviețui („Buzele mise crispează într-ogrimasă / Și țip cudisperare mai tare decâtea, / Căci nu mai știuunde am ascunslopata”).

Și începe cursa pentru recuperarea inocențeipierdute, rezultatul fiind o reușită deplină („Șirând pe rând, cu grijă, mi i-am adunat, / I-amcunoscut din nou și mi i-am întrupat, / Împreunăspre lumină cu forță am pornit. / Cine am fost șicine sunt, mi-am reamintit”).

Fiorii iubirii nu mai stau ascunși, ci, ușor-ușor,răsar în inimă, aducându-i fericirea („În inimă îmicresc, ca un fior, / Mugurii iubirii. / Toate în jurulnostru strălucesc / Mai tare decât legea firii”).

Poemele Tăiș de gând și Comă melancolică nuau suficientă forță, iar E ușor este numaimoralizator și atât, însă poezia Karei Molnar estecurajoasă, venind cu un mesaj optimist, de luminăși speranță, pentru ca omul să nu se lase niciodatăînfrânt fără luptă.


19nr. 117, 2019

În seri de veri senineÎn seri de veri senine, pe-un câmp întunecat,Când stau lungit în iarbă, păzit de licurici,Prăpastia cerească privesc înfioratŞ-ncet îmi urcă gândul spre lumi de stele mici...Rostogolit prin raze de aur şi de-argint,Mă pierd în veşnicia de nimburi siderale;Mi-s gândurile arse de astre-n labirintCe se prefac în cioburi ş-n aripi abisale.Pribeag, prin crisalide de lumi în devenire,Prin curgerea lividă de fluxuri renăscând,Plutesc printre himere prin marea strălucireConsolidând tăcerea din aerul plăpând.Revin apoi în taină, sfârşndu-mi reveria:Un punct mă simt atuncea în spaşul meudefunct,Un punct devine Terra, un punct e GalaxiaŞ-ntregul Univers devine-n mine-un Punct !

SoareDin fiecare rază a ta a apărut un om,căci noi cu toţii suntem fiii Soarelui -Deşi ni-s tălpile încleiate de globul muşcător,deşi ni-i trupul plumb cu aripi de lumină...Cât de folositoare ne-ar fi acum braţele tale defoc!Cât de puternici ne-am simţi prin furtunile talede luminăşi cât de mândri-am fi de toată strălucirea ta!Dar tălpile de plumb ni-s înglodate-n gravitaţiipăstrând nădejdea-n aripile tale-nflăcăratepe care ni le-ai plantat de la-nceput în suflet.Noi ne-am jurat pe nimburile tale clocotindca trupul greu să ni-l prefacem în lumină,spre a zbura cu propulsările eispre focul tău de Ni-Fe-Si-Ma, trecând aprinşiprin el,

să te lăsăm apoi în urmăspre-a deveni la rândul nostru sori, poate maimici,dar luminând prin cosmos ca şi tine...

Febre cosmiceSunt bolnav de stele, mamă,şi am febre de ninsori -ard în pieptul meu cu flamătrei luceferi şi trei sori.Dorm prin harfe de comete,smulg din carnea Lunii-un cânt,sprijin cerul pe luneteşi fac Soare din pământ...Împletesc cununi de aştrisă le fie-ncoronaremuzelor cu ochi albaştriş-apoi fac Pământ din Soare!

Cerul patrieiNu numai cerul ţării noastrene aparţine-ntreg privit,dar chiar şi cosmosul e-al ţării,cât ţine-ntreaga Românie!el Patria ne prelungeştepe verticală-n infinit,în spaţiu şi în timp menind-osă dăinuie întru vecie!

Eu sunt bolidul

Eu sunt bolid în flăcări peste zboruri, Jar simultan etern şi pieritor, Eu sunt străluminarea-n meteoruri - Pot şi în foc, ş-n ger să vă-nfăşor...Cu suflet grav, detest umila slavă, Mulţi nu vor şti vreodată cine sânt, Forţat, băui din cupa cu otravă, Dar iată-mă: calc zdravăn pe pământ!

Liniște cosmicăHaideţi să ascultăm tăcerile cosmice,liniştea blândă a cerului senin şi-a Universuluipaşnic,aşa cum fac florile înainte de-a răsăpândiparfumul,aşa cum fac fluturii înainte de-a zbura,aşa cum fac privighetorile înainte de-a cânta...Lăsaţi o clipă decibelii aparatelor electronic,uruitul maşinilor, telefoanele celulareşi grijile zilei de azi şi de mâine,şi haideţi să ascultăm tăcerile cosmice,tăcerile siderale dătătoare de viaţă, de linişte şiputere!Lăsaţi să zboare gândul cot la cotcu imensitatea spaţiului şi-a veşniciei!Lăsaţi să se-nalţe gândul cât mai suscât mai slobod, cât mai departe,spre a putea vedea ceea ce ochii nu văd,spre a putea auzi ceea ce urechile nu aud,ceea ce doar gândul şi sufletul vede...Lăsaţi să pătrundă cosmosul în voi -şi veşi fi liberi, veţi fi liberi!Veţi fi independenţi şi fericiţi!Veţi fi puternici şi plini de puritate, veţi fidesăvârşiţi,adevăraşi stăpâni ai vieţii ş-ai Universuluiîntreg!De ce vă-nvinge teama şi lipsa de curaj?Haideţi să ascultăm tăcerile cosmice!

VISURI COSMICEVISURI COSMICE(POEME)(POEME)

Cristian Petru BĂLAN


20 nr. 117, 2019

Poezie matinală

Asemeni norului de fumce din senin se-nalță,apar pe coala albăslovele începutuluiunei noi poezii:

picuri de rouă ce clipescpe ale zorilor petale pure.

Germain DroogenbroodtTraducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Lacrima viitoare

Mârâie valul, se răzvrătește,Spinarea lui de spumăSparge clipa,Lăsând semn adânc pe cerulAtât de speriat.Poate că-ntr-o ziUmbre de corăbii vor împliniTaina depărtărilor.

Iar Icar, cu aripi de piatrăVa zbura dicolo de orizontÎnspre lacrima viitoareA timpului.

ION DEACONESCU, RomâniaDin: „Ferestre Zidite”, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2015

Craiova

Fremătător oraş al artei şi culturiiîncrustat în malul Jiuluidărâmat de cutremurears din temelii de turcidar asemănător unei păsări Phoenixvictorioaseridicându-se curajos din propria-icenuşărezidindu-şi uimitoarele monumentepieţe şi palate, oaza verdea Parcului Romanescucu mândrie arătând la Muzeul de Artăfascinantele lucrări ale lui Brâncuşimângâind în acelaşi timp ochiul şiurechea:fântânile, dansând bucuroasepe melodiile clasice ale lui Vivaldi şiStraussCraiova, fremătător oraş al artei şiculturiiCraiova cea plină de iubire

Germain Droogenbroodt,Din volumul “Craiova with love”, EdituraEuropa, 2019

De câte ori te întorciîmi pare că te vădpentru întâia oară;Praf de argint se face sufletulfire de mâțișori de salcieatinși întâia oarăde-al primăverii vânt.

***Când frigul se-ntețeștepână și cele mai cumințipăsări măiastre slobozescsfâșietorul țipăt ce precedeoprirea inimilor.

PAULA LUDWIG, Austria (1900 – 1974)Traducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

O linie

Ce crește spre cer, e doar evadareCe cade din el e tumult vijelios.O linie simplă desparte PământulE muchia pe care stingher poposeștiSuspendat în derivăFiricel de nisipÎntre cer și pământCăutând adăpost pentru-o noapte.

PAI CH’IU (Taiwan, 1937)Traducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

COLAJ LIRIC

Poezia S\pt\mâniiPoezia S\pt\mâniiITHACAITHACA


21nr. 117, 2019

Ion Teodor Palade

Emfază dinEmfază dinfază (I)fază (I)

O ploaie acidă s-a repezit dimineața devreme peste micul ținutal Pietroșiței. Oamenii priveau speriați cum animalele din gospodăriecădeau și se transformau în grămezi de gelatină. Apa deploaie, prinsă în palmele celor curioși, decolora brusc pielea,dându-i o nuanță de cenușiu pal, așa cum și norii, din carecădea ploaia, se arătau privirii celor mulți și muți de uimire.- Ce facem, prea-sfinte ? bătu primarele în poarta de din dosa bisericii, păstorită de neica Frasinu de la Moroieni.- Domnu’ cu mila, frate, că prea s-a înrăit lumea... și uite, avenit sorocu !Bezmetic, Fane Lumânare, primarele, alergă la postul depoliție, la măcelărie și la dispensarul comunal, dar peste totera închis.Se duse, cu mintea beteagă, la bodegă, unde nu era nici țipeniede om.Ușile erau lăsate handra, la fel și paharele de pe mese...Trase un rachiu de pere, apoi o palincă de Bihor, camputuroasă, se așeză pe un scaun și începu să vorbească, tare,la toți pereții :"Mă, ce-o avea mă ăștia cu noi, că aici e sigur mânaamericanului, numai ăsta e-n stare de așa genocid porcin șiaviar, cum nu s-a mai pomenit..." Mai trase o dușcă și se cutremură de 2-3 ori, ca orice bărbat,și serios și proaspăt bărbierit.

"Mă, ăștia ne-au declarat război, război pe față, nu d-ăla rece,război național, cum se și vede, iar noi, care va să zică, nufacem nimic..., nimic."Nădușit, Fane Lumânare se îndreptă spre o ferestră pătată deșiroaiele ploii, care abia se oprise."Ia uite nene, zise el, uite o râmă ! Și n-are treabă cu acidudin ploaie, poate vrea și- o bere, d-aia amara, cum zice lateveu..."Deschise prudent fereastra și, ca un făcut, râma se trase îninterior, cu o mișcare sensibil malițioasă. "I-o fi foame, sau poate sete..., cine știe, hai să vedem !"Fane luă o halbă, pe fundul căreia mai plutea un fir de bere,și-o răsturnă la coada sau în fața râmei, nici el nu știa unde,dar râma, la început nu s-a autosesizat deloc, așa că Fanetrase încă o dușcă, din rachiul de pere, se mai scutură de treiori și dădu să plece... dar, minune ! râma bea berea prin toatepunctele cardinale, iar pe măsură ce bea, se și umfla.Fane, speriat, a scos repede cureaua de la pantaloni și a legatrâma pe la jumătate, să nu cumva să sară la el, cu cevagânduri de posesie.Râma nu s-a opus deloc, ba parcă torcea ca o pisică și, peneașteptate, a făcut un triplu salt mortal, până deasupra uneisticle de bere Stejar, de esență tare, apoi, cu o mișcare fandată,a deschis la repezeală sticla, găurind-o chiar la mijloc, apoi,frenetic, s-a tot bălăcit în berea care curgea șiroaie, ca lapopotă, iar Fane s-a prăvălit pe un scaun, rupându-i și-unpicior, privind oribila făptură, care, deși legată cu cureaua lui de piele, se tot se umfla și luaproporții de mare groază. Așa că, nu mai stătu mult pegânduri, că de unde era să le mai ia, și dădu pe gât toată sticlade rachie, apoi și palinca de Bihor, cam puturoasă.... Puse capul pe masă, ușor, ușor...și adormi peste două

secunde.(episodul următor, mâine, când s-o trezi Fane din somn)

Caietde [colar

Ziceri-BAC{I{Ziceri-BAC{I{

de DOREL SCHOR

* Dacă îl contrazici pe prost, rişti să fii multă vreme cu prostul îndiscuţie.* ANAlistul şi ANAlfabetul au, totuşi, ceva ANAlog.* Nu ştim prea multe şi unii nici măcar nu ştiu cât de mult nu ştiu.* Opoziţia este întotdeauna în minoritate, altfel ar fi la putere.* Când puterea are dreptate, dreptatea n-are putere (zicerejaponeză).* "Aşa cum e artrita şi artroza, avem celulita şi celuluza"...* Totdeauna există soluţii pe termen lung, numai proştii nu le văd...Şinici noi!

* Succesul şi invidia sunt fraţi siamezi.* Omul e om oriunde şi mârlanul la fel...* Cine nu urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului (zicerechineză).* Unele idei strălucesc prin absenţă.* Fără intrigă nu se întâmplâ nimic.* Dacă vopseşti numai gardul dinspre stradă, în curte va rămâneaceaşi mizerie.* Şi un geniu poate fi un ticălos... Un ticălos de geniu.* Primul an de căsătorie e mai greu, ceilalţi sunt imposibili (IsidoroLoi).* Bacşiş dau oamenii obişnuiţi. Bogaţii nu dau bacşiş!* Reclama te informează ce ai vrea să cumperi şi nu ai ştiut.* Poate că te poţi opera singur, dar sigur nu poţi să-ţi faci apoiautopsia.* Nu te teme de perfecţiune, nu o vei ajunge niciodată (SalvadorDali).* Până la străini, te dau de ruşine ai tăi.


22 nr. 117, 2019

MISTERULMISTERULZEI}ELOR DE LAZEI}ELOR DE LA

ISAIIAISAIIAVicu MERLAN

Pe terasele inferioare depe cursul mijlociu al râuluiPrut, din partea de est aRomâniei, în dreptullocalităţii Isaiia, comunaRăducăneni, judeţul Iaşi, s-afăcut în anul 1998 odescoperire care avea săschimbe din temelii istoriastrăveche a României. A fost

descoperită trusa unui şaman preistoric, cu o vechimede peste 7200 de ani, trusă intactă ce conţinea uninventar ocult, magic, cu rol esoteric ce depăşeşte cumult imaginaţia noastră de astăzi. Artefacteledescoperite prezintă o afinitate intrisecă a Număruluide Aur (proporţia divină), cu geometrie sacră(steatopigia divină), scrierea pictografică incipientă pestatuete şi tronurile zeiţelor, cu elemente cosmogonicece obiectivau Realitatea Divină dintr-o perspectivătranscendentă.[1]

Scurt istoric

Încă de copil eram atras de tot ceea ce eramisterios. Am descoperit cărţile care mi-au oferitunele răspunsuri. Văzând că nu-mi astâmpăr setea decunoaştere, am început să cutreier dealuriledimprejurul satului natal Isaiia, să caut „flacăra”comorilor, să caut şi să studiez vulcanii noroioşi dinzonă, să verific legendele atribuite cetăţii getice de laMoşna din apropiere, a vestigiilor înaintașilor de laBuneşti etc. Aşa mi s-a născut pasiunea pentruarheologie, dar și pentru astronomie.

Situl arheologic de la Isaiia l-am descoperit prin1991, în urma unei periegheze, pe vremea când eramstudent în anul I la Facultatea de Istorie-Geografie dinSuceava. Nevoia de cadre didactice universitare laproaspăta facultate, reînfiinţată după 1990, a fost unnoroc pentru mine de a avea majoritatea profesorilorde la Univ. „Al. I. Cuza” din Iaşi. Printre ei se afla şi unuldintre cei mai buni neoliticieni din Moldova, prof. univ.dr. Nicolae Ursulescu. I-am dus acestuia un coş defragmente ceramice descoperite, pe care le-a încadratarheologic ca aparţinând civilizaţiei Precucuteni III. Amfăcut practica arheologică pe şantierele domniei sale,

am învăţat alfabetul profesieide arheolog încă de atunci.Știam ce vreau! Dupăterminarea studiilor, fiindangajat ca muzeograf laMuzeul Municipal din Huşi,m-am aventurat în adeschide un sit arheologic.Fiind la început de drum,aveam nevoie de girul unuispecialist. Aşa a începutcolaborarea noastră.

În 1996, am efectuatprimele săpături arheologicela Isaiia, punctul “Balta Popii”[2] Era locul unde, încopilărie mă duceam cu bunicul la pescuit. Probabil şivechile triburi pescuiau cam prin aceeaşi zonă. Am fostnorocos de la primul sondaj; am decopertat o zonăsacră a unui sanctuar de 7000 de ani, în care am găsitfragmente din lut ars de la măsuţe de altar, statueteantropomorfe feminine, vase de ritual de tip askkos,râşniţe, topoare din piatră de tip „calapod” perforate,vase ceramice, unele reîntregibile, așchii şi lame desilex ş.a.

Printre acestea a apărut şi o tăbliţă din lut ars cuscriere pictografică, mai veche decât cele din Sumer(considerate de cercetători cele mai vechi din lume),fiind aproximativ contemporană cu celebrele tablete-teracotă de la Tărtăria, jud. Cluj. Dacă nu găseam cevade valoare, sondajul rămânea la acel stadiu, însă celedescoperite ne-au dat speranţe.

În 1997, din lipsă de fonduri, săpăturile au fostsistate, abia în octombrie 1998, printr-o micăsponsorizare am putut plăti hrana şi transportul unorelevi voluntari din Huşi, pasionaţi de istoria veche,cazându-i la părinţii mei în satul Isaiia. Având planulde săpătură iniţial, am trasat următorul sondaj îndreptul locuinţei sacre, pe care nu reuşisem s-odecopertez integral. Aşa am dat peste marele tezaurstatuar, descoperit intact într-un vas din lut ars, alăturide alte elemente esoterice care-l întregeau, precumşi o altă plăcuţă din lut ars cu simboluri scripticearhaice. [3] Descoperirea tezaurului este o altăpoveste. La început, vasul cu zeiţe a fost dus îndepozitul Muzeului din Huşi, iar după un an l-am dusla Seminarul de Arheologie al Universităţii ieşene sprerestaurare şi conservare. Fiind umplut cu pământ lasuprafaţă, nu am bănuit că în interior ar fi un astfel detezaur.[4]

Tezaurul era compus din 21 de zeităţi, ce erau defapt 21 de ipostaze divine ale Marii Zeiţe Mamă, zeiţafecundităţii şi fertilităţii. Alături de acestea se găseau21 de falusuri miniaturale din lut ars, reprezentări ale

→ Continuare în pag. 23

Catrenede Iulian Filip

StrungăSoarele pe unde-apuneși-ncotro urmează lunase duc una câte una chipuri dragi și zile bune

Paștele blajinilorA plouat atât de bine,cald și lung a mai plouat-a-ncolțit ce-am îngropatși-mi răsare –un dor de tine.

Căutarea păstoruluiCitesc urmă-e de turmă...To-o-o-of cetitul nu se curmă,căci sublimă-i urma-n urmă,dar pirdută-i urma-n turmă.

Șansa spectatoruluiSurzi suntem-cu auzul zăvorâtS-ascultăm... S-atâtea de auzit!Orbi suntem- cu ochi de-mprumutSă privim... S-atâtea de văzut!

Greșiții mei și ispitelePărinte, simt că iar m-ai încercatși-mi ceri să-ncerc să pot ierta și azi-greșiții mei nu știu că i-am iertatși-mi ispitesc și celălalt obraz.

Hulubul dinChișinăuCănd ai aripi și-atăta cer,ce mai cerșești pe trotuarefărâmituri de trai mizerumilelor nezburătoare

RealitățiDoamne, ce-s de fericit- am dormit fără de vise,am dormit dormiri distinsen-am visat că am trăit.

Dragoste dintâiMi-ai făcut un rai de-o clipăc-un surâs și o privire-dădea-n mugur o aripă,încolțea o nemurire.

CocoșatNecăjit pe lume și pe sine,unde nu ar merge , duce-n spateca și cum doar astfel se cuvine!aripile sale nezburate.


23nr. 117, 2019

contrapărţii masculine. Numerologia exactă a pieselordin recipientul descoperit nu era întâmplătoare, eravorba de o numerologie sacră. 13 dintre statuetedispuneau de tronuri (numărul 13 în tarot este asociatcu iniţierea). Aşadar, cele 13 „zeităţi” oferau iniţiereaprofanilor prin intermediul şamanului comunităţii, înmarile mistere ale Macrocosmosului. În recipient erauşi 42 de cariopse din lut ars (simboluri ale fertilităţii, aleyoni-ului feminin).[5]

„Statuetele feminine, în număr de 21, auparticularităţi care dovedesc că acum 7.000 de ani,populaţiile eneolitice din această zonă au recurs laprimele abstractizări. Nu sunt două statuete identice,nici ca stilizare, nici ca dimensiune. Cea mai mare areaproape 9 centimetri”.

După cum a botezat-o profesorul Ursulescu,„Copilaşul”, cea mai mică zeitate feminină dinPanteonul de 21 de reprezentări feminine, ar fiînceputul şi totodată încheierea unui ciclu al vieţii...Micuţa zeitate nu depăşete 2 centimetri în înălţime”.[6]Doar "Soborul zeiţelor" descoperit la Poduri, din Bacău,şi statuetele de la Sabatinovka, din Ucraina, pot rivalizacu frumusețea obiectelor de cult de la Isaiia.

La început, „Zeiţele de la Isaiia” au fost expuse înSala Mare a Seminarului de Arheologie, iar astăzi suntîn cadrul colecţiilor Cucuteni, din cadrul Muzeului Univ.Al. I. Cuza, Iaşi. Tezaurul statuar a făcut obiectul unorexpoziţii itinerante, prin prezentarea lor în cadrul

marilor muzee din România, precum și expoziţiile de laVatican, Lisabona, Londra, New York ş.a.

Descoperirile de la Isaiia revelează o paginăimportantă a preistoriei României, parte integrantă dintezaurul inestimabil al Omenirii de acum peste 7000 deani în urmă. Ele reprezintă o dovadă vie a faptului căacei strămoşi nu erau chiar aşa sălbatici cum am credenoi, ba dimpotivă, un segment al acelora, în speţăşamanii, aveau un contact tangibil cu Realitatea Divină,la care noi, astăzi, ne raportăm indirect sau deloc,pierzând astfel şansa Unităţii cu PrimordialitateaImanentă a Îndumnezeirii.

[1] Vicu Merlan, Misterul Zeiţelor de la Isaiia, EdituraLumen, Iaşi, 2006; Vicu Merlan, Contribuţii monografice asupraVăii Bohotinului şi Văii Moşnei, Editura Lumen, Iaşi, 2006.

[2] N. Ursulescu, Vicu Merlan, Isaiia, comuna Răducăneni,judeţul Iaşi în Cronica Cercetărilor Arheologice (campania1996), Bucureşti, 12-15 iunie 1997, p.32.

[3] Vicu Merlan, Simbolismul esoteric al Zeiţelor de la Isaiia,în rev. Lohanul, nr. 4, 2008, 1-2.

[4] Vicu Merlan, Sanctuarul sacru de la Isaiia în RevistaMisterelor, nr. 28, 2000, p .24.

[5] Vicu Merlan, Irina Bulai, Marieta Matei, Monografiacomunei Răducăneni, jud. Iași, Ed.Stef, Iași, 2016.

[6] N. Ursulescu, Vicu Merlan Adrian Felix Fencariu Isaiia,comuna Răducăneni, judeţul Iaşi, punctul „Balta Popii“ înCronica Cercetărilor Arheologice din România (campania2000), Suceava 23-27 mai 2001.

→ Continuare din pag. 22


24 nr. 117, 2019

Ca o liniște albăNiciodată n-am să te mai potadora,cărarea mea înstelată.Te-am pierdut, într-o noapte a focului,într-o zi lipsită de sens;erau acolo... şi ursitoarele mele,dar ele, senine, jucau şotron şi râdeau...

Niciodată n-am să te mai pot ancora,corabia mea cu vise, cu azur.Te-am părăsit pe un ţărm al singurătăţii,într-o zi – ca o linişte albă, ca o pulberecernută din nori;Iubirea mea, mistuită într-un amurgviolet, doar tu să-mi veghezi furtuna – când pleoapelese-nchid şi-n livezi începe desfrunzirea...

Lângă semnul egal...Spune-mi, de unde să încep,cu ce literă?Să plec de la un punctsau un semn de întrebare!?Nu ştiu,zi după zi,mă adun, mă împartşi nu pot înţelege semnulegal,între elemente ce nu-mi aparţin.

Taci! Mereu ai tăcut.Nici măcar nu ştiu de cemă ostenesc să găsesc o fereastră, o altă lumină.Între mine şi ”tu” –e o vocală întoarsă,o singură consoană,şi chiar un unghi ascuţit.

Spune-mi: ce rost a mai avutsă dezleg un mister,când orice ecuaţie ducea,inevitabil,la punctul ştiut.Acolo, eu şi ”tu” ne adunăm,zi după zi,rănile unei ”arii” necunoscuteşi, într-un târziu, cerculse închide, ah,în uriaşul hohot de râs,hohot de râs...

Ca-ntr-un desfrâu...Vino, să pipăimîmpreunălimiteleoricărui ”târziu”,să ne aruncăm în flăcări,cu voluptatea unui desfrâu,şi, totdeauna orbi,să luăm în braţe, durerile,pe rând...

Vino, să ne aruncămîn golul dintre lumi;mai ieri, doar o marede vise,azi, ce sinistre tăceri...şi, mereu însetaţi,să bem, fără oprelişti,din sângele atâtor înfrânvi...

Vino, să pipăimîmpreunăaceastă rană, cărbunii -,să smulgem din tenebre,ochiul ascuns,şi, totdeauna vânaţi,s-alergăm ca nebunii,prin decorul surpat...

din ciclul ”poeme fără capăt”

PoeziiPoeziiValentina BECART


25nr. 117, 2019

„Cunoaște-te pe tine însuți și Fiiînțelept, e totuna.” – Platon

Dacă Pitagora – despre care amvorbit în eseul trecut – își îndemnaînvățăceii să-i asculte vorbele într-otăcere pioasă, Socrate (470 î. H.-399î. H.) era un vorbitor pătimaș, glasullui răsuna în conversațiile pe care leutiliza, ajutându-l la exprimarea clarăa adevărurilor. Astfel, dialogul sepotrivea de minune cu firea luiexuberantă. N-a lăsat nimic scris, darideile lui filozofice au fost astfelreconstituite în scrierile elevului săuPlaton și în cele ale continuatorului– Aristotel.

Se spune că Socrate a văzut în vis,pe genunchii săi, un pui de lebădăcăruia îi crescuseră deodată aripile, șicare zburase după ce scosese unsunet puternic și dulce. Ziuaurmătoare, Platon i se prezenta cadiscipol, iar Socrate a recunoscut înel lebăda din vis. Aceasta „lebădă”spunea mai târziu despre Socrate că„a fost un om loial, sincer și amabil,stăpânit de puternice sentimentemorale și religioase, plin de spirit șiumor, totdeauna cu răspunsul gataatunci când era nevoie, plin de curajcivic și gata să înfrunte pentrudreptate, furia poporului”. Deși avea

un caracter nobil, însuflețit mereu deluminarea tineretului și de binelepoporului, a fost acuzat că săvârșeștenedreptăți, că strică pe tineri, cănesocotește pe zeii în care credestatul și că, se închină la alte zeități.Condamnat fiind, a preferat să beapaharul cu cucută, dând astfelomenirii o pildă minunată decetățean care respectă legile țării saleși poate muri senin și demn. Socratear fi putut să fugă din Atena după cea fost judecat și declarat vinovat, dara ales să rămână, să respecte legeaînmânată de un juriu format dinatenieni. Înainte de moarte a fostînconjurat de ucenici fideli și atenți,care-i sorbeau cuvintele, în vreme ceel – imperturbabil și luminos —sorbea otrava nedureroasă oferită detemnicer.

A fost un om profund religios,ceea ce îl deosebea de sofiști careerau impregnați de scepticism.Pentru Socrate Zeii statului atenianerau niște puteri vii, a cărorimportanță pentru viața poporului n-a pus-o la îndoială. El a crezut chiarși în preziceri și oracole, pe care leconsidera, ca de altfel șicontemporanii săi, a fi indicații divinecărora le da ascultare cu inima plinăde pioșenie. Cu toate acestea,Socrate era filozoful care căutaneîncetat temeiurile raționale și înproblemele religioase. Avea credințacă Divinul, Logosul se revelează însufletul și conștiința morală aomului, vocea care-l oprește pe omsă facă fapte care-i primejduiescsufletul. Socrate vorbea și despre osingură Divinitate, ceea ce însemnacă el depășise totuși politeismulantro¬pomorf al concetățenilor săi,pe care nu-l mai accepta din motivemorale. Totuși, filozoful nu s-a atinsde formele înalte ale religiozității

poporului. Se poate spune însă cusiguranță că la Socrate era vorba deconvingerea că în lume domnește oRațiune mai înaltă și că rațiuneaomenească este o parte din aceastăRațiune universală, care este temeliaordinii morale a lumii și a existențeiadevărate a omului. Concepția luiera că procesul lumii și al viețiiomenești are în ultimă analiză unadânc sens moral. Ideile luidescoperă convingerea că tot ceeace se întâmplă în lume este dirijat deo putere divină și această putere oidentifica cu Binele, Adevărul șiFrumosul. Este motivul pentru careunii dintre Părinții Bisericii îl numescpe Socrate – creștin, iar zugraviibisericilor noastre îl zugrăvesc pezidurile externe ale lăcașurilor sfinte,ca unul care „s-a ridicat cu gândirealui până la marginile creștinismului”.Divinitatea este identică la Socratecu „Providența” , o Providență carenu este independentă de voințaomului, dar nici nu înlătură libertateade voință a acestuia. Astfel lasă să seînțeleagă că omul trebuie să sehotărască în toate împrejurărilevieții, ca un spirit liber, și cu credințacă numai ceea ce este moral arevaloare veșnică.

Socrate avea și umor, în sensul încare unele erori ale vieții trebuieacceptate cu ușurință, mai ales dacăele sunt lipsite de valențe negative.Drept exemplu, cu privire la căsătorie,sfătuia: „Orice ar fi, însoară-te! Dacă-ți iei o soție bună, vei fi fericit. Dacă-ți iei o soție rea, deveni filozof.”Socrate voia să se cunoască pe sine șisă deprindă și pe alții să facă acestlucru, adică să filozofeze, căci pentruel, nu exista decât o singură viațătrăită cu sens – viața în filozofie.Numai așa omul poate deveni bun șifericit. Sufletul își are ființa sa în

FILOZOFIA, RELIGIA,FILOZOFIA, RELIGIA,

ŞTIINŢA ŞI... POLITICA (2)ŞTIINŢA ŞI... POLITICA (2)Vavila Popovici


nr. 117, 201926

virtutea ce se fundamentează pecunoașterea de sine.

Platon (427-347 î.Hr.) a vrutpentru suflet le cele adevăratepodoabe: cumpătarea și dreptatea,curajul, libertatea și adevărul. Alăturide profesorul său – Socrate și de celmai cunoscut student al său –Aristotel, a reprezentat culmeagândirii filosofice antice. Platon a pusbazele filozofiei Occidentale și aleștiinței. Dincolo de importantele salecontribuții care au ajutat laînchegarea filozofiei, științei șimatematicii pe continentuleuropean, Platon este adeseaconsiderat ca fiind unul dintreimportantele personaje fondatoareale religiei și spiritualității occidentale.Influența lui asupra gândirii creștinea constituit un act de adâncămeditație pentru Fericitul Augustinde Hipona, unul dintre cei maiimportanți teologi și filozofi dinistoria Creștinătății.

Platon a fost considerat cel maimare gânditor idealist al aceleiperioade. A trăit într-o perioadă detimp a istoriei Greciei foartefrământată când, după un regimdemocrat al lui Pericle (443-429 î. H.)toate valorile recunoscute anterior semodificaseră. Gândirea sa părea caruptă de realitate în acel moment,sistemul lui filozofic având la bazăIdeea. Apărea pentru prima datădesprinderea de materie. Gândirea samitică i-a permis realizarea uneiopere cu valențe literare. Cele maicunoscute mituri se referă la dreptateși nedreptate, la adevăr, la dragoste.Aproape toate scrierile platonicienepoartă forma dialogului –capodopere ale prozei clasice grecești– , Socrate fiind pretutindeni prezent,conducând discuția cu măiestrie. Șitotuși iese în evidență ideea de bazăa filozofiei lui Platon, aceea căadevărata realitate o constituie Ideile,cea de frumos, de bine, de adevăr.

S-a născut în Atena, într-o familiearistocratică cu strămoși iluștri.Numele său de naștere a fostAristocles, dar a primit porecla dePlaton, datorită pieptului său lat. În

jurul vârstei de 20 de ani a devenit unucenic fidel al lui Socrate, pe care nul-a părăsit niciodată, până lacondamnarea la moarte a acestuia.Fiind bolnav însă, Platon nu a pututparticipa la ultimele momente dinviața maestrului său.

Este cel dintâi filozof de la care aurămas scrieri complete: 35 dedialoguri și 13 scrisori. Dialogul creatde el este, de fapt, o specie literarăîn care problemele filozofice suntabordate prin discuția dintre maimulți interlocutori, dândposibilitatea ajungerii la adevăr, unuladucând niște argumente și celălaltavând posibilitatea de a i le răsturnasau a le accepta. Dialogurileplatonice sunt împărțite în: Dialoguride tinerețe, Dialoguri din perioadade tranziție, Dialoguri de maturitate,Dialoguri din epoca bătrâneții .

Primele dialoguri platonicetratează în special teme de morală,doctrina platonică nedeosebindu-seîncă suficient de cea socratică;dialogurile de maturitate aduc însădoctrina proprie a lui Platon.

Una dintre lucrările cele mai deseamă este „Republica”, în care seocupă de organizarea statului-model, adică de organizarea cetățiiideale, criticând prezentul și aspirândla viitor. Platon arată în ce senstrebuie înțeleasă această lumeinteligibilă. „Mitul peșterii” este oimagine alegorică a lumii și amodului cum poate fi cunoscută:Prizonierii legați într-o peșteră, nuvăd niciodată lumina soarelui; ei văddoar umbrele obiectelor din afară,proiectate pe pereții peșterii de cătreun foc; între prizonieri unii distingtrecerea umbrelor cu mai multăperspicacitate; memoria îi ajută sărecunoască ordinea în care seperindă obiectele. Alegoria: Peșteraeste lumea sensibilă, lumea noastrăobișnuită, prizonierii suntem noi; nise pare că această lume este singurareală. Lipsiți de lumina soarelui, nucunoaștem decât lucrurile ei fără ane putea da seama de sensul, deadevărul lor ultim. Noi nu vedem înmod obișnuit decât un aspect

superficial al lucrurilor, cunoștințelenoastre obișnuite servesc vieții. Daraceastă cunoaștere nu ne va daniciodată înțelegerea ultimă,metafizică, a lucrurilor. Sensullucrurilor constă în ideile, în esențalor; degeaba vom privi corpurilefrumoase sau acțiunile virtuoase,drepte. Nu vom înțelege sensuladânc până ce nu ne vom ridica laideea de frumos în sine, sau la ideeade dreptate. Ne despărțim greu delumea sensibilă pentru a ne ridicapână la contemplarea ideilor.Prizonierul care este smuls dinpeșteră și adus cu forța către lumeaideilor are nevoie de o obișnuințăprogresivă, ochii îl dor, dar odată cea văzut lumina și lucrurile adevărate,prizonierul nu mai vrea să se întoarcăîn peșteră; el știe acum că realitateaadevărată nu este ce a umbrelor, asensibilului, dar este cea care sedescoperă inteligenții.

Alegoria peșterii este aceea de atrezi conștiința asupra realitățilorsensibile, religioase, spirituale,morale, pe care lumea materială nune permite să le întrezărim atât timpcât suntem condamnați să trăimdoar în întuneric și necredință.Contemplația realităților spirituale,viața adevărată promisă deDumnezeu omului ne permit săscăpăm de lanțurile sclaviei noastreși să ne înălțăm, trup și suflet, sprebunurile cerești. Omul eliberat dinaceste lanțuri este filozoful, iarfilozoful este persoana capabilă sădeslușească forma Binelui și decibunătatea absolută și adevărul.Datoria lui este de a reintra înpeșteră. Aceia care au văzut lumeaideală, reprezentată de Soarele careluminează lumea dinafara ei, audatoria să educe oamenii din lumeamaterială, sau să răspândeascălumină acelora din întuneric. Devreme ce filozoful este singurulcapabil să recunoască ce este cuadevărat bun, el este singurulpotrivit să conducă o societate, dupăspusele lui Platon.

Va urma


27nr. 117, 2019

Filosofia indian\ Filosofia indian\ șșiisublima eisublima ei

subtilitate subtilitate (I)(I)

George PETROVAI

1. Intercondiționalitatea specificgeografic – specific istoric –

specific cultural-filosofic

Întrucât, vorba cronicarului Miron Costin, „Nu suntvremurile supt cârma omului, ci bietul om supt vremuri”(altfel spus, nu-i timpul la cheremul omului, ci omu-i la bunulplac al timpului), practic este imposibil să ne imaginămprofilul moral-spiritual al lumii noastre fără covârșitoareacontribuție a culturii antice indiene, ba chiar fără acel cevacaracteristic ei, care a fost generat în urmă cu mii de ani deintercondiționalitatea specific geografic – specific istoric –specific cultural-filosofic. Da, căci citându-l pe istoricul englezHenry Thomas Buckle, iată ce scrie gânditorul român PetreP. Negulescu în primul volum al tratatului Geneza formelorculturii (BPT, Editura Minerva, 1993): „(...) întinderea șiadâncimea misticismului la indieni, în trecut, s-a datoratinfluenței deprimante a naturii în mijlocul căreia au trăit și aorganizării apăsătoare ce le-a reglat activitatea. Cea dintâi,cu măreția ei copleșitoare, i-a făcut să-și simtă prea multslăbiciunea sau chiar neputința în fața forțelor ei uriașe; ceade-a doua, cu regularitatea castelor ei tradiționale, le-amărginit prea mult inițiativa și le-a împiedicat prea multdezvoltarea. De unde, renunțarea inteligenței și exaltareasensibilității, adică atitudinea mistică în fața lumii și a vieții”.

Acuma, tot ce se poate ca Buckle, deodată produsul șipromotorul pragmatismului occidental, să aibă dreptate înceea ce privește inițiativa, dezvoltarea economico-socială,sensibilitatea și atitudinea mistică a indienilor. Dar totNegulescu (și în același tratat) recurge la ArthurSchopenhauer, un redutabil gânditor occidental și buncunoscător al filosofiei indiene încă din anul 1816, pentruexplicarea diferenței categorice dintre omul obișnuit șifilosof: „Pe când omul obișnuit e compus din trei sferturivoință și un sfert numai inteligență, la filosof raportul esteinvers: trei sferturi inteligență și un sfert numai voință”.

Punctul de vedere schopenhauerian ne ajută săînțelegem următoarele două lucruri:

a) Cu o asemenea structură sufletească, filosofii suntrealmente condamnați „să se țină departe de viața practică,al cărei factor de căpetenie este voința” (P.P. Negulescu);

b) Având în vedere fascinanta profunzime și subtilitatedemonstrată de indienii antici în întinsa lor literaturăfilosofică, teologică și profană (Vede, Brahmane, Upanișade,Sūtre, budism, Codul lui Manu, Mahābhārata, Rāmāyana),

nu doar că sintagma „renunțarea inteligenței” (fie călocuitorii Indiei au lăsat inteligența să dormiteze, fie căaceasta – „ofensată” din pricina gradului scăzut deîntrebuințare – se îndepărtează de ei) nu este nicicâtîntemeiată, dar, potrivit opiniei avansată de cugetătorulgerman, vechii hinduși stăteau la acest capitol mult mai bineca alte popoare megieșe și de mai departe, la drept vorbindchiar cu o idee mai bine ca mesopotamienii, vechii egipteni,chinezii antici și greco-romanii, cu toții mari furnizori despiritualitate întru constituirea culturii universale. Însă,potrivit unor spectaculoase descoperiri arheologice făcutecu ceva timp în urmă pe teritoriul României (precummisterioasele tăblițe de la Tărtăria) și spre mândria tuturorromânilor, urmașii daco-geților, hindușii nu stau cu cultura șicivilizația lor mai bine ca tracii, nici la capitolul vechime(dimpotrivă, mulți învățați din străinătate și de la noi sunt depărere că axul spiritual al lumii antice era la nordul Dunării!)și nici la cel axiologic.

Iar dacă luăm aminte la reușitele economico-sociale aleIndiei zilelor noastre (una dintre țările emergente îmboldităde ambiții pe măsura enormelor resurse umane și materialede care dispune), se poate vedea că ea nici la capitolul voințănu stătea rău. Atâta doar că, de-a lungul mai multor veacuri(„indienii nu sunt grăbiți și timpul nu joacă mare rol la ei”, neînștiințează ilustrul indolog ieșean Teofil Simenschy în carteaCultură și filosofie indiană în texte și studii; Editura Științificăși Enciclopedică, București, 1978), mai exact până ladobândirea independenței, voința națiunii a fost ținută înfrâu ba de anacronicul și contraproductivul sistem al castelor,ba de contemplativismul îmbibat cu misticism...

Acesta fiind sistemul tridimensional al specificului indian,consider că el poate fi mai lesne înțeles și, desigur, mai corectîncadrat în istoria omenirii doar după lămurirea sintagmei„specific național”.

Mai întâi, ne face cunoscut P.P. Negulescu, se impuneconcluzia că „viața în comun este principalul factordeterminant în formarea caracterelor psihice ale individului”și că, în pofida deosebirilor fizice dintre indivizii ce compunun popor, se constată cu ușurință un aer de familie comun,manifestat printr-un mod specific de reacție la acțiuneafactorilor naturali și sociali, respectiv printr-o anumităcomportare cu semenii.

Apoi că nu trebuie confundată ideea de rasă cu aceea depopor sau națiune, deoarece „cea dintâi e o noțiunebiologică, cea de-a doua o noțiune psihologică și sociologică”.

În fine, dar nu în ultimul rând, pentru că nu poate ficaracteristică o trăsătură unificatoare, ci doar unadiferențiantă, Negulescu subliniază faptul că „ortodoxismulnu e specific românesc”, tot ortodocși fiind „și grecii, bulgarii,rușii și sârbii”. În aceeași ordine de idei, gânditorul românconsideră că literatura constituie compartimentul culturalpredilect pentru afirmarea/detectarea specificului naționalși că știința sau filosofia nu pot avea caracter național dinsimplul motiv că acest aspect le-ar deposeda de valoareauniversalității. Vasăzică, susține Z. Ornea în Prefața tratatului,nu se poate vorbi de filosofii naționale, cu toate că există„moduri naționale de filosofare”.


28 nr. 117, 2019

Iubito (glossă m.)

N-am să te iubesc când plâng arinii În serile cu macii somnoroși, Prin zile când lacrimi varsă crinii Și ochii înoată-n verde, frumoși.

Am să te iubesc mai pe-ndelete Când noaptea e-n patima ruginii, Și stele-ți coboară lin în plete, N-am să te iubesc când plâng arinii

Mereu o să îți spun ce n-am mai spus,Poeme dulci cu soare-n chiparoși Într-un crepuscul roșu la apus În serile cu macii somnoroși.

În grădinile cu mere în pârg, Fără să înfrunți rana rușinii În brațe o să te cuprind cu sârg,Prin zile când lacrimi varsă crinii.

Tu nu știi, ai buzele cărnoase Iar nurii copți atât de drăgăstoși De-a pururi vara-mi pătrunde-n oase,Și ochii înoată-n verde, frumoși.

Și ochii înoată-n verde frumoșiPrin zile când lacrimi varsă criniiÎn serile cu macii somnoroși,N-am să te iubesc când plâng arinii.

De când mă tot cauți

Am cântărit vorbele nefericiților lumiiși sunt foarte grele,te simt nedumerită și goală.

Tot mai cred în minunile creațieiînaintează cu lumina prin întuneric,pentru îndoielile care mă stăpânescîmi cer iertare.

Sunt dependent de legile societățiiși le accept din teama de ceilalți,nu mă mai înșală aparențele,dar mă înșală cei ce știu să o facă,nu-i arăt cu degetul,dar dacă pot îi ocolesc.

De când mă tot cauțiam încercat să te privesc în ochi,ochii știu multe și trebuie atent citițide fiecare dată până-n adâncul tăcerii.

Nopțile și zilele mă scot din umbrăși te acoperă cu lumină,cerul odihnește pe un nor albsub care mă iubești.

Unde freamătul e dulce

Degetele ei subțiri și lungiîmi apasă pe dorurile inimiilăsate să aștepte vindecarea.

Cântecul se naște atât de repededintr-un adânc descoperit târziuîntre izvoarele dintre colinele pieptuluiunde freamătul e dulceca-n frunzele teilor înfloriți lăsați să se scuture de arome peste iubiri în treacăt.

Serile aproape încurcate-n tăcerestau la pândă pe poteci neumblateși caută cu ochii înnoptați semnele stelelor suduluipe care oamenii nu le văd,privesc doar cu mirare și oftează.

Dacă viața n-ar fi atât de frumoasă,atât de grăbită,și noi atât de nepăsătoriam prețui la timp miracolul ei.

Fără amintiri

când amintirile se vor ștergeva fi noapte și prea târziu

nu vor mai rămâne nici urmetotul va fi aruncat în uitare

alte amintiri nu se vor mai iviîn lumea obscură nu voi mai fi eu

va fi în același trup un altulcum întunericul ziua-n amiază

memoria va fi o scorburăîn care nicio pasăre nu-și face cuib

nu știu dacă va intra cineva să rămânăîn afară de umezeală și putregai

în vreme va interveni moarteao mică amintire va fugi la ceilalți

deșertăciunea și pustiul își vor da mânapentru ca nimeni să nu se nască

decât din cuvânt și luminăașa cum o fac toți oamenii

Dezamăgire

Sărac, nu mă mai gândesc la libertatenici nu am ce face cu ea,e și democrația destinată numai celoravuți,un fel de clamare continuăcare nu e de niciun folos celor mulți.

Nici nu știu ce vom face fără niciun dreptcei din justiție sunt independenți, etc.pot face ce vor și când vorpot pune alte cuvinte în propozițiipot schimba și pierde doveziori construi după interes,cu democrația și dreptatea nu poți facenimiccel mult poți deveni o victimăcare își cere să plece din țară.

Visele au devenit ruginite și desuete,un fel de infatuare desumflată brusc,o bucurie adusă la plâns târziu.

Când mă îneacă dezamăgireași capăt o greutatea-n picioarede nu mai poate ține pasul drept,rămân un copac desfrunzitîn iarna vieții geroasă.

POEMEPOEMENicolae Vălăreanu Sârbu


29nr. 117, 2019

FARMECULFARMECULPOEZIEIPOEZIEIEMILIEIEMILIEI

DDĂĂNESCUNESCUElena Buică

Parcurgând paginile volumului„Vocile umbrei”, apărut în 2017, laEditura „Antim Ivireanul” dinRâmnicu Vâlcea, printre rândurim-a urmărit chipul autoarei,Emilia Dănescu, rămas același dintimpul când am cunoscut-o.Tonalități diferite i-au învăluitîntreaga ființă, dar a rămasaceeași față îndreptată spresoare, același zâmbet cald și plinde cordialitate, ca o promisiune căe gata să se dăruiască dacă am

nevoie, așa cum a făcut-o de atâtea ori. De atunci, cam dezece ani, i-am păstrat un gând curat pentru acea rază de soarecare o însoțeşte și pe care, mai apoi i-am zărit-o și în poeziilesale, chiar dacă uneori se aud și ecouri ale tristeții subterane:„Dă-mi un semn, prietene,/ ori o jumătate de lună./ Hai să-mpărțim în două/ singurătatea,/ într-o zi bună.// Şi mai dă-mi un sâmbure/ de speranță,/ să-l sădesc în inima mea.//Poate va-ncolți la primăvară,/ poate va-nflori la vară/ și va rodiîn toamna mea/ târzie,/ într-o altă carte/ de poezie.// Pentrutine, prietene!” (Pentru tine, prietene).

Revărsarea caldă și echilibrată a confesiunii din poezia sa,cred că a ținut clipa în loc dilatând-o prin farmecul cuvântuluibine temperat. La aceasta, cred că a contribuit și starea degrație numită fericirea personală, născută din fericirea în doi,așa cum își dorește: „Şi doi să fim, doar cu iubirea noastră,/În răsărit și-n asfințit de soare.” (Să fim doi).

Tema dominantă a volumului este iubirea pe care poeta otrăiește din plin în cea de a doua parte a vieții sale. „Poemrugăciune”, cu dedicația „lui Mihai Antonescu” este edificator:„Dacă aș ști să cânt,/ ți-aș cânta./ Dacă aș ști să pictez,/ te-așpicta.// Cum știu doar să scriu,/ uite, îți dărui poemul ăsta, să-ți fie pernă de liniște/ și rugăciune în zi de post,/ să-ți alungeumbrele dimineților/ și ceața din priviri.// Apoi tocmesc oceată de îngeri,/ dimpreună cu Dumnezeu,/ să-ți aprindălumina/ în paginile cărții tale,/ ce stă să se nască.”

În această etapă de viață, prin poezie, Emilia Dănescutrăiește victoria existențială izvorâtă din iubire. Iubirea ei e cao întoarcere la anii primei tinereți, ca şi cum ar dori să o ia dela început, să întoarcă clepsidra vieţii, dar, în același timp, seapleacă cu atenție la semnele timpului său. Frumusețeapoeziilor sale izvorăște dintr-o voluptate controlată, calmă,stăpânind bine echilibrul interior. Năzuința ei de împlinire priniubire este ceva de neînlăturat, e o cerință fundamentală anaturii și a destinului omenesc. Iubirea este cea mai pozitivă

stare umană, indiferent de vârstă. Toți aspirăm spre starea degrație numită iubire, dar puțini sunt aceia care o spun atât defrumos ca poeta Emilia Dănescu.

Ea trăiește prin și pentru iubire, acolo se află proviziasubtilă a viețuirii sale. Iubirea este volanul vieții sale. Farmeculfeminității, delicatețea, tandrețea, spontaneitatea șisinceritatea trăirilor îi sporesc valențele creației.

Deși iubirea este dominantă în acest volum, lăsândimpresia că, prin iubire, poeta se renaște în fiecare dimineață,totuși și alte teme își au un spațiu în care pot să respire.Credința își găsește un loc destul de larg, precum în poeziile:„Am strigat”, „Arată-mi, calea, Doamne!”, „Altceva”, chiar șiîn poezia care face trimiterea la semnificația titlului acestuivolum. „Dă-mi putere, Doamne,/ să înfrunt obstacolele,/ sădărâm zidurile,/ să accept dezvăluirea/ neputinței./ Dă-micuraj, Doamne,/ să înving teama începutului/ de drum.// Osă-nvelesc în mănuși /cuvintele de vineri/ Și tăcerile, în straie/de duminică.// O s-ascult cuminte/ vocile din umbra Ta/târzie.// Mulțam, Doamne!“ (Rugăciune)

Poeziile de inspirație folclorică sunt și ele prezente: „Cântă-mi tu, stejar bătrân,/ Foșnetul să ți-l îngân,/ Dă-mi să beau oapă vie,/ De alean și dor să-mi fie.// Bate clopotul în dungă/Înspre lacrima-mi nătângă./ Dinspre soarele răsare/ Zborulmierlei în cântare.// Să-mi dai, Doamne, o chilie/ De rugat înveșnicie!” (De alean şi rugăciune)

Marea e și ea o temă frecventă. E locul preferat pentruvacanțele petrecute la Neptun. „Și ne-am întors din nou /lamalul marii,/ Ne-a-ntâmpinat Neptunul/ cu vedenii.// ȘiCorbul Gică a venit/ la noi,/ Eram și nu eram, ca altădată,/doi.// În unghi pe cer vâsleau/ cocorii,/ Umbre cuminți sprelargul/ zării// Și toate astea le-am trăit/ în doi./ Mereu, aici,rămânem/ noi.” (Mereu, aici)

În multe din poeziile sale, se remarcă ştiinţa de a creaatmosferă prin notaţii ale amănuntului aparent nesemnificativ,dar expresiv în sugestia unui sentiment de evadare, derelaxare, de pace. Emilia Dănescu ne umple spațiul lăuntric cuun fel de vibrație a noului de lângă noi pe care nu l-am luat înseamă. Ea are ochii deschiși către matricea lucrurilor simple,dar care rostesc despre fulgerările lăuntrice, sugerându-ne căși cele bune și cele rele sunt în noi, între noi și pe lângă noi șiexistă pretutindeni , indiferent de locul unde ne aflăm.

Poezia sa calmă, de parcă ar vrea să ne amintească defaptul că frumusețea lucrează încet, dă putere maximă clipeide azi parcă pătrunse de adevărul exprimat de H. G. Wells:„Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului să neîmpiedice să vedem că fiecare clipă a vieţii este un miracol şio taină”. Poeta crede în miracolul vieții, prețuind fiecare clipă,dăruind iubire în lumina blândă a cuvântului.

Poeziile sale sunt de mici dimensiuni, alcătuite din câtevafraze, dar sunt adevărate scânteieri de farmec, turnate înforma ideilor concentrate ale unui „matematician-liric”,făcând trimitere la profesia sa. E cuceritoare această rapiditatea expunerii și spontaneitatea decupării detaliului din noianullumii înconjurătoare.

Poezia Emiliei Dănescu, încărcată de tandrețe și candoare,de vibrantă emoție, e o binefacere în această lume în care s-a diminuat mult spiritualitatea din viața oamenilor împinși sătrăiască într-un prezent neclar, într-o lume extrem depozitivistă, aproape sălbatic de pragmatică. Expresia poeticăși modernitatea poeziei o situează pe autoare printre poețiicare vor dăinui în timp.


30 nr. 117, 2019

„E ora cinci dimineața. Milenas-a trezit cu senzațiainconfundabilă de înstrăinare,dar nu una acută, răscolitoareprin năvala ei, ci mai multcleioasă. Până și cafeaua i se paretulbure și fără gust.

Ce s-a întâmplat ieri nu maipoate fi schimbat, iar ceea ce iesela suprafață acum are nevoie demult spațiu. A deschis fereastra,dar aerul dimineții îi paredespicat în mii de așchii inegale.O mână răutăcioasă a împrăștiatnervozitatea peste orașul încăsomnoros. Vântul izbeșteacoperișurile și ridică de lapământ tot ce întâlnește în cale –frunze, hârtii, resturile aruncatela ghena de gunoi. Ce mai, o lumeîn descompunere! O lume care nuse mai regăsește în nimic și atacădisperată cu tot ce are laîndemână. Nu contează pe cine,fiindcă mai toți oamenii se simtstrăini în propria lor viață.

Să vină ei după atâția ani și săo roage să-i ierte?... Atât deîncrezători, de parcă intoleranțalor ar fi fost o simplăneconcordanță, ceva ce poate fitrecut cu vederea? Și nici măcarnu au făcut-o pentru ea, fiica lor,ci pentru a-și ușura sufletulînainte de moarte. Așa au înțelescă și-l pot salva de la cruntajudecată. Greșit! Sufletul e salvatdoar de bucurie. Au lăsat părințiiei bucuria să le intre în casă ori săle îndrume dorințele? Nu. Au alesfrica și penitența, supunerea șinevoia de a fi considerați cei maicredincioși oameni de pe pământ.Atât de convinși au fost că au

reușit, încât nu au putut-oaccepta pe ea, așa cum era, înpreajma lor. Iar ieri, auzind că aufost iertați de mult de fiica ceamare, au răsuflat ușurați și s-augrăbit să se întoarcă acasă. Pechipul lor se citea un singur lucru:făcuseră, încă o dată, ceea cetrebuie. Erau mulțumiți.

Cum să nu simtă Milena greațăși amărăciune? N-a putut adormidecât foarte târziu și visele care oînsoțeau noapte de noapte cufrumusețea lor, uneori și cuparadoxuri, s-au pierdut. Nu esigur că le va recupera vreodată,iar părinții ei, când au plecat, nui-au lăsat un vis, ci o nouă tristețe.Are confirmarea că ei nu aucunoscut-o niciodată.

Câinele din curtea vecinuluilatră ca un apucat, de parcă vijeliace s-a stârnit afară nu ar fi deajuns. Îl aude și nu poateîmpiedica senzația de frică șirăceală. Caută din ochi fotoliulînvelit în catifea grena și se așazăîncet. Are nevoie de moliciunealui care, de obicei, îi face bine.Acum, nu e sigură că se vaîntâmpla la fel, pentru că deîmbrățișarea odihnitoare afotoliului are parte doar de cânds-a mutat în acest apartament,doar de când viața ei și-arecuperat numele și căldura.

În noaptea când a încercat săfugă de acasă, Dodo, câinele lorbătrân cu blana maronie, lăsatliber prin curte, s-a năpustitasupra ei. Degeaba i-a spus penume și a încercat să-l liniștească.Degeaba și-a ridicat brațul stângsă se apere. Câinele și-a înfiptcolții în brațul firav și apoi a

mușcat-o de obraz. Nici el nu amai cunoscut-o, deși îi aducea,măcar la două zile, câte o felie deparizer, luată pe furiș din frigiderși ascunsă în palmă. Îl mângâia șialergau prin curte sau pringrădină. Tot ea avea grijă să-ipună fân sau un țol mai vechi încușca învechită, când venea iarna.De ce i s-a părut străină și ostilăîn acea noapte, n-a putut săînțeleagă niciodată.

Ce a urmat, e greu de povestit.S-a trezit a doua zi cu brațulbandajat și cu o jumătate de fațăpe care nu o mai simțea. Unpansament uriaș îi acoperea chiarși ochiul. Jumătate din ființa eidispăruse, cealaltă agoniza pe unpat de spital. Era singură șisperiată. În jurul ei, doar străini.”

„– Era o oarecare tensiuneîntre noi, mai mult din cauzatăcerii prelungite, continuă Călin.Eva mă privea și parcă nici nuclipea. A luat o înghițitură dinbăutura turnată în paharul cupereții groși, aburiți din cauzacuburilor de gheață ce semișcaseră odată cu gestul ei de aridica paharul. Zgomotul acela aîndulcit atmosfera, m-a destins cao colindă. Când a început săvorbească, am recunoscut-o întotalitate:

– Ce este timpul, Căline? Ceeste acela viitor? Uneori, cuiva i-ar mai fi trebuit o secundă saudouă de viață ca să poată rostinumele unui trădător, al unuicriminal. O secundă în care să fisemnat ori să-și fi pus sigiliul peun act care să fi salvat nu unul, cimai mulți oameni. Dar acelesecunde nu au mai existat. Pe de

Scrisorile ploiiScrisorile ploii(fragment de roman)

Carmen Georgeta Popescu


31nr. 117, 2019

altă parte, altcineva parcăprimește un supliment de osecundă sau două, poate o zi saudouă, și reușește să semneze orisă-și pună sigiliul pecondamnarea unor nevinovați lao nesfârșită Siberie. Pentru toți șipentru fiecare în parte, viitorul s-a decis în acele două secunde.Poate să prezică cineva un viitorîncă nescris? Eu cred că nu. Înschimb, poate face o legătură întreinformațiile pe care le are. Camașa ceva am făcut eu.

Călin s-a oprit din nou. Păreagârbovit, așa cum stătea lamarginea canapelei, cu umeriimult lăsați în jos, istovit degreutatea momentului pe caretocmai îl descrisese.

– Am rămas înțepenit și mut camanechinul din vitrină. Până s-ocunosc pe Eva, nu m-au interesatasemenea lucruri. E drept însă cămi-era drag să-l ascult pe tata,avea darul de a strecura câte unproverb, o povață, ori de câte oristăteam de vorbă cu el. Mi leamintesc și acum. Eu nu amexcelat în liceu și nici colegii deechipă nu erau altfel, așa că tot ceauzeam de la Eva mi se părea nouși extraordinar. Am îndrăznit, laun moment dat, s-o întreb cum seface că știe atâtea lucruri. Mi-arăspuns, ca de obicei,surprinzător. Cu două versuriscrise de Shakespeare: Horatio, încer și pe pământ / Sunt multelucruri care nu-s nici măcar visate.

Rona se îndreaptă de spate șiîncearcă să arate același interes cași până atunci:

– Bun. V-ați căsătorit, ați fostfericiți ani de zile. Ce s-a pututîntâmpla între voi, de ați ajuns ladivorț? Și mai spui că Eva a șiplecat din țară...

– Nu s-a întâmplat nimic.Legătura dintre noi nu s-a supusniciodată timpului sau regulilor.Doar clipei.

– Nu mai înțeleg nimic,recunoscu Rona și nu-și mai

ascunse nemulțumirea.Călin era tot mai pierdut

printre amintiri:– Eva era fascinantă. Nu pot

uita cum spunea: „Hai să facemdragoste cu lumina aprinsă! E cași cum am iubi cu ochii deschiși,am vedea clipa ce se naște odatăcu tot ce trece de la unul la altul”.

Ecoul acelor cuvinte se năpustiîn sufletul Ronei ca o ceată debarbari aprigi și insensibili. Trăiseea așa ceva? Cum e posibil?... Abiaîl mai auzea pe Călin.

– Am fost fericiți, nimic nu vașterge ce am câștigat cât am fostîmpreună. Dincolo de filosofie,dincolo de înlănțuiri și gesturimărunte, pe care oamenii lerepetă de multe ori până laplictiseală, între noi a fost viațătrăită complet. A vrut să plece șieu am înțeles-o. Avea nevoie de oconfirmare pentru ceea ce credecu tărie, ce mi-a spus înainte de ane căsători: fiecare om întâlnit îțispune ceva despre tine. Așa te poțicunoaște mai bine, mai mult...

– Și iubirea voastră, fericirea cucare te lauzi? izbucni Rona,înfuriată. Ele nu au mai contat? Cefel de iubire e acea care acceptăatât de senină o despărțire?

– Una care transformă șibucură...

– V-ați jucat! Nu a fost cevaserios între voi, ceva care sădureze până când...

– Până moartea ne va despărți? Călin a ridicat un pic tonul, mai

mult ca o răbufnire ce-l privea peel, nu ca răspuns la întrebare. Deaceea continuă imediat cuexplicațiile:

– Uită-te în jurul tău și spune-mi: câte cupluri vezi la fel defericite cum am fost eu și Eva?”

„– Aniela e minunată, o să teconvingi și tu! a spus Eva,strângându-le în brațe peamândouă. E nevăzătoare, darvede mai bine decât noi, pătrundeîn sufletul omului ca o rază desoare.

Milena nu știa ce să mai spună.Zâmbea întruna și se uita când launa, când la alta, când la apa dinspatele lor. Aniela inspira vântulși-l ținea aproape de inima ei, cupalmele puse una peste alta.

– Aici e o liniște verde... a spusea, dându-și capul pe spate.

Și-a întins mâinile sprepădurea care îi înconjura, sprelacul ce se pierdea în propria luifrumusețe, ca o statuie demarmură albă în mijlocul uneisuperbe grădini. Nimeni nu semira de vorbele ei, fiindcă simțeauacelași lucru. Doar Milena oprivea aproape hipnotizată. Ceerau micile ei necazuri, încomparație cu situația Anielei?Câte motive mai avea să se teamă?Eva, cu privirea limpede și cunelipsitul zâmbet pe buze, le-aspus gânditoare:

– De aproape, locul acesta necopleșește cu înălțimea arborilor,cu adâncimea doar bănuită alacului și cu simplitatea perfectăîn care simțim că am putea trăi, căam vrea să trăim. De sus, toate laun loc seamănă cu o saltea verde-albăstrie și plutitoare pe care îțivine să te întinzi și să meditezi,apoi să privești în jos și să spui:aici am iubit, acolo m-am temutde grămada de nori ce închideaorizontul, aici am râs, dincolo amținut la piept disperarea!... Nuputem vorbi decât la timpultrecut, doar atât ni se parecunoscut, și indiferent ce ne-amimagina sau am dori pentru viitor,suntem deasupra timpului. Sun-tem în prezent și numai astacontează. Altfel spus, extremele sereunesc și ceea ce trăim esteamestecul amintirilor șiproiecțiilor noastre spre viitor.Nimic nu e nou, doar felul cum lesimțim se schimbă, chiar și de la oclipă la alta. Dar schimbarea efoarte bună, să nu ne tememniciodată de ea! Fiindcă noi nuputem fi decât ceea ce simțim...”


32 nr. 117, 2019

LECTURI SUBIECTIVE - „O SCRISOARELECTURI SUBIECTIVE - „O SCRISOAREPIERDUTĂ” DE ION LUCA CARAGIALEPIERDUTĂ” DE ION LUCA CARAGIALE

Lucia Elena Locușteanu

Demonstrați – pe baza subiectuluicomediei „O scrisoare pierdută” deIon Luca Caragiale – că piesadezvăluie mecanismul unei farseelectorale, datorită absențeiresponsabilității civice din conștiințaclasei politice românești de lasfârșitul secolului al XIX-lea!

„Caragiale manifestă o pasiune aobservației pentru care nu se poategăsi nici un alt exemplu asemănător.Întinsa și variata lui experiență s-arevărsat în întregime în opera sa. Nuva fi posibil să se scrie istoria socialăa veacului nostru, (…), fără ocontinuă referință la opera lui. (…).

Caragiale este un observator lucidși exact, dar materialul observațiilorsale nu rămâne niciodată în stare depulbere infinitesimală, ci se adună înviziunile unor caractere tipice.

Realismul tipic este formula luiartistică.”

Tudor Vianu

„Blestemată politică! Un momentsă n-ai pace!”

„pentru că de la partidul întregatârnă binele țării și de la binele țăriiatârnă binele nostru…”

„Într-o soțietate”(…) „unde nu emoral, acolo e corupție și o soțietatefără prințipuri, va să zică că nu leare”; „Ce soțietate!”; „enteresul și iarenteresul!”

Când criticul Titu Maiorescuafirma despre comediile lui Ion LucaCaragiale că „pun pe scenă câtevatipuri din viața noastră socială deastăzi și le dezvoltă cu semnele lorcaracteristice, cu deprinderile lor, cuexpresiile lor, cu tot aparatulînfățișării lor în situațiile anume alesede autor, sublinia perenitatea unicăa operei, perenitate dată deuniversalitatea situațiilor prezentate,de tipicitatea personajelor, cât și decalitatea comicului”.

Vechi observator și bun cunoscătoral moravurilor publice de la noi,Caragiale a pătruns până în mieznesinceritatea sistemului electoral șineadevărul naivei formule curente:democrația este triumful meritului.El știa că triumful nu este al celui maibine înarmat în luptă, prin excelență,neloială, pentru obținereamandatului, care deschideaarivistului căile îmbogățirii și aleascensiunii politice.

De aceea, poate, Ion LucaCaragiale (1852 – 1912) – scriitor alperioadei marilor clasici – își alege caspecie literară farsa / farse,(subst.de. .genul feminin, 1.Comedie cu conținut ușor, în carecomical provine, în primul rând, dinvorbe de spirit și situații amuzante,uneori burlești , nu din studiulaprofundat al caracterelor; 2. Faptulde a păcăli pe cineva cu scopul de ase amuza; mijlocul folosit în acestscop fiind : păcăleala, festa.”***

Cele două sensuri ale termenuluise regăsesc în comedia de moravuriși caractere - „O scrisoare pierdută”de Ion Luca Caragiale, dar și încelelalte comedii: „O noaptefurtunoasă”, „Conul Leonida față cureacțiunea” și în farsa „D-alecarnavalului”

Comedia (gr. komos = sărbătoareînchinată lui Dionisos și ode = cântec;fr. comedie, lat. comoedia) este o

specie a genului dramatic, în prozăsau în versuri, care înfățișează /prezintă întâmplări hazlii, cupersonaje ridiculizate, antrenateîntr-un conflict derizoriu, cu un finalfericit și un sens moralizator.Comedia transpune în formădramatică categoria estetică acomicului. În comedie, conflictuleste superficial și se rezolvă prinîmpăcarea tuturor personajelor,ducând astfel la un deznodământfericit. Personajele sunt, de obicei,ființe mediocre ce întruchipeazădefecte morale, neimplicându-seniciodată în conflict cu toată ființălor. Ele sunt o expresie

A contrastului aparență – esență,iar motivele pentru care se înfruntănu sunt valori autentice. În comediilede intrigă, înlănțuirea complicată afaptelor, dar și ridicolul situațiilorprezentate, provoacă râsul. Încomediile de moravuri râsul eprovocat de felul în care suntzugrăvite satiric diverse moravuri. Întimp ce în comediile de caracter suntsatirizate diverse tipuri umane sausociale: avarul, fanfaronul, ipocritul,demagogul, șantajistul, etc.

În secolul al XIX-lea, apare înliteratura română comedia subforma farsei și a vodevilului,evoluând spre comedia de moravuriși de caracter. Premiera comediei demoravuri și de caracter „O scrisoarepierdută” de Ion Luca Caragiale dinziua de marți, 13 noiembrie 1884, pescena Teatrului Național dinBucurești, a fost un adevărat triumf.

Capodoperă a dramaturgieiromânești, înscrisă pe o orbităuniversală, tradusă și jucată pemeridianele lumii, comedia „Oscrisoare pierdută” dezvăluiemecanismul unei farse electorale,datorită absenței responsabilitățiicivice din conștiința clasei politiceromânești. În spatele programelor și


33nr. 117, 2019

al luptelor de „idei”, burghezialiberală, surprinsă de autor de laposturile de observație ale proprieiprese, ca girant responsabil,corector, secretar de redacție laziarul „Timpul”, Caragiale ducea, înfond, o bătălie cu substrat economicși politic.

Comedie în patru acte, piesasatirizează întregul nostru sistempolitic, politicianismul claselordominante cu cinismul metodelorelectorale și cu nesinceritatea viețiipublice, sintetizate magistral într-oreplică a lui Zaharia Trahanache: „A!ce coruptă soțietate!... Nu mai emoral, nu mai sunt prințipuri, nu maie nimic: enteresul și iar enteresul…(…) unde nu e moral, acolo ecorupție, și o soțietate fără prințipuri,va să zică că nu le are!”.

Comedia are ca temă viața politicăși de familie a „înaltei” societățiromâne în penultima decadă asecolului al XIX-lea. Conflictul sepoartă în jurul farsei alegerilor dedeputați pentru Cameră, crescândîn intensitate, antrenând în jurul luiîntreaga acțiune ce se desfășoară pedouă planuri: social și familial.

Acțiunea se petrece „în capitalaunui județ de munte, în zilelenoastre”, respectiv în 1883 – 1884.Suntem în ajunul alegerilor pentru„Camera de Revizuire a Constituției,inițiate de Partidul Liberal, aflat laputere. Opoziția conservatoare nuexista. În sânul guvernamentalilorapar disensiuni. Partidul este practicscindat prin existența unei „fracțiuni”independente în frunte cudemagogul politic avocatul NaeCațavencu, Director și proprietar alziarului „Răcnetul Carpaților” șiprezident – fondator al SocietățiiEnciclopedice – Cooperative „AuroraEconomică Română”.În jurul luigravitează „dăscălimea” locală,reprezentată prin simbolic numițiiIonescu și Popescu, institutori, ziariști,cooperatori.

Ștefan Tipătescu, prefectuljudețului, un mai vechi trimis de le„centru”, este un bun organizator,care a captat „încrederea absolută”a șefului local, a bătrânului„Babachi” – Zaharia Trahanache –mare „propritar”, „PrezidentulComitetului Permanent, al

Comitetului Electoral, al ComitetuluiȘcolar, al Comitetului Agricol și alaltor comitete și comiții”.

Ștefan Tipătescu este amantul celeide a doua soții a lui Zaharia, deși seconsideră prieten al acestuia. Cei doiconduc județul în interes personal șivor să-l propună candidat pe Farfuridi– tipul prostiei, imbecilității, carevrea din „două una, (…), ori să serevizuiască, primesc! Dar să nu seschimbe nimic; ori să nu serevizuiască, primesc! Dar atunci să seschimbe pe ici pe acolo, și anume înpunctele… esențiale.”.

Cațavencu dorește să obțină elcandidatura și atunci amenință„șantajându-l pe prefect cu

publicarea „scrisorii de amor”,adresată de Ștefan amantei lui - ZoeTrahanache, scrisoare pierdută deaceasta, găsită de CetățeanulTurmentat și furată / subtilizatăacestuia de Nae. De teamă de a nufi compromisă – prin publicareascrisorii de amor în ziarul „RăcnetulCarpaților”, Zoe care e „mâna caredă mandatul” obține de laTrahanache și Tipătescu promisiuneasusținerii candidaturii lui Cațavencu,imperativ convingându-i că: „Trebuiesă alegem pe Cațavencu –demagogul politic, lipsit de scrupulecare se autocaracterizează drept„gogoman”: „vreau ceea ce merit înorașul acesta de gogomani, undesunt cel dintâi…. între fruntașiipolitici.” Se autocaracterizează și prindiscursul său demagogic,subliniindu-și o nota definitorie acaracterului său – falsul patriotism și

nu numai: „Ca orice român, ca oricefiu al țării sale… în aceste momentesolemne (de-abia se mai stăpânește)… mă gândesc … la țărișoara mea(plânsul l-a biruit de tot…) laRomânia (plânge: aplauze în grup)…la fericirea ei!... (același joc deamândouă părțile) la progresul ei!...(asemenea crescendo) la viitorul ei!(Plâns în hohote. Aplauzezguduitoare.) (…) „Soțietatea noastrăare de scop să încurajeze industriaromână” care „e admirabilă, esublimă, putem zice, dar lipsește cudesăvârșire. Soțietatea noastră dar,noi, ce aclamăm? Noi aclamămmunca, travaliu, care nu se facedeloc în țara noastră!”

Cațavencu vrea în schimbul„Scrisorii” „mandatul de deputat,iată ce vreau: nimic altceva! nimic!nimic! (După o pauză, cu insinuarecaldă și crescândă:) Mi se cuvine!...Te rog!... Nu mă combate… Susține-mă… Alege-mă. Poimâne, înmomentul când voi fi proclamat cumajoritatea cerută… în momentulacela vei avea scrisoarea (cu multăcăldură) … pe onoarea mea!” Dela „centru”, vine însă o „depeșă fe –fe urgentă”: „Cu orice preț, dar cuorice preț, colegiul d – voastră al II-lea trebuie să-l aleagă pe d.Agamemnon Dandanache.(…) Seface din aceasta pentru d-voastră oînaltă și ultimă chestie deîncredere…!” Când disperareaplanează, Trahanache găsește și elsalvarea tot în „alt șantaj”.Descoperă o poliță falsificată deCațavencu – o nouă „latură acaracterului” omului politic, apărătoral „onestității”, ambii lipsiți deconștiință și responsabilitate civică.Farsa alegerilor e conturată magistralîn Actul al III-lea, act ce reprezintă șipunctul culminant al comediei, când,după anunțarea numelui4.candidatului trimis de la centru, seproduce acea încăierare în care„arma de șantaj – scrisoarea”,subtilizată de la CetățeanulTurmentat și ascunsă-n căptușealapălăriei, este pierdută de Cațavencuo dată cu pălăria, situație ce dă altcurs evenimentelor.

Pălăria este găsită de CetățeanulTurmentat, simbolul al Alegătoruluidezorientat: „Să-mi spui d-ta, pentru


34 nr. 117, 2019

cine votez. Iaca, mai e un sfert deceas și se închide alegerea… Eu…pentru cine votez?...” și care onestînapoiază „scrisoarea pierdută”„andrisantului”: Eu până să nu intruîn politică,cum am zice, am fostîmpărțitor… la poștie… mă cunoașteconul Zaharia!” (…)Și d-atunci, careva să zică, eu dau scrisoarea dupăadresă. (…) dacă găsesc andrisantul,i-o dau andrisantului…”

În jocul murdar, lipsit deresponsabilitatea conștiinței civice,de fapt, în prezența unei conștiințemodelată de „enteresele”particulare ale celor ce dețin putereapolitică, un rol important îl are GhițăPristanda – polițaiul orașului, a căruicaracterizare directă sintetizatoare i-o face Cațavencu când afirmă că: „Într-un stat constituțional un polițainu e nici mai mult, nici mai puțindecât on instrument!”, intră în farsaalegerilor cunoscându-și bineinteresele „Ghiță, Ghiță, pupă-l înbot și-i papă tot, că sătulul nu credela ăl flămând…”,dar și rolul său capolițai al orașului care e nevoit să-i„slujească” pe cei la putere: „CoaneZahario, dă-i zor! Trebuie să-l lucrămpe onorabilul, pe d. Nae Cațavencu,ordinul lui conul Fănică… Sunt la ușă,când oi tuși de trei ori, d-ta proclamăcatindatul și ieși pe portiță… și peurmă-i treaba mea…”

Absența responsabilității civice dinconștiința clasei politice, reprezentăla toate palierele responsabile debunul mers al alegerilor, se reflectămagistral și în felul în care își obținecandidatura „onorabilul”,„venerabilul Gagamiță” Dandanache,candidat sosit de la centru și care-șidezvăluie strategia „politică”asemănătoare cu cea a luiCațavencu, dar cu mult mai perfidă,deoarece reține „Scrisoarea ”„furată” / sustrasă din buzunarulpardesiului uitat la el, pe cuier, de unamic / prieten „becher”, „Scrisoare”compromițătoare de amor , pe caren-o înapoiază fiindu-i necesară „caarmă de șantaj” în viitoarele alegeri:„Cum (…) să nu m-aleg, puicușorule,nu merdzea…” (…) ”familia mea de lapatruzsopt (coborând către public), șieu, în toate Camerele, cu toatepartidele, ca românul imparțial… și săremâi fără coledzi!” (…) „Găsește-mi,

mă-nțeledzi, un ciledzi, ori dauscrisoarea la „Războiul…” De coleapână colea…gâri-mâr… a5. trebuit,conița mea, să țedeze, și tranc!depesa aiți, neicusorule…” (…)„Aminteri dacă nu-mi dădea în gândasta, nu m-aledzeam.” (...)

Scrisoarea de amor, în cazul luiDandanache, rămâne armă deșantaj și pentru viitoarele alegeri:„Cum se poate, conița mea, s-o dauînapoi? S-ar putea să fac așa prostie?Mai trebuie s-aldată… La un caz iar…pac” la Războiul.” Dandanache sedovedește a fi „mai prost decâtFarfuridi și mai canalie decâtCațavencu”. Suntem doar într-ooperă realistă, când conflictul dintredouă personaje se stinge princâștigul celui de al treilea, mai perfiddecât cele ce se înfruntă…

Farsa alegerilor continuă într-oatmosferă de mascaradă. Scandalulcare plana asupra lui Zoe este evitatprintr-un nou șantaj. De dataaceasta, cel șantajat este Cațavencucare e de acord să conducămanifestația în cinstea noului ales casă scape de urmările nefaste alepoliței falsificate, având certitudineacă șansele viitoare nu-i vor fipotrivnice, nici închise sau epuizate…

Semnificativ pentru farsaelectorală datorată corupției, dar înspecial a absenței responsabilitățiicivice din conștiința clasei politice eridicolul deznodământului sintetizatîn replica lui Pristanda: „Curatconstituțional! Muzica! Muzica!”.Replica imortalizează – prin limbaj –o lume care alunecă în derizoriu, olume coruptă care-și dezvăluieperfidia și necinstea mecanismelorelectorale datorate absențeiresponsabilității civice, deoarece peprim plan stau interesele personaleși nu ale țării, notă definitorieimortalizată în câteva din replicile luiTrahanache: „Nu vezi cum e lumeanoastră? Într-o soțietate fără moralși fără prințip (…) trebuie să ai șipuțintică diplomație!”…”„unde nu emoral, acolo e corupție și o soțietatefără prințipuri, va să zică că nu leare.! „A! ce coruptă soțietate!... Numai e moral, nu mai sunt prințipuri,nu mai e nimic: enteresul și iarenteresul.”

Piesa „O scrisoare pierdută” de Ion

Luca Caragiale se încadrează în genuldramatic ca o comedie de moravuriși de caractere, ce dezvăluiemecanismul unei farse electorale,datorate absenței responsabilitățiicivice a clasei politice conducătoare/ la putere. Se încadrează în genuldramatic, fiind ca specie o comediedeoarece întrunește trăsăturilespecifice genului și speciei:textul escris pentru a fi reprezentat pescenă; sunt prezente indicațiile deregie / scenice / didascaliile: privinddecorul, aspectul vestimentar alpersonajelor, mișcările lor scenice,gesturile, tonalitatea și ineditullimbajului cu putere de generalizare,etc. Modul de expunere estedialogul împletit cu monologuldramatic. Personajele dau viațăacțiunii concentrată în jurul unuiconflict dramatic, iar categoriaestetică predominantă este acomicului de caractere, de moravuri,de situație, onomastică și limbaj, pecare dramaturgul le desăvârșește.

Capodoperă a genului - „Oscrisoare pierdută” de Ion LucaCaragiale - aparține realismuluiclasic, dar, în același timp, estereceptată ca o operă ce afirmămodernitatea și actualitatea atât aoperei, cât și a autorului ei, deoareceașa cum afirmă Valeriu Cristea în„Satiră și viziune”: „Caragialepornește în opera sa (…) de laaceastă societate, de la aceastăepocă, dar nu le reproduce, nu leoglindește, nu le copiază în sensulrealismului fotografic și nici măcarnu le reflectă în sensul realismuluitradițional. Caragiale creează oviziune a acestor realități, căpătândsugestia lor cea mai adâncă. Oviziune caricaturală, grotescă”**, ofarsă voită cu putere de generalizare,valabilă, din păcate, și astăzi…

* Tudor Vianu - „I. L. Caragiale” în„Istoria teraturii Române Moderne” deVl. Streinu, Lit. Vianu, 1944;

** Valeriu Cristea, „Satiră și viziune”,în „Liante literare”, 1977, p. 39 -42;

*** „DEX”, 1975, p. 324;**** I. L. Caragiale - „O scrisoare

pierdută”, Editura Fundației CulturaleRomâne, București, 1996


35nr. 117, 2019

DOINELEDOINELEMELE, deMELE, de

ADRIAN BOTEZADRIAN BOTEZConstantin Stancu

Adrian Botez este unpoet incomod şi original.Scrie poezie de multăvreme, a publicatnumeroase volume dense,cu mesaj. Poezia este unmod de viaţă, un loc undeel pune în lumină o viziuneproprie.

În cartea Doinele mele*,apărută la Editura Rafet, în

anul 2019, el îşi aşează cuvintele în palma cititorului,lămurind o bună parte din tot ce petrece cu fiecare,cu tot ce se întâmplă în lume. Viziunea este una deansamblu, poezia aducând tuşele necesare, pentrua evidenţia căderea istoriei în superficialitate,durerea schimbării de la o epocă la alta, loviturileprimite de mintea omului, în plină mişcare, petrecerea de pietoni. El lansează şi un avertisment,teama de un final incomod a lumii este persistentă.Căderea se simte în fiinţa omului, o boală devineviaţa trăită într-un stil aleatoriu.

Volumul este structurat pe mai multe nivele,autorul fiind atent la mesajul general al cărţii:

1. Doinele mele;2. Lume, lume;3. Poeţilor doinei, în veşnicie;4. Epilog.La finalul cărţii, avem o scurtă biobibliografie a

poetului, o personalitate complexă şi dedicată aliteraturii de azi, cu un titlu expresiv: Cine esteAdrian Botez?

Răspunsul vine, în principal, din lectura poemelorprezente.

Titlul volumului este deschis, autorul facetrimitere la influenţele folclorului asupra poezieisale, la sinceritate, la totala deschidere faţă deproblemele spirituale ale cititorului şi ale lumii.Partea spirituală domină poezia, un dor special,după o lume pierdută, mătură cuvintele cu o iubiresecretă, după un Dumnezeu depărtat. O revoltă faţăde căderea în ruină a lumii, o reacţie desuprasaturaţie faţă de acţiunea demonică, din viaţa

oamenilor. O lumeotrăvită desuperficialitate, dediletantism, de lipsa decultură - se relevă dinconţinutul poemelor. Pede altă parte, culturapoetului, un cărturar deţinută, cu proiecteproprii, cu dedicarepentru actul artistic,răzbate din volum. El nuse joacă de-a poezia,mesajul are ceva dinsoliditatea unui demers religios. Misticul are un locaparte, versurile fiind potenţate de marile mituri alelumii, de legendele valahe bine structurate, detainele creştine. Suferinţa domină cunoaşterea,iubirea, revolta, cântecul de jale.

Valorile spirituale domină peisajul poemelor, unromantism bine modelat de un realism dur şi unexistenţialism elegant fac, din fiecare poem, unŢIPĂT. Lumea se mişcă într-un amurg temperat, uncântec de jale atinge fiinţele, există o poartă aluminii, ceva de demult şi de departe, care bântuietotul.

Lumea este în evidentă cădere, resturile otrăvesctotul, până la stele, universul pare că nu se maisusţine, este un frig universal, o toamnă întârziată înpoeme - ...şi, iată, GHILOTINA, în toiul zăpezilor.Semnul revoltei celui integru în faţa minciunii, aipocriziei, a luării în posesie a întregii istorii, de cătreomul căzut.

Pentru Adrian Botez, Poetul este personajulvremurilor, el comunică, asemenea profeţilor, învârful picioarelor... - ...lumea se blochează, în indivizicare nu mai ajung maturi. Personajul este Bătrânulpoet tânăr (titlul unui poem)…

Umbrele pun în evidenţă epilogul, unul alsfârşitului de lume, prezis de profeţi, de gânditoriide toate religiile, de oamenii de ştiinţă. Este un secretcare stă în spatele sărbătorilor, poetul exclamădisperat: Ce lume ticăloasă oamenii-şi făcură! Şi,totuşi – mai supravieţuieşte PATRIA, locul undeexistă saltul spre Hristos, spre arhetipul integru,neatins de mizeria lumii. Moartea este învinsă decântec, de armonie, de starea de graţie.

În unele poeme, Adrian Botez foloseşte cuvinteluate din activităţile zilnice, din revoltele curente, dintristeţile provinciale. El le integrează în corpulacestora, ca anticorpi meniţi să apere FRUMOSUL,după un stil care îi este inconfundabil. Se recunoaştemodul de a scrie al Poetului, încrâncenarea şiindignarea, suferinţa, aşa cum am arătat mai sus.

Un poem dens, reprezentativ pentru viaţaartistului, este bine pus în pagină: „bagajele vieţiimi le duce/ altcineva – înainte: eu/ rămân într-un/clarobscur odihnitor/ liniştitor - şi privesc din/urmă – complet detaşat – cum nişte/ bagaje – ale/unei vieţi – înaintează/ singure – spre o calmă/autoiertătoare lumină…” (Bagajele vieţii, p.44).Poemul acesta condensează în el credinţelepoetului, grafia lui este modernă, eliberată derigorile normelor literare obişnuite, deschisămesajului spre absolut.

Absolutul, iată, îl urmăreşte pe Poet, exercită oatracţie puternică: „e frig – cuţitele se-ascut în viciu/şi singuri înjunghia-ne-vom pe-altare/ e frig - şidumnezeul de serviciu/ s-a îmbrăcat în razesolitare” (Frig zelos, p. 48).

Atmosfera este creionată cu tuşe groase,evidente: „…e o înserare/ perpetuă – înserare/ greaşi/ firoscos gânditoare – ca nişte/ turme de bolovani– întorşi/ pe dos…” (E o înserare perpetuă, p. 58).Chiar Dumnezeu se revoltă în sine, entropia divinăse descoperă poetului. Aceste teme au marcat poezialui Bacovia, bine analizată de critica literară. La fel,poetul Aurel Pantea reia temele în cărţile sale.Titlurile lor sunt expresive: Negru pe negru,Nimicitorul, O înserare nepământeană. La AdrianBotez, putem observa rădăcinile crezurilor valahe,influenţa folclorului, ideile care au marcat evulmediu, preocupat de o viitoare globalizare prinreligie (Cabala Nebunilor; Nălucirile abateluiBernardo; Ion - Patria mea etc).

Marile mesaje se comunică în stări dureros dereale: „acum e linişte de/ catedrală – printre/moleculele din sânge –mereu/ învrăjbite – alestaturii mele de/ ceas” (Comunicate celeste în vârfulpicioarelor, p. 77). Epica poemelor este escatologică,totul se petrece într-un timp stabilit de Creator, untimp ieşit de sub controlul oamenilor: „cu un ceasdupă/ Sfârşitul Lumii” (p. 78).

Poetul, ca personaj în dinamica istoriei, areChivără de Poet, cu o privire de sus asupracosmosului. Nimeni nu priveşte în ochi FULGERUL!Poetul, asemenea soldatului, are coiful armateidivine, mintea îi este apărată, el se simte sub vrajaluptelor spirituale, peste zări alpine, peste zărimarine… Este imaginea preluată din valorile vechiilumi, a celor chemaţi.

Imaginea morţii dezvăluie echilibrul între viu şiabsenţă, între albastru şi neant. Cităm: „te rezemi –cu spinarea – de un/ oarecare copac din pădure –vertical – dar/ imemorial – asasinat de toamnă:pentru tine – însă/ acel copac fără viaţă – e-un/ altar– o întreagă/ religie (falsificată – fireşte – de/ teoriiletale): te simţi nevinovat ca un/ prunc - şi vinovat ca

un diavol – în/ acelaşi timp/ întomnat” (Moartea –superb inumană, p. 82).

De reţinut grafia poemului, versurile frânte de oforţă iraţional de raţională, linioare care leagă ideile,în timp ce cuvintele sunt limitate - totul exprimă unzbucium, o frământare care răscoleşte fiinţa. Estetehnica poetului de a lansa ŢIPĂTUL, semnulartistului aflat pe un pod între două lumi. El nucerşeşte, el dăruieşte, simte seminţele cum mişcăîntre aceste lumi, nu există sfârşit, e doar o treaptă,viaţa are regulile ei, care se perfecţionează, pentrucă: „lumină ce-i tot mai crină/ scris şi lacrimă ce-alină/ nu vorbi – numai priveşte/ sufletul tăupovesteşte” (Drum spre lir, p. 106).

Cititorul iniţiat va descoperi o lume în mişcare, olume complexă, rădăcinile venite din folclor suntevidente, mesajul bazat pe cunoaştere exhaustivă,tonurile de doină şi imprecaţie dau o lumină specialăCărţii. Sunt exerciţii, rugăciuni şi chemări asuprafanteziei, un jurnal al unui prizonier al cărţilor, ruptădin Cartea Eternă. El se revoltă scriind, se elibereazăprin iluziile asupra adevărului brut. Martorii invocaţide poet sunt munţii, natura, apele, zăpezile atinse deghilotinele istoriei.

El exclamă cu pasiune: „în amurg adânc de seară/sihăstriţi – hulubii cântă/ dar nu-i văd – pe drum deceară/ cântul mistic mă-nveşmântă/ păşesc lin – caîmpăraţii/ prin mulţimea de tăceri:/ am fost vis alunei Graţii/ în grădina unei veri…” (În amurg adâncde seară, p. 10).

Poetul poate avea un loc în Raiul promis, chiar peun drum de ceară…

*Adrian Botez, Doinele mele (poeme), 142pagini, Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2019; copertaI: Peisaj de iarnă, la munte. O carte dedicată soţiei,Elena; carte sponsorizată de Iustinian Botez, frateleautorului.


36 nr. 117, 2019


37nr. 117, 2019

CEART|CEART|{I{I

ÎMP|CAREÎMP|CAREAdrian SCRIMINȚ

Ciudat pământ, când trăieşti în el îl sudui de-l iaudracii şi când eşti departe de el îţi e dor. Nu trebuie s-oexperimentaţi, că am făcut-o eu. L-am părăsit catraficant de coca cola. Vigilenţii de la graniţă nu m-aucrezut pe cuvânt şi atunci a trebuitsă improvizez. „Mă băiete - îmispuneau dumnealor - tu mergi înItalia, prea fain eşti îmbrăcat!...”Am fost returnat în patria mumă.Mi-am luat de toţi banii cutii decoca cola, căci aşa mă sfătuiserăpersoanele umblate din autocar,mi-am pus o cravată peste untricou, peste tricou un sacou, şimi-am pus apoi toţi pantalonii pecare îi aveam pe dedesubtulpantalonului de stofă. Să nu vămai spun de adidaşii albi dinpicioare. Ca să par maiconvingător mi-am ciufulit părul şimi-am luat o atitudine cât maibuimac posibilă. Grănicerii sârbise uitau la mine perplecşi. „Măduc la Vrsak să vând marfă! Sunt student şi nu am banisă îmi continui facultatea...” - le explicam, văzându-icam încurcaţi atunci când îmi scotoceau valizeleburduşite cu cărţi. Deghizarea asta a mea i-a făcut chiarsă mă scutească de vamă.

După mai multe emoţii şi controale poliţieneşti, m-am văzut în sfârşit balerin într-unul din cele maimoderne teatre ale fostei Yugoslavii. Primirea pe acelpământ mi-a fost dată pe măsură: viitorii mei colegi numai văzuseră niciodată un dansator atât de schilod.Degeaba le explicam eu că eram venit dintr-o altălume, că proveneam dintr-o epocă de aur şi împlinirimăreţe, că îmi pierdusem toţi dinţii datorită acelortimpuri şi că aveam lordoze şi alte boli cronice aleoaselor, că făcusem cunoştiinţe acute cu foametea; că

tot nu le puteam volatiza indignarea. Nu au stat preamult pe gânduri şi m-au trimis cu forţa la tras de fiare.Cu timpul m-am înzdrăvenit. Am înaintat rapid şi înrang, de la balerin de ansamblu cum venisem dinRomânia, m-au avansat rapid la solist trei, când le-amcâştigat o diplomă la un festival internaţional de baletm-au făcut solist doi, un fel de a sări de la gradul desergent la cel de căpitan şi apoi la cel de maior... Şi uiteaşa am devenit şi fruntaş la oraş.

Glasul pământului natal mă chema, îmi era dor şide părinţi, şi de cei patru fraţi ai mei. Când am ajunsacasă, în concediu, taică-meu nu mai putea de bucurie.Din banii care i-am dat şi-a luat mobilă în bucătărie. „Căla voi vin fetele, mie mi-a trecut veacul!” O descărcaîncet din camion, cu intenţie, ca să îl vadă toţi vecinii.„Doar o dată îmi vine feciorul din străinătăţuri, cedracu’!...”

Vremuri grele pe la noi. Reîntorsla datorie, în Serbia. Ca să nu mă maicheme pământul părăsit, mi-amcumpărat o antenă parabolică şi măsimţeam ca acasă. Ca să mă apropiişi mai abitir de ai mei mi-amcontactat şi ambasada. S-au bucuratfoarte mult. Nu mai avuseră onoareasă fie contactaţi de un balerin. Îmiexplicau că le-am mai descreţitfrunţile, că în general atunci cânderau sunaţi de ai noştri, li se cereausă intervină cu promptitudine atuncicând li se confiscau mărfurile de lapiaţă...

Gălăgios popor, vesel şi rusofil.Dar cât de iubitori erau ei pentru

colegii mei ruşi, pe atât eram eu în fruntea petrecerilorlor, ca invitat principal. Şi salariul era mare, pentruvârsta mea chiar mai mult decât satisfăcător. De cândîmi părăsisem ţara, chipurile pentru reprezentarea eipe alte meleaguri, nu îmi mai aminteam ce era foameaşi nici nu mai aveam vise cu festinuri măreţe...

Într-o zi, o vecină mi-a împărtăşit o veste care mi-aschimbat puţin direcţia vieţii: „Dacă vine războiul pestenoi ce ne facem? Dumneavoastră mai rămâneţi aici?”Am ridicat cam mult prea nepăsător din umeri: „Staţiliniştită că nu va fi nici un război!” A doua zi s-au camrăstit colegii la mine. Nu neapărat sârbii cât mai alesruşii. „Ce mama dracului vă trebuie vouă NATO? Vreţisă trimiteţi şi avioane?! Aveţi de gând să nu mai aveţicu ce zbura?” Am sunat de urgenţă la ambasadă şi m-au liniştit. „Se duc negocieri, nu va fi niciun război!


38 nr. 117, 2019

Spuneţi-le ruşilor să bea câţiva litri de votcă şi să secalmeze!” Le-am transmis mesajul ambasadei. Râdeau.„Dacă rusul bea votcă nu se mai calmează, se enerveazăşi mai abitir!!!”

Peste câteva zile am fost chemaţi toţi străinii încancelaria de balet a directoarei. „Va fi război - ni s-aspus. Dacă vă decideţi să rămâneţi veţi fi protejaţi şitrataţi ca şi cum aţi fi de ai noştri!” Am mai rămas doareu - om de onoare şi în toiul sezonului, în luna martienu se prea făceau pe nicăieri angajări; şi doi prieteni de-ai mei, ruşi, alcoolici.

Când a căzut prima bombă, într-o cazarmă militară,eram singurul locatar dintr-un bloc de zece etaje careîşi făcea cartofi prăjiţi. Restul oamenilor cu scaun la capse retrăseseră prin buncărele antiatomice. Mă gândeamcă nu mi-o veni neapărat mie sorocul. Ne-au tăbăcitamericanii timp de trei luni numai din aer, de pevapoare şi din submarine. La al doilea tomahauk,explodat pe la orele patru dimineaţa într-un pod metalicromantic, construit pe vremurile celui de-al doilearăzboi mondial de prizonierii germani, cei doi ruşialcoolici şi-au văzut de treburile lor şi s-au retras acasă.Am rămas singurul străin pe teritoriile lor. Nu eram unuloarecare, ci... un apartenent la NATO. În timpulrăzboiului am asistat la cele mai reuşite petreceri la caream luat parte vreodată. Destul de multe. „Dacă murim,măcar să murim sârbeşte” - îmi explicau prietenii caremă invitaseră. De explozii ce să vă spun? Nenumărate.Pe cele din avion le mai suportai, dar cele trimise de pesubmarine îţi asurzeau urechile. Am fost martor îndirect la bombardarea unui pod. Am văzut totul de la odepărtare de un kilometru, de sus, de la etajul nouă deunde locuiam. Două tomahaukuri au despicat PodulPrieteniei în două. Acolo au murit şi oameni, au căzutcu maşinile în Dunăre. Cum nu aveam familie, amconsiderat toate acestea ca pe o mare aventură a vieţii...

Nu mă asemănam cu sârbii. Pe cap purtam eşarfe şipe corp tot felul de acesorii: de la ceasuri sofisticate,cămăşi de firmă şi curele cu cataramele ciudate. M-aremarcat uşor poliţia militară. M-au întovărăşit pânăacasă şi mi-au pus sute de întrebări: ce am căutat înGermania cu o săptămână înainte de începereabombardamentelor (fusesem la o audiţie), ce făceamcu atâtea dicţionare (eram poliglot, vorbea cinci limbistrăine), de unde aveam atâtea adrese din străinătatepe notes (doar eram balerin, și nu voiam ca să măîngroape Maica Domnului toată viața pe la ei pe acolo,că de vreo patru ani tot o țineam într-un tanzit, aceleafiind adresele mai multor teatre din SUA, Israel, Croaţia,etc. şi, mai grav, de ce însemnasem pe o hârtie tot felulde localităţi sârbeşti şi de ce foaia respectivă semăna cu

o hartă (nu le ştiam geografia şi mă interesauobiectivele care le fuseseră bombardate, ca să am cu cemă lăuda la ai mei acasă). Mi-au confiscat paşaportul,foaia cartografiată, şi mi-au luat numărul de telefon. M-am trezit ulterior la tribunal. Îmi tot spuneau că era gravceea ce am făcut. Ambasada m-a ajutat mult: mi-arecomandat un avocat scump de la Belgrad. A trebuitsă mă lupt singur, am contactat toate sursele mass-media. Cei de la poliţie erau contactaţi zilnic: „Avem înfaţa redacţiei un cetăţean străin care se plînge că l-aţiincriminat de fapte care nu pot fi spuse...” Când mi-auînmânat paşaportul mi-au reproşat aceleaşi lucruri:

- Ce v-a trebuit vouă NATO, nu am fi putut fi prieteni?- Păi ce legătură au toate acestea cu mine, doar sunt

artist! - Au legătură, pentru că toţi sunteţi la fel...

M-am trezit la graniţă, deportat de acolo. Mi-am luattoate lucrurile cu mine, ca să demonstrez acasă că nuam pierdut timpul, ci am muncit din greu. Grănicerul nua vrut să mă lase să ies cu un televizor alb negru pentrucă nu aveam acte pentru proveniența lui. „Este unaparat din anii optzeci, dumneavoastră aţi fi deţinutacte la el?” Se uita la mine cu nişte ochi cât gogonelele.I-a zis subadjunctului: „Hai, trânteşte-i o viză de ieşire!”şi apoi mie: „Lasă că ne-om mai întâlni noi!” „Sper sănu!...” - i-am răspuns în gând.

Dezorientat, întors pe pământul făgăduinţei, cu unsalariu ridicol, devenit peste noapte codaş la sat, cuiubita rămasă dincolo... Întâlneam la tot pasul numaioameni cătrăniţi, care se perpeleau perpetuu la un focdomol. Gata cu râsetele, gata cu speranţele, gata cu tot.Tristă soartă. Cine spune că depresia nu doare seînşeală! Mintea îmi juca numai scenarii de sinucidere...

Până m-a trântit pământul. Prima dată m-aîncredinţat că imi este prieten, pe urmă m-a lămurit căpropria viaţă mi-o pot schimba, dar pe a altora nu. M-arugat să îmi văd de treabă. I-am urmat sfatul. Amînceput să nu mai ascult ştirile, să gândesc pozitiv, săfraternizez cu locul în care trăiesc şi, răsplata a fost pemăsură. Mi s-a mărit şi salariul, mi-am găsit prietenă.Satul s-a metamorfozat brusc într-o metropolă. Râd caprostul pe stradă de unul singur și stârnesc indignareacelor care se perpelesc la foc contiuu. Simt că trăiesc...


39nr. 117, 2019


Cărţi din biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„O societate bună este cea în care cel sărac nu este prea sărac,

iar cel bogat nu este prea bogat”(Primo Levi)

- al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom/nia 2011-2012 · 2019. 8. 22. · Revist\ premiat\...

Documents

Transcript of - al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom/nia 2011-2012 · 2019. 8. 22. · Revist\ premiat\...