Post on 31-Oct-2014
description
UNIVERSITATEA “BABEŞ-BOLYAI”
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI GESTIUNEA
AFACERILOR
CONTABILITATE INTERNATIONALA
PROIECT: ANALIZA PRACTICILOR DE RAPORTARE FINANCIARA PRIN INTERMEDIUL IFRS/IAS
Echipa: Breazdau Diana-EXCA, Lepsa Alexandra-DE, Lobont Flaviu-DE, Luca Simona-DE, Tatar Loredana-De
2011
CUPRINS
1
ANALIZA PRACTICILOR DE RAPORTARE FINANCIARA PRIN INTERMEDIUL STANDARDULUI INTERNATIONAL DE CONTABILITATE: IAS 2 “Stocuri”..........................................................................................................3
1. Prezentarea aspectelor privind recunoaşterea şi evaluarea stocurilor conform IAS 2..........................................................................................................................3
1.1 Recunoaşterea stocurilor conform IAS 2......................................................3
1.2 Evaluarea stocurilor conform IAS 2.............................................................3
1.3 Recunoasterea stocurilor pe cheltuieli..........................................................6
1.4 Prezentarea informatiilor..............................................................................7
1.5 Data aplicarii................................................................................................7
2. Metodologie...........................................................................................................8
3. Rezultate obtinute in Spss...................................................................................12
4. Analiza rezultatelor obtinute...............................................................................16
Bibliografie:.............................................................................................................17
2
ANALIZA PRACTICILOR DE RAPORTARE FINANCIARA PRIN INTERMEDIUL STANDARDULUI INTERNATIONAL DE CONTABILITATE: IAS 2 “Stocuri”
1. Prezentarea aspectelor privind recunoaşterea şi evaluarea stocurilor conform IAS 2Scopul IAS 2 este recunoaşterea, mǎsurarea şi evaluarea stocurilor, adicǎ determinarea
valorii la care acestea vor fi recunoscute în bilanţ, valorii la care stocurile se înregistreazǎ la categoria activelor, ca active curente, valoare care va fi raportatǎ pânǎ în momentul realizǎrii acestora ca venit din vânzǎri. Prin urmare, Standardul vizeazǎ evaluarea stocurilor în bilanţ, precizând care sunt cheltuielile ce vor fi luate în considerare pentru calculul costului acestora, stabilind astfel reguli de evaluare la închiderea exerciţiului financiar.
1.1 Recunoaşterea stocurilor conform IAS 2
IAS 2 se aplică pentru contabilizarea tuturor stocurilor reflectate în situaţiile financiare întocmite în sistemul costului istoric, cu excepţia:
a). producţiei în curs de execuţie obţinută în cadrul contractelor de construcţie, inclusiv celor de prestări de servicii direct legate de acestea (IAS 11 – Contracte de construcţie);
b). instrumentelor financiare (IAS 39 – Instrumente financiare: recunoaştere şi evaluare);c). Activelor biologice legate de activitatea agricolǎ şi de producţia agricolǎ în momentul
recoltǎrii (IAS 41 – Agricultura)Conform acestui standard, stocurile trebuie recunoscute ca active atunci când:
reprezintǎ o resursǎ controlabilǎ de întreprindere şi astfel, întreprinderea îşi asumǎ riscurile şi avantajele aferente deşinerii lor;
este probabil sǎ genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere, atât la intrarea, cât şi la ieşirea din entitate;
are un cost sau o valoare care poate fi determinatǎ/evaluatǎ în mod credibil.Stocurile includ elementele materiale, dar şi nemateriale care, dupǎ natura lor, sunt delimitate în funcţie de destinaţie, în patru categorii de stocuri:
bunuri cumpǎrate şi deţinute cu scopul revânzǎrii fǎrǎ a se face nici o transformare, terenuri sau alte proprietǎţi imobiliare achiziţionate pentru a fi revândute;
materiile prime, materialele şi alte consumabile destinate productiei de bunuri sau realizǎrii prestǎrii de servicii;
produsele finite fabricate de întreprindere; producţia, lucrǎrile sau serviciile aflate în curs de execuţie, adicǎ produsele, lucrarile sau
serviciile care au atins un stadiu de fabricaţie/realizare intermediar şi pentru care entitatea nu a înregistrat venitul aferent.
1.2 Evaluarea stocurilor conform IAS 2
Evaluarea stocurilor la încheierea exerciţiului financiar şi la momentul inventarierii
3
Stocurile trebuie reflectate în situaţiile financiare anuale la o valoare mai micǎ decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor, ceea ce înseamnǎ diminuarea valorii lor sub cost pânǎ la valoarea realizabilǎ netǎ. Ea reprezintǎ preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţi, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului şi a costurilor necesare vânzării (cheltuieli de transport, comisioane privind vânzările, costul garanţiei acordată după vânzare). Costul stocurilor nu este recuperabil daca ele au suferit deteriorǎri, sunt uzate moral (integral sau parţial), dacǎ preţurile de vânzare s-au diminuat sau dacǎ au crescut costurile estimate pentru finalizarea sau vânzarea produsului.Valoarea stocurilor poate fi diminuatǎ pânǎ la valoarea realizabilǎ netǎ în urmǎtoarele moduri:
element cu element; grupând elementele similare conexe dupǎ urmǎtoarele criterii: aparţin aceleiaşi game de
priducţie, au scopuri sau utilizǎri finale similare, sunt poduse şi comercializate în aceeaşi zonǎ giograficǎ; nu pot fi evaluate distinct faţǎ de alte elemente din aceeaşi gamǎ de produse.
Estimǎrile valorii realizabile nete se bazeazǎ pe cele mai credibile evidenţe avute la dispoziţie la data întocmirii situaţiilor financiare. Pe lângǎ aceasta, trebuie luat în considerare şi scopul pentru care stocurile sunt deţinute. Astfel, valoarea realizabilǎ netǎ va fi reprezentatǎ de preţul stabilit în contract - pentru bunurile care urmeazǎ sa fie livrate pe baza unor contracte ferme; sau de preţurile generale de vânzare – când cantitatea contractatǎ este mai micǎ decât cea deţinutǎ.
Cea mai adecvatǎ mǎsurǎ a valorii realizabile nete poate fi consderat a fi costul de înlocuire al materiilor prime şi a materialelor consumabile în urmǎtoarele cazuri:
valoarea materialelor şi a consumabilelor nu este diminuatǎ sub cost dacǎ se estimeazǎ cǎ produsele finite vor fi vândute pentru un preţ mai mare sau egal cu costul lor;
dacǎ se estimeazǎ cǎ nivelul produselor finite va depǎşi valoarea realizabilǎ netǎ, ceea ce va determina diminuarea costului materialelor pânǎ la aceastǎ valoare.
Datoritǎ faptului cǎ valoarea realizabilǎ netǎ reflectǎ preţul de vânzare estimat a se obţine pe piaţǎ, pe parcursul desfǎşurǎrii normale al activitǎţii, pentru fiecare perioadă ulterioară se efectuează o nouă evaluare a acesteia. Dacă acele condiţii care au determinat decizia de a diminua valoarea realizabilă netă au încetat să mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se va storna, astfel încât noua valoare contabilă a stocului să fie egala cu cea mai mică valoare dintre valoarea de intrare şi valoarea realizabilă netă revizuită.
Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniul entitǎţii Baza de evaluare a stocurilor fiind costul, acesta trebuie determinat cât mai credibil.
Astfel, costul trebuie sǎ cuprindǎ toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în prezent.Aceste costuri pot fi:Costul de achiziţie este propriu stocurilor din cumpărări: materii prime, materiale consumabile, mărfuri, ambalaje şi alte bunuri cumpărate cu titlu oneros şi cuprinde urmǎtoarele: preţul de cumpărare, inclusiv taxele de import şi celelalte taxe de cumpărare (cu excepţia acelora pe care întreprinderea le poate recupera de la autorităţile fiscale), costurile de transport şi de manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct achiziţiei de stocuri. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achiziţie.Costul de prelucrare este propriu stocurilor fabricate: produse finite, semifabricate, producţie în curs de execuţie şi alte stocuri produse de unitatea patrimonială. Acest cost cuprinde: costurile direct aferente unităţilor produse şi un cost indirect, ce este corespunzǎtor alocǎrii sistematice a :
4
regiei fixe de producţie, care reprezintǎ acele costuri indirecte de producţie care rămân relativ constante, indiferent de volumul producţiei. Alocarea acestei regii asupra costului de prelucrare se face pe baza capacitǎţii normale de producţie, care reprezintǎ producţia estimatǎ a fi obţinutǎ, în medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade sau sezoane, în condiţii normale. Mǎrimea regiei fixe aferentǎ fiecǎrei unitǎţi de produs nu se majoreazǎ ca urmare a unei scǎderi a volumului producţiei sau a neutilizǎrii capacitǎţilor de producţie. În exerciţiile în care se înregistrează o producţie neobişnuit de mare, valoarea regiei fixe alocate fiecărei unităţi de produs este diminuatǎ, astfel încât stocurile să nu fie evaluate la o valoare mai mare decât costul lor; regiei variabile de producţie, care reprezintǎ acele costuri indirecte de producţie care variază direct proporţional sau aproape direct proporţional cu volumul producţiei şi este alocatǎ fiecǎrei unitǎţi produse pe baza folosirii reale a facilitǎţii productive.Alte costuri, care cuprind acele costuri, directe sau indirecte, generate de cheltuielile angajate de entitate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în prezen , ca de exemplu regiile fixe generale, costurile generate de proiectarea produselor sau alte lucrǎri pentru anumiţi clienţi. În aceste costuri nu se includ: pierderile de materiale, manoperă sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normal admise; cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care astfel de costuri sunt necesare în procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie; regiile generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în forma şi la locul în care se găsesc în prezent; şi costurile de desfacere. Aceste costuri se recunosc ca şi cheltuieli ale perioadei curente, influenţând direct rezultatul exerciţiului financiar curent.
Evaluarea stocurilor la ieşirea din entitateIeşirea stocurilor din gestiune se face, în principal, prin consum şi prin vânzare. Problema fundamentală care se pune pentru înregistrarea ieşirii stocurilor este cea a preţului utilizat. În acest sens, norma IAS-2 grupează stocurile în funcţie de posibilitatea de identificare a lor în: stocuri identificabile şi stocuri fungibile şi delimitează următoarele metode de evaluare:
o pentru stocurile identificabile: metoda identificării specifice (IS);o pentru stocurile fungibile; ca tratamente contabile de bază:
- metoda costului mediu ponderat (CMP);- metoda primul intrat-primul ieşit (FIFO);alte tratamente (tehnici de măsurare a costurilor);- metoda preţului prestabilit (cost standard);- metoda la preţ cu amănuntul. Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile şi al acelor bunuri sau servicii produse şi care sunt destinate unor comenzi distincte trebuie determinate prin identificarea specifică a costurilor individuale. Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente care sunt, de regulă, fungibile, deoarece poate orienta selectarea unor anumite elemente ce rǎmân în stoc cu anumite costuri, iar costurile stocurilor vândute sau consumate putând fi folosite pentru obţinerea unor efecte dorite asupra contului de profit şi pierdere. În aceste cazuri, metodele care permit selectarea acelor elemente ce rămân în stoc sunt: metoda "primul intrat-primul ieşit” (FIFO) şi metoda costului mediu ponderat (CMP). Metoda "primul intrat-primul ieşit" (FIFO) presupune cǎ primele elemente cumpărate sunt cele care se şi vând primele şi, prin urmare, elementele care rămân în stoc la sfârşitul perioadei sunt cele cumpărate sau produse cel mai recent. Avantajele aplicǎrii acestei metode:
5
- este uşor de calculat;- evaluarea stocului final se face la cele mai recente preţuri şi poate fi mai uşor conectat la
valorile actuale.Dezavantajele aplicǎrii metodei FIFO sunt:
- în perioada de schimbǎri rapide de preţuri, profiturile pot fi supraevaluate faţǎ de costurile curente, datoritǎ faptului cǎ ieşirile sunt evaluate la cost istoric, iar veniturile din vânzǎri la costuri curente;
- majorarea preţurilor de vânzare o datǎ cu creşterea costurilor de achiziţie, cu toate cǎ unele stocuri s-ar putea sa fi fost achiziţionate înainte de creşterea preţurilor.
Metoda costului mediu ponderat (CMP) calculează costul fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după recepţia fiecărei intrări, în funcţie de circumstanţele în care se găseşte întreprinderea. Aceastǎ metodǎ este frecvent utilizatǎ în cazul în care stocurile sunt cumpǎrate la preţuri diferite, iar în contabilitate ele nu sunt individualizate în funcţie de costul de achiziţie sau de producţie al fiecǎrui lot.Avantajele aplicǎrii metodei costului mediu ponderat:
- niveleazǎ profiturile, utilizând o medie a valorilor stocurilor inişial şi final;- tinde sǎ anuleze efectele fluctuaiei preţurilor, deoarece costul final calculat este influenţat
de toate preţurile plǎtite pe parcusul anului şi de costul stocului iniţial;- este relativ uşor de calculat.
Dezavantajele utilizǎrii metodei costului mediu ponderat:- existǎ riscul ca valoarea stocurilor sǎ fie denaturatâ, datoritǎ ponderǎrii, putând, astfel,
afecta profitabilitatea şi valorile din situţiile financiare;- costul unitar al stocurilor nu va fi identic cu cel menţionat în facturile furnizorilor;- calculele necesitǎ timp şi trebuie fǎcute avându-se în vedere acurateţea rezultatului;- pentru determinarea venitului şi luarea unor decizii, sunt mai relevante valorile reale.
Standardul autorizeazǎ evaluarea stocurilor prin utilizarea metodei standard sau metodei preţului de vânzare cu amǎnuntul, dar doar dacǎ prin aplicarea acestor metode se obţin rezultate apropiate cu costul real.
Metoda costului standard este utilizatǎ de întreprinderile care nu au posibilitatea de a afla în timp real valorile efective ale intrǎrilor şi ieşirilor de stocuri, ca urmare a organizǎrii particulare a sistemului informaţional. Costul standard se determinǎ pe baza costurilor din perioada anterioarǎ sau ţinând cont de nivelurile normale ale consumurilor (materii prime, materiale consumabile, manoperǎ), revizuite şi ajustate periodic, în funcţie de influenţa anumitor factori (inflaţia, condiţiile de piaţǎ etc.).
Metoda de evaluare la preţ de vânzare cu amǎnuntul Potrivit IAS 2, metoda este folosită în comerţul cu amănuntul pentru a măsura costul
stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă de determinare a costului.Costul stocurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute (adaosului comercial) din preţul de vânzare al stocurilor (exclusiv TVA). Metoda se aplicǎ la societǎţile ce au ca obiect de activitate comerţul cu amǎnuntul, acest preţ fiind preţul de vânzare pe piaţǎ a elementelor individuale din stoc.
1.3 Recunoasterea stocurilor pe cheltuieli
6
Atunci cand stocurile sunt vandute, valoarea contabila a stocurilor trebuie recunoscuta ca o cheltuiala in perioada in care a fost recunoscut venitul corespunzator. Valoarea oricarei diminuari a stocurilor pana la valoarea realizabila neta si toate pierderile de stocuri trebuie recunoscute drept cheltuiala in perioada in care are loc diminuarea sau pierderea de valoare. Valoarea oricarei stornari a diminuarii valorii stocurilor ca urmare a unei cresteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscuta ca o reducere a cheltuielii cu stocurile in perioada in care a avut loc stornarea.Procesul de recunoastere ca o cheltuiala a valorii stocurilor vandute duce la conectarea costurilor la veniturile din activitatea curenta.Stocurile incorporate intr-un alt activ imobilizat realizat in regie proprie sunt recunoscute drept cheltuieli pe parcursul duratei utile de viata a acelui activ.
1.4 Prezentarea informatiilor
o Situatiile financiare trebuie sa prezinte cel putin urmatoarele informatii:o Politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv metodele folosite pentru
determinarea costului;o Valoarea contabila totala a stocurilor si valoarea contabila a categoriilor de stocuri,
grupate intr-un mod adecvat intreprinderii;o Valoarea contabila a acelor stocuri care au fost evaluate la valoarea realizabila neta;o Valoarea oricaror stornari ale diminuarilor valorii stocurilor;o Circumstantele sau evenimentele care au dus la aparitia unor astfel de stornari ale
diminuarii valorii stocurilor;o Valoarea stocurilor gajate in contul datoriilorInformatiile privind valoarea contabila a diverselor categorii de stocuri, precum si
dimensiunea modificarilor acestor active sunt utile beneficiarilor situatiilor financiare. Cele mai intalnite clasificari ale stocurilor cuprind: marfuri, materii prime, materiale, productia in curs si produse finite. Stocurile unui prestator de servicii pot fi descrise ca productie in curs de executie.
Situatiile financiare trebuie sa prezinte una dintre urmatoarele informatii: costul stocurilor recunoscut ca o cheltuiala in cursul perioadei; costurile de exploatare imputabile veniturilor din activitatile curente, clasificate dupa
natura lor recunoscute ca o cheltuiala in cursul perioadei1.Costul stocurilor recunoscute ca o cheltuiala in cursul perioadei consta in acele costuri care fusesera incluse in evaluarea stocurilor vandute, regia de productie nealocata si valoarea anormala a costurilor de productie a stocurilor.
1.5 Data aplicariiAcest standard se aplica situatiilor financiare care acopera perioade incepand cu 1 ianuarie2 2006.
1 Ordinul 3055/2009;
2 IAS2 “Stocuri”, 2006
7
2. MetodologieIn elaborarea si alcatuirea acestui proiect au luat parte un numar de cinci persoane care si-au
repartizat sarcinile in mod egal in raport cu marimea proiectului.Participantii la acest proiect fac parte din cadrul Facultatii de Stiinte Economice si Gestiunea Afacerilor, specialezarea Diagnostic si Evaluare respectiv Expertiza Contabila si Audit, acestia fiind Lepsa Alexandra, Luca Simona, Lobont Flaviu, Tatar Loredana si Breazdau Diana.
Pentru realizarea proiectului ne-am folosit de standardul de contabilitate IAS 2, problematica bazata pe stocuri.Din acest standard ,IAS 2, ne-am hotarat sa urmarim 4 problematici:
Metode de masurare a costurilor Metode de.evaluare a stocurilor la intrarea in entitate Metode de evaluare a costurilor la iesirea din entitate Metode de inventar
Prin acest proiect se urmareste analiza mai multor firme de pe trei piete de capital avand domenii de activitate relativ apropiate. Evoluatia acestora fiind redata cu ajutorul unor variabile si a indicatorului disclosure index, variabilele alese de catre noi sunt: cifra de afaceri, profitul, actiuni detinute in entitatile affiliate si rezultatul per actiune. Aceasta analiza s-a facut cu ajutorul programului informatic SPSS.Pentru alegerea celor 50 de companii ne-am folosit de trei dintre cele mai mari piete de capital din Europa cum ar fi London Exchange Stock, Paris Stock Exchange si frankfurt stock exchange alegere facuta in functie de trei domenii de activitate:
Constructii Industrie Servicii
Pentru rezolvarea indicatorilor din cadrul proiectului ne-am folosit de date preluate din rapoartele anuale pe anul 2010, date referitoare la:
Cifra de afaceri Profit / Pierdere Actiuni detinute in entitatile afiliate Rezultat per actiune
Urmatoarea etapa a fost introducerea datelor in programul informatic SPSS, carora li s-au atribuit valori intre paragul [0-3] in functie de diferite criterii specifice fiecarui element din bilant.
Dupa atingerea obiectivelor practice propuse pentru acest proiect, am realizat si o scurta descriere teoretica a tematicii bazate pe standarul de contabilitate IAS 2.In compunerea partii teoretice am utilizat diverse surse bibliografice cum ar fi :
o Manuale de contabilitateo Diverse reviste financiareo Monitorul oficial
Proiectul a fost realizat cu succes, cu ajutorul tuturor membrilor, care si-au adus contributia in mod egal pe parcursul derularii acestuia.
8
DENUMIRE COMPANII Domeniu de activitate CA (milioane €)/2010
L`Oreal industria produselor cosmetice
Vallourec S.A servicii industriale
Bouygues S.A constructii si materiale
Gestievision Schneider Electrica servicii industriale
Lafarge S.A constructii si materiale
Danone S.A industrie alimentara
Total S.A industria petrolului și gazului
Electicite de France S.A industrie energetica
Eiffage S.A constructii si materiale
Alstom servicii industriale
Saint-Gabain constructii si materiale
Aurubis AG constructii si materiale
Schulergroup constructii si materiale
Walter Energy industria mineritului
Churchill Corporation constructii si materiale
Gallifordtry constructii si materiale
Bilfinger constructii si materiale
Vulcan Materials Company industrie extractiva
Bg Group industria gazelor naturale
British Airways serviciii
Alliant Energy Industrie
Center Point Energy Industrie
Ch Energy Group INC Industrie
Connacher Oil and Gas Industrie
Drax Group PLC Industrie
FX Energy Industrie
International Power PLC Industrie
Middlesex Water Company Industrie
Petrofac Industrie
Rock Tech Lithium INC Industrie
Compass Group industrie
9
AVATION PLC servicii
BALTIC OIL TERMINALS industrie
GLOBAL PORTS INVESTMENTS PLC industrie
SK TELECOM servicii
COMPUTACENTER servicii
Deutsche Telekom Telecommunications Services servicii
Deutsche Lufthansa- Transportation servicii
Bilfinger Berger SE servicii
MVV Energie AG industrie
Activa Resources AG Industrie petroliera
Drillisch AG Servicii deTelecomunicatii
Hochtief AG constructii si materiale
RWE AG Industria energetica
TUI Group Hotels Servicii hoteliere
GEA Group AG Industria energetica
AdEPT Telecom Plc Servicii deTelecomunicatii
Beazley Plc Servicii
Hiscox Ltd. Servicii
KENTZ CORPORATION LTD industrie petroliera
10
3. Rezultate obtinute in Spss
Var dep-DIVar indep=profitul
Model Summary
Model R R Square Adjusted R SquareStd. Error of the
Estimate
1 ,146a ,021 ,001 ,693
a. Predictors: (Constant), Profitul
ANOVA
Model Sum of Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression ,500 1 ,500 1,043 ,312a
Residual 23,020 48 ,480
Total 23,520 49
11
Coefficientsa
Model
Unstandardized CoefficientsStandardized Coefficients
t Sig.B Std. Error Beta
1 (Constant) 2,860 ,499 5,727 ,000
Profitul -,500 ,490 -,146 -1,021 ,312
Var independenta=Actiunile detinute la entitatile afiliate
Model Summary
Model R R Square Adjusted R SquareStd. Error of the
Estimate
1 ,060a ,004 -,017 ,699
Coefficientsa
Model
Unstandardized Coefficients
Standardized Coefficients
t Sig.B Std. Error Beta
1 (Constant) 2,500 ,349 7,156 ,000
12
ANOVAb
Model Sum of Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression ,085 1 ,085 ,175 ,678a
Residual 23,435 48 ,488
Total 23,520 49
Actiunile detinute la filiale
-,152 ,364 -,060 -,418 ,678
Cifra de afaceri:
Model Summary
Model R R Square Adjusted R SquareStd. Error of the
Estimate
1 ,046a ,002 -,019 ,699
ANOVAb
Model Sum of Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression ,050 1 ,050 ,102 ,751a
Residual 23,470 48 ,489
Total 23,520 49
a. Predictors: (Constant), Cifra de afaceri
b. Dependent Variable: Disclosure Index
Coefficientsa
Model
Unstandardized Coefficients
Standardized Coefficients
t Sig.B Std. Error Beta
1 (Constant) 2,464 ,340 7,236 ,000
Cifra de afaceri
-,044 ,139 -,046 -,319 ,751
a. Dependent Variable: Disclosure Index
13
Castigul pe actiune al entitatii:
Model Summary
Model R R SquareAdjusted R
SquareStd. Error of the Estimate
1 ,090a ,008 -,013 ,697
a. Predictors: (Constant), Castigul pe actiune al entitatii
ANOVAb
ModelSum of Squares df Mean Square F Sig.
1 Regression ,190 1 ,190 ,392 ,534a
Residual 23,330 48 ,486
Total 23,520 49
a. Predictors: (Constant), Castigul pe actiune al entitatii
b. Dependent Variable: Disclosure Index
14
Coefficientsa
Model
Unstandardized Coefficients
Standardized Coefficients
t Sig.B Std. Error Beta
1 (Constant) 2,503 ,249 10,069 ,000
Castigul pe actiune al entitatii
-,103 ,165 -,090 -,626 ,534
a. Dependent Variable: Disclosure Index
4. Analiza rezultatelor obtinute
Daca luam DI variabila dependenta si profitul cea independenta, potrivit tabelului Model summary putem observa ca nu exista o corelatie prea buna, nivelul acesteia fiind de 0,146.În tabelul ANOVA, informaţia importantă este statistica F cu ajutorul căreia se testează semnificaţia globală a variabilelor independente, in cazul nostrum variabila independenta este profitul care are valoarea lui F egala cu 1.043, acesta fiind un nivel foarte mic de semnificatie globala, iar sig=0.312, depasind valoarea de 0.05, iar asfel se accepta ipoteza lipsei de semnificatie a profitului.
Daca luam variabila dependenta Di si variabila independenta-actiunile detinute la entitatile afiliate putem observa din nou un sig ce depasesete cu mult valoarea de 0.05, acesta fiind egal cu 0.678, prin urmare putem spune ca se accepta ipoteza lipsei de semnificatie a actiunilor in entitatile afiliate, adica nu exista corelatie intre actiunile detiunute in entitatile afiliate si Disclosure index(indicele nivelului de prezentare a informatiilor in situatiile financiare).
Daca luam variabila dependenta DI si variabila indepentanta-cifra de afaceri, utilizand acelasi test Anova putem observa un sig=0.751, care deasemenea are o valoare mult mai mare decat 0.05, in concluzie nu exista nici o corelatie intre cifra de afaceri si DI.
Utilizand testul Anova si in cazul variabilei independente-castig/actiune, putem observa un sig=0.534, care deasemenea depaseste pragul de 0.05, iar astfel se accepta ipoteza conform careia castigul/actiune nu are nici o semnificatie aspura nivelului de prezentare a informatiilor in situatiile financiare, deci nu exista corelatie intre DI si castigul/actiune.
15
Bibliografie:
Fekete Szilvester, Cercetare conceptuala si empirica privind raportarile financiare din Romania si Ungaria. Convergenta si conformitate cu IFRS, Ed. Casa Cartii De Stiinta, Cluj-Napoca, 2009;
Standardul international de contabilitate IAS2:Stocuri”;
Ordinul 3055/2009Internet: www.euronext.com www.londonstockexchange.com www.deutsche-boerse.com
16