Coruptia în administratia publica locala

Coruptia în administratia publica localaCadrul legal existent. Masuri întreprinse pentru combaterea coruptiei.

Observatii si recomandari

Autori:Anca Daniela GiurgiuAdrian Baboi-Stroe

Simona Luca

Studiu realizat de Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile

Orice reproducere, integralã sau parþialã, indiferent de mijloacele tehnice utilizate, fãrãconsimþãmântul scris al FDSC, este interzisã.

Aceastã lucrare a fost realizatã în cadrul unui proiect finanþat de Open Society Institute(Budapesta) în cadrul programului Local Government and PublicService Reform Initiative.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiGIURGIU, ANCA DANIELA

Corupþia în administraþia publicã localã : cadrulegal existent : mãsuri întreprinse pentru combatereacorupþiei : observaþii ºi recomandãri / Anca DanielaGiurgiu, Adrian Baboi Stroe, Simona Luca. -Bucureºti :Editura Fundaþiei pentru Dezvoltarea Societãþii Civile, 2002.

p. ; cm.ISBN 973-99906-4-9

I. Baboi-Stroe, AdrianII. Luca, Simona

35.083.94

Introducere

Studiul de fata reprezinta rezultatul final al unui proiect mai amplu realizat cufinantare Open Society Institute prin programul Local Government and Public ServiceReform Initiative.Proiectul a debutat cu o cercetare de teren care a urmarit masurarea modului în carepopulatia municipiului Bucuresti percepe amploarea, frecventa, cauzele si caile delimitare a coruptiei. În acest scop a fost realizat un sondaj de opinie la nivelulorasului Bucuresti, în perioada 18 mai -12 iunie 2000.Motivul pentru care a fost ales Bucurestiul a fost legat de importanta pe care o areacesta fiind cel mai mare oras al tarii, locul unde se concentraza resursele economice,unde exista un mare aparat al administratiei publice locale si, de asemenea, ointeractiune complexa între sectorul privat si cel public atât la nivel central cât si lanivel local.În paralel s-a realizat monitorizarea presei pe urmatoarele ziare: Adevarul,Evenimentul Zilei, România Libera, Ziua, Academia Catavencu în perioada noiembrie1999 – februarie 2001 pentru a avea o imagine asupra reflectarii coruptiei sicriminalitatii economico-financiare în presa scrisa.Tot în cadrul proiectului a avut loc si seminarul “Solutii pentru combaterea coruptieiîn administratia publica locala. Cazul Municipiului Bucuresti”, seminar organizat încolaborare cu Asociatia Româna pentru Transparenta, pe data de 17 mai 2001.Datele obtinute în aceste trei etape premergatoare au constituit, alaturi de analizacadrului legislativ, materia prima pentru studiu, a observatiilor si recomandarilor dinfinalul acestuia.Realizarea lucrarii a fost posibila si datorita colegilor nostri Oana Tiganescu, OanaIacob, Ramona Lupu carora le multumim. De asemenea, multumirile noastre seîndreapta în mod special catre: Mihaela Lambru, Adelina Vestemean, Adrian Badila,Puiu Latea si organizatiile neguvernamentale: Asociatia Româna pentru Transparentasi IRIS Centre România.

Autorii

1. Coruptia – notiune si istoric

Definita ca fiind o stare de abatere de la normalitate, de la datorie, coruptia înseamnafolosirea abuziva de catre o persoana a functiei de intermediar sau de decizie pe care oîndeplineste, pentru a acorda celui care corupe sau comunitatii de interese pe careacesta o reprezinta, un avantaj economic sau administrativ, în schimbul unei sume debani, a unor cadouri, a unor deplasari, excursii, concedii sau distractii sau a primiriiunor proprietati. Tot coruptie înseamna si folosirea de catre o persoana a functiei saupozitiei sale publice, pentru a eluda sau evita îndeplinirea unor norme, baremuri sauproceduri legale, la obtinerea în folosul ei a unor avantaje materiale sau a unor functiiprofesionale sau administrative.Coruptia constituie o amenintare pentru democratie, pentru suprematia dreptului,echitatii sociale si a justitiei, erodeaza principiile unei administratii eficiente,submineaza economia de piata si pune în pericol stabilitatea institutiilor statale1 .Desi exista nenumarate studii pe marginea acestei teme nu s-a ajuns pâna acum la odefinitie universal valabila si unanim acceptata, care sa acopere toate actele si fapteleposibile si care sa constituie în orice juridisdictie acte de coruptie.Cu o istorie de mii de ani, începând înca din antichitate, coruptia reprezinta unuldintre modelele comportamentale dintre cele mai rele dar, în acelasi timp, extrem deraspândite în cadrul functionarilor oficiali sau reprezentantilor alesi ai comunitatii. Înultimul secol, ea priveste si comportamentul celor din domeniul privat. Interesul siîngrijorarea fata de acest fenomen au crescut si au avut loc reactii pe plan national siinternational.Pentru prima oara în 1975 prin rezolutia 3514 Adunarea generala a Natiunilor Unite aabordat chestiunea practicilor corupte în tranzactiile comerciale internationale si caurmare au fost adoptate o serie de alte masuri de catre organisme internationale înlegatura cu acest subiect.Un exemplu în acest sens este Programul de actiune împotriva coruptiei realizat în1995 de catre Grupul multidisciplinar de studiu al coruptiei si supus aprobariiComitetului Ministrilor Consiliului Europei în 1996, program care contine 4 capitole,primele trei ocupându-se de aspectele de drept civil, penal, administrativ siconstitutional iar cel de-al patrulea tratând o serie de subiecte care, desi s-ar integra cuusurinta într-unul din capitolele anterioare au un specific aparte si ca urmare sunttratate separat: finantarea partidelor, activitatea de lobby, mass-media si rolul ei înlupta împotriva coruptiei, activitatile de cercetare, instruire si schimb de experienta înaceasta directie.În România, coruptia nu este un produs nou al relatiilor sociale si economice aparutedupa anul 1989. A existat si în timpul regimului totalitar, aspect care îi conferaelemente de continuitate în evolutia sa.Coruptia este parte a unei categorii mai mari de infractiuni de natura economica sifinanciara care reprezinta una din formele de criminalitate cele mai agresive dinRomânia. Printre formele de agresiune a criminalitatii economico-financiara se poatementiona cresterea de peste 6 ori a numarului de infractiuni de natura economica înperioada 1990-1999 (de la 18.618 la 113.0362 ), cresterea numarului infractiunilor decoruptie si a numarului participantilor si aparitia si incriminarea unor infractiuni noi

(bancruta frauduloasa, evaziunea fiscala, deturnarea de fonduri etc.).Datele expuse mai sus contureaza o imagine alarmanta a aspectelor practice legate decoruptie. Evident acestia sunt indicatori sintetici care surprind situatia existenta lanivel national, dar ei sunt utili si pentru a sublinia amploarea si expansiuneafenomenului coruptiei la toate nivelurile societatii românesti, vazuta fie la nivel localfie la nivel central3 .

Conform Barometrului opiniei publice4 , la nivelul perceptiei publice, perioada detranzitie a jucat rol de stimulator pentru fenomenul de coruptie. Coruptia „înainte de1989” este evaluata drept mare sau foarte mare de doar 40% dintre respondenti, întimp ce coruptiei de „dupa 2000” i se atribuie etichetele de „mare” sau „foarte mare”de catre 94% dintre respondenti. În plus, cetatenii intervievati au apreciat cafenomenul de coruptie a evoluat diferentiat si au distins urmatoarele intervale de timp:1990–1992, primii doi ani ai tranzitiei, în care nivelul coruptiei percepute aproape s-adublat; 1992–1996, în interiorul careia coruptia perceputa creste, pastrându-se totusirelativ constanta ponderea celor care o apreciaza drept „foarte mare”; 1996–1999, încare atributul „foarte mare” devine dominant, probabil si în relatie cu campania anti-coruptie puternic mediatizata, cele câteva cazuri de coruptie de tip Tigareta II careimplica persoane din primul esalon al puterii si afirmatiile de tipul „nu mai este nimicde furat”.

În perioada 1996 – 2000 începe sa fie abordata puternic de catre guvernanti problemacoruptiei. Astfel, analistii politici apreciaza ca una din temele centrale ale primelorzile ale guvernarii CDR (decembrie 1996 – iunie 1997) a fost cea a lupteianticoruptie.

Aceasta lupta poate fi privita pe doua planuri: al declaratiilor politice si al actiunilorefectiv întreprinse de catre stat.

Declaratii si luari de pozitie împotriva coruptiei au fost luate si înaintea venirii laputere a presedintelui Emil Constantinescu, dar lipsite de mediatizarea sispectaculozitatea caracteristica declaratiilor si actiunilor din perioada mandatului sau.Exista în acest sens hotarârile Parlamentului României din 14 octombrie 1993 si 5octombrie 1994 care au fost luate ca urmare a dezbaterii raportului Comisieiparlamentare de ancheta privind actele de coruptie. Ambele hotarâri afirmanecesitatea adoptarii de acte normative referitoare la prevenirea si combatereacoruptiei si a fenomenului infractional. În plus, în 1994, Parlamentul îsi afirmahotarârea de a adopta si alte proiecte de legi necesare în vederea completarii cadruluilegislativ de combatere a actelor de coruptie si în acest sens cere Guvernului saelaboreze si sa înainteze, iar comisiilor parlamentare sa analizeze si sa elaboreze, încel mai scurt timp posibil, rapoartele în vederea dezbaterii în cele doua Camere aurmatoarelor proiecte de legi:

– proiectul de lege privind statutul deputatului si senatorului;– proiectul de lege privind raspunderea ministeriala;– proiectul de lege privind statutul functionarului public;– proiectul de lege privind declararea averilor si veniturilor realizate din

activitatea economica de catre demnitari si alti functionari publici;– proiectul de lege privind prevenirea si combaterea actelor de coruptie;– proiectul de lege privind statutul politistului.

Guvernul era chemat sa prezinte si proiectele de legi de modificare sau completare aCodului de procedura civila, Codului de procedura penala si altor legi, în vedereaîmbunatatirii si asigurarii celeritatii actului de justitie.Parlamentul României considera ca Guvernul, în realizarea rolului si a functiilor sale,trebuie sa actioneze cu mai multa fermitate, angajare si operativitate pentrucombaterea fenomenelor de coruptie, urmarind aplicarea cu consecventa a legilor tariiîn toate cazurile, indiferent de functia si de pozitia sociala a persoanelor implicate înacte de coruptie. De asemenea, Curtea de Conturi, Garda Financiara, Politia,Ministerul Public si celelalte organe abilitate prin lege cu exercitarea functiilor decontrol si urmarire penala erau chemate sa-si faca pe deplin datoria, în spiritul si literaConstitutiei si legilor tarii, sa-si sporeasca operativitatea în depistarea si cercetareacazurilor de coruptie, în elucidarea, pâna la capat, a acelora dintre ele care au avut omare rezonanta în opinia publica, sa aplice sanctiunile legale ce se impun.În perioada 1992-1996 însa nu s-au vazut progrese vizibile pe calea stoparii sicombaterii coruptiei.Abia din 1996 începe sa se vada interesul guvernantilor pentru aceasta chestiune.Emil Constantinescu si-a început mandatul cu o propunere spectaculoasa decombatere, eficienta si rapida a coruptiei. Astfel, în data de 8 ianuarie 1997,presedintele Emil Constantinescu adreseaza un mesaj cu privire la campaniaanticoruptie al carei obiectiv declarat este “refacerea autoritatii institutiilor statului”.În paralel, pe planul actiunilor concrete, cu o zi înainte de mesajul Presedintelui, a fostînfiintat Consiliul National de Actiune Împotriva Coruptiei si Crimei Organizate(CNAICCO) ca structura informala destinata sa faciliteze cooperarea institutiilorimplicate în urmarirea penala si pregatirea mai rapida si mai temeinica a cazurilor decoruptie în vederea trimiterii în judecata.Campania Presedintelui nu s-a bucurat însa de sustinerea necesara, venind într-unmoment în care preocuparile principale ale populatiei erau cu totul altele. ConformBarometrului opiniei publice publicat în anii 1995, 1996 si 1997 preturile, un posibilconflict si somajul erau cele mai importante probleme care îi preocupau pe români, nunivelul alarmant al coruptiei.CNAICCO a fost contestat înca de la început, pe motiv ca încalca principiul separariiputerilor în stat, reprezinta o imixtiune a politicului în zona juridicului etc.Activitatea acestui Consiliu, per ansamblu, consta în “înregistrarea situatiei reale”dupa cum s-a exprimat chiar presedintele Emil Constantinescu.CNAICCO si-a propus la înfiintare sa lupte în principal pe trei flancuri. Astfel, au fostluate în discutie cazuri de coruptie ce vizau devalizarea sistemului bancar –BANCOREX, Dacia Felix, BANCOOP, Credit Bank, Columna, ilegalitatile dindomeniul flotei maritime, petrolului si industriei chimice, precum si traficul de tutunsi cafea – cazul lui Zaher Iskandarani. Datorita rolului acestui organism carepresupunea cooperarea cu celelalte institutii ale statutului, în special cu Justitia, multiau caracterizat activitatea lui ca fiind “un esec total”, deoarece prea putine dindosarele analizate de CNAICCO au fost finalizate. De fapt, Consiliul era un organismconsultativ, fiind reprezentat în teritoriu de comisii judetene anticoruptie.Semnificativ pentru activitatea acestor comisii judetene este cazul celei de la Brasov,care a fost înfiintata la începutul anului 1997 si a functionat circa sase luni. Înfiintareaei s-a produs în urma unei simple circulare trimise de presedintele EmilConstantinescu. Timp de sase luni s-a asteptat aparitia unui act normativ care sa deatemei legal acestei comisii. Pentru ca acest act nu a mai aparut, dupa o jumatate de an

comisia s-a desfiintat. Cât timp a functionat, activitatea comisiei s-a rezumat laprimirea si înregistrarea de plângeri de la cetateni. Hotarârile comisiei nu au fost luateîn seama de institutiile abilitate sa cerceteze actele de coruptie din acelasi motiv: lipsaunui temei legal pentru functionarea comisiei5 .În octombrie 1998 Emil Constantinescu a anuntat desfiintarea Consiliului si mareavictorie în lupta împotriva coruptiei dupa ce declarase în iulie ca lupta a luat sfârsit sica fenomenul a fost eradicat.La 2 ani de la aceasta declaratie, în discursul prin care si-a anuntat retragerea dincursa prezidentiala, acelasi presedinte se scuza poporului, prin intermediultelevizorului: “În urma cu patru ani am promis cetatenilor români ca voi luptaîmpotriva coruptiei si a hotiei. Când am început aceasta campanie am descoperit ca înRomânia se crease un sistem mafiot, în care caracatita firmelor-paravan erabeneficiara unui sprijin de înalt nivel din institutiile de stat. Asa au fost posibiledevalizarea bancilor, distrugerea flotei, pagubele imense produse de mafia petrolului,a îngrasamintelor chimice, cresterea neîngradita a coruptiei, (...) îmbogatireanemasurata a unora prin actiuni ilegale pe seama populatiei furate si mintite.Neangajându-ma în campania electorala, voi putea continua impartial si ferm lupta cucei care fura sau însala, pâna în ultima zi a mandatului de presedinte al României.Indiferent ca printre vinovati sunt fosti sau actuali parlamentari, participanti laguvernare, magistrati sau reprezentanti ai unor alte institutii publice.”Coruptia a fost favorizata, pe lânga gresita abordare a problemei prin initierea de catreinstitutia presedintiei a unor masuri care erau mai degraba la îndemâna Executivuluiîntrucât prin Constitutie presedintele are atributii limitate în conducereaadministratiei, si de lipsa de unitate interna a coalitiei guvernamentale, de tendintafiecarui partid de a-si realiza interesele specifice fara sa tina cont de interesul comun.Caile coruptiei au fost astfel institutionalizate si presedintele s-a regasit izolat întregrupari de interese divergente, pe care nu le-a putut armoniza.La începutul anului 1998, pentru a spori eficienta preocuparii pentru combatereacoruptiei, o parte din eforturile de ansamblu ale CNAICCO au fost preluate sicontinuate de catre Grupul consultativ pentru prevenirea si combaterea criminalitatii,organizat sub coordonarea Ministerului Justitiei. Reunind reprezentantii tuturorinstitutiilor implicate (mai putin cei ai puterii judecatoresti) grupul de lucru a analizat,în cadrul unor sesiuni bilunare, aspecte legate de coruptie, preocupându-se atât dedeficientele legislatiei românesti în vigoare si posibilitatile de perfectionare a acesteia,cât si de dificultatile întâmpinate în practica în tratamentul juridic al unor cazuriimportante.În 1998 a fost creat si Departamentul de Control al Guvernului, care a avut ca atributiiconstatarea oricarei încalcari a dispozitiilor legale în cadrul aparatului de lucru alGuvernului, al ministerelor si al institutiilor subordonate Guvernului, de natura saafecteze realizarea Programului de guvernare, legea6 precizând în mod expres caaceste dispozitii vizeaza si activitatile si actiunile care pot avea legatura cu crimaorganizata si cu coruptia. Departamentul de Control a reprezentat una din institutiilecele mai vizibile în lupta anticoruptie.Pe plan institutional, preocuparile de sporire a eficientei luptei împotriva coruptiei s-au reflectat în 1998 si în:

- reorganizarea, la începutul lunii iulie 1998, a Parchetului de pe lânga CurteaSuprema de Justitie. Unul din rezultatele principale l-a reprezentat înfiintareaSectiei anticoruptie, urmarire penala si criminalistica si, în cadrul acesteia, a

Serviciului anticoruptie si combaterea criminalitatii organizate, având douabirouri (Anchete speciale si de combatere a criminalitatii economico-financiare), fiecare cu câte 18 procurori. Obiectivele urmarite au fost, pe lângaîntarirea capacitatii Ministerului Public de a face fata cazurilor de coruptie peîntreg teritoriul tarii, iar pe de alta parte, solutionarea cu prioritate a marilordosare de coruptie.

- Reorganizarea activitatii de expertizare criminalistica, largirea posibilitatilorsale materiale si simplificarea ei, prin crearea Institutului National deExpertizeCriminalistice (Hotarârea Guvernului nr. 368 din 3 iulie 1998)

- Reorganizarea cu începere de la 1 septembrie 1998 a Ministerului Justitieiprintre altele prin crearea Directiei pentru coordonarea strategiilor deprevenire si combatere a coruptiei si criminalitatii (HG nr. 487/1998)

- Încheierea în noiembrie 1998 a unui protocol de colaborare între MinisterulJustitiei, Ministerul Public, Ministerul de Interne, Ministerul Finantelor (prinDirectia Generala a Vamilor si Garda Financiara), Serviciul Român deInformatii si Serviciul de Informatii Externe, conform caruia la nivel nationalsi judetean se vor înfiinta grupuri de lucru coordonate de catre procuroripentru accelerarea urmaririi penale si coordonarea activitatii institutiilorimplicate pentru mai buna instrumentare a cauzelor de coruptie, crimaorganizata, spalare a banilor etc.

- Crearea în 1999 a Oficiului National de Prevenire si Combatere a SpalariiBanilor, format din reprezentanti ai Ministerelor Finantelor, Justitiei, deInterne, Parchetului de pe lânga Curtea Suprema de Justitie, Bancii Nationale,Asociatiei Române a Bancilor si Curtii de Conturi prin intrarea în vigoare, la21 aprilie 1999 a Legii nr. 21/1999. Oficiul a fost înfiintat ca organ despecialitate al guvernuilui ce are ca obiect de activitate prevenirea sicombaterea spalarii banilor în care scop primeste, analizeaza si prelucreazainformatii si sesizeaza autoritatile competente7 .

În toata aceasta perioada s-a încercat si crearea unei comisii nationale anticoruptie, castructura centrala, proiect respins însa în aprilie 1999 de catre Senat.În iunie 2000, raportul guverului Isarescu enumera printre masurile anticoruptieadoptate: înfiintarea unei sectii anticoruptie pe lânga Curtea Suprema de Justitie siservicii de combatere a coruptiei si criminalitatii organizate în cadrul parchetelor depe lânga tribunale. Obiectivul acestora era sa efectueze urmarirea penala în cazulinfractiunilor de coruptie prevazute de Legea 78/2000. Eficienta sectiei anticoruptie afost pusa la îndoiala înca de la început prin faptul ca nu s-a reusit ocuparea posturilorscoase la concurs.De asemenea, în cadrul Ministerului de Interne a fost instituit Grupul Operativ Centralde Combatere a Criminalitatii Organizate si a Coruptiei.Programul de Guvernare al cabinetului Nastase pune un accent special pe masurileconcrete de combatere a coruptiei. În programul de guvernare al PSD-ului, printreprioritatile stabilite se numara si refacerea autoritatii statului, reducerea birocratiei sicombaterea coruptiei si a criminalitatii.De altfel, în primul an de guvernare a fost realizat si aprobat Programul national siplanul de actiune împotriva coruptiei. Astfel, în noiembrie 2001 guvernul Nastaselanseaza Programul National de Prevenire a Coruptiei si Planul National de Actiuneîmpotriva Coruptiei. Asa cum se declara “ nu este un CNAICCO, organism care s-a

implicat în aspectele punitiv judiciare ale combaterii coruptiei, interferând cuactivitatea organelor judiciare si provocând imixtiuni”.De asemenea, Departamentul de Control al Guvernului se reorganizeaza înDepartamentul de Control si Anticoruptie8 . Aceasta schimbare a reprezentat unul dinpunctele din aquis-ul comunitar care trebuia îndeplinit de România în vedereaintegrarii în structurile europene.Pe 27 decembrie 2001 Adrian Nastase lanseaza lupta împotriva coruptiei prin scrisoriadresate lui Ion Iliescu, liderilor politici si societatii civile, cerând acestora sa ajute cuinformatii privind actele de coruptie.În ianuarie 2002 una din actiunile spectaculoase ale Guvernului pe planul lupteiîmpotriva coruptiei este hotarârea de a dizolva Consiliul General al MunicipiuluiBucuresti în urma raportului Corpului de control al primului-ministru efectuat lafinele anului 2001.Corpul de control al primului-ministru , face parte din aparatul de lucru al primului-ministru9 si este coordonat de un secretar de stat numit prin decizie a primului-ministru. În urma declaratiilor facute de primarul Traian Basescu în toamna anului2001, premierul a ordonat declansarea unui control în cadrul Primariei, control alecarui rezultate au fost cuprinse în raportul mentionat mai sus si care a relevat ca:

- un mare numar de consilieri figurau în calitate de actionari sau asociati lasocietati comerciale, dintre care multe aveau contracte directe cu Primaria;

- activitati importante au fost concesionate catre diverse firme care nu-siîndeplinesc obligatiile prejudiciind si primaria si, mai ales, populatia Capitalei(exemplele din raport au vizat firme ca APA NOVA, 3D, REBU, LUXTEN);

- politizarea aparatului propriu al Consiliului General;- pastrarea unui numar important de directori care au deja condamnari sau sunt

cercetati penal;- nerespectarea de catre Consiliul General al Capitalei si de catre Primarul

General a legislatiei în vigoare, fapt care a condus la anularea sau suspendareaprin hotarâri judecatoresti a hotarârilor acestora.

Toate aceste rezultate au fost ulterior contestate, s-a afirmat ca rezultatele au fost înmod voit prezentate mai negre decât erau, ca nu se confirma chiar în totalitate etc.Esenta însa ramâne: necesitatea existentei unei reglementari clare a conflictului deinterese, necesitatea existentei unui aparat juridic propriu la nivelul Primariei, a unuicod deontologic pentru alesii locali.Un prim pas în directia buna a fost Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 5/2002care instituie unele interdictii pentru alesii locali si functionarii publici. Suntreglementate exact situatiile în care alesii locali sunt manageri, actionari semnificativi,asociati, administratori, cenzori, membri în consiliul de administratie sau detin altefunctii de conducere în cadrul unor societati comerciale, caz în care acestea nu potîncheia contracte comerciale de prestari servicii, executare de lucrari sau furnizare debunuri cu autoritatile administratiei publice din care acestia fac parte.

Pe planul participarii internationale la lupta împotriva coruptiei, prin Ordonanta deGuvern 46/1999 s-a aprobat participarea României la Grupul de State împotrivaCoruptiei (GRECO) instituit prin Rezolutia Consiliului Europei nr. 99 din 1 mai 1999.Constituit din initiativa reprezentantilor Comitetului Ministrilor ai Belgiei, Bulgariei,Ciprului, Estoniei, Finlandei, Frantei, Germaniei, Greciei, Islandei, Irlandei, Lituaniei,

Luxemburgului, României, Slovaciei, Sloveniei, Spaniei si Suediei, GRECO a fostconsiderat ca fiind în masura sa vegheze într-o maniera flexibila si eficace larespectarea Principiilor directoare si la punerea în practica a instrumentelor juridiceinternationale adoptate în cadrul Consiliului Europei pentru a lupta împotrivacoruptiei. Acest organism a fost stabilit pe o perioada initiala de 3 ani cu posibilitateaprelungirii functionarii sale la sfârsitul acestei perioade, în urma unui proces derevizuire a acesteia.In februarie 2000, România a luat parte la Initiativa de Combatere a Coruptiei din SudEstul Europei, din cadrul Pactului de Stabilitate (SPAI). Obiectivul precis al acesteiaeste sa ajute si sa sustina efortul tarilor din regiune sa adopte în timp de 2 ani olegislatie eficienta, sa creeze institutii si sa dezvolte practici adecvate în societateacivila pentru a combate coruptia.Initiativa se desfasoara pe 5 directii care presupun:

– luarea de masuri eficiente pe baza instrumentelor internationale relevanteexistente, în special acelea ale Consiliului Europei, Uniunii Europei,Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), OrganizatieiNatiunilor Unite si Grupului de Lucru pentru actiune financiara în problemaspalarii banilor;

– promovarea unei bune guvernari, prin reforme legislative, structurale si demanagement, pentru o mai buna transparenta si responsabilitate a administratieipublice, prin dezvoltarea capacitatilor institutionale si prin stabilirea destandarde superioare ale eticii pentru functionarii publici;

– întarirea legislatiei si promovarea statului de drept prin asigurarea separariiefective a puterilor executive, legislative si judiciare si independentei corpurilorinvestigative si judiciare si prin marirea capacitatii de investigatie;

– promovarea transparentei si integritatii în cadrul afacerilor, prin adoptarea siaplicarea de legi referitoare la luarea si darea de mita, asigurarea de conditiitransparente pentru investitiile interne si externe, stabilirea responsabilitatiicorporativa (a persoanelor juridice) si a standardelor contabile internationale;

– promovarea unei societati active prin împuternicirea societatii civile si mass-media independente de a galvaniza actiunile comunitatii, de a genera angajareapolitica si crearea unui model de onestitate în tranzactii si un climat de legalitateîn cadrul societatii.

Ca urmare a participarii la aceasta initiativa, Guvernul României si-a asumat o seriede angajamente privind:1. Adoptarea si implementarea instrumentelor europene si a altor instrumenteinternationale2. Promovarea unei bune guvernari si a unei administratii publice demne deîncredere3. Întarirea legislatiei si promovarea statului de drept4. Promovarea transparentei si a integritatii în cadrul afacerilor5. Promovarea unei societati civile active

Prima categorie de obligatii implica:– semnarea, ratificarea si implementarea Conventiei penale privind coruptia a

Consiliului Europei, Conventiei civile privind coruptia si Conventiei referitoarela spalarea banilor si confiscarea veniturilor provenite din activitatiinfractionale;

– aplicarea celor 20 de principii directoare pentru lupta împotriva coruptieiadoptate de Comitetul de Ministri al Consiliului Europei si participarea activa încadrul Grupului de state ale Europei care actioneaza împotriva coruptiei –GRECO;

– implementarea celor 40 de recomandari ale Grupului Operativ de ActiuneFinanciara împotriva Spalarii Banilor (FATF) si participarea activa în cadrulComitetului de Selectare al Consiliului Europei pentru evaluarea masurilor delupta împotriva spalarii banilor (PCREV);

– luarea în consideratie a instrumentelor, legislatiei, standardelor si practiciiUniunii Europene;

– luarea de masuri pentru aplicarea principiilor propuse în Conventia OECDpentru Combaterea Mituirii Demnitarilor Publici în cadrul TranzactiilorInternationale si a altor recomandari ale OECD;

– luarea în consideratie a Principiilor Directoare pentru Combaterea Coruptiei siMentinerea Integritatii în Rândul Demnitarilor din Sistemul Justitiei siSigurantei Nationale, semnate la Forumul Global din 1999 pentru LuptaÎmpotriva Coruptiei, tinut în S.U.A.;

– aprobarea încheierii negocierii Conventiei ONU referitoare la CrimaTransfrontaliera Organizata si acordarea unei permanente atentii initiativelorglobale anti-coruptie ale ONU.

Promovarea bunei guvernari si a unei administratii publice demne de încrederepresupune:

– întarirea legislatiei nationale referitoare la achizitii si proceduri, pentru apromova un proces eficient, deschis si transparent de achizitii care sa se aliniezecu standardele europene si internationale;

– îmbunatatirea eficientei, transparentei si responsabilitatii în pregatirea, punereaîn executie si controlul bugetului pentru conformarea cu practicile internationalestabilite de Comunitatea Europeana;

– înfiintarea de servicii publice profesioniste si stabile, cu personal selectat pebaza de merit si mentinerea legalitatii, integritatii si transparentei prin cadrelegale eficiente, precum si prin revizuirea juridica a deciziilor administrative înconformitate cu practicile internationale si promovarea implementariirecomandarilor asupra eticii în serviciul public si codurilor de conduita;

– înfiintarea de institutii externe de audit eficiente si de practici la nivelulpracticilor internationale si cu standarde create în comun de catre CurteaEuropeana de conturi si Statele Membre ale UE;

– întarirea supravegherii parlamentare prin institutii ca Avocatul Poporului siînzestrarea organelor investigatoare cu suficiente resurse umane si financiare siasigurarea transparentei în ceea ce priveste sponsorizarea partidelor politice si acampaniilor electorale

Întarirea legislatiei si promovarea statului de drept nu poate avea loc fara:– luarea de masuri astfel încât coruptia si spalarea banilor sa fie incriminate în

conformitate cu standardele europene. Legislatia trebuie sa pedepseascacoruptia din cadrul organelor alese, administratiei publice si în general, dincadrul societatii;

– garantarea de despagubiri pentru victimele coruptiei si aplicarea eficienta alegislatiei anti-coruptie;

– înfiintarea de unitati specializate anti-coruptie, înzestrarea lor cu personal bineinstruit si cu mijloace legale si bugetare pentru a investiga si a trimite în instanta

cazurile de coruptie. Membrii acestor unitati trebuie sa se bucure deindependenta, autonomie si de protectie în exercitarea atributiilor lor, sa nu fiesub nici o influenta nepotrivita si sa aiba mijloace eficiente pentru strângerea dedovezi si pentru protejarea acelor persoane care ajuta autoritatile la combatereacoruptiei;

– întarirea capacitatilor investigative ale institutiilor justitiei penale prinpromovarea cooperarii inter-agentii si a investigatiilor comune, cu accent peinvestigatiile financiare, luând în consideratie legaturile cu frauda, evaziuneafiscala si infractiunea economica, asigurând conditiile pentru folosirea demetode speciale de investigatie, cu respectarea drepturilor si libertatilorfundamentale ale omului si prin asigurarea instituirii adecvate si a resurselor.

Promovarea transparentei si a integritatii în cadrul afacerilor necesita:– luarea de masuri eficiente pentru combaterea darii si luarii de mita, inclusiv

coruperea demnitarilor publici, prin adoptarea si aplicarea de legi referitoare laluarea si darea de mita, luând în consideratie instrumentele OECD, UE si aleConsiliului Europei;

– stabilirea unor conditii transparente pentru investitiile interne si externe, curespectarea principiilor prevazute în Planul Compact de Investitii al Pactului deStabilitate;

– promovarea responsabilitatii corporative pe baza standardelor si principiilorinternationale, inclusiv dezvoltarea si implementarea standardelor moderne decontabilitate, adoptarea de coduri de conduita si stabilirea de canale decomunicatie, ca si asigurarea protectiei angajatilor care raporteaza cazuri decoruptie;

– încurajarea parteneriatului dintre sectorul public si cel privat si sustinereamasurilor de reforma.

Promovarea unei societati civile active se poate realiza prin:– initierea unor actiuni anti-coruptie adecvate, la nivel regional, national si local,

cu participarea demnitarilor publici, reprezentantilor societatii civile si aisectorului privat pentru a împartasi din experienta lor;

– organizarea, împreuna cu ONG-uri si mass-media, de campanii pentru a ridicanivelul constiintei publice în legatura cu daunele economice si sociale pe care leproduce coruptia;

– dezvoltarea de masuri menite sa încurajeze demnitarii publici, victime alecoruptiei si membri ai publicului sa coopereze cu autoritatile în scopulprevenirii practicilor de coruptie si extorcare de fonduri;

– implementarea de programe educative menite sa promoveze o cultura anti-coruptie în societate;

– întarirea rolului mass-media prin legi care sa garanteze libertatea de informare,sa îmbunatateasca standardele etice si profesionale în domeniul jurnalismului;

– sa promoveze pregatirea profesionala în jurnalismul investigativ si sa ofereinformatii opiniei publice;

România este parte a programului OCTOPUS, derulat în comun de catre ConsiliulEuropei si Comisia Europeana.De asemenea, la Bucuresti a fost stabilit un Centru regional pentru combatereacoruptiei, crimei organizate si criminalitatii transfrontaliere în cadrul Initiativei deCooperare Sud-Est Europeana (SECI). Semnatare ale protocolului de cooperarepentru prevenirea si lupta împotriva criminalitatii transfrontaliere sunt 6 tari din zona

si anume: Moldova, Turcia, Bulgaria, Macedonia, Albania si România. Centrulregional este responsabil cu realizarea de studii, elaborarea de strategii si proiectepentru prevenirea si combaterea criminalitatii si totodata asista tarile participante înrezolvarea unor cazuri concrete de coruptie si crima organizata.Planurile de actiune ale României în vederea aderarii la Uniunea Europeana prevad siele o serie de masuri împotriva coruptiei pentru ca aderarea depinde în mare masurade eficienta actiunilor întreprinse în acest sens.Pâna în 2001, principala remarca de ordin critic pe care expertii Uniunii o aveau laadresa României era aceea ca, desi exista eforturi ale guvernantilor de a combatecoruptia, acestea nu sunt circumscrise unei strategii bine definite la nivel national sipe termen lung, stiut fiind faptul ca nu se poate pune capat acestei lupte împotrivafenomenului coruptiei de pe o zi pe alta.În prima luna a anului 2002 a fost ratificata Conventia penala privind coruptia10 ,adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, conventie care survine si ca urmare aadoptari Rezolutiei11 Comitetului Ministrilor Consiliului Europei privind cele 20 deprincipii directoare pentru lupta împotriva coruptiei.

2. Perceptia populatiei asupra coruptiei în administratiapublica si în rândul functionarilor în general

Rezultatele studiului privind Indicele de perceptie a coruptiei (IPC) pe anul 2001realizat de Organizatia mondiala anticoruptie Transparency International si facutepublice prin Asociatia Româna pentru Transparenta (sectiunea româna a acesteia)plaseaza România pe locul 69, înregistrând din nou o deteriorare pe scara IPC, de la2,9 la 2,8 (pe o grila regresiva de la 10 la 0), fiind singura tara care negociaza aderareala Uniunea Europeana si care se plaseaza la acest nivel.Conform clasamentului virtual întocmit în cazul a 91 de tari, România se plaseaza laegalitate de puncte, în domeniul coruptiei, cu Venezuela, fiind devansata de tari caGhana, Thailanda, Filipine, Zimbabwe si Republica Moldova.Conform unui studiu recent realizat de Alina Mungiu-Pippidi, în tarile din Europapost-comunista, supravietuirea organizatiilor din perioada comunista si culturamostenita în administratie a facut posibila înflorirea coruptiei si nu reaparitiasectorului de afaceri, fapt confirmat de altfel si de Barometrele de opinie publicarealizate în aceasta zona12 .Ca si în celelalte tari supuse regimurilor totalitare, administratiile locale din Româniase aflau în 1990 la acelasi nivel sau la niveluri apropiate de dezvoltare. Centralismulsi egalitarismul au fost însa valori apreciate ani îndelungati chiar si dupa cadereacomunismului. În numele acestor valori, institutiile locale prost conduse si organizateau fost sprijinite prin devalizarea acelora care dovedeau randament, suplete siadaptare.Desi a fost un obiectiv prioritar declarat al tuturor guvernelor post-decembriste,modernizarea administratiei publice s-a facut pâna acum cu pasi mici, rapoarteleUniunii Europene si Bancii Mondiale aratând frecvent ca România a întreprins celemai putine masuri în vederea apropierii administratiei de cetateni si a cresteriigradului de competenta, responsabilitate si transparenta a actiunilor întreprinse.În vederea reducerii acestui handicap, autoritatile centrale au adoptat în ultimii ani oserie de legi, decrete, hotarâri si ordonante în numele unor valori pentru care s-au

purtat serioase batalii politice: descentralizare, autonomie, privatizare, transparentaetc.Aplicarea acestor legi nu a avut efectul scontat.Unul dintre motive si poate cel mai important este acela ca modernizareaadministratiei publice trebuie privita pe doua componente: institutionala si cultural-valorica.Pasii întreprinsi pâna acum pentru reformarea administratiei din România au vizat înprincipal prima componenta. S-au adoptat legi noi, s-au înfiintat noi structuri sidepartamente, s-au introdus noi programe de dezvoltare – toate copiind modeleoccidentale de succes. Cea de-a doua componenta, care presupune adoptarea unor noimentalitati, unor seturi de valori, unor principii si norme care sa orientezecomportamentele în administratie, a fost de multe ori ignorata, considerându-se caoamenii vor reactiona favorabil la schimbarile structurale si îsi vor modela atitudinilecu relativa usurinta13 .Obiectul studiului de fata îl reprezinta amploarea fenomenului coruptiei în cadruladministratiei publice locale cu privire speciala asupra Municipiului Bucuresti.Un motiv pentru care a fost ales Bucurestiul a fost legat de pozitia pe care o areacesta fiind cel mai mare oras al tarii, locul unde se concentreaza resurseleeconomice, unde exista un mare aparat al administratiei publice locale si, deasemenea, o interactiune complexa între sectorul privat si cel public atât la nivelcentral cât si la nivel local.La nivelul anului 2000 a fost realizat un sondaj de opinie între locuitorii Capitalei,menit sa determine modul în care populatia percepe amploarea, frecventa, cauzele sicaile de limitare a coruptiei.Este important de precizat ca sondajul nu masoara nivelul real al coruptiei, cidetermina modul în care populatia Capitalei percepe acest fenomen. Esantionul fiindunul reprezentativ pentru populatia “normala” a Bucurestiului, sondajul este relevantîn primul rând pentru asa-numita “coruptie mica” sau “de supravietuire”. Dat fiind caexista anumite categorii de institutii cu ai caror functionari cetateanul mediu intra rarîn contact (judecatori, procurori, functionari vamali, functionari guvernamentali sau aiGarzii Financiare etc), nivelul coruptiei este, într-o oarecare masura, subreprezentat însondaj.Am facut precizarea ca sondajul realizat este relevant pentru “coruptia mica” sau “desupravietuire” pentru ca studiile care au avut ca obiect acest fenomen al coruptiei auevidentiat existenta mai multor tipuri de coruptie. Exista aceasta “coruptie desupravietuire”, apoi “coruptia administrativa” si – forma cea mai grava – “statecapture”(capturarea statului de catre grupuri de interese private). Sintagma “statecapture” se refera la actiunile unor persoane, grupuri sau firme – atât din sectorulpublic cât si din cel privat – ce sunt realizate cu scopul de a influenta în folos propriucontinutul unor legi, reglementari si al altor tipuri de acte guvernamentale, prinacordarea de avantaje personale unor persoane publice, pe cai ilicite sau altemecanisme netransparente. Institutiile de stat apte de a fi “capturate” prinmecanismele coruptiei pot apartine unor domenii foarte variate – cel legislativ,executiv, judiciar, sau unor agentii de reglementare. La rândul lor, “actorii” implicatiîn procesul de capturare pot fi firme private, importanti oameni politici, sau diversegrupuri cu interese bine definite. Numitorul comun al celor doua aspecte amintite –institutiile “prada” si “actorii” – îl constituie obtinerea de avantaje din partea statuluipentru un numar restrâns de persoane, firme sau sectoare de activitate, prin

distorsionarea cadrului legislativ si normativ, cu costuri potential mari pentrusocietate în ansamblul ei.În timp ce “state capture” se materializeaza prin avantaje pentru anumite persoane saugrupuri din domeniul legislativului sau de reglementare, “coruptia administrativa” serefera la distorsionarea intentionata a aplicarii legilor, normelor si reglementarilorexistente pentru a crea avantaje unor actori – de stat sau nu, prin acordarea de câstiguri personaleunor oficialitati, pe cai ilicite sau alte mecanisme netransparente. Exemplul clasic al coruptieiadministrative îl constituie bietul posesor de magazin care trebuie sa plateasca mita unui sir aproapenesfârsit de inspectori oficiali pentru ca acestia sa treaca cu vederea mici (sau mari) încalcari alereglementarilor în vigoare. Dincolo de aceste forme, coruptia administrativa mai cuprinde si dejafamiliara “ungere”, mita platita în schimbul câstigarii unor licente, usurarii procedurilor vamale,câstigarii contractelor de achizitii publice, sau pentru acordarea prioritatii la prestarea unei întregivarietati de alte servicii guvernamentale. În sfârsit, persoane oficiale de rang înalt pot de-a dreptulredirectiona fondurile publice aflate sub controlul lor în folos financiar propriu sau pentru membriifamiliilor lor. La radacina acestui tip de coruptie sta puterea pe care o au aceste persoanepublice de a acorda scutiri preferentiale, de a stabili ordinea prioritatilor în furnizareaserviciilor publice, sau de a aplica în mod discriminatoriu norme si altereglementari14 .Pentru determinarea modului în care populatia Capitalei percepe amploareafenomenului coruptiei, respondentilor li s-a cerut sa raspunda la întrebarea: “ În cemasura considerati ca luarea de mita este raspândita în România?” Opinia dominanta(84,4%) este aceea ca toti sau cei mai multi functionari primesc mita (fig. 1). Peste 7% dintrerespondenti au preferat o varianta de raspuns mai nuantata (“doar functionarii din anumite domeniiiau mita”) si au precizat urmatoarele domenii principale în care se manifesta luarea de mita:

Precizati domeniile

Banci5%

Sanatate23%

nu raspunde34%

Administratia locala - Primarie

Vama6%

Jusitie3%

Sectii financiare - Garda financiara

Telecomunicatii - Romtelecom

Administratie Publica

Învatamânt2%

Politie8%

Administratia si sistemul de îngrijire medicala au fost indicate de cetateni ca fiinddomeniile unde ponderea coruptiei este cea mai ridicata.Buna functionare a administratiei publice este conditionata si de prevederile legale îndomeniu. Cu cât acestea sunt mai clare si mai eficiente, cu atât arbitrariul sinelegalitatea vor fi mai putin prezente în actiunile acesteia.Pe planul actelor normative, în privinta administratiei publice locale, ultimareglementare în domeniu este cea din primavara anului 2001 când a fost adoptatalegea administratiei publice locale15 , care vine sa înlocuiasca vechea reglementare din

199116 dat fiind ca legislatia existenta nu mai raspunea necesitatilor existentedeterminate de schimbarile intervenite în societate în ultimii ani.

3. Autoritatile administratiei publice locale

a. Atributii

Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se întemeiaza pe principiulautonomiei locale si pe cel al descentralizarii serviciilor publice.Legea administratiei publice locale stabileste ca autoritati publice prin care serealizeaza autonomia locala în comune si orase consiliile locale, comunale siorasenesti, ca autoritati deliberative si primarii, ca autoritati executive. De asemenea,în fiecare judet se constituie un consiliu judetean, ca autoritate a administratiei publicelocale, pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, în vederearealizarii serviciilor publice de interes judetean.În fiecare judet si în municipiul Bucuresti Guvernul numeste câte un prefect care estereprezentantul Guvernului pe plan local si conduce serviciile publice ale ministerelorsi ale celorlalte organe centrale organizate în unitatile administrativ – teritoriale.În activitatea sa, prefectul este ajutat de un subprefect, a carui numire si eliberare dinfunctie se face prin decizie a primului-ministru, la propunerea prefectului si aMinisterului Administratiei Publice.Datorita caracteristicilor aparte pe care le are Municipiul Bucuresti, organeleadministratiei publice din Capitala sunt reglementate într-un capitol special. Astfel,Bucurestiul este organizat în 6 subdiviziuni administrativ-teritoriale, numite sectoarecare au fiecare câte un consiliu local, un primar si un viceprimar, iar municipiul însine are un primar general si 2 viceprimari si un consiliu general al municipiului. Înplus, prefectul municipiului este ajutat de 2 subprefecti si nu de unul ca în cazuljudetelor.Legea stabilieste detaliat atributiile fiecarei categorii de autoritati, acordând, asa cume si normal, o atentie deosebita celor din municipiul Bucuresti care beneficiaza si dereglementari specifice în ceea ce priveste atributiile.Consiliul local are initiativa si hotaraste, în conditiile legii, în toate problemele deinteres local, cu exceptia celor care sunt date prin lege în competenta altor autoritatipublice, locale sau centrale.Primarul participa la sedintele consiliului local si are dreptul sa îsi exprime punctul devedere asupra tuturor problemelor supuse dezbaterii. Primarul îndeplineste o functiede autoritate publica. Este seful administratiei publice locale si al aparatului propriude specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, pe care îl conduce si îlcontroleaza. El este cel care raspunde de buna functionare a administratiei publicelocale, în conditiile legii.Prefectul, ca reprezentant al Guvernului, vegheaza ca activitatea consiliilor locale si aprimarilor, a consiliilor judetene si a presedintilor consiliilor judetene sa se desfasoareîn conformitate cu prevederile legii. Legea stipuleaza expres faptul ca între prefecti,pe de o parte, consiliile locale si primari, precum si consiliile judetene si presedintiiconsiliilor judetene, pe de alta parte, nu exista raporturi de subordonare.

b. Interdictii si incompatibilitati care vizeaza autoritatile administratiei publice

În legea administratiei publice locale exista dispozitii care au ca scop limitareacumulului de functii si totodata stabilirea unor incompatibilitati cu functia deconsilier, iar ratiunea existentei acestor dispozitii este aceea ca în exercitareaatributiilor lor autoritatile locale trebuie sa respecte unele principii de baza dintre carecel care intereseaza în cadrul prezentului studiu este acela al integritatii, respectivevitarea conflictului de interese. Aceasta notiune nu apare ca atare în textul legii, cidin prevederile referitoare la incompatibilitati si modul de luare a deciziilor de catrealesii locali se poate deduce ca finalitatea urmarita de legiuitor a fost aceea de apreveni conflictul de interese.Una din ideile vehiculate ca solutie pentru prevenirea si limitarea efectelor coruptieieste aceea ca autoritatile locale precum si asociatiile care le reprezinta sapromoveze integritatea si onestitatea prin adoptarea unor coduri de conduita, bazatepe modelul celor europene, în scopul de a servi ca ghid în exercitarea atributiilor sistabilirea unui climat etic. Pâna în prezent nu exista un astfel de cod de conduitapentru autoritatile locale din tara noastra.

Pe plan international, Organizatia Natiunilor Unite a adoptat un Cod de Conduitapentru Oficialitatile Publice. Pe plan european, în 1999 a fost adoptat de catreCongresul autoritatilor locale si regionale din Europa un Cod de conduita al alesilor locali siregionali, cu ocazia celei de-a 6-a Sesiuni a Congresului (Strasbourg, 15-17 iunie 1999)17 . PrinRezolutia 79/1999, Congresul invita autoritatile locale si regionale sa adopte Codul de conduita,pentru a creste încrederea electoratului în cei pe care i-a ales.

Codul, desi stabileste principiile etice ce trebuie sa fie respectate de catre totireprezentantii alesi locali si regionali din Europa, lasa totusi o marja larga pentruautoritatile locale în a le extinde si aplica. Acestea trebuie sa tina seama, printre altele,de problemele specifice si situatiile noi care pot aparea în procesul de dezvoltare si, înconsecinta, pot initia extinderea principiilor expuse în cod.Conform acestui ultim document care a fost adoptat si din convingerea ca scopul saueste si acela de a ajuta la combaterea si reducerea aparitiei riscului coruptiei prininstituirea unui set de reguli de îndeplinire a atributiilor zilnice ale alesilor locali înconcordanta cu regulile eticii, reprezentantul ales nu trebuie sa îsi exercite functiilesau sa utilizeze prerogativele care deriva din functia sa în interesul particular al unorpersoane sau grupuri de persoane cu scopul de a obtine un interes personal direct sauindirect. De asemenea, reprezentantul ales nu trebuie sa îsi exercite functiile sau sautilizeze prerogativele legate de functia sa în scopul interesului personal direct sauindirect.Atunci când reprezentantul ales are un interes personal direct sau indirect înproblemele examinate de consiliile locale sau regionale, sau de un organ executiv(local sau regional) acesta trebuie sa-si declare interesele înaintea deliberarii si votariiproblemei si nu trebuie sa ia parte la nici o discutie, deliberare sau votare a uneiprobleme în care acesta are un interes personal direct sau indirect.Legea româna stipuleaza expres ca la deliberare si la adoptarea hotarârilor consiliuluilocal nu poate lua parte consilierul care fie personal, fie prin sot, sotie, afini sau rudepâna la gradul al patrulea inclusiv are un interes patrimonial în problema supusadezbaterilor consiliului local18 .În plus, legea contureaza regimul incompatibilitatilor în cazul alesilor locali. Astfel,functia de consilier este incompatibila cu:

a) functia de prefect si de subprefect;b) calitatea de functionar public în aparatul propriu de specialitate al autoritatilor

administratiei publice centrale si locale; calitatea de functionar public în aparatulpropriu de specialitate al consiliului judetean, al prefectului, al serviciilor publicede interes local sau judetean, al serviciilor publice descentralizate ale ministerelorsi ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale; calitatea de angajat încadrul autoritatilor administratiei publice locale respective sau în cadrul aparatuluipropriu al prefectului din judetul respectiv;

c) functia de manager sau membru în consiliul de administratie al regiilor autonomeori de conducator al societatilor comerciale înfiintate de consiliile locale sau deconsiliile judetene;

d) calitatea de primar;e) calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat si cele

asimilate acestora;Alte incompatibilitati se pot stabili prin lege.O alta incompatibilitate care exista în Legea nr. 69/1991 si care în actualareglementare nu se regaseste se referea la interdictia ca din acelasi consiliu local safaca parte sotii, ascendentii si descendentii, fratii si surorile. Consideram ca era utila oastfel de reglementare si în legea noua.Pe durata exercitarii mandatului de primar, respectiv de viceprimar, se suspenda dedrept contractul de munca al acestora, în caz ca exista, la institutii publice, regiiautonome, societati nationale, societati comerciale cu capital majoritar de stat sau lasocietati comerciale de sub autoritatea consiliilor locale sau judetene.Pe toata durata mandatului, calitatea de primar si de viceprimar este incompatibila cu:a) functiile si calitatile prevazute ca incompatibilitati pentru consilieri;b) orice functie de conducere din cadrul societatilor comerciale la care statul sau o

unitate administrativ-teritoriala este actionar majoritar ori din cadrul societatilornationale, companiilor nationale sau regiilor autonome;

c) orice alte activitati sau functii publice, cu exceptia functiilor didactice si afunctiilor din cadrul unor fundatii ori organizatii neguvernamentale.

Viceprimarii nu pot fi în acelasi timp si consilieri si aceeasi regula este valabila si încazul primarilor, întrucât calitatea de consilier este incompatibila cu calitatea deprimar.Având în vedere necesitatea evitarii conflictului de interese, legea specifica expres siincompatibilitatile în cazul exercitarii functiei de prefect sau de subprefect, cândcontractul de munca al acestuia la institutiile publice, regiile autonome, companiilenationale, societatile nationale si societatile comerciale cu capital de stat sau majoritarde stat se suspenda.De asemenea, legea stabileste în art. 131 incompatibilitatile în exercitarea demnitatiide prefect sau subprefect. Astfel, prefectul si subprefectul nu pot fi deputati sau senatori, primari,consilieri locali sau consilieri judeteni si nu pot îndeplini o functie de reprezentare profesionala, o altafunctie publica sau o functie ori o activitate profesionala remunerata în cadrul regiilorautonome, societatilor comerciale cu capital de stat sau privat.În februarie 2002 Guvernul a adoptat Ordonanta de urgenta privind instituirea unorinterdictii pentru alesii locali si functionarii publici19 care stipuleaza expres ca„societatile comerciale la care alesii locali sunt manageri, actionari semnificativi,asociati, administratori, cenzori, membri în consiliul de conducere nu pot încheia

contracte comerciale de prestari servicii, de executare de lucrari sau de furnizare debunuri cu autoritatile administratiei publice locale din care fac parte alesii localimentionati, cu regiile autonome de interes local aflate sub autoritatea consiliuluirespectiv sau cu societatile comerciale înfiintate de consiliile locale ori de consiliilejudetene”20 . Aceasta interdictie se aplica si în cazul sotului/sotiei si rudelor pâna lagradul al doilea inclusiv ale alesului local în cauza. În cazul în care aceste dispozitiilegale sunt încalcate intervine încetarea de drept a mandatului de ales local, cuexceptia cazurilor în care cel în cauza demisioneaza din functia detinuta în cadrulsocietatii comerciale în termen de 5 zile de la intrarea în vigoare a ordonantei sau,dupa caz, a contractului.Referitor la interdictiile stabilite de lege în îndeplinirea atributiilor de consilier sauprimar, legea alegerilor locale nr.70/1991, art. 5 din aceasta stipula în mod expres canu pot fi alesi:a) militarii activi, judecatorii sau procurorii;b) alienatii sau debilii mintal pusi sub interdictie si persoanele lipsite de drepturile

electorale pe durata stabilita prin hotarâre judecatoreasca;c) cei condamnati prin hotarâre judecatoreasca definitiva pentru abuzuri în functii

politice, juridice sau administrative, pentru încalcarea drepturilor fundamentale aleomului, pentru alte infractiuni intentionate, daca nu au fost reabilitati;

d) cei care au contracte încheiate pentru executare de lucrari, prestari de servicii oride furnizare cu administratia respectiva, fie direct, fie prin intermediari.

Acest articol a fost modificat prin Legea nr.25/1996 care a eliminat din cadrulconditiilor de eligibilitate pe cele prevazute la literele a), c) si d). Rezulta deci ca înprezent cei care au contracte încheiate pentru executare de lucrari, prestari de serviciiori de furnizare cu administratia respectiva, fie direct, fie prin intermediari si ceicondamnati prin hotarâre judecatoreasca definitiva pentru abuzuri în functii politice,juridice sau administrative, pentru încalcarea drepturilor fundamentale ale omului,pentru alte infractiuni intentionate, daca nu au fost reabilitati pot candida linistitipentru un mandat de consilier local.Ramânând tot în domeniul alegerilor, trebuie tinut cont ca obligatiile specifice alealesilor locali încep înca din perioada campaniei electorale. Campania electorala areprezentantului ales trebuie sa vizeze difuzarea si explicarea programului politic alacestuia. El nu trebuie sa obtina voturi prin alte mijloace decât persuasiunea sauconvingerea si, mai ales, el nu trebuie sa încerce sa obtina voturi prin denigrareacelorlalti candidati, prin folosirea violentei si/sau a amenintarilor, prin manipularealistelor electorale si/sau a rezultatelor votului sau prin oferirea sau promiterea unorfavoruri. Campania electorala este un moment important care da directia actiunilorviitoare ale alesului. Finantarea partidelor politice este de aceea si ea un subiect deinteres aparte în lupta împotriva coruptiei, existând în acest sens preocupari pe planinternational dar si intern în a reglementa corespunzator aceasta problema.

c. Transparenta si participare publica

Una din cerintele necesare în lupta pentru combaterea coruptiei este transparenta carederiva din dreptul constitutional al cetateanului la informatie. În articolul 31 dinConstitutia României se precizeaza ca “dreptul persoanei de a avea acces la oriceinformatie de interes public nu poate fi îngradit”. În acest sens “autoritatile publice,potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a

cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal”. Cuatât mai mult aceasta regula se aplica atunci când este vorba de lucrarile consiliuluilocal deoarece consilierii, în exercitarea mandatului ce le-a fost dat sunt în serviciulcolectivitatii locale. Legea administratiei publice locale specifica obligativitateaaducerii la cunostinta locuitorilor din unitatea administrativ-teritoriala respectiva aordinii de zi a sedintei consiliului local prin mass media sau prin orice alt mijloc depublicitate. În comunele sau orasele în care cetatenii apartinând unei minoritatinationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor, ordinea de zi se aducela cunostinta publica si în limba materna a cetatenilor apartinând minoritatiirespective.Pe lânga obligativitatea aducerii la cunostinta a ordinii de zi a sedintei consiliuluilocal exista si regula conform careia sedintele consiliului local sunt publice, cuexceptia cazurilor când consilierii decid cu majoritatea voturilor ca ele sa sedesfasoare cu usile închise. Cu toate acestea, exista anumite probleme a carordezbatere nu se poate face cu usile închise. Este vorba despre problemele privindbugetul local, administrarea domeniului public si privat al comunei sau orasului,participarea la programe de dezvoltare judeteana, regionala, zonala sau de cooperaretransfrontaliera, organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor si amenajareateritoriului, precum si cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autoritati publice,organizatii neguvernamentale, persoane juridice române sau straine. Mai mult chiar,în legatura cu aceste probleme legea stipuleaza ca primarul poate propune consultareacetatenilor prin referendum, în conditiile legii.Conform legii administratiei publice locale consilierii sunt obligati sa organizezeperiodic întâlniri cu cetatenii si sa acorde audiente. De asemenea, fiecare consilier,precum si viceprimarul sunt obligati sa prezinte un raport anual de activitate, care vafi facut public prin grija secretarului.În plus, locuitorii satelor care nu au consilieri alesi în consiliile locale vor fireprezentati la sedintele de consiliu de un delegat satesc. Acesta este ales pe perioadamandatului consiliului local de catre o adunare sateasca, constituita din câte unreprezentant al fiecarei familii, convocata si organizata de primar si desfasurata înprezenta primarului sau viceprimarului.La discutarea problemelor privind satele respective delegatii satesti vor fi invitati înmod obligatoriu. Delegatul satesc va fi ascultat asupra problemei discutate si va vota,votul sau având caracter consultativ21 .

d. Control si responsabilitate

Administratia publica locala este guvernata de principiul autonomiei locale. Pentruexistenta autonomiei locale este necesar ca problemele specifice ale colectivitatilorlocale sa fie rezolvate de aceste colectivitati. Existenta nevoilor si intereselor localepresupune si existenta unor mijloace materiale de rezolvare a acestora, cum ar fipatrimoniu propriu, un corp de functionari care sa gestioneze treburile publice, oanumita autonomie financiara care se bazeaza pe existenta unui buget propriu22 .Colectivitatilor locale li se recunoaste astfel personalitatea juridica, asigurându-li-seposibilitatea de a participa la circuitul juridic în nume propriu. Personalitatea juridicaimplica si raspunderea pentru faptele proprii.În cazul autoritatilor administratiei publice locale care sunt alese prin votul cetatenilordin unitatea administrativ teritoriala respectiva exista în primul rând raspunderea

politica fata de electorat care are posibilitatea de a sanctiona pe cei alesi prinneacordarea votului la alegerile urmatoare sau chiar prin retragerea sustinerii acestuiasi încetarea mandatului înainte de termen.Astfel, mandatul primarului este de 4 ani dar el poate înceta înainte de termen caurmare a rezultatului unui referendum local, organizat în conditiile legii.Referendumul se organizeaza pe baza cererii adresate în acest sens prefectului delocuitorii comunei sau orasului, ca urmare a nesocotirii de catre acesta a intereselorgenerale ale colectivitatii locale sau neexercitarii atributiilor ce îi revin potrivit legii,inclusiv a celor pe care le exercita ca reprezentant al statului. Cererea trebuie sa fiesemnata de cel putin 25% din locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie realizatîn fiecare din localitatile componente ale comunei sau orasului.Legea prevede expres raspunderea solidara a consilierilor pentru activitateaconsiliului din care fac parte si pentru hotarârile acestuia sau, dupa caz, raspundereaîn nume propriu, pentru activitatea desfasurata în exercitarea mandatului, precum sipentru hotarârile pe care le-au votat. În procesul-verbal al sedintei consiliului local vafi consemnat în mod obligatoriu, rezultatul votului, iar la cererea consilierilor votul lorva fi consemnat nominal în procesul-verbal al sedintei.Cum am precizat mai sus, fiecare consilier, precum si viceprimarul este obligat saprezinte un raport anual de activitate, care va fi facut public prin grija secretarului.Consiliul local poate fi dizolvat, daca a adoptat, într-un interval de cel mult 6 luni, celputin 3 hotarâri care au fost anulate de catre instanta de contencios administrativ prinhotarâre judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila.Dizolvarea consiliului local se face prin hotarâre a Guvernului, la propunereamotivata a prefectului, bazata pe hotarârile judecatoresti ramase definitive siirevocabile.Împotriva hotarârii de dizolvare a consiliului local oricare din consilieri poatepromova actiune în justitie la instanta de contencios administrativ, în termen de 10zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Introducerea actiuniisuspenda executarea masurii de dizolvare.

Un alt caz de dizolvare, de data aceasta de dizolvare de drept, este acela în careconsiliul local nu se întruneste timp de 3 luni consecutive sau nu a adoptat în 3 sedinteordinare consecutive nici o hotarâre, precum si în situatia în care numarul consilierilorse reduce sub jumatate plus unul si nu se poate completa prin supleanti.

În cazul dizolvarii de drept primarul sau viceprimarul (sau, în absenta lor, secretarul)comunica prefectului situatiile enumerate mai sus iar prefectul ia act de situatia dedizolvare a consiliului local si propune Guvernului organizarea de noi alegeri. Si însituatia dizolvarii de drept consilierii interesati pot ataca ordinul prefectului prin carese constata aceasta la instanta de contencios administrativ în termen de 10 zile de lacomunicare sau de la luarea la cunostinta.

Si în cazul primarului legea stabileste o sanctiune asemanatoare pentru cazul când, înexercitarea atributiilor care îi revin prin lege, acesta a emis 3 dispozitii cu caracternormativ într-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanta de contenciosadministrativ prin hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila. În aceastasituatie intervine încetarea mandatului primarului respectiv înainte de termen.

Pe lânga acest tip de raspundere administrativ-disciplinara, consiliul local si implicitconsilierii si primarul poarta si o raspundere administrativ-patrimoniala pentru

pagubele cauzate prin actele administrative ilegale. În cazul consilierului si primaruluise pune si problema raspunderii civile, contraventionale sau penale, dupa caz.

În virtutea dependentei locale fata de stat, autoritatile publice centrale îsi rezervadreptul de a supraveghea activitatea colectivitatilor locale, exercitând asupra lor unanumit tip de control care poarta denumirea de tutela administrativa. Acest tip decontrol priveste însa numai legalitatea actelor nu si oportunitatea lor.

Legea detaliaza procedura în baza careia prefectul realizeaza controlul legalitatiiactelor adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale sau judetene.Astfel, prefectul poate ataca, în fata instantei de contencios administrativ, acteleautoritatilor administratiei publice locale sau judetene, cu exceptia celor de gestiunecurenta, în cazul în care considera ca acestea sunt ilegale..

Înainte de a initia procedura în fata instantei, prefectul are obligatia de a solicitaautoritatilor administratiei publice locale si judetene emitente în termenul prevazut laart. 50 alin. (2), cu motivarea necesara, sa reanalizeze actul pe care îl apreciaza cailegal, în vederea modificarii sau, dupa caz, a revocarii acestuia.

Ministerul Administratiei Publice realizeaza, în numele Guvernului, controlul ierarhicde specialitate asupra activitatii prefectilor si aparatului prefecturilor, conformdispozitiilor art. 4 alin. (1) pct. 3 din Hotarârea Guvernului nr. 8/2001 privindînfiintarea, organizarea si functionarea Ministerului Administratiei Publice sidispozitiilor corespunzatoare din Legea administratiei publice locale.

e. Administrarea bunurilor din patrimoniul unitatii administrativteritoriale

Patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale este constituit din bunurile mobile siimobile care apartin domeniului public de interes local, domeniului privat al acesteia,precum si din drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial.

Toate bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public sinu au fost declarate de interes national apartin domeniului public de interes local saujudetean.

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia23

stabileste ca statul sau unitatile administrativ-teritoriale exercita posesia, folosinta sidispozitia asupra bunurilor care alcatuiesc domeniul public, în limitele si în conditiilelegii. Tot legea realizeaza o distinctie clara între bunurile publice si ele proprietateprivata ale statului si unitatilor administrativ-teritoriale, introducând notiunea dedomenialitate. Astfel, domeniul public este alcatuit din bunurile prevazute în art. 135alin. (4) din Constitutie, din cele stabilite în anexa care face parte integranta din lege si din oricealte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau interes public si sunt dobândite de statsau de unitatile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege.

Domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale este alcatuit dinbunuri aflate în proprietatea lor si care nu fac parte din domeniul public.

Legea stabileste modalitatile de dobândire a proprietatii publice, acestea fiind:

a) pe cale naturala;b) prin achizitii publice efectuate în conditiile legii;

c) prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;d) prin acte de donatie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judetean sau de

consiliul local, dupa caz, daca bunul în cauza intra în domeniul public;e) prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau unitatilor

administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauza de utilitatepublica;

f) prin alte moduri prevazute de lege.

Bunurile ce fac parte din domeniul public sunt inalienabile, imprescriptibile siinsesizabile.

Toate bunurile apartinând unitatilor administrativ-teritoriale sunt supuse inventarieriianuale.

Consiliilor locale si judetene li se prezinta anual de catre primar, respectiv depresedintele consiliului judetean, un raport asupra situatiei gestionarii bunurilor.Consiliile locale si cele judetene hotarasc ca bunurile ce apartin domeniului public sauprivat, de interes local sau judetean, dupa caz, sa fie date în administrarea regiilorautonome si institutiilor publice, sa fie concesionate ori sa fie închiriate. Deasemenea, ele hotarasc cu privire la cumpararea unor bunuri ori la vânzarea bunurilorce fac parte din domeniul privat, de interes local sau judetean, în conditiile legii.Vânzarea, concesionarea si închirierea se fac prin licitatie publica, organizata înconditiile legii.Consiliile locale si consiliile judetene pot da în folosinta gratuita, pe termen limitat,bunuri mobile si imobile proprietate publica sau privata locala ori judeteana, dupa caz,persoanelor juridice fara scop lucrativ, care desfasoara activitate de binefacere sau deutilitate publica ori serviciilor publice.

4. Regimul achizitiilor publice

Dat fiind sumele mari de bani care sunt implicate si avantajele complementare,domeniul achizitiilor publice este unul de interes deosebit în lupta împotriva coruptiei.Regimul achizitiilor publice este conturat în prezent de Ordonanta de urgenta aguvernului nr. 60/2001 privind achizitiile publice24 . Anterior acestei reglementari aexistat Ordonanta Guvernului nr. 118/1999 a carei aplicare însa a fost amânata decatre Guvern în mod repetat pâna când, în cele din urma, la presiunea organismelorinternationale, a fost adoptata noua reglementare.Achizitia publica reprezinta dobândirea, definitiva sau temporara, de catre opersoana juridica, definita ca autoritate contractanta, a unor produse, lucrari sauservicii, prin atribuirea unui contract de achizitie publica.Ordonanta are drept scop stabilirea principiilor, cadrului general si a procedurilorpentru atribuirea contractului de achizitie publica, precum si a cailor de atac al actuluisau deciziei autoritatii contractante care aplica una dintre procedurile de atribuire acontractului de achizitie publica. Atribuirea achizitiilor publice trebuie sa sedesfasoare în conformitate cu urmatoarele principii:a) libera concurenta, respectiv asigurarea conditiilor pentru ca orice furnizor de

produse, executant de lucrari sau prestator de servicii, indiferent de nationalitate,sa aiba dreptul de a deveni, în conditiile legii, contractant;

b) eficienta utilizarii fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului concurential si

a criteriilor economice pentru atribuirea contractului de achizitie publica;c) transparenta, respectiv punerea la dispozitia tuturor celor interesati a informatiilor

referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achizitiepublica;

d) tratamentul egal, respectiv aplicarea în mod nediscriminatoriu a criteriilor deselectie si a criteriilor pentru atribuirea contractului de achizitie publica, astfelîncât orice furnizor de produse, executant de lucrari sau prestator de servicii saaiba sanse egale de a i se atribui contractul respectiv;

e) confidentialitatea, respectiv garantarea protejarii secretului comercial si aproprietatii intelectuale a ofertantului.

Ordonanta cuprinde reglementari referitoare la transparenta si publicitate;documentatia pentru elaborarea si prezentarea ofertei; elaborarea, prezentarea sievaluarea ofertei; încheierea, îndeplinirea si finalizarea contractului de achizitiepublica cu o sectiune speciala rezervata modalitatilor de evitare a concurenteineloiale; cai de atac si contraventii si sanctiuni ce pot fi aplicate.În vederea asigurarii transparentei si publicitatii, autoritatea contractanta are obligatiade a face cunoscuta în mod public intentia de a efectua achizitii publice, scop în caretrebuie sa transmita spre publicare în Monitorul Oficial al României, partea a VI-a,un anunt de intentie.Tot astfel, autoritatea contractanta are obligatia sa transmita spre publicare înMonitorul Oficial al României, partea a VI-a un anunt de participare, în toate cazurileîn care aplica una dintre procedurile de achizitie prin licitatie deschisa, restrânsa sauprin negociere competitiva, precum si în cazul în care intentioneaza sa organizeze unconcurs de solutii.În scopul evitarii concurentei neloiale legea stabileste ca persoanele fizice sau juridicecare au participat în orice fel la întocmirea documentatiei pentru elaborarea sauprezentarea ofertei sau care fac parte din comisia de evaluare nu au dreptul sa fieofertant, ofertant asociat sau subcontractant, sub sanctiunea nulitatii contractului încauza.De asemenea, contractorului îi este interzis, timp de 6 luni din momentul încheieriicontractului, sa angajeze cu carte de munca sau prin conventie civila, în scopulîndeplinirii contractului de achizitie publica, persoane fizice sau juridice care auparticipat la întocmirea documentatiei pentru elaborarea sau prezentarea ofertei saucare au facut parte din comisia de evaluare, sub sanctiunea rezilierii contractului.Ordonanta nr. 118/1999 forta politica bugetara sa revina la normal, pe când ordonantanr. 60/2001 readapteaza licitatiile la politica bugetara, respectiv la conceperea,aprobarea si executia bugetara. În cadrul Ordonantei nr. 118/1999, anuntul de intentiese facea dupa maxim 30 de zile de la începerea anului financiar bugetar. NouaOrdonanta prevede ca anuntul de intentie sa fie eliberat la 30 de zile dupa aprobareabugetului entitatii achizitoare.Ordonanta 60/2001 ofera posibilitatea de a contracta achizitii cu persoane juridicecare au datorii, pe când vechea reglementare avea conditii restrictive de participare lao licitatie: putea fi exclusa de la o licitatie persoana care nu si-a îndeplinit obligatiilede plata a impozitelor, taxelor si a contributiei pentru asigurarile sociale de stat. Înplus chiar, vechea reglementare excludea de la o licitatie pe acela care a facut obiectulunei condamnari pentru un delict în legatura cu conduita sa profesionala, dispozitiecare nu se mai regaseste în prezent în Ordonanta nr. 60/2001.

În cadrul seminarului “Solutii pentru combaterea coruptiei în Administratia Publica

Locala. Cazul Municipiului Bucuresti” participantii la atelierul de lucru Relatiaadministratie publica locala – sectorul privat: licitatii pentru achizitii si lucrari,participanti provenind atât din cadrul administratiei publice cât si din cadrul societatiicivile si a mediului de afaceri, au împartasit din experienta lor în legatura cuachizitiile publice si legislatia aferenta acestora. Din expunerile facute de acestia areiesit ca un foarte mare procent din achizitiile publice au fost aranjate (uniiparticipanti au avansat chiar cifre de 80 sau 90% din totalul achizitiilor ).

Apoi, în ceea ce priveste legislatia din domeniu, schimbarile intervenite de curândprin adoptarea Ordonantei de urgenta nr. 60/2001 care abroga ordonanta nr. 118/1999,opiniile participantilor au fost extrem de critice.

Astfel, desi noua Ordonanta de urgenta îsi propunea doar sa “fluidizeze” textulreglementarii anterioare, în fapt au rezultat modificari de substanta. Ideea defluidizare era raspunsul la problemele aparute în urma adoptarii Ordonantei anterioarereferitoare la achizitii publice, ordonanta care fusese pusa la punct cu ajutorulexpertilor SIGMA (Support for Improvement in Governance and Management inCentral and Eastern European Countries)25 . Dat fiind sprijinul acordat de expertiistraini în realizarea vechii reglementari au rezultat o serie de probleme de exprimare.Ca urmare s-a avansat ideea ca expertii români trebuie sa “fluidizeze” aceastareglementare pentru a fi usor de înteles de catre toti subiectii interesati. În mod logicaceasta fluidizare nu ar fi trebuit sa aduca modificari de esenta, dar acest lucru s-aîntâmplat totusi.

În legatura cu noua reglementare privind achizitiile, au fost exprimate opiniidefavorabile si în ceea ce priveste scoaterea de sub incidenta acesteia a concesiunilor,care sunt considerate independente, în conditiile în care actul normativ care lereglementeaza este unul care lasa loc la destule îmbunatatiri.

5. Regimul concesiunilor

Am precizat mai sus ca Legea administratiei publice locale da în competentaconsiliilor locale si celor judetene decizia asupra concesionarii sau închirieriibunurilor ce apartin domeniului public sau privat, de interes local sau judetean.Concesionarea se face în baza unui contract prin care o persoana, numita concedent,transmite pentru o perioada determinata, de cel mult 49 de ani, unei alte persoane,numita concesionar, care actioneaza pe riscul si pe raspunderea sa, dreptul si obligatiade exploatare a unui bun, a unei activitati sau a unui serviciu public, în schimbul uneiredevente.Este o modalitate de atragere de fonduri bugetare, deoarece redeventa obtinuta princoncesionare se face venit la bugetele locale.Concesionarea unui bun, activitati sau a unui serviciu public se realizeaza prin licitatiepublica sau prin negociere directa, conform prevederilor legii.Initierea concesionarii are la baza un studiu de oportunitate, efectuat, în prealabil, decatre concedent.Interesant de subliniat este faptul ca nici legea, nici hotarârea de guvern nu facdiferenta necesara între regimul juridic aplicabil bunurilor proprietate publica si celaplicabil bunurilor proprietate privata a statului, judetului sau comunei.

Tot astfel, nivelul redeventelor este stabilit de catre aceleasi autoritati care participa laîncheierea contractelor, iar legea nu instituie plafoane minimale decât prin hotarâri aleautoritatilor care hotarasc asupra încheierii contractelor.Bunurile, activitatile sau serviciile publice care pot reprezenta obiectul unui contractde concesiune sunt:a) transporturi publice;b) autostrazi, poduri si tuneluri rutiere cu taxa de trecere;c) infrastructuri rutiere, feroviare, portuare si aeroportuare civile;d) constructia de hidrocentrale noi si exploatarea acestora, inclusiv a celor aflate în

conservare;e) serviciile postale;f) spectrul de frecvente si retelele de transport si de distributie pentru

telecomunicatii;g) activitatile economice legate de cursurile de ape naturale si artificiale, lucrarile de

gospodarire a apelor aferente acestora, statiile si instalatiile de masuratorihidrologice, meteorologice si de calitate a apelor si amenajarile piscicole;

h) terenuri proprietate publica, plaje, cheiuri si zone libere;i) retele de transport si de distributie a energiei electrice si termice;j) retele de transport prin conducte si de distributie a petrolului si gazelor

combustibile;k) retele de transport si de distributie publica a apei potabile;l) exploatarea zacamintelor minerale si a substantelor solide si fluide;m) exploatarea surselor termale;n) resurse naturale ale zonei economice maritime si ale platoului continental;o) baze sportive, locurile de recreere, institutiile profesioniste de spectacole;p) unitati medico-sanitare, sectii sau laboratoare din structura acestora, precum si

servicii medicale auxiliare;r) activitati economice legate de punerea în valoare a monumentelor si siturilor

istorice;s) colectare, depozitare si valorificare a deseurilor;t) orice alte bunuri, activitati sau servicii publice care nu sunt interzise prin legi

organice speciale

6. Functionarii publici

Sondajul de opinie realizat în rândul cetatenilor Bucurestiului a evidentiat perceptiaacestora asupra coruptiei si generalizarii fenomenului în rândul functionarilor publici(fig. 2).

În ce masura considerati ca luarea de mita este raspândita în România?

1.1% 21.8%

7.4% 7.1%

nu stie / nu raspunde

toti functionarii iau mita

cei mai multi dintrefunctionari iau mita

foarte putini dintrefunctionari iau mita

doar functionarii dinanumite domenii iaumita

Functionarii publici reprezinta resursele umane ale administratiei publice, care, alaturide cele materiale si banesti, asigura conditiile de functionare a acesteia26 .Administratia publica se legitimeaza numai prin scopul sau de satisfacere a intereselorpublice, generale, astfel ca orice încercare de utilizare în scopuri personale a functieipublice este inadmisibila.Functia publica reprezinta situatia juridica a persoanei fizice investite legal cu atributiiîn realizarea competentei unei autoritati sau institutii publice. Situatia juridicarespectiva consta în ansamblul drepturilor si obligatiilor care formeaza continutulraportului juridic complex dintre persoana fizica respectiva si organul care a investit-oîn functia publica.Din sfera functionarilor publici sunt eliminate persoanele care fac parte din personalulde lucru al autoritatilor si institutiilor publice, care efectueaza activitati de secretariat-administrative, protocol, gospodarire, întretinere-reparatii si de deservire carora li seaplica legislatia muncii.Pentru respectarea principiului legalitatii administratiei publice nu este suficient caatributiile care formeaza diferitele functii publice în cadrul structurilor administratieisa aiba caracter legal, ci este necesar sa fie detinute în mod legal de catre cei care leexercita, deci acestia sa fie abilitati, investiti legal.Cu exceptia functiilor alese, functionarii publici sunt învestiti în functie printr-un actadministrativ de numire, unilateral.Este important de subliniat însa ca functionarul public este învestit cu atributiile careîi alcatuiesc competenta, nu de catre cei care l-au numit, ci de catre lege, careorganizeaza functiunea în vederea satisfacerii unui interes general. Legea organizeazafunctia cu atributiile stabilite pentru aceasta si oricare persoana, care întrunesteconditiile legii, poate aspira la exercitarea functiei respective.Conform legii nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici27 , pentru a ocupa ofunctie publica, o persoana trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:a) are numai cetatenia româna si domiciliul în România;b) cunoaste limba româna, scris si vorbit;c) are vârsta de 18 ani împliniti;

d) are capacitate deplina de exercitiu;e) are o stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata

pe baza de examen medical de specialitate;f) îndeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia publica;g) nu a fost condamnata pentru savârsirea unei infractiuni care ar face-o

incompatibila cu exercitarea functiei publice;h) a câstigat concursul sau a promovat examenul organizat pentru ocuparea functiei

publice.Prin numirea în functia publica, functionarul este investit cu un statut legal în caresunt prevazute drepturile si obligatiile acestuia.Fiecare functionar public are un drept personal la avansare în functie, lainamovibilitate sau stabilitate, la salariu etc.În acest sens, fiecarui functionar public i se întocmeste un dosar profesional carecuprinde:a) documentul de numire în functie, documentul de atestare a studiilor si cel privind

depunerea juramântului;b) documentele privind evaluarea anuala a activitatii acestuia, avansarile în functii,

trepte, clase, grade sau categorii, precum si sanctiunile disciplinare ce i-au fostaplicate, ordonate cronologic si fara discontinuitati.

În dosarul profesional al functionarului public nu vor fi introduse documente care facreferire la activitatile sau la opiniile sale politice, sindicale, religioase sau de orice altanatura. Dosarele profesionale ale functionarilor publici vor fi tinute în evidentaAgentiei Nationale a Functionarilor Publici, organism înfiintat în vederea crearii sidezvoltarii unui corp profesionist de functionari publici.

Legea privind statutul functionarilor publici recunoaste acestora urmatoarele drepturi:a) dreptul la opinie, interzicând totodata orice discriminare între functionarii politici

pe criterii politice, sindicale, religioase, etnice, de sex, stare materiala, originesociala sau de orice alta natura;

b) dreptul de asociere sindicala;c) dreptul la greva, în conditiile legii;d) dreptul la salariu;e) dreptul la uniforma gratuita;f) dreptul la odihna;g) dreptul la pensie si la celelalte drepturi de asigurari sociale de stat, potrivit legii;h) dreptul la protectie – care implica dreptul la conditii normale de munca si igiena,

de natura a le ocroti sanatatea si integritatea fizica, dreptul la asistenta medicala,proteze si medicamente, dreptul la schimbarea compartimentului sau a autoritatiiori institutiei publice în care îsi desfasoara activitatea pentru motive de sanatate;

i) dreptul la protectia legii;j) dreptul la despagubire în cazul în care a suferit din culpa autoritatii sau a institutiei

publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atributiilor de serviciu.

Totodata legea reglementeaza si îndatoririle functionarilor:

a) îndeplinirea cu profesionalism, loialitate, corectitudine si în mod constiincios aatributiilor de serviciu;

b) îndatorirea de a se abtine de la exprimarea sau manifestarea convingerilor politice;

c) îndatorirea de subordonare ierarhica;d) îndatorirea de a pastra secretul de stat si secretul de serviciu;e) îndatorirea de a pastra confidentialitatea în legatura cu faptele, informatiile sau

documentele de care iau cunostinta în exercitarea functiei;f) îndatorirea de a se arata demni de consideratia si încrederea pe care o impune

pozitia lor oficiala si sa se abtina de la orice acte de natura sa compromitaprestigiul functiei pe care o detin (cum ar fi solicitarea sau acceptarea, direct sauindirect, pentru el sau pentru altii, în considerarea functiei lor publice, daruri saualte avantaje);

g) îndatorirea de a prezenta declaratia de avere conducatorului autoritatii sauinstitutiei publice, la numirea si la eliberarea din functie;

h) îndatorirea de a rezolva lucrarile repartizate de conducatorul compartimentului încare lucreaza;

i) îndatorirea de respectare a competentei functiei care implica interzicereafunctionarului public de executie de a primi direct cereri a caror rezolvare intra încompetenta sa sau de a interveni pentru solutionarea acestora;

j) îndatorirea de a-si perfectiona pregatirea profesionala.

Legea instituie si o serie de norme de incompatibilitate. Astfel, calitatea de functionarpublic este incompatibila cu orice alta functie publica, cu exceptia calitatii de cadrudidactic.

Functionarii publici nu pot detine functii în regiile autonome, societatile comercialeori în alte unitati cu scop lucrativ si nu pot exercita la societati comerciale cu capitalprivat activitati cu scop lucrativ care au legatura cu atributiile ce le revin din functiilepublice pe care le detin si nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce privesteefectuarea unor acte în legatura cu functia pe care o îndeplinesc.

În concluzie legea nr.188/1999 stabileste câteva principii pentru buna functionare aunui corp de functionari publici independent de imixtiunile politicienilor abuzivi. Înpreajma alegerilor generale din 2000, au fost frecvent exprimate opinii în legatura cunecesitatea elaborarii unui statut al functionarilor publici, care, asa cum am specificatmai sus, trebuia sa fie adoptat înca din 1994, la cererea Parlamentului. În lipsa acestuistatut functionarii publici sunt “tinta politicianismului abuziv”, aceasta însemnând camanagerii din administratia publica sunt numiti pe baza alocarii posturilor din fiecareinstitutie potrivit cu structura coalitiei politice la putere si a negocierilor dintrepartidele politice28 .

Conform Programului national de actiune împotriva coruptiei29 una din problemeleabordate este aceea a alimentarii coruptiei de catre punctele slabe din adminstratiapublica.

Solutia adoptata prin Programul national de prevenire a coruptiei este aceea areformarii managementului în sectorul public si a instituirii unui sistem de selectare,promovare si evaluare periodica a functionarilor publici, bazat exclusiv perecunoasterea obiectiva a meritelor si performantelor profesionale ale acestora.

Prevenirea coruptiei in administratia publica, se arata în Program, trebuiefundamentata pe reformarea managementului sectorului public prin instituirea sidezvoltarea unui sistem obiectiv de selectie, promovare si evaluare a functionarilor

publici, prin îmbunatatirea calitatii serviciilor publice, reconsiderarea relatiei cetatean-functionar public, stoparea birocratiei si, nu în ultimul rând, prin eliminarea surselorde coruptie din administratia fiscala si vamala. Aplicarea strategiei si a programuluide guvernare în domeniul managementului functiei publice si a functionarilor publicieste asigurata începând cu anul 2001 de catre Agentia Nationala a FunctionarilorPublici, organ de specialitate al administratiei publice centrale, organizata însubordinea Ministerului Administratiei Publice (fig. 3).

În ultimele luni ale anului 2001 au fost adoptate o serie de acte normative care seînscriu în directia aratata de strategia guvernamentala de actiune împotriva coruptiei sicare stabilesc metodologia de evaluare a performantelor profesionale individuale alefunctionarilor publici30 , reglementeaza organizarea perioadei de stagiu, conditiile deevaluare si regulile specifice aplicabile functionarilor publici31 , organizarea sidesfasurarea concursurilor si examenelor pentru ocuparea functiilor publice32 .

Statutul functionarilor publici contine dispozitii si în legatura cu raspunderea acestora.Astfel, încalcarea, cu vinovatie, a îndatoririlor de serviciu atrage raspundereadisciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

Referitor la raspunderea penala a functionarilor publici aceasta intervine atunci cândsavârsesc fapte care îndeplinesc conditiile legale pentru a fi catalogate ca fiindinfractiuni. Dintre infractiuni, cele care intereseaza în studiul de fata sunt legate decoruptie. Infractiunile ce se pot circumscrie acestei notiuni sunt cuprinse în CodulPenal, în titlul VI, Capitolul I, intitulat “Infractiuni de serviciu sau în legatura cuserviciul”. Cea mai raspândita este cea de luare de mita, definita de lege ca fiind“fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste bani sau altefoloase care nu i se cuvin, ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu orespinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui actprivitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestorîndatoriri”. Legea pedepseste si traficul de influenta si primirea de foloase necuvenite,aceasta din urma fiind “primirea de catre un functionar, direct sau indirect, de bani oride alte foloase, dupa ce a îndeplinit un act în virtutea functiei sale si la care era obligatîn temeiul acesteia”.

Legea privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie33 largestesfera infractiunilor de coruptie adaugând celor prevazute de Codul penal uneleinfractiuni noi: cele asimilate infractiunilor de coruptie si cele în legatura directa cuinfractiunile de coruptie.

Cât de des vi s-a întâmplat ca functionarii publici sa va creeze

greutati cu scopul de a primi bani sau cadouri?

20.5% nu stie / nuraspunde

se întâmpla deobicei

în unele situatii

depinde ceproblema am

niciodata

Cu toate acestea, sondajele de opinie din ultimii ani reflecta o realitate în care coruptiaface parte din viata de zi cu zi a cetatenilor. În cadrul sondajului de opinie publicarealizat la nivelul municipiului Bucuresti, la întrebarea « Cât de des vi s-a întâmplatca functionarii publici sa va creeze greutati cu scopul de a primi bani sau cadouri?”,raspunsurile au fost în proportie de aproape 80% ca acest lucru se întâmpla mai multsau mai putin frecvent.Conform Barometrului de opinie publica din noiembrie 2001, în situatia ipotetica încare o persoana ar avea nevoie de un act sau aprobare oficiala iar functionarul publici-ar cere sa astepte si ar amâna-o, 55% dintre respondenti considera ca persoana încauza ar trebui sa ceara functionarului sa-si faca datoria, iar 24% s-ar plânge la sefulfunctionarului. Nota aparte fac persoanele trecute prin experienta oferirii de cadouricatre diversi reprezentanti institutionali. Acest grup transmit persoanei aflate însituatia ipotetica expusa lectia învatata din propria experienta – în rezolvarea uneiprobleme oarecare pe canale institutionale, doar doua metode garanteaza reusita: “saoferi functionarului un cadou” (9%) si “sa gasesti un prieten cu relatii” (9%)

7. Procedura de control a averii demnitarilor, magistratilor,functionarilor publici si a unor persoane cu functii deconducere

Functia publica nu trebuie sa fie o ocazie sau un mijloc de a deveni mai bogat.Aceasta este si ratiunea pentru care detinatorii de functii publice trebuie sa-si declareaverile înainte de a fi alesi si la parasirea functiei respective.Prin Legea nr.115/1996 s-a instituit obligatia ca demnitarii, magistratii, functionariipublici, precum si unele persoane cu functii de conducere din cadrul regiilorautonome, Fondului Proprietatii de Stat, Bancii Nationale a României si a bancilor cucapital total sau majoritar de stat sa îsi declare averea. În egala masura legea permitesi declansarea unei proceduri de control în cazul în care exista dovezi certe ca unelebunuri sau valori nu au fost dobândite în mod licit.Presedintele României, deputatii, senatorii, membrii Guvernului, secretarii sisubsecretarii de stat, precum si cei asimilati acestora, magistratii, consilierii judeteni silocali, primarii, functionarii publici care îsi desfasoara activitatea în cadrulautoritatilor publice centrale ori locale, membrii consiliilor de administratie sipersoanele care detin functii de conducere, de la directori, inclusiv, în sus, în cadrulregiilor autonome de interes national sau local, societatilor comerciale cu capital

majoritar de stat, Fondului Proprietatii de Stat, Bancii Nationale a României, bancilorcu capital de stat, total sau majoritar, au obligatia sa-si declare averea, în conditiileprevazute de Legea nr.115/1996.Declaratia de avere se face în scris, pe propria raspundere, si cuprinde bunurileproprii, bunurile comune si cele detinute în indiviziune, precum si cele ale copiiloraflati în întretinere, potrivit modelului prevazut în anexa la lege. Declaratia de averese depune în termen de 15 zile de la data numirii sau alegerii în functie. În situatiafunctiilor eligibile, care presupun validarea, depunerea declaratiei se face înainteaacesteia. Persoanele ce intra sub incidenta acestei legi au obligatia ca, la încheiereamandatului sau la încetarea activitatii, sa depuna o noua declaratie cu privire la avereape care o detin la acea data.Functionarii publici si persoanele cu functii de conducere depun declaratia de avere laautoritatea publica sau, dupa caz, la persoana care, potrivit Constitutiei sau legii, aemis actul de numire în functie. Ei au obligatia sa actualizeze declaratia din 4 în 4 ani.Consilierii judeteni si locali, precum si primarii depun declaratia de avere la prefecti.Autoritatea publica sau persoana îndreptatita sa primeasca si sa pastreze declaratia deavere va elibera depunatorului o dovada de primire.Conform legii, declaratia de avere reprezinta un act personal si irevocabil, esteconfidentiala si nu poate fi consultata decât în cazurile si în conditiile prevazute delege. Ea trebuie sa cuprinda si actele de înstrainare cu titlu oneros sau gratuit, facuteîn timpul exercitarii mandatului sau al îndeplinirii functiei, a bunurilor de valoarecuprinse în declaratia initiala.Nedepunerea declaratiei din motive imputabile, în termen de 15 zile de la încetareaactivitatii, conduce la declansarea din oficiu a procedurii de control. Aceasta sedeclanseaza si în cazul în care exista dovezi certe ca unele bunuri ori valori nu puteaufi dobândite din veniturile legale realizate de persoana în cauza sau pe alte cai licite.Procedura de control cuprinde doua faze: faza de cercetare si faza de judecata.Cercetarea se desfasoara de catre comisii constituite în acest scop pe lânga fiecarecurte de apel si formate din doi judecatori si un procuror.Comisia de cercetare va începe actiunea de control de îndata ce este sesizata cu ocerere de cercetare. Cererea de cercetare poate fi facuta de catre:a) primul-procuror al parchetuiui de pe lânga curtea de apel sau conducatorul

autoritatii publice la care a functionat ori functioneaza cel a carui avere estesupusa cercetarii;

b) persoanele care ocupa functiile sau demnitatile publice care fac obiectulcontrolului si carora li s-au adus imputari publice cu privire la provenienta averiipe care o detin.

Prim-procurorul si conducatorul autoritatii publice pot fi sesizati de catre oricecetatean care are cunostinta si care furnizeaza indicii certe ca o persoana a dobânditbunuri de valoare pe care nu le-ar fi putut dobândi din veniturile legale realizate depersoanele în cauza sau pe alte cai licite.Daca persoana a carei avere este supusa controlului este casatorita, controlul seextinde si asupra averii si veniturilor dobândite de celalalt sot. Sunt supuse controluluisi bunurile de valoare ce fac obiectul declararii, realizate prin persoane interpuse sautransmise cu titlu oneros catre ascendenti, descendenti, frati, surori si afinii de acelasigrad, precum si cele transmise cu titlu gratuit catre orice persoana.

Faza de judecata se desfasoara întotdeauna cu citarea Ministerului Finantelor, încalitate de reprezentant al statului. Participarea procurorului este obligatorie, darjudecatorii si procurorul care au facut parte din comisia de cercetare nu pot participala judecata.Daca se constata ca dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-partidintr-un bun nu este justificata, curtea de apel va hotarâ fie confiscarea bunurilor sau acotei-parti nejustificate, fie plata unei sume de bani, egala cu valoarea bunului,stabilita de instanta pe baza de expertiza. În cazul obligarii la plata contravaloriibunului, instanta va stabili si termenul de plata.Daca în legatura cu bunurile a caror provenienta este nejustificata rezulta savârsireaunei infractiuni, instanta trimite dosarul la parchetul competent, pentru a analiza dacaeste cazul sa puna în miscare actiunea penala.În legatura cu acest act normativ si eficienta lui au fost nenumarate discutii. În primulrând legate de faptul ca prea putini dintre cei vizati au depus la timp aceasta declaratiede avere; apoi Comisia speciala de control a averilor nu a fost instituita pentru ca “nui-a fost adresata nici o cerere”. Exista si o serie de discutii referitoare la caracterulsecret (“confidential”) al declaratiei, când în fond, ea reprezinta o informatie deinteres public.

8. Legea privind accesul la informatiile de interes public

Opinia publica si mass-media joaca un rol deosebit de important în combatereacoruptiei, aspect afirmat si subliniat si de documentele internationale care stabilescplanuri si directii de actiune pentru stoparea acestui flagel dar si de Programulnational de prevenire a coruptiei care are o sectiune distincta intitulata “Cooperareainstitutiilor statului cu societatea civila” si care instituie ca obiectiv major al politiciide prevenire implicarea societatii civile în actiunile de prevenire a coruptiei siinformarea opiniei publice cu privire la costurile, cauzele si consecintele coruptiei.În sondajul de opinie realizat în rândul cetatenilor Capitalei pentru a surprindeperceptia lor asupra fenomenului coruptiei, la întrebarea “Cine ar putea juca unrol important în prevenirea si combaterea coruptiei?” raspunsul a fostacela ca Justitia, Politia, cetatenii însisi si presa sunt actorii cei maiimportanti în efortul de limitare a fenomenului (fig. 4).

Cine ar putea juca un rol important in prevenirea si combaterea coruptiei?

37.7%62.3%

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Organizatiile neguvernamentale

Presedintele

Parlamentul

Guvernul

Cetatenii

Politia

Justitia

În legatura cu eforturile facute de presa, conform monitorizarii efectuate în perioadanoiembrie 1999 – februarie 2001 publicatiilor Adevarul, Evenimentul Zilei, România

Libera, Ziua, Academia Catavencu s-a observat ca numarul articolelor carementioneaza termenul «coruptie» a crescut semnificativ în ultimele doua trimestre aleanului 2000, (fig. 5) aceasta evolutie fiind legata, cel mai probabil, de utilizarea temeicoruptiei în timpul campaniei electorale pentru alegerile parlamentare si prezidentialedin noiembrie 2000.

Numarul articolelor care mentioneaza termenul "coruptie" pe trimestre ale

anului 2000

264273

Trim. 1 Trim. 2 Trim 3 Trim.4

Utilizarea termenului «coruptie» variaza în functie de publicatie (fig. 6). Termenuleste folosit cel mai frecvent de România Libera (20,6%) si apare cel mai rar înAdevarul si Academia Catavencu (14,1%, respectiv 15%). Utilizarea mai putinfrecventa a termenului «coruptie» se asociaza cu substituirea sa prin calificative detipul «hotie», «mafie» etc.

Frecventa utilizarii termenului "coruptie"

0% 5% 10% 15% 20% 25%

Adevarul

Academia Catavencu

Evenimentul Zilei

Romania Libera

La discutiile si consultarile care au avut loc cu reprezentantii executivului pemarginea Programului national împotriva coruptiei, organizatiile invitate au subliniatca transparenta este “cel mai bun dezinfectant pentru banii publici” si au pus accentulpe necesitatea unei corelari a strategiei anticoruptie cu initiativele curente dintre careextrem de importanta era cea legata de accesul la informatiile de interes public.În luna octombrie a anului 2001 a fost votata de catre Parlament Legea accesului lainformatiile de interes public34 care are un «potential revolutionar» si prin rolul ei înreformarea administratiei publice si în reducerea coruptiei din acest sector pentru ca,prin Legea accesului, institutiile publice sunt obligate sa elaboreze si sa puna ladispozitia cetatenilor – rapoarte, cel putin anuale, privind gestionarea banului public.Sectiunea speciala privitoare la presa obliga institutiile sa furnizeze ziaristilor, în 24de ore, toate informatiile neclasificate. Legea 544/2001 contine, de altfel, multe alte

reglementari privind accesul liber al cetatenilor la informatia de interes public.

Astfel, fiecare autoritate sau institutie publica are obligatia sa comunice din oficiuurmatoarele informatii de interes public:

a) actele normative care reglementeaza organizarea si functionarea autoritatii sauinstitutiei publice;

b) structura organizatorica, atributiile departamentelor, programul de functionare,programul de audiente al autoritatii sau institutiei publice;

c) numele si prenumele persoanelor din conducerea autoritatii sau a institutieipublice si ale functionarului responsabil cu difuzarea informatiilor publice;

d) coordonatele de contact ale autoritatii sau institutiei publice, respectiv:denumirea, sediul, numerele de telefon, fax, adresa de e-mail si adresa paginiide Internet;

e) sursele financiare, bugetul si bilantul contabil;f) programele si strategiile proprii;g) lista cuprinzând documentele de interes public;h) lista cuprinzând categoriile de documente produse si/sau gestionate, potrivit

legii;i) modalitatile de contestare a deciziei autoritatii sau a institutiei publice în

situatia în care persoana se considera vatamata în privinta dreptului de acces lainformatiile de interes public solicitate35 .

De asemenea, orice persoana are dreptul sa solicite si sa obtina de la autoritatile siinstitutiile publice, în conditiile prezentei legi, informatiile de interes public pe careacestea le vor comunica scris sau verbal36 .

9. Observatii si recomandari

Coruptia se regaseste în faptele care implica utilizarea abuziva a puterii publice, înscopul obtinerii, pentru sine sau pentru altul, a unui câstig necuvenit. Sunt astfel defapte abuzul de putere în exercitarea atributiilor de serviciu, înselaciunea sauprejudicierea unei alte persoane sau entitati, utilizarea fondurilor ilicite în finantareapartidelor politice si a campaniilor electorale, favoritismul/nepotismul, instituirea unuimecanism arbitrar de exercitare a puterii în domeniul privatizarii sau achizitiilorpublice, conflictul de interese.

Pentru limitarea sau chiar prevenirea fenomenului coruptiei sunt necesare o serie demasuri atât în plan legislativ cât si institutional. Din prezentarea facuta cadruluinormativ în vigoare se desprind o serie de recomandari privind actiunile de întreprinsîn viitor pentru realizarea acestui deziderat.

l Conflictul de interese nu este definit în mod explicit de catre legislatiaromâneasca, aceasta utilizând conceptul de “incompatibilitate”, care acopera doarpartial notiunea de “conflict de interese”. Exista multiple exemple în acest sensîncepând chiar cu legea fundamentala, Constitutia României, (art. 104), legea

administratiei publice locale nr. 215/2001 (art. 30 si 62), sau legea nr. 78/2000 pentruprevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie (art. 12). Se impune decio amendare a legislatiei în vigoare în sensul introducerii acestei notiuni în modexplicit. Un important pas înainte l-a constituit Ordonanta de urgenta a Guvernuluiprivind instituirea unor interdictii pentru alesii locali si functionarii publici37 ,ordonanta pe care am prezentat-o mai sus. Ramâne de vazut care va fi forma finala aacestui act normativ în urma aprobarii ei de catre Parlament

l Declaratiile de avere ale functionarilor publici continua sa nu fie publice si maimult, legea descurajeaza pe cei interesati sa formuleze întrebari cu privire lalegalitatea averii detinute de cei alesi sau numiti în functii publice, întrucât sarcinaprobei incumba petitionarului, iar în cazul în care nu vine cu “dovezi clare” însprijinul cererii sale de investigare sanctiunile sunt dintre cele mai puternice.Propunem deci modificarea actelor normative corespunzatoatre în vederea schimbariicaracterului declaratiei de avere din “secrete” în publice.

l Achizitiile publice sunt un domeniu în care în mod constant coruptia îsi gasestelocul. Una din masurile care se pot lua este aceea de a se institui sistemul prin carecompaniile care au fost descoperite ca folosind practici corupte sa fie trecute pe “listaneagra” si sa nu mai poata participa la acest proces pe viitor. În privinta achizitiilorpublice este importanta si procedura publicitatii care conform legii se realizeaza prinpublicarea în Monitorul Oficial partea a VI-a neexistând însa un Buletin alAchizitiilor Publice. Publicarea se face si în presa interna sau/si internationala.

Tot în privinta achizitiilor publice mentionam faptul ca legea nu are prevederiexplicite si ferme în privinta evitarii conflictului de interese si nepotismului.

Una din propunerile formulate de catre reprezentantii societatii civile cu ocaziadezbaterilor pe marginea Programului national de prevenire a coruptiei a fost aceea caachizitiile publice sa fie anuntate în termen legal si în format standard în pagina deinternet a institutiei, ca si rezultatele lor, argumentându-se de altfel ca acest lucru esteposibil chiar fara o reglementare expresa în acest sens, din moment ce majoritateainstitutiilor publice au deja pagini de internet.

Trebuie mentionat ca în privinta dezvoltarii si informatizarii administratiei publice afost aprobata prin Hotarâre de Guvern38 Strategia privind informatizareaadministratiei publice care urmeaza a fi pusa în aplicare în perioada 2001-2004.

l Transparenta constituie una din premisele combaterii coruptiei.

Legislatia româna are câteva reglementari menite sa asigure aceasta conditie. Existaînsa si o serie de reglementari incomplete sau defectuos realizate care permit limitareaaccesului la informatii. Un exemplu în acest sens este legea nr. 215/2001 aadministratiei publice locale care în art. 43 stipuleaza ca sedintele consiliului localsunt publice “cu exceptia cazurilor în care consilierii decid, cu majoritate de voturi, caacestea sa se desfasoare cu usile închise”. Este lasata deschisa deci calea arbitrariuluiîn stabilirea situatiilor în care sedintele sunt închise pentru public. Legea nu face decâtsa stabileasca o serie de cazuri în care sedintele sunt în mod obligatoriu publice.

Consideram ca se impune reanalizarea acestei dispozitii legale.

l Adoptarea unui cod deontologic pentru functionarii publici reprezinta un obiectivmajor asa cum am subliniat în cuprinsul acestui studiu. Sistemul de selectare sipromovare bazat în mod exclusiv pe merite si performante, fapt ce contribuie lastabilitatea functionarului, la garantarea pozitiei acestuia este alt obiectiv important înlupta împotriva coruptiei prin eliminarea cauzelor favorizatoare ale acesteia. Referitorla administratia publica si la masurile de reforma întreprinse pâna acum trebuierecunoscut ca în decursul anului 2001 si în primele 2 luni ale anului 2002 a fostadoptat un numar important de acte normative care denota interesul real pentru acestdomeniu. Pe lânga actele normative specificate în capitolul destinat functionarilorpublici, a fost realizata si aprobata Strategia Guvernului privind accelerarea reformeiîn administratia publica39 si a fost înfiintat Consiliul guvernamental pentrumonitorizarea reformei administratiei publice40 .

l În privinta autoritatilor administratiei publice, legea nr. 35/1997 privindorganizarea si functionarea institutiei Avocatului Poporului detaliaza mandatulacestuia de a apara drepturile si libertatile cetatenilor în raporturile acestora cuautoritatile publice. Numit de Senat pe o perioada de 4 ani, Avocatul Poporului esteindependent fata de orice autoritate publica si prezinta rapoarte anual sau la cerereParlamentului în plenul celor doua camere.

Autoritatile publice sunt obligate sa comunice sau, dupa caz, sa puna la dispozitiaAvocatului Poporului, în conditiile legii, informatiile, documentele sau actele pe carele detin în legatura cu cererile care au fost adresate Avocatului Poporului, acordându-isprijin pentru exercitarea atributiilor sale. Desi prevederea legala este foarte clara înprivinta obligativitatii furnizarii de informatii, exista multiple cazuri de neconformare,drept pentru care chiar Avocatul Poporului în raportul sau pe anul 1998 a sustinutideea necesitatii introducerii de sanctiuni pentru autoritatile publice care nu dau curscererii sale.

Note 1 Programul national de prevenire a coruptiei, aprobat prin Hotarârea Guvernului nr. 1065/2001,publicata în Monitorul Oficial nr. 728 din 15 noiembrie 2001 2 Conform Anuarului statistic al României, Institutul National de Statistica, 2000 3 Zamfir, C (coordonator) - Politici sociale în România: 1990-1998, Editura Expert, Bucuresti 1999, p.

528 4 Barometrul de opinie publica, noiembrie 2001, 5 Catalin Grid – Comisii doar pe hârtie, Supliment Jurnalul National, 2000 6 Hotarârea Guvernului nr. 672/1998 publicata în Monitorul Oficial nr. 379 din 5 octombrie 1998 7 Programul national de aderare la Uniunea Europeana, varianta 1999 8 Hotarârea Guvernului nr. 222/2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 71 din 9 februarie 2001 9 Conform Legii nr. 90/2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 164 din 2 aprilie 2001 10 Legea nr. 27/2002 pentru ratificarea Conventiei penale privind coruptia, adoptata la Strasbourg la 27

ianuarie 1999, publicata în Monitorul Oficial nr. 65 din 30 ianuarie 2002 11 Rezolutia (97) 24 privind cele 20 de Principii directoare pentru lupta împotriva coruptiei doptata la 6

noiembrie 1997 de comitetul Ministrilor Consiliului Europei cu ocazia celei de-a 101-a Sesiuni a sa 12 Alina Mungiu-Pippidi – For an institutional approach to post comunist corruption. Analisys and

policy proposal based on a survey of three central european states, 2000.

13 Bruno Stefan – Incursiune în sociologia administratiei publice locale din România, în volumulAtitudini si valori în administratia publica locala, Editura BCS, Bucuresti, 2001, p. 5 si urm.

14 *** Anticoruptia în tranzitie (raport executiv prezentat de Banca Mondiala), 2000 15 Legea nr. 215/ 2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001 16 Legea nr. 69/1991 a administratiei publice locale. 17 Recomandarea 60 (1999) privind integritatea reprezentantilor locali si regionali 18 art. 47 al legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale, publicata în Monitorul Oficial nr. 204 din

23 aprilie 2001 19 Ordonanta de urgenta nr. 5/2002 publicata în Monitorul Oficial nr. 90 din 2 februarie 2002 20 Art. 1 din OUG nr. 5/2002 21 art. 37 al Regulamentului de organizare si functionare a consiliilor locale aprobat prin Ordonanta

Guvernului nr. 35/2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 90 din 2 februarie 2002 22 L. Matei, A. Matei - Aquis comunitar si administratie publica, Editura Economica, Bucuresti, 2000,

p. 58 23 Publicata în Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998 24 Publicata în Monitorul Oficial nr. 241 din 11 mai 2001 25 SIGMA este o initiativa comuna a Centrului OECD (Organisation for Economic Co-operation and

Development) pentru Cooperarea cu Economiile în Tranzitie si a Programului Phare al UniuniiEuropene si activeaza în cadrul Serviciul de Management Public al OECD, care ofera informatii sianalize ale expertilor în domeniul managementului public factorilor de decizie politica si faciliteazacontactul si schimbul de experienta între managerii din sectorul public.

26 Op. cit. p. 201 27 Publicata în Monitorul Oficial nr. 600 din 8 decembrie 1999 28 Theodor Stolojan – Elaborarea, coordonarea si aplicarea poilticilor guvernamentale în România,

lucrare realizata în octombrie 1999 pentru CRPE 29 Aprobat prin Hotarârea Guvernului nr. 1025/2001, publicata în Monitorul Oficial nr. 728 din 15

noiembrie 2001 30 Hotarârea Guvernului nr. 1084/2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 707 din 7 noiembrie 2001 31 Hotarârea Guvernului nr. 1085 /2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 710 din 7 noiembrie 2001 32 Hotarârea Guvernului nr. 1087/2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 710 din 7 noiembrie 2001 33 Legea nr. 78/2000 publicata în Monitorul Oficial nr. 219 din 18 mai 2000 34 Legea nr. 544/2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 663 din 23 octombrie 2001 35 articolul 5 din legea nr. 544/2001 36 articolul 6 din legea nr. 544/2001 37 Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 5/2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 90 din 2 februarie

2002 38 Hotarârea Guvernului nr. 1007/2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 705 din 6 noiembrie 2001 39 Hotarârea Guvernului nr. 1006/2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 660 din 19 octombrie 2001 40 Hotarârea Guvernului nr. 951/2001 publicata în Monitorul Oficial nr. 640 din 12 octombrie 2001

Coruptia în administratia publica locala

Documents

Transcript of Coruptia în administratia publica locala

1234960680 Coruptia InMoldova Si Lupta Cu Ea

CORUPTIA SI CRIMA

Sisteme Informatice Geografice – GIS – pentru Administratia ...Sisteme Informatice Geografice – GIS – pentru Administratia Locala Sistem instrument software Informatic ofera

Coruptia. Definitie Si Reglementare

Facultativ Audit Intern in Administratia Publica Locala

L E G E Privind Administratia Publica Locala

IRES-Barometrul Increderii: Administratia Locala Martie 2014

Coruptia in sistemul juridic

Legea 215-2001 Administratia Publica Locala

Administratia puplica locala in sistemul administrativ din Polonia.doc

Coruptia in Sistemul Judiciar. Transparency International

LEGE 215.2001-Administratia Publica Locala

Analiza Contabilitatii Evenimentelor Privind Decontarile Cu Furnizorii Si Clientii in Administratia Publica Locala

Administratia publica locala din Polonia - Referat.doc

Administratia publica locala

Coruptia in Administratia Publica

195471615 Relatia Dintre Administratia Publica Locala

posturi.gov.roposturi.gov.ro/wp-content/uploads/bibliografii_concurs_08.05.2017.pdf · Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala. Pressedinte —Alexandru Ionut Ciornohac

Coruptia - Mijloc de Sustinere a Crimei Organizate

Coruptia criminalitatea economica