, al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom.nia 2011-2012 · CClliimmaattee lliitteerraarree nr....

Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

ClimateliterareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ CimpocaAnul 10

septembrie-

octombrie 2017

102

Climate literareClimate literare

Semnează în acest număr

Cezar Ivănescu/ Poeme ... 3Gheorghe Valerică Cimpoca/ În căutarea adevărului ... 4Octavian Lupu/ Din nou pravila ... 5Ionut Țene/ Numele romanului ,,Demonii” ... 7Dragoș Nicolescu/ Poeme ... 8Anton Gagiu/ O zi, o noapte, o viață ... 9Nicolae Rotaru/ Picături pentru ochi … 11Traian Vasilcău/ Poeme … 12Ion P. Tatomirescu/ Proză în spiritul paradoxismului … 13Magdalena Brătescu/ Cântecul cucuvelelor … 15Ion Iancu Vale/ Poeme … 16 Gabriela Căluțiu Sonnenberg/Nichita Stănescu tradus … 17Ioana Stuparu/ Elena Buică și cărțile ei … 18Mihai Antonescu/ Fotografie într-un bob de lacrimă … 19Dan Gîju/ O scrisoare … 20Paul Leibovici/ Botezul în apele Iordanului … 21George Anca/ Mariana Gurza-pelerinaj prin idee … 22Un interviu cu un medic tibetan … 23Șt.Lucian Mureșanu/ Pentru un studiu antropologic … 24Liviu Lăzărescu/ Portrete cu suflet …27Nicu Tănase/ Poeme …28Cristian Petru Bălan/ Despre intimitatea versurilor … 29Peste o sută de lucruri despre cărți și scriitori … 31Milena Munteanu/ El tango argentino … 32Constantin Mănuță/ O sărbătorire a rostiri … 33Ion Teodor Palade/ Lumini paralele … 34Gabriel Stănescu/ La gura sobei … 35Voichița Pălăceanu-Vereș/ Roadele toamnei … 37Emilia Dănescu/ Dublă lansare de carte … 38

2 nr. 102, 2017

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRgOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI

RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 - PENTRu DEPuNERI îN EuRO (SwIFT: BTRLR022)

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu ValeRedactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică CimpocaColegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu,George Piteș, Grigore Grigore, Ion Teodor Palade,Romulus Gandy Georgescu, Florea Turiac, GabrielMihalache

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti,dev, Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin,Hunedoara, Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar,Israel, Italia, Macedonia, Portugalia, RepublicaMoldova, Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă,Florian Copcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, Eugen Evu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama,Maximca Grasu, Mirel Horodi, Djamal Mahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan,Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu, George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu,George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, Claudia Serea, Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri,Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru, Ioana Stuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1Pictură de Gabriel

Stănescu - Canada

*

Multumim pentrusprijinul acordat la

apariția acestuinumăr domnilor

Geo Popescu, NicuTănase și Anton

Gagiu(Colegiu director)

A murit Eugen Evu,poet adevărat șicolaborator al

Revistei „Climateliterare”

Dumnezeu să-lodihnească!


3nr. 102, 2017

Amintireaparadisului

Când eram mai tânărşi la trup curat, Într-o noapte, floarea mea, eu te-am visat.Înfloreai fără păcat, într-un pom adevăratCând eram mai tânărşi la trup curat.Nu ştiam că eşti femeie, eu bărbatLângă tine cu sfială m-am culcatŞi dormind eu am visat; tu, visând, ai lăcrimatCând eram mai tânărşi la trup curatE pierdută noaptea aceeade acum!Carnea noastră, de-i mai ştiial ei parfumPoamele ce-n pomi azi staugustul cărnii tale-l auŞi cad mâine toate, putrede, pe drum.Fă-l să fie, Doamne Sfinte, numai omPe acel care ne-a ispitit sub pomşi când pomul flori va da, fă să-i cadă carnea grea, Cum cădea-va, după cântec, mâna mea…

Rosarium(Stella Maris)

! mă rog ţie, Sfîntă Fecioară,îmi sînt mie prea grea povară,luminat de tine, străluceo,poate un an-doi oi mai duce-o,luminat de tine, lumină,ca să pot muri fără vină,luminat de tine, lumină,inima de toţi mi-i străină !

! mă rog ţie sfîntă şi sfîntătrupuşorul mi-l înmormîntă,cu mînurile-ţi de tămîieosicioarele-mi le mîngîie,luminat de tine, lumină,ca să pot muri fără vină,luminat de tine, lumină,inima de toţi mi-i străină !

! numai tu vezi ce nu se vedenumai tu crezi ce nu se crede,numai tu-mi vezi inima moartă,trupul care-abia o mai poartă,luminat de tine, lumină,

JEU D’AMOUR(Mândr\-M\rie)

! se reîntoarce şi dragostea mea, se reîntoarce la tine, cum vine Sufletul ca Pasărea şi nu ştiu de unde-mi vine, se reîntoarce şi dragostea mea, se reîntoarce la tine, cum vine Sufletul ca Pasărea şi nu ştiu de unde-mi vine!

! Mândră-Mărie şi Sântă Fecioa- floare de Sântă Mărie, cum vine Sufletul ca Pasărea pe-o floare doar să se ţie, Mândră-Mărie şi Sântă Fecioa- floare de Sântă Mărie, cum vine Sufletul ca Pasărea pe-o floare doar să se ţie!

! Pasăre care cu-arìpa ai scris versul ce duce la Domnul, spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis, spune-mi-l numai în somnul, Pasăre care cu-arìpa ai scris viersul ce duce la Domnul, spune-mi-l, spune-mi-l numai în vis, spune-mi-l numai în somnul !

Turn

!când m-am nascut, mama,pe-o masa, întinsa,cumplit suferea,mama mea cea bunape-o masa;dar pe cealaltamama mea Moarteagoala, lungita, surâdeaatât de frumoasamama mea Moarteasurâdeacaci copilul ei ma nasteamfara ca ea sa sufere!

Rimaya

în oraşul acela bolnavam iubit trei femei:una e de-acum bătrânăşi-i seamănă din ce în ce mai mult Morţii, una e lângă mineamintindu-mi că şi ea va murioficiază carnaloculta prezenţă a Morţii, una a rămas în oraşul acela bolnavşi plânge sângele meu dupa eacăci n-o voi mai atingecum nu voi mai atinge tronul Morţii:o voi numi Rimayaşi-n numele ei voi plutica un sicriu de nufărpână ce ma va opri cu pieptulo lebadă!

POEMECezar IVĂNESCU (1941-2008)


4 nr. 102, 2017

E impresionant de ce este capabilamintea umană. Noi putem crea lumi,universuri, ne putem imagina orice, noiînsăși suntem un Univers aparte, fărălimite, la fel de misterios ca Universulîn care ne aflăm și evoluăm împreunăcu toții, materie și ființe vi. Folosindu-ne de universul nostru noi îl schimbampe cel actual, în care putem aplica ceva,însă ceea ce e în noi e mult mainelimitat, indiferent cât de inteligențisuntem noi. Trebuie doar să ne dămseama. Însa nu trebuie să uităm și deUniversul „real” din exteriorul nostrucare ne înconjoară și care neinfluiențează evoluția și comporta-mentul nostru. Mintea umană estediferită de la o persoană la alta. Fiecaredintre noi suntem un microuniversumblător într-un macrounivers încontinuă transformare. Creierele noastresunt obiecte deosebit de complexe, cu osută de miliarde de neuroni, şi uncvadrilion de conexiuni, şi noi ştim încăfoarte puţin despre modul în carefuncţionează acest super-calculatororganic. Dar noi ştim că creierul umaneste cel mai complicat lucru pe caredeocamdată l-am descoperit. El ne dăputerea de a forma limba şi cultura,conştiinţa, ideea de sine, capacitatea dea învăţa, de a înţelege universul şi areflecta asupra locului nostru în el.

Avem chiar un „model de gravitate”încorporat, care este destul de util. JohnWheeler, recunoscut drept unul dintrecei mai mari fizicieni din ultimeledecenii, a susţinut că Universul, oriceunivers, are nevoie de un observatorpentru a lua fiinţă. În 1983, el a avansato idee cunoscută de atunci drept„universul participativ al lui Wheeler”.Pentru fizicianul american existăargumente teoretice foarte serioase carene permit să presupunem că unobservator uman nu dă naştere doaruniversului prezent, ci şi stării aceluiunivers cu miliarde de ani înainte denaşterea observatorului. „Nicio teorie afizicii care se ocupă numai de problemede fizică și nu va putea vreodată săexplice fizica. Eu cred că, pe măsură cecontinuăm să încercăm a înţelegeuniversul, încercăm să înţelegem şiomul. Astăzi cred că începem să bănuimcă omul nu este o rotiţă minusculă,lipsită de fapt de importanţă înfuncţionarea unei maşinării uriaşe, cică există o legătură mult mai intimăîntre om şi univers decât ne închipuiampână acum. Doar dacă vom recunoaşteaceastă legătură vom fi capabili sămergem înainte în elucidarea unoradintre problemele cele mai dificile cucare ne confruntăm. Toţi cei careprivesc lucrurile din acest punct devedere nu pot să nu se întrebe dacă nucumva particulele şi proprietăţile lorsunt legate în aşa fel încât să facăposibilă existenţa omului. Omul,începutul analizei, şi tot omul, sfârşitulei, pentru că, lumea materială este, într-un sens profund, legată de fiinţaumană.” Dacă Wheller are dreptate,atunci fiecare dintre noi, observatorulpropriului univers, este responsabil nudoar de existenţa lui acum, ci şi deapariţia lui acum miliarde de ani.Observând dovezile despre Big Bang,

noi de fapt îl creăm. Consecinţeleacestei ipoteze sunt pur şi simplucutremurătoare. Ele ne fac extrem deimportanţi, astfel universul este alnostru şi numai al nostru. Ceilalțioameni au și ei fiecare câte un universal lor. Combinând aceste universurirezultă un Univers infinit și diversificatcare evoluiază o dată cu evoluțianoastră. Din simplul fapt că suntem înstare să spunem ceva despre Universînțelegem că omul transcede materia, căeste și altceva decât materie. Materiaînsăși nu are nimic în structura sa caresă fie despre „altceva”. Un electron sauun atom nu îl are pe „despre”. Fiecarecomponentă a Universului material areproprietăți specifice care dau formă șistructură materiei. Dar componentelemateriei nu sunt conștiente de existențacelorlalte elemente, și nici de structurilepe care acestea le compun. Nu vădÎntregul și nici nu văd frumusețea lui.Doar o ființă vie, conștientă, o ființăcare transcede materia este capabilă decontemplarea frumuseții Universului și,mai ales, este capabilă de întrebarea cuprivire la sensul frumuseții și alexistenței. Și întrebarea cu privire lasensul existenței nu ar fi posibilă în lipsaunui sens obiectiv, fiindcă însășiposibilitatea întrebării arată că sensulexistă. Materia nu are întrebări, darexistența ei și a noastră a oamenilorridică întrebări care cer răspunsuridincolo de materie. „Nu trebuie să ieșiafară ca să vezi mai bine. Nici săprivești de la fereastră. Mai binezăbovește înăuntrul ființei tale; cu cât teîndepărtezi mai mult, cu atât veicunoaște mai puțin.” (Lao Zi).Descoperă universul din tine și veidescoperi o parte din Întreg și te veiapropia de Adevăr.

(Va urma)

În cãutarea Adevãrului (22).În cãutarea Adevãrului (22).Universul din noiUniversul din noi

Misterul întregului Univers şi frumuseţea sa profundă se ascund în fiecare din noi. (Marius Torok)

Gheorghe Valerică CIMPOCA


5nr. 102, 2017

Din Nou în PrãvãliaDin Nou în PrãvãliaNegustorului de IluziiNegustorului de Iluzii

Octavian LuPuOctavian LuPu

M-am întors la Negustorul de iluziiși l-am rugat să-mi îngăduie să vizitezTărâmul Iluziei, locul său de baștină,să înțeleg câte ceva despre puterea deatracție a dorințelor ce îți seduc voințași te transformă în sclavul închipuirilordeșarte. Intrând din nou în prăvălia sa,am remarcat schimbări masive dedecor, mobilierul fiind acum dispussub o formulă inedită, de factură post-modernistă. Chiar și el, în loculveșmintelor de secol al XIX-lea, purtajeansi albaștri și un tricou strident cuun NY mare pe el de la numeleorașului New York. Se vedea cămersese și pe la sală, fiindcă bicepșiisăi rivalizau cu ale unui culturistprofesionist, în timp ce un imenstatuaj pe antebrațul drept dezvăluia oancoră imensă cu tot felul de inscripțiiîntr-o limbă necunoscută.

Mirat de toate aceste schimbări,nu am putut să mă abțin să exclam șisă îi spun: „Salutare preabunuleNegustor! Dar ce anume s-aîntâmplat cu tine? Mă așteptam săvăd același mobilier ca data trecută șipe tine îmbrăcat în ținută de epocă.Însă totul s-a transformat într-undecor desprins dintr-un film de

Hollywood și mă simt ca într-uncartier american. Poți să îmi explicischimbarea ce s-a produs?”

„Bineînțeles că da! Dar mai întâi îțiurez bun venit în Prăvălia mea,” spuseel râzând zgomotos și plimbându-șidegetele prin părul tuns scurt cuaspect cazon, fapt ce i-a reliefatcercelul pe care îl purta în urecheastângă. „Timpurile s-au schimbat, darIluzia rămâne aceeași,” îmi răspunsecu subînțeles, după care mă invită săvin de cealaltă parte a tejgheleicomputerizate pentru a-mi arăta noulsău calculator pe post de casă demarcat.

M-am apropiat curios de ecran șiam văzut cum toate articoleledisponibile erau afișate sub formă deimagini tridimensionale ce ieșeau înrelief pe suprafața mesei pe careacesta era dispus. Nu era necesar săapeși niciun fel de tastă, fiindcămeniuri colorate, asemenea unorcuburi rotitoare, se modificau deîndată ce sesizau un nou gând sau onouă dorință a celui care stătea în fațadisplay-ului. Totul era sonor, de lasimpla atingere cu degetul a unuiobiect afișat, la zumzăirea monotonă,dar plăcută, a motorului de căutare,ce părea cuplat la propria ta minteoferindu-ți o imagine cât maiapropiată de ceea ce îți doreai.

Astfel, cel care intenționa să îșicumpere o casă, observa imediat cumgândurile sale încep să sematerializeze într-un obiect care încâteva secunde prindea formă șicontur înglobând și cele mai intimedetalii desprinse din profilul dorințelorprivitorului. În ce mă privește, vedeamo casă în stil neo-clasic, cu un etaj și o

grădină bine îngrijită dispusă în fața ei.Arhitectura acestui ansamblurezidențial părea să fi fost inspirată dintimpul Renașterii, iar fântânaarteziană din dreapta era o copieperfectă a unui model venețian cu ovechime de mai multe secole.

M-am smuls cu greu din vrajaacestui ecou al propriilor melegânduri și l-am întrebat pe Negustor,care acum am remarcat că purta unlănțișor de aur la gât. Verigile saleerau meșteșugit alcătuite, cam late,dar elegante ca formă și dimensiune.Mă întrebam la ce îi folosește unuiNegustor un asemenea accesoriu, darel, de parcă mi-ar fi citit întrebarea îmirăspunse: „Face parte din noua meacolecție de bijuterii cu putere de auto-iluzionare. Practic, oricine le poartăajunge să se creadă exact ce îșidorește în adâncul sufletului, oferindplăcerea de a se considera conformcu aspirațiile sale. Astfel, niciun fel desugestie negativă nu mai pare peecranul interior al conștiinței, niciunreproș și nicio pată, ci numai imaginealuminoasă a dorințelor. Vrei să îlîncerci?”

Mai mult din curiozitate, am luat obrățară de smaralde de culoare verde-deschis cu pietricele scânteietoareînșirate una lângă alta, care de îndatăce am pus-o la mână s-a strâns moale,dar ferm, în vecinătatea încheieturii.Imediat am sesizat o bruscăschimbare de dispoziție și o euforieplăcută ce emana dintr-o senzațieplenară de bucurie și împlinire. Ca lacomandă, o mulțime de gânduri șitrăiri s-au revărsat cu tonalități decurcubeu cântând la unison adevărateimnuri de laudă la adresa mea.

„Cine este ca tine, așa deinteligent, frumos și plin de putere?Nimeni! Tu ești cea mai de seamăființă din această lume!” spunea ungând, iar altul îi răspundea: „Mai multdecât atât! Tu ești cea mai de seamăpersoană din univers fiindcă nimeninu este ca tine!” După care o muzicăplină de farmec se unea cu încântareasimțurilor preamărind virtuți de carenu fusesem conștient niciodată, faptcare mă făcea să văd toate lucrurileîntr-o perspectivă diferită, iarrealitatea să îmi apară în alte culori,mult mai vii și mai atrăgătoare.Speriat de puterea brățării, mi-amsmuls-o și i-am returnat-oproprietarului: „Nu, mulțumesc. Nuam nevoie de așa ceva, fiindcă prefersă mă știu așa cum sunt și nu amnevoie de ademenirea lingușirii.”

„Dar de unde știi tu cum ești cuadevărat?” mă întrebă Negustorul.„Oare ai aflat totul despre tine? Eșticonștient de tot ceea ce poți realiza șide toate lucrurile pe care le poțiîntreprinde? Uite, această brățarăeste nimica toată față de celelalteobiecte ale colecției mele de sezon,”și cu aceste cuvinte îmi deschise ocasetă neagră, pe care erau gravatecuvintele Sigma Medium MaleCollection. În interior erau dispuse peo catifea albăstrie mai multeaccesorii: un inel de argint cu o piatrăde diamant, un colier de aur, o brățarăcu smaralde și un cercel de platină.Adăugă: „Aceasta este ediția detoamnă pentru bărbați, dar avem șipentru femei indiferent de vârstă saupreferință. Dacă dorești poți să o iei,fiindcă o ofer la un preț promoțional.”

„Și cam cât costă?” am întrebatfiind mai degrabă curios decât doritorsă achiziționez o astfel de colecție.„Bănuiesc că nu este foarte ieftină,mai ales că la tine nimic nu se dă pegratis. Totul te costă mai mult sau maipuțin imediat sau în viitorul apropiat,”am adăugat zâmbind cu subînțeles.

„De ce spui aceasta? Eu am mereu

oferte avantajoase, fiindcă totul,absolut orice lucru, îl ofer pe credit,fiindcă dacă nu știi, eu nu primescbani sau alte bunuri materiale.Articolele produse pe Tărâmul Iluzieinu se pot cumpăra cu astfel de valori,lipsite altfel de noimă pentru noi, ceicare venim din acea lume în realitateavoastră trecătoare,” spuse maideparte Negustorul.

Atunci am remarcat că la intrareaîn magazin, cum priveai către pereteleopus ușii de acces, era un mare panoude plasmă de dimensiuni apreciabile,cam patru metri lungime și un metruînălțime, unde se puteau citicuvintele: „Orice articol se oferă pecredit! Nu trebuie să plătiți nimic!” Nuprea înțelegeam acest lucru, fiindcăștiam că în orice lucru oferit pe credit,costul final ajunge să fie mult maimare, chiar dublu sau triplu, față decel inițial. Și atunci l-am întrebat: „Darîn ce anume se exprimă costul unuiarticol achiziționat din Prăvălia ta?”

„Chiar nu știi? Este extrem desimplu, fiindcă singurul lucru imaterialdin lumea voastră este Timpul și deaceea, orice articol din Prăvălie seplătește prin ani, luni, săptămâni, zile,ore, minute și secunde. De exemplu,această casetă din seria Sigma costăîn total cam un an, 2 luni, 3săptămâni, 10 ore, 30 minute și 50 desecunde. Normal, este o ofertăpromoțională,” și îmi arătă în parteadin dreapta jos a capacului casetei oetichetă albă pe care erau scrise cucifre negre următoarele: 1y, 2m, 3w,10 h, 3min.

„Bine, dar cum poți plăti folosindca monedă chiar Timpul?” i-amrăspuns nedumerit. „La ce fel de timpte referi de fapt? La cel pe care îl trăimsau la altceva?”

„Este simplu! Mai precis, estevorba despre Timpul cât trebuie sărămâi pe Tărâmul Iluziei purtând saufolosind respectivul obiect, fiindcăorice articol este de fapt o poartă deacces către acest Tărâm în care toate

lucrurile sunt colorate sub spectrulIluziei și orice gând devine parte aunei Lumi la care niciodată nu aivisat,” îmi răspunse zâmbind. „Fiindcăpe Tărâmul Iluziei sunt foarte multeLumi, dintre care îți amintesc câtevadintre ele: Lumea Visării, LumeaÎnălțării de Sine, Lumea Puterii șiLumea Banului, toate având în centrullor Fântâna Plăcerilor ce își primeșteapa din Izvorul Dorințelor.”

Am rămas mirat de atâtea detaliipe care cu amabilitate mi le-a oferitîntr-un timp așa de scurt, dar ampreferat să refuz mărinimoasa saofertă. Totuși l-am întrebat: „Nu suntinteresat de niciunul dintre articolelePrăvăliei tale. Prețul mi se pare multprea scump.”

„Nu te pripi. Uite, fiindcă intuiescun anumit potențial în ce te privește,îți voi da voie să privești și săcălătorești puțin în aceste lumi. Vommerge împreună și îți voi arătaoamenii care au intrat pe TărâmulIluziei, precum și experiența lor înLumile despre care ți-am vorbit.Concluzia o vei trage singur la sfârșit.Și acum ce spui? Plecăm sau nu într-omică plimbare în Universul de care euaparțin? Nu vom lipsi mai mult de unceas conform Timpului din lumeavoastră,” adăugă privindu-mă directîn ochi cu o aparentă onestitate.

Nu știam ce să fac, mai ales căimboldul Iluziei Cunoașterii puseseoarecum stăpânire pe mine, iar pe dealtă parte doream să ofer semenilormei un raport mai exact asupramisteriosului Tărâm al Iluziei, din careștiam că până acum dintre cei careintraseră în el, nimeni nu se maiîntorsese. De ce nu? Era interesantăaceastă călătorie și poate utilă pentrucei care urmau să citească jurnalul pecare aveam să îl țin asupra a tot ceaveam să văd în jurul meu.

nr. 102, 20176


nr. 102, 2017 7


Periodic revin cu plăcere şi atenţiesporită la lecturarea romanelor scriitoruluirus Dostoievski. Acestea suprindesenţialul vieţii şi sunt adevărate cărţiprofetice despre sensul istoriei şi destinulumanităţii în general. Dostoievski a avutşansa, dacă o putem spune aşa, de a fiatins de „îngerul morţii”, fapt ce i-a datînzestrarea de a avea „două perechi deochi”, vorba filosofului existenţialist LevŞestov. Pe lângă ochii naturali, a avut acei„ochi largi închişi” spre sine şi esenţa lumii,de a vedea lucruri sensibile pe care nuorice om le poate vedea sau pricepe.Dostoievski a văzut dincolo de orizontulimediat. Dostoievski a făcut parte în anii1840 dintr-o organizaţie secretă rusărevoluţionară de sorginte nihilistă. Arestatde ohrana ţaristă este condamnat lamoarte, ca apoi în timp ce era dus în faţaplutonului de execuţie, călăul în loc săcitească sentinţa la moarte şi să o pună înîndeplinire i se citeşte ucazul de comutarea pedepsei la ocnă.

Cred că minutele acelea, când a văzut„îngerul morţii” Dostoievski a coborât însubterană şi a primit acea nouă perechide ochi pentru a vedea dincolo deaparenţe şi finitudine. Experienţa ocnei afost transpusă în excepţionalul roman„Amintiri din casa morţilor” unde viaţa greadin recluziune era animată de speranţa„petecului de cer”, ce lumina interiorullagărului şi sufletul puşcăriaşilor. Speranţalibertăţii după căinţă şi plata prin suferinţăşi cătuşe transpare din romanul luiDostoievski. Dar romancierul proaspătieşit dintre zidurile închisorii realizeazăcătuşele unei vieţi sociale şi umane ruseştidincolo de zidurile închisorii. Acel petec decer liber s-a dovedit o utopie şi omuldostoievskian e condamnat la lanţuri şisuferinţă în continuare, la dictaturaomnitutinii, finitului şi comunului în general.Aici cade Dostoievski în subterană aşacum a căzut Platon în „grotă” sau Plotin înfinitudinea omului comun. Până la urmă

ceea ce spune Dostoievski afirma cu 2000de ani înainte şi Plotin: omul comun eprodusul mediocrităţii, iar omul superior serătăceşte într-o contemplativitate, carecaută esenţa. Acţiunea e apanajul omuluimediocru care nu-şi pune prea multeinterogaţii asupra sensului.

Dostoievski se vede blocat întrezidurile unei societăţi mediocre şi a uneilumi în care nu poate să zdrobeascălanţurile invizibile. Din disperare şisuferinţa lipsei unei căi a eliberării, dar şia pierderii sensului vieţii şi a libertăţii spreizbăvire Dostoievski scrie celebrele„Însemnări din subterană”. Oarecumsurprinde ca şi Baudelaire incapacitateageniului de a fi permanent ca albatrosul înzbor şi trebuie să coboare şchiopătândprintre semeni pe puntea corabiei undemarinarii omului comun îşi bat joc demersul său din altă dimensiune aînţelegerii. Dictatura omului comun, tiraniageneralului asupra particularului şidisperarea sau imposibilitatea unei

eliberării din cădere o surprinde genialDostoievski în romanul „Demonii”, careeste cheia înţelegerii a ceea ce seîntâmplă în mersul istoriei noastre de douăsute de ani încoace. Neliniştea abisală apersonajelor dincolo de bine şi de rău,roase pe interior de temeri, ură şi întuneric,gata să ucidă în numele ideii de

obiectivare ca şi paradigmă împotrivalibertăţii şi particularului înţeles ca olibertate asumată, e creionată genial deautor, care a intuit că omul liber plăteşteîncercarea ieşirii din „grotă” sau finitudine.Eroii dostoievskieni vor să rupă legăturadintre cer şi pământ, e o conjuraţie amediocrităţii în faţa excelenţei, o încercarede sufocare prin general asupraindividualităţii ca şi chip a celui drept şibun. E un război a omului finit împotrivacelui infinit, a necesităţii contratranscendenţei. Ciudat că traducerea înromână a romanului „Demonii” deDostoievski este greşită. Acum câţiva anidiscutând cu o tânără rusoaică,profesoară de limba română şitraducătoare, am ajuns cu discuţia laromanul lui Dostoievski şi ea nu înţelegeade ce îl numesc „Demonii”. Îmi spunea cănu există un roman în ruseşte a luiDostoievski cu acest titlu. A stat şi s-agândit şi apoi mi-a spus că romanul secheamă de fapt în limba rusă „Dracii”. –Asta e denumirea corectă a cunoscutuluiroman dostoievskian.

Cred că traducătorii români au preferatvarianta „Demonii” mai edulcorată şi maispirituală, amintind de demonul luiEminescu sau de cel caucazian al luiLermontov. Consider totuşi că adevăratultitlu de „Dracii” din limba rusă surprindecorect sensul şi esenţa a ceea ce a doritsă transmită romancierul rus umanităţii:revolta infinitului faţă de omul finit.

NUMELE ROMANULUI „DEMONII” DENUMELE ROMANULUI „DEMONII” DEDOSTOIEVSKI TRADUS GRE{IT DOSTOIEVSKI TRADUS GRE{IT

ÎN LIMBA ROMÂNÎN LIMBA ROMÂNĂĂ . S| ÎN}ELEGEM !. S| ÎN}ELEGEM !Ionuț ȚENE

nr. 102, 20178


A cincea piatr\

Vă puteţi duce, le-am spus cailor neliniştiţiîn timp ce mîncam nişte fîn proaspăt,se pare că nimeni nu mai are nevoie de voi.Duceţi-vă, hai, duceţi-vă, le-am spus cailorîn timp ce nechezau, priveau în dreapta şi în stîngaşi scurmau pămîntul cu copitele,nu mai e mult şi o să vin şi eu după voi.Să mă aşteptaţi lîngă a cincea piatră de după ultimulapus al orizontului, acolo să mă aşteptaţi, şi acum, duceţi-vă, vreau să mănînc acest fîn în linişte.

Lăcustele mă priveau cum îmi frecam coatele de buturugi. S-a împlinit vremea, le-am spus lăcustelor,gata, puteţi pleca, acestor cîmpuri nu le mai sînteţi de folos,vă puteţi duce, în curînd apele o să-şi iasă din matcăşi toate aceste lanuri vor bălti. Vă spun, nu mai e loc de voi.Să mă aşteptaţi lîngă a cincea piatră de după ultimulapus al orizontului, căci o să vin şi eu în curînd.Şi acum, duceţi-vă. Vreau să îmi frec în linişte coatele de buturugi.

Cîinii se gudurau pe lîngă mine ca în preajma unei lungi despărţiri.O, cîinii mei, nemuritorii mei, şi voi trebuie să vă părăsiţiadăposturile, le-am vorbit, despăturind un val întreg de frunze.Aceste vechi tărîmuri miros a putregai, în fine, a un soi de borhot, şi asta v-ar aduce boala şi nimicirea. Plecaţi, iubiţii mei,dar să mă aşteptaţi lîngă a cincea piatră de după ultimul apusal orizontului, căci ne vom reîntîlni nu după multă vreme. Şi-acum hai, duceţi-vă, vreau să mai despăturesc acest val de frunze în linişte.

Şi au plecat.După un timp – să fi trecut ceva de-atunci –,i-am auzit pe toţi, de departe, strigîndu-mi:A cincea piatră nu mai e, să ştii, nu mai e decît ultimul apusal orizontului şi un fel de deşert. Iar departe, foarte departe, abia dacă se zăresc nişte coline… Unde să te aşteptăm?Eu eram pe malul unui rîu. Găsisem două scoici goale,

Nu sunt acela

Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.În ochiul meu jilav dorm cîmpiile şi dorm mări.Caut în soartă mereu un ghimpe de cioară spurcată.Sînt visul nesfîrşit al unei lungi şi galbene cărări.

Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Arcul meu dă muguri, din tolbă îmi ies pe rînd fluturii nopţii.Ia-ţi chitara şi cîntă-mi, dezveleşte-ţi piciorul de fată…Se vor întoarce-n curînd cavalerii, apusul va bate în fierul porţii.

Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Sînt cel cu care într-o bună zi vei înota şi vei adormi în larg.Aprind foc lîngă peşteri, dau în cărţi de mamă şi de tată.Vorbele rele ale lumii de mine se izbesc şi se sparg.

Nu, iubito, eu nu sînt cel cu urechea tăiată.Am auzit că l-au ridicat cînd se oglindea într-o fîntînă.De-o veche lovitură de sabie mi-e inima însemnată.În braţele mele, ca într-un chivot stai tu şi legea bătrînă.

Veac afon

La ora cînd flaşneta se duce să se culceşi Foişorul focuri mai stinge doar în vis,cînd porumbeii sorţii pe cronici de Neculcevor să-şi ridice cuibul cel din vechimi prezis,

mai drag îmi pare-atuncea, prin lanuri calde, grîul,şi-ncep să-înot prin spice şi greieri de nebun,şi intr-un curţi, la caii bătrîni să le scot frîul,să le ofer în baie domniţelor săpun.

Şi tot dansînd giolarii prin porturi de ocazii,se nărăviră goţii şi hunii la apel,se mai dădu alarma prin tîrg de nişte razii,se mai ciocni în noapte un înger de-un crenel.

Şi voi, ocnaşii lumii, cinstiţi şi iluzorii,împrăştiaţi de friguri şi sorcoviţi de cîini,voi, care ştiţi răsplata şi flegmei şi sudorii,voi, ce vă faceţi patul în miezul alb din pîini,

mai lunecaţi pe-o frunză, mai botezaţi nisipul,la voi se-ntorc boierii cînd pierd la faraon ‒deci, cumpăraţi o mască şi puneţi-o pe chipulde carnaval al nopţii, din acest veac afon.

POEMEPOEMEDragoș NICULESCU

nr. 102, 2017 9


O ZI, O NOAPTE, O VIAŢĂAnton GAGIU

Obişnuiam să fac aşa de multtimp. Era felul meu de a-mi controlasubordonaţii. Plecam intempestiv fiede acasă, fie de la birou şi după câtevazeci de kilometri ajungeam la... loculfaptei, adică acolo unde grănicerultopeşte timpul, pentru că el nu ştiecând e noapte sau zi, ci doar unde estehotarul, de unde începe respiraţiaţării, unde ai lui, cei pe care-i poartăîn inimă, trudesc, iubesc sau seodihnesc. Pentru grănicer ţara eorizontul permanent de sub ochii lui,îmbrăţişarea aceea eternă dintre cer şipământ, sau dintre marea cea mare şiluna plină, o portocală în mânauniversului. Obişnuinţa mea era defapt starea prin care comunicam cucei ce mă făceau să trăiesc bucuria dea deschide uşa prin care patriapătrundea în sufletele celor care-izidesc ziua de mâine. Era o noapte desmoală, dacă-mi întindeam mâna înaer nu-mi vedeam vârful degetelor.Nu era nevoie să mă însoţeascănimeni de la subunitatea în raionulcăreia mergeam, pentru că ştiampotecile, cărările şi bornele dupămirosul pe care-l lăsau în aeruldimineţii de primăvară timpurie.Avem în faţa ochilor şi locurile în carear fi trebuit să găsesc posturile înmisiune. Singur, singur (aşa gândeameu că e cel mai eficient controlinopinat), dar ştiam parola pentru ziuarespectivă, îl întrebasem într-o doarăpe locotenentul Sturzu, comandantulde subunitate ieri pe la prânz, altfelriscam să fiu tăvălit. Am lăsat maşinalângă cimitirul părăsit, reper de crucialbe şi pietre sub care zac trupuri şiamintiri. Apoi la adăpostul nopţii ampătruns pe drumul de care. Îmipropusesem ca, până când se ivesczorile să verific cel puţin două sau trei

posturi pe locul de serviciu. Pământulsub tălpile bocancilor mei mi se păreaca un aluat, din care obişnuia mamasă-mi prepare o pâine ce mirosea agrâu proaspăt sau a flori de mac. Îmiera prieten, dar şi duşman pentru căumezeala din trupul său mă întârziadin drumul către ţinta pe care oaveam. Undeva în dreapta zăreamluminile de la şantierul naval, înstânga străluceau neoanele dinpunctul pentru trecerea frontierei, iareu mergeam printre aceste lumini caun boţ de întuneric către o zareascunsă vederii mele, dar bănuităundeva. Nu aveam la mine armă saulanternă, aveam doar mintea care nu-mi dădea pace, făcea fel de fel deplanuri, şi mai aveam... da, inima pecare o simţeam cum caută în piept unloc pentru odihna de care avea nevoie.Era îndeajuns? După mai bine dejumătate de oră de mers pe poteca pecare doar o bănuiam prin întuneric,am ajuns la întretăierea a două canalede irigaţii, aici, după ştiinţa mea ar fitrebuit să dau peste un post, dar... amdat doar peste o linişte care-mi răsunaîn urechi ca o melodie pe care nu oînţelegeam. Am mai parcurs câţivazeci de paşi şi deodată am auzit unzgomot în stânga mea... Stai parola!Mi-a răsunat în urechi strigătulgrănicerului care, cu siguranţă măghicise, îmi intuise silueta prin neguranopţii şi avusese timp să ocupe opoziţie avantajoasă pentru a mă opridin drumul meu. Am pronunţat parolaşi deodată am devenit şef şisubordonat. Nu era singur, al doileagrănicer ocupa un loc de serviciu ladistanţă de douăzeci de metri de noi.

- De ce nu eraţi acolo la întretăireacelor două canale de irigaţii? Nu acelaera locul de serviciu?

- Da, dar v-am văzut silueta şi am

executat manevra pe care aţi văzut-o,mi-a spus grănicerul sigur pe el.

- Tu glumeşti cu mine ostaş, cumsă mă vezi pe întunericul ăsta?Întrebarea mea nu l-a derutat deloc,ci...

- Domnule comandant, staţi aici înlocul meu aşa cum m-aţi găsit pemine, iar eu am să merg la treizeci demetri pe direcţia pe care aţi venit dvs.Avusese dreptate, chiar aşa înîntunericul acela pe care puteai să-l taicu cuţitul, am zărit silueta ostaşului,iar eu am aşteptat să mă izbesc petraseu de un grănicer neatent!

- Cum e? am întrebat după ce amam primit răspuns la alte întrebăritehnice (cine le-a dat misiunea, ceanume le-a spus concret, când auajuns pe locul de serviciu etc.).

- Pe întuneric intens e riscant săexecutăm misiunea în mişcare, v-amarătat că din punct fix avem şanse săobservăm totuşi ceva, pe când dinmişcare am fi putut da nas în nas cuinfractorii. Avea dreptate. De la acelgrănicer am învăţat că niciodată lafrontieră nu ştii totul, permanent aiceva de învăţat şi încă de la cei careabia trecuseră în clasa a doua agrăniceriei. Următorul post trebuia să-l găsesc la aproape un kilometru delocul în care primisem o lecţie de

nr. 102, 201710


grănicerie. Traseul meu trecea numaipe o potecă paralelă cu linia defrontieră, nu mă puteam abate pentrucă riscam să mă rătăcesc, reperelemele, luminile despre care vorbeamla început nu mai apăreau la orizontulnopţii, singurul reper îmi rămăsesemintea unde derulam traseul pe care-l urmam şi pe care-l văzusem de zecide ori pe lumină. După aproape ojumătate de oră de mers am pătrunsîntr-o vale care peste o lună avea sădevină un colţ de rai, după ce avea săse umple de vegetaţie şi de flori. Oaripă de vânt primăvăratic a adus spremine... sunete. Erau voci omeneşti,şoapte şi nu erau ale ostaşilor pe caresperam să-i găsesc pe locul deserviciu, ci... da, era şi o voce defemeie. Echipamentul meu era unuladecvat misunii pe care o efectuam,aşa că mi-am unit trupul cu pământulchiar în locul în care mă aflam, oricemişcare ar fi putut deconspiraprezenţa mea în acel loc. Grănicerulcare mi-a dat o lecţie avusesedreptate. De la nivelul solului amsesizat mişcarea a două siluete careaveau direcţia de mers chiar spremine. Nu-mi puteam da seama la cedistanţă de frontieră eram, intuiamdoar ca sunt la câteva sute demetri...două, trei, poate mai mult, deciacele două siluete veneau de peteritoriul statului vecin. Aşa că... nutrebuia să aştept să intervină un altpost aflat în apropiere pentru căriscam să-i pierdem. Fără să-mipropun, devenisem şi eu un post îndispozitivul de pază al lui Sturzu. Înmomentul în care cele două siluete auajuns la câţiva paşi de locul în care măaflam mi-am auzit voceapronunţând...

„Stai, stai ca trag!” De tras nuavem cu ce, dar vocea era hotărâtă, peefectul surprizei scontasem, ar fi pututfi o armă mai adevărată decât ceaadevărată. Siluetele au încremenit deparca instantaneu fuseseră turnate dinîntuneric. Trebuia să mă apropii, săsimulez că-i percheziţionez, deşi eradeosebit de periculos pentru că nuaveam nici lanternă, dar apropiindu-

mă de cele două siluete amîncremenit, aveam în faţa mea opereche umană, un bărbat şi o femeie,în aproape douăzeci de ani degrănicerie nu reţinusem la frontieră ofemeie, infractorii „mei” fuseserănumai bărbaţi. Dar... „pentru oriceexistă un început”, mi-am zis, în timpce le-am zis în ce direcţie s-o ia. N-aupriceput. Am priceput eu însă că eraustrăini, aşa că le-am zis în engleză „goway”! În zori am ajuns cu ei lasubunitate. Locotenentul Sturzu careera la continuitate a devenit stană depiatră când m-a văzut intrând pepoarta subunităţii însoţind douăpersoane străine. Deşi eram obosit,plin de noroi, înfometat, doream cuardoare să discut cu acei oameni,simţeam că voi avea ocazia să aud opoveste terifiantă a două destine...

„Suntem albanezi, absolvenţi aifacultăţii de arhitectură din Tirana,iată, avem aici lucrările noastre (auîntins pe masa la care mă aflamschiţe, proiecte, desene, picturi pecare le aveau într-un rucsac). Amplecat pentru că nu am mai suportatteroarea la care sunt supuşi tinerii dinţara noastră, am lăsat acolo părinţi,prieteni, amintiri, viaţa noastră depână acum, am luat cu noi speranţeleşi gândurile de viitor pe care dorim săle împlinim oriunde, chiar şi aici înţara dvs. „Îi priveam cu admiraţie, darşi cu milă, pentru că ştiam ce-iaşteaptă, să-i predau grănicerilor dinţara vecină, aşa prevedea acordul defrontieră. Cu admiraţie îi priveampentru curajul de care au dat dovadă,acela de a trece mai multe frontierepentru a fugi de prigoană sprelibertate. Ştiam ce înseamnă libertateapentru că eu însumi simţisem pepielea mea lipsa ei, iar de ceva timp,firav încerca să mijească şi peplaiurile noastre. Povestea lor îmirăsuna în urechi ca un ecou al proprieimele dureri şi neîmpliniri. M-amadmonestat în gând pentru că m-amaflat întâmplător în cale libertăţii lor,aş fi vrut să fac ceva şi să dau timpulînapoi, până la momentul interceptăriicelor doi fugari, iar ei să mergă cu

Dumenezeu acolo unde doreau sauputeau să-şi împlinească destinul. Măgândeam că, dacă Sturzu nu m-ar fiîntâmpinat la poartă şi aş fi discutatcu ei i-aş fi îndemnat să... meargăîncotro doreau. Fără să vreau ochii mis-au umezit. Mă străduiam să ascundacest lucru, dar în acelaş timp voiamsă mă pedepsesc pentru că într-unmoment nepotrivit am fost într-un locnepotrivit şi am frânt două destine.Până la urmă ce faptă gravăsăvârşiseră? Au căutat doar libertatea,iar eu cu obişnuinţele mele i-amîndepăratat şi mai mult de libertate.Pentru prima dată în viaţa mea degrănicer eram nemulţumit deacţiunile mele, de demersul făcut, deperspectiva neagră a acestuia, demine ca persoană, de sistemul pecare-l slujeam, pentru că nu aveanicio breşă pentru acest gen deoameni care încălcau doar reguliumane, nu pe cele sociale, iar acesteîncălcări nu loveau cu nimicinteresele societăţii. Nu, nu mi-amîncălcat principiile. Cei doi albaneziau fost returnaţi grănicerilor veciniaşa cum prevedea acordul decooperare. La despărţire cândsemnam procesul verbal cu grăniceriivecini, am mai avut puterea să privescspre ei... doamne ce am citit în ochiilor nu am să uit niciodată şi acum aceiochi mă urmăresc în peregrinărilemele prin viaţă. Dacă i-aş mai întâlnivreodată le-aş spune doar că... euînainte de a fi om, atunci am fost unslujbaş al statului, şi nu luam deciziiîn numele meu, ci în numele lui. Eunu eram Napoleon să spun „Statulsunt eu!”

Notă: aceasta este o povesteadevărată, personajele ei sunt...probabil şi acum în viaţă, şi sper cacei doi albanezi azi se simt liberi,altfel nu aş mai avea linişte.

nr. 102, 2017 11


PIC{TURI PENTRU OCHIPIC{TURI PENTRU OCHINicolae ROTARUNicolae ROTARU

● Nesomnul raţiunii este sterililizat, de fricasomnului raţiunii care a tot născut monştri.

● Memoria mea exploziva declanşează textepercutante pentru cărţi belicoase şi mondiale.

● Mi-a plăcut o zisă (scrisă) a lui Enrique ErnestoFebbraro, pe care o tot repet când afară este toamnăudă: „Împart umbrela mea cu alţii atunci când plouă,iar dacă n-am umbrelă, împart ploaia”.

● Mi-amintesc cum fiul meu a zis la întuneric „cede lumini stinse”, drept care atunci când aprind luminaîntr-o sală de cinema azi, îmi vine să spun „ce despectatori absenţi”.

● Pământul e zbicit şi aspru ca un obraz oacheş, deţăran uitat de Dumnezeu pe lumea asta, ca să fiemartor şi dovadă de neputinţă omenească.

● Pe aripile de fluturi aflate în insectarul meu cumanuscrise, am găsit şi această notiţă, căreia nu i-amputut afla vreun alt rost: În mine se mântuieşte întăcere de rugină miezonotica ultimei toamne dedascăl... dezafectat!

● Sub tălpile zilei, când e scrobită de ger, cuverturavălurită a iernii îşi schimbă moliciunea blajină de pluşalb în scârţăit de canat neuns.

● De la un timp am devenit like-uitor de postărifacebook. Adică un om aproape virtual.

● Noica, Ionescu, Cioran şi Eliade sau alt fel de aspune (româneşte) Nice! Sau, permutînd numele,Cioran, Ionescu, Noica, Eliade, ca să iasă, din iniţiale,întrebarea existenţei: Cine!

● De acord cu un amic care scrie: Să nu-ţi faci chipnecioplit.

● Privesc pikamerul mut şi verde al unei plante ce-a găurit asfaltul, dinspre moarte spre viaţă. Ce măreţie!

● Copil cuminte şi babă frumoasă, am înţeles, nuexistă. Dar de un moş frumos şi cuminte ce ziceţi? Vă-ntreb la 67 de ani, căci mai târziu nu mai garantez.

● „Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere!” Da, darcu peturi, gunoaie, otrăvuri, dejecţii, reziduuri, resturimenajere, leşuri... şi alte semne de civilizaţie umană.

● Refuz cu vehemenţă să consum muşchi ţigănesc.Sunt carnivor, dar nu canibal!

● Nutriţionista mi-a spus că diabetul e maladiemortală. Aşa-mi trebuie, fiindcă sunt mort dupădulciuri.

● Toate amantele mele m-au înşelat. Cu soţii lor.● Un medic celebru (Robert Gallo) recunoaşte c-a

creat virusul SIDA intenţionat, cu scopul depopulăriiGlobului. Recunoaşte, susţine şi trăieşte, bine mersi.

● Oare e mai blamabil un politician cu meşă decălugăr legată la spate, care militează pentruhomosexualism, decât o femeie care se hotărăşte sădevină mamă la vârsta când ar fi trebuit să aibă nepoţide căsătorit?

● De la lumeaieşită din comună şievadată în mediulurban am ajuns lalumea ieşită dincomun cuc o m p o r t a m e n tsuburban. Zic şi eu,ca (fost) ţăran.

● Gata, mi-am găsit eticheta: sunt un outsider. Unscriitor separat de restul individualităţilor şi găştilor(mă rog, generaţiilor sau promoţiilor). Nu însinguratsau solitar, dar nu solidar cu grupaţii, potenţaţi,reciproc tămâiaţii.

● Oare un autor de reclame se numeşte reclamagiusau reclamator?

● Dacă avem ştiinţa crăpăturilor (ştim când şi cumse crapă de ziua!) trebuie că ştim şi când şi de ce secrapă de noapte.

● Un mal-admirat al meu era la intrarea (sauieşirea) unui restaurant, într-o avansată stare bahică.L-am ocolit şi am venit să scriu: „L-am văzut pe A.G.,critic de întâmpinare, aflat într-o situaţie critică.”

● Poem alb: Încălţările picioarelor metrice sunttârşite prin prundişul cuvintelor cu sonoritateînţepătoare, tăioasă şi inegală.

● Primăriţa de Bucureşti zice că va înfiinţa câte unteatru în fiecare sector. De circ n-a spus nimic. Nici depâine.

● Mă-ntreb adesea, ca Machiavelli, neştiutor ce săaleg: răul care face bine ori binele care face rău?

● Un deţinut a reuşit să evadeze, dar n-a putut evitaun accident de circulaţie care i-a fost fatal. Astfel adevenit total liber.

● Un fapt divers, două fapte diverse, trei fapturidiverse şi patru făpturi diverse. Nici eu nu ştiu ce-amvrut să comunic de... fapt!

● Am trăit s-o aud şi pe-asta: Fiindcă n-ai tras tu încine trebuie, moşule, acum tragem noi ponoasele.

● Nici atunci când beam singur bere românească(la halbă) sau acompaniindu-l pe Tomozei la Berlin(restaurantul!) bere germană (la sondă), n-amconfundat „jumatea de kil” (aşa zicând 500 demililitri), adică halb, cum spun jumătate nemţii, şi,deci, n-am cerut o halbă de-o jumate, nici o jumătatede jumate, care ar fi fost ţapul blond şi gulerat. Beţivanşcolit, domnule!

● Era atâta linişte la schit, încât se auzeau cumcresc firele de păr în bărbile călugărilor.

● Uite că se poate: Danemarca a ridicat şi ...târnosit prima biserică atee din lume! Doamne, apărăşi păzeşte. Cu toate că eu cred că păzeşte şidomnişoare şi chiar bărbaţi!

● Unii cred că superlativul absolut al libertăţii estelibertinajul.

● Nu mi-au plăcut nici condiţia de râmă, nici ceade iederă. Târâş-grăpişul nu e modul meu de a măînălţa. Spun asta chiar de-l contrazic pe Blaga,admiratul meu.

nr. 102, 201712


Cântec de Rai

În nopți târzii, când doarme-n suflet stancaȘi-oficiază greieri-n copaci,Îmi vine-n vis Maria Egipteanca,Spunându-mi: „Desfrânatule, ce faci?

De ce ești egoist și te dai mare,Cât timp ești firul de nisip curgândSpre țărmul plânsului din depărtareȘi de acolo-n mare-alunecând?

De ce în lumea ce-a zidit palateTu parcă-ai fi lipsit de adăpostȘi taci, smerit și vinovat de moarte,Dar poticnindu-te, ajungi ce-ai fost?

Tânăr erai și-avid de iad, ca mine,Dar azi, condus de îngeresc alai,Când cerurile se deschid spre tineCum ai de gând, în fața lor, să stai?

Dezleagă-te de patimi și iuțime,Îngenunchează-n fața celor plânși,Că ei poartă-n priviri Sfânta TreimeȘi fiindcă nu mai pot au pumnii strânși.

Suferă ne-ncetat, pe orice cale,Rabdă prigoana lumii, ca Christos,Iubește-i pe vrăjmașii clipei tale,Iar când te osândesc fii bucuros

Și-n iarnă, ca-n pridvorul primăverii,Reînflorind, în loc să te frămânți,Ridică-te din iureșul căderiiȘi-acoperit de viermi, ca Iov, să cânți!

Să aduci slavă Tatălui-- de toate--,Prin rugăciuni nălțate până SusȘi spovedit la ceas de zi și noapteSă-ți fie Răsărit fiece- apus.

Nu e ușor ce-ți spun, din Rai se vede,De lângă tronul Regelui dintâiȘi-n gloata sănătoasă, cum se crede,Nebun după Christos tu să rămâi!

De oastea demonilor, urâcioasă,Când ești rănit în plin complot barbar,Fă-ți Cruce, apoi plângi sub stea miloasă.Câtă durere ai - atâta Har!

Roagă-te pentru câinii care intrăÎn inima ta largă ca un cer,Atămâiază-a gândurilor mitrăȘi doar Psaltirea fie-ți giuvaier.

Din zăvorâri Columnă fă iertării,Izvoare - din vorbirile de rău.Din versuri fă Iordanul îndurării,Dar și Golgota sufletului tău!

Fă bine celui ce nu te iubeșteȘi pe cine-ai năpăstuit cândvaSă-l fericești cu „Doamne, miluiește”,În față-având mereu greșeala ta.

Să-ți fie de folos căința multă,Tăcerea ca mahramă n-o uita.Când sfinților te rogi - sfinții te-ascultăȘi Dumnezeu îți soarbe lacrima

Și, greu, oftatul inimii ți-l strânge,Pe masa Lui ducându-l, în altar.N-ai ctitorii, nici jertfe n-ai de sânge,Plânsul din tine dă-l eternul dar!

Cuvintele nu-mi sunt măgulitoare,Ți-s martor rugător la Tatăl sfântȘi-n apostoliceasca revărsareIisus te vrea apostol pe pământ.

Fii Zosima! Te rog, nu fi pierzare!Saul nu fi! Fii Pavel, c-ai să poțiȘi după ce-ai trădat Tot ce-a fost floare,Ca Petru pocăiește-te sub bolți.

Iar dacă ai să fii cum se cuvine,Zburând ca stanca, în nespus răsfăț,Veni-voi peste-un an din nou la tine,Dansul pe valuri, Pavel, să te-nvăț!”

Paradox

Ura s-a stins în somn. S-o plâng nu pot!La morgă stă pe patul înserării.Mâine-o aduc, pe-un ceas, în fața scării,-Copiii ei dau veste peste tot.Oamenii spun că vin, dar nu mai vin,Prezența la sicriu - tot mai restrânsă.Și-așa se duce-n lut ura neplânsă,Pân-și urmașii ei au chip senin.Ei zic: Ne pare rău, n-o vom uita,Ei zic: E-o mare pierdere sub soareȘi fug, prea ocupați, în depărtare,De teamă să nu moară-n somn, ca ea.Ura s-a dus, dar cei ce nu iubescSunt și mai mulți pe globul pământesc.

Urme mergând, urmeurcând

M-a întrebat aseară-un aprig vânt:„Tu urme lași în cer sau pe pământ?Pe cele de pământ le șterg acu,Pe celelalte nu le-oi stinge, nu.Pe cele de pământ le-oi face fum,Pe celelalte nu le-ntorc din drum.Le las să meargă, cât le-o fi de noapte,Pe o potecă de-nverzite șoapte.Le las să urce, cât le-o fi de greu,Pe scara care duce-n Dumnezeu.Uitând de pământeasca lumii vatră,Urmele trec, la braț cu-a lunii mantră,Printr-însa flaute se cununară,Printr-însa îngeri cântă la sitarăȘi eu, cel de am fost un aprig vânt,Numai Iubire fără margini sunt!"

OSCRISOARE

Cântec de raiTraian VASILCAU

nr. 102, 2017 13


Sporește cantitativ și fericit-calitativ opera de prozatorsemnată cu peniță de aur deperen-inspirat-alpinul (nu„vremelnic-soldat-șantieristultransfăgărășanic” de odinioară)Gheorghe Andrei Neagu («Armeși lopeți», 1993; «Tarantula»,1995; «Moartea șobolanului»,1996; «Purtătorul de cruce»,2009; «Un securist de tranziție»,vol. I, „roman-document”, 2016;etc.), și prin „macronuvela”Tabăra damnaților (Focșani,Editura Atec [ISBN 978-606-94076-7-7], 2016), rod al unuiprofund-rafinat paradoxism binetemperat.

În arhitectura macronuveleise remarcă întru unitateacțională un „clasic-de-modern”trinom (format dintr-un deja-existent binom mai de dinaintede intrarea – nu departe deCapitală – în penitenciarul cu„sere ale re-educării prinprestarea unor lucrări agricolecât de cât remunerate”, doi tineride vârsta celor cu Examen deMaturitate / Bacalaureat,„condamnați pentru un presupusviol”, la care – imediat după„amnistie”, nu departe de porțileînchisorii, chiar din stația deautobuz, unde așteptau cele maimulte „capete rase”, „chilugii”sloboziți, în majoritatea lor – li sealătură al treilea ins, „damnatulpentru omor”, «un bărbat întredouă vârste» – p. 15 sq. –, «unulmai amărât» decât celalți,„trinom” constituindu-se parcăsub „jurământul” de a nu se mai„întoarce” / „reîntoarce” întemniță decât „după moarte” – v.

p. 18), ori, de se vrea, „triadă” /„treime”, trei tineri, „foști tovarășide penitenciar”, din Româniasocialistă, purtători deonomastică, într-adevăr,„neobiblic-paradoxistă” –Serafim (Hîncu / serafim, „îngerde rang superior”), Lazăr (Bosoi/ personaj al cărui prenumetrimite Distinsul Receptor la„Evangheliile” relatând„minunea” făcută de IisusHristos cu „un mort de trei zile”,Lazăr din Betania Țării Sfinte,„reînviindu-l”) și Petre (Stanciu /al cărui prenume de actant parea se lega de Petru, discipol /apostol al lui Iisus Hristos, „Petru/ Petre, cel încarcerat înIerusalim din ordinul regeluiAggripa”, „Petre cel eliberat dinlanțurile temniței de un înger”etc.) –, trei „damnați”, având„tâmplele încă fierbinți” de pefoarte recea limită tragic-existențială din închisoare, treieroi re-educați „de comuniștiiatei”, prin muncă și pentru „sacrămuncă” (nu numai în „școalapușcăriei socialiste”, ci și unapreciabil număr de ani de„după ieșirea din închisoare”, în„școala lumii libere a șantierului”,grație grijii „tovarășilor demuncă”, între care seevidențiază „funcționaratranspirată” și cei de la Oficiul dePlasare a Forțelor de Muncă,„delegatul Crihană”, apoi, cei peșantierul de la „mina decărbune”, îndeosebi, „energic-tânăra tovarășă, buldozeristaPetra), dar și o firească unitatede timp, anterioară însângerat-valahului act istoric din (16 – 22

decembrie) 1989 („unitate detimp” care se lăsă a fi dedusă dinprimele pagini ale„macronuvelei” Tabăradamnaților, corespunzândsegmentului temporal, mai multca sigur, dintre ceaușist-amnistiatorul Decret nr. 11 / 26ianuarie 1988 și „ajunul”Revoluției Valahe Anticomunistedin Decembrie 1989, unitatetemporală circumscriindu-și„vremurile trenului de persoane5002 din Gara de Nord aBucureștiului” – v. p. 62 –, ori alevestitului autoturism profund-autohton, Dacia-1300 – v. p. 104–, sau ale „mărunt-profitabilului”comerț ilicit practicat de frizeri,barmani, preoți, garderobieri ș.a., prin coruperea „oamenilorlegii”, mai ales, a milițienilor /polițiștilor „epocii de aur”), ori o –„de nelipsit” și „din ceas dedus”– unitate de loc, Patria „natală”,nu „adoptivă” (mai întâi, cu unmai strălucit București al verilorbărăgănite și cu o tot atât deluminos-prosperă „CinemaPatria” – v. p. 74 –, cu „țigăriCarpați” – v. p. 22 –, unBucurești mai „iubit” al forțelormuncitorești „de plasat”, fără a fineglijat cumva Bucureștiul

Prozã în spiritul paradoxismuluiProzã în spiritul paradoxismuluicu eroi „aproape-neobiblici”cu eroi „aproape-neobiblici”

Ion Pachia TATOMIRESCU

nr. 102, 201714


„devorator”, având „RestaurantulMiniș”, „Drumul Taberei”, „CaleaVictoriei” etc. – v. pp. 29 / 69 / 82sq. / 129 / 131 –, o Patrie în roiuride șantiere, mine, fabrici / uzine,combinate siderurgice, chimiceetc., dar și o Patrie cu euro-asiatic-vestite cooperativeagricole de producție, între careși C. A. P.-ul „din satul cu mulținuci pentru restaurantelebucureștene, Bulboaca” – v. pp.39 / 80 / 98 –, spre a nu maiaminti „urbea de frunce” – caresecundează Capitala –„Timișoara talciocului făcutpretutindeni” – v. p. 91) etc.

În rezumat – privitor launitatea acțională –, trinomul„pușcăriașilor amnistiați”,Serafim-Lazăr-Petre („triada” /„treimea”), din panoul central almacronuvelei Tabăra damnaților,de Gheorghe Andrei Neagu, seîndreaptă cu promptitudine cătreOficiul Bucureștean de Plasarea Forțelor de Muncă, unde seface repartizarea (prin „delegatulCrihană”) și, apoi, angajarea cuseriozitate în câmpul muncii, pe„șantierul minei de suprafațădintr-un orășel de munte”; ceitrei sunt ajutați să se integrezecolectivului muncitoresc,îndeosebi, de șeful BirourilorAdministrației Miniere, tovarășulSpirică, de tovarășa „ca o zeiță”,Petra Gott, «excavatoristă șimembră a biroului de partid» (p.43) ș.a.; după o vreme, „trinomulse voltaicizează alarmant”,datorită „zeiței excavatoriste”,Petra ce – „cu / fără tactcomunist-partinic” («îșiexersează convingerile politicepe pielea mea; nu-i mai ajungeSerafim» [p. 53]) – se vâră întreSerafim și Lazăr (de fapt, Lazăr«ba chiulește, ba a intrat în nișteafaceri cu niște sârbi, dar eucred că-s mai mult țigani, decâtsârbi; a fost plecat cu marfă dela ei, la București; s-a întors cubuzunarele doldora» [p. 54]);

„detensionarea trinomului” seface prin „plecarea lui Lazăr” depe șantierul minier, în București,la „irezistibila-i Mariana” (pentrucare fusese condamnat; aceastadevenise între timp „coafeză deCapitală”); la îndemnul Marianeise angajează în postul „vacant”de frizer din satul Bulboaca, aflat„la o aruncătură de băț” față deBucurești; în paralel cuactivitatea-i „acoperitoare” defrizer, Lazăr desfășoară o„prosperă” bișniță între Bucureștiși Bulboaca, ori Timișoara,circumstanțe în care cunoaștebine „fauna de profil / palier”,inclusiv, pe prelatul afacerist,Ghervase, pe a cărui fiică,focoasa studentă, Angela /

Angelica, vrea s-o cucerească(evident, după răcirea relațieidintre el și „trădătoarea-i”Mariana), oferindu-i „mesestrălucitoare” la Athénée Palace,bijuterii, blănuri etc.; „constatândindiferența insuportabilă aAngel(ic)ăi”, „meșteșugarul”Lazăr ia hotărârea de a-șirecupera o parte „din daruri”: seduce la vila-Ghervase, taie cudiamantul geamul mare alferestrei de la camera Angelicăi(«ce nu era acasă»), „desfaceforaibărul fără greutate” și intră,«goli șifonierul de blănuri,scoase bijuteriile și tot ce i sepăru de valoare, le îndesă însacul uriaș cu care venise»(p.134), ducând apoi „toatăîncărcătura” acasă, la Mariana;

Mariana sună la Miliția deSector, organele ordinii publiceîși fac datoria prompt, „făptașuleste reținut” la sediu până cândAngel(ic)a «recunoscu lainterogatoriu că [obiectele dinsac] erau dăruite de el, că secertaseră și le luase înapoi» (p.135), lui Lazăr dându-i-sedrumul apoi; cum «o nouăcondamnare n-ar mai fi pututsuporta», «șantierul era singurulloc de refugiu la care se puteagândi» (ibid.); Lazăr sereîntoarce pe șantierul minier dinorășelul de munte, trinomul /treimea se reface; după o vremede „reintegrare în colectivulmuncitoresc al minei”, Lazăr îșiamintește că promisese cuiva«că-i face rost de dinamităpentru pește» (p. 143); și într-onoapte, pătrunde în depozitul demuniție al minei, cu gândul de afura „necesarele” calupuri detrotil, dar nu reușește, căcipaznicul, vigilent, îi luase urmala lumina lanternei, dând șialarma din țignal; Lazăr fuge dela locul faptei, „acoperit deîntuneric”, paznicul zărindu-i,totuși, silueta, darneîncumetându-se a-l urmări;milițianul sosește „la fața locului”și încep anchetele; de teamaunei noi condamnări /încarcerări, Lazăr recurge lasinucidere: «Spre dimineață seridică în capul oaselor. Ceiilalțierau plecați în șantier.Dormitorul părea lugubru, subploaia torențială ce izbucnise[...]. Luă un cablu de alimentarede la o triplă și-l atârnă decârligul gros al lustrei din tavanulbetonat. Se urcă pe un scaun[...]. La celălalt [capăt] făcu un laț[...]. Capul îi rămase [...] în lațulcare s-a strâns brusc [...]. Trupulîi fu cuprins de câteva spasme,apoi se liniști complet. Sfârșise.»(p. 153 sq.).

Continuare în numărul viitor

nr. 102, 2017 15


„IMNUL CUCUVELELOR” DE„IMNUL CUCUVELELOR” DEMIHAI BATOG-BUJENI}|MIHAI BATOG-BUJENI}|

Magdalena BRĂTESCu

„Madame Bovary c’est moi”,declara celebrul romancier GustaveFlaubert. Frază care dezvăluiecititorilor şi criticii un adevăr,inducându-l în acelaşi timp în eroare.Un autor se cunoaşte cel mai bine pesine însuşi, sentimental, emoţional,în relaţiile cu semenii, în reacţii,gusturi, înclinaţii. Acelaşi autorpoate vorbi despre sine la persoanaa treia, detaşându-se, curgând ca unrâu cu afluenţi şi privindu-se de la odistanţă care să-i permită aprecieripozitive, ironice, critice la adresapropriei sale persoane.

Creatorul poate îmbrăca măşti, sepoate deghiza din bărbat în femeiesau transforma din vârstnic în copil,iluzionând cititorul şi făcându-l săcreadă că „story”-ul este oautobiografie, uşor înflorită, saubrodată, împletită cu fantezie, în fondun joc de-a viaţa. Căci aceasta estesemnificaţia literaturii. O vrajă carete învăluie şi te poartă pe tărâmurirecognoscibile sau imaginare.

Dar scriitorul mai are un scop înafară de acela de a-şi aminti trecutulşi de a-l încununa cu nemurire. Acelade a analiza prezentul, de a transmitecunoştinţe, de a-şi spune punctul devedere asupra tuturor problemelorcare frământă omenirea în general şipe poporul său în special. Suntlucruri arzătoare pe care simtenevoia să le transmită cititorului.

Am citit cartea lui Mihai Batog-Bujeniţă „Imnul cucuvelelor”căzând în toate capcanele întinse deacest maestru al condeiului. Într-unan şi jumătate, l-am întâlnit de numaipatru ori. Nu ştiu absolut nimicdespre viaţa lui personală cu care esuperdiscret. Dar îi cunosc sferele deinteres, modul de gândire şi abordarea prezentului şi viitorului. Când amaflat că a fost Comandor în AviaţiaMilitară Română am rămas bouchebée. Discuţiile noastre pe tărâmliterar, istoric-geografic, politic,

religios, educativ, lingvistic şi nunumai, mi l-au creionat ca pe opersonalitate renascentistăplurivalentă. Dar, în fapt, e chiar maimult decât atât. A condus avioane şis-a înălţat deasupra pământului şideasupra muritorilor de rând.

Romanul său e conceput din optcapitole. Cel introductiv, intitulat„Cu milenii în urmă, imnulcucuvelelor”, se petrece în trecutulţinând de epoca faraonilor, iar celcare încheie cartea „Peste milenii,ultimul imperiu”, într-un viitorîndepărtat unde lumea e condusă deun Împărat tiran de nuanţă comunist-asiatică. „Viitorul şi trecutul, alelumii două feţe”! Acestea au capunct comun imaginea cucuvelei casimbol al trimisului din Cer pePământ pentru a-i pedepsi pepăcătoşi. Despre cucuvea existăprejudecata că ar vesti moartea princântecul său nocturn, dar şi că ar fiposesoarea unei inteligenţesuperioare. Se poate specula mult petema alegerii titlului care esteincitant.

Celelalte capitole, „În glorioaselenoastre vremuri”, urmează drumulCreatorului divin care a plămăditlumea în şase zile, odihnindu-se în aşaptea, după ce a conceput omul.

Personajul principal esteProfesorul Toader Manea pensionatde la Facultatea de rezistenţamaterialelor, căsătorit cu Sabina, totprofesoară universitară, dar încăactivă. Căsătoria lor a ajuns într-unstadiu de rutină, ei fiind „un cuplupeste care trecerea timpului apresărat cenuşa focurilor de altădată”pe „drumul către indiferenţă”.

Căsnicia pentru Toader este „ociorbă pe care o mănânci, nu pentrucă îţi place, ci pentru că te-ai obişnuitcu ea şi, pentru că nu există altevariante de mâncare”.

Profesorul Manea este fermecatde un anumit tip de femei, puternice,frumoase, elegante, cu sex appeal.

Trădează fără să stea pe gânduri şinu o dată. În mod paradoxal însă el,deşi se consideră un mare cunoscătoral misterului feminin, se simtemanipulat şi exploatat de femei,„sexul, inclusiv cel domestic,devenind comercial”. „Femeile suntprecum pisicile, frumoase,atrăgătoare şi în esenţă animale depradă, rămânând fidele numaiinstinctului. Gheare de oţel înmănuşi de catifea”!

Deşi în carieră s-a ocupat de cifre,Toader e visător, are multă fantezieşi înclinaţii spre litere. El cocheteazăcu ideea de a scrie o carte şi e foarteinteresat de şedinţele unui cenacluliterar din cartier. Familia locuieşteîntr-un apartament de bloc. Liftulimobilului devine pentru Toaderceea ce era dulapul pentru ÎmpărăţiaNarnia. Un loc fermecat. În cazulprotagonistului, o întoarcere întrecut, pe un ton cald şi confesivdespre copilăria petrecută la ţară, înpromiscuitatea sărăciei şi a familieineînţelegătoare. Apoi la Internatulliceului unde a început să trăiascăcivilizat, ulterior pe şantier, la studiisuperioare şi, după desfiinţareaCombinatului unde a lucrat cainginer, se dedică unei cariereuniversitare până la gradul deconferenţiar. Cele două planurialternează se apropie treptat şi seîntâlnesc în punctul pensionării luiToader. Naraţiunea are veridicitate şi

nr. 102, 201716


descrie nu numai formarea unui om,ci şi fundalul unei epoci.

Nemaiavând niciun fel deobligaţii profesionale, Manea seîntâlneşte cu vecinii din bloc şi arecu ei discuţii prin intermediul cărorase disecă toate fenomenele arzătoareale zilei prin adevărate dizertaţii.Printre tovarăşii de conversaţie senumără profesorul de botanicăHeraclit Popescu, Muşi Troscoteanupatronul restaurantului, tinerii Mirelşi Dana, socrul lui Toader, domnulDinu şi cel mai important, colonelulTiberiu Dumitran şi frumoasa Nora.

Compania lor serveşte autoruluidrept pretext pentru a analiza teorialui Malthus, despre populaţia carecreşte în progresie geometrică, iarmijloacele de subzistenţă înprogresie aritmetică ceea ce creeazădecalaje rezolvate numai prinmolime şi războaie. Sau despre luptapentru reîmpărţirea lumii, teoria

sexualităţii la om din Antichitate,trecând prin creştinism şi comunism.Dar şi subiecte legate de mass-mediacare înspăimântă populaţia pentru a

o

domina. Sau de atmosfera din cadrulprofesoral cu bârfe, cleveteli, goanadupă ciubucuri şi funcţii, delaţiuni şilinguşeli care scârbesc un om corect.Despre dispariţia librăriilor şiscăderea interesului pentru citit, o

ocupaţie socotită nefolositoare. Şibineînţeles despre puterea banului înnoul vechi capitalism românesc.

Autorul prezintă o galerie deportrete şi, prin aşa numitelepovestiri în cadru, descrie destine şipoveşti de viaţă, cea mai palpitantăfiind a domnului Procan,preşedintele Cenaclului, fostbancher a cărui carieră fulminantă seaflă la graniţa dintre realitate,invenţie şi vis.

Tot în cadru sunt şi creaţiileparticipanţilor la Cenaclul literar,bineînţeles şi ale eroului principal.

„Imnul cucuvelelor” este unroman modern, un caleidoscop dedestine care-şi încrucişeazădrumurile, scris într-o limbă bogatăşi pitorească, cu trimiteri în toatedomeniile existenţei umane, avândîn centrul său omul, cu strădanii şiînfrângeri, cu iubiri, aventuri şimistere.

Aramă

O barcă de aramăplutește printre maluri pelerinecărăușind tomnatice culorispre un port de aramă.Ploaia descântă în surdinălegând râurile cu un cerce mustește aramă.Iar curcubeele exilatesub buza ulcioarelor,smalțuite cu aramăpar arcade unicolorearcade de aramă.

În luna octombrie

Pășeam prin parculce se gârbovea sub ochiul închisal cerului de octombrieși nesiguranța salamadra metalică, recese furișa sub pilea noastră caldă.Se auzea timpullovind cu cnutularmăsarii lui de aramăce nechezau galbenprin viaductele frunzelor.Migrau gândurile noastredincolo de eșarfa zăriiși ne ajutam reciprocsă nu ne cadă inimilesub copitele toamnei.Pășeam prin parculce se gârbovea sub ochiul închisal cerului de octombrie.Dar noi eram convinși cănicăieri nu ne-ar fi aflat cinevamai unul lângă altulca în lumina aceea…

Pădurea toamna

Cerul a migrat dincolode polenul florilorși arama, țigancă nomadăîși zornăie banii in plete.Ochii de pe tulpinile mestecenilorlăcrimează sub pleoapa vântuluiși pe degetele umede ale tăceriicorbii par verghete de smoală.Doar brazii își mai țipăzâmbetul verdeÎngânați de șoaptele lungiși albastre ale pământului.Dar de unde știm noi că izvoarelenu sunt plânsetul limpedeal brazilorstriviți de atâta moarte

POEME AUTUMNALEPOEME AUTUMNALEIon Iancu VALE

nr. 102, 2017 17


NICHITA STĂNESCU TRADUS PENTRUPRIMA DATĂ ÎN LIMBA CATALANĂ

Gabriela CĂLUŢIU-SONNENBERGGabriela CĂLUŢIU-SONNENBERG

O veste tulburătoare pentru româniicare trăiesc în afara ţării: NichitaStănescu a fost tradus pentru prima oarăîn limba catalană. Editura LleonardMuntaner-Editor din Mallorca (Spania)a publicat noul volum „Ànimagramatical. Antologia poètica 1960-1984” (în colecţia de poezie La Fosca, nr.31) al lui Nichita Stănescu, în traducereîn limba catalană de Lilica Voicu-Brey şiXavier Montoliu Pauli, şi cu o prefaţăsemnată de criticul catalan de origineaamericană D. Sam Abrams.

Această ediţie bilingvă româno-catalană, care a beneficiat de sprijinulCentrului Naţional al Cărţii din cadrulInstitutului Cultural Român, reuneşteaproximativ o sută de poeme selecţionatede către traducători din volumele:„Sensul iubirii”, „Alfa”, „Oul şi sfera”,„O viziune a sentimentelor”, „Dreptul latimp”, „11 Elegii”, „Necuvintele”, „Unpământ numit România”, „În dulcele stilclasic”, „Belgradul în cinci prieteni”,„Măreţia frigului”, „Epica magna”,„Operele imperfecte”, 2Noduri şisemne”, şi din „Album memorial NichitaStănescu”, acesta din urmă, editat deGheorghe Tomozei în 1984, fiindsingurul volum postum selecţionat.

Titlul antologiei de versuri NichitaStănescu, „Ànima gramatical” [Sufletgramatical], a fost preluat din poemul«Mizerabile pietre» publicat în volumul„Un pamânt numit România” (1969).Este vorba despre cel de-al cincileavolum al unui autor român publicat decătre editura mallorquină şi care a fostprecedat de un eseu despre Paul Celansemnat de Petre Solomon şi volumele depoeme ale lui Tristan Tzara şi MarinSorescu şi, deasemenea, cartea „Per quèens estimem les dones” [De ce iubimfemeile] a lui Mircea Cărtărescu.

Iată şi un comentariu interesantmenţionat pe coperta a IV-a a volumului:„Opera lui Nichita Stănescu, care este înmod intens şi afectuos românească, îşi iazborul şi merge mult mai încolo detradiţia strict românească. Tocmai din

această cauză a fost tradus în atâtea limbişi mai mulţi poeţi complet străiniRomâniei şi tradiţiei româneşti l-auadoptat pe Stănescu drept referent decăpătâi. În definitiv, aşa cum spune unvechi proverb, copacii nu trebuie să neîmpiedice să vedem pădurea. În cazulconcret al lui Stănescu, copacii înalţi şiîmbelşugaţi ai poeziei româneşti nutrebuie să ne împiedice să vedemabundanta şi exuberanta pădure a poezieiuniversale. Stănescu continuă să fie unuldintre poeţii fundamentali ai secolului alXX-lea în România şi în lume. NichitaStănescu este un mare clasic modernpentru că revine mereu, pentru că este şiva fi mereu prezent, indiferent ce-arspune, în mod punctual, o generaţie saualta.”

CANÇÓÉs una circumstància del meu ésser:/ i

aleshores, la felicitat de dins meu/ és mésforta que jo, que els meus ossos,/ que me’lsescruixes en una abraçada/ sempredolorosa, meravellosa sempre.// Xerrem,parlem, diguem paraules/ llargues,vidrioses, com uns cisells que separen/ elriu fred en el delta ardent,/ el dia de la nit,el basalt del basalt.// Porta’m, felicitat,amunt, i colpeja’m/ la templa amb lesestrelles, fins que/ el meu món allargat enla seva infinitud/ es torni columna o una

altra cosa/ molt més alta i molt méspresta./ Quina sort que siguis, quinasorpresa que sigui!/ Dues cançonsdiferents, topant-se, barrejant-se,/ doscolors que no s’han vist mai,/ un de moltavall, girat cap a terra,/ un de molt amunt,gairebé trencat/ en la febril, laincomparable lluita/ del miracle que siguis,de l’atzar que jo sigui.

CÂNTECE o întâmplare a fiinţei mele:/ şi-

atunci, fericirea dinlăuntrul meu/ e maiputernică decât mine, decât oasele mele,/pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare/mereu dureroasă, minunată mereu.// Săstăm de vorbă, să vorbim, să spunemcuvinte/ lungi, sticloase, ca nişte dălţi cedespart/ fluviul rece în delta fierbinte,/ziua de noapte, bazaltul de bazalt.// Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi/ tâmplade stele, până când/ lumea mea prelungăşi în nesfârşire/ se face coloană saualtceva/ mult mai înalt, şi mult maicurând.// Ce bine că eşti, ce mirare căsunt!/ Două cântece diferite, lovindu-se,amestecându-se,/ două culori ce nu s-auvăzut niciodată,/ una foarte de jos,întoarsă spre pământ,/ una foarte de sus,aproape ruptă/ în înfrigurata, neasemuitaluptă/ a minunii că eşti, a-ntâmplării căsunt.

nr. 102, 201718


De la o vreme încoace, an de an, adevenit o obişnuinţă ca Elena Buică sădea de veste peste mări şi ţări, că a sosittimpul revenirii „acasă”, pentru asărbători încă o carte recent apărută. Anulacesta a venit cu două cărţi noi: Întredouă lumi, Canada şi România, ediţiebilingvă – româno-engleză; şi Sensulgiratoriu al vieţii, ambele publicate laEditura Armonii Culturale, 2017.

Ca şi în alte dăţi, cărţile Elenei Buicăsunt captivante prin bogăţia de întâmplăripovestite lin şi limpede, ca apa dinfântânile Ţigăneştiului de Teleorman,locul ivirii ei pe lume. De aceea,cuvintele ei sunt cele mai potrivite pentrua vă vorbi despre ea şi cărţile ei:

„Închin această carte ţării mele deadopţie, Canada, ţară care zideşte blândlumina în sămânţa iubirii între oameni,un modest omagiu la aniversarea celui deal 150-lea an de existenţă ca stat şi ţăriimele natale, România, care va sărbătoriîn anul următor, 2018, 100 de ani de laMarea Unire”.

„La rotunjirea vârstei de 85 de ani şi acelor 20 de ani de când a păşit în Canada,se consideră pionieră a unei lumi noi, undestin ce îşi caută împlinirea, dar nureuşeşte decât să îşi descopere şi maiprofund setea de a fi, de a ajunge sau dea deveni”.

Povestind întâmplări petrecute înCanada, autoarea reuşeşte să ne poarteîntr-o lume pe care merită să ocunoaştem, deoarece pe ea a

impresionat-o foarte mult. Auimpresionat-o calmul, stăpânirea de sine,ordinea cu care se lucrează în situaţiispeciale (spre exemplu în timpulproducerii unui accident feroviar),amabilitatea canadienilor pe care i-aîntâlnit în diverse împrejurări.

„Blânda şi buna mea Canada, odezmiardă ea, sunt mândră de tine”!

Despre ţara natală spune: „România eţara mea de suflet şi de sânge. O port îninimă şi în suflet, aşa cum aş purtapărinţii şi fraţii cum ar fi ei. Legătura desânge nu se desface. Viaţa asta pe care otrăim, ea nu este o repetiţie, din care săînvăţăm cum să trăim în rândul al doileade viaţă. Asta este doar asta şi nu merităsă o degradăm până la sfârşitul ei”.

„Deşi am atâtea împliniri, mă trezescuneori suspinând. Viaţa emigrantului estemai deosebită, ieşită de pe făgaşul

tiparului strămoşesc. Sufletul esteîmpărţit în două. Creatorul mi-a hărăzitlocul ivirii mele pe pământ. Am ţesutfrumoase poveşti de viaţă din aniicopilăriei, adolescenţei etc. M-amdesprins cu greu de toate aceste valori peplan spiritual de neînlocuit şi de tot ce amagonisit pe plan material”.

„Viaţa este asemenea unui sensgiratoriu. Te întorci de unde ai plecat. Lasenectute trăieşti din amintirilecopilăriei”.

Elena Buică este o comoară! Datorităcelor 85 de ani pe care-i poartă în spate,ea aduce lumii de azi tablouri de viaţă

care s-au desfăşurat cu mulţi ani în urmă.Dacă acestea s-ar pierde, ar fi păcat.Există posibilitatea să se piardă şi încazul în care ar fi povestite prin viu grai.Faptul că ea îşi aşterne povestirile pehârtie şi le publică în cărţi care se vorpăstra, au devenit autentice testamenteale istoriei neamului românesc. Mai alescă sunt scrise de către un om cu pregătireprofesională, absolventă a Facultăţii deFilologie. Prin bunăvoinţa LuiDumnezeu, memoria i-a rămasneîntinată, păstrând cu lux de amănuntefapte istorice, datini, întâmplări grave sauhazlii, care au avut importanţă lamomentul dat. Elena Buică are osensibilitate şi o omenie, tocmai potriviteunui povestitor. Ea vorbeşte şi scrie cucuvinte simple, parcă anume culese dinvatra strămoşească, rânduite cu rost, uşorde reţinut şi pe înţelesul oricui,contribuind astfel la păstrarea limbiiromâne şi la îmbogăţirea literaturii.Faptul că s-a stabilit de mulţi ani înCanada, i-a oferit posibilitatea de acunoaşte şi un alt mod de viaţă, în felulacesta putând face comparaţie, după cumspune ea, „Între două lumi”.

„Retrăim existenţa în etape, spuneautoarea, şi fiecare etapă aduce noutăţi înconcepţiile noastre, ne oferă perspectivefoarte diferite, din care să privim viaţa.Mai devreme sau mai târziu, sensulgiratoriu ne duce de unde am plecat. Înfiecare an, îndată ce ajung „acasă”, simtcă m-au dus tălpile la locul lor, simt unmiros al copilăriei. În Ţigăneşti sepăstrează taina timpului. Cuiburile debarză rămase pustii la începutul toamnei,îmi trimit şi acum veşti despre repetabilarânduială a lumii, despre viaţa care areun sens giratoriu”.

Sunt multe de aflat din cele 700 depaginiale celor două cărţi: Între douălumi, Canada şi România şi Sensulgiratoriu al vieţii. Autoarea Elena Buicăle-a cules şi transmis cu vibraţiasufletului.

Scriitoarea Elena BuicãScriitoarea Elena Buicãøi cãr\ile eiøi cãr\ile ei

Ioana STUPARU

nr. 102, 2017 19


FotografieFotografieîntr-un bob de lacrim\într-un bob de lacrim\

(în amintirea lui Nichita Stănescu)Mihai ANTONESCu

Motto:Nu-i aşa, că ai în inimăUn loc şi pentru mine?Floarea eşti tu,Eu, un biet mărăcine.

- L-am înjurat mai ieri alaltăieri peIonică Flora, după ce am terminat decitit cartea lui de versuri „IapaDunărea”. De frâiele şi de căpestrelemamii lui l-am înjurat, pupându-l peobraji şi pe ochii umezi, până s-afleşcăit de tot în braţele mele. Aşa-mi vine mie uneori când citesclucruri frumoase, în loc să plâng,cum fac duduile din lumea bună laOperă, înjur mai rău ca tarabagiiidin Piaţa Vitan. Că, vezi tu, bătrâne,iapa aia nu aleargă de capul eiprintr-o lume numai a iepelor, cimusai prin somnul patului nostruînde ea nechează, să ne tocim buzeleşi dinţii tot pupându-i coama visului,noi ăştia, zgubiliticii care adormimnumai la ore mici. L-am pârât şi luiAdam Puslojic bre, dar ăla mi-a zissă-l las în pace, că e înalt şi prost caHimalaia, adică seamănă cu tine.

- Aoleu! Cum aşa, Nichita?- Uite-aşa! Că amândoi sunteţi

înţărcaţi la iapa aia, aveţi talent câtsă vă ştergeţi la cur cu el, dar vădoare-n şireturi că lumea-i strâmbăşi voi nu semănaţi cu ea. Hai, noroc!

Bem vodcă Săniuţa şi ne uitămunul la altul prin fumul gros alţigărilor puturoase. Eu fumezMărăşeşti, Nichita fumează ce-iaduc alţii. Nu de bani e vorba. Da’-i place lui să simtă ce simţim noi, săne trăiască senzaţiile şi adâncul pânăla sinceritate. Până la moartea dinfiecare. Cum să nu-l iubeşti? Scotîncet din buzunar o monedă veche,

romană. Un dinar de pe vremeaîmpăratului Aurelian. Lui Nichita îiscapără un ochi. Cu celălalt se uitădupă Dora cum valsează în jurulmesei ovale din sufragerie, cu untelefon la subţioară.

- Ce-i aia?- O monedă. Un dinar de pe

vremea...- Dă-l încoace!Înhaţă moneda şi, brusc, degetele

i se îmblânzesc într-o nesfârşitămângâiere. O duce la nasamirosind-o, o aşează în zareaprivirii, o cântăreşte. Îi ştiu patima.Toţi o ştim. E numismat până-nplăsele, cum ar spune un alt poet,contemporan cu noi. Pentru omonedă rară ar fi în stare să vândăpână şi frunzele copacului Gică dincurtea interioară a blocului dinAmzei. Ori tot aşa de bine ştiut e câtiubeşte Nichita plopul ăla canadian.

- Îmi vinzi mie dinarul?O întrebare, o rugăminte, aproape

un scâncet de copil.- Nu ţi-l vând, ţi-l dăruiesc.

Anume ţi l-am adus de la Severin.Are gustul apelor în mers şimireasma cailor de lapte. E bucuriamea întru a ta.

- Nu se poate! Barem la schimb,să-ţi ofer şi eu ceva.

- Mi-ai oferit atâtea, că nu le poteu duce. Lasă...

Îşi desface ceasul de la mână şimi-l întinde.

- Ia-l! Eu mai am unul, pe undevaprin sertare.

- Nu pot! Eu am ceas, iar ţie îţitrebuie, să ştii barem cât ne dai nouădin fiinţa ta şi cât mai furăm noi,fără să-ţi spunem. Timpul...

Nichita se întunecă brusc. Oumbră deasă îi apleacă genele spre

nemai văz şi răsuflă adânc.- Dar ce are, bătrâne, ceasul ăsta

de nu-l vrei? Arată orele invers?Uite, Sandule, strigă deodată,parşivul ăsta îmi refuză darul! Ce-ifac?

Alexandru Condeescu tresare dinpicoteala lui târzie, holbându-senedumerit la noi. Carneţelul denotiţe îi alunecă de pe genunchi, iarscăunelul de lemn pe care stă, fixsub fereastra ce dă în afară, sepanichează şi el într-un scârţâitprelung.

- Păi... îngaimă omul care va fiales de pronie şi întâmplare săaştearnă viaţa şi trăirile Nichitului înpagini de memorialistică aşa cumnimeni altul nu o va mai face... euce să?...

- Nichita! Las-o barem de dataasta aşa cum vreau eu! zicîmpăciuitor. Hai, mai bine să neîntoarcem la Ionică Flora şiversurile lui. Eu cred...

- Dă-l în căpestrele Dunării lui peFlora! Dă-te-n cărămida bunătăţiitale, prostule ce eşti! Vino să te pup!

***

Acum, când îmi amintesc despretoate astea, despre încă multe altelepe care le-am trăit în preajma„îngerului blond” prin bunăvoinţa şi


20 nr. 102, 2017

O SCRISOARE

Dragă nene Iancule,

Am primit cu mare bucurieClimatele literare cu nr. 101,moment de fastă aducere aminte,că m-a întors în timp, când eram şieu târgoviștean aproape autentic şiam sărbătorit primul număr cu micişi bere la un restaurant de lângăautogară, până a venit nevastă-measă mă recupereze. Eram doar cu tineși cu Sebastian Drăgan şi am avut şiautografele voastre pe un exemplar,din păcate au dispărut într-o iarnă,când casa unde aveam depozitatăarhiva s-a inundat de la o țeavăspartă (aşa că te rog, dacă mai ai unexemplar din nr. 1, să fii amabil...).Ca atare, am citit cu emoţieevocarea ta de la final. E mare lucru

că ai rezistat un deceniu pebaricade, în bătaia schijelor şi, peundeva, regret că nu am fost maiaproape de tine, dar sper că măînţelegi, nu aveam cum, fiindcă pede o parte aşa sunt eu, tot un solitarmai mult sau mai puţin iubit delumea de dincolo de "șanțul deapărare"...

Şi apoi, vulturii nu zboară înstoluri, e o vorbă a mea valabilă şipentru tine. Ai dus-o mai mult singurşi satisfacția acum, la ora bilanțului,trebuie să fie însutită. Evident că aiavut şi ajutoare, chiar singur nu poţiface totul, dar Căpitanul conteazăcel mai mult pe o corabie, dacă nuştie să ţină cârma, se duce draculuila fund toată marfa, cu tot cumateloți, șobolani, fazani etc. Tu aidovedit că eşti capabil să faci curselungi, păcat că decidenții locali n-aupariat pe unul ca tine. Că era dificilsă parieze pe tine e clar, mai ales căpe lângă firea ta de haiduc, nici nute-ai îngrijit să-ţi umpli ranița cuhârtii doveditoare că eşti capabil săfaci şi să dregi, te-ai mărginit să odemonstrezi pe teren, prin fapte,amănunt care îţi va conferi, dacă vafi să fie o glorie postumă. Azi însă,acum, când se vorbeşte altceva lamicrofonul marilor decizii, tocmaifiindcă nu ai acele hârtii, diplome dedoctor şi mai ştiu eu ce, cum au"ceilalţi", nulităților le vine ușor să tecombată. Norocul tău va fi etern

grație și acestei reviste sprințarecare, în ciuda inerentelor mici greşelitehnice, uneori şi tactice - şi mie mise întâmplă, că aşa e când trebuie săle faci tu pe toate, neavând în spateun întreg aparat administrativ şiredacțional, cum au unii care abiadacă dau la iveală câte o mărgică,dar cotcodăcesc de mama focului,ca în poveste -, navighează încă sprelarg, cu toate pânzele sus, spreîmplinirea destinului...

Apropo de numărul acesta, m-am bucurat să-l regăsesc peprofesorul Tudor Opriş (cine a venitcu propunerea?), fost elev de liceumilitar la M-rea Dealu şi fiu de ziaristmilitar - generalul de grăniceriȘtefan Opriş (1893-1979), fostcomandant al Regimentului deGardă din Bucureşti - pe care l-amcunoscut bine şi eu şi care a ajutatmulţi târgovișteni, mai alestârgoviștence din echipa deamazoane, poete, a doamneiAlexandrina Dinu.

În fine, ca să nu te rețin preamult, te felicit încă o dată pentruispravă, îţi doresc să găseşti forța săduci mai departe crucea sub caresingur te-i băgat (că puteai să te facibuticar de pildă, şi erai mai fericit!).Să fii iubit de muze şi mai mult decâtorice sănătos.

Cu bine, Dan Gîju

prietenia poetului LaurianStănchescu cel care ne-a făcutcândva să respirăm întru aceeaşibucurie, în sarea unui bob delacrimă răsărită nu ştiu cum îndeşertul colii de scris chipul luiNichita se înlumină de o stranielinişte, uşor răsucit înspre mine, celrămas pe unde încă mai sunt.

Desigur acolo, în umbrafoşnitoare a bunătăţii lui Dumnezeu,Nichita şi fratele Ionică se totîntâlnesc la un pahar de... apăsfinţită, fiindcă în Rai alcoolul einterzis. Şi mă bârfesc...

Vai, ce mă mai bârfesc!

Despre cumte iubim fiecare

În amintirea lui Nichita Stănescu

Fratele meu Nichita / spunea ceva deun cal / cu care te asemuia/ de frumoasăce erai. / Eu spun că eşti o vale şi un deal/ şi-ţi trec prin sânge / herghelii de cai. /Fratele meu Nichita / te asemuia cumirarea / culorilor dintr-o icoanăbizantină. / Eu spun că eşti mireasmă, /înserarea / lacrimii pe-o geană de lumină./ Fratele meu Nichita / ar fi vrut baremcălcâiul / să ţi-l aştearnă cu un vers. / Eu,

cel din urmă / ori poate cel dintâiul, / ţi-aş logodi fiinţa cu apele în mers. / Fratelemeu Nichita / spunea ceva de-un vis / şiun trup dumnezeiesc / din altă lume,poate. / Eu, biată umbră a unui scribproscris, / mă înveşmânt cu tine / acum,aici şi-n moarte.


21nr. 102, 2017

BOTEZUL în apeleBOTEZUL în apele

IORDANULUIIORDANULUIPaul LEIBOVICIPaul LEIBOVICI

Credincioşii au ieşit din apelerâului, iar din tunicile lor albe sescuturau picăturile de apă. Sub razelesoarelui păreau bobiţe de argintstrălucitoare. Privirea mi se umpleacu nesfârşitele podoabe magnifice.Liniştea, o linişte pe care am putut-oconstata doar în acel loc. Loculdenumit: Botezul în apa Iordanului.

Oamenii ţineau în mâinile lorsticle de plastic pline cu apa sfântădin Iordan. Apă cu nuanţe cafenii saude un gri nemai întâlnit altundeva.

Erau, în acea zi în jur de 7000 decredincioşi ai bisericii ortodoxe şi abisericii etiopiene. Se sărbătorea,,botezul lui Ioshua pe locul undeIohanan la botezat cu apa din Iordan”şi ,,atunci s-a deschis cerul auzindu-se glasul care spunea ,,eşti fiul meuiubit prin care răspândesc...” (BibliaNouă, Mati 3,16-17)

Înainte de a coborâ spre apă, aumers la duşurile din apropiere pentrua-şi îmbrăca acele tunici albe saustăteau cuviincioşi în aşteptarearândului, pe lângă numeroaseleautobuze sosite în acea dimineaţă.

Scările de lemn duc spre un platouînconjurat de bârne de siguranţă. Uniidintre pelerini făceau primelecunoştinţe, schimbau părerei sau sefotografiau.

Un loc pitoresc în apropiere esterezervat pick-nikurilor. Unii turişti şi-au sărbătorit ,,ziua onomastică” - nouprilej de bucurii şi afirmare acredinţei strămoşeşti. Poate un unicprilej în viaţă!

Când le venea rândul de a coborâscările spre apa iordanului, sticlele deplastic rămâneau undeva pe mal. Esteinterzis a se lua apa direct din Iordandin motive, bine înţelese-igienice.Cei care coborau purtând tunici albeerau români, ruşi şi etiopieni.Majoritatea s-au coborât în

adâncimea apei pentru a-şi uda capul.Pelerinii au zăbovit timp

îndelungat. Fiecare grupare cupreotul lor care citea din Cartearugăciunilor cu glasul plin de emoţiaunicului moment. Iar grupareacredincioşilor, înconjurându-lrăspundeau: Amin!

Printre cei de faţă erau şipalestinieni care mărturiseau: suntempentru prima dată aici şi trecembotezul creştinismului”. Rosteaucuvintele cu o încredere neclintităcitând fragmente din SfântaScriptură.

Cei care mai fuseseră prin acestloc, cu alt prilej, i-am auzit spunând:,,cu toţi suntem creştini. Sfinţirea înapa Iordanului ne este comunătuturor: Români, ruşi, etiopieni, greci,palestinieni”.

Un om mai bătrân venit dinIerusalim pentru a nu ştiu câta oară,privea spre cei din jur, le ascultavorbele, fără a le înţelege tâlcul.Asculta pe cei care vorbeauromâneşte sau ruseşte şi rostea capentru sine:noi ne-am botezat .îndecursul anilor, dar ei - arătând cătrecei care stăteau la rând, ei n-au avutprilejul! Comuniştii nu le-au datvoie!! Ei sunt ucraineni, ruşi, români.Numai acum li s-a permis şi au venitsă se boteze ca creştini.

Cine nu a putut fi în apropiereaPatriarhului greco-ortodox Tiofil,putea observa ceremonia pe una dincele două ecrane mari care au fostinstalate pe marea întindere dinapropiere. Patriarhul Teofil a prezidatceremonia lăsând să zboare doiporumbei albi ca zăpada.

În actele oficiale şi hărţile dinIsrael locul este denumit ,,Cezaruldin Iehud”. După credinţa aceasta,prin acest spaţiu au trecut fii lui Israelrâul şi Eliahu a luat în mare vâltoare,

drumul cerului.Palestinienii îl denumesc ,,locul

Botezului”. În trecutul îndepărtat sepresupune că aceste pământuri erauproprietatea bisericii greceştiortodoxe, drept care au fost găsiteunele urme ale mânăstirilor acestora.

Denumirea uneia dintre mânăstiri,ar fi fost ,,Regele judeilor”.

Îngrădiri şi placarde atrag atenţiavizitatorilor, indicând apropierea delocul ,,Sfânt”. Până în 1980 nu s-aputut vizita, dar la propunereapatriarhiei ortodoxe au începutamenajările şi de două ori pe anaveau loc ,,sărbătoriri oficiale”.

În ultimii ani s-au făcut investiţiide aprox.şapte milioane de dolari. Înacest fel s-a desvoltat turismul şi sepot oficia zilnic slujbe religioase.Locul a fost dat în îngrijirea,,Societăţii pentru protejarea naturii şia parcurilor”. În ultimii ani societateaa deschis un magazin cu obiectesfiinte, amintiri, cărţi bisericeşti şibroşuri în mai multe limbi cât şi hărţi.Adeseori vom putea întâlni în jur de2000 de turişti zilnic. Într-o statisticăa anului 2014 vom constata în jur de65 de mii de vizitatori. Societateaamintită permite tuturorcredincioşilor, de pretutindeni şi deorice credinţă să-şi desfăşoare

→ Continuare în pag. 22

nr. 102, 201722


activitatea religioasă. În acest scop,locul este păzit de forţele poliţieiisraeliene timp de 24 de ore continuu.Deasemeni vase de gumă conduse depoliţişti păzesc apele Iordanului, înscopul securităţii vizitatorilor.

Un magazin special amenajatvinde celor interesaţi ,,apa de Iordan”;un post de prim ajutor sanitar estepermanent deschis cât şi un post depompieri şi Salva-mare pentru ceicare doresc să facă plimbări cu bărcilede-a lungul Iordanului.

Palestinienii ortodoxi din Sahninşi Toran din Galil, din Genin, Ramala

şi Beit Lehem ca şi din Metul Kerem,precum numeroase familii din Iaffosau Ramle şi Lod. Însuşi proprietarulbărcilor de gumă este din Iaffo.

Putem întâlni locuitori aiIerusalimului, Beit Hanina.

Întreţinându-ne cu unii dinvizitatorii amintiţi mai sus, am înţelescă sunt vizitatori aproape permanenţila unele din sărbători. Armata şisecuritatea israeliană păzeşte locul înpermanenţă, încât fiecare dintreturişti să poată fi în deplină securitate,să poată a-şi desfăşura rugăciunile înlinişte şi pace. Peste bisericaortodoxă atârnă steagurile donate decolectivul patriarhiei.

Ceremoniile religioase a tuturorpelerinilor, indiferend din ce colţ allumii sosesc cât şi a vizitatorilor dinIsrael sunt ocrotite, încât fiecarecredincios poate să-şi îndeplineascăslujba.

Adesea, se pot auzi, de la distanţăcântecele religioase a corurilor îndiverse limbi. Atunci parese că ceruls-a deschis în faţa tuturor şi cuvintede linişte şi Pace parcă-şi i-au zborulcătre înălţimile cerului.

Câteva ore pe malul Iordanului,acea atmosferă liniştită, pastorală varămâne adânc înfiptă în sufletul şiinimile vizitatorilor.

MARIANA GURZA: Apropieri – pelerinajMARIANA GURZA: Apropieri – pelerinaj

prin idee, gând prin idee, gând șși suflet (Dosar-Credini suflet (Dosar-Credințăță))george ANCAgeorge ANCA

Mariana Gurza, aşa cum seretrografiază în noul volum,„Apropieri”* – ce-au scris prietenidespre ea, ce-a scris ea despre ei -, îşidenunţă pietatea bucovineană pe foi cade acatist. Să fi bravând poeta creştină?Dar au bravat Vasile Plăvan sau AspaziaOţel Popescu prin pisaniile lorînsângerate? Astfel de scrieri nu ţintescneapărat literatura, cât spiritualitateaancestrală. Se tinde ideal spre logodirearugăciunii cu poetica.

Evaluările critice ale lui Adrian DinuRachieru sau Artur Silvestri îi statueazăparcursul de la întâmpinare larecunoaştere literară, în afara modelor.Versalitatea pelerinar-creştin-dedicativăa poetei magnetizează judecăţi afine dinţară şi diaspora românească: „poeta cusuflet de înger” (Valentina Teclici) – „orecreare a unui stil neconvenţional”(Ben Todică) – „minus durere”(Vasilica Grigoraş) – „model de limbăromânească” (Cecilia Bănică Pal) –„pete de inocenţă” (AlexandruMoranu) – „un univers antinomic”(Eleonora Schipor) – „o reţetăsalvatoare” (Vetuţa Anghel).

Masiva recoltă de laudaţii sporeşteprin reflecţiile de cititor, sincerepanegirice ale Marianei Gurza, ca într-

un ordin al mărturisirilor. Ajungem,cumva, la dedesubturi ale creaţiei sale,prin empatia cu autorii recenzaţi.Facem cunoştinţă cu un cercsimiliortodox, în prelungirea Gândirii:Anatol Covali („Fraternitatea cu poetulRadu Gyr denotă puritatea poetului”) –Veronica Bălaj („un fel de Vitoria Lipanmodernă”) – Camelia Cristea („esteinspirată de tot de mişcă”) – IlieMotrescu (poet crâsnean – CântareaCarpaţilor/ Arizona/ postum – „o cartenecesară”) - Dorina Stoica („o poezieprofetică ce s-a născut în urmaprigoanei”) - Elena Schipor („truditoareacuvântului românesc”) - Hedir Al-chalabi („şi-a creat universul ei dincolode imaginaţia noastră”).

Acest dosar-credinţă se citeşte ca unpoem de poeme, că nu în cine ştie ceinstanţă. Dacă poemele proprii vor fifost ecouate amical-eufonic, de o subtilăgrandoare este reeditarea „Boabe delacrimi” de Vasile Plăvan în volumulVasile Plăvan „un Slavici al Bucovinei”.„Mulţumim Marianei Gurza pentruîncredinţarea acestei lucrări” (DumitruMnerie). În volumul „Destine umbrite”,carte de neuitare, „în galeriapersonalităţilor care îi confiscă interesulnu putea lipsi unchiul Vasile Plăvan”.

Vivacitatea cărţilor de poezie lasădeschisă şi o fereastră politică„incorectă” (?). Cum ar fi „O lacrimă dedor”, rostogolită din „Ţara fagilor”…Vivat, crescat, floreat, muceniţaNeamului Românesc, Aspazia OţelPetrescu!”: „M-aş cuibări ca o copilă/ înpoala ta sfântă mucenică/ şi-am depănafilă cu filă/ poveşti din dulceaBucovina.(…) O îmbrăţişare creştină/din Ţara Fagilor venită/ ca o sfântăcetină-n lumină/ de la legionariprimită.“ În ce-o priveşte persona peMariana Gurza: „Am crezut cătravestindu-mă/ în lumină,/ în disperare/am să-ţi adorm imaginaţia.”

→ Continuare din pag. 21


23nr. 102, 2017

Un interviu cu un medic tibetanUn interviu cu un medic tibetancompetent despre vindecare,competent despre vindecare,

sănătate, viață și moartesănătate, viață și moartePropus de Vincentiu Voiculescu

Reporter: Când un pacient vine la consultație, cumdescoperiți care este boala lui?

Doctorul tibetan: Observând cum se mișcă, postura sa,forma în care mă privește. Nu este nevoie să-mi vorbească, nicisă-mi explice ce i se întâmplă. Un doctor de medicină tibetanăexperimentat știe de ce suferă pacientul său imediat ce acesta seapropie la mai puțin de 10 metri de el.

R: Totuși luați pulsurile bolnavului.Doctorul tibetan: Așa obțin informații necesare despre

sănătatea bolnavului. Prin citirea ritmului pulsurilor se potdiagnostica 95% din boli, inclusiv cele psihologice. Informația pecare o oferă ritmul pulsurilor este la fel de riguroasă ca cea a unuicalculator. Citirea acestei informații, însă, cere multă experiență.

R: Și apoi cum vindecați?Doctorul tibetan: Cu mâinile, cu privirea și cu ajutorul

preparatelor din plante și minerale.R: Conform medicinei tibetane, care este originea bolilor?Doctorul tibetan: Ignoranța noastră.R: Scuzați-mi ignoranța, dar ce înțelegeți dumneavoastră prin

ignoranță?Doctorul tibetan: Să nu știi că nu știi. Să nu vezi cu claritate.

Când vezi cu claritate, nu trebuie să gândești. Când nu vezi cuclaritate, pui în mișcare gândirea. Și cu cât gândim mai mult, cuatât mai ignoranți suntem și mai multă confuzie creăm.

R: Cum pot să fiu cât mai puțin ignorant?Doctorul tibetan: O să-ți dau o metodă foarte simplă:

practicând compasiunea. Este felul cel mai simplu în care poți să-ți reduci gândurile. Și iubirea. Dacă iubești o persoană cu adevărat,adică, dacă nu o vrei doar pentru tine, crește compasiunea ta.

R: Ce probleme vedeți în Occident?Doctorul tibetan: Frica. Frica este asasinul inimii omului.R: De ce?Doctorul tibetan: Pentru că îți este imposibil să fii fericit când

îți este teamă. Și, de asemenea, îți este imposibil să-i faci fericițipe ceilalți când ție îți este frică.

R: Cum putem înfrunta frica?Doctorul tibetan: Cu acceptare. Frica este rezistentă față de

necunoscut.R: Și, ca medic, în ce parte a trupului întâlniți mai multe

probleme?Doctorul tibetan: La coloana vertebrală, în partea de jos a

coloanei vertebrale: vă așezați prea mult timp în aceeași postură.Din punct de vedere al vitalității, aveți prea multă rigiditate.

R: Avem multe probleme.Doctorul tibetan: Credem că avem multe probleme, dar, în

realitate, problema noastră este că nu avem probleme.R: Ce vreți să spuneți cu asta?Doctorul tibetan: Că ne-am obișnuit cu un nivel de necesități

bazale acoperite, așa că, orice mică contradicție ne pare oproblemă. Atunci, activăm mintea și începem să ne învârtim încerc fără să găsim un răspuns, o soluție.

R: Atunci ce recomandați?Doctorul tibetan: Dacă problema are soluție, atunci nu este

o problemă. Dacă nu are soluție, cu atât mai puțin.R: Și pentru stres?Doctorul tibetan: Pentru a evita stresul, cel mai bine este să fii

nebun.R: …?Doctorul tibetan: Este o glumă. Deși, nu în totalitate. Adică,

să pari normal pe dinafară și pe dinăuntru să fii nebun: este ceamai bună formă de a trăi.

R: Ce relație aveți cu mintea dvs.?Doctorul tibetan: Sunt o persoană normală, adică, foarte des

gândesc. Dar mintea mea este antrenată. Cu aceasta vreau săspun că nu-mi urmăresc gândurile. Ele vin, dar nu-mi afecteazămintea și nici inima.

R: Dumneavoastră râdeți mult, așa-i?Doctorul tibetan: Când cineva râde își deschide inima către

noi. Dacă nu-ți deschizi inima nu poți avea simțul umorului. Cândrâdem, totul este clar. Este limbajul cel mai puternic: neconectează direct unii cu alții.

R: De asemenea, ați înregistrat un CD electronic cuMANTRA-e pentru publicul occidental.

Doctorul tibetan: Muzica, MANTRA-ele și energia trupuluisunt același lucru. Ca și râsul, muzica este un canal foarte bun deconectare cu aproapele tău. Prin muzică putem să ne deschidemși să ne transformăm: așa o folosim în tradiția noastră.

R: Ce v-ar mai plăcea să fiți?Doctorul tibetan: Mi-ar place să fiu pregătit pentru moarte.R: Și nimic altceva?Doctorul tibetan: Restul nu este important. Moartea este cea

mai importantă parte a vieții. Dar înainte de moarte, trebuie să neocupăm de viața noastră. Fiecare moment este unic. Dacă dămun sens vieții noastre, ajungem la moarte cu pace interioară.

R: Aici trăim cu spatele la moarte.Doctorul tibetan: Țineți moartea în secret. Până când vine o

zi din viața voastră când moartea nu va mai fi un secret: nu văputeți ascunde.

R: Și viața ce sens are?Doctorul tibetan: Viața are sens și nu are sens. Depinde cine

ești. Dacă-ți trăiești cu adevărat viața, atunci viața are sens. Toțiavem viață (suntem vii), dar nu toată lumea și-o trăiește. Toți avemdreptul să fim fericiți, dar trebuie să exercităm acest drept. Dacănu o facem, viața nu are sens.

nr. 102, 201724


Motto: „Linguşeala niciodată nuizvorăşte din sufletele mari, e apanajulsufletelor mărunte ce izbutesc să se facă şimai mici pentru a intra mai bine în sferavitală a persoanei în jurul căreiagravitează.”

(Balzac, Eugénie Grandet)

Cuvinte cheie: antropologie,meschin, literatură populară, sat,vatră

1. Pentru o decodare aînţelegerii conceptului meschin

Omul este un produs al lumii, alacestei ademenitoare existenţe aîncercărilor de a pătrunde dinnecunoscut în cunoscut sau,acceptând sfera de studiu aspiritualului, din întuneric în lumină,din vis în realitate, din adevăr înminciună. Pe parcursul acesteilucrări vom identifica stările de faptcare se găsesc în interiorul minţiinoastre pe care profanii le sfideazăîn atitudini ca mărci distincte alecaracterului individului total. Cumdefinim individul total sau cum amputea crede că poate exista în noi un

total al facerilor, al transformărilorcaracteriale în timpul fiindual?Fiindul rezidă din tot ceea ceindividul acumulează ca suporteducaţional evident, în limita puteriilui culturale de a înţelege acţiunea cafapt conştient sau spontan, săvârşitprin însăşi mărginirea luiintelectuală. Omul împlinește fapteleunor ritualuri conştient moştenitegenetic: „Se spune că strămoșiinoștri Foto nr. 1. daci se năşteau cuprivirea îndreptată spre înaltulcerului, pentru a lua cunoştinţă, încădin prima clipă a vieţii, că acolo,Sus, sălăşluia puterea divină care îiveghea, mustrându-i cu secete sau cuboli, când uitau uneori de vechiledatini, dar şi cu ploi şi lanurimănoase de grâu, cu sănătate întrupurile lor viguroase şi cu bogăţieîn case, când vocile acestora înălţauimn de mulţumire zeului suprem”(Mureșanu, 2015:13). Farsaexistenţei lui este tocmai falsaînţelegere a menirii telurice, esteneputința explicării înseși a ceea ceexistă. Omul este un mit al proprieineînțelegeri însă o reușită aîntregului sistem energetic alpământului. El își simte ființa legatăde pământ și trăiește în întregul luiîn ritualul datinilor, fără ele nu ar fiexistat satul, iar vatra nu ar fimenținut cu nimic nucleul familialtreaz tradițiilor. Satul a fost și va fiistoria arhivată a tuturor celor careau existat ca oameni într-o lumetrăită care se pierde în fără demarginile timpului.

Dacă bunătatea ar fi dominat

creierul fiindului teluric, mintea atâtde necuprinsă a faptelor noastre pecare, pe unele dintre ele lematerializăm conștient, pe altele lelăsăm aparent să se manifeste întumultul energetic al nevoilor vieții,am fi putut menține pe Pământordinea iubirii de început a omuluipentru oameni. Am fi fost detașați delumesc, de tot ceea ce s-a realizat cafapt distrugător al sinelui nostru prinpropria impresie a încrederii întrăirea egoului ca stăpân deplin alîntregului trecător al vieții:

„Clasificarea marilor simboluriale imaginației în categorii demotivație distincte prezintă într-adevăr mari dificultăți prin însușifaptul nelinearității și semantismuluiimaginilor. Dacă pornim de laobiecte bine definite prin cadrullogicii ustensilitare precum o făceauclasicele chei ale viselor, cădemdegrabă, din pricina masivitățiimotivațiilor, într-o confuzie fărăieșire.” (Durand, 1998:30)

Omul este un sistem de fapte,faptele sunt rezultatul dezvoltăriieducaționale și evoluției culturale aindividului. Un om se naște cudeprinderi însă scopul familiei esteacela de a urmări cu mare atențieevoluția acestuia, inducând înconștientul tânărului binele ca fapt aldeplinului respect față de semeni.

Satul s-a născut ca o nevoie aomului de a trăi în comunitate, de asocializa și de a se întrajutora, cândtrebuințele dovedeau această stare de

PENTRU UN STUDIU ANTROPOLOGIC AMESCHINULUI ÎN LITERATURA POPULAR|

ştefan Lucian MuREȘANuştefan Lucian MuREȘANu

fapt. La început, ca o așezare în caremembrii acesteia, nu numeroși,socializau ca o familie distinctă prinlegături de sânge sau prin încuscrire,se distingea ca un loc sacru. Hotareleimginare erau cele care necesitau osupraveghere și, în caz de încălcarea acestora de către intruși, omobilizare totală pentru apărarea atot ceea ce constituia proprietateacomunității satului, materială sauspirituală:

„Teritoriul satului era consacrat.(...) la întemeierea unui sat seadunau toți oameni pe locul acela și,după sfințirea lui ciobanii satuluipregăteau masa. După masă, toțijucau jocul bătut, de la un loc decasă la altul, zicând că au bătut pariisatului. Ciobanii erau cei carecântau din cimpoi, bucium și fluier.”(Cojocaru, vol.I, 2008:394)

Se educau și își impuneau întrutotul respectarea cu strictețe ariturilor de trecere, a datinilor șiobiceiurilor locului, de aceea creaucutume ce deveneau legi ale satuluiși se cereau necondiționate cu toatăstrictețea.

De multe ori, în timpul care atrecut, generațiile noi ale satului aumai încălcat tradiţiile, minimalizândimportanţa şi respectarea întocmai adatinilor strămoşeşti, considerându-le depășite de timpul în care ei seeducau și evoluau în societate.Aceste manifestări, consideratetradiții, au început să înceteze odatăcu migrarea tinerilor satului spreoraș, acceptând noua formă de viațăurbană, aceștia se desprindeau detradiții și evoluau într-un demers aldorinței poziției sociale sau seaplecau spre activități intelectualecare le încetinea dispoziția medităriiasupra conservării datinilor șiobiceiurilor arhivate în teritoriul

lumii satului. La oraș, tânărul săteanera dispus să discearnă întreimaginar și real. Unii dintre aceșticălători, care porneau spre noul modde viață al orașului, mai rebel și mainecuviincios față de toate cutumelesatului, cădeau spiritual lumiiangrosiste a năravurilor, a neputințeireținerilor pornirilor viciilor cu carese nășteau, dar pe care le poticneaula hotarul bunului simț și alrespectului omului social de la sate.Credința însușită de la naștere în totceea ce însemna pornire religioasăînfrâna, cu bună știință, orgoliile șiîntrema bunul simț. Totuși, într-oastfel de societate a satului în careoamenii se cunoșteau îndeajuns debine, tradițională fiind evoluțiafamiliei și a modului cum aceasta a

contribuit la dezvoltarea armonioasăa comunității, apăreau și elementecare tulburau spiritele vieții satuluirespectiv. Erau situații în care rebelulins câștiga adepți cu ajutorul cărorase impunea, perturbând întregulmecanism conservator de conducereși de apărare a satului. Astfel deelemente destabilizau, frângeaupentru perioade de timp mersulevolutiv al comunității pentru cătrebuiau să gândească moduri deapărare a tradițiilor lor. În DEX1975:541, conceptul de meschin estedefinit ca o stare de fapt a uneipersoane cu preocupări mărunte,

definind profanul, lipsit degenerozitate, de noblețe sufletească,egoist, josnic, murdar sufletește. Amputea spune, un om lipsit deimportanță prin preocupări, la primavedere, dar nu prin planurile pe carele gândește meticulos de sfidare a totceea ce este bun simț, unul care, întimp, devine agresiv, avar, împuținatla minte și stăpânit de vicii:

„Badea numa cizme are/ Și seține gazdă mare./ De-ar ave șicioareci noi,/ Nici n-ar vorovi cunoi!” (Antologie, Lirica, 1953:201)

Cât de subtil este prezentat, înversurile citate mai sus, meschinul.Întregim portretul acestui fapt socialcaracterial cu versurile ce urmează,implicând, de data aceasta, fatameschină, versuri conservate înarhiva de folclor a AcademieiRomâne, culese de I.I. Stoian în zonaRâmnicu – Sărat și publicate înrevista de folclor „Grai și suflet” anII, p.111, 1920:

„Ce ești fat-așa jucată?/ Cum n-aș fi dacă-s bogată?/ Ce ești fată așafudulă?/ Cum n-aș hii dacă-schiabură?/ Ce ești fată așa deslută?/ Că n-am dat cu pudră multă.(Antologie, Lirica, 1953:201)

Psihologia meschinului a foststudiată și reprezentată în artă dincele mai vechi timpuri, de când omula început să conștientizeze faptul călumea este sumă de caractere, degândiri și de încercări a unora de adomina pe celălalt prin falsemanifestări de afecțiune. Afecțiuneaa fost și este un mod de a se exprimaa omului însă niciunul dintre noi nune putem da seama, dintr-un început,de ceea ce ascunde starea aceasta ainterpretării prieteniei. Prietenia,care se împarte în sinceră sau din


25nr. 102, 2017

nr. 102, 201726


interes, a fost modul prin care unii,caracterizați ca naivi, au căzut înplasa ademenitoare a subjugăriisentimentelelor în interesul unuiasau altora cu interese meschine.Meschinul este foarte greu dedepistat pentru că în componența sacaracterială domină mojicia,interesul dezgustător al distrugeriisemenului, prin orice mijloace,pentru realizarea scopului său de asupraviețui. Meschinul, pentruscopul său, se lasă de multe oridoborât în noroi, cade, se ridică,zâmbește și caută să sărute mânacare l-a împins și i-a respins dorința-i insistentă de a se apropia depersoana respectivă. El nu gândeștedecât mârșav să își atingă scopul.Meschini sunt și cei doi frați aiPrâslei din basmul popular românesc„Prâslea cel voinic și merele de aur”.Într-atât de coborâtoare în existențafluidală a omului este meschinăriacelor doi, încât ei ajung să își trădezefratele mai mic, în grota zmeilor,Tărâmul Celălalt, în dorințastăpânirii împărăției tatălui lor.Existența unor astfel de interesemeschine a coborât în neantulvrajbei și a chinurilor persoane alelumii care au fost și care vor fi și deacum încolo în societățile undegradul de cultură și credința aurămas fără importanță în evoluția lor.Să nu credeți că este o întâmplare, cio dorință a unora care, în vremuritulburi, asced la putere și producgrave căderi psihice ale membrilorsocietății prin proliferarea medio-crității. Mediocritatea este un faptcunoscut al pseudointelec-tualitățiimembrilor unei societăți. Nu ne-ampropus, în această lucrare, săanalizăm doar situații în sensdeclarativ, ci depreciativ, și ne vomcontinua cercetarea acestei stări defapt în creațiile populare aletimpurilor istorice ale dezvoltării și

evoluției societății omenești și vomstudia meschinul ca produs al uneiastfel de societăți în care moralitateanu se situa pe un plan important alvieții sociale respective. Înseșiîmpărățiile din basmele populare saudin poemele medievale demon-strează imposibilitatea expuneriiunui astfel de deziderat ca acela alevitării meschinăriei, când este devorba de obținerea unor favoruripersonale sau de grup. Astfel desituații, pe care le-am putea defini cao neputință a unora de a înțelege căatunci când se află la conducereaunor sisteme instituționale în careviața unor oameni depinde dedeciziile lui, viața lor este mai presusdecât orice față de funcția pe care oare, acestea le regăsim, înmanifestarea lor, în creațiile literarepopulare, ca de exemplu, basmulpopular „Prâslea cel voinic și merelede aur”, în care vom observatoleranța nechibzuită a împăratuluide a-i accepta pe cei doi fii mai marifără să cerceteze minuțios moarteasuspectă a mezinului lui. Nici cânda aflat proveniența morții lui Prâslea,împăratul, puterea supremă înîmpărăția pe care o avea, nu a hotărâtsingur împotriva gravității faptei,lăsând, la latitudinea mezinului,soarta celor doi vinovați:

„Atunci împăratul, supărat,chemă pe feciorii lui cei mai mari;dar ei, cum văzură pe Prâslea, osfecliră. Iară împăratul întrebă pePrâslea cum să-i pedepsească.Viteazul nostru zise: - Tată, eu îi iertși pedeapsa să o ia de la Dumnezeu”(Ispirescu, 2010:63)

Nu trebuie să înțelegem înatitudinea împăratului o stare de fapta milosteniei, ci o neputință de a știce să facă în momentele cheie alepoziției lui de conducător. El solicită

participarea mezinului de a luadecizia hotărâtoare la pedeapsa ceurma să se aplice celor doi făptași, înbasm frații lui și, deci, fiii celui caretrebuia să pronunțe pedeapsa, ca oslăbiciune a împăratului, o atitudinecare îi minimalizează poziția deconducător al obștei. Este o altăfațetă a meschinului, chiar dacăacesta ocupă, la momentul respectiv,funcția supremă de decizie într-ocomunitate, pe care o afișează într-omanifestare de lipsă de atitudine,rezultat al caracterului său dominatde indecizie. Nu trebuie să vedem înbasme, întotdeauna, fagurele binelui,o școală în urma căreia cititorultrebuie să vadă numai fapte bune, cisă discernem, comparând acțiuni,întâmplări, moduri de viață alepersonajelor create de poporulaparent naiv al timpului în carecreația literară respectivă a fostconcepută: „Teama poate fi învinsăprin curaj şi autoritatea curajului stăîn capacitatea noastră de a învingeteama. Curajul dezvoltă în psihiculnostru vitejia, act conştient al meniriinoastre, mai bine spus a unora careştiu să gândească pozitiv...”(Mureșanu, 2015:36). Să nuneglijăm modul transmiterii acestorcreații literare și nici participanțiicreatori, cu toate manifestările loratitudinale dominate de talent.Fiecare dintre acești creatori auadăugat acestei lucrări, care acirculat oral, până la culegerea șiașezarea acesteia în pagină, dinsimțirile lor și din informațiileprimite, adevărate sau neadevărate.

Va urma


27nr. 102, 2017

LIVIU LLIVIU LĂĂZZĂĂRESCURESCUPORTRETE CU SUFLETPORTRETE CU SUFLET

Dorel SChORDorel SChOR

Liviu Lăzărescu este unul dinfoarte puținii pictori contemporanicunoscuți care se încumetă săabordeze dificilul gen al portretisticii.

Motivul este clar, portretul nu trebuiesă fie o simplă reproducere atrăsăturilor cuiva, el trebuie să fiereprezentarea corectă atât a înfățișăriisale reale, dar și a "tonusului" său. Seconsideră că portretistica limiteazăposibilitățile creative ale artistuluicare dorește să realizeze și ceva înplus în afară de asemănarea cusubiectul real.

Aceasta este și explicația pentrucare pictori celebri (se dă frecventexemplul lui Michelangelo) nu auacceptat niciodată această practică.Numai că Liviu Lăzărescu a foststudentul, asistentul și unul din cei

mai apropiați colaboratori aimaestrului Corneliu Baba, consideratcel mai bun portretist român. Într-oscrisoare primită mai demult, LiviuLăzărescu mărturisea: "Ultimul mareportretist a fost maestrul meuCorneliu Baba. Probabil molipsit deel, am cutezat să pictez oameni. Elucrul cel mai greu. Portretul trebuiesă aibă ceva în plus - prezențaimpalpabilă numită suflet".

Desigur, e vorba de sensibilitateaartistului și de măiestria lui. Ajuns,într-un fel, piatra de încercare a unuimare pictor, portretul solicită

originalitate, observarea modelului încontext emoțional, interacțiareciprocă și un realism profund.Fizionomia personajului, "liniile deforță" ale acestuia, expresia care să-l

caracterizeze cel mai bine, sunt numaio parte din condițiile (criteriile) pecare trebuie să le îndeplinească unportret cu adevărat reușit. O

manifestare elocventă a trăirilorinterioare reflectate pe chipul uman.

De aici portretele tulburătoare alemaestrului Liviu Lăzărescu.


28 nr. 102, 2017

Iubirea mea dinEvul Mediu

Din evul mediu mi-au rămasDouă săruturi și-un suspin, O dulce lacrimă de glasȘi, dintr-o rană scos, un spin.

De fapt acolo încă sunt,Cu-o fată simplă de la țară,Pe care am iubit-o cruntVreo două secole și-o vară.

În lumea asta n-o să vin,Prefer căruța și măgarul,La pălărie pus un crinȘi-n tocăniță crud, mărarul.

Habar n-aveți ce bine-o duc,Aici, în Evul peste careTrec berzele și chiar un cucCe nu apare pe radare.

O tot iubesc și nu mă îndur,Frumoasa fată de la țarăS-o las trist și neclar conturCa-n lumea voastră, într-o gară.

Să juri că n-aisă mă omori

Am fost cu tine în altă lume,Am stat în ploaie amândoi,Ploua frumos, adânc, cu spume,Și nu era pic de noroi.Ți-am mângâiat pletele ude,ce fericiți am fost atunci,ca doi copii fără de rude,uitați de datini și porunci.Am fost în altă viață, noi,Și prin istorii ne-am jucat,am stat în soare și în ploi,mamuți și miere am mâncat.Ce lume am pierdut, fugindSpre iluzoria izbândă!

De-atunci sperăm trăindMereu cu sufletul la pândă.Eu te iubesc și acum din greu,Hai să fugim în acea lumeÎn care plouă mai mereuFrumos, adânc, cu calde spume,Iar când, în soare, uneori,Mamuți și miere vom mânca,Să juri că n-ai să mă omoriDe primitiv te-oi săruta.

Balada unui vis

Ai venit prea târziu,Ai plecat prea devreme,Să te chem nu mai știu,Totu-n mine se teme.Oare s-a întâmplat?Sau a fost doar un vis,Ai venit, ai plecat,Cercul oare s-a închis?Te-am visat, te-am iubit,Chiar ai fost lângă mine?Prea târziu ai venit,Cine-ai fost? Spune, cine?Ai plecat prea devreme,Ai plecat când ai vrut,Dintr-un raft cu poeme,Visul meu a căzut.

Balada unui fluture

A fost un fluture frumos.Zbura cu dor, din floare-n floare,Era încrezător și curios,Habar n-avea de înserare.Până-ntr-o zi, când spre apus,Un vânt nebun cu el l-a luat,Și l-a tot dus, l-a dus, l-a dus…lăsându-l trist și însingurat,la margine de vale seacă.Nici flori aici nu mai creșteau,Nici apă nu era,să-i treacă,Din aripi ce abia băteau,Arșița vieții care pleacă.Acolo, pe un boț de lut,Visând la o frumoasă floare,S-a stins sărmanul, ca un vânt,Înveșmântat în înserare.

Împăcare

Cum să trec și-această stâncă,Cum să mă împac cu tine,Eu sunt glonțul ce așteaptăÎmblânziri de carabine.

Nu în război, nu în aventură,Dorul vreau să-l risipesc,De ești pușcă, dragă pușcă,Eu îți spun că te iubesc.

Cum să trec și-această rană,Toamna ta întreg să fiu,Scoate gloanțele din minePână nu e prea târziu.

De nu te așezi la masăDespre pace să vorbim,Lasă frunzele să cadă,Nici copaci să nu mai fim.

Pune ca balsam pe sufletUn sărut de armistițiu,Să ne împăcăm spre searăÎn tranșee de solstițiu.

Nu în război, nu în aventurăDorul vreau să-l risipesc,De ești pușcă, dragă pușcă,Eu îți spun că te iubesc.

POEMENicu TĂNASENicu TĂNASE

În curand va apare carteadocument, STRIGĂT MUT(Scrisori din închisoare),semnată de poetul magistratNicu Tanase.


29nr. 102, 2017

DESPRE INTIMITATEADESPRE INTIMITATEA

VERSURILOR NECESAREVERSURILOR NECESARECristian Petru BĂLAN

Într-o conversaţie avută cuneuitatul Adrian Păunescu (astăzi, 20iulie 2017, el ar fi împlinit 74 de ani),l-am auzit pe acesta spunând: „Totmai mulţi intelectuali simt în zilelenoastre nevoia să-şi exprimegândurile şi sentimentele intime învaluri de versuri şi din această cauză,la ora actuală, avem atât de mulţiversificatori, mai ales pe internet,dintre care unii se dovedesc a fi, într-adevăr, poeţi talentaţi, dar, dupămine, poeziile, în genere, nu pot fidecât de două feluri: poezii mereunecesare şi poezii care nu suntniciodată necesare nimănui...” Credcă, altfel spus, marele Adrian, pe bunădreptate, voia să le categoriseascălimpede în poezii utile şi poezii totalinutile. Cele utile, de la bun început,îşi dovedesc o valoare intrinsecă, maiîntâi pentru sufletul autorului însuşi,mai ales în cazul că o parte din ele potfi cu adevărat norocoase, binerealizate, întrucât lasă frumose ecouri,nu doar în conştiinţa autorilor lor, dar, în aceeaşi măsură, ele sunt poatechiar mai necesare şi pentru sufletemultor cititori, căci le îmbogăţescacestora, spontan, setea de frumos şide adevăr...

Citind cartea poetului GheorgheA. Stroia, „Cer şi Pământ”, amcategorisit-o imediat în seriaversurilor necesare atât autorului,dar şi ale celor din jurul lui. Maimult decât atât: minunat ar fi dacă,măcar o dată, absolut toţi poeţii carese consideră creştini şi îndatoraţifaţă de Divinitate, faţă de părinţiicare le-au dat viaţă ori faţă demediul lor familial în care aucrescut, ideal ar fi ca fiecare din eisă imite gestul măreţ de recunoştinţăşi de model nobil oferit deimpresionantele versuri ale

distinsului nostru poet adjudean.Vă mărturisesc că sunt poate

unicul scriitor român care, plin decuriozitate, am căutat să cunoscpersonal, ba chiar să iau interviuri şisă stau de vorbă cu acei oameniminunaţi (români sau străini) care,la rândul lor, au stat şi ei de vorbă -după mărturiile făcute chiar de ei -cu... Dumnezeu Însuşi, cuMântuitorul nostru Iisus Hristos, cuFecioara Maria, cu îngerii şi sfinţii(şi asemenea martori nu au fostpuţini), după care eu am scrisamănunţit despre ei, i-amfotografiat, le-am înregistrat vocileşi declaraţiile, având uneori destuleîndoieli, am fost un verificatorinsistent pe teren, care i-a căutatpeste tot, alergând după ei chiar şipeste graniţe, până ce i-am dibuitcam pe toţi aceşti misterioşivizionari, majoritatea lor fiindfaimoşi în toată lumea... Astfel, văpot spune că l-am căutat - şi l-amgăsit la Maglavit - pe vestitul ciobanPetrache Lupu, cel care, în anul1935, declara că L-a văzut peDumnezeu care i-a vorbit clar; lafel, am discutat cu Maria Petre dinParepa-Ruşani, Prahova, care, tot în1935, pe când era o fetiţă de 14 ani,a relatat că L-a văzut şi ea pe TatălCeresc (în acel loc, la Parepa, s-aupetrecut multe minunisupranaturale)... De asemenea, înBosnia-Herţegovina, fosta Iugoslavie,în 1989, am fost timp de zece zile, laMedjugorje, unde am vorbit cu ceişase copii vizionari, care vorbeauzilnic cu Sfânta Fecioară (şi acoloam asistat la unele minuniimpresionante). Lângă Chicago, deasemenea, am vorbit cu un bătrânvizionar care primea zilnic mesajede la Fecioara Maria ce-i apărea la

o mare cruce de fier dintr-un cimitir(eu m-am aflat o dată lângă el, chiardacă nu vedem ce vedea el)...Ulterior, am corespondat în limbaportugheză cu celebra Lucia dinFatima, Portugalia, vizionara carevorbise cu Mama lui Iisus, singurasupravieţuitoare din grupul de copiicare primiseră nişte mesaje despreviitor, unele preziceri fiind dejarealizate în totalitate. Nu o dată, amstudiat icoanele făcătoare de minunidin România şi din America, fiindsurprins de existenţa lacrimilorSfintei Fecioare izvorâte din ochiiMadonei. De prezenţa lor mi-amamintit imediat când am cititversurile poetului Gheorghe A.Stroia din cartea sus menţionată,unde ni se vorbeşte de lacrimilePreacuratei, explicându-le şi cauzapentru care Măicuţa Sfântă plânge:

„Cum Îţi e, Măicuţă Sfântă,/ lângăCrucea cu suspine,/ a iubitului Tău Fiu -/ Jertfă pentru-o-ntreagă lume?/ Cum îţie să vezi, azi, omul,/ care strigă şi huleşte/Numele cel Sfânt al Celui/ care lumeaprimeneşte?// Cum Îţi e, Măicuţă Bună,/lângă Cruce ca să plângi/ şi atâtea lacrimisfinte/ Tu în suflet să le strângi/ şi săcrezi că numai Ţie,/ Domnul soarta Ţi-asortit/ să naşti Pruncul Preacurat -/ Dardin Ceruri coborât?”

(Cum îţi e?)

„Drumul aspru al Crucii” dinIerusalim, unde, cu umilinţă, ammers şi eu pe jos pe urmele lui Iisus,care a decis ca, din ceruri, săcoboare pe acest urcuş , mi-a apărutdintr-o dată şi mai viu, regăsindu-lîn evocarea impresionant descrisăde poetul român în cartea sa „Cer şiPământ”:

„Te-ai coborât din Ceruri/ şi Te-ai făcutCuvânt,/ Te-ai aşezat pe cruce/ pentr-unîntreg Pământ,/ Ai tot purtat cu Tine/batjocuri şi ocară,/ să poţi să smulgi dinspate/ a omului povară.// Ai izvorâtLumina/ cea Sfântă şi Divină,/ sositădinspre aştri/ fără să aibă vină,/ ni Te-aiînfipt în suflet/ cu rană şi durere,/ bândsmirna şi oţetul/ din trista zi de fiere.// Aistat supus ca Mielul/ trimis către Tăiere,/pe drumul aspru-al Crucii,/ cuvinte, palmegrele,/ Ţi-au fost trimise-n „dar ”/ de cei cen-au crezut,/ de cei fără iertare,/ CeluiFăr’ de-nceput.”

(Drumul crucii)

De la mirifica lume cerească pecare poetul o priveşte cu sufletulplin de admiraţie şi de regret căoamenii nu o respectă precum s-arcuveni, autorul se coboară tulburatla chinuita lume terestră undepărinţii, familia şi casa părinteascăechivalează cu micul rai simpu, darplin de nostalgii fermecătoare undeizvorul principal de fericire îlconstituiau părinţii şi locul natal. Şipentru că am început aceste rânduriamintind de poetul Păunescu care,la rândul lui îşi diviniza părinţii cuaceleaşi cuvinte de sfinţenie şi derespect (în treacăt, amintesc câtevadin ele: „Sărut mâna mamea mea!/Sărut mâna, tatăl mea!/ Rămas bun,băiatul meu!/ Rămas bun, fetiţamea!/ Tatăl meu, băiatul meu,/Mama mea, fetiţa mea!” - trebuie săobservăm că şi Gheorghe A. Stroiaîşi idolatrizează cu imagini frapantepărinţii, deşi într-o manieră destul dediferită.

De la descrierea mamei lui Iisus,poetul vrâncean trece purificat ladescrierea mamei sale, Aurica, o

simplă şi minunată femeie româncăde la ţară, cu mâinile crăpate demuncă, prcum le avea şi soţul ei. Şidânsa este descrisă ca o mamă plinide sfinţenie, care toată viaţa s-ajertfit pentru a-şi creşte pe ceiunsprezece copii harnici şi valoroşica şi părinţii lor. Portretul mameisimţim că ni se întipăreşte imediatîn minte ca un firesc mementoclasic, destul de bine realizat, parcădupă modelul lui Eminescu:

„O, mamă - Amintire,/ dulce e al tăunume,/ eu l-am rostit mereu/ şi tot mereu,în gând,/ am resimţit puterea/ cum creşteînzecită,/ pornind adesea-n zbor,/ plutindpeste pământ.// O mamă - o Icoană,/dulce e al tău nume,/ te-am pomenitmereu/ în ruga cea de seară/ şi am simţitcum gândul/ mi te-aducea aproape,/ iarsufletul scria/ cu flori din călimară.// O,mamă - o Grădină,/ dulce e al tău nume,/pe care îl rostesc/ din zori pân' la apus,/ şisimt cum tot mai strâns/ iubirea ta măleagă,/ cu lanţul de lumină/ ce ieri mi te-arăpus.// O, mamă - Alinare,/ ce dulce-i altău nume,/ îl port gravat în suflet -/bijuterie sfântă,/ mereu îmi e putere/ şitalisman, şi vis,/ şi fi-va tot mereu/ aleanîn viaţa cruntă!”

(O, Mamă ...)

Aceleaşi cuvinte sfinţite delacrimi de dragoste, de profundărecunoştinţă şi de nobil respect i sededică şi lui Andrei, tatăl poetului,ca şi pământului binecuvântat desudoarea şi de trudnicia lui:

„Nu îmi aduc aminte/ de tine, înfiecare an,/ ci-n fiecare clipă/ şi-n fiecareceas,/ nu pot să calc/ peste pământulmoale,/ fără să mă gândesc/ duios, la altău pas.// Te-ai dus, demult,/ în ţara fărăvârstă/ şi ai plecat gonind,/ din prea multădurere,/ mereu ai tot muncit,/ mereu ai tottrudit,/ în fiecare zi/ din viaţa ta defiere.// Ai răsădit flori multe/ în curteacasei tale/ şi le-ai udat cu sârg,/ le-aidăruit lumină,/ ca în pământul reavăn/ depe al tău mormânt,/ liniştea să îţi fie/eternă mare lină.”

(În Ţara fără vârstă...)

La fel de nostalgice şi pline de oimpresionantă delicateţe ne apar şiversurile dedicate celor două suroriplecate prea de vreme pe drumulveşniciei, Dorina şi Maria, precumşi o vibrantă odă dedicată frumoaseilui soţii, Maricica. Dacă pentruDorina există regretul că nu i-atrimis nicio scrisoare, deoarece şiacum lucrează la ea, pentru Mariaexistă consolarea că o plângeîntreaga natură prin lacrimile desânge ale unei sălcii bâtrâne ce i sepleacă peste mormânt. În final, toţicititorii vor rămâne surprinşi dedeclaraţiile de dragoste întru totulinedite dedicate soţiei. Ele par de-adreptul surprinzătoare şi originale:

Adoratei mele soţii, Maricica:Iubita mea, iubită,/ cu gust de mure

coapte,/ cu gust de-albastru Rai/ şi-aromăde căpşună,/ cu gust de pâine albă şi/Lună Nouă-n noapte,/ eşti lângă minepururi,/ în Timpul ce tot mână...// Iubitamea, iubită,/ cu gust de verde cetini,/ ropotde ape limpezi,/ izvoare cristaline,/ cu gustde valuri albe/ la răsărit de ţărmuri,/secundă fericită/ în Timpul ce tot vine...//Iubita mea, iubită,/ cu gust de lămâiţă,/cu gust înalt de zbor,/ peste întinsul mare,/cu gust de libertate/ de la-nceput de lume,/clipa iubirii noastre/ în Timpul ce numoare.


30 nr. 102, 2017

→ Continuare în pag. 36


31nr. 102, 2017

Peste o sută de lucruri desprePeste o sută de lucruri desprecărți și scriitoricărți și scriitori

Propus de Alexandru Stefanescu Bârda

1. Alexandre Dumas a deschis, în Paris, primul local în carese găteau frigărui. I-a venit această idee după ce-a călătorit prinCaucaz.

2. Alexandru Odobescu s-a sinucis după ce s-a îndrăgostit deo femeie cu treizeci de ani mai tânără decât el.

3. Alfabetul cambodgian are 74 de litere...4. Aproape două milioane de oameni au luat parte la

ceremonia de înmormântare a lui Victor Hugo, prin 1885.5. Arthur Conan Doyle, autorul celebrelor povestiri cu Sherlock

Holmes, era de profesie oftalmolog. S-a apucat de scris pentrucă nu-i ajungeau banii.

6. Jack Kerouac a scris faimoasa sa lucrare "Pe drum", perole continuu, sub influența unui cocktail de substanțe careafectează creierul, printre care alcool, marijuana, benzedrine șiamfetamină.

7. Autorul romanului "Robinson Crusoe" și-a schimbat în 1703numele din Foe În Defoe. În 1896 J.M. Coetzee a scris un romanintitulat Foe în care continua acțiunea din Robinson Crusoe.

8. Autorul trilogiei "Stăpânul inelelor", J. R. R. Tolkien, era unșofer foarte nepriceput, sforăia într-atât de tare încât era nevoit săînnopteze în baie pentru a nu o deranja pe soție și de asemenea,era un francofob înverșunat - ura francezii începând de la WilhelmCuceritorul.

10. Biblia (în varianta King James) conține 810.697 de cuvinte.11. Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost atât de îndurerat de

moartea fiicei lui, încât s-a îndreptat spre spiritism. Se spune căplanul palatului pe care i l-a ridicat mai apoi fiicei, i-ar fi fost dictatîn timpul ședințelor de spiritism de către Iulia.

12. Bogdan Petriceicu Hasdeu și-a început cariera literarăscriind în limba rusă.

13. Camil Petrescu s-a oferit voluntar să plece pe front și afost respins în repetate rânduri din cauza constituției sale astenice.

14. Casanova a scris 42 de cărți. Printre acestea se numărăo traducere a Iliadei în italiană, câteva cărți de istorie, una descience fiction în care anticipează avionul, televizorul și mașina și12 volume de memorii.

15. Cea mai scumpă carte vândută vreodată a fost unexemplar din "Canterbury Tales" de Chauser din 1477. Aceasta afost scoasă la licitație în 1998 și vândută cu peste 4,6 milioane delire sterline.

16. Cel mai bătrân laureat al Premiului Nobel pentru literaturăa fost Doris Lessing, la 88 de ani.

17. Cel mai tânăr laureat al Premiului Nobel pentru Literaturăeste Rudyard Kipling, la 42 de ani.

18. Charles Dickens dormea și scria întotdeauna cu fața sprenord.

19. Cu excepția lui William, toți membrii familiei Shakespeareau fost analfabeți.

20. Cum pe vremea aceea nu existau nici mașini de scris șinici calculatoare, soția lui Tolstoi a trebuit să copieze de mână totromanul "Război și Pace". De 7 ori!

21. Doar doi laureați ai Premiului Nobel pentru Literatură aurefuzat să-l ridice: Boris Pasternak și J.P. Sarte. Primul sub

presiunea autorităților sovietice, iar cel din urmă pentru că nu doreasă-i fie asociat numele cu o instituție. Interesant este și faptul căpremiul respectiv consta în câteva sute de mii de dolari.

22. Don Quijote este cel mai bine vândut roman din lume.Până în prezent au fost comercializate peste 500 de milioane deexemplare. Al doilea pe listă ar fi "Povestea a două orașe", deCharles Dickens.

23. Dușmanul de moarte al lui Sherlock Holmes esteprofesorul Moriarity.

24. E. A. Poe s-a căsătorit cu o verișoară de-a sa, care aveadoar 13 ani.

25. Emily Dickinson, cea mai mare poetă a Statelor Unite, nua publicat decât 7 poeme de-a lungul vieții ei. Ieșea arareori dincasă, iar majoritatea membrilor familiei sale nu știau că ea scrie.

26. Ernest Hemingway s-a sinucis la 61 de ani. Nu a fost însăsingurul din familia sa care a recurs la acest gest. Atât tatăl cât șifratele său și sora sa s-au sinucis.

27. F. Scott Fitzgerald era înnebunit după picioarele femeilor.Deși nu permitea nimănui să-i vadă picioarele, atunci când el lezărea pe cele ale altora se excita imediat.

28. Fantomele apar în patru piese de teatru shakespeariene:Iulius Cezar, Hamlet, Richard al III-lea și Macbeth.

29. "Ferma Animalelor" de George Orwell a fost cenzurată înU.R.S.S. și refuzată inițial în Marea Britanie, la sfatul unui ofițercare s-a dovedit mai târziu a fi spion sovietic.

30. Franz Kafka era veșnic nemulțumit de cum arăta, așa căse dezbrăca complet foarte rar - de exemplu, deși credea că spa-urile nudiste îi vor face bine la sănătate, nu își dădea niciodatăpantalonii jos.

31. Gabriel Garcia Marquez a refuzat n repetate rânduri camagistralul său roman "Un veac de singurătate" să fie ecranizat.

33. Honore de Balzac adora cafeaua - în decursul unei zile elconsuma circa 50 de cești de cafea tare, turcească. Dacă nu aveaposibilitatea să fiarbă cafeaua, scriitorul sfărâma niște boabe și lemesteca.

34. Ian Fleming, pasionat de ornitologie, și-a numit personajulJames Bond după ornitologul american cu același nume.

35. În 1939 scriitorul american Ernest Vincent a scris un romande peste 51.000 de cuvinte, niciunul conținând litera e.

36. În fiecare an în Statele Unite se publică peste 50.000 detitluri noi.

37. În întreaga sa carieră de pilot, Saint-Exupéry a suferit 15accidente aviatice.

38. În Mizerabilii, Victor Hugo folosește o frază lungă de 823de cuvinte.

39. În poemul său "Paradisul Pierdut", John Milton foloseștepeste 8.000 de cuvinte diferite.

40. În S.U.A. în fiecare secundă sunt cumpărate 57 de cărți.41. În Spania se publică anual mai multe cărți decât au fost

traduse în toate țările arabe În ultimi 500 de ani.42. În timpurile în care G.G. Marquez abia își începea cariera

de scriitor, de multe ori nu avea bani pentru chirie și nu de puțineori a fost nevoit să înnopteze în bordeluri.

43. În ultimii 12 ani din viață, Casanova a lucrat ca bibliotecar.44. Inițial, Ray Bradbury și-a numit romanul "Farenheit 471",

"Pompierul".

Va urma

nr. 102, 201732


EL TANGO ARGENTINOEL TANGO ARGENTINOMilena MuNTEANu

Prima lecţie de tango a avut loc chiarla recepţia conferinţei din Buenos Aires,când am fost invitaţi la dans, după ce„chicas” şi „chicos” au fost instruiţiseparat despre ce aveau de făcut. Ni s-a predat rapid o lecţie introductivă detango, suficientă însă să facem „fiţe”, maiîntâi o mişcare cu opt paşi, cu trecereaunui picior peste altul, în „ochos”, adicăo răsucire care simula cifra 8, cândpicioarele se îmbârligau/amestecau. Maimult, la sfârşitul acestei mici aventuri înpas de tango, urma ca eu să ridic unpicior, şi să mă opresc într-o pozădramatică. După câteva călcături pepicioare am ajuns totuşi să „tango”, iar laieşirea de pe ringul de dans, cunoscuţiine-au felicitat, semn că n-a fost răudeloc.

Am ajuns chiar să văd micaînregistrare video a primului tango şi mis-a părut bine pentru început. Soţul meuglumea ca acesta este doar baseline-ul,dacă a ieşit aşa bine din prima, stai săne vezi după ce exersăm... Alţiparticipanţi la conferinţă mergeau zilnicla show-uri şi clase de dans. Cele de la„Canning” începeau seară după 23:00 şiţineau până la 5 dimineaţa, ceea ce m-afăcut să înţeleg că argentinienii suntpăsări de noapte. Mie mi-era greu să măînscriu în programul nocturn după cepeste zi băteam oraşul cu piciorul. Searăeram ruptă de oboseală şi oricât m-ar fitentat, nu mă simţeam în stare să pierdnopţile acolo.

Ştiam însă despre „La Catedral”, un

club de dans nu departe de linia demetrou, care îşi deschidea porţile la ora8 PM. Auzisem că acolo se întâlnescargentinienii la dans şi îmi dorisem să îivăd în elementul lor, decât să mă fi dusîn locuri selecte. Sufletul unei ţări sesimte cel mai bine în locurile în care areacces tot omul. După mici aventuri găsimşi noi clubul, de afară arăta ca o intrareoarecare, ce lăsa puţin de dorit. Eraîntunecoasă şi părea veche; se intra peo uşă de sticlă într-un cadru metalic, deunde se fac nişte trepte la etaj, unde eraun pupitru, unde se vindeau bilete. 100de pesos. „Dirty cheap!". Ieftin ca braga!

De acolo se intra într-o sală mare, prinspatele unei scene. Lângă perete era ocanapea răpciugoasă. Când intri în salate loveşte un miros de vechi, de prăfuit.Era întuneric iar sala mare, goală lamijloc, cu nişte mese şi scaune lângă unbar, în fund. În întuneric, desluşeşti unacoperiş înalt, ceea ce noi numim„cathedral ceiling” – de aici să vină oarenumele clubului? Pe pereţii înalţi, tencuiţişi vopsiţi în alb, găseşti o întreagămemorabilia muzicală: chitări, poze desolişti, alte obiecte diverse (unele câtroata carului, altele mai mici, de caretrebuia să te apropii, să le înţelegi rostulacolo). Pe scenă erau microfoane,imaginea în alb-negru, imensă, a unuicântăreţ, sau dansator. O atmosferă dehangar. Parchetul avea denivelări de

atâţia pantofi cu toc câţi au dansat acolo.O lumină palidă în centru ne lămureşte

că deşi am întârziat la ora de dans, nuera încă nimeni pe ring. La apariţianoastră apar din umbra nişte oameni,care s-au dovedit a fi instructorii noştri,un el şi o ea. „Chicos” erau instruiţi de el,and „chicas” de ea.

La scurt timp s-au adunat mai mulţi, şiunii care veniseră de la conferinţa, şi alţii,necunoscuţi, aşa că am început să„tango”.

Ne este corectată poziţia corpului şisuntem încurajaţi. S-au mirat chiar căunii ca noi sunt în stare să „tango”. Amplecat bucuroşi de acolo, aşa că a douazi am recidivat. La fel cum „junkies" seîntorc tremurând să ia doza de narcotice,aşa şi noi, ne pomenim din nou pescările metalice ce ne duc la etaj, laringul de dans, ţinându-ne de mână, canişte adicţi. „We’re hooked!".

Ultima lecţie ne-a dus iar la „basics", lamersul normal, la păşitul cu „poise”, cuumerii relaxaţi şi pieptul deschis.Senzaţional mi s-a părut exerciţiul demers cu ochii închişi, în care te încrezicomplet în partener. Te ghidează doarmâna lui ţinuta în jurul taliei iar tu păşeştiorbeşte, după cum eşti ghidată: în faţa,în spate, lateral sau ocolit, în funcţie desemnalul primit de la cel ce vedeobstacolele şi te îndruma. El poatesemnaliza şi momentul când picioareleiţi trec unul peste altul, precum şimişcările de „ochos" sau forfecărilefăcute în aer.

Delegarea controlului nu este un lucrupe care să-l facem în mod normal.Mersul cu ochii închişi a fost un „eyeopener”, m-a făcut să înţeleg felul în caresuntem construiţi, dar şi cum, prinîncrederea câştigată în alţii, ne putemextinde universul, dincolo de percepţiapersonală. Reveniţi acasă, suntem încăutarea unui club de dans. Am luatmicrobul. Let's tango! :-)


33nr. 102, 2017

O SĂRBĂTOARE A ROSTIRIIÎN SONETELE LUI MIHAI MERTICARU

Constantin MĂNUȚĂ

Sonetele lui Mihai Merticaru dinUrciorul de aur, al optsprezeceleavolum de versuri al său, apărut laEditura Rawex Coms, București,2016, reprezintă o continuare atemelor și motivelor poetice dincelelalte volume, o deschidere sprecosmic, natură, vital și elementar, orevelație lirică și muzicală, o mirabilătrăire a sentimentelor.

Propensiunea spre arta sonetuluiderivă și din mărturisirea sinceră aautorului, care se consideră unromantic autentic, ce se simteconfortabil numai în apele dulceluistil clasic. În prefața celui de-alcincilea volum de sonete, MihaiMerticaru face și o altă mărturisireeclatantă: ,,Cine năzuiește săescaladeze piscul înalt al sonetuluitrebuie neapărat să treacă prin niștefurci caudine aidoma alpinistuluicare nu ocolește, ci înfruntă pieptișperetele vertical al muntelui.” Însubsidiar el mai afirmă căesențializarea actului poetic șiîndeosebi a sonetului cere har,concentrare, meșteșug, dăruire,disciplină, rigoare și putere desacrificiu, virtuți și obstacole pe care,spunem noi, le posedă și ledepășește cu aplomb și eleganță.

Din punct de vedere compo-zițional volumul cuprinde treisecvențe poetice: Sonete luminoase,Sonete pioase și Sonete neguroase.

Sonetul sonetului este poezia cucare se deschide volumul, un elogiuadus acestui rege al poeziei careeste sonetul, de origine și inspirațiedivină, imn de slavă, metaforăscumpă blagoslovită, în care s-auexersat spiritele cele mai strălucite

ale veacurilor: „Pe liră se adună, seînșiră,/ Timpul și nemărginireadomină,/ Că-i rupt din creațiuneadivină”. „Femeia din sonetele luiMihai Merticaru este o comoară,văzută ca o cerească minune într-opioasă și sfântă rugăciune, încâtpoate da naștere unei noi galaxii,care posedă trup de fum și ochi devijelie, metafore care pot declanșafurtunile în raportul dintre efemer șietern al ființei umane, veritabilămitologie, continuă poetul însonetul Ea e aceea, scânteia,capabilă să aprindă trotilul ce vadeclanșa explozia de iubire.

Iubirea care mișcă sori și stele, înaccepțiunea lui Dante Alighieri, seînalță până la ceruri, dar în poezia luiMihai Merticaru, aceasta reprezintăo taină, o deschidere a simțurilorspre ceea ce este neelucidabil șimisterios, o duminică a spiritului, osirenă care ne ademenește cuprofunziuni nebănuite. Suferința,pierderea iubirii poate arunca opunte de suspine, dar are și rolul dea transforma clipa în eternitate,aducătoare de noi frumuseți: „Eu ți-oi face clipa eternitate/ Și-ți voi croio frumusețe nouă.// Vino să neînchinăm credinței sfinte,/ Săîmplinim a Parcelor menire,/ Să nelegăm prin sacre jurăminte,// Cuvoia Înaltcerescului Părinte!/ Jură-mi solemn că mă accepți de mire/Și-ți voi dărui un colț de nemurire!”(Logodnă)

Eternului feminin, transpus deMihai Eminescu prin sintagmele nuștiu ce și un nu știu cum, poetulMihai Merticaru îi conferă unsurplus de frumusețe și de gingășie,încorporat în adevărate imnuri

apoteotice conștient că dragosteaeste singura modalitate de a accedela absolut: „Anotimp cu soare-i oriceiubire,/ Sufletu-ți dansează cupasărea –n zbor,/ Răsar noi stele pecer strălucitor,/ Planetele toate îșiies din fire. (Sonetul fericirii) Un altsonet are un titlu extrem desugestiv: IN HOC SIGNO VINCES -Sub acest semn vei învinge. Esteînsemnul scris în cer, pe o cruce șivăzut de către Constantin cel Marepornit din Bizanț să lupte împotrivaRomei decăzute, devenit un simbolal biruinței iubirii în lume, fiind celmai de preț dar ceresc oferit deCreator oamenilor.

Atena, Diana sau Afroditareprezintă femeia care-i duhuloperei de artă, iubita fiind privită caîmplinire absolută, ca mijloc de aajunge la esența cunoașterii, ca unremediu de a ține moartea ladistanță: ,,Să-mi luminezi calea cumo făclie/ Să intrăm împreună înveșnicie” (Femeie). Este omni-prezent mitul androginului, unarhetip al ființei conceput ca o sferădin care s-au desprins cele douăjumătăți - masculinul și femininul -predestinate să se caute mereu,pentru a reface unitatea primordială.Dragostea absolută este, așa cum

nr. 102, 201734


spunea Mircea Eliade în Mitulreîntregirii, o ,,nostalgie aandroginismului.”

O melodie lină ar dori să-i fiepoetului marea plecare înRugăciunea către Dumnezeu: „…Alungă-mi înserarea de subsprâncene,/ Cu dragoste zidește-mă-n lumină,/ Speranță de viațăpompează-mi în vene,// Năpastarămână fără antene,/ Să-mi fie clipaplină și senină,/ Iar marea plecare,melodie lină!” (Rugăciune)

Un elogiu aduce poetul flăcăriidin piatră, focul, cel de-al patruleaelement al cosmogoniei tradiționale,fiind prezent cu toate valențele luipurificatoare, mistuitoare șiizbăvitoare, reprezentând stareasufletească a eului, pasiuneaarzătoare a trăirii, centrul viețiispirituale: „Un foc roșu să curgă prinartere,/ Făcând, din bicisnic, titanulAtlas,/ Ultimul pahar pe un altulcere,/ Răpind uitare,dăruindplăcere” (Sonetul vinului).

Universul poetic merticărescianexplorează stări de intensă trăiresufletească, dezvăluind tăceri șiîntrebări grupate în jurul dorințeipoetului de a-și descoperi propriaidentitate. Fiind fascinat de trăirileunice și irepetabile, poetul scrieobsesiv despre nevoia de puritate și

sinceritate, despre candoare șiafectivitate, sentimente ce dau unsens profund vieții: „Candidăsplendoare multicoloră,/ Feerie cenici în vis n-ai să vezi,/ Cântată demiriade de aezi, / Magie cu parfumde mandragoră”.

Lumea lui Mihai Merticaru e o

sumă de fragmente de realitate șiirealitate, de cotidian și lumeinterioară: „Departe-s clipelecrepusculare,/ Ai încă timp destul să-nchini femeii/ Prea plinul ce ți-ldăruiră zeii,/ Să te bucuri de sfântasărbătoare” (Sonetul clipei). Parabolascrisului său este susținută de ogestică a esențializării: tăcere,interiorizare, atitudine de purăcontemplativitate.

Probe de eleganță și discreție,fantezie, mister și iluzie,sonetele luiMihai Merticaru sunt exerciții de

mare simplitate, nesofisticate careredau un copleșitor tumult lăuntricde stări, idei și sentimente.Sursalirismului său constă în marea iubirepentru tot ce ne înconjoară:„Primăvara explodează în livezi,/Etalându-și mirifica ei floră/Înflorită-n nimburi de auroră,/Spectacol fulminant cu-o mie deamiezi”.

Solemnitatea, eleganța frazării șiefectele obținute prin apelul la rimăși ritm ne dezvăluie un poet înzestratcu o prodicioasă mobilitate adiscursului liric, un bonom jovialcare mizează pe muzicalitate șirefinament prozodic, un poet careaspiră spre etalonul poezieiadevărate ce constă în ambiguitateși imprevizibilitate, în apropierea deelemente total disparate,într-omirabilă trăire a sentimentelor.

Reamintindu-ne că, în vremuriimemoriale, poezia și muzica erauinseparabile, Mihai Merticaru, poetriguros și sugestiv, apolinic șidionisiac, enigmatic și colocvial, ne-a oferit volumul maturitățiicreatoare depline, un splendidomagiu adus iubirii, o învolburatărevărsare de lirism pendulând întrereal și ideal, între sacru și profan,între Eros și Thanatos.

Suprafață minimă

E și mai jos, e și mai aproape..., e asfințitul unei zile de toamnă.

Soarele se desparte de miile de frunze galbene, care cad,

ca niște aripi obosite, peste șoapte părelnice..., pierdute lumini.

Răzlețe picături de ploaie flutură ritm de numere nescrise,

urmăritoare margini, de dincolo de vis.

Istovit, în oceanul culorilor calde, văzduhul se-aprinde,

amăgit de fum și de tristețe.

Doar sufletul, atins de miracol, visează, rebel, un singur refren:

"Niciodată toamna... n-ar fi mai frumoasă !"

Ion Teodor PALADE

Lumini paralele

Dacă ceva poate fi cu adevăratmagic în această perioadă aanului este să încerci să aduci pecineva la gura sobei. Doarspunând asta, în general, lumeaeste mai dispusă la a fi mai calmă,mai caldă și mai apropiată, mairelaxată și mai avidă de cultură.

În urmă cu mai mulți animergând în Nord, undeva, într-unorășel plin de istorie locală undefusesem mai demult într-o scurtăvacanță, am descoperit niștepriveliști de vis, în stânga dar și îndreapta drumului pe care trebuias-o iau zi de zi. Zona de fermeagricole, ușor deluroasă care laviteza mașinii îmi derula imaginide vis, ireale parcă, ce mi-au trezitdorința de a le imortaliza cumvapentru a le împărtășii și altora.Era vorba de niște dimineți deînceput de toamnă, cu ceață care,sedimentată printre dealuri pânăla anumite înălțimi, lăsa coamaacestora la vedere, deasupra ei,astfel ca fermele cocoțate în vârfuldealurilor, cu cei câțiva copaci dinpreajmă păreau că plutesc pe oimensă mare de ceață. Toateacestea într-o succesiune din ce în

ce mai îndepărtată până când seuneau cu cerul la orizont.

Aceste „insule” plutitoare cuferme sau animale păscând calmori pur și simplu câte un copacrăzleț, îndoit de vânturile care bat,la acele înălțimi, mai tot timpulanului obligându-l să creascăstrâmb m-au făcut să încep săimortalizez imagini ireale pecaietul meu de însemnări.

Am început cu schițe ce ar fitrebuit să se transforme în picturi.Doar câteva, fericite, au ajuns în

această fază, având parte deminusculul timp liber din viațamea. Majoritatea au rămas închiseîn cutia mea de carton cu caiete deschițe, așteptând răbdătoare oșansă la ceva timp liber alocat.Cele câteva care au beneficiat deceva timp liber s-au transformatîn picturi pline de stângăcii aleunui iubitor de natură.

După un timp, fără să-miamintesc cum, pasiunea mea de adesena a trecut la schițarea demobilier și apoi de case atipice,imaginare, ireale.

Ca un mare elogiu adusmeșterilor de odinioară care aucreat, cu unelte foarte puține,generații de-a rândul, obiecte demobilier de o utilitate esențialăpentru gospodăriile din toatălumea, am încercat să reînviu, înschițele mele, unele dintre acesteobiecte date uitării în majoritatealor din dorința de a trezi în inimilecelor care le vor, eventual, vedeapasiunea pentru simplu, curat,inocența, stângăcie, bun gust, etc.

Preferatele mele au fost, laînceput, hambarele de făină apoilăzile de zestre, dulapurile deorice fel, cutiile de scule, scaunelede zi cu zi - taburetele.

Uneltele de bază din atelierulde tâmplărie și nu numai, audevenit apoi subiectele mele dedezvoltat ca și obiecte de decor:fierăstrăul de mână, toporul, sapa,târnăcopul.

Unora dintre ele le stă binesimple. Majoritatea lor arată multmai bine încărcate cu simboluridin universul apropiat cel mai multde starea de spirit a momentului șiunele, chiar, conțin note de zi cu zidin viața familiei mele.

La gura sobeiGabriel STĂNESU

nr. 102, 2017 35


nr. 102, 201736


Nu demult am primit un cadouneobișnuit de la un vecin: unscaun cu spătar pe care și el larândul lui îl avea de la tatăl luiplecat în lumea celor drepți la ovârstă foarte înaintată. Acestscaun are în piciorul din fațastângă un cui enorm, bătut camun sfert și apoi îndoit. Acest cuiîndoit, evident upradimensionat,bătut în piciorul unui scaun înscopul de a-l repara m-aimpresionat enorm transformândacest scaun în cel mai de prețcadou de mobilă pe care l-amprimit vreodată.

Nimic nu m-a impresionat maitare decât acest cui îndoit careexprimă așa de frumos stângăcia

celor care intervin într-undomeniu în care nu au cunoștințedar care doresc să-și aducă aportulcu ceva acolo.

Asta sunt și eu, aici, în domeniul

artelor. O persoană onestă plină dedorința de a contribui cu cât depuțin la crearea de ceva frumos.

De-a lungul timpului am fosttentat și chiar am avut câtevașanse de a lua cursuri de pictură,grafică, etc. Am început totuși prina-mi cumpăra cărți de specialitate,mai apoi, după ce am început să lestudiez m-am oprit. Am realizat căaș putea învăța cum să bat cuiulpotrivit și până la capăt în piciorulscaunului și poate că asta n-ar maiimpresiona pe nimeni cu nimic.

Stângăciile și erorile umaneoneste sunt pasiunea mea!

TORONTO-CANADA

Desigur, între coperţile acesteicărţi, în afară de traducerea înfranceză a unor impresionanteversuri, translate cu multă exactitatede profesoara Virginia Bogdan, maiexistă o serie întreagă de altesurprinzătoare iconsensuri şi imaginisplendide în poemele finale Picură custele, Legenda tăcută, Speranţa,Lespede tăcută etc, inclusiv acestescintilări încântătoare din poezia Mătopesc (cu dedicaţia: „Minunateimele familii):

„Mă topesc/ de dragul tău,/ floare-albastră,/ ce străluci/ printre lumi/ ca o

astră,/ mă topesc/ de-al tău drag,/fericire,/ ce mă-nvălui/ mereu/ cu-amintire.// Mă topesc/ de dragul tău,/iarbă moale,/ ce-mi aşterni/ praf de stele-n / petale,/ mă topesc/ de-al tău drag,/ zicu soare,/ ce îmi spui că/ a noastră clipă/nu moare./ Mă topesc/ de dragul tău,/auroră,/ ce-n culori/ mă pofteşti/ iar înhoră,/ mă topesc/ de-al tău drag,/ câmp cuflori,/ ce mă porţi/ mai mereu/ peste nori.//Mă topesc/ de dragul tău, / frumuseţe,/ ceîmi dai/ doar speranţă/ în dimineţe,/ mătopesc/ de-al tău dor,/ lună plină,/ ce înnopţi de iubire/ mă transformi/ înlumină.”

Neîndoios, Gheorghe A. Stroia,poetul membru al AcademieiRomâno-Americană de Ştiinţe şi

Arte (A.R.A.), un mare editorprolific, director al editurii„Armonii Culturale”, s-a dovedit şide data aceasta, prin volumlul „Cerşi Pământ”, acelaşi nedesminţitautor care tinde să se impună, de laun volum la altul, prin lirismul şipluralităţile sale incontestabile, caun original creator, cu admirabileconsesnsuri diverse şi cu pronunţateaptitudini verbale neoromantice,destul de vizibil omogenizate cumelancolii evocatorii impregnate,cu eleganţe şi sensibilităţi liricefrapante, ce-l vor propulsa cu rapidăconstanţă pe valurile cele maifavorabile artei scrisului, tot înainte,spre ţărmurile cu bogăţii spritualedintre cele mai compensatorii.

→ Continuare din pag. 30

nr. 102, 2017 37


Roadele toamnei la Cenaclul „ArturRoadele toamnei la Cenaclul „ArturSilvestri” al Ligii Scriitorilor RomâniSilvestri” al Ligii Scriitorilor Români

Voichița Pălăcean-VereșVoichița Pălăcean-Vereș

Joi, 28.09., la Cercul Militar Cluj, aavut loc ședința inaugurală de toamnă amembrilor Ligii Scriitorilor, adunați încadrul Cenaclului „Artur Silvestri”.

Cuvântul de bun sosit l-a rostit IulianPatca, președintele Filialei Cluj a LSR.A urmat lansarea revistei „AgoraLiterară”, ajunsă la numărul 33. Revistaa apărut exact de Ziua Limbii Române.În curând, a subliniat I. Patca,redactorul-șef, „Agora Literară” va intraîn cel de al zecelea an al existenței.

Președintele național al LSR, Al.F.Țene, a făcut un scurt bilanț alactivităților la care au luat parte clujeniide-a lungul verii. Astfel, recent, odelegație condusă de Al.F. Țene, s-aîntors de la Târgu Mureș, de la „Punțide lumină”; anterior au participat laînființarea filialei LSR Bacău. LaNăsăud, conducerea LSR a luat parte lalansarea Antologiei Filialei, în vreme cela Sărmaș (Mureș) au fost prezenți lalansări de carte scriitorii VoichițaPălăcean-Vereș și Al.F. Țene, în vremece Antonia Bodea a reprezentat Clujulla „Zilele Bistriței”. De Ziua LimbiiRomâne, Titina Nica Țene, AntoniaBodea, V. Pălăcean-Vereș și Al.F. Țeneau participat la manifestările de laMoneasa (Arad) organizate de LygiaDiaconescu și Florin T. Roman. Pestetot s-au auzit versurile vibrante aleImnului LSR compus de dr. MihaiGanea.

Al.F. Țene i-a numit apoi peapostolii Ligii din această lună: Marian

Bărăscu, organizatorul „Caravaneiliterare”, Marian Cristescu și LazărLădariu (de la „Cuvântul Liber”,arhitecții „Punților de lumină”), LygiaDiaconescu, F.T. Roman, M.D. Istrate(proaspăt deținător al „Virtuții literare”),Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR(căruia LSR i-a înmânat Trofeul„Microfonul Pro-Adevăr”), Titina NicaȚene, Antonia Bodea, VirginiaParaschiv, M. Ganea și V. Pălăcean-Vereș.

Au prezentate în continuare cărțileprimite în ultima lună la Filială: L.Lădariu, „Tranșeele ierbii”, F.T. Roman,„Omnia vincit amor!”, Ionela Flood,„Scrisori de la poarta nemuririi”, M.Vintilă, „Dirijorul de cuvinte”, DorinaMagdalena Suciu, „Aripi sub ape”, R.Ducan, „Poporul de proști versusEminescu”, Ileana Sandu, „NoComment”, Teo Moldovan, „Puzzle…în toate sensurile”, V. Umbreanu,„Imagini din Daghestan”, „Bilet încircuit”, „La un metru de centruluniversului”, „Boala realității”,„Privighetoarea fără limbă”, F.Smarandescu și A.R. Vătuiu, „Mai ușorsă distrugi din interior decât dinexterior” și Gavril Moisa, „Rouaiubirilor”. A preluat ștafeta AntoniaBodea, care vorbit despre Acad.Ștefania Kory Calomfirescu și cea mairecentă carte a sa, închinată „promoțieiIuliu Hațieganu” a UMF, lucrarea careoferă „o documentație bogată”, căciscriitoarea „a găsit mereu în oameniceea ce este frumos”. În luarea sa decuvânt, Voichița Pălăcean-Vereș a vorbitdespre emoțiile care stau la baza acesteiscrieri și despre sentimentele puternicepe care cartea le trezește în sufletulcititorilor.

A urmat lansarea Antologiei NapocaNova Nr. 15 – 16, „Nesaț rotunjit înpârgă”, despre care a vorbit editoarea,

care le-a mulțumit tuturorcolaboratorilor pentru aportul adus laapariția cărții, cu un gând special adresatgraficianului Lazăr Morcan și lui PeterVereș, realizatorul copertelorantologiilor NN. Poeta MădălinaDrăgan și gherleanul Nicolae Suciu, ceamai tânără autoare din volum și cel maiîn vârstă, au fost prezentați publicului.A intervenit poetul-pictor Eugen Coța,ce și-a transfigurat emoțiile într-ungrupaj de epigrame închinate volumuluiși antologatorului.

Prof. Lucia-Elena Locusteanu, larubrica „Memoria calendarului”, arealizat scurte portrete câtorvapersonalități ale literaturii noastre: O.Paler, A. Păunescu, M. Preda, G.Coșbuc, G. Bacovia. IonConstantinescu a adăugat numele luiAugustin Buzura, în memoria căruiasala a ținut un minut de reculegere.Apoi, I. Constantinescu, evocând„epoca de aur”, a susținut ominiconferință pe tema „Securitate șiliteratură”, subliniind că „pe lângălichele erau și oameni cinstiți”. Înintervenția sa, M. Ganea a precizat:„mie Securitatea nu mi-a făcut nimic…, dar nu m-a lăsat să trăiesc!”, iar I. Patcaa vorbit despre cazul unui poet maghiarinterzis datorită unui poem de optversuri scris „cu adresă”. În ultimul actal sărbătorii, Antonia Bodea i-a invitatpe poeți să prezinte spectatorilor celemai recente creații ale lor.

Astfel, și-au citit versurile: Lili Lazărși Ovidiu Vasile, iar Ion Constantinescu,Aurel Lucian Chira și Gavril Moisa,secretarul general al LSR, au dat glascâtorva parodii proprii. Seara nu seputea încheia fără epigramelereputatului Eugen Albu care, sosit laîntâlnire cu frezii pentru doamne, s-aîngrijit, ca de obicei, de buna dispozițiea participanților.

Despre dubla lansare de carte aDespre dubla lansare de carte ascriitoarei Elena Buicăscriitoarei Elena Buică

Emilia DĂNESCuEmilia DĂNESCu

La Centrul Socio-Cultural „Jean-LouisCalderon” al Primăriei Sectorului 2, Bucureşti,vineri, 22 septembrie 2017, începând cu ora17:00, a avut loc dubla lansare de carte ascriitoarei de origine română Elena Buică dinCanada. Cele două cărţi lansate: „Sensulgiratoriu al vieţii” şi „Între două lumi, Canadaşi România” (bilingvă) au apărut în anul 2017,

la Editura „Armonii Culturale” din Adjud,editor Gheorghe A. Stroia.

Elena Buică este membră a Ligii Scriitorilordin România, membră a Asociației ScriitorilorRomâni din Canada, membră a AsociațieiScriitorilor Români din Quebec, membră aAcademiei de Interferențe Internaționale „PaulPolidor”.

Absolventă a Facultății de limba și literaturaromână a Universității Babeș-Bolyai din Cluj,Elena Buică a fost profesoară de limba șiliteratura română la mai multe școli și licee dinBihor, Cluj-Napoca şi București. Din anul 1998locuieşte în Toronto-Canada.

Debutul literar a avut loc în anul 2003, înpublicaţia „Observatorul” din Toronto, la caresemnează o rubrică permanentă „Prin sitavremii". A apărut în peste 30 de reviste onlinesau pe suport de hârtie, atât în țară, cât și în

străinătate: Australia, SUA, Canada, Belgia,Italia, Germania şi Cipru. A publicat 15 volumede proză scurtă, eseuri și impresii de călătorie,dintre care amintim: „Crâmpeie de viață”(2005), „Prin sita vremii” (2007), „Oglindiri”(2009), „Luminişuri” (2011), „Zâmbind vieţii”(2013), „Consemnări pe curat” (2015),„Frumusețea scrisului” (2015), „Pe cărărilevieţii” (2016).

Cartea „Între două lumi, Canada şiRomânia” este închinată atât ţării ei de adopţieCanada cu ocazia împlinirii a 150 de ani deexistenţă, cât şi ţării ei natale România, care vasărbători în 2018, un secol de la Marea Unire.În cealaltă carte „Sensul giratoriu al vieţii”,Elena Buică a adunat scrieri publicate îndiverse reviste, precum şi semnale şi cronici deîntâmpinare adresate autoarei de către alţiscriitori-confraţi. Remarcăm copertele deosebitde inspirate ale celor două volume, coperte careaparţin scriitorului şi omului de culturăaustralian George Roca.

Evenimentul a fost moderat de poeta PaulaRomanescu, alături de care au ţinut scurte

alocuţiuni scriitorii: George Roca (Australia),Daniel Ioniţă (Australia), Emilia Dănescu(director PR „Grup Media Singur”), Ion IancuVale (director revista „Climate Literare”,

nr. 102, 201738


Târgovişte), Marin Voican Ghioroiu, LeonardVoicu (Canada), Elisabeta Iosif (director revista„Cetatea lui Bucur”), Ioana Stuparu, EcaterinaUdrescu, Nicolae Roşu (director revista „Arena

Literară”). În deschidere, cunoscutul artist PaulPolidor, poet şi compozitor de muzică poetic-secvenţială, a susţinut un scurt programmuzical împreună cu rapsodul popular IonFănescu. Părintele Gheorghe Neagoe de laBiserica „Sfânta Maria”-Miron Patriarhul i-adăruit doamnei Elena Buică un frumos buchetde trandafiri, dându-i astfel şi binecuvântarea.Pe parcursul manifestării, actriţa DoinaGhiţescu a lecturat fragmente din cele două

cărţi lansate. Un public numeros şi avizat aurmărit cu mare interes desfăşurareaevenimentului. Dintre scriitorii prezenţiamintim: Ioan Raţiu, Ana Calina Garaş,Vasilica Ilie, Alexandru Ciocioi, MihaelaCazimirovici, Vali Iancu, Domnica şi DumitruVărzaru etc.

Dorim scriitoarei Elena Buică multă sănătateşi împlinire sufletească, aşteptând-o şi anulviitor cu alte frumoase volume, care vorîncununa activitatea literară a domniei sale depeste 15 ani. Şi pentru că se apropie aniversareaunei frumoase vârste (85 de ani) încheiem cutradiţionalul: „La mulţi ani!”.

nr. 102, 2017 39


Umbra caseiCurge înspre asfinţitumbra casei.

Ochii ei somnoroşirăsfoiesc pe-ndeleteamintiri...

Pe zidurile descojitede vremuriurcă iedera verdespre ceruri.

Un înger cu aripide luminăodihneşte în tindă...

Umbra unuiasfin\it

Aş vrea să fiuo umbră,poate umbra lui.

Să fim doioriunde, oricând.Să nu ne despărţimniciodată.

Aş vrea să fimumbra unui asfinţit.

Şi să renaştemîntr-o altă dimineaţădin trupulaceleeaşi flori.

Umbra chipuluimeu

Tăcere adâncă şi neagră...Mi-e dor de umbra chipului meu.

Sângele curgepic-pic, pic-pic,în clepsidra inimii.

Un ceas măsoară oreletic-tac, tic-tac,undeva nedefinit.

Stăm cu ochii la pândăşi ne minţim firesc.

Pe el nu-l doareniciun pic,eu îl cred şi m-adundin nimic.

40 nr. 102, 2017

Cărţi noi în biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„O rugăciune adâncă, înseamnă o tăcere adâncă”


, al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom.nia 2011-2012 · CClliimmaattee lliitteerraarree nr....

Documents

Transcript of , al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom.nia 2011-2012 · CClliimmaattee lliitteerraarree nr....