Post on 06-Jul-2018
8/16/2019 Andrei Mocearov Alocutiune IER Lansare SPOS 2012
1/6
Ş
ş
ţ
Alocuţiune
cu ocazia lansării studiilor realizate în cadrul proiectului SPOS 2012
11 aprilie 2013
Sunt onorat şi bucuros pentru oportunitatea pe care o am de a rosti o alocuţiune
cu ocazia unuia dintre evenimentele reper cu care ne-a obişnuit Institutul
european din România (IER) şi anume lansarea seriei de studii de strategie şi
politici SPOS 2012.
Alocuţiunea mea se va concentra pe două chestiuni:
I. Rolul studiilor în domeniul afacerilor europene
II. O scurtă reflecţie despre Uniunea Europeană de azi și de mâine
Înainte de a intra în miezul intervenţiei, aş dori să spun câteva cuvinte despre
gazda noastră, Institutul european din România.
Pentru lumea pasionată de afacerile europene, abonamentul, vorbind generic, la
produsele şi evenimentele marca IER, este obligatoriu. IER, de la debutul său, în anul 2000, şi până în prezent, a oferit o gamă diversificată de produse, de care
cei interesaţi profesional sau pur şi simplu pasionaţi de domeniul legat de UE,
au putut să beneficieze constant. IER a avut şansa să aibă, în timp, doi directori
generali profesionişti şi pasionaţi care au contribuit imens prin atitudine şi
dăruire la crearea, păstrarea şi ridicarea reputaţiei institutului. Este vorba de
domnul Nicolae Idu, primul director general, alături de noi azi, în calitate de şef
al Reprezentanţei Comisiei Europene în România şi bineînţeles de gazda noastră
8/16/2019 Andrei Mocearov Alocutiune IER Lansare SPOS 2012
2/6
de astăzi, doamna Gabriela Drăgan, director general al IER în prezent. Le
mulţumesc ambilor pentru ce au f ăcut, ce fac şi sunt convins că vor face pentru
a aduce cât mai mulţi români mai aproape de Uniunea Europeană. Nu aş vrea
însă să fiu nedrept şi să nu amintesc şi să mulţumesc întregii echipe a
Institutului european din România, tânără, pasionată, profesionistă, harnică şi
jovială care ne înconjoară, cel puţin o parte din ea, şi astăzi. Noi, la Camera
Deputaţilor, echipa cu care lucrez la direcţia de specialitate, suntem cititori
constanţi ai produselor IER.
I.
Rolul studiilor europene
Studiile în domeniul afacerilor europene sunt esenţiale în înţelegerea politicilor
şi legislaţiei UE şi a efectelor sale în economia şi sistemul juridic din România.
Ele se adresează funcţionarilor publici angrenaţi în activităţi legate de UE,
studenţilor, elevilor, în general, publicului larg interesat de Uniunea Europeană.
În acelaşi timp, studiile reprezintă materie primă pentru sistemul de formare a
poziţiei naţionale în cadrul instituţiilor Uniunii Europene, în special în cadrul
Consiliului UE. Formarea poziţiei naţionale este un efort major de sinteză a
opiniilor din societatea românească. Studiile în domeniul afacerilor europene
reprezintă fundamentul pe baza căruia ar trebui să aibă loc dialogul cu actorii
interesaţi şi care ar conduce la identificarea interesului naţional sau a interesului
comun european. Desigur, Parlamentul are de jucat un rol esenţial în realizarea
acestei sinteze a interesului naţional.
În continuare, aş dori să fac două observaţii legate de formarea poziţiei
naţionale şi gradul de utilitate a studiilor în domeniul afacerilor europene.
1. În teorie, secvenţa este următoarea: în prima etapă se configurează poziţia
naţională optimă, cu marje de negociere, în etapa a doua are loc negocierea,
unde se încearcă obţinerea celui mai bun rezultat. În practică, lucrurile sunt mai
complicate. Există un reglaj fin între procesul de formare a poziţiei naţionale şi
procesul de negociere. Formarea şi negocierea se produc, de multe ori, aproape
8/16/2019 Andrei Mocearov Alocutiune IER Lansare SPOS 2012
3/6
simultan şi se condiţionează reciproc. Totuşi, formarea poziţiei naţionale ar
trebuie să primeze în raport cu negocierea. Fără a neglija reglarea dozajului între
cele două activităţi, poziţia naţională, care este o sinteză a interesului naţional,
trebuie să determine negocierea şi nu viceversa. Există însă percepţia că, de
fapt, de multe ori, negocierea determină mai degrabă poziţia naţională.
Utilizarea metodei ralierii la consensul care se formează în cadrul negocierii în
instituţiile Uniunii Europene este uneori plauzibilă, dar abuzul utilizării ei este
riscant. În plus, este şi o chestiune a utilităţii efective a studiilor realizate. Ele
sunt cu atât mai utile, cu cât exerciţiul formulării poziţiei naţionale este mai
solid, mai puternic. Dacă negocierea primează, utilitatea efectivă a studiilorscade.
Legat de observaţia anterioară, se ridică problema naturii afacerilor europene.
Sunt ele afaceri externe sau afaceri naţionale? Fără a subaprecia componenta
externă, afacerile europene sunt în esenţă afaceri care se referă în ultimă instanţă
la politici şi nu la relaţii. Chiar dacă este vorba de modelarea politicilor
europene, ele sunt implementate naţional. Politicile europene produc efectenaţionale. Procesul de formare a unei politici europene cade mai degrabă în
categoria naţional decât internaţional. De altfel, studiul nr. 2 prezentat astăzi -
Coordonarea afacerilor europene la nivel naţional - coordonat de profesorul
Iordan Bărbulescu, subliniază că „afacerile europene devin o component ă de
sine st ăt ătoare, distan ţ ându-se, într-o anumit ă măsur ă , de afacerile externe în
în ţ elesul lor clasic”. Discuţia despre natura afacerilor europene nu este doar unaacademică, ea are implicaţii asupra arhitecturii instituţionale în domeniu. În
acest context, merită atenţie recomandarea din studiu potrivit căreia trebuie
regândit designul instituţional de coordonare a afacerilor europene prin
stabilirea coordonatorului unic, fie în forma unei entităţi ministeriale de genul
Ministerului afacerilor europene sau a unui departament al afacerilor europene
ataşat primului ministru.
8/16/2019 Andrei Mocearov Alocutiune IER Lansare SPOS 2012
4/6
În altă chestiune instituţională, sperăm ca mult aşteptata lege de cooperare între
parlament şi guvern în domeniul afacerilor europene, aflată în prezent în
dezbatere la Senat, să fie în final adoptată şi promulgată pentru a stimula un rol
cât mai activ al Parlamentului Românei în domeniul afacerilor europene.
2. Procesul formal de adoptare a legislaţiei europene durează de regulă de la 6
luni la 2 ani, sigur pot fi variaţii mai mari, de la ca la caz. Partea formală este
precedată de reflecţie şi consultări, care pot dura mulţi ani. De multe ori,
principale idei şi opţiuni se conturează în perioada de reflecţie, iar în procedura
formală, care debutează cu propunerea legislativă iniţiată de Comisia
Europeană, se face acordul fin al nuanţelor. Am prezentat aceste lucruri pentru a
sublinia nevoia de anticipaţie a planificării studiilor europene. Este important ca
demararea studiilor europene să se facă în perioada de reflecţie şi consultare.
Eficienţa şi utilitatea lor este cu atât mai mare, cu cât ele sunt f ăcute mai
timpuriu. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemul de formare a poziţiei
naţionale, unde este recomandabil ca efortul să fie optim repartizat între
dezbaterea în perioada de reflecţie şi consultare şi dezbaterea în perioada denegociere şi adoptare formală a propunerii legislative.
II. Reflecţii despre Uniunea Europeană prezentă şi viitoare
Uniunea Europeană traversează momente de frământare intensă. Criza
financiară a evidenţiat vulnerabilităţile structurale ale UE şi în special a uniunii
monetare, vulnerabilităţi care au împiedicat un răspuns optim la criză. Designul
original a creat dezechilibre uriaşe. Când fluxurile financiare, care au alimentat,
iresponsabil, înainte de 2008, creşterea pe datorie, s-au oprit brusc, au urmat
valuri succesive de crize financiare şi fiscale. Forţele care au creat uriaşele
dezechilibre au generat şi divergenţe serioase în competitivitate.
Răspunsul Uniunii Europene a fost dezvoltarea unei strategii bazată pe
austeritate fiscală severă şi reforme structurale pentru sprijinirea ofertei,
8/16/2019 Andrei Mocearov Alocutiune IER Lansare SPOS 2012
5/6
îndreptate în primul rând spre deschiderea pieţelor de produse, liberalizarea în
continuare a serviciilor, în special a industriilor de reţea, precum şi spre
flexibilizarea pieţei muncii. Această strategie este un indiciu că modelul
economic considerat de Comisie ca cel mai adecvat pentru descrierea lumii în
care trăim este cel al “noii sinteze clasice” care presupune că sursele ciclurilor
economice sunt şocurile tehnologice, adică şocurile pe partea de ofertă, şi
schimbările de preferinţe, astfel că şomajul este consecinţa faptului că lucrătorii
doresc să se odihnească mai mult.
Rezultatul acestei strategii este adâncirea recesiunii, însoţită de şomaj la niveleinacceptabile pentru societăţi care au un minim respect pentru demnitatea
umană. Lucrurile nu mai pot continua în direcţia aceasta, pentru că vor produce
consecinţe sociale şi politice grave.
Ar merita realizată o reevaluare a strategiei pentru a inversa priorităţile:
-
mai întâi recâștigarea încrederii cetăţenilor şi apoi a încrederii pieţelor;- mai întâi disciplinarea pieţelor şi apoi disciplinarea statelor;
- mai întâi tratarea deficitului de cerere şi apoi tratarea deficitului de ofertă
Ar trebui luate în considerare modele economice alternative, în special cel care
presupune că criza este rezultatul unui şoc pe partea de cerere, remediabil prin
activarea politicilor publice, pentru a compensa reducerea drastică a cereriiprivate, şi nu prin măsuri de austeritate.
În privinţa dezbaterii în curs referitoare la Proiectul pentru Uniunea economică
şi monetară profundă şi veritabilă, pentru ca aceasta să fie într-adevăr veritabilă,
este nevoie de dotarea UEM cu un număr de instrumente:
a. Instrumente de încurajare a convergenţei în interiorul UE;
8/16/2019 Andrei Mocearov Alocutiune IER Lansare SPOS 2012
6/6
b. Instrumente de prevenire şi descurajare a dezvoltării
dezechilibrelor interne în UE, mai ales a celor care nu provin din
fundamente economice;
c.
Instrumente de ajustare simetrică la nivel european a
dezechilibrelor macroeconomice în interiorul UE;
d. Instrumente de asigurare la nivel european împotriva şocurilor
asimetrice
Uniunea Europeană ar trebui, de asemenea, să asigure un raport optim între
responsabilitatea statelor şi solidaritatea la nivel european. Responsabilitateacrescândă a statelor nu trebuie privită ca un substitut pentru solidaritate.
Şi nu în ultimul rând, trebuie reinventat parlamentarismul, nu pe hârtie, ci în
realitate. Deficitul democratic, care a fost una dintre provocările majore ale
construcţiei UE extinse şi a inspirat unele noutăţi în Tratatul de la Lisabona, s-a
mărit în loc să se micşoreze. Metoda negocierii nocturne, până în zorii zilei, laConsiliul European, agravează deficitul democratic, nu-l atenuează.
Tentaţia unora de a ocoli parlamentele, invocând nevoia de reacţie rapidă în
condiţii de criză pentru a linişti pieţele, este primejdioasă pentru democraţie.
Parlamentarismul şi democraţia au nevoie de suficient timp pentru a asigura
controlul necesar asupra deciziilor politice. Într-adevăr, trebuie să găsim un
echilibru optim între eficienţă şi legitimitatea democratică.
Oportunitatea pe care o avem acum de a înainta pe calea unei construcţii politice
mai puternice în Uniunea Europeană trebuie valorificată prin dezbateri
democratice, transparente, cu participarea deplină a parlamentelor naţionale şi a
Parlamentul European.