. al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011 …climate.literare.ro/arhiva/115.pdfRevist\...

$: . al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011 …climate.literare.ro/arhiva/115.pdfRevist\ premiat\ cu medalia [i diploma /Pamfil {eicaru. pentru literatur\ 2008 [i Climate$
Revist\ premiat\ cu medalia [i diploma „Pamfil {eicaru” pentru literatur\ 2008 [i„Premiul de excelen]\” al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din România 2011-2012

Climate

Victor BraunerVictor Brauner

Preludiu la civilizațiePreludiu la civilizație

literareRevist\ literar\ [i de cultur\ româneasc\

Fondat\: mai 2007

Anul 12mai 2019

115 Director fondator: Ion Iancu Vale

Director editor:

prof.dr. Gheorghe-Valeric\ Cimpoca

Director imagine: Anton Gagiu

Climate literareClimate literare

Semnează în acest număr

Rainer Maria Rilke/ Poeme...3Gheorghe Valerică Cimpoca/ In căutarea adevărului (33)…4Vavila Popovici/ Filozufia, religia și ștința (1)…5Ion Iancu Vale/ Poeme…7Dragoș Niculescu/ Valoarea între cunoaștere și estimare…8George Piteș/ Poeme…10Anton Gagiu/ La răsărit e apusul…11Victoria Milescu/ Nicolaie Densușianu-Un vizionar…13Lucia-Elena Locusteanu/ Liviu Rebreanu…15Viorel Birtu-Pîrîianu/ Poeme…18Mihai Batog-Bujeniță/ Același medicament…19ITHACA/ Colaj liric…20Ion Teodor Palade/ Caet de școlar…21Dorel Shor/ Progresele medicini estetice…21Ionel Bota/ Cronică Irina Lucia Mihalca…22Adrian Dinu Rachieru/ Cronica Mihai Merticaru…23Florin Tănase/ Poeme…25Ioan Vișan/ Prezentare George Bâgiu Secăreanu…25Gabriela Lungu/ Omul de cultură europeană…26Daniel Ioniță/ Cioran-între confuzie și desnădejde…29Vicu Merlan/ Monahia Mina Hociotă…31Adrian Botez/ Poeme…32Paul Leibovici/ Iașul tinereți…33Luca Cipola/ Versuri traduse…34Ioan Popoiu/ Hamlet la Elsinore…35Dorel Shor/ Iosif Iser pictând subiecte erotice…37Victor Stir/Poetul Daniel Ioniță într-o conexiune magică…38Lucian Constantin/ O premiere literară…39

2 nr. 115, 2019

CONTuRI PENTRu DEPuNERI DESChISE LA BANCA TRANSILVANIA TâRgOVIşTERO54 BTRL 01601201u02393XX - pentru depuneri în LEI - RO 04 BTRL EuRCRT00u0239301 -

PENTRu DEPuNERI îN EuRO (SwIFT: BTRLR022) - uSD: RO44BTRLuSDCRT00u0239301

Revistă editată de Societatea Culturală și Prietenie „LA NOI ACASĂ” Târgovişte ISSN 1843-035XRevista apare în colaborare cu Societatea Scriitorilor TârgovişteniTehnoredactare: Mariana Briceag; Secretariat: Reta Sofronie Iancu

Redactor şef: Ion Iancu ValeRedactor şef-adjunct: prof.dr. Gheorghe Valerică CimpocaColegiul redacţional: Anton Gagiu, Emil Stănescu, FloreaTuriac, Gabriel Mihalache, George Piteș, George Terziu, GrigoreGrigore, Ion Teodor Palade, Romulus Gandy Georgescu

Fondatori:

Ion Iancu ValeMircea Cotârţă

Sebastian Drăgan

Redacţii asociate - România:Bacău, Bistriţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti, dev,Focşani, Iaşi, Suceava, Turnu-Severin, Hunedoara,Mangalia, Olăneşti, Dragnea, Ploieşti.Alte ţări: Anglia, Australia, Belgia, Canada,Danemarca, Elveţia, Franţa, Germania, Gibraltar, Israel,Italia, Macedonia, Portugalia, Republica Moldova,Serbia, Spania, SUA, Ucraina.

Colaboratori principali: Mihai Antonescu, Nicolae Bălaşa, Elena Buică, Roni Căciularu, Luca Cipolla, George Coandă, FlorianCopcea, Melania Cuc, Emilia Dănescu, Mircea Drăgănescu, George Filip, Dan Gîju, Dimitrie Grama, Dragoș Niculescu, DjamalMahmud, Menuţ Maximinian, Gavril Moisa, Octavian Mihalcea, Monica Mureşan, Ştefan Lucian Mureşanu, Florin Vărlan Neamţu,George Petrovai, Vavila Popovici, Georgeta Resteman, Puiu Răducanu, George Roca, Viorel Roman, Dorel Schor, Claudia Serea,Gabriela Căluțiu Sonnenberg, Al. Florin Ţene, Baki Ymeri, Mihaela Loredana Mușetescu, Gheorghe Neagu, Mihai Merticaru, IoanaStuparu.

Răspunderea deontologică a materialelor publicate aparţine exclusiv semnatarilor

INFO CLIMATEINFO CLIMATE

Coperta 1„Preludiu la civilizație”

de Victor Brauner(1903-1966)


3nr. 115, 2019

Poeme Poeme

de Rainerde Rainer

Maria RilkeMaria Rilke

(1876-1926)(1876-1926)

Carteapelerinajului

Stinge-mi lumina ochilor: te pot vedea, acoperă-mi urechile: te-aud ușor, fără picioare către tine pot umbla, și fără gura pot să te implor.

Frânge-mi în două brațele, la fel te va cuprinde inima-mi, în loc; oprește-mi inima și creierul va bate IAR DE-MI VEI AZVÂRLI ÎN CREIER FOC, PE SÂNGE TE VOI DUCE MAI DEPARTE

De dragul tău se-nchid în ei poeții și strâng imagini pline, foșnitoare, și merg, se coc în ritmuri ca în soare și-atât de singuri sunt de-a lungul vieții...

Nu temple care-l strâng pe domnu-n fiare, ca pe-n fugar și-l plâng în gura mare, ca pe-o jivină prinsă și rănită, - ci case ce-l primesc pe cel ce bate și-un simțământ de-ofrande nesecate, în noi și-n orice faptă săvârșită. (...)

Cina ce-a de taină

S-au strâns în juru-i tulburi și mirați,iar el se-nchide ca-nțelepții ; iată-lcum dintr-ai lui se smulge, dintre frați,și ca un fluviu curge-nstrăinatul.Îl năpădește vechea-nsingurare,cea care l-a crescut spre fapte-adânci ;iar va umbla printre măslini, și-atunciîl vor lăsa cei ce-l iubesc mai tare.

La cea din urmă cină i-a chematși (cum aleargă-mpușcături un stoldin lan) cuvântu-i de pe pâini a alungat

mâinile lor: spre el, neliniștitse-ndreaptă-n zbor și mesei dau ocolși caută scăpare. Însă ele pretutindeni ca un asfințit.

Când voi murii,tu Doamne ce vei face?

Când voi muri, tu Doamne, ce vei face?Îți sunt ulciorul (de-n cioburi m-aș preface?)Și băutura-ți sunt (de m-aș strica îți place?)Îți sunt vestmântul ce va să te-mbrace,cu mine sensul tău dispare.Dacă m-am dus n-ai casă-n carecuvinte să te-ndemne cu ardoare.Din ostenitele-ți picioare-ți cad mereusandalele de catifea ce îți sunt eu.Mantaua ce o porți ți se desprinde.Privirea ta ce-o simt pe-al meu obrazatât de caldă o primesc, ce-n orice cazmă va urma și căuta cu mult necaz -va pune pietre reci în poala carele va purta înspre apus de soare.Ce ai să faci, tu Doamne? Mi-este teamă.

Alinarea Mariei cu cel înviat

Ce-au simțit atunci: nu este oaredecât orice taină mai dulceși tot pământesc:când puțin palid încă de groapă,ușurat a mers către ea:înviat în tot locul.O, către ea, mai întâi. De nespusle era vindecarea.Da, se vindecau, asta era. Și n-aveau nevoiesă se-atingă tare.El puse, de-abia o secundă,a lui – în curândveșnică – mână, pe umărul ei femeiesc.Și ei începură,tăcut ca pomii-n aprilie,și nețărmurit,acest anotimpal supremei lor legături.


4 nr. 115, 2019

Cine suntem noi? Nu estesuficient. Mai am și alte întrebări,cum ar fi; Cine suntem noi ca ființeuniversale...? Nedefinite de nimic...?La urma urmei ce este omul? Amputea spune că este totul încomparație cu neantul sau nimic înraport cu Universul? Poate suntemun lucru de mijloc între nimic și tot?Umanul în univers este o entitate? Oentitate capabilă de autoreglare?Chiar dacă nu ne dăm seama, toțiavem o imagine mentală a noastră,imagine care este sesizată deconștientul nostru. Concret, imagineapersonală apare din convingerile pecare le avem despre noi înșine.Aceste convingeri se formează dinexperiențele noastre din trecut, dinmodul în care reacționează ceilalțifață de noi. În momentul în care neformăm o idee despre noi, ea intră înmintea noastră ca fiind absolutadevărată și acționăm conform ei.Omul se vede pe sine într-ocolectivitate și analizează lumea acărei parte este. Omul nu este așa demare precum se crede și uită să seanalizeze pe sine. Ori, cunoașterea desine este primul pas spre înțelegereaAdevărului. Omul caută adevărul și

fericirea, dar pasiunile și plăcerile îlfac incapabil să le atingă, vrea să secunoască pe sine, dar cade pradăplăcerilor și fuge de sine. Nu toțiavem norocul de a întâlni sinele. Obună cunoaștere de sine are o seriede avantaje. Universul cunoscutnouă, spațiul și timpul suferămodificări observabile, la fel și omul.Modificările universului vin dininterior către exterior. Observatoruluman vede lumea exterioară printr-ofereastră și dacă aceasta este îngustăva vedea doar o parte a realitățiiexterne. Lumea exterioară estebogată în înțelesuri. Mircea Eliadeafirma că “Omul, orice om, chiaromul contemporan, cu toate că nu-șidă seama, prin simbol se deschidecătre cosmos, către lume, cătrepropria viață”. Ființa om este de ocomplexitate deosebita atât dinpunct de vedere biologic cât șienergetic. Avem nevoie decunoaștere de sine ca să punem sublupă fiecare capitol al vieții noastre.Pe drumul nostru, în care fiecare îșicaută împlinirea, neștiutori fiind,vrem să o găsim într-un spațiu binedefinit și desigur și în exterior. Mulțidintre noi fac un pas înapoi în fațafricii de a rămâne singur cu sine. Nuputem separa ideea de “eu”de lumeaîn care trăim pentru că noi suntemceea ce suntem în lume, de aceea nutrebuie să uităm de noi exilându-neîn exterior. Doar știind cine suntemputem afla ce vrem să fim și cumtrebuie să fim. Aristotel afirma că“Suntem ceea ce facem în modrepetat”, iar Thomas Edison afirmamult mai târziu că “Ceea ce ești se vavedea în ceea ce faci”. La om, a face,

este modul nostru de a exista și sepoate rezuma în mai multe acțiuni: ate hrăni, a te exprima și a gândi. Sespune că suntem ceea ce mâncăm,ceea ce zicem si ceea ce gândim.Foarte puțini oameni iau în seamăaceste aspecte și consecințele carerecurg din ele. Tony Robbins afirmăcă “Ceea ce putem sau nu putemface, ceea ce noi consideram sau nuposibil este rareori o funcție acapacității noastre adevărate, Estemult mai probabil o funcție aconvingerilor noastre despre cinesuntem.” Tot el afirmă că noi suntemtrecutul nostru iar trecutul egaleazăviitorul. Cunoașterea de sine se faceîn raport cu tot ce ne înconjoară, atâtcu ceilalți oameni, cât și cu naturaînconjurătoare, de la planeta pe caretrăim și până la universul cunoscutsau alte universuri în curs dedescoperire. A te cunoaște înseamnăa merge în profunzime, a merge laoriginea noastră. După cum spuneapărintele Constantin Galeriu, noi nune suntem nouă înșine origine șiatunci nu avem cum să ne cunoaștemprin noi înșine: "Noi ne cunoaștemîmpreună cu Dumnezeu, împreunăcu Ziditorul, cu originea noastră.Numai în Dumnezeu cel veșnicexistența și cunoașterea sunt una.Noi luăm cunoștință de noi înșinedupă ce existăm, în procesul formăriiconștiinței de sine și nici atunci numaiprin noi înșine, ci numai prin apelul laobârșia noastră. Iar acest apel e vitalspiritului și existenței". Și, putemconcluziona, a te cunoaște pe tineînsuți înseamnă a înțelege cum vreaHristos să fii.

(Va urma)

În cãutarea adevãrului (33).În cãutarea adevãrului (33).Cine suntem noi?Cine suntem noi?

,,Pentru a avea mai mult decât ceea ce ai, trebuie să devii mai mult decât ceea ce ești !”Jim Rohn

Gheorghe Valerică CIMPOCA


5nr. 115, 2019

FILOZOFIA, RELIGIA ŞI ŞTIINŢA (1)FILOZOFIA, RELIGIA ŞI ŞTIINŢA (1)„Să nu vezi în dușmanul tău decât un prieten rătăcit.” – Pitagora

Vavila Popovici

După Noaptea Învierii când s-aauzit chemarea „Veniți să luațilumină” și s-a trăit momentulaprinderii tuturor lumânărilor celorprezenți în biserici și dupăîntunericul de câteva clipe, oameniiau simțit că s-au umplut de luminăcerul, pământul și cele de subpământ. Iar săptămâna care a urmata fost Săptămâna Luminată, în care,sau începând cu care, ar trebui să neluminăm mințile, să medităm laviața pe care ne-o dorim, să neimaginăm cum ar fi lumea dacăoamenii s-ar iubi între ei, dacă ar ficei mai mulți care să gândească labinele nostru, al tuturor și la bineleacestei țări. Binele să se înfrățească,răul să se pedepsească, sau cumspune proverbul românesc „Celebune să s-adune, cele rele să sespele”, cam așa ar trebui săprocedăm, fiindcă nimeni nu poatetrăi cu răul în „ograda” sa. Am ajunsîn punctul când răul nu mai poate fitolerat, nu poate fi iertat, fiindcă„plaga” a devenit purulentă și ainfectat o mare parte a societății.Tolerarea acestei situații ar însemnadistrugerea societății în care trăim.„Prietenii rătăciți” de care vorbeaPitagora, vinovații, ar trebui săconștientizeze calea greșită pe careau pornit. Cu toții trebuie să știm cevrem, cu cine ne adunăm, iar răul sănu-l mai tolerăm. Numai așa putempăstra lumina în noi și putem s-oredăm lumii, să scăpăm deîntunericului care ne înconjoară.

M-am gândit zilele acestea larolul Bisericii în viața noastră, laoamenii credincioși, dar și la ceilipsiți de credință. La faptul că toține dorim o viață mai bună și parcănu știm exact pe cine trebuie să

urmăm, deși Binele este unul și atâtde diferit de răul care i se opune.

M-am gândit și la cei care aumeditat și meditează profund asupravieții și ne împărtășesc gândurile lor,îmbogățindu-ne cunoștințele, și pecare îi numim filozofi, dar cum amspus cândva, filozofi sunt mulțiprintre noi, oameni care fructificăexperiența vieții și o transmit celorcare nu au timp sau nu vor săgândească. Pe aceștia îi numimoameni înțelepți. Mai sunt și oamenicare au crescut în spiritul credinței,sau care au dobândit-o ulterior.

Și m-am mai gândit ce minunateste ca un părinte să-și învețe copilulpoezii, înainte ca acesta să poatăcânta, să-l învețe acea modestă darplină de emoție rugăciune: „Tuînger, îngerașul meu!/ Ce mi te-a datDumnezeu,/Totdeauna fii cu mine/Și mă învață să fac bine./ Eu suntmic, tu fă-mă mare,/ Eu sunt slab, tufă-mă tare/ În tot locul mă-nsoțește/Și de rele mă păzește.” Și copilul cutimpul va simți că nu este singuratunci când lipsesc părinții, că el esteprotejat și trebuie să facă numailucruri bune care să mulțumeascăîngerașul care-l însoțește...

Necesitatea credinței și afilozofării sunt simțite de fiecare omși ele se găsesc mai ales la cei tinericând ei se simt atrași să meditezeasupra rostului lor în lume. Filozofiaînseamnă iubire de înțelepciune, iarînțelepciunea este loc de întâlnire șicumpănire a tuturor virtuților. Ea nuînseamnă înstrăinare de viață, ciorientarea în viață, în acțiuni, ca deniște faruri călăuzitoare. Hegelspunea că filozofia este floarea ceamai înaltă a unei culturi. Filozofia șiReligia se înrudesc, cea de a douatinzând să descopere marile mistere

alelumii invizibile, iar filozofia lărginddomeniul intelectual al cunoștințelordespre lume și despre fenomenele ei.Marii gânditori ai umanitățiiîncepând cu Tales din Milet,Pitagora, Platon, Aristotel, FericitulAugustin, Toma de Aquino, Bacon,Descartes, Leibnitz, Kant, până laBergson și Boutroux, au căutat săarmonizeze pe cât este posibilfilosofia cu religia. Și nimic în lumenu-i mai frumos decât căutareaadevărului cu ajutorul religiei —cunoștința dobândită cu putereaspiritului. Există o îmbinare arațiunii și a spiritului, a materiei și asufletului, a filosofului și omuluireligios.

Din Antichitate se cunoaște acestefort al omenirii de a percepeUniversul. Omul antic înțelegea princosmos armonie, frumusețe; lumeaera o expresie a frumosului. Desigurcă primii filosofi, necunoscându-l peDumnezeu, n-au pus la temeliacreației universului o cauzărațională, dar au ajutat foarte mult laînțelegerea lumii în care omultrăiește.

Una din trăsăturile grecilor eradragostea de a gândi și ei sunt ceicare au pus bazele filozofiei.Comerțul și industria ajunseseră la

nr. 115, 20196

Climate literareClimate literareClimate literareClimate literare

apogeu, așa încât în Milet, odată cudezvoltarea negoțului, s-au pusbazele filozofiei, matematicii, șiodată cu acestea s-au dezvoltat:astronomia, geografia, navigația,comerțul exterior și literatura.Miletul a cunoscut această înflorirepentru că aici s-a întâlnit gândireanegustorilor greci cu înțelepciuneaegiptenilor, perșilor și indienilor. Înacea perioadă s-au remarcat unelepersoane care au fost renumite printalentul și caracterul lor, persoanecelebre care au fost numite înțelepțiși cuvintele lor au și astăzi mareprețiozitate, deși au trecut peste2.500 de ani de la acea vreme.Pentru a putea fi reținute mai ușor șide cât mai multe persoane, uneleproverbe ale înțelepților greci au fostsăpate în piatră sau pe fațada unorclădiri importante. Ele sunt valabileși astăzi.

Primul filozof grec și primulmatematician al Greciei Antice a fostTales din Milet (624 î.Hr. – 546î.Hr.), Miletul fiind unul din cele maiînfloritoare orașe grecești ioniene, unmare port grecesc de pe coastamediteraneană a Asiei Mici, unimportant centru al filozofiei, un orașcare a dat multe personalități dindomeniul filozofiei, literaturii șiarhitecturii. Despre Tales au scrisCicero, Seneca, Plutarh, Pliniu celBătrân – unii din cei mai influențigreci din perioada Antichității. Talesdin Milet a fost numit de greci„Sophos”, adică înțelept, pentru că adat multe sfaturi, iar cel maicunoscut este cel gravat pe fațada dinOracolul lui Apollo din Delphi:„Cunoaște-te pe tine însuți!”. Cuprivire la omul fericit spunea că estecel sănătos, bogat, curajos și educat.Negustor de profesie, Tales a făcutmulte călătorii în Egipt, Creta șiAsia, călătorii care i-au permis să-șiîmbogățească cunoștințele dindiferite domenii. Este primul din cei„Șapte Înțelepți” din Grecia Antică,a ajutat foarte mult la dezvoltareamatematicii, astronomiei șifilozofiei. Este considerat părintele

științelor. A făcut multe descopeririîn domeniul matematicii – aformulat mai multe teoremegeometrice care îi poartă numele. Afolosit teorema care îi poartă numelela calcularea înălțimii piramidelordin Egipt, măsurând umbra acestoracând umbra unui om este egală cuînălțimea sa. Deci s-a folosit derelația dintre umbră și dimensiuneacorpului care o proiectează.Oamenii îi criticau adesea pefilozofi, reproșându-le uneori sărăciași spunându-le că filozofia este oîndeletnicire nefolositoare. Povesteaspune că odată, ieșind noaptea dincasă însoțit de o bătrână, pentru aurmări stelele, Tales a căzut într-ogroapă, iar bătrâna i-a reproșat:„Cum vrei să știi ce-i în cer, Tales,când nu ești în stare să vezi ce-i lapicioarele tale?”. Putem zâmbi la

citirea acestei povești, dar câtăfilozofie are! Cum ne dezvăluiemodurile diferite ale gândirii și cumtrebuie să le interpătrundem, fiindcăviața omului este rațiune plus înaltasimțire.

Tales a fost filozof, dar și legiuitor,om de știință, savant, matematician,om de stat. A descoperit cele 4anotimpuri și a împărțit anul în 365de zile. A considerat că apa esteprimul element care dă naștere la alteelemente. El a spus că „Apa esteprincipiul tuturor lucrurilor”. A pledatpentru folosirea înțelepciunii în viațanoastră de zi cu zi.

Deși niciuna dintre scrierile lui nua fost găsită, opera sa a fost păstratăprin intermediul scrierilor altorautori.

Răspunzând la întrebările puse decătre un sofist, Tales i-a răspuns căcel mai bătrân este Dumnezeufiindcă el a existat dintotdeauna;

Dumnezeu este fără de început șifără de sfârșit; cel mai frumos lucrueste universul; cel mai mare dintretoate lucrurile este spațiul fiindcăconține toată creația; lucrul cel maiconstant este speranța, pentru căomul continuă să existe și după ce apierdut totul; cel mai bun lucru estevirtutea, pentru că fără ea nu arexista nimic bun în lume; cel mairapid lucru este gândul, pentru căîntr-un minut ne permite să zburămpână la limitele universului; cel maiputernic lucru este nevoia, pentru cădin cauza ei, omul înfruntă cele maimari pericole în viață; cel mai ușorlucru este să dai sfaturi; cel mai greulucru este să te cunoști pe tine însuți.Putem astăzi să-l contrazicem?

Pitagora sau Pythagoras (580 î. H.– 495 î.H.), al doilea din lista marilorînțelepți ai Antichității, s-a născut îninsula Samos. Încă de tânăr a călătoritmult, vizitând Orientul Apropiat pânăîn India, a fost întemeietorulpitagorismului, care punea la bazaîntregii realități teoria numerelor și aarmoniei. Fiind un mic dictator, s-amutat la Crotona, azi Crotone înItalia, unde a întemeiat cel mai„totalitar” colegiu posibil. Puteauintra în el și bărbații și femeile, dartrebuiau să depună înainte unjurământ de castitate și să se oblige laun regim alimentar care excludeavinul, carnea, ouăle și bobul. Ce-aavut el cu bobul, nimeni nu a înțeles.Toți trebuiau să se îmbrace cât maisimplu și decent. Râsul era interzis șila sfârșitul fiecărui an de școală, toțielevii erau obligați să-și facă publicautocritica. El nu a scris nimic sauscrierile sale nu s-au păstrat. Totuși luii se atribuie descoperirea teoremeigeometrice și a tablei de înmulțire,care îi poartă numele. A fost un mareeducator și învățător al spirituluigrecesc. Nu se poate stabili cuprecizie ce aparține lui Pitagora și ceau adăugat pitagoricienii ulteriori.Celebrele texte – Versurile de aur alelui Pitagora și Legile morale șipolitice ale lui Pitagora, existente și în

→ Continuare în pag. 7

nr. 115, 2019 7


traduceri românești, aparțin uneiepoci ulterioare. Imnurile lui Pitagorase referă la virtute. Transcriu câtevacare mi s-au părut a prezenta mareinteres: „Cinstește pe tatăl tău, pemama ta și pe rudele ce-ți suntapropiate. Dintre ceilalți oameni, fă-ți prieten pe cel încununat de virtute.Supune-te întotdeauna în fațavorbelor blânde și a faptelorfolositoare. Nicicând să nu-ți urăștiprietenul pentru o greșeală de nimic,atât cât poți; căci posibilul vecin e cunecesitatea. Află că toate acestea suntastfel, și învață să biruiești cele ceurmează: mai întâi lăcomiapântecului, apoi lenevia, luxul șimânia. Nu săvârși nicicând vreo faptăde care să te rușinezi, nici față de unaltul, nici față de tine. Și, mai ales,respectă-te pe tine însuți. Fă apoidreptatea cu fapta și cuvântul. Nu tepurta în nici-o-mprejurare fără săgândești. Ci amintește-ți că omulsortit e ca să moară; și află că avereaașa cum se câștigă, la fel se risipește.Cât privește necazurile îndurate deoameni din pricina Destinuluipotrivnic, primește-le ca și când li s-ar cuveni; îndură-le răbdător și nu te-mpotrivi. Caută să le înlături, pe câtîți va sta în putință. Dar cugetă

temeinic la aceasta: că, pe cei buni,soarta îi păzește de multe din acestenenorociri. Multe vorbe, bune saurăutăcioase, ies din gura oamenilor;nu le-arăta prea multă prețuire, darnici nu le-nfiera. Chiar lucrurimincinoase de auzi, îndură cu răbdareși blândețe. Ia seama-n oriceîmprejurare la cele ce-ți voi spune: Canimeni, niciodată, prin vorbe sau prinfapte, să nu poată să te împingă săspui sau să săvârșești ceva nefolositorpentru tine. Cugetă înainte de a făptui,ca nu cumva să te porți nesăbuit, căcinumai omul păcătos spune sau facelucruri nesocotite. Nicicând, așadar,să nu faci ceva de care apoi să tecăiești. Nu săvârși nimic din cele cenu știi; ci învață tot ce se cuvine săștii, și viața fericită îți va fi. Îngrijește-te de sănătatea trupului tău, dar dă-icu măsură băutura, mâncarea șimișcarea, și numesc măsură ceea cenicicând nu te va stânjeni. Deprinde-te cu o viață curată și simplă; șipăzește-te să faci ceea ce trezeșteranchiuna. Nu cheltui fără rost... Darnici nu fi zgârcit; dreapta măsură e cemai bună-n toate. Nu-ți lua dreptîndatoriri ceva ce ți-ar putea dăuna, șimai ales cugetă înainte de-a trece lafapte”.

Pitagora este primul care a

inventat conceptul de filozofie,definind-o ca un efort spreînțelepciune și o dragoste de adevărla care se ajunge doar prin exercițiulinteligenței.

După citirea acestor imnuri, m-am gândit ce bine ar prinde niștecursuri predate în școlile zilelornoastre, pentru educarea și inițiereatinerilor în perceptele filozofiei,adică ale înțelepciunii, respectului șidragostei de adevăr. Sau, la orele dematematică, când se învață sau seaplică teorema lui Pitagora, să sefacă o pauză și să li se vorbeascăelevilor despre acest matematician-filozof și să li se citească „Imnurile”.Poate ora de matematică ar fi maiinteresantă!

Este cea mai cunoscută teoremădin geometria euclidiană. Cine nu oștie? Elevii o spun ca pe o poezie,dar și părinții, bunicii o pot „recita”:„În orice triunghi dreptunghic, sumapătratelor catetelor este egală cupătratul ipotenuzei (latura opusăunghiului drept)”.

A rămas în mintea oamenilor capărinte al vegetarianismului, așaîncât cei care preferau să-i urmezedieta din care era exclus consumulde carne, sute de ani au fost numiți„pitagoreici”.

→ Continuare din pag. 6

POEMEIon Iancu Vale

Patologie dePatologie deprimăvarăprimăvară

în fiecare primăvarăîl bântuie o boală ciudată şi rarănu poate deloc să doarmăşi umblă cu mâinile făcute paravanca într-un gest de apărareasta din cauză că feluriţi fluturiîşi depun ouăle sub pleoapele luiel nemaiputând de acumsă închidă ochiide teamă să nu striveascăfragilele crisalideîn care se coace zborul

AngoasăAngoasă

de o bucată de timpnu mai are loc în propria-i casăîl sufocă senzaţia lipsei de spaţiusimte mai întâi cum îl busculeazăcuvinteleîl împing spre pereţiîl ridică spre plafon, îl lipesc pe podeaapoi îl deranjează obiectele din jurpat, stilou, glastră, cărţicare minut de minut, ceas de ceasuneltesc şi complotează împotriva luiuneori îl asaltează în crucea nopţiignomi ciudaţi şi groteşti

ce sălăşluiesc în nişte catacombesub arcaua caseide o altă bucată de timpa început să-l obsedeze şi exterioruliată, a dispărut nucul din curtepoteca spre poartă pluteşte în aernu mai este nici lenjeria de damăde pe culmea de rufes-a solidificat fumul din hornşi a căzut fărâmând acoperişul

nr. 115, 20198


VALOAREA,VALOAREA,

ÎNTRE CUNOAÎNTRE CUNOAȘȘTERE TERE ȘȘ II

ESTIMAREESTIMAREDragoș Niculescu

Continuare din numărul trecut

12. Evaluarea şi rolul binomuluisubiect – obiect în constituirea valorii

La rîndul lui, Mircea Florian, prinluminarea procesului de evaluare, careincumbă rolul activ al celor doi factori –subiectul şi obiectul – în constituireavalorii, susţine poziţia raţionalistă a luiPetre Andrei, care aşează valoarea înpostura de produs al relaţiei dintre oanumită zonă a conştiintei subiectului şicalităţile imanente ale obiectului artistic.Să nu omitem a menţiona că PetreAndrei susţine că se impune şi osociologie a valorii – criticînd însăcăderea în sociologism –, alături delogica şi psihologia valorii. Deasemenea, să precizăm limpede căPetre Andrei nu a acordat statuttranscendent, sinonim cu Divinul, valoriiabsolute, aşa cum au considerat alţifilozofi, ci el i-a acordat un statut real,tangibil; la P. Andrei, valoarea absolutăeste reprezentată de personalitateaculturală creatoare, de colectivitateaumană (la nivel individual şi social), deraţiunea plasată sub puterea sacruluicreator – aceasta constituind o altăsemnificativă distincţie pe care filozofulromân o aduce în concertul teoretic alevoluţiilor, edificărilor şi soluţiilor filozofieivalorilor.

De aceeaşi părere că natura valoriise întemeiază pe relaţia dintre subiect şiobiect, neputînd fi confiscată nici demonopolul neatîrnării ei de conştiinţă(Scheler), al "transcedentului" (Rickert),al "obiectelor ideale" (Husserl), al stărilorpsihologice ca plăcerea (Bentham),dorinţa (Ehrenfels), interesul (Perry) esteşi Tudor Vianu, care, mai mult,generalizează într-o manieră de nobilăsupleţe estetică, particularitateaacordului subiect-obiect la orizontul

"acordului între eu şi lume". În cadrulamplului său sistem teoretic, problemaautonomiei şi heteronomiei esteticuluiautotelic, plecînd de la soluţiaautonomistă pe care Croce o propunedisputei dintre "conţinuitiştii" hegelieni şi"formaliştii" herbartieni, soluţie care a fostca un foc de resort pentru dezvoltareaaparatului său argumentativ, luînd încalcul atît valorile estetice cît şi pe celeextraestetice, Vianu ajunge la concluziaesenţială că "arta este eternă prin formaestetică şi vremelnică prin conţinutul ei".

13. Mihai Ralea şi diferenţa dintrerealul vicios al naturii şi virtuosulideal al valorii autonome

Interesantă este la Ralea păstrarealucidităţii, a echilibrului. Privită camanieră de transfigurare a naturii şi vieţii,opera de artă, valoarea estetică pe careo atinge, suportă determinanteleelementelor de viaţă anestetice, sauextraestetice, dar în acelaşi timp areputerea de a-şi păstra autonomia, trăireaîn sine. Ralea îi acordă însă acesteiautonomii nu numai statut final, ci îiprezintă naşterea şi dezvoltarea, sincroncu procesul de sublimare, detransfigurare a elementelor anestetice,proces în timpul căruia, paradoxal,caracterul autonom, pe măsuraconstituirii sale, realizează şi izolarea,apărarea operei de artă de asaltulcontaminant al elementelor anestetice.Deci, mediul anestetic – pe carevaloarea

pură, prin caracterul ei autonom, îlreneagă pînă la urmă – serveşte caplasmă germinativă principiuluiautonomiei. Prelucrarea, sublimareaelementelor anestetice (religioase,morale, sociale) se realizează pînă laridicarea lor la nivelul de puritate alplanului estetic, nivel la care valorileajunse devin "valori de lux", dezlegate de

orice determinantă utilitară şi socială.Frumoasă viziunea lui Ralea, dramaticăprin existenţa acestei duale etici interne,care duce metamorfoza evolutivă avalorii de la mundanul rudimentar şigregar la puritatea solară a esenţei!

Să remarcăm însă că diferenţape care o face Ralea între realul vicios alnaturii şi virtuosul ideal al valoriiautonome este cuprinsă în denumireade "artificialitate", termen atributiv pe caregînditorul îl acordă esteticului, acestuidomeniu subtil, care conţine ocomponentă neancorată gravitaţionalpauperului mundan, perisabilităţiiontologicului relevat (obiectiv,fenomenal).

*

Printre bogatele şi îndelungateledezbateri teoretice pe care le-a suscitatproblematica metaforei, sub cele treiipostaze ale sale – metafora epistemică(cognitivă), metafora estetică şi metaforafilozofică, interesant este punctul devedere exprimat de Paul Ricoeur, încartea "Metafora vie", în care analizează,sub aspect semantic şi hermeneutic,subiectul metaforei estetice. Fiindcapabilă să acţioneze atît în cîmpulrestrîns, semantic, cît şi în cel extins,hermeneutic, complexitateadisponibilităţii sale expresive şi tranzitivecreşte, căci dacă în cîmpul semanticputerea sa figurativă de simbolizare estefocalizată asupra cuvîntului, în cîmpulhermeneutic al discursului metafora numai poate rămîne doar o simplă figurăde stil, puterea sa figurativă desimbolizare capătă un cu totul alt aspect,o cu totul altă funcţie – aceea deredescriere a unei porţiuni mai largi arealitaţii, prin menţinerea corelaţiei dintresens şi referinţă, sensul fiind dat deorganizarea interioară a discursului, iar

nr. 108, 2018 9


referinţa constînd în capacitateatematică a discursului de a viza orealitate din afara limbajului. Iată cu cedificultate se confruntă Ricoeur, şi în cemod tranşant vrea să o soluţioneze:dacă metafora poetică esteesenţialmente nonreferenţială, atunci, încazul discursului poetic, cum mai poatefi păstrată integritatea referenţialuluidiscursiv, care trebuie să reziste, săraporteze discursul unui segment derealitate? Deşi problema pareinsolvabilă, ingeniozitatea şi ascuţimeareflexivă a gînditorului, dupădescompunerea analitică, vine acum săsintetizeze, pretinzînd convingător că îninteriorul fragmentului literar are loc, înacest moment critic, un proces derestructurare estetică, în care sîntangajate cele două cîmpuri, în condiţiileîn care, în substanţa sferei globalepoetico-discursive, deşi cîmpul poetic îşipierde referenţialul propriu, - sensulmetaforei poetice, prin translaţie, vine săse aplice, să lumineze conotativ sensulşi referenţialul cîmpului discursiv, textulcăpătînd astfel virtutea poetică a uneirealitaţi transfigurate. În concluzie, îndimensiunea finală a discursului poeticse va găsi, conjugat şi corelat, un dublusens: sensul poetico-discursiv, care,infuzat referenţialului discursiv, îi schimbănatura, i-o converteşte într-o natură deordin secund, îmbogăţită, sporită înconţinut şi semnificaţii, în puterea de asugera noi înţelesuri. Astfel, putem vorbinu numai de un dublu sens, ci şi de o"referinţă de grad doi", sau "o referinţădedublată" în discursul metaforic,concluzie pe care Ricoeur ne-o descrieastfel: "suspendarea referinţei lateraleeste o condiţie necesară eliberării uneiputeri de referinţă de gradul doi, careeste referinţa poetică propriu-zisă",formulare în care, prin "referinţă laterală"trebuie să se înţeleagă referenţialulcîmpului poetic, care dispărînd (topindu-se), îşi revarsă întreaga energiespirituală, prin mijlocirea sensului poeticcombustionant, asupra cîmpului şisensului discursiv, schimbîndu-le astfelnatura, dublînd-o transfigurant; iar prin"referinţa poetică propriu-zisă" trebuiedeci să se înţeleagă referenţialuldiscursiv poetizat, final al discursuluipoetic.

Cu o concepţie ridicată pe cărămizilefragile ale unui realism estetic dezvoltatoral viziunii britanicului Roger Scruton,Donald Davidson susţine, pe calea uneilogici semantice rigide, în care singur seînchide, că din moment ce termeni aflaţiîn stare necontextuală, deci izolaţi, au osemnificaţie literară proprie şi unică,aceea denotativă, folosită în textenonmetaforice, utilizarea lor în textemetaforice va păstra, riguros, acelaşiînţeles denotativ, ei neputînd, de aceea,fi utilizaţi la construcţia unor structurimetaforice denotative, în care săacţioneze, să poată fi distinse proprietăţiestetice autentice, reale. "CazulDavidson" este simplu, teoria sa estecompromisă de reducţionismul semanticîn care crede dogmatic. Realitatea estecu totul alta: unul sau mai mulţi termeninu îşi conservă nici o semnificaţienonmetaforică; păstrîndu-şi aceeaşiformă, aceeaşi identitate morfologic-lexemică, funcţia lor semantică, tradusăprin semnificaţia pe care o degajă, estediferită în funcţie de context, dedeterminantele extrinseci în care estecuprinsă. Din întrepătrunderea, dincombinarea semnificaţiilor termenilorîntregii structuri, sub ghidajul precis alsensului intenţionat de creator, iradiazăsemnificaţia denotativă, metaforică afostului termen nonmetaforic, rece şisărac în sensul său "tare". Asta e tot."Realismul" lui Davidson stă pe orealitate iluzorie, incompatibilă cu vrajaşi forţa adevărată a misterului estetic almetaforei, o dovadă peremptorie fiindaceea că folosirea metaforelor îndescrierea unor universuri esteticecomplexe în reprezentări şi sentimenteeste indispensabilă, realismul nu maipoate funcţiona în exprimarea unortensiuni şi senzaţii intime, a unor spaţiiirizate de trăiri negative şi psihiceinterioare, pe care numai bogăţia arteidenotative o poate sugera.

Încheiem cu necesara distincţie pecare filozoful Marin Aiftincă o prezintă încartea "Misterul artei şi experienţaestetică", referitoare la imaginea(valoarea) estetică şi imaginea(valoarea) artistică. Cu o expresivitatelirică şi descriptivă admirabilă, izvorîtădintr-o rigoare ştiinţifică ce nu şi-a epuizatputerea cîntecului, ci o eliberează cînd

doreşte, mlădiind reflex orice incipienţăde alunecare în vîscozitate analitică –virtuozitate prezentă în fluiditatea întregiilucrări –, domnia-sa ne scuteşte deefortul descifrării oricărei ambiguităţi, prindepartajarea clară a celor două categoriiaxiologice. Astfel, deşi provenită ca fondstructural din natura percepţiilorparticulare ale simţurilor, din calităţileintrinseci estetice ale obiectului artistic,realizarea estetică nu se supune lor, ci letopeşte într-o imagine unitară definitorie,prezentă ca modalitate de existenţăabsolută, netranscendentă a obiectuluiestetic, aşa cum remarcă de altfel şipolonezul Roman Ingarden. Imagineaartistică, în schimb, depăşeşte acestcîmp intim şi concret, făcînd legătura cuvibraţiile exterioare ale valorilorextraestetice, ancorînd opera de artă lacontextul uman, moral, social în careobiectul estetic evoluează şi palpită,adaptat la izvoarele vieţii. Plecînd de latipul de coexistenţă a elementelorextraestetice în cadrul imaginii artistice,Marin Aiftincă concluzionează esenţialcă, deşi valoarea estetică, prin structuraei, pare că se identifică cu opera, eadepăşeşte echivalenţa absolută,orizontală cu obiectul artistic, devenind,aşa cum spunea Croce, un "cosmos",suverană peste celelelate tipuri de valoricu care coabitează în opera de artă.Chiar în condiţiile specifice deeterogenitate constitutivă pe care lecomportă, valoarea estetică nu se disipă,ci îşi condensează în sine unitar toatedeterminantele, actualizîndu-se înacelaşi timp relativ în obiectul şi imaginealui artistică, conectînd împreună acestobiect la un transcendent care îi susţineşi îi primeşte jertfa. Sacralitatea investităîn opera de artă se întoarce sporită lasacrul recuperator şi înţelegător a toatecîte sînt şi se fac.

nr. 115, 201910


POEMEGeorge Piteș

Sunt gropile deschise

Sunt gropile deschise pentru trezeDestine perorând elucubrante,Ce se grăbesc spre năsălii vacanteCa nimeni înainte să cuteze.

Vin învelite-n foile volanteCe rupte sunt din cărțile obeze,Și zilnic se citesc pe la nămiezeAliniind sentințele perdante.

Se născocesc noi teorii în ploaiePăcatele ne calcă în copite,Mâini înnodate-n pântec se dezdoaie

Și-mproașcă tină peste vechi ispite,Furtuni frivole curăță de zoaieDestinele la viață oropsite.

La margineacuvântului

La marginea cuvântului, din vremeMai tună-n haos dangătul de clopot,Cu dor de munte dau izvoare-n clocotRănind cu ceață mitice poeme.

Trec herghelii prin inimă în tropotScrâșnesc din dinți pădurile boeme,Se-nclină iarba și sub cizmă gemeȘi nori se sinucid cu-n jalnic ropot.

La răsărit un cer de plumb se frângeDintr-un coșmar ies lupii să ne-atace,Otrava neputinței intră-n sânge

Sinistru urlă vântul în olace,Cum lațul fricii-n jurul meu se strângeM-ascund speriat între război și pace.

Plecând de-acasă

Plecând de-acasă blânda primăvarăÎn ochi de stele poartă-o azurieSperanță, dincolo de calomnieȘi inima vitează de la țară.

Intrând în urbe ca-ntr-o pușcărieMorișca verii-n inima sprințară,Cu semne de-ntrebare și ocarăDestinul feciorelnic i-l rescrie.

Pășind în toamna viselor striviteCu ochi încercănați și minți zăludeÎși vinde șansa vieții irosite.

Călcând în iarna viscolelor crudeBlesteamă primăvara în cumpliteChemări, din care drumul o exclude.

Prin lanurile-albastre

Prin lanurile-albastre zboară zoriiAltarelor de piatră dând binețe,Și nu e nimeni care să ne-nvețeDe ce pe-un colț de Lună stau cocorii.

Se-ascunde noaptea-n hăuri de tristețeÎn naiul frunzelor mai suflă norii,Și ciocârlii revin din visul floriiSă mângâie solfegii cu tandrețe.

Un cuc pribeag mai bate o secundăPădurea țese frunze ruginite,Câștigă astăzi viața încă-o rundă

Iar marea încă-un val ne mai trimite,Și soarta noastră, parcă mai rotundăNe socotește treptele suite.

Se duc mironosițele

Se duc mironosițele la soareSă spele rufele de vechi păcate,Și să se-nchine-apoi cu pietateAltarelor ce iartă tot ce doare.

Întemeind o nouă puritateCa la-nceputuri, chiar și în reluare,Crezând fervent, pânʼ-la banalizareÎn cotitură și fidelitate.

Se duc mironosițele la apăSă mai boteze-odată rufăria,Uitând că-a doua zi, aceeași pleoapă

Va cere iar și insistent simbria,Și-asigurându-le că de iad scapă,Le cere în avans spre Rai chiria.

La margine de lume

La margine de lume facem troculCând toate ușile ne sunt închise,Cînd dincolo de drumuri interziseSe termină, ca niciodatʼ norocul.

Săpăm atunci pe noile absciseSă-ntoarcem iar clepsidra și sorocul,Dar la sfârșit ne-așteaptă numai foculCe va-mplini veciile promise.

Cu ochii orbi vom recunoaște loculȘi surzi vom auzi sperate vise,Cum termină de lacrimi albe stocul

Spre-a fi și ele-ncet, încet, ucise.Coșmarele rânjind porni-vor joculArzând în foc durerile deschise.

Iernează-n iglul meu

Iernează-n iglul meu, pierdută barcăAlunecă în suflet și în minte,M-acoperă cu noaptea de cuvinteCu-o eră glaciară mă încearcă!

Apoi plutește ca o rugăminteCu dor de nemurire mă încarcă,Furându-mă din trista mea remarcăMă nămețește-n lacrima fierbinte!

Alege-mă din fulgii de zăpadăSpărgând fereastra plină de uimire,Să peticesc privirea cu o stradă

Pavată cu-o perdea de amăgire,Și să mă pierd în ultima tornadăDansând nebun până la istovire!


nr. 108, 2018 11


Din volumul „La răsărit e apusul”.Capitolul II: „Ce drum sa alegi” (5)

Am avut însă norocul chiar dinprimul an să cunosc un ofițer pecare să-l iau ca exemplu pentruviitorul meu, chiar în condițiiledescrise mai sus. Acesta era șeful luiDomnescu, Basarabeanu. Era parcăomul născut să îmbrățișeze aceastămeserie: bine pregătit, politicos,elegant în gândire și exprimare,apropiat de elevi, chiar și atuncicând îți făcea o observație parcă temângâia, chiar dacă tonul vocii nuera șovăielnic, ci autoritar, milităros.Peste ani aveam să-l întâlnesc peacest om la o activitate în care eueram protagonist, iar revederea luimi-a făcut o mare plăcere sufletului.Lui i se datorează expulzarea dinșcoală a acestui Domnescu pentrucă el sesizase că acesta nu avea cumsă conducă o clasă de elevi într-oșcoală militară cu metodele lui decaporal neșcolit. Primul mare șoc pecare mi l-a produs acest Domnescua fost chiar în ziua de Crăciun aacelui prim an de școală. Pentru căpe vremea conducerii ateiste a țăriiaceastă zi era una ca toate celelalteși noi elevii aveam program de...instrucție. Adică să ieșim în teren lao temperatură de minus zece gradeca Domnescu să-și bată joc de noi.Instrucția noastră se desfășura peun câmp plin de istorie dinapropierea unei localități istorice,acolo unde Mihai Viteazul repurtaseo importantă victorie, la Șelimbăr.Râul Seviș era limita de sud a acestuicâmp de instrucție. Domnescu ne-acondus la râul acoperit de o pojghităde ghiață. Până nu ne-a trecut elprin râu înainte și înapoi de zeci deori, nu s-a lăsat. Echipamentul șiîmbrăcămintea noastră de iarnăînghețaseră. Numai bocancii mai

erau în viață pentru că mișcareacontinuă a picioarelor nu le dăduserăgazul de a îngheța. Mantalele deiarnă trosneau ca niște găteje uscatepe care le pui pe foc, numai foc șicăldură erau atunci în minteanoastră. Am ajuns în unitate maimult morți decât vi. Tot plutonul aintrat în infirmerie. Ofițerul a fostsancționat disciplinar. Unii dintrecolegi au stat o săptămână îninfirmerie, eu am ieșit chiar în aceazi pentru că tatăl meu a vrut să-mifacă o surpriză și venise în vizită deCrăciun chiar dacă ne separauaproape patru sute de kilometri. Nui-am povestit prin ce trecusem, nuvoiam să-l sperii. Era un om simplu,cu școală puțină și nu ar fi înțelesbătaia de joc a unui individ față dezeci de tineri, așa cum eram noielevii lui Domnescu. Torționarul nua înțeles nimic din pedeapsadisciplinară pe care o primise pentrucă ne torturase. După Anul Nou laprimele ore de instrucție fără săvorbească cu noi, mișelește, petimpul deplasării la câmpul deinstrucție dădea doar comenziscurte în bătaie de joc:

-Drepți! Stai! Înainte mars! LaStânga-mprejur! Înainte! Așa ne-atot comandat trei kilometri până laterenul de instrucție. Mergeam cateleghidați. Mă gândeam că peterenul de instrucție de la Daia ne vaomorî la propriu. Nu, nu a făcut așa.Până la urmă a ales o altă metodăde a ne încerca nervii: ne-a ținut înpoziția drepți în ploaie patru ore.Aveam voie doar să schimbămpoziția picioarelor. Și ca să nu-ireproșeze cineva ceva, a rămas și elîn ploaie cu noi. Era ianuarie și eramuzi aproape până la piele, el neprivea cu dispreț și parcă citindu-nesuferința pe față se bucura în sinea-i. Nu am mai putut răbda și laîntoarcerea în școală am mers directla secretarul comitetului de partid

pe care-l cunoșteam foarte bine,fiindu-i oarecum subordonatîntrucât eram redactorul șef alrevistei școlii „Gânduri Ostășești”.Nici lui nu i-a venit să creadă că într-o instituție de învățământ militarexistă un astfel de om care ar fitrebuit să dea exemplu pentrutinerii elevi. A fost ultima abatere alui Domnescu în acea școală, a fosttrimis pe frontiera de vest poate aiciîși va schimba comportamentul. Ți-ai găsit! Peste ani aveam să măîntâlnesc cu acest individ, desigur înpoziții total diferite. Eu șef într-oinstituție centrală, iar el comandantde subunitate. Deși fusesecomandantul meu, primul dintre unșir mai lung de comandanți, era șimai mare în promoție, la aceastăîntâlnire am constatat că aveagradul militar mai mic decât al meu,ba chiar de două ori. M-a primitsperiat, de parcă i-aș fi luat capul.M-am purtat cu el elegant, deși euverificam o reclamație făcută desubordonați la adresa lui. De cumam ajuns în subunitate i-amprezentat scopul pentru carevenisem, fără să-i divulg conținutulreclamației. I-am cerut să-mi asigurecadrul necesar pentru a discuta cutoți subordonații lui. S-a supus fărăsă comenteze. Reclamația era gravă:folosirea subordonaților în interespersonal în detrimentul misiunilor,

LA R|S|RIT E APUSULLA R|S|RIT E APUSULAnton GAGIU

nr. 115, 201912


folosirea mijloacelor subunității îninteres personal, însușirea unorbunuri din subunitate, utilizareaterenului agricol al subunității îninteres personal. Nu mai era nimiccare să nu-i aparțină. După câtevazile de verificări eram gata curezultatul. Îmi amintesc că eratoamnă. Se lăsase frigul, eram înbiroul lui de la sediul subunității. Elstătea rezemat de sobă, iar eu erampe scaunul de la masa lui de lucru.

-Acum o să mă dați afară, nu? m-a întrebat înroșit la față de situația încare se afla.

-Nu, de ce credeți asta? amrăspuns cu o întrebare.

-Pentru că vreți să vă răzbunați pemine.

-Nu, nu am de ce să mă răzbun.-Pentru comportamentul meu

din școala militară.-Ar mai folosi la ceva acum?-Nu știu, dumneavoastră trebuie

să știți.-Vă spun eu că nu ne-ar fi de

niciun folos la niciunul dintre noi.-Dar, domnule Domnescu de ce

ați transformat subunitatea în moșiepersonală. Iată concluziile pe scurt:folosirea terenului de două mii cincisute de metri pătrați aparținândsubunității în interes personal, l-ațicultivat cu porumb și l-ați vândut, ațicules porumbul cu personalulsubunității, ați scos din pază unsoldat câteva luni și l-ați folosit lacrescătoria dumneavoastră de porci.Acestea sunt cele mai grave stări delucruri, dar mai sunt și altele care ținde comportament abuziv, de... I-amcitit pe față că se recunoaște învins.Dacă dumneavoastră ați fi în loculmeu ce ați face, sau mai precis cemăsură ați propune?

-Nu știu.-Ba știți domnule, dar vă e frică să

spuneți! Pentru că eu nu sunt o...curvă așa cum ați fostdumneavoastră atunci când m-ațilovit încât mi-au dat lacrimileinstantaneu și la întrebarea mea: „dece mă loviți domnule?” mi-ațirăspuns: „să văd cum reacționezi”,chiar acum vorbesc cu șefuldumneavoastră și-i propun măsurile

la telefon. Chiar l-am sunat imediat,în fața lui pe șeful direcției:

-Să trăiți domnule colonel!-O domnule Burlacu, vă salut! Ce

mai faceți?-Sunt la Salcia...-A, da știu problema, aia cu

Domnescu...-Da, e groasă rău. Tot ce scria în

reclamație este adevărat.-Vai! Îmi pare rău! Domnescu are

un fond bun, dar cred că a scăpat caiidin hățuri.

-Da. I-a scăpat rău domnulecolonel, de aceea vă rog să-l scoatețiurgent de aici. Stă pe o bombă cuceas.

-Și ce să fac cu el? El are casăacolo în Salcia.

-Face naveta sau mai are o altăsoluție... demisia.

-Ce o să zică când va auzi?-Aude. E lângă mine.-A avut ceva de spus în apărarea

lui?-Ce să aibă? Faptele sunt clare ca

lumina zilei.-Am să-I găsesc un loc aici la

sediu. El însă are o problemă și dinpunct de vedere profesional că nuare studii superioare și trebuie să-igăsesc o funcție adecvată.

-Așa este. Lui nu i-a plăcut cartea,ci numai femeile. L-am privit cândam spus această frază. Cred că dacăar fi avut puterea necesară, nu unafizică, ci pe cea a autorității, m-ar fibăgat în pământ, atunci pe loc,numai să nu mai stau în fața lui pepost de judecător. Niciodată nu i-amuitat chipul din acel moment pe caream citit: dezamăgire, ură,surprindere, dispreț, toate deodatăpentru că nu era în stare să ripostezesub nicio formă. În câteva zile a fostmutat așa cum a promis colonelul,șeful lui, nu am mai aflat nimicdespre el, semn că linia lui în aceainstituție s-a întrerupt atunci, odatăcu acel control, iar întreruperea afost definitivă.

Aveam atunci în fața ochilorimaginea lui Domnescu de cum netrecea el prin râul Seviș la minus zecegrade de zeci de ori pe toți colegiimei de pluton și cât se bucura de

asta în sinea-i, știu acest lucru pentrucă-i citeam starea aceasta pe față,avea o satisfacție bolnăvicioasă.Acum, în fața mea era un ins umil,care prin voce nu cerea îndurare, darprin poziția fizică și atitudine făceaacest lucru. Nu i-am întins mâna laplecare și nu regret acest lucru, nuputeam să-mi împac sufletul, minteacu atitudinea unui cabotin.Neîmpăcați vom rămâne până lasfârșitul zilelor. Am depășit cu greuepisodul băii reci din râul Seviș dinziua de Crăciun. Acum sunt din nouîn școala militară. Am plecat în scurtavacanță de iarnă și m-am rupt pemoment de încrâncenareainstrucției și de ororile lui Domnescu.Era zi de vineri, patru martie, seara.Comandantul subunitățiiBasarabeanu, așa cum făcea înfiecare lună ne chemase pe rând încancelarie pentru a ne solda de...elev, câțiva lei acolo ca să ne luămbomboane. Chiar eu eram în fața lui.Acesta era așezat pe scaunul de labirou, îmi căuta numele pe ștatul desolde, când podeaua clădirii aînceput să se clatine...

-Cutremur!!! a spus Basarabeanucare instantaneu s-a ridicat și s-aîndreptat spre ieșire lăsând banii pemasă cu ștate cu tot. Eram la etajulunu al clădirii. Până în fațapavilionului cred că nu am făcutamândoi mai mult de trei, patrusecunde. Ajuns acolo, am mai simțitun timp cum pământul mă leagănăde parcă cineva din interior se jucacu el huța. A doua zi am auzit dedezastrul care se produsese în altezone ale țării. Acolo la talpaArdealului nu se întâmplase nimicdeosebit. Atâta doar că am simțitseismul și l-am trăit. După două zilem-am trezit cu sora mea și soțul ei lapoarta școlii de teamă că mi seîntâmplase ceva rău. Era normal carudele să fie impancientate după cevăzuseră ce ravagii făcusecutremurul în București și în alteorașe. Nu aveam cum să le înștiințezașa repede despre starea mea, așacă au ales această cale pentru a luacontact cu realitatea.

Va urma

nr. 115, 2019 13


NICOLAE DENSUȘIANUNICOLAE DENSUȘIANU- UN VIZIONAR- UN VIZIONAR

Victoria MILESCU

Nicolae Densuşianu, istoric, jurist,etnolog, de la sfârşitul secolului al IX-lea şi începutul secolului XX, continuăsă fascineze dar şi să intrige. Ideile şiteoriile sale au adepţi dar şi critici,semn al neindiferenţei, marcă apersonalităţilor ce trec prin lume şilasă urme. Activitatea şi opera luiNicolae Densuşianu poartă amprentaunei inteligenţe vii, a unui suflet alescare şi-a iubit neamul, a cărui istoriezbuciumată o cunoştea şi o preţuia,spunând: „Istoria poporului romândin cele mai vechi timpuri și până înzilele noastre este numai o lungă seriede lupte uriașe răsboinice, ce a trebuitsă le susținăcu multă vitejie șidevotament poporul român pentruapărarea țerilor române, anaționalității, limbii, religiunii șilibertăților sale.“ Acestui neam aîncercat să-i trezească, prin scrierilesale, conştiinţa originii, să-i insuflemândria de a fi urmaşul unui poporvechi, viteaz şi nobil.

Nicolae Densuşianu se naşte la 18aprilie 1846, în satul Densuş, înTransilvania, aflată atunci substăpânirea austro-ungară. Este fiulpreotului unit Bizantinus Pop şi alSofiei Nicolae. Îşi schimbă numelePop, după cel al fratelui său, Aron,căruia profesorii de la şcoala din Blajîi spun Densuşianu, pentru a-l deosebide alţi elevi care purtau acelaşi nume.

Astfel, apar Densuşienii, AronDensuşianu care a devenit critic, poetşi profesor de limba latină laUniversitatea din Iaşi, iar fiul acestuia,Ovid Densuşianu, a fost, la rândul său,poet şi critic literar. NicolaeDensuşianu urmează Facultatea deştiinţe juridice din Sibiu, oraş unde îlcunoaşte pe Mihai Eminescu, în 1867.După absolvire, lucrează ca notar înFăgăraş, unde scoate publicaţia,,Orientul latin“, împreună cu fratelesău, Aron, şi cu Teofil Frîncu, apoi esteavocat în Braşov, după care sestabileşte în Bucureşti, unde lucreazăla Curtea de Apel. În 1878, este numitbibliotecar-arhivar la Academia

Română, loc ideal pentru a studiadocumente, a scrie articole, a publica,fiind preocupat îndeosebi de originileîndepărtate ale poporului românpentru că ,,numai cu ajutorultrecutului ne putem explica ideile şidiferitele fenomene din viaţa unuipopor“, convingere ce a stat la bazaoperei sale fundamentale, Daciapreistorică. Tot în 1878, devinemembru corespondent al AcademieiRomâne. În 1884, Ion Brătianu îlnumeşte translator la Marele StatMajor, iar până la sfârşitul vieţii, în1911, este directorul BiblioteciiCentrale a Ministerului ApărăriiNaţionale, azi Biblioteca MilitarăNaţională. Epoca în care trăieşte

istoricul ardelean este una plină deevenimente politice, sociale şiculturale: Unirea de la 1859, venireaHohenzollernilor, Războiul deIndependenţă de la 1877, înfiinţareaUniversităţii de la Iaşi (1860), aUniversităţii de la Bucureşti (1864)etc.

Nicolae Densuşianu munceşte cudăruire şi abnegaţie. Continuă operalui Eudoxiu Hurmuzaki, publicândcele şase volume de documentereferitoare la istoria românilor, aşa-numita ,,Colecţia Hurmuzaki“. Publicăo serie de articole ştiinţifice: ,,Scrutărimitologice la români“, ,,Elementullatin în Orient“, ,,O colonie macedo-română în Transilvania“ şi altele înreviste din ţară (,,Familia“, ,,Orientullatin“, ,,Columna lui Traian“ etc.) şi dinstrăinătate. Colaborează la ,,Anuarulistoricilor din Berlin“, iar timp de 15ani colaborează cu Societateaistoricilor din Berlin. Acestora li seadaugă studii de istorie militară ca,,Domnii glorioşi şi Căpitanii celebri aiţerilor române“, lucrare în douăvolume. În 1884, publică monografiaRevoluţiunea lui Horea în Transilvaniaşi Ungaria (1784-1785). Scrisă pebaza documentelor oficiale, lucrarepentru care a adunat 783 dedocumente şi pentru care primeştedin partea Academiei RomânePremiul ,,Ion Heliade Rădulescu“, învaloare de 5 000 de lei. Banii suntfolosiţi de autor, după cum ne spuneprefaţatorul Daciei preistorice,pentru a călători în Ungaria,Germania, Italia, Spania, cercetânddocumente şi hărţi în diverse arhive şibiblioteci, inclusiv la bibliotecaVaticanului, pentru cartea sa, la care alucrat un sfert de veac, dar pe care nua mai apucat să o vadă tipărită. Daciapreistorică apare în 1913, înBucureşti, având 1 152 de pagini,producând reacţii dintre cele mai

nr. 115, 201914


neaşteptate. Unii au numit-o Bibliaromânilor, ,,un monument al muncii şigloriei trecute“, alţii au calificat-odrept fantezistă, speculativă.

Pentru lucrarea sa, NicolaeDensuşianu a consultat izvoare dincele mai diverse, în maghiară,germană şi latină, limbi care îi eraucunoscute, a făcut cercetări de terenîn ţară şi în străinătate. Coroborândinformaţii şi date din arheologie,istorie, etnologie, religie, apelând lalegende, tradiţii, cântece, ritualuri,autorul încearcă să desluşeascăoriginea ancestrală a poporuluiromân, formulând o teorie potrivitcăreia în spaţiul de azi al României aexistat o civilizaţie preistoricăavansată, civilizaţia pelasgă,organizată într-un imperiu ce a duratpeste un mileniu, care a dat naştereîntregii civilizaţii europene,răspândindu-se până în Asia şi Egipt.O parte a pelasgilor vorbeauprotolatina, iar aceştia ar fi înfiinţatTroia şi Roma. În ceea ce priveştelimba latină, o consideră un dialect allimbii dacilor, unii dintre ei migrândspre Europa.

Lucrarea sa de proporţii estefascinantă prin îndrăzneala ipotezelor,prin concluziile surprinzătoare.Oamenii de ştiinţă au calificatafirmaţiile de aici drept basme. Poate,dar ce basme frumoase! Se vorbeştedespre titani care ar fi fost cei maiglorioşi dintre pelasgi. Descendenţiititanilor ar fi fost hiperboreenii dinnordul Dunării. Se vorbeşte despregiganţii care ar fi trăit pe teritoriulDaciei. Dar, nu demult, într-un sat delângă Roşia Montană s-au descoperitcranii şi oase de dimensiuni uriaşe,dovadă că pe teritoriul ţării noastre deazi au existat giganţi sau acei uriaşidespre care se povesteşte în folclorulromânesc. Se vorbeşte despre,,Columna Ceriului din Carpaţi“, cureferire la vârful Omul, având oîncărcătură energetică specială,confirmată şi de cercetări recente,despre ,,Hercule în albia râului Cerna“,,,Legenda despre răpirea lânei de aurîn cântecele eroice române“ etc. Acolounde lipsesc dovezile palpabile,autorul foloseşte intuiţia, viziunea,

lansând ideea că mitologia greacă s-anăscut în Dacia, în zona dintre Buzăuşi Porţile de Fier.

Nicolae Densuşianu face analogii,comparaţii între diversele cuvinte şiexpresii străine, cântece, veşminte,găsind similitudini şi înrudiri. Cuvinteprecum: pâine, aluat, cânepă, plug, jug,varză, doină, cimpoi sunt, dupăpărerea sa, din fondul tracic, nu deprovenienţă latină. Dacia preistorică afost ignorată, chiar interzisă înanumite regimuri politice fiindconsiderată lipsită de profesionalismşi naţionalistă. A fost privită cu ironiela vremea apariţiei dar şi mai târziu,când a cunoscut câteva reeditări. Afost criticată de Titu Maiorescu, de B.P.Hasdeu, iar Alexandru D. Xenopolconsidera: ,,Teoria autorului că daciiar fi închegat întâia civilizație aomenirei arată că avem a face cu unproduct al şovinismului şi nu cu unulal ştiinţei“. Vasile Pârvan, în lucrareasa, Getica, scrie: ,,romanul săufantastic, Dacia preistorică, plină demitologie şi de filologie absurdă, laapariţia sa deşteaptă o admiraţie şi unentuziasm nemărginit printrediletanţii români în arheologie“.

Timpul are însă surprizele lui.Descoperirile arheologice ulterioaresau diversele documente care aparvin să resusciteze interesul pentruaceastă carte, iar autorul ei să fiereconsiderat. Apar documente careatestă că noi nu ,,de la Râm ne tragem“şi nici nu suntem urmaşii Romei,dimpotrivă. Pentru îndrăznealaideilor sale, Nicolae Densuşianu aplătit cu însingurarea, cu ignorareadin partea contemporanilor săi. Uniiînsă lau considerat un iniţiat. Auexistat totuşi şi există destul de mulţicare privesc opera sa cu cea mai mareseriozitate, o preţuiesc, încercând să-i descifreze înţelesurile, mesajulinedit.

Alexandru Nemoianu, istoric şifilozof al civilizaţiilor, vede în modstrălucit adevărata esenţă şi valoare acărţii, nu în ultimul rând, destringentăactualitate: ,,Marele merit al filosofieiistorice a lui Nicolae Densuşianu a fostacela că el a refuzat să consideremodelul existenţial al neamului său ca

fiind de mâna a doua şi a refuzat ideeaservilismului automat faţă cumodelele din afară. NicolaeDensuşianu a intuit, poate cel dintâiîntre istoricii şi gânditorii români, căcel mai mare rău pentru România afost tendinţa (cu grijă cultivată de toţicei care nu au iubit acest neam)ploconirii faţă de modelele străine. Ela înţeles că subordonarea politică,economică şi militară nu sunt altadecât consecinţa subordonăriipsihologice. Atunci când psihologic unneam este gata să adopte modelulexterior, subordonarea politică şieconomică faţă de o putere exterioară(şi promotoare a cutărui model) numai este decât un detaliu minor şiprea lesne de atins.

Nicolae Densuşianu nu a fost unşovinist tribal, ci un admirator şipromotor convins al fenomenuluiromânesc ale cărui rădăcini el le aflaîn vremuri străvechi, ante-istorice,imediat post-edenice. NicolaeDensuşianu a fost un om liber,descendent dintr-un neam liber,admirator al unui model existenţialoriginal şi egal în valoare cu orice altmodel existenţial. În plus, NicolaeDensuşianu a promovat cu ocopleşitoare erudiţie nevoia caneamul românesc să alungecomplexele de inferioritate care îifuseseră cu grijă satanică cultivate.“ Înprefaţa de mare întindere analizândviaţa şi opera lui Nicolae Densuşianu,dr. C.I. Istrati, scrie cu admiraţie: ,,Suntom întreg şi pricep şi eu lucrurile şimodul lor de a le vedea şi interpreta.Am destulă cultură nădăjduiesc, ca sănu fiu nici naiv nici superficial. Declarînsă că Dacia preistorică e una din celemai mari opere, dacă nu cea maiimportantă, pe care a scris-o o panăţinută de mâna unui Român.“

Redescoperirea şi recuperarea luiNicolae Densuşianu depind de timpdar şi de noi. ,,Dacă Dacia ar vorbi…“,spunea Nicolae Densuşianu. Dacăsuntem atenţi, pregătiţi, am putea auzice ne spun străbunii şi vechiul nostrupământ, care ne îndeamnă săreflectăm, să le descifrăm tainelepentru a afla cine suntem şi încotromergem.

nr. 115, 2019 15


LIVIU REBREANULIVIU REBREANULucia-Elena LOCUSTEANU


Romanul „Ion” e structurat în două volume cu titlurimetaforice, rezumative: „Glasul pământului” și „Glasuliubirii”, titluri ce ilustrează un puternic conflict tragic,reprezentând cele două voci interioare, cele douădominante sufletești ale personajului eponim – ION,titluri a căror rezonanță o regăsim în paginile romanului:„Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletulflăcăului, ca o chemare, copleșindu-l.” E devorat deobsesia pământului, obsesie ce însă nu-l va puteaelibera de cea a glasului iubirii pentru Florica: „Ion segândi deodată: „Adică ce-ar fi oare dacă aș lua pe Floricași am fugi amândoi în lume, să scap de urâțenia asta?”;„- Numai tu mi-ești dragă în lume, Florică, auzitu?...Auzi?”. „întâlni ochii lui Ion Glanetașu, înfipți caniște lipitori în Florica”. „Și Ion nu-și lua ochii de lamireasă, ca și când i s-ar fi lipit de ea într-o sărutare atâtde pătimașă că nici o putere din lume să nu-i poatădespărți”. „Ana simțise de la începutul ospățului că Ionpoftește pe Florica”.; „Ion vrea Florica…”.

Cele două părți ale romanului cuprind șase capitolecu titluri rezumative,primul volum și șapte capitole – celde al doilea. Fiecare capitol e structurat pe subcapitolenumerotate.

Între cele două planuri simetrice - Capitolul I –„Începutul” și Capitolul al XIII-lea – „Sfârșitul” – seorganizează planuri generale într-o proiectarepanoramică:imaginea cristică, satul, casele, topografiasatului, care întregesc planul compozițional cu motivele

horei, copacului, Savistei: „La marginea satului teîntâmpină din stânga o cruce strâmbă pe care e răstignitun Hristos cu fața spălăcită de ploi și cu o coroniță deflori veștede agățată de picioare, Suflă o adiere ușoară,și Hristos își tremură jalnic trupul de tinichea ruginităpe lemnul mâncat de carii și înnegrit de vremuri”.

Imaginea cristică pare a prefigura destinul unorpersonaje al căror destin sumbru îl vom cunoaște,intrând în tumultul vieții încărcată de patimi și tensiuni.Crucea ca simbol al soartei este şi simbol al „unităţiicontrariilor, semn de totalizare” – după Gilbert Durand,iar după alţi esteticieni, crucea e rezultatul unui sistemde axe ale timpului, în care se întâlnesc pământul cucerul, întrucât axa orizontalităţii şi cea a verticalităţii seregăsesc chiar în forma ei.

Crucea este simbolul ce reprezintă pe de o parte -calvarul, suferinţa, moartea, iar pe de altă parte –afirmarea vieţii biruitoare. Reluată în final, imagineacristică dobândește – parcă - noi dimensiuni, sugerândo oază de speranță, dat fiind semnificația razeiîntârziate: „Peste drum, pe crucea de lemn, Hristosul detinichea, cu fața poleită de o rază întârziată, parcă îimângâia, zuruindu-și ușor trupul în adierea înserării detoamnă”.

Crucea - încărcată cu multiple simboluri - e prezentăşi în romanul „Pădurea spânzuraților”, atât la început:„În dreapta era cimitirul militar, înconjurat cu sârmăghimpată, cu mormintele aşezate ca la paradă, cucrucile albe, proaspete, uniforme. În stânga, la câţivapaşi, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini, cu crucirupte, putrezite, rare…”.

Finalul operei aduce noi valenţe: „În stânga, lamarginea gropii, un coşciug de brad, gol, descoperit…Capacul, cu o cruce neagră la mijloc, zăcea alături de ocruce mare de lemn, pe care scria cu slove strâmbe.Apostol Bologa”. Execuția cehului Svoboda – care întraducere înseamnă „Libertate” – are loc la începutulnopții, toamna, sugerând tragedia, drama războiului,execuția lui Apostol Bologa, tânăr intelectual român dinArdealul subjugat de austro-ungari, are loc la răsăritulsoarelui – primăvara, sugerând ideea că sacrificiulromânului nu va fi zadarnic, sacrificiul pus sub semnulluminii, cât și al motivului obsesiv al privirii, cu metaforaochiului. Simbol cardinal al momentelor esențiale aledevenirii personajelor, lumina e un indiciu textual

nr. 115, 201916


important în „Pădurea spânzuraților”: „Aici e lumina!Răspunse Apostol triumfător bătându-și inima cupalma”. „În același timp, flacăra ardea mai albă însufletul lui, ca un rug misterios care-i mistuia trecutulși-i zămislea viitorul”. În registrul luminii e reprezentatși timpul și destinul: „Viitorul(…) mijea ca o aurăstrălucitoare”. „Luceafărul alb”, „lumina cerească”, ca șiseninătatea din ochii lui Apostol sunt tot atâtea semneale echilibrului interior, al regăsirii de sine.

Romanul „Pădurea spânzuraților” e construit dinperspectiva simbolurilor ce sugerează tragicul ca ceamai profundă dimensiune a umanității. Gilbert Durandatrage atenţia asupra izomorfismului dintre simbolulcrucii şi acela al copacului, simboluri prezente şi înromanele lui Liviu Rebreanu.

În „Poetica postmodernismului! (p.50 – 51).LiviuPetrescu constată că: „În romanele lui Liviu Rebreanu,copacul este o imagine asociată, pe rând, printr-unfenomen de detotalizare, când cu una, când cu cealaltădintre semnificaţiile polare pe care le unificase simbolulmatrice al crucii”.

În „Mărturisiri”, Liviu Rebreanu prezintă metaforicconcepţia epică totalizatoare în care apare copacul:„Vedeam acum în fiecare moment mersul romanului.Începuse a mi se sintetiza în minte ca o figură grafică: otulpină se desparte în două ramuri viguroase, care, larândul lor, îşi încolăcesc braţele, din ce în ce mai fine, întoate părţile; cele două ramuri se împreună apoi iarăşi,închegând aceeaşi tulpină regenerată cu sevă nouă”.

Nucul, învestit cu semnificaţii thanatice, prezent şi laMircea Eliade în „La ţigănci”, deschide şi închide cerculsimbolic al copacului, ca loc de întâlnire a contrariilor.Nucul e prezent la începutul romanului „Ion”, când subnuc o sărută pe Ana: „Ion merse pe cărare doi – trei paşi,apoi coti în stânga şi se aşeză sub un nuc bătrân şiscorburos, pe o rădăcină încovoiată ca un jilţ”. „Apoideodată tresări, o strânse la piept şi, fără să rosteascăvreo vorbă, o sărută lung pe buze”. Sărutul dat Anei esărut dat pământului, pentru că pentru Ion - Anareprezintă pământul: „Nu-i fusese dragă Ana(…). Anaavea locuri, și case,și vite multe…”.”Iubirea pământuluil-a stăpânit de mic copil. Veșnic a pizmuit pe cei bogațiși veșnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimașă: trebuiesă aibă pământ mult, trebuie! De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă…”.” - Ce să fac?... Trebuie s-o iau pe Ana!...Trebuie!...”. „Dragostea nu ajunge înviață…Dragostea e numai adaosul. Altceva trebuie să fietemelia. Și îndată ce zicea așa, se pomenea cu gânduriledupă Ana…”.

Ion – o brută înzestrată cu energii devastatoare –transformă iubirea pentru pământul, care i-ar aduce unloc în ierarhia socială a satului, în patimă devastatoare,dezumanizantă, atunci când sărută pământul ca pe o

ibovnică, simțindu-se acum el uriașul din poveste care,cu satisfacție, calcă în picioare „pământul”, de fapt, peAna, prefigurându-i, ca și în noaptea nunții, sfârșitul:„Sufletul îi era pătruns de fericire.(…). Pământul seînchina în fașa lui, tot pământul.(…) Îi râdeau ochii, iarfața toată îi era scăldată într-o sudoare caldă depatimă.(…) Apoi încet, cucernic, fără să-și dea seama,se lăsă în genunchi, își coborî fruntea și-și lipi buzele cuvoluptate de pământul ud.(…) Se vedea acum, mare șiputernic, ca un uriaș. (…) Își înfipse mai bine picioareleîn pământ, ca și când ar fi vrut să potolească cele dinurmă zvârcoliri ale unui dușman doborât. Și pământulparcă se clătina, se închina în fața lui…”.

Nucul apare şi la sfârşitul romanului, când sub nucîşi consuma îndelungata şi chinuitoarea agonie: „Poateun sfert de ceas să fi ţinut sforţarea crâncenă care-l dusepână sub nucul bătrân de lângă gardul dinspre uliţă(…)Sub nuc însă i se întunecase iarăşi tot”. „băltoaca desânge lângă grădiniță, aproape de prispă, apoi dâraroșiatică, spălăcită,ce se întindea până sub nuc, undeIon zăcea ca o grămadă de carne.”

Sistemul de imagini şi de simboluri ale romanelor –crucea / copacul – atrage atenţia asupra esenţei vieţiica unitate a contrariilor. Şi în „Pădurea spânzuraților”,motivul copacului şi al crucii e prezent: „Doi erau într-un arin bătrân, mai sus ca ceilalţi, iar mai încolo, pe ocracă subţire, care te miri că nu se rupea, se vedea unulsinguratec, cu mâinile legate.(…) Din acelaşi copac şi laaceeaşi înălţime se mai întindea o creangă groasă,liberă…”, parcă anticipând jertfa lui Apostol Bologa.

Mărul - simbol al vieţii şi iubirii - e și el prezent. Celde pe pământurile dobândite de Ion, este și el unsimbol. Sub măr, Ana – în durere și speranță – aduce pelume copilul lui Ion: „sub un măr pădureț din margineaholdei”. „Prin umbra subțire a mărului lumina albăpândea tremurându-și petele străvezii pe corpul chinuital femeii”. Sub frunzișul unui păr pădureț se consumăscena de dragoste dintre Ion și Florica – când „glasuliubirii”, ce încalcă legea morală – reînvie în sufletulGlanetașului: „Trecură prin porumbiște și se opriră subpărul pădureț unde sumanul bărbatului era așternut pejos la umbră, ca un culcuș pregătit înadins”. „Frunzelemărului foșneau ca o imputare. Și imputarea îi aduceaaminte de Ana.”

Metafora copacului e o prezenţă semnificativă înîntreaga operă, impunându-se alături de cea adrumului, dând echilibru, sfericitate construcţiei epice.Prefigurarea intensității patimilor „la care vom fimartori” e dată și de ziua înăbușitoare de vară în careintrăm în zi de duminică în Pripas: „Satul parcă e mort.Zăpușeala ce plutește în văzduh țese o tăcerenăbușitoare”. Prima casă din sat e a învățătoruluiHerdelea: „Casa învățătorului este cea dintâi, tăiată

nr. 115, 2019 17


adânc în coasta unei coline, încinsă cu un pridvor, cu ușaspre uliță și cu două ferestre”, apoi a lui Ion: „Drumultrece peste Părâul – Doamnei, lăsând în stânga casa luiAlexandru Pop – Glanetașu”.

Romanul se încheie simetric. În peisaj apare din noucasa: „În fața casei lor din capul satului se opriră puțin…” „în adierea înserării de toamnă”. Acțiunea romanuluiîntregește sfericitatea compozițională și prin faptul căse deschide și se încheie cu o scena de etnografie asatului – cu hora în zi de duminică, doar că hora, dinCapitolul I – „Inceputul”, este o horă a soartei:„Duminică. Satul e la horă. Și hora e pe Ulița din dos, laTodosia, văduva lui Maxim Oprea”. „Hora e în toi…Loculgeme de oameni… Nucii bătrâni de lângă șură ținumbră”. „Cei trei lăutari cântă lângă șopron să și rupăarcușurile”. „De tropotele jucătorilor se hurducăpământul. Zecile de perechi bat someșana cu atâtapasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalelefetelor se bolbocesc…” Someșana e jucată cu patimă.E patima erotică transferată mișcărilor pătimașe alejocului tradițional, un preludiu al „Glasului iubirii”. Joculdin final - „învârtita” - e joc ce capătă cu totul altevalenţe.

În ultimul capitol - „Sfârșitul”, într-o Duminică detoamnă „aproape de asfințitul soarelui”, după sfințireanoii Biserici, satul e din nou adunat la horă: „Lăutariicântau învârtita cu foc. Flăcăii tropăiau țanțoș, iar fetelese răsuceau ca sfârlezele, cu zâmbete mulțumite pefață. Umbra nucilor bătrâni de lângă șură se întindea dince în ce mai subțire, cuprinzând aproape toată ograda”.„Imaginea Horei din finalul romanului „Ion” poate fiinterpretată ca o „figură” ritualică a indiferenței timpuluifață de zbaterea umană. (semn constant, prin acestevalori, cu cel al „Hristosului de tinichea”).Prin raportulpe care îl stabilește cu Balul, ceremonie aintelectualității satului, Hora se constituie ca și factor decoerență a discursului”.

Savista - oloaga satului – verișoara Floricăi – e și eaun simbol. Are un rol premonitoriu – prevestind,descoperind și dezvăluind fatalitatea: „Are picioareleîncâlcite din naștere, iar brațele lungi și osoase ca niștecăngi anume spre a-și târî schilozenia, și o gură enormăcu buzele alburii de sub care se întind gingiile îmbălate,cu colți de dinți galbeni, rari și lungi”. Savista e unpersonaj de factură naturalistă ce apare în momentelecheie, prefigurând, anticipând, parcă, momenteledramatice: „Oloaga, din ascunzătoarea ei vedea…”.”Oloaga nu răspunse; în privirea ei însă fâlfâia atâtaură, că Ion plecă (…). Era fericită și de-abia aștepta săvie seara, să-i spună tot lui George…”.”- Ion…fost…Florica… fost…Tâlhari…Omoară, omoară! gemu oloagadesperată, podidind-o lacrimile și înecându-se desughițuri”.

Încheie și ea simetric structura compozițională aromanului „Ion”: „Unele babe mai lacome de bârfeliispiteau pe Savista, care acum se mutase înapoi la TrifonTătaru și cerșea iar în Ulița Mare, deoarece Florica ovedea ca sarea în ochi. Oloaga însă nu răspundeanimănui, era veșnic acră și mânioasă, încât lumeaspunea că trebuie să fi intrat în anul morții”.

În romanele lui Liviu Rebreanu expresia concentratăa sinfonicului compozițional al structurilor imaginaterămâne „figura grafică”, sferică. Dar destinul fiecăruipersonaj se petrece în proximitatea indiferențeicelorlalte vieți, fiecare încercând să evadeze din matcatemporalității nimicitoare, unii eșuând, ca Ion: „ acumse mira și se mânia văzând că oamenii și-au căutat denevoile lor, precum și-a căutat și el de-ale lui, că lumeași-a urmat cursul ei parcă el nici n-ar fi fost.”,alțiiresemnându-se, ca Zaharia Herdelea: „Ce însemna el ,cu temerile și speranțele lui, în vârtejul amețitor al viețiicelei mari?”

Pentru Apostol Bologa „Viața omului nu e în afară, ciînlăuntru în suflet”.(…) „O secundă mai puternică decâto viață de om…”. „- Lege, datorie, jurământ sunt valabilenumai până în clipa când îți impun o crimă față deconștiința ta.” (…) „acă ea îmi va porunci să trec…să …dezertez la inamic, adică la inamicul vostru, nu voi ezitanici un moment a-mi face datoria cea adevărată…”.Prefigurând sfârșitul, asigurând și simetriecompozițională, e și răspunsul lui Varga, cel care, în final,îl va preda Curții Marțiale: „Să te ferească Dumnezeu,Bologa! Izbucni locotenentul , grav și amenințător, Eute-aș aresta, ba (te-aș împușca) dacă ai încerca să teîmpotrivești, cu toate că mi-ai fost prieten!” „-O patrulăde ofițeri… comandată de ofițer, firește…a prins unlocotenent de artilerie care încerca să dezerteze lainamic…Cum? Cum îl cheamă? Locotenent Varga,comandantul escadronului al treilea…A, peprizonier?...Cum îl cheamă pe prizonier, Varga? - BologaApostol, șopti Varga.”

Personajele romanelor se definesc, în special, înfuncție de raportul lor cu pământul, pământul ca ființăa națiunii, ca patrie în „Pădurea spânzuraților”; pământca necesitate vitală, condiție de trai în „Răscoala”;pământul ca patimă, ca monedă ce-ți dă poziție socială,dar dezumanizându-te în „Ion”. „Nici în cele mai izbutitemomente ale ”RĂSCOALEI” viziunea realistă nu atingemăreția lui „Ion”.” – Nicolae Manolescu.

„Ion” rămâne romanul unui suflet bestial, „Răscoala”– romanul clocotului maselor nedreptățite, iar„Pădurea spânzuraților” – romanul condamnăriirăzboiului - „internațională a crimei”, dar, în special,romanul cristalizării sentimentului național: „Niciodatăsă nu uitați că sunteți români!...”.


18 nr. 115, 2019

CORABIA BEATĂ

noaptea se târăşte agonicprin râpe adâncipe obosite cărăriascunse în tăcerio casă pustieuşa se închidese deschid tristeţipe dealun clopot bate stinsîn vale,un tulnic plânge agalesleit sunt de inutilul drumprin gunoaie şi scrumvântul răscoleşte amintiriîn bezna tăceriiam rupt ancora vieţiiîntr-o noapte plutesc în neştirefără gând, fără catargbusola o pierdusem ieri în largvaluri se sparg furioase de mine, de cine vinenimeni aici, nu îmi dă de ştiresunt o corabie beatăce se izbeşte de ţărm

POARTA

cuprind cuvinte în palmărăspund la întrebări în gânddin ochi curg tăceripe drum covor de crinipentru cei ce pleacăpuţin câte puţinpe o piatră am aşezat trupulsă'l spăl de păcateîn albia dimineţilor târziipe unde treci, pe unde viiserile se scurgeau ardent pe pământluna s-a aplecat obositădoar o clipăîmprăştiind alegoricfâşii de lumină pe cercuvintele s-au scurs

în treceri peste timppe umeri coborauanii uitaţi, trecuţipe cer stele,o noapte întreagăurcă, coboarăun joc nebuneu trec mai departe prin aninu îmi pasă de soartăpăşesc mai departe din poartă în poartă

UN DRUM

desfac cuvântulîntr-o împreunare a gândurilorrezemând visede altarul iubiriiun zbor între două trasee inegalede la degetul arătător către steleridic o lumeîncrucişând umilinţe şi iubiri...din suferinţe, din număr de anicreez o viaţă, un destinun drum către cermă dăruiesc luminiizi de zicu fruntea în ţărânăpe buze port surâsul unui vis

DESTINUL

m-am ascuns în ungherele lumiisă desfac întunericulcaut a ieşidin lacrima tristeţiiîn lumina pură a iubiriim-am apropiat de tinecu ardoarea primului sărutera licăr în noapterestul s-a ştersîn bezna uităriierai fereastrădeschisă către cericoană a iubiriisub candela sufletului...cu faţa scăldată în gânduri

întinzând mâinile către luminăcăutând adevărulte-am găsit pe tineatunci am înţeles destinulşi am rămasaşa cum am fostun foc în cerul sufletuluicând mă voi întoarcetu vei fi plecatăeu am rămassă te aşteptpe ţărmul unui dor

SURÂSUL UNUI PRUNC

în noaptemă împiedic de spaţiilăsasem prea mult locîntre mine şi astreîn mâini port flăcărisă lumineze calea din râuri, vorbe şi iubiream croit un drumsă te întâlnesc în văipe nebănuite cărărisă dezbrac trupul tău de întunericsus, mai sus, pe buzeazi flămânde de iubiresă aşez o lună plinăiar pe sâni, borangicsă te mângâie uşoral meu dorîn urechi,sunet lin de violinăiar în pântec o bătaieeste vis sau mi se parebate-bateinimă de copil, în cetateprivesc la cerîn ochiport surâsul unui prunc

POEMEPOEMEViorel BIRTU-PÎRĂIANU


19nr. 115, 2019

ACELA{IACELA{IMEDICAMENT, OMEDICAMENT, O

ALTÃ CURÃALTÃ CURÃTERAPEUTICÃTERAPEUTICÃ

Mihai Batog-Bujeniţă

Spre norocul nostru, altuturor, domnul doctor DorelSchor este dependent de stareade bine a „pa-cienţilor” săi. Seconsideră dator să administrezecu regularitate medicamentelesale minune, în doze delochomeopatice, tuturor celor care-l cunosc, chiar dacă aceştia suntsute de mii răspândiţi în toatălumea. Aşa se face că dincolo deprescrierile exersate zilnic pe

diferite site-uri culturale, aproape în fiecare an editează unvolum care dăruieşte cu generozitate cititorilor săipanaceul numit râs, bine filtrat prin diferite metode în aşafel încât nimeni nu se poate plânge că ar exista vreunpericol de in-toxicaţie sau efecte adverse. Dimpotrivă,râsul, aşa cum este preparat de bunul doctor, îşi producepe deplin efectele benefice, fără nici un fel decontraindicaţii, iar starea de bine se instalează durabilavând însă o irepresibilă dorinţă de reluare atratamentului.

Terapiile doctorului Schor se materializează cam an dean în câte un volum de proze scurte ori aforisme pe carenu ai cum să nu-l citeşti. Devii astfel complicele său pentrucă nu te poţi abţine să nu recomanzi volumul şi altorprieteni sau cunoscuţi. Iar aceştia, prietenii şi cunoscuţii,se află de multe ori alături de tine însă nici cei aflaţi la miide kilometri distanţă nu lipsesc. Din Israel în Româ-nia,Canada, Australia, Spania, Italia, ori prin intermediulrevistelor Booklook ori Meridianul Cultu-ral românesc sau,mai nou, prin ziarul Vocea Ta din Germania ajunge şi înOlanda, Belgia, Austria ori Regatul Unit. Cât desprerăspândirea scrierilor sale pe reţelele virtuale nici nu maipot face vreo evaluare. Aşa că, dacă îl consider pe DorelSchor un terapeut planetar aceasta nu este în nici un cazo exagerare ci doar o chestiune cât se poate de vizibilă,oricât de cârcotaş ai putea fi. Iar faptul că nu doar scrierilesale au această răspândire ci şi referirile la acestea (cronici,prezentări sau note critice făcute de nume prestigioase aleliteraturii de limbă română) confirmă, oricât de curios nus-ar părea, ideea nevoii de umor intelectual, inteligent şibonom, nevoia firească şi normală pentru orice om, aceeade a zâmbi, de a te bucura de un text lejer, dar înţelept, cuo ironie şi auto-ironie (semn sigur de inteligenţă!) delicată

însă omniprezentă. Actualul volum: Cine sună la uşă, nu era pentru mine

chiar o surpriză. Într-un fel, având în vedere că de pestezece ani corespondăm zilnic, citisem aproape tot ce apublicat în acest timp şi aşteptam, cumva cu sufletul lagură, dar şi cu speranţe, apariţia unei noi cărţi. Aşadar,atunci când am primit volumul şi l-am putut vedea, ţine înmână şi răsfoi, nu m-am putut abţine şi l-am devoratpagină cu pagină, cu aceeaşi plăcere cu care am lecturattoate celelalte cărţi ale acestui autor pe care îl voi numinecesar şi întotdeauna binevenit.

De aceea cred că pentru majoritatea cititorilor primasenzaţie atunci când ai deschis o carte scrisă de DorelSchor este că te afli la o şuetă cu prietenii. În prezenta,Editura Saga îl are ca tehno-redactor pe prietenul AdrianGraunfiels, interiorul este augmentat de graficieniiConstantin Ciosu şi Costel Pătrăşcanu, iar despre personajece să mai spun?

Este o plăcere să te reîntâlneşti cu preţiosul domnOiţerman, cu mereu nedumeritul Leopold Gurnişt, dar şicu doamna Gurnişt originară din Cernăuţi care te vaîncânta cu felul ei de a vedea lucrurile, spre exemplu: -Mare mincinos Şimon ăsta, să nu-l crezi nici dacă spuneadevărul! (este vorba de un alt cunoscut ŞimonŞeinerovici!), cu dentistul Kleinergrois sau cu povestea încâteva cuvinte a Inei pe care o chema Ina Scarlat, dar erastrigată la catalog Scarlat Ina, dar apoi s-a căsăto-rit cudomnul Prall şi acum se numeşte Prall Ina.

Desigur nici dolofana doamnă Pnina Brodiciche dinOdesa ori înduioşător de naivul Menaşe nu vor lipsi de laîntâlnire. Ceea ce dă umorului promovat de doctorul Schoreste nu numai amprenta aceea unică precum că te aflivecin de bloc sau de cartier cu personajele, că văcunoaşteţi de multă vreme şi că tot ce se întâmplă este deun firesc fără cusur, dar şi acea savoare a ironiei fărăaciditate atât de caracteristică scrierilor sale.

Voi aminti doar că autorul este unul dintre cei antrenaţivreme de mai bine de cincizeci de ani în acest domeniu alumorului fin, intelectual, lipsit de asperităţi, de vulgaritatesau banalitatea care, din nefericire, abundă în scrierile degen. Prin urmare, avem în faţa ochilor o carte pe care vomdori să o mai redeschidem din când în când nu doar pentrua mai petrece câteva clipeplăcute ci şi pentru călectura ei ne va lăsaimpresia că am cunoscutmult mai bine lumea dinjurul nostru.

Și poate ne vom gândila Menaşe cel adorabil,cuceritor prin felul săbonom şi jovial, dar şi latatăl său spiritual,doctorul Dorel Schor, celcare ni l-a dăruit cugenerozitatea omului despirit.


20 nr. 115, 2019

Sunt un păstor

Sunt un păstor.Turmă-mi sunt gândurile

iar ele toate, simțuri îmi sunt.Gândesc cu ochi și urechi

cu mâini și tălpicu gură și nări.

Când gândesc floare, o văd și o adulmec,un fruct dacă îl mușc, înseamnă că îl gust.

Așa se face că-ntr-o zi de varăfiind eu trist, mă-nfrupt din toate astea

întins pe iarbăși-nchid ochii înfierbântați,

simțind cum mă cufund în calda realitate,în adevărul cunoscut, mă cuibăresc și

sunt ferice.

Alberto Caeiro (Fernando Pessoa),Portugalia (1901-1988)Traducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Vânzare

Primăvaravândviorele de prin grădinipierdute prin veritrandafiri de hârtiecrizanteme din cuvintedin toamnă

din iarnăflori de gheață la fereastramamei mele plecateAstfel trăiescde pe-o zi pe altapână-ntunericul mă prindeNoapteaelogiezluna și stelelepână când soarele răsareiar el zileimă vinde

Rose Ausländer, (1901-1988)Traducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Panoramă pașnică

La geamportocali înfloriți,parfum îmbătător

Nici oameninici mașinidoar cerul senin

Și mierla proslăvindperfecțiunea liniștiic-un tril.

Germain DroogenbroodtTraducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Cum

Cum să îți spun? – Nesuportat de aproape îmi ești.

Un fruct care în inimă se coace.Nume-odihnind în gura care tace.Ca marea-n al Pâmântului căuș.Te-ating și sunt gelos pe mâna mea,Deși te țin aproape, să te-ating aș vrea.Mă urmărește spaima clipei

de nemișcare: Căci prea adânc în mine, lăuntric

te păstrez.Mistuitor e focul ce sufletul mi-l arde, Însă-n a lui văpaie inima nu-mi dispare.

Amir Or, Israel (1956)Traducere: Germain Droogenbroodt –Gabriela Căluțiu Sonnenberg

The Poets at the Chalkida InternationalPoetic Meeting in Greece

COLAJ LIRIC

Poezia S\pt\mâniiPoezia S\pt\mâniiITHACAITHACA


21nr. 115, 2019

Ion Teodor Palade

Africa...Africa...Ea se-ntinde, grațioasă, Pe peretele din clasă...,Dacă nu ar fi, pe hartă, Noi n-am mai vedea-o, toată !

Ea e Africa, cea mare, Rai durerilor difuze..., Admirată de meduze,Din Mediterana mare !

Iar deasupra-i, e Egiptul, Pânză aspră, curgătoare...,Peste-a Nilului cărare,Ce urmează Infinitul !

Și-ar putea să fie nor, Toată Africa-n mișcare...,Negru, palid coridor,Arcuit de blândul Soare !

Ea ar fi frica, din mine,Sub al frunții prag visată...,Ea ar fi frica, din tine,Hartă inimii, uitată !

Africa, noapte mireasă, Cuib de stânci, din vale seacă...,Curge-n ochiul meu și-neacă, Alb, peretele din clasă !

RâuRâu

m-am născut pe un pământ arid,de aceea aș fi dorit să fiu râu,dar pentru c-am dorit ceva nepermis...,timpul m-a făcut rău,un rău elementar, unic și perceptibilde toți cei care sunt mai răi ca mine!

Peste zăriPeste zăriÎți șade binecând zâmbești,ai fi o frunză..., fermecată,printre mulțimile de frunzedin viile cu rod bogat,iar eu te sorb,adânc și împăcat...,cu fiecare lacrimă din vin.

Caietde [colar

Progresele mediciniiProgresele mediciniiesteticeestetice

Dorel Shor

Acum că am ieşit la pensie, îmi aduc aminte cu mare placere deîntâlnirile cu foştii mei colegi de facultate, mai ales că ne revedemcam o dată la zece ani în oraşul în care am obţinut diploma demedic. Surprizele nu lipsesc, ba chiar sunt destule ca să avem cediscuta timp de un deceniu. De pildă Mihalache, care era unstudent, cum să spun, nu cine ştie ce, a ajuns conferenţiar şi, laurmătoarea întâlnire, profesor plin. Atât de plin încât după treizecide ani părea mai lat decât înalt. Sau colegul meu de grupăSandulache, care cum necum, a ajuns să lucreze într-un oraş dinItalia şi şi-a schimbat numele în San Dulaccio.

Dar astea sunt fleacuri faţă de traiectoria ascendentă a lui Grig.Grig ăsta nu a urmărit titluri universitare şi nici localităţi exotice. Ela vrut să facă bani. Şi atunci s-a specializat in medicina estetică.Unde şi-a cucerit o clientelă feminină din ce în ce mai mare. Era,într-adevăr un medic de succes. Mi-l amintesc la prima întâlnire,eram cu toţii tineri şi frumoşi, dar el a apărut cu proaspăta sa soţie,o splendoare de femeie. I-am şi spus-o, la care el a replicat:

- Angela este reclama mea cea mai bună.Zece ani mai târziu, Angela arăta la fel de tânără şi frumoasă.

Spun asta pentru că fostele noastre colege începeau să arate uşorobosite, cu riduri discrete în colţul ochilor. Grig nu făcea un secret,ba chiar se mândrea cu tratamentul anti-aging pe care îl recomandatuturor, plasând şi cartea lui de vizită cu bunăvoinţă.

Aşa s-a întâmplat mai târziu, când noi, bărbaţii, continuam în cors-o admirăm şi s-o complimentăm pe Angela, în timp ce Grig, foartemulţumit de impresia făcută, populariza succesele chirurgiei plasticeşi recomanda colegelor noastre ba un lifting facial, ba injecţiiperiodice cu botox, după caz.

La întâlnirile următoare, pot să jur că doctoriţele, doamnerespectabile, aşteptau să-l revadă pe Grig, curioase şi interesatesă afle ce progrese s-au mai făcut în medicina estetică. Grig dăduselovitura. Spun asta pentru că femeia care îl insoţea era necrezut detânără şi elegantă, poate ceva, ceva mai puţin frumoasă decâtînainte, dar nu se compara cu proaspetele bunicuţe din jur.

Grig perora despre multiplele avantaje ale tratamentului cu laser,despre chirurgia ridicării pleoapelor şi injecţiile cu acid hialuronic,tehnica ridicării sânilor şi abdominoplastie. Cînd lumea s-a retrassă bea câte o cafeluţă, l-am luat discret la o parte şi i-am spus:

- Amice, ştii că eu am o specialitate apropiată de a ta. Trebuiesă-ţi spun că ceva nu se leagă... Nu e posibil!

- Adevărat, a zâmbit Grig, dar te rog nu populariza. Doar ştii căsuccesul în carieră se datorează primei soţii şi a doua soţie sedatorează succesului. Angela cea de astăzi nu e cea dinainte. Epur şi simplu alta!


22 nr. 115, 2019

Irina LuciaIrina LuciaMihalca –Mihalca –

PoeziaPoezia- recenzie -

Ionel Bota

Revanșa eului liric marchează,dincolo de fardarea unei realitățicăreia i se explorează marotaidentității, o încremenire în semn. Însemnul duratei, mai cu seamă,fiindcă retragerile nu disemineazănostalgii, cum destui cred și dinpăcate cred că așa trebuie să seexprime în scrisul literar, ci ascundposibile deschideri simbolice.

La Irina Lucia Mihalca, lumina ezidire lirică, majestate ființială, punctși contrapunct.

Asemeni dansului fotogramelorpe ecranul-iluzie freudian, totulalunecă într-un parcurs ascendent,viziunile sunt ficțiuni, fascinație șideopotrivă experimentări. Dar sinelepozitiv e și în esența lucrurilor, ele sepot reinventa, memoria ne conține,perversă e numai minciuna realității.Poezia aceasta încalcă, am zice căprogramat, scenariul spectacoluluidin real, pune voalul pudibonderieiacolo unde nu mai este nevoie decâtde depășirea mesageriei idealităților,ea, idealitatea inspiră un alt miracol(„Străbaţi furtuna deşertului încăutatea celei care/ ţi-a răscolit viselenoapte de noapte,/ cascadăcurgând/ în carnaţia coapselor/răsucite din unda de dragoste.”),

poveste de dragoste fără sfârșit. Blazonul acestei poezii pare să fie

iubirea, viața e o simplă diatribă, doardragostea e frisonul fonognomonic.Nu există rateuri în acest imagism deefecte, trama ideatică fiind și ea unproiect vizionar. Demitizările, mereusurprinzând incasant zona acestorconfesiuni abisale despre„construcția” universului dinsentimente și emoții, aur ființial,soare și surâs, sunt parte dintr-undiscurs interogativ bine pus la punct.Reveriile convertesc meditația în visfrenetic, eul evocă, uneoriemoțional-sarcastic, până șimemoria puberă, filiera clasicizantăe însă foarte bine voalată șimodernitatea acestei lirici arată oprospețime de invidiat întrecandidații de promoție la un podiumal celor mai buni dintre cei mai buni.

Autoarea este protagonista unuimetadiscurs, iar metaforizarea e maidegrabă concentraționară.Inconfundabilă, însă, pare poeticasubsumabilă, stilul pulsează aluvionăride imaginar, asimilări în interioruldiscursului. Totul înseamnă un elaboratanti-utopic, polifoniile consacră unhappening de răscumpărări ale ființeiîn relația cu universalul.

Modalitatea aceasta liricădescinde din expresionismulinterbelic, dar ținuta de-acum arată ocomponentă dialogică foarte clară.Policromia discursivă arată în IrinaLucia Mihalca o poetă imprevizibilă șide aceea foarte originală doar că re-vizitarea melancoliilor nu e o simplăreverență grației, ci un debușeu alexplorărilor sentimentului. Lirică aarmoniilor celeste și a volutelorhymnice ale elementelor (șielementarului), poezia aceasta vinesă sugereze puternic o gnoză, areveriilor calme, cuminți, jurnalafectiv de liniște interioară, deceremonial inițiatic al cuvintelordebranșate de la colocvialul esenței,înluminând piedestalul timpului,durabilul. Infinitatea lumilor posibilese „cântărește”, ar zice eul liric, prinpoem. Întors spre sine, eul se(auto)extrage din propria singurătate,este un eu multiplicându-și esența.Fiindcă numai dintr-un unu apocrif,

(d)enunțul limitelor își are începutul,precum orice ieșire din labirint nuface decât descarcerează utopia, oșterge cu aceeași grație de iluzoriu și,mise en abîme, purifică discursul,înlătură primejdiile debranșării de laispitirile modernismului liric.

Iată de ce, bunăoară, distingem îninsolitul scenariu al poeziei IrineiLucia Mihalca, și paragrafe în careinocularea perfidă a melancoliei întreanti-teze nu e decât o gesticulație defrondă puțin relaxativă și fără excesconvențional. Asta nu înseamnă căatipicul e aici autenticul; dimpotrivă,lirica nu este una computațională,cum o întâlnim la colegele promoțieisale, iar imagismul coerențelor nueste siluit în vreun fel de edulcorăride sezon. Poezia aceasta are uncorpus al ei bine articulat, seamănăcu o poveste care nu se mai termină,dar o poveste frumoasă.

Marja de manevră a eului eaceeași insolitare, ca un „secret” alexperienței, peste idealurile ființei,studiul gesturilor prin edificareaversului fiind resortul unei de-codificări în simbolistica realului.Miraje pot fi, deci, viața și dragostea,dar lirismul vibrant e argumentulpretextual, focalizează vulnerabilul,redistribuie uimiri și impresii, erudițieși grație, metafore și „diviziuni” aleimaginarului precum așteptarea,stare de bază. Avem o poetăinteresantă și acesta e un lucru foarteimportant dacă mai vrem să credemîn destinul poeziei noastre.

Prezentarea pentru secțiunea dinantologia ,,Cercul poieților”, volumulII, Editura ,,Colorama” Cluj-Napoca


23nr. 115, 2019

Cu un debut întârziat, solid însă,lipsit de stângăcii, văzut de LucianStrochi doar ca un „accidentautobiografic” (Vânătoare princiară,1992), fiind, în cele 20 de cărți careau urmat, ba sentimental,reflexivsarcastic, moralist bonom orisatiric (vezi, de pildă, „țara luiDănilă Prepeleac”), Mihai Merticaruface figura unui neoclasic, bolnav decalofilie, înstrunând, hiperproductiv,coarda sentimentală. Furând, zice, „oscânteie/ din tăriile celeste” (v.Spovedanie), el consideră scrisul un„templu sfânt” iar iubirea,procurându-i mirabile trăiri, unmiracol al vieții. Ca poet romantic,așadar, sub pecete nostalgică,dincolo de infuzia erotică, el pare,restrictiv judecând, un caligrafvetust; dar poate reînvia un simbolancestral (v. Imperiul lupului, 2006),poate frecventa peisagisticahibernală (v. Împărăția frigului,2009) sau simbolistica focului,pendulând între logos și eros; saupoate, îmbarcat curajos pe Arca luiPetrarca (2008), să-și facă intrarea înfamilia selectă a sonetiștilor, vădindrigoare, armonie, claritate. Oferind,astfel, „o probă de profesionalism”,cum notifica, îndreptățit, Emil

Nicolae. De altminteri, în VIS ȘIABIS (Editura Mușatinia, 2018), celmai recent volum de sonete din celeșase publicate, poetul-pedagog,pregătind sfătos cititorul neavizat,semnează în deschidere un scurtinstructaj cu iz didacticist, avertizândasupra regulilor draconice pe care lepretinde „sonetul perfect”; iar înfinal (v. Sonet-testament) ne asigurăcă atunci când va păși „într-o lumenouă” (călător galactic devenind) neva lăsa întreaga zestre (de sonete,evident). Împătimitul sonetist seexersează slalomând printre „furcicaudine” și ne invită, cu exaltăricontrolate și lecturi metabolizate, săne bucurăm de acest „fluviu decandoare”, revărsat cu delicatețe șifervoare, purtând ecouri culturale.

Părelnic ieșit din uz, bătrânulsonet este, neîndoielnic, o formăartistică „restrictivă”. El, ca poeziecanonică, pretinde un constructivismrigid, chit că unii sonetiști de azi„joacă liber”, evadând din sonet,cum constată C.D. Zeletin. Iarsonetul, descriind, de regulă, înviziune retro, infernul pătimirii,afișând o poză trubadurescă saufolosind un ton galanton-madrigalesc cere nu doar disciplinăscriptică, ci și morală. Observația dinurmă, aparținând lui GheorgheGrigurcu, trimite – inevitabil – lacazul Eminescu, „copilul nefericiteisecte”, un „artizan perfect”, a căruiausteritate inhibantă, publicând „cuinima îndoită”, cum ne încredințaSlavici, i-a sărăcit, sub teroareadesăvârșirii, opera.

Să ne întoarcem însă la MihaiMerticaru. Sonetele sale cucerescprin profunzimea lor, prinsinceritatea mărturisirii unuizbucium lăuntric, a unor stări

emoționale transmise într-o formăpoetică ce surprinde priningeniozitate, precizie și prospețimea imaginilor, printr-un simț rar alcuvântului și o mare disponibilitateprozodică. Poezia sa mustește delirism genuin, plin de naturalețe șispontaneitate. Năzuința spre puritatereprezintă tendința fundamenta ,lă aacestui volum. Lirismul său estenutrit din amestecul de impresii șisenzații, din sublimarea expresiei îndelicate volute metaforice pline desugestii, din reflecții asupra treceriitimpului.

Sonetul unei pasiuni esteedificator în această privință,reprezentând o adevărată ars poetica:„Te-am îndrăgit de tânăr, POEZIE,/Ca pe un zvon de împrimăvărare”,pentru ca, în final, – drept răsplată –, după „nopți aprinse”, poetul să fierăstignit „pe-o cruce de cuvinte”.Bineînțeles, nu putea lipsi Sonetulmuzei: „Sub cerul înalt al vămilordin gând,/ Zeiță, vino tu și măinspiră,/ Mai acordează-mi coardelede liră/ Și-am să-ți scriu și eu o odăîn curând!” În consecință, poetul„îmbracă lumea-n cuvinte”,înflăcărează Universul și dezlănțuie„un ocean de patimi sub cerurisenine” (v. Alt sonet al poetului).Totuși, asaltat de nedumeriri, se vaîntreba: „Când vieți-i dedic odăidolatră,/ Amurgul tenebros de ce mălatră?” Va fi invocat urgisitul Ovidiu,cel care „a nemurit, prin cântece,femeia”, va fi cântat, în 14 sonete,„vicleanul Paris”, orașul luminilorchemând magnetic artiști din toatălumea, veniți „faimă să prade”. Deși,ne amintim, alții văd în orașul-muzeu, depănând istorii colorate, un

MIHAI MERTICARU - UNMIHAI MERTICARU - UNÎMPĂTIMIT AL SONETULUIÎMPĂTIMIT AL SONETULUI

Adrian Dinu RACHIERU


ar trebuiar trebuiHotca Marian

ar trebui să ne naștem cu toate femei,să ne hrănim din farfurie cu aceeași istorie sângeroasă,să creștem în noi viitorul,să ne ținem răsuflarea în lampa adormită cu gaz, multe ar mai trebui

ar trebui să apărem întâmplător pe lumeși să facem copii purpurii pentru planetă -închisă în laboratorul său arhaic, femeia,spală vasele cu cenușa fierbinte din sobă alături de plânsul ei, plânsul de ceapăsângerează între cuvinte așternute pe igrasia din inimă

mai pune sare pe hrană, femeie,termină rântașul pentru ciorbă,mai spală încă șapte blide cu cenușă,apoi culcă-te printre firmituri uscate de pâineși vei visa că multe ar mai trebui

ar mai trebui să scot afară și găleata cu lături

poempoemînchid ochiiși zilele trec mult mai ușoruneori mi se va păreacă nu mai exist sub nicio formăîn nicio dimensiunede pe hartaunei singurătățide toamnă


24 nr. 115, 2019

pol al rataților. Poetul, „sorindu-se”în splendorile pariziene, plutește în„metafizic azur”; ispitele orașului însărbătoare întrețin o „vrajăfunambulescă” și o necurmatăvisătorie, deși „parizimea” (!) emereu trează. Contrapunctic, vaproduce un Sonet bacovian pentru acontempla „în viața de apoi”caruselul tristeților postume. Pestetoate, însă, încărcătura erotică amesajului dă o replică „timpuluitiran”, precum în Sonetul uneiriposte, călăuzindu-l „spre un fastliman”. Sonetul unui dar este orecunoaștere a acestui „dar al sorții”,motiv de a-l reproduce în întregimeaici: „Pajiști de vis sunt doruriletale,/ Zâmbetu-ți înmugurește-olivadă,/Privirea-ți, imprevizibilătornadă,/ Buzele, dulceață de petale//De trandafir ivit într-o monadă/Dintr-o nebănuită, celestă vale/ Cuforme și priveliști ireale/ Cum,nimănui, nu i-a fost dat să vadă.// Te-ascunzi discretă într-o melodie,/Precum într-o armură diafană,/Călăuzită de entelehie// Să-mi fiiiubită ingenuă mie,/ Chipînmiresmat fără de prihană,/ Dar alsorții, dumnezeiască mană.”

Cu ființa în destrămare (ca și„urzeala din iluzii”), poetul ne

anunță drama care îl (ne) paște:coboară în neant vraja tinerețiirisipitoare, devorată de nesățioasaclipă („o fantomatică cimilitură”,pierdută definitiv), se-anunțăvremuri neguroase și bântuie„glăsuiri de vântoase”. Să observămcă, pe alocuri, răbufnește instinctulcivicii . Sonetul anxietății transcrie,de pildă, tristețea care îl încearcăcând „în clocot dau nori negri pestețară”. În Sonetul decăderii constatăcă azi, la noi, „trișorii și jongleuriisunt mari stăpâni”. Compensativ,retrăiește feeria copilăriei, „cu-n brațde soare și culori”; dar și șoculrevederii satului natal, acolo unde„ruina și pustiirea se-ngână”. În fine,trecând fugar în revistă aceastămixtură motivică, să amintim și deSonetul muzei ambițioase, tot mailocvace și provocatoare, ajutându-lpe poet să-ncalece Pegasul, urcând„culmi spre glorie”. Știind prea binecă „slava e iluzorie”, poetul, „tras pea vremii roată”, intervine corectiv,supus chinuitorului travaliu scriptic:„Un spin în inimă mereu îmi coace,/a auzit, scumpetea de ființă,/ Că artase naște din suferință”. Tandru,troienit în iluzii, hoinărind înîmpărăția „conviețuirii fericite”,aflând în dragoste „marea bogăție”,poetul – împărțit între două lumi – ar

vrea să suprime clipa care, inevitabil,va veni: „Amurgul amâne-se sinedie!” Auzind „veșnicia cum sună”,se refugiază în augusta lumină acelestelor înălțimi, urzind – într-un„Univers mai acătării” – „poveștisolomonite” (v. Sonet cu invitație).

În clipele de cumpănă, depresiv,troienit de regrete, constatând cătoate „sunt în accelerat declin” (v.Sonetul despărțirii) cheamă ForțaDivină; și reînvie „o lume ce-a trăitodinioară”, atenuând amprentadramatică. Privește în jur „cu ochi deîndrăgostit”, ieșind din sineletulburat, asaltat de „ploaia ispitelor”.Sau îngână un cântec de dor,recapitulând „clipele parfumate” orimiresmele celeste (titlul unui volumdin 2013), când firea se copilărește.În fond, necurmatul balans „între visși abis”, convocând, pe de o parte,iubiri ancestrale și conștientizând, pede altă parte, cu luciditate (catifelată)spectrul finitudinii, definește coerentatmosfera acestui volum, tras înmatrița sonetului. Trăgând și noilinie, vom conchide că infatigabilulMihai Merticaru, crezând cu tărie înpoezie, credincios formulei clasice,se simte bine în cămașa de forță asonetului, dovedindu-se un poetrafinat, cu un simț rar al construcției,cu o mare limpezime a expresiei.



25nr. 115, 2019

Ce om sunt euCe bate vântul ăsta-n porţi,Ce-aruncă în ferestre ploaia,Ne-ascundem dupa ziduri toţiŞi de-aiaNe şterge viaţa orice urmă,Ne-am învăţatSă stăm în turmă,Să nu-ndrăznim.

Ce muzică e aceea careSe cântă după ce murim?

Se zbate sufletul în cârpe,Nu-i nici un doctor azi de gardă,S-aprindem lumânări,tu zici,Să le lăsăm să ardăCu lacrimiCând este prea târziu!Ce om sunt eu,Ce om esti tuDacă de mici ne îngropămSufletul de viu!

Cer amestecat cu apăCa o chemare din timpuri vechiNe adunăm doi câte doiÎmpinşi de forţe centrifugeŞi-atraşiDe alte forţe noiDe parcă-am fiCumva sortiţiDe sânge,Ne-mpovărăm suflet pe sufletŞi ne cărăm precum titaniiSortiţi cu greutăţiSă urce şi să coboareTot mai bătâniTot mai seniliCa două entităţi abstracteŞi în acelaţi timpUmane întruchipări

De viaţă,Şi el şi eaŞi eu şi tuUn amalgamDe cer amestecat cu apăDeosebiţiDe-asemănări

Cum să te vindec...Cum să te vindecCând eu nu mă pot vindeca,Abia de îmi amintescVisulDin care m-am desprins cu greuCu palmele transpirateMângâind iluziile culcateAlături pe pernă,Mă îmbrac în albDar nu sunt îngerul nimănuiNici doctor pentru vreo suferinţă,Hainele-mi sunt doar pansamentPentru urmele şi semneleÎn piele.Cum să te vindecZicCând eu nu mă pot vindecaDe propia mea nebunieÎn care credŞi totuşi sunt Fără de credinţă.

InimaInimă din praf şi pulberi,Oxigen,oxid de fier,Săruri şi-amintiri induse,Toate lacătele puse,Tot ce-i rău şi bunCe-i mort şi viuCe e iubit şi neiubit,Loc de îngropat trecutul,Creatorul și Groparul,Demonul imaginarLângă altul efemer,Sânge cald,vindecător,Cu matrici de nepăsare,

Inimă,Azi nu bate.Vreau să îmi respecti tăcereaGândurilor sfărâmate.

Oameni de cartonSe prăbuşesc cetăţile interioare,În subterane îngusteSe scurge viataPrin reţele decantoareA mizeriei fiecărei zileDe care ne spălămÎn fugă.Plutesc noriÎncărcaţi cu rugăciuni contaminateÎn monoxid de carbonŞi au acoperitTrei sferturi de soare,Ne luminăm cu luminaFarurilor de xenon,Iluminaţi suntemÎn ţara oamenilor de carton.

MăcinăriMacină-n sufletDurereaDorul,IubireaPe braţeRece o simt,Năluca unei năluciriCe-aduce puţin A anotimp prematurCu vise crudeÎn ochii verzi.Macină-n sufletO moară stricatăŞi nimeni-aude,MorarulPe jumătate e surdPe jumătate orb,Creatură lăsatăSă-mprăştie pe răni colbCa să pot să adorm.

POEMEPOEMEFlorin TănaseFlorin Tănase


nr. 115, 201926

Prezentare la cartea luiPrezentare la cartea lui

George Bâgiu SecăreanuGeorge Bâgiu Secăreanu

Rãtãcit printre

amintiriIoan Vișan

În cartea sa, „Rătăcitprintre amintiri” –editura Bibliotheca,Târgoviște, 2018 -poetul George Bâgiu-Secăreanu adoptă olinie clasică a lirismului,rafinează expresii șiredescoperă în spațiulautohton resorturile

intime ale mitologiei satului și evident ale frumusețiiritualurilor acestuia născute prin preajma conacelorboierești: „ Am vizitat bătrânele conace/ În care se-adunau marii boieri/ Și stareții cu negrecomănace.../Anii-au trecut de parcă a fost ieri”(Istorie, p9) . Poetul ne apare ca un vrednicexplorator și constructor exersat al universului ruralși al fondului său arhaic. Vizează marea dragostepentru tradiția zonei subcarpatice a Prahovei, dar șidorința de a o păstra, cât și regretul că puțini suntaceia care se mai preocupă azi de transmiterea cătregenerațiile viitoare, a acestor valori, (poemul „Grijaurmașilor”, p 52).

În acest început de secol al disputelor ideologicepână și în perimetrul artei, teoreticieni aisubversiunii sau revoltei, poezia lui George Bâgiu-Secăreanu vine spre cititor ca o binecuvântare lamatricea unor sentimente ce ard încă în sufletulsatului românesc.

Pe poetul cu atitudinea sa non-citadină, nu-lispitește deloc poezia curentelor lirice avangardiste,nici speculațiile critice intelectualiste despreacestea, George Bâgiu-Secăreanu păstrează vie liniaclasică printr-un discurs poetic plin de candoare șipresărat cu acel tragism irizat de revoltă, scăldat înlumina verde a pădurii și a pășunilor prahovene.

Dacă ne gândim doar la costumul popularromânesc, despre care academicianul Mircea Malița

spunea cândva că e un monument ce ar sta cavaloare artistică, „ în linie cu piramidele egiptene saucu catedralele gotice franceze”, are acest dreptpentru că este o probă adusă la maturitateaexistenței unei civilizații închegate, ne scoate dinperimetrul artei și ne aduce în acela al istoriei.”

Poezia, deși construită pe schelet clasic, pare ușormodificată în sensul că e supusă unei individualitățifiresc absorbită de realitatea zonei în care autorul s-a născut. Acest fapt conduce la un act meditativ încare nimic nu rămâne abandonat misterului.

Cinstea și noblețea țărănească este punctul forteal poemelor lui George Bâgiu care face încercărireușite de a da vieții prezente în desfășurarea eifirească, același curs tradițional și împotriva uitării:„Vreau ca urmașii-n suflet să adune/ Trăiriputernice, cuvânt de mulțumire/ Să facă pentru elecu iubire/ Icoane care fac câte-o minune” (Omagiu,p.87)

Poemele înregistrează reacții spirituale cucertitudinea contribuției proprii a autorului prindiverse conotații autobiografice. Ca bun strateg alfirescului, George Bâgiu include în poezie și date dejurnal existențial: copilăria, adolescența,maturitatea, toate alimentând cu grijă imaginarulpoetic. (Aș vrea, p.17)

Neliniștit, poetul pare captat de revelareapropriului Eu, a Eu-lui profund, dovedindcunoașterea universului rural în profunzime.Convingerea că poezia trebuie să se mai întoarcă șispre realitatea lucrurilor este prezentă în memoriaafectivă a poetului care îi conturează universulpropriu întoarcerii la matcă: „ Aș vrea să fiu copil dinnou acasă,/Lângă părinții mei demult plecați.../ Măbucuram de-o dragoste aleasă/ că eu eram mezinulîntre frați/(...)/ Să-mi pună mama cozonac pe masă/Era atâta de frumos, de bine,/ Aș vrea să fiu din noucopil acasă.” Anaforă p.59)

Materialele poetice: soarele ,satul, anotimpurile,mama, casa părintească, păsările, copacii, pășunea,pădurea, țăranii, viața, moartea, iubirea, speranța,toate fac din discursul liric, omogen și inteligibiș, capoetul să fie strateg al firescului.

Lucid și sentimental, George Bâgiu confirmăcondiția omului marcat de lecturi și experiențeserioase prin care vede lumea satului cu ochiulciclopic al inițiatului.

Conștient că tradițiile, obiceiurile șimeșteșugurile reprezintă identitatea unei națiuni șică această sumă de valori s-a născut la sate, GeorgeBâgiu cântă în cartea sa transmiterea mai departe aacestor moșteniri culturale. Iar zona cântată sepoate mândri cu o astfel de moștenire pe care poetulo valorifică literar cu o credință autentică.


27nr. 115, 2019

Constantin Noica este unul din puținiicugetători contemporani care a pusproblema omului în hățișul contradicțiilorgenerate de pluralitatea culturilorEuropei(și ale lumii) și globalitateacivilizatorie a erei tehnicii planetare. Încădin anul 1938, în eseul Omulcontemporan și viitorul, filosofulconferenția că Omul de azi este: unul carenu se sinchisește de viitor; unul care nucrede în viitor(...). Viitor, nu-i așa, are omulcare visează, care năzuiește, care vrea.Viitor are viitorul. Omul contemporan eobosit.

Filosoful nostru imputa omuluicontemporan faptul de a fi uitat de sine,de a se ocupa de orice din exterioritateasa, numai de a nu se ocupa cu adevăratde sine, de a nu iubi viitorul. În preajmacelui mai devastator război care sepregătea demonic în lume, tânărulcugetător dădea schița unei contradicțiiesențiale ce măcina proiecția către viitorși posibil a individului uman: Viitorulînseamnă creștere tăcută. Omului de aziîi place zgomotul, infernul, orașul – poate,adică sigur, pentru că are anumite golurilăuntrice de umplut. Viitorul maiînseamnă inițiativă, răspundere. Omuluide azi nu-i place răspunderea; ci, cufundatîn mijlocul maselor, al colectivităților,înțelege să nu răspundă la nimic, să treacăvina asupra tuturor. În sfârșit, viitorul maiînseamnă singurătate. Ești singur înainteapropriului tău viitor. Iar omului de azi nu-i place singurătatea.

Această exigență a presanteiresponsabilități în fața viitorului, de careau vorbit atâția mari oameni ai secoluluiXX, un Sartre, un Camus i se revela și luiNoica, precum un imperativ categoric.Filosoful își pune întrebarea - cu aceeași

responsabilitate umanistă - încotro mergecugetul contemporan și răspundea,pornind de la trăirea convingerii că omule o ființă care se rușinează, prin cătevaargumente perene, ca acestea: ... trebuiesă ieșim din turmă, trebuie să neîntoarcem la om (...) la fii tu însuți, fii câtmai mult tu însuți (...) despre noi, desprefiecare dintre noi e vorba, știm bine asta(...) oricât de neputincios ar fi spiritulnostru, noi putem trăi în el, adică neputem întreba mai mult, ne putem adâncimai mult, desăvârși mai mult.

Umanismul concret al lui Noica poatefi un umanism al răspunderii față deindivid, colectivitate, dar și față de națiuneși umanitatea epocii actuale. În anii 40Noica scria un articol de răsunet, Celălaltumanism, relevând de ce este atâtanevoie în lumea de azi. Noi avem nevoie,în lumea de azi, de o expresie care săcalifice adâncimea omului în sine și,calificând-o, s-o unifice și s-o organizeze.

Dacă umanismul izvorăște din dorințaomului de a se regăsi pe sine- cine are maimultă nevoie de a se regăsi decât omul deazi, risipit de atâtea cunoștințe, de atâtatehnică, de atâtea nădejdi dezamăgite șiprimejdii neocolite? Dacă vrem săînsemne depășire – nu omului de azi îi enecesară depășirea umanistă, omului deazi înfrânt, umilit de timpurile pe caresingur și le-a pregătit incapabil fiind măcarsă-și prevadă dezastrele, pe care cu atâtde subtilă inconștiență le-a pus înpractică.

În fața dezastrelor istorice, umane,sociale și individuale - ale vieții sale trăitesub crugul atâtor constelații potrivnice,Noica a coborât din înaltul filosofiei pure,a urcat iarăși acolo, menținând, viguros și

constant, echilibrul spiritual între : cum ecu putință ceva Nou și umanismul viu alveacului.

Acest umanism al lui a fi,complementar celui al lui a face îșicentrează atenția asupra militantului, aluptătorului pentru care : Idealul oricăreielite conștiente nu e să facă altă lume: esă fie altă lume. Omul de azi nu se maiașază față de lume, ci în lume. El estelumea, și o pune neîncetat în mișcare,odată cu propria și neodihnita sa înnoire.

Convingerea întremătoare a întreguluiedificiu filosofic nicasian este, ca și aceeaa filosofului existențialist francez GabrielMarcel, că a fi trebuie slujit, nu contra, darcomplementar lui a avea. Tânărul filosofîși contura umanismul său ca pe unprogram creștin nedisimulat: Ceea ceașadar descoperim astăzi poate este,dincolo de inteligența ucigătoare de viață,tocmai viața. Împotriva tiraniei prelungitea inteligenței s-a putut ridica, în ultimultimp, viața brutală și elementară. Nusuntem azi în măsură s-o judecăm și s-oosândim. Dar cine are ceva mai bun deadus, să aducă: și va fi o viață mai înaltă,dar tot valorile lui a face. Ne-am trezitastăzi însetați de valorile lui a fi. Cândva,când setea aceasta își va găsi o albie, vomînțelege mai limpede, poate, că viața nusuprimă inteligența, ci o întemeiază cuadevărat, așa cum a fi nu interzice pe aface: îl susține.

Vocația europeană a românescului l-a urmărit pe Noica o întreagă viață decultură și filosofie, fapt dovedit și deconstrucția unui Model cultural europeanpublicat, de altfel, sub titlu latinesc Dedignitate Europae. Lucrarea este oreflecţie filosofică asupra culturiieuropene formulată cu diverse ocaziiîntre anii 1986 şi 1987, în reviste precumRamuri, România Literară

De ce a simțit Constantin Noicanevoia unei reflecţii asupra culturiieuropene, când încă mai avea vreme săîncheie, printr-un tratat de logică,articulaţiile unei ontologii redutabile? Ceresort l-a făcut pe acest filozof săpărăsească poziţia unor consideraţiilucide cu privire la sintaxa aventuriiindividualului în orizontul fiinţei, pentru aperora, în cu totul alt orizont, pe temesecunde de antropologie culturală?

Plonjând în propriile sale nelinişti,adâncind propria sa interogaţie, Noica

OMUL DE CULTURĂ EUROPEANĂ ÎNOMUL DE CULTURĂ EUROPEANĂ ÎNVIZIUNEA LUI CONSTANTIN NOICAVIZIUNEA LUI CONSTANTIN NOICA

Gabriela LUNGU


28 nr. 115, 2019

află însăşi esenţa filosofiei - sedus de oidee, în cucerirea ei nu eşti nicodatăsingur - regăseşti întotdeuna căile altora.El urmăreşte povestea fiinţei acolo undeea s-a spus în mod exemplar. Și unde oares-a spus mai bine povestea fiinţei dacă nuîn Dialogurile lui Platon şi Metafizica luiAristotel, în Confesiunile FericituluiAugustin ori în Summa Sfântului Toma, înLeibnitz ori Descartes, Kant sau Hegel -adică nici mai mult nici mai puţin decât încultura europeană.

Ca atare, meditaţia nici nu puteaîncepe, nici nu putea sfârşi fără să fiîntreprins un proces de intenţie culturiieuropene. Fără această confruntare cumarile spirite, fără o evaluare profundă aconceptelor fondatoare, metamorfozainterioară, pe care autorul nostru asuferit-o, n-ar fi fost posibilă - aşa cum ova spune chiar el: Dacă nu eşti unindividual-general, nu eşti nimic; te preiastatistica.

În Jurnal de idei, Noica spunea:…obsesia mea este de a reabilitaindividualul, dar nu ca individual stingher,ci ca individual investit de putereageneralului[10]. Despre ce individual săfie oare vorba? Nu cumva despreindividualul uman, iar la limită, chiardespre homo europaeus? Strivit de celetrei puteri anonime: natura, istoria şimasele, individualului nu-i rămâne decâtun destin copleşitor. Aşa încât tot efortulsău mental, întreg eşafodajul ideilor salese înalţă ca un răspuns la întrebarea: cepoţi să faci atunci când totul în jurul tăuse destramă?

Cultură - va spune Noica. Singuraformă de a lupta cu destinul este să daiun sens, să dai o direcţie căutărilor tale,să te laşi pătruns, structurat de acea ideedin interior până în momentul în careajungi cu toată fiinţa ta să întruchipeziînsăşi ideea, să devii una cu ea, să deviiregulă. Substanţa relaţiei dintre individualşi idealul său este însăşi alegerea.

Constatin Noica ştia foarte bine că:Avem în noi un principiu al ordinii şi alordonării - (care este) spiritul -, dar (pecare) nu ştim sau nu vrem să-l folosim.Omenirea ar putea fi reformată dacăschimbarea ar începe de la elementuledificiului, de la calitatea cărămizii, aşadarde la edificarea individului – (prin cultură)[11]. Fiindcă individualul, omul, nu este dela sine înzestrat cu înţelesul fiinţei, el nurînduieşte lucrurile la locul lor şi nici nu leduce la împlinire, în chip obişnuit. Doarprin cultură capătă învestirea de adeosebi în sânul realităţii şi de a rânduiceea ce a văzut.

Cultura însă nu are nici ea aceastăvirtute pănă la capăt, dacă nu e susţinutăde o conştiinţă filozofică. După cum omulse pierde, fără sprijinul culturii, înmeandrele firii sau în devenirea oarbă avieţii istorice, cultura se pierde şi ea îndiversul materialului sau al sensurilor ei,dacă nu capătă, printr-o conştiinţăfilosofică, învestirea de a ridica lucrurile laprototipurile sau fiinţa lor. Teoretizândvirtuţile culturii, Constantin Noicacircumscrie realitatea dinamică aproximităţii. Între noi şi visele noastre,între ceea ce suntem şi ceea ce vrem sărealizăm cu propria fiinţă, stau alegerilepe care le facem. Între noi şi idealulproiectat se creează o tensiune, un spaţiuce ne este deopotrivă mediu şi mediator.Vehicolul ce serveşte parcurgerii distanţeidintre proiect şi materializarea lui esteînsăşi cultura. Bunăoară dintre toateculturile numai una a fost capabilă de a seridica deasupra statisticii. Doar una a fostcapabilă să dea arhetipul, a educat şieducă în continuare tot globul, după cumtot ea a descoperit restul lumii, iar nurestul lumii pe ea. Mai mult încă: nunumai civilizaţia, ci chiar cultura ei educădinăuntru alte lumi şi rase... Misterul eieste de a nu avea mister, deci închidere însine, aşa cum au dovedit că au culturilemai împlinite din trecut, chiar grecii, cuunele oracole şi mistere ale lor.

Când Noica se decide să facă oradiografie condiţiilor de posibilitate aexistenţei culturii europene, întrebarea pecare şi-o pune cum a reuşit o cultură cacea europeană să facă faţă istoriei? Cumde-a izbutit să supravieţuiască suprimândorice stigmat al unei viitoare morţi?

Capabilă de o diseminare profundă lanivel global, cultura europeană face dinmodelul său unul demn de urmat, pebaza felului ei de-a fi. Ceea ceconfigurează din interior variaţiilecelorlalte culturi vine tocmai din esenţaculturii europene. Şi ce este acest cevacare vine dinspre Europa? Modul în cares-a aşezat în faţa istoriei, felul în care asoluţionat anumite conflicte, nelinişti.

Nu e semnificativ pentru spirituleuropean, faptul că nu se sperie deeşecuri? Ca în Biblie, unde cu înţelepciunea fost integrat Ecleziastul, care părea săzădărnicească totul, dar lăsa intact totul,aşa au venit acum un Nietzsche şi după elalţii, care să-şi închipuie că dinamiteazălumea cu adevărurile tunate de ei. Iarlumea le-a răspuns liniştit: che bella voce!

Dar întrebarea cu care Noicaproiectează cultura europeană pefundalul ontologiei sale sondează un alt

tip de adâncime. Cu această întrebare şirăspunsul care o însoţeşte, Noicadeschide cu adevărat drumul către ceeace doreşte să demonstreze şi anume căexistă o cheie paradoxală între douănivele - ontic şi ontologic - de naturaînchiderii care se deschide. Ea sună camaşa: Ce anume opune cultura europeanăla o aşezare faţă în faţă cu celelalteculturi?

În primul rând o suprastructură - adicăschimbarea raportului dintre om şi naturăîn favoarea celui dintâi. Această polarizareasimetrică s-a petrecut cu ajutorulexcepţiilor ce-au pretins nu să lărgeascăsau să extindă regula, ci chiar s-orăstoarne pentru a o supune.

În al doilea rând o cunoaştereraţională, capabilă să preia în sine şi ceeace-i este funciar diferit - în speţăiraţionalul. Alteritatea recuperată încadrul sistemului, fără rest, nu mai poartăchipul străinului, al lipsei de structură cichiar marca fecundităţii.

În al treilea rând o superioarăorganizare ştiinţifică şi tehnică de viaţă, culărgirea existenţei şi cunoaşterii propriiprin istorie.

Şi nu în ultimul rând orizontul deschis,ca o limitaţie care nu limitează, până laieşirea prin creaţii din timpul istoric.Sensul oricărui act creator este de asuprima pe de o parte limita, iar pe de altăparte distanţa dintre locul în care se aflăcreatorul şi punctul zenital al veşnicieicreaţiei sale.

Reflectând lucid asupra interogaţiei:Ce înseamnă să fii european?, Paul Valérycircumscrie, plin de rafinament, dar cu unextraordinar realism, sufletul Europei.

Acolo unde numele lui Cezar, Gaius,Traian şi Vergiliu, acolo unde numele luiMoise, acolo unde numele lui Aristotel,Platon şi Euclid au o semnificaţie şi oautoritate simultană, acolo este Europa.Afirmaţia lui Valéry e remarcabilă prinsugestia pe care ne-o face la nivelulperceperii lui homo europaeus ca distinctîn orizontul global.

Omul Europei nu se defineşte prinrasă, nici prin limbă, nici prin obiceiuri, ciprin cultura sa, prin sufletul său. Orsufletul său este acolo unde-i sunt şireperele. Purtător al unor mărci culturaleindelebile, homo europaeus s-a aflatmereu în orizontul marilor teme. Aflatăîntre om şi aspiraţiile sale, cultura s-adovedit proteică - un adevărat patgerminativ - un mediu în care nu ştii cinedă şi cine primeşte, un mediu căruia i sepotriveşte orice lege şi nici una.


29nr. 115, 2019

Popularitatea crescândă astudiilor despre EMIL CIORAN înmediile academice din lumeavestică (Daniel Ioniță. Rășinari –Sibiu – 11 mai 2019)

De ce, parcă din senin, a devenitEmil Cioran – (1911-1995, filozofromân stabilit la Paris după aldoilea război mondial,promovator al disperării șinihilismului, al naturii umane fărăsperanță în opinia lui), scrierile lui,viziunea lui despre lume – atât depopulară în cercurile academiceale vestului, în universități, înstudiile doctorale din America,Australia, Canada, Marea Britanie– părți ale lumii anglo-saxone (cucare sunt familiar)? Pentru noiromânii care trăim în afara țării,acest lucru este palpabil. Sunt celpuțin câteva lucrări de doctorat înAustralia pe tema scrierilor luiCioran în contextul geopoliticcurent. In urmă cu 10 ani nu eranici una.

Pentru că numele meu și loculnașterii (București, România) seaflă în baza de date al uneia dinuniversitățile australiene - fiindlector și conducător de lucrări

(chiar dacă nu în domeniulfilosofiei ci al Comerțului), amînceput să primesc întrebăridespre Cioran… Și a trebuit să facdouă lucruri

1. Să citesc Cioran. Să văd ce avrut (plecat din Romania in 1980la 20 de ani, nu fusesem expus laideile lui, deși știam despre el.)

2. Să înțeleg de ce a devenitCioran aproape peste noapte atâtde interesant, pentru ca programedoctorale din universități dinîndepărtata (de Europa) Australie,dar și USA și Marea Britanie, sădorească să-i cerceteze scrierile.

3. În mod mai specific, ceinteres reprezintă Emil Cioran șiviziunea lui în relație cu situațiageopolitică din ultimii ani, careface ca studenți de doctorat indomeniul filosofiei, dar, și asta mise pare interesant, al studiilor depolitică internațională – sădorească să-l înțeleagă, să-laprofundeze ?

Înainte de a răspunde la acesteîntrebări, trebuie să distilez însumar viziunea lui Cioran despre

lume și viață, sau cel puținînțelegerea mea. Îmi cer de laînceput iertare specialiștilor carei-au studiat lucrările înprofunzime. În mod necesar – amîncercat să ajung la ideile de bază,și sunt sigur că am unghiurimoarte – dar în contextul curent –nu asta e important. Fiindcă nuprezint aici viziunea mea, ci oexplicație a interesului cadreloruniversitare și studenților care-lcaută acum pe Cioran.

În esență Emil Cioran nu estedeloc convins că problemele,crizele esențiale ale omenirii îndecursul istoriei, și mai ales celecontemporane cu care era familiar(WW2, Nazismul, Stalinismul,criza potențialei distrugeriplanetare datorită bombeiatomice etc) – Nu credea ca toateacestea se datoreaza vreuneiideologii sau a alteia, vreunorvederi politice sau filosofice X sauY – cu alte cuvinte printr-oexplicație sistemică. Mai degrabă,concluzionează Cioran, marelevinovat al relațiilor tensionatedintre oameni, diferite grupuri deinterese, națiuni chiar, lipsa deempathie, de a lua în considerațieîn mod constant și intereseleceluilalt – toate acestea sedatorează în mod simplu naturiiumane inerent îndreptate spredistrugerea de sine – egoiste, alunui „păcat originar” zice el , cutoate că nu era de loc religios.

Bomba atomică, scrie Cioran,nu este rezultatul primar alevoluției științifice. Este maidegrabă rezultatul normal, logic, alnaturii umane, al faptului că omul

CIORAN -CIORAN -ÎNTRE CONFUZIE ŞI DEZNĂDEJDEÎNTRE CONFUZIE ŞI DEZNĂDEJDE

Daniel IONIȚĂ


se auto-distruge încă de la naștere.Cioran consideră societatea liberă,liberală, democratică – ca pe oaberație de scurtă durată, carecurând se va transforma înechilibrul mult mai durabil al uneidictaturi, al unui totalitarianism, al„dictaturii sabiei”. Iar acum în2019, cand vedem descreșterearapidă a libertăților în lumea„progresivă” vestică e greu săargumentăm împotriva vederiicioraniene în acest domeniu (înciuda motivelor raționalizante cefor fi date pentru aceastădescreștere – drepturileminorităților, anti-discriminareaetc - motive pe care Cioran le-arataca în mod vehement).

Pentru Cioran problema nusunt nici Comuniștii (pe care-idisprețuia), nici Naziștii, nici Mao,și nici pozițiile ideologice diferiteale acestora – acestea nu suntdecât prétexte. Nici liberalismulcapitalist, sau „poziția progresistă”a stângii, nu prezintă, după Cioran,mai multă credibilitate pe termenlung. De ce? Fiindcă, după Ciorannu contează ceea ce credem, saucredem că credem – fie că suntemcu religie, fără religie, comuniști,capitaliști, social progresiști,naziști etc. Pentru el problema nueste una de sistem, nu este oproblemă sistematică, de programsau de ideologie mai mult au maipuțin bine definită și/sau aplicată.Ci problema se află în interiorulfiecăruia din noi, în natura noastrăumană – aplecată spre distrugereade sine, thanatosul lui Freud.

Fast-forward la ultimile douădecenii. După 11 Septembrie2001, am avut războaiele din Golf,Ruanda și genocidul de acolo,avem acum Yemen (unde au muritdeja aproape la fel de mulți ca-nRuanda, dar nimănui nu-I pasă),avem Sudanul, avem problemaOrientului Mijlociu (la care nimeninu mai vede o soluție – o poziție

foarte Cioraniană de altfel), avemdistrugerea unor țări precum Siria,Egipt, Libia. Iar în minunatul Vest,luminat și plin de libertate, avemun sistem politic, cel America – cuDemocrații, găunoși MORAL, și cuun președinte egomaniac șipericulos, iar in Europa avem partede o dezmembrare (BREXIT) devaluri uriașe de imigrare dinspreAfrica și Asia – care au început săducă la radicalizarea spre extremadreaptă (foarte periculoasă) a uneipărți crescânde a populațiiloreuropene – de la Ungaria, ladominația dreptei în Italia, laproblemele din Austria, la Franțaetc.

Apoi avem problema Chinei.Am lăsat-o la urmă pentru că esteprobabil cea ma gravă – ținândcont de escaladarea, tensionarearelațiilor Chinei cu vecinii, și înspecial cu cealaltă mare putere,Statele Unite, și de asemenearevenirea Chinei la untotalitarianism feroce cupersecuții drastice a oricăreiforme de disidență, fie politică,etnică sau religioasă. China esteconvinsă că acest secol va fi, sau aînceput déjà să fie – secolulChinez.

Dacă Cioran ar fi azi în viață arfi exclamat poate „Păi nu v-amspus ?” Sau poate nu ar fi exclamat,ar fi fost de ajuns o privirepenetrantă tipică a lui – ca să nedăm seama ce gândește… În acestcontext – anumiți academici, ici șicolo, au început să cauterăspunsuri dincolo de dogme, demême și ideologii, de programesociale, de teoria sistemelor– și l-au descoperit astel pe Emil Cioran– care, de pe paginile sumbre alescrierilor sale - abordeazăproblema din punctul de vedere alnaturii omenești, și alpropensității, dispoziției acesteiaspre autodistrugere, pentru carenu vede o soluție.

Sigur, Cioran nu este primulcare o face, dar este poate cel maielocvent, și cel mai coerent.Textele sacre – Biblia ne spune că,citez „Inima omului este nespus deînșelătoare și de deznădăjduit derea. Cine poate s-o cunoască?”. Cao paranteză aici, fiindcă amamintit de Biblie, Cioran nu estereligios, deși nu este nici pe de-a-ntregul ateu. Cioran nu abordeazăo soluție, fiindcă sincer fiind, nuvede o soluție. Din perspectivanoastră, a mea, cea creștină – euvăd o soluție. Tocmai datorităacestei naturi umane care estegata să apese butonulautodistrugerii (personale ca și lascară largă a planetei) în oricemoment – Dumnezeu s-a întrupatși a devenit om, pentru a ne arătacalea divina a altruismului, asacrificiului de sine, a iubiriiadevărate față de aproapele, fațăde Dumnezeu, față de noi înșine.Închid paranteza.

Concluzia interesului academiccrescând (și de la universități lapoliticieni și la media este numaiun pas) pentru Cioran este tocmaiaceastă realizare că, e posibil caCioran să fi avut dreptate. Căproblemele omenirii la nivelgeopolitic se datorează înprincipal nu sistemelor șiideologiilor, ci a naturii umane.

Pentru Cioran, sistemele,ideologiile, partidele politice,guvernele – sunt simple elementede raționalizare. Nu sunt raționale,ci simple raționalizări ale unorinstincte egoiste, ale răului, aleauto distrugerii. Cel puțin aceastaeste ceea ce am găsit, meditând lacrescânda popularitate a studiilorscrierilor lui Emil Cioran înuniversitățile din lumea vestică,din țările dezvoltate.

30 nr. 115, 2019


31nr. 115, 2019

MONAHIA MINAMONAHIA MINAHOCIOTÃHOCIOTÃ

Vicu MERLAN

„Monahia Mina HociotăReconstituirea unei icoane de om”

Autori: Dragoş Lucian Curelea şi DanielaCurelea

Lucrarea Reconstituirea unei icoane de om: MonahiaMina Hociotă, a profesorilor sibieni Dragoş şi DanielaCurelea, apărută la Editura Andreiana din Sibiu, în anul2018, este prezentată de autori ca fiind o contribuţie lao posibilă monografie. Cartea apare cu binecuvântareaIPS dr. Laurenţiu Stereza, Arhiepiscopul Sibiului şiMitropolitul Ardealului, fiind dedicată tuturor celor cares-au jertfit pentru România, chezăşia fiinţei lor fiindtemelia neamului românesc. Are 105 pagini, fiindstructurată pe două mari capitol. La finalul lucrăriiîntâlnim o anexă fotografică a monahiei Mina Hociotă.

Încă de la început pr. Constantin Neculai, pune înevidenţă icoana unei femei înviate, iar Cuvântul Înainteeste cristalizat de drd. Mihai Octavian Groza.

În Capitolul I autorii prezintă un OrizontIstoriografic, prin care au trecut în revistă cercetareacorespunzătoare cu privire la viaţa, realizările şi faptelemonahiei ofiţer Mina Hociotă, pe baza unor scurtearticole şi un film de prezentare. Preţioase date au fostpublicate în periodicile vremii precum: Viaţa Monahală,Apărarea Patriei, BOR etc, cât şi referiri tangenţiale înunele lucrări religioase de referinţă precum: BisericaOrtodoxă Română între 1885-2000 a lui Alexandru

Moraru ş.a. Monahia Mina Hociotă, cu numele său demireană: Marina, a participat in prima linie, în PrimulRăzboi Mondial, apoi în calitatea sa de monahie-sublocotenent şi la cel de-al Doilea Război Mondial.

În timpul luptelor din Primul Război Mondial, maicaMina a fost împuşcată, dar a supravieţuit. Pentru acestfapt i s-au dedicate mai multe studii: Victor Neghină, Osislişteancă pe Frontul de la Mărăşeşti; Petru Pinca,Maica Mina Hociotă (1896-1977), o eroină amonahismului şi neamului românesc etc.

Toate aceste studii, au servit la aprofundareainformativă în lucrarea Reconstituirea unei icoane deom: Monahia Mina Hociotă, a profesorilor sibieniDragoş şi Daniela Curelea.

Cunoscându-i, am constatat, o abilitateaintrospectivă în manipularea informală a tuturordatelor, o curiozitate împinsă la extrem faţă defenomene şi fapte, faţă de spiritul de sacrificiu pe careunii înaintaşi le-au promovat, din dorinţa arzătoare dea fi modele vii patriotice în Transilvania.

Lucrul în arhive, munca de teren informală, le-au datsatisfacţia de a finaliza multe lucrări cultural-spirituale,fiind astfel printre puţinele cupluri transilvănene, ce auaspiraţii intelectuale progresiste, spiritual patriotice,fiind unul din puncte forte ale acestora.

Am observant în gesturile şi efervescenţa patrioticăa cuplului Curelea, o îmbinare armonioasă dintre dorulde glie si spiritualitatea profund creştină, spiritualitatece-i apropie şi mai mult de esenţa Adevărului Unic.

Prin aprofundarea studiilor privitoare la monahiaMina Hociotă, autorii Dragoş şi Daniela Curelea, auempatizat cu starea de sacrificiu a călugăriţei, cu trăirilehristice ale acesteia, cu tăria de caracter şi puterea deautodepăşire.

Căutările interioare, starea de sacrificiu, nobleţea,dăruirea necondiţionată, toate la un loc au fost factorimobilizatori a unui suflet către Desăvârşire. Dragosteanecondiţionată, abandonul total faţă de semeni, suntstrategii intrinseci în căutarea Desăvârşirii. Modelulcristic a monahiei Mina, i-a contaminat pozitiv pe ceidoi autori, mărindu-le aspiraţia de a căuta atât în afaralor, dar mai ales în interiorul lor, liniştea sufletească,având ca instrumentar barometrul lăuntric îndecelarea faptelor zilnice.

Exemplul viu de dăruire şi abandon, în slujbasemenilor, reprezintă unicitatea fiinţei spre o cale sigurăde desăvârşire spirituală. Aceasta s-a putut percepe cumare uşurinţă în atitudinea grandioasă, inspiratoare, deun echilibru lăuntric maiestos, a ceea ce s-a demonstratdin viaţa şi faptele monahiei Mina Hociotă.


32 nr. 115, 2019

VREMURI TULBURI

aş vrea să fiu ce n-am mai fost – o viaţă prizărităpuhoi – maşinile-mi gătesc o bravă meningităîmi vreau izvoarele-napoi – iar munţi să ardă cerulzeu al pădurii-aş vrea să fiu – ochii-mi topească fierul

cu răcnet speriat-am nopţi – când zilele murirăstele ciumate tot cădeau – regii nu mai respirăasfalt – cu limba – mestec azi : cuvinte expiarăau fost – cândva – o Carte – Bolţi : Cânturi se sufocară...

...nu mai jucaţi lumea la cărţi – căci zeii pierd într-unaşi-odat' cu ei – în fund de-ogrăzi – ne seacă şi Fântâna...sub scoarţă de copaci intrai – s-ascund comoara sfântă

dar derbedeii de prin cer – lacomi – mă iau la trântă......nu mai cresc frunze şi nici flori – în lumea prăduităbântuie – pe colnic şi-n nori – crima – la braţ cu-ispita...

LAMENTARE ZADARNICĂ

mă îndoiesc că-n tot acest talazmai e vreun zeu care să fie treaziar dacă Dracul este dumnezeuda - -l recunosc – şi-mi pare-atât de rău...

îmi pare rău c-am acceptat să fiuiar gândul de-a nu fi – venit-a prea târziu...îmi pare rău c-am pierdut vremea ascultândîn loc să le zdrobesc – pe toate – rând pe rând...

îmi pare rău că moartea n-am uciscând m-a drogat cu harul ei de scrisîmi pare rău că n-am dat lumii foc

prefăcând - neamuri după neam - într-un chiştoc......dar e-n zadar această lamentare :bag capu-mi – prea încins – într-o căldare...

MĂ COC SUB SORI ŞI LUNINECUNOSCUTE

mă coc sub sori şi luni necunoscutespre ţărmuri noi nechează vechea-mi luntrepopoare mii au dispărut în timp :zeii s-au strâns – şi-s singuri în Olimp...

păsări şi îngeri se-amestecă-ntre frunzefără de rut şi fără de lehuzeiar fericirea-ncape-ntr-o alună :o-nhaţ – pe loc – şi-o răstignesc pe strună

nu sunt străin – doar singur şi melodicmoartea mi-am omorât-o-n mod parodicsă fii comod – tu – zeul dizident

să-ţi crească flori în palmă – nu trident......ucisu-mi-am prietenii cu Armonie :deci pot să port – pe ramuri – orice pălărie !

ABIA MAI POT AMESTECA LAUMBRE

abia mai pot amesteca la umbresă pară – unora – că-s Slove-Călăuze...dar de citiţi – apoi – în ape şi în visevor creşte - -n voi – nevoi de morţi – prescrise...

Toiagul Misticii Lui Hermes abia îl mai târăscabia mai văd cum se-mplinesc în constelaţiicele ce-aici n-au paşaport cerescşi se dedau la fraude şi migraţii

mă bucur – însă – infractor de sfinţică-i pot menţine-n umbră pe Părinţiiar amintirea lor să n-o mai tragă-n zar

trimişii vreunui mlăştinos cezàr......prefer bolire încă de la-Adamdecât să par Erasm din Rotterdam...

PoemePoemeAdrian BOTEZ


33nr. 115, 2019

Cartierul „Căruțașilor” a fostprima cunoștiință a mea cu vestitul șiveșnicul tânăr „Iași”. De altfel, după ceam traversat podul de lemn, pe subcare treceau lin apele, nu prealimpezi, ale Bahluiului, pașii seîngropau în bortele străduțelor camînguste și întortocheate. Casele mi s-au părut cam pe aceeași măsură.Unele aveau în față garduri din șipcide lemn - cam negricioase, fapt caredesemna bătrânețea acestora,ascunzând în spatele lor case cuacoperișuri ori de șindrilă, ori detablă pe care ici-colo erau semneleunor rădăcini de un verde brumăriu.Gospodinele harnice aranjaseră înfața prispelor de la intrare oale de lutdin care țîșneau căpșoarele unorplante care dădeau să îmbobocească.Printre bolovani albi, prundișulrăspândit cu îndemânare de un vernilstrălucitor, răsăreau căpșoarelemicuțe, vesele ale ghioceilor șialbăstrelele „Nu mă uita”. Ba chiar îmifurase privirea și nu mai puținadmirația pomilor cu ramuri tinere,îmbobociți, a căror tulpină eraproaspăt văruite. Semn, că gospodarise pregăteau de primirea primăverii.Cu toată graba de a ajunge la adresape care o primisem de la un fost colegde breaslă, mă opream din când încând ca să-mi odihnesc palmeleobosite în care țineam geamandanulcu fel de fel de boarfe, lenjerieproaspăt călcată, un costum pentruzile de sărbătoare, pantofi cu tălpi decauciuc - văcsuiți chiar în momentulultim al împachetării. Mânerulgeamandanului fiind din tablă, îșilăsase imprimat modelul pe palmaobosită, care devenise de un roșu -maroniu cu dungi adânc înfipte înpiele.

Când deodată, dintr-o parte mi-asărit în fața privii o tablă îngustă pecare erau scrise două cuvinte: Strada

CĂRUȚAȘILOR. Am lăsat valiza decarton să se odihnească, păstrândcâte ceva din culoarea autentică„maronie” căci pe ici colo mînerulpurta semnele roșietice ale sângeluiproaspăt imprimat. Mi-am scotocitbuzunarele până ce-am dat de biletulcu scris caligrafic-al bunei melecunoștințe, „Familia Cilibi, stradaCăruțașilor 17 b”.

Din punctul la care m-am oprit casă mă orientez, nu prea am avut vreoîndoială că am nimerit în cartierulsus amintit. Plutea în atmosferă unmiros care, mie ca nou venit, îmiproducea o usturime străpungând cuviolență deschiderile nasului, șicoborând în adâncuri dând imboldpoftei de îmbuca câte ceva, dar măîndemnam să-mi țin gura închisă.

În dreptul gardului vopsit cu varalb, am tras o privire spre fereastrade pe zidul casei. Câteva pătrate desticlă de geam bine lustruite,încadrate în șipci albăstruie. Portițade la intrare larg deschisă, iar încurtea pavată cu pietriș mărunt secunoșteau urmele copitelor cailor șinu mai puțin al roților de la cotiugastăpânului „domnul Cilibi”.

Se vede că stăpâna casei m-a zărit,indentificându-mi intențiile căci, nuapucasem să ridic privirea cândzâmbetul viitoarei gazde, a cărei părbrunet se lăsa întrezărit de subbroboada înflorată, bine legată încreștet, lăsând deschisă larg frunteanetedă-rozalie. Femeia mi-a luatvaliza, iar eu am trecut pragul. Nici n-apucasem să mă recomand, căciîntrebările ei îmi străfulgeraucreierul și așa obosit după o călătoriecu trenul „Personal” care pe lângăgâfâitul adânc - zgomotos, maiîmproșca spre compartimente, câte-un val de aer greu suportabil.

-Ești c-am lung… apleacă capul…apoi îmi puse valiza lîngă patulacoperit cu așternut alb, proaspăt

înfățat din care parfumul curățenieimă împinse la o primă frază:Madam… sunteți o gospodină aleasă.

-Lena.. spune-mi pe nume: LENA. În bucătărie era o măsuță

acoperită cu o pînză de bumbac deun roz strălucitor, iar pe la colțurierau brodate buchețele de florigalbene împrejmuite de frunze verzi.Castronul plin cu ciorbă, se vedetreaba că era pregătit pentru noulcolocatar. Lena mă străpunse cuprivirea ei focoasă îndemnându-mă:serviți cât e fierbinte... iar mămăligae din făina noastră! Când o săpoftești, o să te ducem cu docarulpînă la marginea Iașului unde avemo halcă de pământ pe care cultivăm…În timp ce sorbeam din ciorbă undeplutea și un os cu măduvăîmprejmuit de carne. Ochi-milăcrămau din pricina vaporilor. Lenapregăti pe o farfurie lunguiață carnearumenită iar în lingura adâncă demetal se legăna un os înfășurat cucarne, roșcat, fierbinte a căror aburiîmi lățeau nările.

-Ia să ciocnim un păhărel încinstea noului prieten!! Drept înmomentul cu pricina, ușa se dădudeoparte și jupânul casei, o figură deom zdravăn îmi înfruntă privirea șidupă ce-mi ură: Bun venit, ridicăpaharul cu vin, în timp ce în cealaltămînă ținea un boț din mămăliga acărei parfum mă îndemnă să înfrâng

Ia[ul tinere]iiIa[ul tinere]iiPaul Leibovici


Versuri scrise șiVersuri scrise șitraduse din italiană,traduse din italiană,

de Luca Cipolade Luca Cipola

AncoraAncoraDe m-ar călăuzi mâna ta,n-aş mai fi legat de ancora astaca pe un copil nenăscut.Timizi poețiişi în lumea astasunt peşti hăituițice din apă fixează undița..

o, de m-ar călăuzi mâna tami-aş lăsa amprentele astea pe nisipca să nu prezint imediat urmeşi m-aş lăsa să mă ducunde orzul topeşte aurul luiîntr-o aparență inefabilăcare amestecă un cuib la cerul luişi leagă iedera de zidfiindcă trupul tău n-are glasşi glasul ăla n-are sunetpentru o inimă ce nu poate rezistala forța unei iubiri fără sfârşit.O, de m-ar călăuzi mâna taşi eu aş simți-o..

PievaPievaPalide şi nuanțate primăveri,un cuib de barzăpe marginea pievei...E nemişcata desfăşurare,distanțe...timpuri,

o, ce cavalcadă!Tricouri ale învinşilor pe umerii învingătorilor,cotă a ştiinței ce încă departenu ne împinge.. Eşti ceea ce eştişi n-am frâne, nu,nu ştiu despre remedii ulterioarela voința tadar pentru un momentde pe haina aceasta zdrențuită să pot eu simțibriza sfioasăa unui iulie pătatpe malurile salmastreale vechiului Ticino


34 nr. 115, 2019

lingura, ca să-i simt gustul, de mi s-audeschis nările. Numai ce Lenarăsturnă din ceaun pe placa de lemn,mămăliga din care țâșneau firicele deaburi parfumate. În timp ceînghițeam cu poftă, gospodarul sevede treaba și el înfometat, lăsă să ise strecoare prin deschizătura guri,de unde se vedea strălucirea dințiloralbi ca zăpada, pârjoala pe care i-opuse nevastă-sa în față. Un mugetlung se făcu auzit dinspre curteaunde se aflau grajdul, magaziile,grămezile cu fân proaspăt acopritede cîteva boarfe aruncate laîntâmplare...

-Și mînzului io fi fost foame! Rostijupînul în timp ce își înălță trupulrobust, de atlet, și- îmi întinse mâna:eu sunt Marin, bărbatul Lenei și tatăla doi gemeni: Dan și Dana.

În timp ce-mi aranjam hainele îndulapul din colțul camerei, cei doigemeni îmi băteau în geam. Desigur,doreau să le dau atenție... să mă joccu ei prin curte unde erau clai pestegrămadă fel de fel de roți de bicicletă,cuburi, cartoane colorate și multealtele!

Timpul nu-mi permitea săzăbovesc ascultând povestirile luiLena, care între timp își scoasebasmaua lăsînd săi se vadă o coadădin părul abundent, clătinându-sepeste umeri și spinarea dreaptă atinerei femei.

Eram așteptat de colegii șiprietenii locali. Am pornit-o în grabă,mai ales că clinchetul orologiului îmidădu de veste că e ora trei dupăamiază. Neacșu, Cezar și colega Olgamă așteptau în fața Palatului, dupăcum ne înțelesesem. Era o zi deprimăvară ieșeană, nu preacălduroasă dar, luminată de razelesolare care dintr-un motiv sau altulne îndemnară la glume și nu maipuțin la hohote de râs cu poftă.Neacșu rămase ca pe vremeastudenției. Din când în când, aruncacâte o vorbă cu haz, o glumă care aveadarul să ne descrețească frunțile.

Prima mea vizită la cotidianullocal, apoi la revista lunară și laBiblioteca regională. Prin holul larg,împrejmuit de pereți împodobiți cutablouri, și numeroase statui, era undute-vino permanent. Acolo amregăsit câțiva din colegii studenției. Șidacă tot ne-am îmbrățișat, fiecare

aduse vorba despre câte onăzdrăvăneală din diverseleperioade ale tinereții. Getta, una dinfostele colege ne-a invitat să sorbimo cafeluță. Unii au poftit o „ceașcă deșeai (ceai) cu pătrățele de zahar și olămâie”. Nu de alta dar aceleceasornicului –pendulei arătau orele,șinși și șinși. Cu una, cu alta, dinvorbă în vorbă când ne-am ridicatprivirea spre acele ceasornicului-pendulei de pe perete, candelabreleîn formă de lumânări, distribuite pepereții rotunjiți, dăseau să lumineze.Se făcea ora plecării. Fiște care își luăziua bună însoțite de îmbrățișări șicum nu? Pupicuri. Olga îmi pregătiseo surpriză: câteva din articolele melede prin gazetele în care publicasem:Informația Capitalei, Viața Nouă-dela Galați, apoi Tribuna de la Cluj șialtele. M-oi fi îmbujorat, mai alescând am simțit apropierea de cea pecare noi o consideram „prima vedetăa anului”. Vedetă? Era și a rămas o„inimoasă” care avea darul de aîmpărții cu colegii și prietenii nunumai păreri, dar era săritoare lanevoie.

Ne-am dat o nouă întâlnire desprecare o să vă povestesc... pe curând!!


HAMLETHAMLET

LALA

ELSINOREELSINORE

IOAN POPOIU,,Hamlet reprezintă o tragedie a dragostei, a unei

familii..., una filosofică, eshatologică şi metafizică, unstudiu psihologic zguduitor, o intrigă sângeroasă, unduel, un măcel de proporţii, tot ce doriţi. Putem alege”(Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru).

S-o spunem direct: cunoaştem mai multe ipostazeale lui Hamlet! Mai întâi, este Hamlet, student laWittenberg, trimis la studii de tatăl său regele, desprecare autorul nu ne spune nimic, apoi este cel exilat înAnglia de uzurpatorul coroanei, unchiul său, şi putempresupune că exilul său a durat mai mult decâtsugerează autorul. În sfârşit, acela revenit în Danemarca,la moartea tatălui său, despre care vrem să vorbim.Întregul text dramatic cuprinde intervalul dintreîntoarcerea lui Hamlet în regat şi moartea sa.

IÎnştiinţat de sfârşitul regescului său părinte, tânărul

prinţ Hamlet revine în regat şi, de la început, atmosferacurţii de la Elsinore îl nemulţumeşte: ,,Ce searbăd,veşted, rânced şi zadarnic / E rostul lumii-ntregi în ochiimei” (I, 2). Mai târziu, va exclama chiar: ,,Danemarca-io-nchisoare” (II, 2), iar Marcellus, ofiţer de la curte,spune şi el: ,,E ceva putred în Danemarca” (I, 4). Abiaajuns, el află că unchiul său este un ucigaş, care a uzurpatcoroana, constatând cu amărăciune: ,,Nemernicii dinDanemarca-ntreagă / Sunt ticăloşi sus-puşi” (I, 5).

Înţelegem, din primele pagini, că regatul danez esteo mare temniţă, condusă de la curtea din Elsinore,populată de slujitori obedienţi, lipsiţi de scrupule, gatasă execute orbeşte orice porunci. În frunteaDanemarcei, transformată în închisoare, se află însuşiregele Claudiu, unchiul, căsătorit cu regina celui ucis deel, mama lui Hamlet, un bufon, un tiran şi un desfrânat.El este maestrul-păpuşar, marele păianjen, cel ce ţesepânza în care urmăreşte să-i prindă pe ceilalţi. În marelemonolog de la început (I, 2), el se arată capabil sădezlege iţele politice cu ţările vecine, trimiţând solii şiiniţiind alte măsuri. Dar sub aceste aparenţe deorganizator energic, Claudiu se comportă ca unuzurpator, neliniştit de prezenţa la curte a prinţului

Hamlet, nepotul său, căruia i se cuvenea de dreptcoroana, întrebându-se, nemărturisit, ce urmăreşteacesta. El îi cere, deşi l-ar vrea plecat cât mai departe,să nu se întoarcă ,,la şcoală-n Wittenberg”, dorinţăîntărită de rugămintea reginei, mama sa. Nu-i va trebuimult lui Claudiu, suspicios prin definiţie, să-şi arateneîncrederea faţă de prinţ, mai ales după ce curtenii îlîncredinţează că ,,Hamlet nu mai este Hamlet”. Elrespinge insinuarea lui Polonius că schimbarea luiHamlet s-ar datora iubirii (neîmpărtăşite) pentruOphelia sau ,,smintelii” (presupuse) a acestuia: ,,Altcevacloceşte-n gând melancolia lui”. El decide hotărât: ,,Mătem ca nu cumva să scoată cap / Vreun pui de rău (...) /Va fi pornit degrabă-n Englitera” (III, 1).

Momentul culminant al neîncrederii este atins înscena de ,,teatru în teatru”, din actul III, montată deHamlet, cu ajutorul unei trupe de actori ambulanţi, caredemască fapta ucigaşă a regelui în faţa întregii curţi.Regele Claudiu, o mărturiseşte Guildenstern, este,,foarte tulburat de mânie”, fiind decis să scape cu oricepreţ de Hamlet, iar regina ,,zice că purtarea voastră a-ncremenit-o” (III, 2). El înţelege, înfricoşat, cine esteHamlet, fiind cuprins deopotrivă de frică şi de ură.Regele îndeamnă pe curtenii săi prea supuşi,Rosencrantz şi Guildenstern, să se pregătească a-nsoţi,,în Englitera” pe prinţ, căruia îi declară război: ,,Nu-miplace, Hamlet, slobod printre noi / Purtându-şi nebunia(...) / Coroana noastră nu mai stă să-ndure /Atât de-aproape ceasul rău” (III, 3). Dar, pentru prima dată,după demascarea sa, regele priveşte îngrozit înconştiinţa sa şi încearcă să se roage: ,,Mârşava-mi faptăa împuţit (infestat) chiar cerul (...) / Să mă rog ? (...) / Cuneputinţă,-având acele bunuri- / Coroana, măreţia şiregina- / Ce mâna mi-au întors-o la omor / (...) Cum,totul e pierdut ? (...) / O, îngeri, ajutor!” (III, 3). Dartentativa de convertire nu reuşeşte (,,Să-ncerc putereamare-a pocăinţei”) şi el se prăbuşeşte lamentabil înmlaştina disperării: ,,Înalţ cuvânt, dar gândul e-n noroi/ Cuvântul gol din cer cade-napoi” (Ibidem). În iataculreginei, Hamlet zugrăveşte portretul fidel aluzurpatorului ajuns rege: ,,Ucigaş de rând, / Un rob cenu-i a douăzecea parte / Din fostu-ţi lord; un Viciu, nuun rege; / Pungaş al stăpânirii şi al legii, / Furândcoroana.../ Şi afundând-o-n buzunări”! (III, 4).

După uciderea lui Polonius, aflat în culmea neliniştii(,,Mi-e mintea numai vrajbă şi povară”), el este decis săscape prin orice mijloace de Hamlet: ,,Pe toţi ne paşteumbletu-i în voie (...) / acest nebun de tânăr (...) / Să nuse-nalţe soarele pe creste / Nainte de a-l şti-mbarcat”(IV, 1). Regele, obsedat de Hamlet, ajunge la exasperare(,,Cât rău ne face omu-acesta slobod”), furios pentru cănu-l poate pedepsi cu asprime, fiind îndrăgit de supuşi:,,Iubit de mulţi, zănatica mulţime (...) / Îi vede doarosânda, nu şi vina” (IV, 3). În aceste condiţii, regeluiuzurpator nu-i rămâne decât să se mulţumească cu,,surghiunul său grabnic” cât mai departe de Danemarca,


35nr. 115, 2019


36 nr. 115, 2019

spunând prinţului că exilul este spre ,,binele” său: ,,Sprebinele tău, Hamlet, fapta-aceasta (...) / Îţi cere să te-ndepărtezi de aici / Ca flacăra de iute, fii dar gata (...) /Totu-i îndreptat spre Englitera” (IV, 3). Dar, încă o dată, elîşi revarsă ura asupra prinţului (,,-n friguri sângele îmifierbe”), care atinge o culme în exclamaţia: ,,Tu, Anglie,(...) nu poţi privi rece / Porunca-mi suverană care-a pus /Pecetea de moarte pentru Hamlet” (ibidem). Surghiunul,urmărit de regele uzurpator, viza de fapt uciderea luiHamlet, adăugând o nouă crimă la cea săvârşită.

Situaţia regelui se complică, în momentul în care,aflând de moartea lui Polonius, fiul său Laertes ,,sosi-nascuns... din Franţa” şi apoi, în fruntea unei oşti răsculate,atacă castelul Elsinore şi intră înarmat la rege, cerându-şidrepturile: ,,O, rege prea mârşav / Să-mi dai pe tata” (IV,5). Dar regele îşi dovedeşte abilitatea şi-l convinge cuuşurinţă că duşmanul său, care i-a ucis tatăl, este nimenialtul decât prinţul Hamlet, adică chiar inamicul său,transformând pe Laert în instrumentul răzbunării sale (IV,7). În final, rămăşagul (capcana), pus la cale pentrueliminarea prinţului, se-ntoarce împotriva uzurpatoruluiucigaş, care sfârşeşte prin a fi străpuns de Hamlet. Singuralatura umană a lui Claudiu este dragostea pentru regină,pierind în acelaşi timp cu ea (V, 2).

Regele uzurpator are în jurul său slujitori credincioşi,care îl ajută să-şi pună în aplicare planurile tenebroase.În fruntea acestora, ca lord cămăraş (sfetnic de taină), seaflă Polonius, pe care îl putem numi fără greş ,,ochii şiurechile regelui”! Un adevărat simbol al slugărniciei fărămargini şi al vigilenţei sufocante, opresive, instaurate laElsinore de uzurpatorul Claudius. Încă din momentul încare îşi face apariţia în scenă, Polonius se arată aspru,vădind înclinaţii despotice, tratându-şi copii ca pe nişteslugi. Lui Laertes, fiul său, pregătit să se întoarcă înFranţa, i se adresează fără menajamente: ,,Eşti încă aici,şi nu la ţărm ? Ruşine! / Aşteaptă vântu...iar tu-ntârzii”(I, 3). Sfaturile lui seamănă mai curând a porunci: ,,Fiibun cu toţi, nu însă înhăitat / Prietenii ...ţine-i strâns încercuri de oţel” (...) / Păzeşte-te de certuri, dar de-ncepi...harţa, fă-l să ţină minte / (...) Te-mbracă scump,nu deşucheat / (...) Bani nu da, nici nu lua cu împrumut”(ibidem). Opheliei, fiica sa, i se adresează cu mai mareseveritate, ca un stăpân nemilos, înclinat să decidă înlocul acesteia, voind să ştie totul: ,,Să-mi spui curat, ceeste între voi ? (...) / Ce dragoste! Vorbeşti ca o fată fărăminte / Ce n-a trecut prin sita de primejdii / (...) Păi, săte-nvăţ: preţuieşte-te mai scump, / Altfel, mi te vădeştio toantă / (...) Vorbele lui, laţuri pentru vrăbii / (...) Fii maizgârcită cu farmecele tale / (...) Ia deci bine seama, îţiporuncesc” (ibidem).

Polonius este tipul uman care îi provoacă lui Hamletcea mai vie repulsie, el este cel care intervine în relaţiileprinţului cu Ophelia, care l-a slujit pe fostul rege, iaracum este curteanul favorit al uzurpatorului Claudiu. Eleste exponentul lumii materiale în aspectele cele maiurâte şi mai detestabile ale acesteia, acela care renunţă

la orice formă de idealism, are o părere negativă desprenatura umană, care crede cinic că orice om îşi are preţulsău, dovedindu-se curtean abil şi indispensabil regeluiClaudiu. Comportamentul tiranic, supraveghereacontinuă a celor din jur reies şi din poruncile date dePolonius lui Reynaldo, slujitorul său, trimis la Paris să-lsupravegheze pe fiul său: ,,Ia seama-atunci şi vezi / De-mi află toţi danezii din Paris / Cum stau, ce viaţă duc, înpreajma cui, / Cât cheltuie, de unde..(...) / La joc de cărţicândva, / Iar de curând bătându-se la tenis / Intrând princase, ştii, mai mărginaşe / La felinarul roşu, videlicet (...)/ Cu mari ocoluri sau mergând pieziş, / Ieşim, nedrept,la drumul cel mai drept (II, 2).

Aflând apoi despre ,,schimbarea” lui Hamlet (vezi maijos), descris de Ophelia, primul gând al lui Polonius nueste să arate înţelegere pentru fiică sau pentru prinţ, cisă-l anunţe pe rege, văzând în noul său comportamentceva ,,suspect” ce trebuie numaidecât comunicatstăpânului său: ,,Hai, vino, să căutăm pe rege / Iubireadă rătăciri de-acestea (...) / Să mergem dar la rege” (II,1). Abia din acest moment, Polonius, piesă de bază aMecanismului, care conduce serviciul de ,,poliţie” alcurţii, începe să-şi intre în rolul său, făcându-seindispensabil regelui împotriva duşmanilor săi reali sauînchipuiţi. El este gratulat de rege cu aprecierimăgulitoare: ,,Mereu părinte-al veştilor plăcute / (...) Omcinstit şi-oricând demn de credinţă”, asigurând pe regeleuzurpator de credinţa sa nemărginită: ,,Vă-ncredinţez,stăpâne, / Că sufletul şi zelul mi le ţin...blândului meurege” (II, 2). Polonius se compară inspirat cu un ,,câinecare adulmecă” primejdia şi se grăbeşte să anunţe perege motivul ,,că prinţul Hamlet este-aşa, lunatic”(ibidem). Atât este de convins de justeţea intuiţiilor,aprecierilor sale despre realităţile de la curte, încât elafirmă cu dezinvoltură în faţa regelui: ,,A fostcândva...când eu am spus ,,e-aşa” / Şi a fost altfel? /Zburaţi-mi capul de va fi altfel / Voi găsi ascunsul adevărpână şi-n centrul pământului” (II, 2).

El nu are nicio ezitare să se folosească de oricinepentru a-şi dovedi credinţa şi atinge scopurile: ,,Vreausă-asmut pe fiica-mea nainte-i / Noi toţi să stăm ascunşidupă-o perdea / Şi fiţi doar ochi”, încredinţat de adevărulsău, este gata să rişte: ,,Să fiu gonit ca sfetnic şi aruncat/ La ţară,-n greu surghiun” (Ibidem).19 În acest momental acţiunii, asistăm la confruntarea verbală directă dintrePolonius şi Hamlet: prinţul intră în scenă, citind, iarsfetnicul regelui îl întâmpină, linguşitor şi mieros, ca săafle apoi că nu este decât ,,un negustor de peşte” (II, 2).Versatil, el încearcă să se apropie de prinţ, anunţându-isosirea actorilor la curte, atrăgându-şi o nouă batjocurădin partea acestuia: ,,O, Jephtah, judecător în Israel, cecomoară ai tu” (ibidem). Când lui Polonius i se pare prealungă o tiradă actoricească, Hamlet izbucneşte încă odată: ,,Lui îi plac doar cântecele glumeţe şi poveştiledeşănţate / Altfel, adoarme” (ibidem).

Va urma


37nr. 115, 2019

IOSIFIOSIFISERISER

PICTÂNDPICTÂNDSUBIECTESUBIECTEEXOTICE EXOTICE

Dorel Schor

Iosif Iser a fost unul dintre pictoriicei mai remarcabili din România,mai cu seamă în perioadainterbelică, dar şi în anii următori. S-a născut în Bucureşti într-o familieevreiască şi s-a numit iniţial IosifIsidor Rubinshon. La începutulcarierei sale artistice, a fost inspiratde curentul expresionist în arteleplastice, pictând cu linii groase şiunghiuri ascuţite, cu un coloritfoarte viu. Tablourile sale şi-aupăstrat şi mai târziu o anumitătentă exotică, compoziţiile şi-au

accentuat echilibrul, descoperindmonumentalitatea.

Iser a căutat exoticul în peisajeşi personaje, inspirându-se dinDobrogea şi Balcic, pictând arlechinişi odalisce, nuduri feminine,interioare şi elemente decorative,descriptiv, liric, chiar erotic. S-aafirmat despre, sugerând aparentulcontrast că este "pictorul evreufascinat de musulmanii Dobrogei".Într- adevăr, numeroase suntscenele de viaţă cu portrete delocalnici tătari sau turci din acelelocuri.

Dar nu lipsesc din palmaresulsău subiectele evreieşti, elementelede iudaică, coreligionari surprinşi înactivităţile zilnice, rabini înrugăciune, atmosfera atât despecifică. Soluţiile originale şiunicitatea stilului său, conţinutulartistic personal fac lucrările sale deneconfundat.


38 nr. 115, 2019

POETUL DANIELIONI}|,

PRE{EDINTELEACADEMIEI ROMÂNO-

AUSTRALIENE, ÎNTR-O CONEXIUNE

MAGIC| LA BISTRI}A

Victor ŞTIR

Societatea Scriitorilor Bistrițeni „Conexiuni” l-aavut invitat, luni, 13 mai a.c., de la ora 17:00, pepoetul și traducătorul Daniela Ioniță, președinteleAcademiei Româno-Australiene. Întâlnirea a fostdeschisă de directorul Palatului Culturii, prof. dr.Dorel Cosma, care a rostit un cald cuvânt de bunvenit, celui mai cunoscut și mai activ promotor alpoeziei românești pe „continentul cangurilor”.

Așa cum arăta directorul Cosma, întâlnirea luiDaniel Ioniță cu membrii „Conexiuni” a devenitposibilă prin mijlocirea scriitorului Puiu Răducanude la Râmnicu-Vâlcea, prieten al bistrițenilor,participant la activitățile culturale organizate dePalatul Culturii și aflat în comunicare cuaustralianul născut la Bucureşti la plecat la 20 deani în străinătate cu părinţii.

În continuare, scriitorul și traducătorul ZorinDiaconescu, președintele Societății „Conexiuni” adeschis agenda propriu-zisă a întâlnirii cuprezentarea volumului bilingv „ContraDiction /ContraDicție (român-englez), apărut în 2016 laBibliotheca „Universalis Collection”. Cu anvergura-icunoscută, Zorin Diaconescu a procedat la o densăradiografie critică a volumului și s-a concentratasupra discutării unor variante ale versiuniienglezești, opiniile de traducator fiind foarteapreciate de scriitorul Daniel Ioniță. La rândul său,scriitoarea Elena M. Cîmpan a recenzat pentru ceiprezenți volumul de debut al lui Daniel Ioniță,intitulat „Hanging between the stars / Agățat întrestele” și apărut la Editura „Minerva”. Elena M.Cîmpan s-a stăruit asupra tematicii fiecăruia dintrecele trei cicluri ale volumului susținându-și opiniilecu versuri alese, citite. → Continuare în pag. 39


39nr. 115, 2019

Despre cea de a treia carte, „Testament”, a vorbitscriitorul și jurnalistul Menuț Maximinian (redactorșef al cotidianului „Răsunetul”) care cunoaște foartebine cartea deoarece o recenzase pentru o revistăliterară cu ceva vreme înainte. Menuț Maximinian aarătat că este vorba despre o antologie de poezieromână modernă, apărută la Editura „Minerva” îndouă ediții, prima în 2012, și a doua, în 2015,îmbunătățită și cu un număr mai mare de scriitoriprezentați, autorii antologați figurând cu câte un text.Volumul reprezintă prima carte de vizită a liriciiromânești în Australia, demersul poetului Ioniță fiindnu numai întemeietor, dar și foarte important pentrucunoaşterea culturii române în ţara de la antipozi.

În alocuțiunea rostită, Daniel Ioniță a prezentat unistoric al Australiei, ilustrat cu imagini, s-a opritasupra câtorva caracteristici ale naturii, culturii șicivilizației din țara de adopție unde este profesoruniversitar de psihologie. De asemenea, a prezentat,pe scurt, Academia Româno-Australiană, ca formăculturală de expresie a comunității românești și de

promovare a culturii noastre naționale, a eforturilorpentru păstrarea tradiţiilor româneşti. Cei prezențiau putut afla că Australia are o suprafață cam câtEuropa și o populație de 25 de milioane de locuitori,după recensământul din 2017, iar comunitatearomânească se ridică la 30.000 de membri. O ţară curesurse bogate şi cu note specifice care o fac unică.

Poetul Daniel Ioniță a citit din versurile sale, avorbit despre poezie ca un profesionist ce este și alăsat o impresie foarte bună ca traducător, citindvariantele englezești ale poeziilor „Glossa” de MihaiEminescu, „Moartea căprioarei” de Nicolae Labiș,„Noi vrem pământ” de George Coșbuc și „Mistrețulcu colți de argint” de Ștefan Augustin Doinaș, în carerespectă cu scrupulozitate ritmul, rima și măsura,păstrând muzicalitatea, farmecul versurilororiginale. Variantele românești au fost citite de ZorinDiaconescu și Maria Ujică.

Să mai precizăm că Daniel Ioniță a fost însoțit desoția sa, doamna Luminița Ioniță, și de scriitorul PuiuRăducanu. Întâlnirea s-a încheiat cu ceea ce senumește sesiunea de autografe, acordate de autor,schimburi de cărţi și discuții libere.


O PREMIEREO PREMIERELITERAR|LITERAR|

Lucian Constantin

Una din multele și ineditele activitățiliterare ce s-au desfășurat în ultima vreme laBiblioteca Județeană din Târgoviște a fost șicea în care s-a produs, pe data de 8 mai,însemnând decernarea unor premii deapreciere și recunoaștere ca urmare a unorrecente apariții editoriale.

Astfel ,,Societatea Culturală Non-guvernamentală ,,Ecomondia” din Bucureștireprezentată de către Prof. Univ. Dr AlexandruIonescu, a oferit diplome de excelență și baniprozatorului Ioan Vișan, membru al UniuniiScriitorilor din România și al SocietățiiScriitorilor Târgovișteni și editorului C.Diaconiță din București. Alături de aceștia afost prezent și avocatul Gabriel Virgil Păun, careprezentant al Societății Cultural Istorice,,Redarea Istoriei” din Târgoviște.

În prezența unui numeros public local,

format din scriitori, oameni de cultură dar șisimpli consumatori de literatură, domnulProfesor Alexandru Ionescu a făcut opertinentă și minuțioasă analiză a recentuluivolum de proză a scriitorului Ioan Vișan,,Secretul fecioarei Lara”, carte tipărită decătre editura ,,Bibliotheca” din Târgoviște.

De asemenea, a vorbit despre cartea sa șiautorul, aducând și anumite informațiisuplimentare, referitoare la această spunemnoi, operă de ,,epocă” târgovișteană, cu unsubiect neortodox, antrenant și insolit.


Cărţi din biblioteca

revistei Climate literare

Contact: Tel. 0722 702578 ; e-mail: [email protected] ;web site: http://climate.literare.ro

Cogito„Înțeleptul se formează singur, prostul trăieste doar ca să moară”

(Frank Herbet)

. al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011 …climate.literare.ro/arhiva/115.pdfRevist\...

Documents

Transcript of . al Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Rom0nia 2011 …climate.literare.ro/arhiva/115.pdfRevist\...