Andrei Mocearov Alocutiune IER Lansare SPOS 2012

8/16/2019 Andrei Mocearov Alocutiune IER Lansare SPOS 2012

1/6

Ş

ş

ţ

Alocuţiune

cu ocazia lansării studiilor realizate în cadrul proiectului SPOS 2012

11 aprilie 2013

Sunt onorat şi bucuros pentru oportunitatea pe care o am de a rosti o alocuţiune

cu ocazia unuia dintre evenimentele reper cu care ne-a obişnuit Institutul

european din România (IER) şi anume lansarea seriei de studii de strategie şi

politici SPOS 2012.

Alocuţiunea mea se va concentra pe două chestiuni:

I. Rolul studiilor în domeniul afacerilor europene

II. O scurtă reflecţie despre Uniunea Europeană de azi și de mâine

Înainte de a intra în miezul intervenţiei, aş dori să spun câteva cuvinte despre

gazda noastră, Institutul european din România.

Pentru lumea pasionată de afacerile europene, abonamentul, vorbind generic, la

produsele şi evenimentele marca IER, este obligatoriu. IER, de la debutul său, în anul 2000, şi până în prezent, a oferit o gamă diversificată de produse, de care

cei interesaţi profesional sau pur şi simplu pasionaţi de domeniul legat de UE,

au putut să beneficieze constant. IER a avut şansa să aibă, în timp, doi directori

generali profesionişti şi pasionaţi care au contribuit imens prin atitudine şi

dăruire la crearea, păstrarea şi ridicarea reputaţiei institutului. Este vorba de

domnul Nicolae Idu, primul director general, alături de noi azi, în calitate de şef

al Reprezentanţei Comisiei Europene în România şi bineînţeles de gazda noastră


2/6

de astăzi, doamna Gabriela Drăgan, director general al IER în prezent. Le

mulţumesc ambilor pentru ce au f ăcut, ce fac şi sunt convins că vor face pentru

a aduce cât mai mulţi români mai aproape de Uniunea Europeană. Nu aş vrea

însă să fiu nedrept şi să nu amintesc şi să mulţumesc întregii echipe a

Institutului european din România, tânără, pasionată, profesionistă, harnică şi

jovială care ne înconjoară, cel puţin o parte din ea, şi astăzi. Noi, la Camera

Deputaţilor, echipa cu care lucrez la direcţia de specialitate, suntem cititori

constanţi ai produselor IER.

I.

Rolul studiilor europene

Studiile în domeniul afacerilor europene sunt esenţiale în înţelegerea politicilor

şi legislaţiei UE şi a efectelor sale în economia şi sistemul juridic din România.

Ele se adresează funcţionarilor publici angrenaţi în activităţi legate de UE,

studenţilor, elevilor, în general, publicului larg interesat de Uniunea Europeană.

În acelaşi timp, studiile reprezintă materie primă pentru sistemul de formare a

poziţiei naţionale în cadrul instituţiilor Uniunii Europene, în special în cadrul

Consiliului UE. Formarea poziţiei naţionale este un efort major de sinteză a

opiniilor din societatea românească. Studiile în domeniul afacerilor europene

reprezintă fundamentul pe baza căruia ar trebui să aibă loc dialogul cu actorii

interesaţi şi care ar conduce la identificarea interesului naţional sau a interesului

comun european. Desigur, Parlamentul are de jucat un rol esenţial în realizarea

acestei sinteze a interesului naţional.

În continuare, aş dori să fac două observaţii legate de formarea poziţiei

naţionale şi gradul de utilitate a studiilor în domeniul afacerilor europene.

1. În teorie, secvenţa este următoarea: în prima etapă se configurează poziţia

naţională optimă, cu marje de negociere, în etapa a doua are loc negocierea,

unde se încearcă obţinerea celui mai bun rezultat. În practică, lucrurile sunt mai

complicate. Există un reglaj fin între procesul de formare a poziţiei naţionale şi

procesul de negociere. Formarea şi negocierea se produc, de multe ori, aproape


3/6

simultan şi se condiţionează reciproc. Totuşi, formarea poziţiei naţionale ar

trebuie să primeze în raport cu negocierea. Fără a neglija reglarea dozajului între

cele două activităţi, poziţia naţională, care este o sinteză a interesului naţional,

trebuie să determine negocierea şi nu viceversa. Există însă percepţia că, de

fapt, de multe ori, negocierea determină mai degrabă poziţia naţională.

Utilizarea metodei ralierii la consensul care se formează în cadrul negocierii în

instituţiile Uniunii Europene este uneori plauzibilă, dar abuzul utilizării ei este

riscant. În plus, este şi o chestiune a utilităţii efective a studiilor realizate. Ele

sunt cu atât mai utile, cu cât exerciţiul formulării poziţiei naţionale este mai

solid, mai puternic. Dacă negocierea primează, utilitatea efectivă a studiilorscade.

Legat de observaţia anterioară, se ridică problema naturii afacerilor europene.

Sunt ele afaceri externe sau afaceri naţionale? Fără a subaprecia componenta

externă, afacerile europene sunt în esenţă afaceri care se referă în ultimă instanţă

la politici şi nu la relaţii. Chiar dacă este vorba de modelarea politicilor

europene, ele sunt implementate naţional. Politicile europene produc efectenaţionale. Procesul de formare a unei politici europene cade mai degrabă în

categoria naţional decât internaţional. De altfel, studiul nr. 2 prezentat astăzi -

Coordonarea afacerilor europene la nivel naţional - coordonat de profesorul

Iordan Bărbulescu, subliniază că „afacerile europene devin o component ă de

sine st ăt ătoare, distan ţ ându-se, într-o anumit ă măsur ă , de afacerile externe în

în ţ elesul lor clasic”. Discuţia despre natura afacerilor europene nu este doar unaacademică, ea are implicaţii asupra arhitecturii instituţionale în domeniu. În

acest context, merită atenţie recomandarea din studiu potrivit căreia trebuie

regândit designul instituţional de coordonare a afacerilor europene prin

stabilirea coordonatorului unic, fie în forma unei entităţi ministeriale de genul

Ministerului afacerilor europene sau a unui departament al afacerilor europene

ataşat primului ministru.


4/6

În altă chestiune instituţională, sperăm ca mult aşteptata lege de cooperare între

parlament şi guvern în domeniul afacerilor europene, aflată în prezent în

dezbatere la Senat, să fie în final adoptată şi promulgată pentru a stimula un rol

cât mai activ al Parlamentului Românei în domeniul afacerilor europene.

2. Procesul formal de adoptare a legislaţiei europene durează de regulă de la 6

luni la 2 ani, sigur pot fi variaţii mai mari, de la ca la caz. Partea formală este

precedată de reflecţie şi consultări, care pot dura mulţi ani. De multe ori,

principale idei şi opţiuni se conturează în perioada de reflecţie, iar în procedura

formală, care debutează cu propunerea legislativă iniţiată de Comisia

Europeană, se face acordul fin al nuanţelor. Am prezentat aceste lucruri pentru a

sublinia nevoia de anticipaţie a planificării studiilor europene. Este important ca

demararea studiilor europene să se facă în perioada de reflecţie şi consultare.

Eficienţa şi utilitatea lor este cu atât mai mare, cu cât ele sunt f ăcute mai

timpuriu. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemul de formare a poziţiei

naţionale, unde este recomandabil ca efortul să fie optim repartizat între

dezbaterea în perioada de reflecţie şi consultare şi dezbaterea în perioada denegociere şi adoptare formală a propunerii legislative.

II. Reflecţii despre Uniunea Europeană prezentă şi viitoare

Uniunea Europeană traversează momente de frământare intensă. Criza

financiară a evidenţiat vulnerabilităţile structurale ale UE şi în special a uniunii

monetare, vulnerabilităţi care au împiedicat un răspuns optim la criză. Designul

original a creat dezechilibre uriaşe. Când fluxurile financiare, care au alimentat,

iresponsabil, înainte de 2008, creşterea pe datorie, s-au oprit brusc, au urmat

valuri succesive de crize financiare şi fiscale. Forţele care au creat uriaşele

dezechilibre au generat şi divergenţe serioase în competitivitate.

Răspunsul Uniunii Europene a fost dezvoltarea unei strategii bazată pe

austeritate fiscală severă şi reforme structurale pentru sprijinirea ofertei,


5/6

îndreptate în primul rând spre deschiderea pieţelor de produse, liberalizarea în

continuare a serviciilor, în special a industriilor de reţea, precum şi spre

flexibilizarea pieţei muncii. Această strategie este un indiciu că modelul

economic considerat de Comisie ca cel mai adecvat pentru descrierea lumii în

care trăim este cel al “noii sinteze clasice” care presupune că sursele ciclurilor

economice sunt şocurile tehnologice, adică şocurile pe partea de ofertă, şi

schimbările de preferinţe, astfel că şomajul este consecinţa faptului că lucrătorii

doresc să se odihnească mai mult.

Rezultatul acestei strategii este adâncirea recesiunii, însoţită de şomaj la niveleinacceptabile pentru societăţi care au un minim respect pentru demnitatea

umană. Lucrurile nu mai pot continua în direcţia aceasta, pentru că vor produce

consecinţe sociale şi politice grave.

Ar merita realizată o reevaluare a strategiei pentru a inversa priorităţile:

-

mai întâi recâștigarea încrederii cetăţenilor şi apoi a încrederii pieţelor;- mai întâi disciplinarea pieţelor şi apoi disciplinarea statelor;

- mai întâi tratarea deficitului de cerere şi apoi tratarea deficitului de ofertă

Ar trebui luate în considerare modele economice alternative, în special cel care

presupune că criza este rezultatul unui şoc pe partea de cerere, remediabil prin

activarea politicilor publice, pentru a compensa reducerea drastică a cereriiprivate, şi nu prin măsuri de austeritate.

În privinţa dezbaterii în curs referitoare la Proiectul pentru Uniunea economică

şi monetară profundă şi veritabilă, pentru ca aceasta să fie într-adevăr veritabilă,

este nevoie de dotarea UEM cu un număr de instrumente:

a. Instrumente de încurajare a convergenţei în interiorul UE;


6/6

b. Instrumente de prevenire şi descurajare a dezvoltării

dezechilibrelor interne în UE, mai ales a celor care nu provin din

fundamente economice;

c.

Instrumente de ajustare simetrică la nivel european a

dezechilibrelor macroeconomice în interiorul UE;

d. Instrumente de asigurare la nivel european împotriva şocurilor

asimetrice

Uniunea Europeană ar trebui, de asemenea, să asigure un raport optim între

responsabilitatea statelor şi solidaritatea la nivel european. Responsabilitateacrescândă a statelor nu trebuie privită ca un substitut pentru solidaritate.

Şi nu în ultimul rând, trebuie reinventat parlamentarismul, nu pe hârtie, ci în

realitate. Deficitul democratic, care a fost una dintre provocările majore ale

construcţiei UE extinse şi a inspirat unele noutăţi în Tratatul de la Lisabona, s-a

mărit în loc să se micşoreze. Metoda negocierii nocturne, până în zorii zilei, laConsiliul European, agravează deficitul democratic, nu-l atenuează.

Tentaţia unora de a ocoli parlamentele, invocând nevoia de reacţie rapidă în

condiţii de criză pentru a linişti pieţele, este primejdioasă pentru democraţie.

Parlamentarismul şi democraţia au nevoie de suficient timp pentru a asigura

controlul necesar asupra deciziilor politice. Într-adevăr, trebuie să găsim un

echilibru optim între eficienţă şi legitimitatea democratică.

Oportunitatea pe care o avem acum de a înainta pe calea unei construcţii politice

mai puternice în Uniunea Europeană trebuie valorificată prin dezbateri

democratice, transparente, cu participarea deplină a parlamentelor naţionale şi a

Parlamentul European.

Andrei Mocearov Alocutiune IER Lansare SPOS 2012

Documents

Transcript of Andrei Mocearov Alocutiune IER Lansare SPOS 2012