VPR52-Revista aprilie 2017 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2017/04/vpr042017.pdf · Adaptabilitatea...

Adaptabilitateapescuitului la feeder

34

NR. 52•aNUL MMXVII

Despre viitorulnostru Congres

3

Mărunțișurifolositoare

32

Vulpea încătarea puștii

8 ww

w.a

gvps

.ro

APRILIE

REDaCȚIaPreședinte executiv

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel Neagu

Layout/DesignCREA

DifuzareIng. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 52/APRILIEMMXVII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

5

14

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu; Președinte executiv: Neculai Șelaru; Vicepreședinți: Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), TeodorBentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), DorinCalciu (Alba, Arad, Hunedoara), Adrian Duță (Gorj, Mehedinți), Filip Georgescu (Argeș,Teleorman), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu Mare), Nicolae Goicea (Botoșani, Neamț, Suceava),Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Cornel Lera (Timiș, Caraș-Severin), Eusebiu Martiniuc(Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Paul Niculescu (Ilfov), Dragoș Onciulencu (Tulcea),Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Florică Stan (Buzău,Dâmdovița, Prahova), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui).

VâNăTOaRE3 EDITORIALDespore viitorul nostru Congres4 PE }EAVA PU{TII„Vânătorul” fără cap5 FACEViitorul lupului în Franța…și nu numai6 ETOLOGIEDespre simțurile vânatului (IV)8 DE SEZONVulpea în cătarea puștii9 GASTRONOMIERață la cuptor cu portocale și rozmarin10 CERCETAREEvaluarea populațiilor locale de faună cinegetică (IV)11 POVESTIRIMoș Pătru12 CERCETAREDispar păsările cântătoare14 CERCETAREUn vaccin așteptat în Europa (I)15 IN MEMORIAMLaurențiu Dinu16 POVESTIRIPepita18 OPINIECine poate răspunde?19 IN MEMORIAMFangli Carol20 MUNI}IEDe ce gloanțe de carabină devânătoare fără plumb?

21 POVESTIRITrei vulpi22 DE SEZONDe la Esop citire24 CHINOLOGIEAportul - instinct și deprindere25 PLANTE T~M~DUITOAREGhințura galbenă26 RESTITUIRI„Peștii, așa cum îi vede țăranulpescar român”26 GLUMEBuline

PESCUIT28 COMPETI}IICampionatul de pescuit sportiv alA.G.V.P.S. din România 2017 (I)30 ECHIPAMENTFirele și aplicațiile lor în pescuitul la răpitor32 ATELIERMărunțișuri folositoare33 GASTRONOMIEStorceag34 PESCUIT STA}IONARVersatilitatea pescuitului la feeder36 PESCUIT PE RÂUModificări utile pentru năluci38 ECHIPAMENTSpecializările lansetelor de răpitor (III)40 noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunar – Rebus – Mica publicitate

30

36

D eși trăim într-o societate neve-rosimil de zbuciumată, dincauza neîmplinirii deziderate-

lor trecute, nesiguranței zilei de mâineși a unei discordii profesionist orches-trate, suntem, în continuare, liniștiți. Li-niștiți și siguri că cineva veghează lainteresele noastre și nu ni se poate în-tâmpla nimic grav sau foarte grav.

Aceasta fiindcă, în decursul timpu-lui, am reușit să depășim, împreună,marea majoritate a capcanelor întinsedin dorințe potrivnice nouă, mascate înspatele unor intenții doar declarativ sauaparent benefice.

Poate și fiindcă ne-am mulțumit, demulte ori, neavând ce face, cu ceea cene-a rămas dintr-o moștenire trecută,în condițiile în care puteam pierde maimult sau aproape totul.

Poate și fiindcă experiențele necon-formiștilor și aventurierilor, în vână-toare și pescuit recreativ și/sau sportiv,ne-au arătat că a fost și este mai înțe-lept să așteptăm momente mai potri-vite, pentru schimbări mai sigure, sprebine.

Poate și fiindcă agitatorii, merce-nari sau obedienți altora ori de capullor, nu s-au dovedit credibili și demnide luat în seamă.

Poate și fiindcă cei aleși de noi, săreprezinte interesele asociațiilor afiliateși membrilor acestora, au dovedit loia-litate, realism, pricepere și suficientăeficiență în susținerile lor.

Poate și din alte motivați, pe carenu le mai aducem acum în atenție.

Chiar dacă lucrurile nu au evoluatîntotdeauna așa după cum ne-am fidorit cei mai mulți dintre noi și chiardacă, pe parcursul perioadei depășite s-au mai făcut și greșeli, care au gene-rat nemulțumiri momentane și răbuf-niri neplăcute, unitatea marii majorităția membrilor vânători și pescari ai aso-ciațiilor afiliate nu a avut prea mult desuferit.

Iar această unitate care nu a pututfi spartă, în ciuda eforturilor întreprinseîn mod deschis sau ocult în acest sens,ne-a protejat și conservat premizele su-praviețuirii și revenirii la normalitate înviitor, în activitățile de vânătoare șipescuit recreativ. Mai ales dacă se vareuși o reconsiderare a relațiilor con-tractuale cu instituțiile reînnoite ale sta-tului și de parteneriat cu ONG-urile deprotecție sinceră, nicidecum mercan-tilă, a mediului înconjurător și a echili-brului în natură.

Din această perspectivă se simte ne-

voia unor schimbări prielnice de strate-gie, care se pot realiza prin schimbăriraționale de atitudine și promovări res-ponsabile de oameni mai tineri, care și-au dovedit deja loialitatea și priceperea,printre mai vechii aleși în conducereaA.G.V.P.S. Astfel spus, se simte nevoiaunor reînnoiri oportune și infuzii deforțe proaspete, în interesul obștii noas-tre și a imaginii acesteia.

Foarte importante rămân însă, pen-tru continuitate și stabilitate, anverguraacestor schimbări și inspirația în alege-rile ce urmează.

Trebuie să fim de acord, cu toții, cămarea majoritate a delegaților asocia-țiilor afiliate în Congres vor ști să ana-lizeze mai bine, cu discernământul carese impune, candidaturile depuse și vordecide cu rațională responsabilitate,dincolo de orice eventuale încercări deinfluențare interesată a lor, cum estemai favorabil să aleagă, pentru întreaganoastră societate de vânători și de pes-cari recreativi și/sau sportivi.

Din partea mea rămâne deschisă ra-lierea, fără nici un fel de rezerve, laorice hotărâre se va lua în mod demo-cratic, cu votul majorității confortabilea reprezentanților asociațiilor afiliate înCongres.

APRILIE 2017 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 4Despre simțurile vânatului 6

Vulpea în cătarea puștii 8Evaluarea faunei cinegetice 10

Cu plumb sau fără plumb 20

APRILIE

Despre viitorulnostru congresNECULAI ȘELARU

EDITORIAL

Ne apropiem, pe zi ce trece, fără prea multă agitație și parcă fără dorință de schimbăripripite, de Congresul nostru special, de alegeri, din 6 mai 2017.Deviza din anul precedent „Unitate • Continuitate • Stabilitate • Prosperitate”pare să fi rămas, încă, de actualitate.

P ersonajul în cauză a apreciat căeste bine să se „dea mare”, că„dă bine” la privitori și cititori,

sunținând o mare minciună pentru acăpăta încredere. Este o formă de înșe-lătorie venită din partea unui ins careîncă se consideră vânător, după ce apierdut această calitate cu mai mulți aniîn urmă. Omul nu știe cât rău a pututsă-și facă într-un moment tensionat, ge-nerat de o ieșire în public necontrolată,specifică oamenilor fără cap, cu jude-cată primară. Orice-ai face într-o ipos-tază, de-a dreptul primejdioasă dinpunct de vedere al mesajului, tot prosta ieșit pentru Cătălin Rădulescu. Asta seîntâmplă dintr-un motiv foarte simplu:lipsa maturității morale, politice, fami-liale. Nu poți să vii cu argumentul căești vânător, când știi că nu mai ai dreptde port și folosire a armei de vânătoare,ci doar să deții o astfel de armă.

Mărturisesc, nu fără oarecareteamă, că persoana la care fac trimi-tere, ori nu înțelege cât de mare esterăul făcut vânătorilor adevărați, prinboicotarea credibilității acestora în spa-țiul public, ori realitatea în care trăieștenu-i oferă nicio scăpare de reabilitare

și de revenire la un comportament de-cent, normal. În acest context, nu îmiimaginez ce prestație a avut alesul ar-geșenilor pe vremea când îndeplineaobligațiile stabilite de lege pentru apractica vânătoarea. E, oricum, destulde suspect să crezi că un individ cugândirea și vorbirea lui ar putea să fieapărătorul convins al faunei cinegetice,mândru că servește interesul național,susținându-l împotriva unor acțiuni os-tile dezvoltării și gospodăririi acesteiavuții naționale. O vorbă aruncată aiu-rea mă stimulează să cred că animalelesălbatice ar putea avea, din parteaauto-intitulatului vânător, un trata-ment la fel de absurd cu cel destinatprotestatarilor din fața guvernului,ceea ce nu se face. Vorbim de un per-

sonaj despre care presa a scris că aravea unele probleme penale, care, înmod logic, îi afectează credibilitatea.

Împătimiții în vânătoare au, de re-gulă, o poziție respectată în societate,acest lucru făcând ca vânătoarea să fieo pasiune nobilă, care respectă tradițiileși acceptă reflecția gândirii pozitive,nici decum amenințarea, indiferent cuiîi este adresată. Este total neproductivăși periculoasă răfuiala personală cu ani-malele sălbatice, și mai ales cu oamenii.„Bărbăția nu înseamnă agresivitate saufurie, ci puterea de a stăpâni simțurile,pornirile... Totul pleacă de la educație șide la moralitate”, afirma un vânător cuzeci de ani de experiență vânătorească.Nu vreau să adaug vorbărie generală,ci doar să remarc nevoia de autocon-trol în cazul unor personaje înecateîntr-un comportament ciudat și, în ace-lași timp, imatur.

Rezum cele scrise mai înainte cu oreflecție a lui Dostoievski, care ar trebuisă dea de gândit unora care se cred vâ-nători, dar în altă viață: „Se comparăuneori cruzimea oamenilor cu cea a ani-malelor salbatice, comparația este jigni-toare pentru acestea din urmă”.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Pe țeava puștiiOPINIE

Se compară uneoricruzimea oamenilor

cu cea a animalelorsalbatice, comparația estejignitoare pentru acesteadin urmă”.–FEODOR DOSTOIEVSKI

„Vânătorul” fără capELIADE BĂLAN

Nu cred că este înțelept să-i crezi pe toți ciudații care se autodeclară vânători autenticila televizor. Aceștia susțin că fac parte din branșa vânătorească pentru ca să scadăpresiunea îngrijorării generale, după ce se fac de râs cu o gândire de rândaș parvenit,care depășește înțelegerea unui om normal. Deputatul de Argeș, prezentat de toatămass-media, nu a avut nicio reținere când a declarat, senin, „sunt și vânător”. Aconsiderat că, dacă spune că are un asemenea statut, în realitate fals sută la sută, șidacă deține o armă de vânătoare și permisul de armă tip A, își poate permite să afirmeorice, cum ar fi, de exemplu, să tragă cu tunul cu apă în manifestanții din Piața Victorieisau cu arma sa militară, tip AKM, în stradă, dacă va fi nevoie, armă despre care asusținut că a tras cu ea la Revoluție. Ulterior, în fața procurorilor, a negat.

L ucrările, demarate acum unan, au fost conduse de MuzeulNațional de Istorie și de Oficiul

Național al Vânătorii și Faunei Sălba-tice, la cererea Ministerului Mediului,în vederea elaborării unei strategiipentru perioada 2025-2030.

În dorința de a garanta o anumităcoabitare pașnică între om și prădă-tor, secretarul de stat pentru biodiver-sitate, Barbara Pompili, declara, învara anului trecut, că dorește să răs-pundă „celor două cerințe: asigurareaprotecției speciei și garantarea uneicoabitări sociale și economice accepta-bile între lup și activitățile umane”.

Populația de lupi reapărută în Alpipe cale naturală în 1992, după ce dis-păruse complet în anii ’30, a fost esti-mată în anul 2016 la 292 de indivizi,repartizați în 35 de haite. Efectul întabăra opusă, cea a crescătorilor deoi, nu este deloc unul îmbucurător:circa 9.788 de oi ucise în același an.

Facem o paranteză și afirmăm, con-form unor calcule simple de amatori,potrivit acestor date oficiale, fiecare lupar fi mâncat, zilnic, peste 2 kg de carnede oaie, ceea ce nu poate fi credibil.

Conform studiului oamenilor deștiință francezi, viabilitatea specieiCanis lupus se află într-o etapă cru-cială, imposibil de estimat direct lascara unui teritoriu atât de vast cumeste cel al Franței (aproape de trei orisuprafața României). Cercetătorii semulțumesc să citeze lucrările științi-fice care menționează că putem vorbide o populație viabilă, pe termenlung, plecând de la un număr cuprinsîntre 2.500-5.000 de indivizi maturidin punct de vedere sexual. Ori,această cifră este departe de efectivulactual al Franței și al țărilor europene.

Deși cercetătorii estimează că po-pulația de lupi „nu este expusă la unrisc de dispariție demografică ime-diată”, aceștia previn totuși că numă-rul lupilor va înceta să crească și,

plecând de la un prag de mortalitatede 34%, ar urma declinul. După cal-culele lor, mortalitatea populației delup, oricare ar fi fost cauzele, s-a ridi-cat la 22% între 1995-2013, și ar fiatins nivelul critic de 34% în perioada2013-2016, când s-a înregistrat o sta-bilitate a populației, dar fără creștere.„Suntem în zona critică. În cazul încare datele din 2017 confirmă stabili-tatea populației, aceasta ar însemnacă, dacă sunt împușcați mai mulți lupidecât numărul stabilit în urma evaluă-rilor, se pune în joc viabilitatea speciei”,a declarat președintele grupului de

studiu, Yvon Le Maho, eco-fiziolog laUniversitatea din Strasbourg.

Pentru a regla populația de 292 delupi, statul autorizează „extragerea” a36 de indivizi, cu titlu de derogare, învederea protecției lor. Cu un nou ordinministerial, în curs de adoptare, pentruprelevarea a 4 indivizi suplimentari,cota anuală va crește la 40 de exem-plare. Aceasta, în condițiile în care, înultimii trei ani, cotele legale de recoltăs-au ridicat la 14% din efectivele delupi, în timp ce statisticile sugerează cănu ar trebui să se depășească planul de10% pentru a permite populației să fie„cel puțin stabilă”.

În fața acestor incertitudini, cerce-tătorii estimează că este „imposibil dea prezice evoluția efectivelor de acumpână în 2030”, așa cum ceruse minis-terul. Raportul recomandă guvernuluisă aplice o gestionare adaptată popu-lației, an după an. În viziunea d-lui.Le Maho, această politică ar trebui în-treprinsă la nivel european, unde tră-iesc la ora actuală circa 12.000 lupi.„Nu are sens să gerăm, doar la nivelulFranței, un prădător care parcurge miide kilometri” a mai adăugat coordona-torul studiului.

Efectivele populației de lup din Ro-mânia nu par a fi în pericol. Există însăriscul ca, din prea mult zel, autoritățileromâne să pună în pericol viabilitateaaltor populații de faună cinegetică,dacă nu se revine la măsurile de regle-mentare a marilor prădători. Fiindcăfauna cinegetică, în totalitatea și echi-librul ei, trebuie văzută ca o resursă na-turală care trebuie administratăsustenabil. O aliniere ad litteram la le-gislația europeană, care nu este întot-deauna aplicabilă uniform, și o„susținere irațională a suprapopulații-lor de prădători mari” ar putea de-clanșa un dezechilibru trist și greureversibil în lanțul trofic, în dauna fau-nei cinegetice, a bogatei biodiversitățiși, în final, a societății omenești.

APRILIE 2017 | 5

Actualitate FACE

Suntem în zonacritică. În cazul în

care datele din 2017confirmă stabilitateapopulației, aceasta arînsemna că, dacă suntîmpușcați mai mulți lupidecât numărul stabilit înurma evaluărilor, se puneîn joc viabilitatea speciei”–YVON LE MAHO

Viitorul lupului în Franța…și nu numaiBIANCA IORIATTI

Dacă în Norvegia lupul se află „în plină campanie electorală” și este folosit pentru aatrage voturile, în Franța acesta a ajuns să fie subiectul preferat al lucrărilor științifice.Astfel, în 24 martie, 14 cercetători în biologie au publicat un studiu colectiv privindviitorul marelui prădător în Hexagon, specie protejată care, de ceva vreme, nu înceteazăsă polarizeze atenția crescătorilor de animale și protecționiștilor. Despre cotele de recoltăa lupului, oamenii de știință francezi au ajuns la concluzia că sunt prea mari pentrumenținerea unei populații stabile și în creștere.

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

VĂZULReprezintă cel mai important simț,

absolut vital pentru toate speciile,care acționează împreună cu cel de aldoilea simț important în viața păsări-lor, cel al auzului, în absența cărora– sau a oricăruia dintre ele – nu ar fiposibilă viața unei păsări în stare săl-batică. Rolul acestui simț al văzuluieste cât se poate de multiplu în viațaindividului, deci și a speciei, fiindunul din cele mai performante dotărisenzoriale existente în lumea ani-mală, indiferent dacă este vorba depăsările cu activitate diurnă sau decele cu activitate nocturnă. Astfel, pă-sările au dobândit, prin evoluție, ca-racteristici care, din acest punct devedere, le deosebesc de mamifere. Deexemplu, ochii păsărilor sunt – pro-porțional cu corpul – mai mari decâtcei ai mamiferelor. În plus, tot spredeosebire de mamifere, ochii nu au oformă sferică, ci ovoidală, iar majori-tatea aproape totală a speciilor de pă-

sări au ochii fixați în orbite – cu ex-cepția cormoranului mare – astfel căpasărea trebuie să miște capul pentrua putea privi într-o direcție anume.

Acest fapt este corectat – la spe-ciile de răpitoare de noapte – printr-oaltă adaptare compensatorie, aceea aunei mari mobilități a gâtului, dato-rită căreia pasărea poate roti capul, șideci privirea, într-un arc de cerc depână la 270°, fără să fie nevoită să-șimiște tot corpul. Densitatea celulelordin rețeaua nervoasă optică a păsări-lor este mai mare decât cea de la ma-mifere, ceea ce a dus la evoluția uneiacuități vizuale mai fine. De aseme-nea, zona lobilor optici din creier estemult mai dezvoltată, fiind și foarte so-licitată. În schimb, cea a lobilor olfac-tivi este mult mai amplă la mamifere,păstrând proporțiile, ceea ce conducela concluzia că simțul mirosului la pă-sări, deși există, este mult mai puținfolosit (cu unele excepții).

Poziția ochilor păsărilor este de-

terminată de adaptarea la modul spe-ciei sau grupului de specii de a sehrăni. Astfel, la păsările preponderenterbivore, granivore, frugivore și om-nivore (ocazional necrofage), ochiisunt plasați în lateral, de o parte șialta a capului, ceea ce conferă uncâmp vizual foarte larg, deci panora-mic, putând astfel să observe răpitoriide pe o suprafață mai mare. Înschimb, nu au o vedere stereoscopică,deci nu au posibilitatea distingerii înrelief a diferitelor obiecte.

Dar, în grupul speciilor de păsăride pradă diurne, ochii sunt pozițio-nați spre înainte, iar vederea lor bino-culară le dă posibilitatea evaluăriidistanțelor până la o pradă reperată,a mișcărilor acesteia dar și a reliefu-lui, deci aceste specii au o vedere ste-reoscopică, într-un câmp vizual decca. 60°. Păsările răpitoare nocturneau ochii plasați în față, frontal, bene-ficiind de o excelentă vedere binocu-lară și, în plus, au o adaptare cu totul


Păsările

Nu am lăsat la urmă abordarea păsărilor, deci a „vânatului cu pene” pentru că ar fi„mai puțin importante”, ci dimpotrivă, deoarece ele constituie o categorie aparte nudoar din punct de vederea sistematic, ci și eco –etologic, inclusiv cu caracteristicicomportamentale aparte, determinate de dotările lor senzoriale. Astfel, am consideratcă este utilă – vânătorului și celui care efectuează doar observații – cunoașterea celormai importante simțuri cu care sunt înzestrate păsările. Și, am ales VĂZUL și AUZUL.

ECO-ETOLOGIE

Despre simțurile vânatului (IV)Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU, Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU

Foto: NECULAI ȘELARU

specială în structura ochiului, cu osensibilitate a retinei de 10-100 de orimai mare decât cea a omului, permi-țând pătrunderea și a celei mai slabesurse de lumină, inclusiv cea furnizatăde stele, ceea ce le ajută să vâneze încondiții de întuneric. În situația unuiîntuneric cvasitotal, intervine com-pensator simțul auzului, după cumvom vedea în continuare. În schimb,la unele specii de păsări răpitoare denoapte, vederea de foarte aproapeeste deficitară, situație în care inter-vine simțul tactil al păsării, reprezen-tat de vibrize (pene filiforme lacomisura ciocului) cu ajutorul căroracontrolează prada ținută între gheare.

Acuitatea vizuală a păsărilor estede 3-8 ori mai mare decât cea a omu-lui, iar la speciile de pradă este dato-rată prezenței, în structura ochiului, aacelei formațiuni numită „pata gal-benă”, însă dublă, din partea poste-rioară a ochiului. Această acuitate estevariabilă, în funcție de specie. Astfel,un șorecar, așezat la pândă pe vreocracă uscată, poate vedea un șoarecela distanța de 700-800 m, iar o acvilăîn zbor detectează un iepure-pradă dela o depărtare de 1.500 m. O mențio-nare specială merită și corbul, careeste ocazional necrofag și patruleazăîn zbor suprafețe întinse, căutând osursă de hrană reprezentată de hoitu-rile diferitelor animale, descoperindu-le cu o uimitoare precizie, datorităunei mari acuități vizuale.

Sistemul nervos al păsărilor mi-gratoare prezintă o adaptare utilă întimpul zborului de noapte, în sensulcă dispune de o zonă specializată carepercepe informațiile magnetismuluiterestru și le transformă în informațiivizuale. Astfel, păsări cu activitatediurnă pot efectua deplasări nocturne,ghidate de magnetismul terestru alecărui impulsuri sunt convertite vizualîn veritabile trasee de migrație, stabi-lite și transmise pe cale ereditar-filo-genetică. Această zonă specializatădin sistemul nervos devine inactivă întimpul zilei.

O altă adaptare a simțului vizualal păsărilor este capacitatea de a dis-tinge culorile – vedere tetracromă,percepând patru culori de bază, esen-țială în epocile de împerechere, astfelcă indivizii din aceeași specie pot re-cunoaște vizual partenerii sexuali, iarfemelele pot alege masculii cu penajulcel mai atractiv din punct de vederecromatic, bineînțeles pe lângă alte în-sușiri „convingătoare” (combativitate,vigoare), care să fie folositoare în per-petuarea speciei. Păsările acvaticeprezintă și o altă adaptare, globul

ocular având un țesut membranosspecial care acționează ca o lentilă,putând corecta diferențele de percep-ție vizuală sub apă (în căutarea hra-nei) și cea de la suprafață, pe pământ.Păsările răpitoare de zi au o „mem-brană nicitantă”, un fel de a treiapleoapă, transparentă, care se mișcăorizontal, cu rolul de a umecta globulocular și a-l proteja în timpul marilorviteze de zbor ale păsărilor în atac,care produc un contact violent cuaerul, permițând menținerea vizibili-tății în urmărirea prăzii.

AUZULAcesta este la fel de folositor ca și

văzul, în toate activitățile lor zilnice sausezoniere. Este un simț ascuțit, cu toatecă păsările nu au un pavilion extern, caîn cazul mamiferelor. Indiferent de spe-cie, el servește în primul rând la comu-nicarea intrafamilială, între puii abiaeclozați și părinții lor. Acest rol de co-municare intraspecifică rămâne fun-damental începând cu perioadele deîmperechere, când chemările masculi-lor și, eventual, răspunsurile femelelor,sunt singura cale prin care sexele potsă se regăsească. Prin tonalitățile sune-telor, diferite și caracteristice fiecăreispecii, recepționate auditiv, se face de-limitarea unor teritorii, avertizându-sepotențialii concurenți. Repetăm căaceastă comunicare sonoră a păsăriloreste bogată în semnificații, diferite dela o specie la alta, recepționate de la di-ferite distanțe, care pot determina reac-țiile corespunzătoare din partea celeicare le primește.

Acestea pot fi chemarea puiloreventual rătăciți, chemarea dintre pe-rechi, anunțarea unui potențial peri-

col, chemarea indivizilor din aceeașispecie la descoperirea unei surse dehrană, formarea stolurilor la speciilegregare, menținerea coeziunii aces-tora la speciile migratoare etc. Auzuljoacă un rol compensator al văzului lapăsările răpitoare nocturne. Astfel, însituația unui întuneric complet, elepot localiza, cu precizie absolută, miș-carea unui șoarece-pradă în galeria sasuperficială subterană. Ele au ochiiașezați în interiorul unui „disc facial”din pene, care îndeplinește rolul unuiadevărat radar sonic, cu ajutorul că-ruia pot intercepta zgomotele mă-runte făcute de o pradă și localizareacu precizie a sursei acestora. Acelașirol îl au și zmocurile de pene, asemă-nătoare cu niște urechi, prezente launele specii (bufnița mare, ciuful depădure și ciuful de câmp). În plus, launele specii, canalele auditive suntpoziționate asimetric unul față de ce-lălalt, imediat lângă marginea discu-lui facial, fapt care face ca localizareazgomotelor să fie făcută cu o maimare acuratețe.

Aceasta a fost mica noastră incur-siune în domeniul vast al dotărilorsenzoriale ale principalelor specii devânat – mamifere și păsări – cu men-țiunea că subiectul este departe de afi epuizat. Am ales ceea ce am consi-derat esențial în cunoașterea simțuri-lor animalelor, dar precizăm nunumai faptul că cele prezentate aicisunt doar o sinteză a subiectului, ci șiacela că această dotare senzorială cu-prinde și alte două simțuri, cel al gus-tului și cel tactil, pe care nu le-amabordat, pentru că ar fi depășit cadrulpe care ni l-am propus în tematicaanunțată.

APRILIE 2017 | 7

Foto

: NE

CULA

I ȘE

LAR

U

C ând te gândești cât de multerau râvnite blănițele devulpe prin anii ’80, nu poți să

nu te întrebi ce s-a întâmplat de s-aschimbat situația atât de drastic. Cusiguranță că trendul modei a dattonul, iar blănurile nu au mai fost laputere. Au apărut apoi vocile pentruprotecția animalelor, tot mai prezenteîn cotidianul zilelor nostre. Să fie însădoar acestea motivele…?

Blănițe pentru cațaveicăVremea a trecut și oamenii s-au

schimbat și ei, nu mai tragem la vulpepentru că am devenit mai comozi,cine să o mai jupoaie, cine o tăbă-cește… Apoi, viața e scumpă, să mai„stricăm” un cartuș sau două pentruceva ce nu mai are valoare și de carenu putem profita, și scoate acolo,măcar ceva, de dragul afacerii. Iar la

vânătoarea de mistreți, deși avem șivulpe pe autorizație, unele voci aten-ționează așa, ca în treacăt, „… poatenu trageți la vulpe, e păcat de mistreți,să nu stricăm vânătoarea…”. Și, uiteașa, lista cu argumente se lungește.Iar vulpile își văd liniștite de treabă,în terenurile de vânătoare, la păduresau la câmp, și continuă să dea iamaprin vânatul mic, dar și prin gospodă-riile oamenilor, și să facă blana fru-moasă, frumoasă. Ce folos însă, dacăblana nu mai are preț, iar cațaveicilepar că au fost uitate…!

Șacalul, intrusul care surprinde Prădător relativ nou în multe din

terenurile de vânătoare, mai ales încele situate în interiorul arcului Car-paților și în vestul și nord-vestul țării,șacalul pare să atragă tot mai multatenția, atât a managerilor responsa-


DE SEZON Vânătoare de vulpi

Vulpea în cătarea puștiiMAC

Cu ceva ani în urmă, a vâna o vulpe era o adevărată realizare, norocosul fiind adeseaprivit cu oarecare invidie, dar și respect. Blana roșcatei era la mare preț și, cine avea devânzare câteva blănițe pentru o cațaveică, la finele iernii, avea cu siguranță și ceva banide cartușe pentru sezonul următor. Anii au trecut însă și lucrurile s-au mai schimbat…

bili cu fondurile de vânătoare, darmai ales a vânătorilor. Primilor, pen-tru că pagubele produse asupra vâna-tului mic sunt din ce în ce maiînsemnate și expansiunea extrem derapidă a speciei ridică tot mai multesemne de întrebare, iar vânătorilorpentru că, fiind un vânat destul degreu de dobândit, a devenit un fel de„mit”, cei ce reușesc să doboare unșacal devenind imediat un exemplude invidiat. Iar de aici nu mai încapenici o îndoială că șacalul, mai nou, vabeneficia de toată atenția, nemaicon-tând, de data aceasta, că suntem lavânătoare de mistreți…! Blana șaca-lului, în plină iarnă, deși mult maipuțin aspectuoasă decât a vulpii, aajuns la „preț”, nu neapărat materialcât, mai ales, ca palmares. Și când tegândești că acum câțiva ani abia dacăauzeam de șacali. Acum, acolo undeapar și se împământenesc cu repezi-ciune, mare parte din vânatul mic, in-clusiv căpriorul, au de suferit, iarvulpile par să dispară. Faptul contu-rează astfel o cu totul nouă situație,un scenariu în care toată atenția tre-buie îndreptată spre „intrusul caresurpinde”, și nu rămâne nici o îndo-ială că șacalul a devenit o nouă șireală provocare.

Și, totuși, tragem sau nu tragem la vulpe?

Cu siguranță nu am uitat de lec-țiile despre biologia și managementulvânatului. Vulpea are locul ei bine de-terminat în biotopul natural și în pi-ramida trofică. Din punct de vederevânătoresc, este un prădător care tre-buie monitorizat și ținut sub control,având în vedere nu numai pagubelepe care le aduce vânatului mic cu părși cu pene, dar și pericolul pe care îlreprezintă dacă devine purtătoare derabie, atât pentru animalele sălbaticeși domestice, cât și pentru om. Efecti-vele vulpii cresc și descresc, după cumștim, în funcție de hrana disponibilăși de bolile pe care le poate contacta.Cum șoareci sunt din belșug, cum vâ-natul mic și găinile de prin gospodăriisunt încă relativ ușor de găsit, roșca-tele își văd liniștite de treabă. Ca vâ-nători care înțeleg vânătoarea înadevăratul ei sens, când avem autori-zație, atât la vânătorile colective câtși la picior, este recomandat să vânămvulpea. Vânatul, vânătoarea și vână-torii nu vor avea decât de câștigat. Și,mai este ceva. Timpul se schimbă dinnou, și moda blănurilor pare să revinăîn actualitate și, cine știe, poate odatăcu ele, și cațaveicile din blănițe devulpe…!

APRILIE 2017 | 9

Ingrediente: o rață sălbatică cu-rățată și tăiată în patru, 100 ml sucde portocale, unt, o portocală în-treagă tăiată cuburi, un pahar de vinalb sec, 4-5 căței de usturoi, o lin-gură de miere și o lingură de oțet bal-samic, cimbru, câteva fire derozmarin, sare și piper.

Prepararea sosului: se amestecăsucul de portocale cu bucățile de por-tocală și se pune la foc mic într-o cră-ticioară. Când dă în fiert, se adaugăvinul alb și se lasă la fiert timp de 15minute. Adăugăm apoi usturoiultocat mărunt și cimbrul, cu o lingurăde oțet balsamic și o lingură de miereși lăsăm să fiarbă timp de 10 minute.

Preparare: condimentăm rața cuamestecul de sare, piper și cimbru, oungem cu unt și o dăm la cuptor, lacirca 200 grade Celsius, până se ru-menește uniform pe toate părțile,timp în care o ungem cu sosul deportocală gata preparat.

Servire: servim pieptul sau pul-pele pe o farfurie în care am pus an-terior bucăți de portocală și pestecare adăugăm din belșug sosulrămas. Ornăm cu câteva fire de roz-marin. Un pahar de vin roșu, sec/de-misec, Cabernet/Shiraz, va adăugaun plus de savoare bucatelor.

Poftă bună!

RAȚĂ LA CUPTOR CU PORTOCALE ȘI ROZMARINNANA NINA

GASTRONOMIE VÂN~TOREASC~

A trecut ceva timp de la închiderea vânătorii la rațe, darmusafirii invitații la masă vor fi bucuroși să guste dinpreparatele acelui sezon. Rața sălbatică a fost dintotdeaunala înălțime și a făcut deliciul unui prânz apreciat de oaspeți.

șacal

F oarte importantă, pentru eva-luarea în piețe de probă, ră-mâne însă determinarea

mărimii, formei, numărului și ampla-sării acestor perimetre/piețe deprobă.

Mărimea piețelor de probăfolosite în practică

Aceasta a fost stabilită la 50-100ha în terenul agricol și la 15-30 ha înterenul acoperit cu vegetație forestieră.Această mărime se adoptă în situațiaîn care evaluarea se face prin metoda„la goană”, iar observatorii stau înstanduri, amplasate în așa fel încâtexemplarele de faună cinegetică să nuse poată strecura nevăzute printre ei.Când evaluarea se face „la sărite”, cusau fără câini scotocitori, suprafețelebenzilor de probă pot fi mult mai re-duse, de 10-15 ha fiecare. Importantrămâne procentul total al suprafețelorpiețelor de probă din totalul suprafețeifondului cinegetic, care se impune a fi,pentru o precizie acceptabilă, de cca.5% în pădure și 5-10% în terenul fărăvegetație forestieră.

Forma geometrică a piețelor de probă

Este recomandabil să fie pătrată înpeisajul forestier de câmpie, unde par-celele sunt de regulă astfel delimitate,și dreptunghiulară în terenul agricol,pentru economie de gonași. În celelaltecategorii de terenuri, de coline și cu de-nivelări, forma piețelor de probă seadaptează formei de relief (terenului).

Numărul piețelor de probăSe alege în așa fel încât suprafața

totală a acestora să acopere cel puținprocentele precizate mai sus, fiindcă,cu cât suprafețele de probă ocupă unprocent mai mare din suprafața fon-dului cinegetic, cu atât evaluarea va fimai precisă.

Amplasarea piețelor de probăEste cel puțin la fel de importantă

ca și procentul ocupat de acestea dinsuprafața totală a fondului cinegetic.De aceea, aceste suprafețe de probătrebuie alese în funcție de tipul de ve-getație/cultură de pe aceste fonduri,așa încât să reprezinte condiții medii deexistență a faunei cinegetice. Amplasa-rea piețelor de probă trebuie să ținăînsă seamă și de localizarea din primă-vară a exemplarelor de faună cinege-tică evaluată. De aceea, piețele deprobă trebuie amplasate cât mai uni-form pe suprafața fondului cinegetic,dar cu evitarea, pe cât posibil, a locuri-lor în care exemplarele de faună cine-getică sunt exagerat concentrate saulipsesc cu desăvârșire. Alegerea inspi-rată a piețelor de probă este condițio-nată, cu certitudine, de o bunăcunoaștere a terenului și a eco-etologieispeciilor de faună cinegetică evaluată.

Numărarea exemplarelor de faunăcinegetică într-o piață de probă repre-zintă, de fapt, un recensământ/inven-tariere totală a acestora, dar calcululefectivului, de pe întreg fondul cinege-tic, constituie doar o evaluare/estimarea efectivelor diverselor specii care segăsesc, la acel moment, în acestea.

Plecând de la numărul total alexemplarelor observate în piețele deprobă și extinzând acest număr la în-treaga suprafață productiv cinegeticăa fondului, obținem efectivul denumitreal, evaluat la acel moment pe fon-dul cinegetic în cauză.

Formula matematică uzitată înacest scop este în care: Er =efectiv real; S = suprafața fondului ci-negetic; ∑s = suprafața totală a piețe-lor și ∑n = numărul total deexemplare dintr-o specie observate peîntreaga suprafață a piețelor de probă.

La evaluarea în piețe de probă sepretează bine, la noi în țară, iepurele,potârnichea și fazanul.

De reținut, mai înainte de a epuizasubiectul, recomandarea de a utilizamai mulți ani la rând aceleași piețe deprobă, de regulă marcate spre nes-chimbare, în condițiile în care compo-ziția și structura vegetației nu seschimbă pe fond, în așa măsură încâtsă determine deplasări ale faunei ci-negetice din zonă. Ne referim, în spe-cial, la terenurile ocupate cu vegetațieforestieră sau plante perene.

De asemenea, se impune a se re-ține că, în terenurile cu densități micide faună cinegetică, este mai convena-bilă, din punct de vedere economic, șiaproape la fel de exactă, evaluarea „lasărite”, practicată în fâșii de 50-150 mlățime, călcate de 1-3 vânători, însoțițide câini pontatori sau scotocitori.

În terenurile agricole deschise cudensități foarte mici de faună cinege-tică, se poate practica o metodă de eva-luare și mai simplă, așa numita„evaluare pe trasee improvizate”, par-curse de un observator fără câine, carestârnește și numără exemplarele defaună cinegetică stârnite pe cca. 25 mîn stânga și dreapta sa. Folosind aceastămetodă, a traseelor de cca. 50 m lățimeși numărând pașii de cca. 80 cm cu pe-dometrul, putem calcula suprafața deprobă parcursă de observator. De laaceasta și de la numărul exemplarelorde faună cinegetică observată, se calcu-lează, fără probleme, efectivul real(prin folosirea formulei redate mai sus).

Rezultate mai bune se pot obțineprin parcurgerea traseelor de probăimprovizate de câte 2-3 observatori,care merg în paralel la cca. 50 m dis-tanță unul de altul.

Desigur că rezultatele obținute „lasărite”, în cazul acestor metode deevaluare, depinde în foarte mare mă-sură de starea terenului și a vremii.

Importante rămân, indiferent demetoda de evaluare în piețe de probăaplicată, precizia cât mai mare a eva-luării și costurile, care se justifică doaratunci când efectivele și densitățile di-verselor specii de faună cinegeticăevaluată permit, în fiecare an, prele-varea de cote de recoltă. Altfel, chel-tuielile implicate în această lucrare nuse justifică pentru gestionar.

Er = ∑n,S∑S


CERCETARE

Evaluarea populațiilorlocale de faună cinegetică (IV)METODA EVALUĂRII ÎN PIEȚE DE PROBĂNECULAI ȘELARU

Constituie cea de-a treia metodă de evaluare practică, curezultate satisfăcătoare, a efectivelor de faună cinegeticădin fondurile cinegetice. Ea derivă din metoda teoretică a„evaluării prin perimetre de probă”, aplicabilă în cazulîntinderilor mari de teren, la speciile de mai micidimensiuni, care viețuiesc în densități ridicate.

D eși avea optzeci și patru deani, aproape doi metri și pesteo sută de kilograme, Moș

Pătru se cățără în copac, sprinten pre-cum un flăcău. La a patra creangă serezemă cu spatele de trunchiul cel grosși dădu jos de pe spate legătura ce-opurtase pâna aici. Era arma cea veche,învelită, ca de obicei, să nu o ia rugina.Fără nici o clipă de zăbavă, o împinseîn mica grotă din stâncă, aflată la patrumetri înalțime, loc uscat, pe care ni-meni n-avea să-l afle vreodată.

Cu mișcări sigure, coborî din bra-dul cel bătrân. Ultima creangă, ceamai de jos, pârâi sub greutatea lui.Gândurile lui galopară cu vioiciunepâna în urmă cu treizeci și cinci deani, când a găsit bradul ce-l ducea lagrota unde avea sa-și ascundă pușca.Acum bradul a început să se usuce. Vatrebui să găsească altă ascunzătoare.

Refăcu înapoi, prin des, drumul laranița din pânză groasă, militară, pecare o lăsase lânga pârâu. Se opinti șio aburcă în cârcă. Bretelele îi tăiauumerii lați mai tare ca de obicei. Țapulnegru a fost unul gros în trup. Deși cu-rățat de măruntaie, piele și oasele celemari, tot avea vreo patruzeci de kile.

Porni spre vale, dar nu pe potecă, cide-a dreptul prin pădure. Știa toți mun-ții, fiecare văioagă, culme sau pârâu,

fiecare grohotiș, prăpastie sau poiană,fiecare potecă, desime sau curmătură,de parcă ar fi fost ograda din spatelecasei. Știa parchetele cu cerbi, scăldă-torile mistreților, trecătorile lupilor,bârlogurile urșilor, tăpșanurile capre-lor. Noaptea, neagră ca un mormânt,nu-l împiedica să meargă printre brazi,către satul aflat în vale. Mări pasul, căcipeste patru ore se lumina și avea să seducă la întorsul fânului și la făcut că-pițe, cu oamenii tocmiți dinainte.

Intră în ogradă ca de obicei, prinspate, dinspre pădure. Ca o umbră sefăcu nevăzut în grajdul cu vaci. Cândvru să lase ranița jos de pe umeri, lu-mina lanternei îl lovi în ochi și, ime-diat după aceea, pulanul greu, demilițian, îl păli peste cap din lateral.Sângele îi porni pe ureche, dar el le-șină și nu mai știu nimic.

- De câți ani te urmărim, nenoro-citule? Gata! Acu’ ai terminat-o cubraconajul.

Se trezi pe jos, în încaperea mică,împuțită de fum de țigară, legat cu că-tușe de calorifer. O durere de cap în-grozitoare îl făcu să mijească ochii. Unmilițian în uniformă scria ceva în niștehârtii, la masa din mijlocul camerei.

- Dom’ procuror! Veniți, că s-a tre-zit branconieru’!

- No, dară, ce vorbă-i asta măi fi-

cior? Eu tătă viața am fo’ vânător, nuașe cum zâci dumneatale.

Un bărbat cu burtă și chelie, într-un costum ponosit, având un dosar înmână, apăru în pragul ușii deschise.Milițianul stinse țigara în conservagoală, plină de mucuri.

- Ia zi Pătrule, vrei să mori sau vreisă trăiești? De doișpe ani, de când teurmărim, știm că ai cel puțin cinci-șase arme ascunse în munte. Mergemdupă ele, sau la închisoare?

- Apăi, am mai multe, dom’ procu-ror. Mergem după ele. La vârsta me,n-am ce căuta la închisoare. Vreu sămor acasă.

Și au mers.Procurorul fierbea, că șeful cel

mare de la București îi ordonase săaccepte să semneze înțelegerea: liber-tate contra toate armele, „dar toate săfie!”

Mai întâi îi duse la arma din scor-bură. Apoi, la cele două îngropate substratul gros de cetină uscată, apoi lacea din grohotiș.

- Mai ai?- Mai am dom’ procuror, v-am zâs

că vi le dau pă tăte.Apoi îi duse la arma din peștera

neștiută, cu gura închisă cu bolovani,apoi la cea din jnepeniș.

- Mai ai?- Mai! Da, s-o întunecat. Celelalte,

mâine și poimâine.Și, tot așa, următoarele două zile

i-a dus prin munți până când au adu-nat treisprezece arme. Degaba l-aamenințat procurorul cu închisoarea,degeaba i-au pus din nou cătușele,Moș Pătru n-a dat înapoi:

- Puteți să mă omorâți, altele numai am. Vi le-am dat pă tăte!

Câteva săptămâni, Moș Pătru aavut o grămadă de treabă de făcut, caîn fiecare sfârșit de vară, culesul și că-ratul prunelor, adusul fânului înogradă, ca să aibă vacile mâncarepeste iarnă, umplutul burdufurilor cubrânza, ba l-a pus baba lui să mai taieși un berbec, să facă pastramă.

Până într-o seară. După ce s-a în-tunecat, a mâncat împreună cu babalui un bulz, apoi, în loc să se bage înpat, îi zise:

- Femeie, mă duc oleacă în munte.Au început cerbii să boncănească.Mâine noapte mă întorc. Dacă o întrebacineva de mine, sunt la copil, la oraș.

- Cum, măi Pătrule, nu le-ai dattoate armele?

Cu ranița în cârcă, se întoarse dinprag și-i zise:

- Puteam să le dau viața mea, fe-meie?

Apoi, dispăru în noapte.

APRILIE 2017 | 11

POVESTIRI

Lângă Stâncile Zănoagei, în miez de noapte, bărbatulîși făcu loc cu greu prin desimea crengilor de bradcătre peretele de stâncă. Greu pentru ca n-avealumină, dar și pentru că desimea era aproape denepătruns. Dar el, Moș Pătru, știa drumul. Mai fuseseaici. Odată ajuns la stânca cea mare, pe pipăite, dădude bradul care îi trebuia. Bradul era crescut parcă dinpiciorul stâncii uriașe, la numai jumătate de metru deaceasta.

Moș PătruMARIUS COCÂRLĂ

C ând, dis de dimineață, dupăsomnul mult mai liniștit șiodihnitor decât acum, ve-

deam, la tot pasul o multitudine devrăbii, pițigoi, grauri, ciocănitori,gaițe, granguri, scatii, silvii, muscari,privighetori, boicuși, țicleni, sfrân-cioci, cinteze, presuri, codobaturi, co-droșii, măcălendri, pitulici, aușei,chiar ochiul-boului și alte asemeneapăsări și păsărele. Îmi reamintesc, cuaceiași nostalgie, de nopțile cu lunăplină, care luminau feeric satele peatunci neelectrificate, și de glasul co-poilor, care încercau să descurce peîntuneric „minciunile” iepurilor, în-mulțiți prin grădinile megieșe, prin li-vezile bătrâne și peticele de vieproducătoare răspândite pe dealuri,prin fânețele îngrijite și tarlalele deporumb, ovăz, lucernă și trifoi inter-calate printre acestea, prin crângurilecruțate de proprietari și chiar pe lângăgardurile vii ale ulițelor ce ieșeau spredeal sau vale din sat, pe care arareoriputeai întâlni om în puterea nopții. Fi-

indcă oamenii, obosiți de muncă, seculcau devreme, „odată cu găinile”, șise sculau cu „noaptea-n cap”, „odatăcu cântatul cocoșilor”.

Eu, școlar, licean și student fiindmai târziu, ajutam după putere și tre-buință la muncile gospodărești și alecâmpului. Ajutam este un fel de-aspune, fiindcă de foarte timpuriu măstrăduiam să lucrez „cot la cot” cu oa-meni mari. Este drept că mă ridicamceva mai târziu din pat și nu era zi încare, după prânz, să nu fur un ceas desomn revigorant.

Iar seara, după aceeași masa con-sistentă ca de prânz, dădeam fuga încerdac, aprindeam lampa, deschideamcartea lăsată neterminată din searaprecedentă și, înviorat de răcoareaserii, citeam o oră – două, până sim-țeam că mă cuprinde somnul. Doaratunci închideam cartea, stingeamlampa și adormeam instantaneu, pen-tru 6-8 ore de odihnă liniștită și sănă-toasă. Așa se petreceau nopțile devară, dacă vreo albină rătăcită din stu-

pina casei, deranjată sau atrasă de lu-mină, nu se pocnea de lampă și nu-micădea pe față, piept sau mâini. La felse petreceau lucrurile în nopțile cu norsau ploaie călduță de vară. Doar în zi-lele de duminică și sărbători religioaseo lăsam mai moale. Scurtam treburile,dacă nu erau musai, ne îmbrăcam „desărbătoare” și plecam pe la reuniuni, lamodă pe atunci, până noaptea târziu.

În acele vremuri, nu foarte înde-părtate, mai întâi galenele, apoi ra-dioul și mai pe urmă televizorul necapacitau, dar parcă în mai mică mă-sură decât lectura. Fiindcă era doarvremea pionieratului mai scump aces-tora, de după război, când sursele decurent, timpul liber și conținutul emi-siunilor ridicau încă probleme.

Lucrurile au evoluat însă cu o re-peziciune de neimaginat, spre o civi-lizație din ce în ce mai discutabilă,care ne-a îndepărtat, pe zi ce trece șitot mai mult, de natură. De natura să-nătoasă în care am copilărit, pe caretindem să o uităm cu totul și care nu


CERCETARE

Îmi reamintesc cu nostalgie firească, în clipele de răgaz ale reîntoarcerilor mele prinnatura rurală, de nopțile senine și călduțe de altă dată, dormite peste vară în ceardaculcasei părintești, când închideam și deschideam ochii în trilurile mierlelor, sturzilor șialtor păsări cântătoare, neverosimil de multe, pe atunci, prin grădinile și livezile dinjurul gospodăriilor sătești.

Dispar păsările cântătoareNECULAI ȘELARU


mai are nici o șansă să revină. O na-tură curată, din toate punctele de ve-dere, și realmente echilibrată, înadevăratul sens al cuvântului.

După secole de organizare socialăperfectă și viață medievală liniștită lațară, ne-a fost impusă „întovărășirea”,apoi „colectivizarea” și, în cele dinurmă, „reîmproprietărirea”. Așa ne-am trezit de foarte curând, dar foartetârziu pentru un trai convenabil lațară, cu proprietăți moștenite, pe carenu mai știm, pur și simplu, să lepunem în valoare prin muncă. Fiindcăam uitat, în general, cum să lucrămpământul reprimit, atât de prețuit șidrag străbunilor noștri, și am devenit,din ce în ce mai mult, comozi. Îngri-jorător de comozi, în special la sate.

Din cauza acestei evoluții sau invo-luții socio-politice, satul sănătos, dintr-un trecut care se pierde cu adevărat înnegura vremurilor, este pe cale de dis-pariție, iar renaturalizarea terenurilor,care aparțin acum urmașilor țăranilorpricepuți de altă dată, constituie, dacăvrem să fim foarte sinceri, o resălbăti-cire „sălbatică” a acestora prin nelu-crare. Fostele islazuri sunttransformate treptat în mărăcinișuri șitufărișuri, locul fânețelor naturale dintrecut este luat de pășuni degradate,din livezile și viile producătoare nu aurămas decât urme părăginite, iar dincrânguri se taie tot ceea ce-ar trebuilăsat să crească. Așa s-a reușit și secontinuă, printr-o „strategie” agrară,categoric „stimulată” economic, să fiedistrus satul românesc, iar țăranii sădevină din producători, consumatoridin supermarketuri de legume, fructe,lapte, brânzeturi, cărnuri și alte pro-duse alimentare.

Revenind la păsările cântătoare, acăror împuținare drastică ne-a dus cugândul înapoi, la vremurile copilărieinoastre, nu putem să constatăm decâtcă ne-au luat-o înainte. Împuținarealor, alarmant de vizibilă, este relativsimplu de explicat și ușor de înțelesacum. Dispărând livezile autohtonebătrâne cu tot soiul de pomi fructiferiscorburoși, care trăiau cât o viață deom și nu necesitau stropiri cu tot felulde chimicale, precum și gardurile vii,zăvoaiele și crângurile de pe lângăsate, le-a dispărut și locul lor principalde adăpost, hrană și procreare. Maiales hrana celor insectivore și cântă-toare, odată cu împuținarea sau dispa-riția omizilor. În livezile moderne,acoperite cu plase de protecție și/saustropite periodic, cu tot felul de insec-ticide toxice, care se succed periodic,păsările cântătoare nu-și mai au loc,fiindcă accesul le este îngrădit sau, pur

și simplu, nu mai au ce mânca. Aseme-nea în viile nobile atent îngrijite și înmonoculturile agricole întinse, com-puse din plante anuale sau perene, se-lecționate ori modificate genetic. Fărăadăpost și suficientă hrană, în condi-țiile intoxicării periodice cu substanțecare le decimează în masă ori le fac in-fertile, păsările cântătoare au dispăruttreptat și dispar pe zi ce trece. Odatăcu ele dispar și parte din prădătorii lornaturali, dar nu numai.

Odată cu dispariția, deocamdatălocală și doar a unora dintre păsărilecântătoare, s-au rărit și concerteleacestora, despre care ne reaminteamcu nostalgie.

Acest fenomen involutiv este însămai greu sesizabil de generațiile tinere,care nu au termene de comparație, încondițiile în care n-au cunoscut naturafavorabilă omului dintr-un trecut decare n-au avut parte. Asemenea, nupot sesiza faptul că aerul și apa nu maisunt la fel de pure precum în urmă cu20-30 de ani și nici faptul că modul lorde a trăi, viețui și gândi neinfluențatnu mai poate fi același. De aceea nu-și pot explica nici sănătatea și longevi-tatea unor bătrâni cumpătați de lațară, care nu au consumat tot felul deproduse cu creștere forțată chimic orimodificate genetic, conservate prin ira-diere sau stropire/scăldare în toxine,precum aproape noi toți în prezent.

În condițiile unui ciclul de viațăumană prea scurt pentru sesizareaunor astfel de involuții impuse, extremde rapide prin raportare la cursul isto-riei omenirii, generațiile decidente nupot sau nu au răgazul necesar reali-zării riscului enorm al declinului po-pulațional al păsărilor cântătoare,căruia îi urmează, categoric, declinulpopulațional al altor vietăți și, înfinal, declinul previzibil al omenirii.

Dacă nu vom reuși să realizăm realistcursul mersului spre „civilizație” și săne scuturăm, la timp, de ignoranță șinepăsare.

Fără a fi foarte pesimiști, este greusă credem că acest curs involutiv maipoate fi schimbat acum și în viitor,prin renaturalizarea, mai mult invo-luntară, a habitatelor păsărilor și ma-miferelor, printre care și omul.Procesul involutiv poate fi întârziatînsă, până ce omul va realiza risculreal al dispariției vietăților ce-l încon-joară și va reacționa pozitiv, pragma-tic și eficient pentru salvarea a ceeace se mai poate salva din natura indis-pensabilă traiului său decent.

În aceste context, ONG-iștii, care seconsideră, dintr-un orgoliu nejustificat,pionieri în materie de sesizare și com-batere a activităților și acțiunilor anti-mediu, vor trebui să dovedească că îipreocupă în mai mare măsură, fenome-nul și posibilitățile reale de încetinire aevoluției acestuia, decât banii obținuțidin activitatea ipocrit desfășurată șimediatizată de activiști lor. Rolul aces-tor ONG-uri și al nostru, al celor con-știenți și îngrijorați de involuțiaconstatată, rămâne acela de capacitareconștientă a tuturor celorlalți utilizatoriai mediului, în scopul ralierii la o poli-tică coerentă convingătoare, pragma-tică și eficientă, de durată, pro-mediu.

Chiar dacă niciodată nu ne vommai putea reîntoarce la ce a fost, cuceva mai mult de o jumătate de secolîn urmă, putem trăi încă înfrățiți cu onatura cât de cât protejată și conser-vată, dacă avem înțelepciunea sălăsăm să viețuiască în echilibru, pelângă noi, și toate celelalte ființe alecopilăriei noastre, printre care și pă-sările cântătoare, care au aparținut șitrebuie să aparțină mediului nostruînconjurător și sănătos de viață.

APRILIE 2017 | 13

D acă ar fi să ne referim doar laBerlin, metropolă cu o popu-lație de peste 3,5 milioane de

locuitori, considerată capitala euro-peană cu cea mai mare suprafață despații verzi (40% din totalul suprafe-ței urbane), trebuie să amintim că seconfruntă cu o inedită și foarte com-plicată situație, provocată de prezențaunui efectiv de mistreți „urbanizați”,

estimat la cca. 9.000 exemplare. Spe-cie oportunistă, mistrețul a găsit aicicondiții ideale pentru a se hrăni, adă-posti și reproduce în liniște, folosindtoate spațiile verzi – parcuri, scuaruri,grădini din zone rezidențiale – bene-ficiind deocamdată de lipsa unei opo-ziții organizate, generalizate șieficiente din partea municipalității șide o atitudine cu nuanțe de toleranță

aparentă din partea locuitorilor. Sau,poate din parte numeroșilor turiști.

Consecințele actuale Fenomenul pătrunderii mistrețului

în marele oraș a început cu mai binede 15 ani în urmă, mai întâi la perife-rii, evoluând cu rapiditate în cucerireaspațiilor verzi, inclusiv a celor din cen-trul metropolei. Atitudinea populației,cum spuneam, este doar aparent tole-rantă. Asta deoarece marea majoritatea locuitorilor berlinezi este neliniștităși nemulțumită de prezența unei astfelde faune sălbatice, care poate să pro-ducă, și chiar a produs până acum, ac-cidente rutiere și atacuri asupraoamenilor, când animalul a fost doarrănit în urma unui astfel de accident.Dăm doar un exemplu, când un poli-țist, atacat de un astfel de mistreț, afost nevoit să-l împuște cu arma dindotare. Evident că mistrețul în cauză,fiind rănit, ca și alții în aceeași situație,a atacat oamenii în baza acelui instinctnatural de apărare.

În plus, șoferii sunt mult încurcați întrafic când le apare în față o ciurdă sauun grup familial – scroafă și purcei –care traversează liniștiți o stradă ori oșosea intens circulată auto. Pe lângăstricăciunile provocate prin râmare înparcuri și terenuri de sport (în specialdupă o ploaie care determină urcarearâmelor către suprafața solului, faptbine cunoscut de mistreți), aceștia audevastat grădinile de flori și legume dinzonele rezidențiale, distrugând chiar șiîmprejmuirile acestora. Au pătruns și încimitirele berlineze, unde găseau vege-tale și faună nevertebrată, în condiții deliniște și deplină siguranță. În nume-roase locații, situate în vecinătatea unuispațiu verde, mistreții au trecut și la de-vastarea tomberoanelor, în căutarearesturilor menajere comestibile.

Pe lângă disconfortul produs deprezența lor insolită pe căile de comu-nicație, sau circulând nestingherițiprintre blocurile de locuințe ori în spa-țiile verzi în care aduc un sentiment deinsecuritate, li se atribuie și vehicula-rea potențialelor epizootii atât de pe-riculoase pentru om. Una din cele mainedorite consecințe este generată in-conștient de către cei ce se declară„apărători ai animalelor” și care atragmistreții cu diverse ispite alimentare,doar de dragul de a face fotografii,fără a intui pericolul pe care îl repre-zintă înlăturarea, din ce în ce mai evi-dentă, a temerii mistreților față de om.Este cazul, în special, al turiștilor. Ast-fel, a fost constatată chiar și o modifi-care a bioritmului de hrănire, în modnatural nocturn, dar care se desfă-


CERCETARE Pe teme sanitar veterinare

Un vaccin așteptat în Europa (I)Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

În numeroase țări europene, s-a constatat o adevăratăexplozie demografică a populațiilor de mistreți înultimele două decenii, cu consecințe îngrijorătoare penumeroase planuri. Mistreții au „asediat” câteva centreurbane din țări europene vestice, fără a lăsa speranța căar fi un fenomen de scurtă durată, ci dimpotrivă, par a sefi obișnuit într-atât de mult cu prezența oamenilor, încâts-au stabilit și în parcurile centrale din unele mari orașe,continuându-și nestingheriți bioritmul de hrănire șireproducere, adesea în chiar cursul zilei.


șoară, din ce în ce mai mult, în timpulzilei, inclusiv circulația între diferitelocuri de hrănire sau de odihnă.

Se solicită măsuri urgenteFenomenul a suscitat interesul Co-

misiei Europene și al ParlamentuluiEuropean, încă din anul 2001, dar șiîngrijorarea municipalităților și auto-rităților rurale din țările respective(Germania, Austria, Belgia Valonă,Spania, Franța, Portugalia și Luxem-burg), în care s-au constatat lucruriasemănătoare, încât se așteaptă ela-borarea unor măsuri eficiente pentrurezolvarea acestei probleme, conside-rată un adevărat flagel.

Vom parcurge împreună, pe scurt,prezentarea și analiza acțiunilor ini-țiate până acum, nu doar în Germa-nia, ci și în alte țări din Europa.

Vaccinul contraceptiv Un grup de cercetători ai Facultății

de Medicină Veterinară de la Universi-tatea Autonomă din Barcelona – Spa-nia desfășoară un program, eșalonatpe patru ani, de utilizare a unui vaccincare să inhibe activitatea de reprodu-

cere a mistreților, într-o zonă din apro-pierea frontierei nord-vestice cuFranța. Acest vaccin, GonaCon, a fostrealizat în SUA de prestigioasa institu-ție științifică National Wildlife ResearchCenter și a fost folosit, cu rezultatebune în SUA, în acțiunile întreprinse înscopul limitării reproducerii excesive acerbului de Virginia (Odocoileus virgi-nianus), dar a fost încercat și asupraaltor specii de vânat, cu rezultate dife-rite ca remanență și variabilități, înfuncție de specie și vârstă.

Cercetătorii Massei et comp., înanul 2008, l-au folosit la mistreț (înfaza de anoestrus), cu rezultate bunepentru câțiva ani. Principiul realizăriiunui astfel de vaccin constă în inacti-varea unei enzime și a unui hormon,indispensabili în dedeclanșarea activi-tăților de reproducere, constituindu-se într-o castrare chimică, avândefecte limitate în timp. Vaccinul a fosttestat la mistreț și în Anglia, de cătrecercetătorii unui reputat laborator ști-ințific. Totuși, vaccinul a stârnit dis-cuții și controverse – privitor la modulde aplicare și la adaptarea la speciile- țintă, dar și la costurile în producere

și utilizare, despre care, deocamdată,nu s-au făcut precizări – astfel că ace-lași NWRC, la care ne-am referit maiînainte, promite realizarea unui pro-dus nou, care să răspundă cerințelor,bazându-se pe includerea unei „pro-teine multimerice recombinate”(rnGNRH). Primul vaccin american,acel GonaCon, a fost folosit, prin in-jectare, mai întâi în zootehnie și, ulte-rior, asupra câtorva specii de animalesălbatice (reamintim cerbul de Virgi-nia), fapt ce presupunea acțiuni difi-cile de capturare și apoi de repunereîn libertate. Într-o astfel de perspec-tivă, devine din ce în ce mai insistentăsolicitarea de a se realiza un vaccinselectat pentru o specie-țintă – în modexpres mistrețul – care însă să poatăfi administrat pe cale orală, printr-opastilă, eventual inclusă în hrana-nadă administrată mistreților, deoa-rece varianta prin injectare, încondițiile unui efectiv atât de mare,aflat în continuă mișcare în spațiileverzi și pe străzile metropolei, esteimposibilă și chiar de neconceput.Deci, un astfel de vaccin se așteaptăîn prezent.

APRILIE 2017 | 15

S-a născut pe 20 septembrie 1938 înBucurești. În perioada 1945-1952 aurmat cursurile școlii elementare dincartier, iar în perioada 1952-1955, ȘcoalaMedie Tehnică Silvică din Periș. În anii1955 și 1956 a lucrat ca muncitor calificatla Ocolul Silvic Comana – Giurgiu, apoi,între anii 1956-1958, a continuat studiileîn cadrul Școlii Tehnice de Maiștri Silvicidin Periș. Ulterior activează, începândluna septembrie 1958, în funcția de teh-nician silvic la Ocolul Silvic Călărași.

Între anii 1960-1964 se transferă catehnician silvic de pază și protecție, încadrul Ocolului Silvic Slobozia. Ur-mează ocuparea funcției de tehnicianprincipal în cadrul Ministerului Econo-miei Forestiere București (1965-1967),

apoi cea de tehnician principal din ca-drul Direcției Economia Vânatului dinMinisterul Economiei Forestiere și Ma-terialelor de Construcții (1967-1979).

Din 1979 îl găsim ocupând funcțiade tehnician principal în ServiciuluiTehnic de Vânătoare al Asociației Ge-nerale a Vânătorilor și Pescarilor Spor-tivi din România, funcție din care s-apensionat în anul 1998.

Ca preocupare principală în cadrulserviciului, a fost custodele exponatelorcinnegetice păstrate în incinta asociațieiși, în același timp, gestionarul tuturortrofeelor colectate de la membri vână-tori, evaluate și transportate pentru a fiexpuse în expozițiile cinegetice interna-ționale, la care România a participat, în-

cepând din 1971 la Budapesta,Torino1973, Marsilia 1977, București 1978, Plov-div 1981, Brno 1985, Nuremberg 1986 șidin nou în București, în 1997. LaurențiuDinu a desfășurat o activitate prodi-gioasă, atât pentru transportul trofeelorși decorațiunilor și, în special, pentrurestituirea acestora cu medaliile obți-nute de posesori.

În cadrul Serviciului Tehnic de Vâ-nătoare al A.G.V.P.S. s-a remarcat prinținerea unor evidențe remarcabil de or-donate, exemplu de urmat pentru suc-cesorii în funcție.

A avut o atitudine colegială binevoi-toare față de mai tinerii săi discipoli, pecare i-a îndrumat, cu tact și profesiona-lism, beneficiind de aprecierea acestora,mai ales pentru umorul și modul des-tins și prietenos de a se exprima.

Pasionat vânător și crescător decâini de vânătoare din rasa brac, apracticat aceste activități cu pricepereși sportivitate, în spiritul protecțieimediului și a fondului cinegetic.

După pensionare a lucrat în conti-nuare, în funcția de director al A.V.P.S.Cerbul București.

Odată cu trecerea în neființă a luiLaurențiu Dinu, vânătorimea din Ro-mânia a pierdut un specialist de marcăși un bun prieten vânător.

Dumnezeu să-l ocrotească.

LAURENȚIU DINUALEXANDRU ALACIMUGUREL IONESCU

Închin aceste gânduri amintirii luiLAURENȚIU DINU, coleg și amic încadrul Serviciului Tehnic deVânătoare al Asociației Generale aVânătorilor și Pescarilor Sportivi dinRomânia, trecut în lumea drepților înacest an, la jumătatea lunii martie.

IN MEMORIAM

Î ntr-una din zile, cockerița unorprieteni de ai noștri a fătat șasepui, toți fetițe, iar din spusele lor

am aflat că cei de la Ambasada Grecieiar fi subscris, fermi, pentru toți puii.În acel moment, profitând de prieteniacare ne lega, i-am rugat ca să dea gre-cilor numai cinci cățelușe, iar una să opăstreze pentru fetița mea. Așa se facecă, imediat ce am primit telefonul căpuii au fost înțărcați, fetița mea a șifugit în Drumul Taberii pentru a-și luapuiuțul. Și am aflat ulterior că nu i-afost prea greu, deoarece, pe lângă fap-tul că „fetița” pe care pusese ochii erapătată, alb cu pete negre, asemeneaunui dalmațian, era și cea mai mâncă-cioasă și zburdalnică dintre toate su-rioarele ei. Așa se face că fetița meane-a adus acasă pe Pepita, un ghemu-leț care stătea cumințel sub paltonulei, fiind înfășurată și în fular, pentrumai multă siguranță.

Bineînțeles că, la plimbările zil-nice, tot eu eram „cavalerul” Pepitei,

deoarece fetița, de câte ori îi aduceamaminte de vechiul ei regret, că nu areun cățel pe care să-l plimbe, îmi re-proșa supărată că are mereu multprea multe lecții ca să-și mai poatepermite să piardă măcar un minut.

Și, încet, încet, Pepita a devenit în-soțitoarea mea de suflet la vânătorilede fazani și, în mod special, la rațe,unde înota uluitor. Ea nu intra în apăpentru a aduce vânatul ori pur și sim-plu pentru a se zbengui, ci sărea înapă, iar scufundându-mă pentru a ovedea din apă cum înoată, am consta-tat cu imensă satisfacție și, mai ales,surpriză, că nu înota „câinește”, adicădând pur și simplu din lăbuțe, ci seondula asemenea stilului de înot al vi-drei. Era o imagine formidabilă, maiales când îi vedeam urechile imensecare pluteau de o parte și de alta a ca-pului.

Nu mai spun că era extrem de in-teligentă și, evident, ascultătoare, ast-fel că niciodată nu am legat-o cu lesa

de care nu mă despărțeam și o țineamdoar formal în mână, în timp ce Pepitanu se depărta deloc de piciorul meustâng și, uneori, traversam astfel celemai periculoase intersecții. Când nu semai apropiau mașini spre noi, doar îispuneam „fugi!”, moment în care țâș-nea spre trotuarul de vis-à-vis, unde seoprea și mă aștepta, dând fericită dincodiță. În rest, își făcea nevoile numaipe pământul din jurul pomilor și, nude puține ori, mă urmărea atent, ghi-cindu-mi intențiile.

Cam pe la șase luni, a trebuit sădau curs invitațiilor extrem de insis-tente ale camarazilor mei dragi NeaFane, Nenea Aurică, Nea Cristea Draguși Nelu, pentru a o aduce la vânătoareade fazani, mai mult pentru a se obișnuicu focurile de armă.

Sincer să fiu, aveam inima cât unpurice și extrem de puțin mi-a lipsit sănu îi pun lesa, de teamă să nu se spe-rie și să umblu după ea prin toată pă-durea. În sfârșit, fiind aproape delizieră, am început să ne pregătimpentru vânătoare, iar fără să bag deseamă lucrătura prietenilor mei, i-ampus Pepitei farfurioara cu apă la spa-tele mașinii mele. Când m-am întors,prietenii mei mi-au și făcut-o, încon-jurând-o hoțește pe Pepita și declan-șându-și instantaneu armele chiar pedeasupra capului ei.

Mi-a înghețat sufletul, iar ei aurămas buimaci, privind-o total blocați,deoarece Pepita mea nu s-a întreruptvreo clipă din băutul apei. Numaidupă ce s-a săturat, i-a privit dând ve-selă din codiță și s-a apropiat de minemulțumită.

Primul care s-a dezmeticit a fostNelu care, după ce a mai privit-o încăo dată îndelung, a decis înciudat:

- Te anunț cu tristețe că Pepita ta esurdă! – diagnostic pe care și ceilalțicomplici ai lui l-au acceptat fără nici uncomentariu contrar.

- Nu e posibil, măi oameni buni!Patru focuri de armă trase concomitentla circa un metru și jumătate deasupraei și nici măcar să nu se uite spre noi!

- E clar că-i surdă!Și, pentru a le îndepărta orice

dubiu, deși era prima ei ieșire la pă-dure, a ridicat din stuful des o mul-țime de fazani, ba chiar a și aportatvreo câțiva cocoși căzuți prin desime.

După care, gheața fiind spartă, iaradevărul ieșit la suprafață ca atare,Pepita a fost înscrisă printre câinii devânătoare ai asociației, fiind consa-crată printre cei mai eficienți, astfel cărăposatul Titus Popovici ne-a invitatla un pasaj foarte lăudat, undeva, pelângă Murfatlar, unde, după spusele


POVESTIRI

PepitaȚIȚI

Cu mai mulți ani în urmă, pe când fetița mea avea vreozece anișori și tot timpul buchisea la lecții, o totdăscăleam să mai iasă și ea la joacă ori măcar la oplimbare însă, aproape cu regularitate, ofta și, plină deregret aproape că îmi reproșa că nu are și ea parte de uncățel pe care să-l scoată la plimbare.

lui, era o baltă nemaipomenită.Zis și făcut. A doua zi, dis de dimi-

neață, ne-am îmbarcat în mașini și ampornit spre locul cu pricina, poposindla cabana paznicului, care era ampla-sată chiar pe malul lacului. Într-adevăr,atât cât zăream din întinsura lacului,acesta era superb, iar pe suprafața luipluteau o sumedenie de plauri măricei,ca locuri ideale unde se putea sta în aș-teptarea pasajului, despre care pazniculne-a spus că va fi din plin, dar ceva maitârzior, când n-ar fi exclus să apară șiceva gâște mari.

Drept urmare, am servit o gustaredestul de consistentă, ca să ne ajungăpână seara, după care amicii mei și-auales două dintre cele câteva lotci legatede țărușii înfipți în mal.

- Eu rămân aici – i-am informateu, mângâind-o pe Pepita, despre carenu știam cum se va comporta în barcăși mi-era teamă să nu sară aiurea înapă, unde-i cam place să se bălă-cească. Pe de altă parte, ca să ajungărațele la voi, vor trece pe deasupramea așa că, dacă mă rugați frumos, osă vă mai las și vouă vreo câteva, casă ajungă și pe la voi.

Ca întotdeauna, timpul s-a scursrepede, iar după plecarea flotilei ampornit pe mal, la plimbare, însoțit dePepita. Din când în când mai treceaurațe pe deasupra noastră și, în special,rapidele sarseluțe, dar nu am tras,pentru că zburau mult prea sus. Nupeste mult timp, au început să se audăîmpușcăturile camarazilor mei, care seinstalaseră printre plauri. Auzind îm-pușcăturile, Pepita a ciulit urechile-iimense și, privind foarte atentă pestelac, am determinat-o, cu destulă difi-cultate, să nu sară în apă.

În cele din urmă, când rațele au în-ceput ca să zboare ceva mai jos, am pro-fitat de un moment prielnic și am trasdouă focuri, iar cu un plescăit care amarcat locul, una dintre rațe a și căzut,ceva mai departe de mal, în apropiereastufului. Instantaneu și fără să mai aș-tepte comanda mea, Pepita a și sărit înapă, îndreptându-se cu siguranță sprelocul unde căzuse rața și, foarte curând,a revenit la mal, depunându-mi la pi-cioare un rățoi de toată frumusețea.

Ei, și cum împușcăturile începuserăca să se întețească, Pepita trepida denerăbdare, cu privirea ațintită spre lu-ciul lacului și, numai din când în când,îmi mai arunca câte o privire indignatădatorită pasivității mele. Între timp, aumai trecut câteva rațe pe care le-amratat însă. Imediat după ce am tras,când m-am uitat spre Pepita, aceastaera de mult plecată spre plaurii deunde răsunau rafalele trase de prietenii

mei, astfel chemările mele insistente aurămas fără rezultat.

Fiind și eu cu ochii ațintiți pe sus,am auzit o ușoară clipoceală și nu mi-a venit să cred ochilor când amvăzut-o pe Pepita pășind pe mal, ți-nând două rațe mari în botic:

- Pepi, ce-ai făcut, zăpăcito mică, le-ai șterpelit rațele?

După ce mi-a lăsat cele două rațelângă rățoiul împușcat de mine mai de-vreme, a pornit iar în fugă spre lac și,numai formal, mi-a aruncat o privirepeste umăr, după care am zărit-o cumînota voinicește spre câmpul de luptă,unde prietenii mei nu glumeau și fă-ceau risipă de cartușe.

La un moment dat, un stol mic decâteva rațe s-au rotit pe deasupra mea,intenționând probabil să se lase înjapșa din spatele pădurii de stuf, așa căam tras în plin ambele focuri și am avutmarea surpriză să văd cum două rațe s-au prăbușit în apă, iar o a treia a maifâlfâit cam nesigur din aripi în timp cecădea și ea în zona celorlalte două.

Nu aveam cum să le iau de acolo,deoarece Pepita nu avea nici un gândsă părăsească perimetrul unde răpăiauarmele, așa că mi-am aprins o țigară și,când începuse ca să se însereze, a apă-rut și iubita mea cu alte două rațe înbot. Ca urmare, am profitat de ocazieși am tras un foc spre locul unde pica-seră rațele împușcate de mine, ba, maimult, am aruncat și un bolovan de pă-mânt pentru a marca și mai bine locul.

Pepita mea, neobosită, nici nu s-agândit să se mai odihnească. A sărit înapă, îndreptându-se exact spre loculunde se prăbușiseră rațele, și le-aadus, chiar și rățoiul căzut ultimul,care încă mai dădea, din când încând, dintr-o aripă.

După ce a adus și cele trei rațe,aveam deja șase rațe împușcate, iarde pe baltă au început ca să se audăglasurile prietenilor mei care îl dirijaupe paznic:

- Vezi, măi Mișule, că acolo trebuiesă fie, că doar acolo au căzut. Cautăbine, că în altă parte nu au unde să fie.

Auzindu-le vocile, Pepita nu a maiașteptat un alt imbold, pentru că a șisărit în apă, îndreptându-se în direcțiaglasurilor. Degeaba am strigat-o, pentrucă nu a fost chip să revină la mal. Într-un târziu, când se instalase deja întune-ricul, iar amicii mei, împreună cupaznicul, căutau cu lanternele rațele îm-pușcate, am auzit o clipoceală, devenităfamiliară, și Pepita s-a apropiat de mine,depunându-mi la picioare alte douărațe, după care s-a prăbușit, pur și sim-plu, pe burtică, fiind ruptă de oboseală.

Ascultându-le glasurile, mi-am dat

seama cu ușurință că mai aveau puținși se luau la ceartă, deoarece nu reu-șeau să descopere rațele împușcateașa că am luat-o în brațe pe Pepita,care începuse să tremure, deoareceafară se cam lăsase răcoare, ba maisufla și un nemernic de vânticel, des-tul de rece și el.

În cabana paznicului era minunat.Între timp, eu aprinsesem focul laplită, iar căldura acesteia era binefă-cătoare. Mi-am dezbrăcat iute pulove-rul pe care îl aveam pe sub geacă șiam înfășurat-o pe Pepi, făcându-i ast-fel cu el un culcuș cald și bun chiar,aproape de gura sobei de unde veneaspre ea aer cald.

La un moment dat, ușa cabanei sedă de perete și năvălește Nelu, cu gla-sul tunător:

- Bine măcar că n-ai rămas degeabaaici și ți-a trecut prin cap să aprinzifocul, că mi-au înghețat degetele de lavântul ăsta, iar descoperind cele șaserațe și doi rățoi așezați lângă perete, arămas stană de piatră.

- Ce-i cu rațele alea?- Cum adică, … „ce-i cu rațele alea?”

Alea le-am împușcat eu, dar voi cu ce-ați venit?

Din spatele lui s-au apropiat și cei-lalți, iar numai Titus Popovici și NeaCristea Dragu mai țineau câte o rață înmână, în timp ce paznicul a depus și eltrei rațe lângă cele opt culese de Pepita.

La un moment dat, Nea Fane selasă pe vine lângă Pepita și o mângâiecu duioșie:

- Auziți la mine, …dacă nu era ea,ca să le găsească pe-alea două cu care aplecat spre mal, acum recitam Crezul!…după care a ridicat-o în brațe, cu culcu-șul făcut de mine din pulover, și a așe-zat-o, cu tot respectul, pe colțul mesei.

- Ei, și acum, scoateți ce aveți printraiste și întindeți masa, pentru căavem o invitată de onoare pe care tre-buie să o cinstim așa cum i se cuvine.Iar tu, hal de educator nesățios, aibunul simț și educă-ți domnișoara cănu-i deloc frumos să aporteze câte treirațe deodată! Clar?!

Și vă jur că a fost o masă pe cinste,onorată, cum merita, și de Pepita, caren-a prea înfulecat, în schimb, și-a înca-sat absolut toate mângâielile pe carele-a meritat din plin.

Pe drumul de întoarcere, mi-a dor-mit în brațe, ba chiar a și tresărit de câ-teva ori în somn, visând, precis, noi șinoi rațe împușcate pe care le aporta.

P.S. A fost iubita mea și mi-a muritîn brațe. Am înmormântat-o în fazane-ria de la Cernica și nu am mai avut curajsă cresc alt câine.

APRILIE 2017 | 17

A m gestionat de foarte multtimp fonduri cinegetice cuurși, de pe vremurile trecute,

ca filială de vânătoare și, de 25 de ani,ca asociație vânătorească de sine stă-tătoare. Până acum câțiva ani, ni seacordau cifre de intervenție pentru ex-tragerea surplusului populațional și di-minuarea pagubelor și dezechilibrelorproduse de aceste specii. Până în anul1990, statul român chiar și premia reu-șita vânătorului care împușca un lup.

Contrar oricărei logici, fără să sețină cont de nivelul suprapopulării cucarnivorele mari a lanțului trofic și deprejudiciile, din ce în ce mai insuporta-bile, produse de indivizii acestor specii,d-na. ministru interzice total recoltarealor, dar culmea, impune hrănirea aces-tora, ceea ce mi se pare o măsură de oipocrizie fără limite. Fiindcă doamnaministru știe că aceste animale ocrotitenu vor sta flămânde și nu vor devenivegetariene. Știe foarte bine că vor daiama în turmele de animale domesticeși vor decima puietul de mistreț, cerb,căprior și alte specii.

Într-o asemenea situație, îți pui fi-rește întrebarea: ce poți să le mai oferivânătorilor, ce își aduc aportul la ges -tionarea vânatului pe bani proprii, înafară de obligații pecuniare?

Din birourile și fotoliile călduțe, deunde de ani de zile funcționarii pu-blici își încasează, parcă în dușmănie,bani (de loc puțini), fără efort, în

afară de a restânge continuu aceastăactivitate, prin tot felul de ordonanțe,ordine aberante și alte reglementăriinsidioase, nu cunosc să se fi făcutceva bun în folosul vânătorilor.Numai obligații, sporite an de an, dincare se îngroașă numărul birocraților,care doar încălzesc calculatoarele șiscornesc mereu câte ceva pentru amai lovi în cei îndurători, contribua-bili pașnici, altceva ce fac? Chiar nu-imustră deloc conștiința pentru cumau abordat și abordează problemavânat-vânătoare-vânători?

Pornind de la mult clamata gestio-nare durabilă, ne întrebăm și noi,oare de ce trebuie să suportăm, în ca-litate de gestionari consacrați și res-ponsabili ai fondurilor cinegetice, totbalamucul ăsta legislativ? Ca la noi, lanimeni! Unul spune hrănește fauna ci-negetică, altul nu hrăni, unul eva-luează efectivele acestuia, pentru a sestabili cota de recoltă, altul le con-testă, pentru a nu le aproba.

De ce trebuie să respectăm noicontractul de gestionare, dacă un mi-nistru nu-l respectă? De controlat eșticontrolat la obligații (unele anulatechiar prin ordin ministerial), și atuncivin și mă întreb… eu ce fac!? Incredi-bil, după ce suportăm, din baniinoștri, niște slujbași ai statului ca săconceapă proiecte de legi proaste și săia decizii asemenea, numai în folosullor și pe banii și munca noastră, ne

mai și controlează, după reglementăriconcepute aiurea, care se mai și con-trazic între ele!

Driblând în stilul lor caracteristic,nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu lemiroase, probabil că o să pună pe tapetîndatoririle unui gestionar responsabil,profesionalismul, etica în ocrotirea spe-ciilor de vânat sau mai știu eu ce bali-verne, „barbalogice” pentru neștiutorii,tip conservatoriști, precum cei doi repor-teri de la Antena ce își dădeau la linspalmele celor doi ursuleți. De aceea le-ași propune să vină și la noi, la cele 3puncte de hrană, unde vin 7 pui de ursde aceeași vârstă și mărime, seară deseară. Promitem că vom fi de acord săse dea acel film, tot pe Antena, garan-tând că va fi foarte apreciat de conser-vatoriști și de toată presa internațională,întru veșnica lor pomenire.

Revenind „la oile noastre”, mă în-treb, oare nu suntem de acord că astăzitotul trece prin somac și buzunar? Nor-mal că puteți face apologia îndatoririlorce le avem, când stați ascunși în spateleunor acte legislative, care de care maipuțin raționale, pentru că dumneavoas-tră vă luați salariile, iar noi, cei ce ocro-tim și îngrijim fauna cinegetică, NU.Datorită opreliștilor pe care le legali-zați, vânătorii nu mai vor să plăteascăcotizațiile, mult prea mari față de ofertăvânătorească, redusă dincolo de limi-tele condițiilor contractuale.

Ce putem să facem? Să facemgrevă, toți vânătorii din toate asocia-țiile de vânătoare, și să nu mai achi-tăm dări, de nici un fel, către stat.Așa, doar vreun an…!

Ar fi o soluție, și apoi să vă vedemcum gândiți profesional, cu buzuna-rele goale? Pentru că, altfel, îmi punîntrebarea normală: „Oare de ce tre-buie ca eu, pe banii mei, să cresc, săhrănesc, să apăr sau să protejez, cevace nu-mi aduce nici un folos, doarnumai pagube?”. Pentru că ăsta-i ma-rele adevăr, dacă hrănesc și ocrotescanimale, cheltuiesc niște bani irecupe-rabili, dacă nu fac asta, se hrănesc sin-


OPINIE

Cine poate răspunde?CRISTIAN MITRIC

Vorbele bătrânești, ca și zicalele tradiționale, de care neamul nostru românesc nu ducelipsă, sunt oricând actuale. Pornind de la spusele că Un… sau O… aruncă o piatră în apăși 20 de deștepți nu pot să o scoată, ne oprim la dispoziția doamnei ministru CristianaPașca Palmer, prin care a reușit să intre în istoria vânătorii românești prin „interzicerea”vânării ursului, lupului, râsului și pisicii sălbatice. Ne întrebăm, oare or fi fost mai„derogați” banii europeni pentru evaluarea speciilor de carnivore mari, decât„derogarea” împușcării indivizilor problemă ai acestor specii, potrivit susținerilor unorONG-uri ale căror interese le-a reprezentat, atât de bine, doamna ministru tehnocrat?

gure cu celelalte specii de vânat dinfondul cinegetic, specii care se situazăsub carnivore pe scara lanțului trofic.Oricum aș proceda, sunt tot în pa-gubă. Îmi veți spune că asta-i legea.

Am trăit ceva similar pe timpul co-munismului, când un bătrân din loca-litatea Fântâna a fost dus în fațajudecătorului pentru că și-a tăiat vițe-lul de bivol, pentru botezul unuinepot. Bineînțeles că un binevoitor,care a participat la eveniment și amâncat cu plăcere din produs, l-a tur-nat oficialităților și omul a fost acuzat.Când l-a întrebat judecătorul de ce atăiat vițelul, pentru că uite ce zicelegea și că e nevoit să-l pedepsească,stiți ce a răspuns bietul moș? „Dom-nule judecător, apoi vă rog să mă ier-tați, dar eu știam că bivolul e al meu,că dacă știam că vițelul de la el nu-i almeu, ci al dumneavoastră, eu, bată-lvina, nu-l tăiam, îl aduceam aici”.

De aceea credem că, normal și co-rect, ar fi ca cine a dat ordinul, să su-porte și consecințele, adică cheltuielilecu hrana, întreținerea și paza speciilorinterzise a se vâna. Și, pe deasupra, șipagubele care se achită din bugetul pu-blic, adică tot din buzunarul nostru. Nuvi se pare corect? Probabil că nu, pen-tru că ne-am învățat, în ultimul timp,ca unii să muncească și alții să benefi-cieze de pe urma muncii acestora. Deșin-o să le placă, pentru că, în ultimul

timp, adevărul a devenit cam deran-jant, transmitem, celor ce au urechi săaudă, că, întodeauna, când ceva a fostprohibit, rezultatul a fost contrar aștep-tărilor, ba chiar dezastros (ex. Austria,cu dispariția ursului). Asta s-a constatatde-a lungul istoriei! În cazul nostru, săfiți convinși că, în aceste condiții, spe-ciile de carnivore mari vor deveni speciifără nici o valoare cinegetică pentru vâ-nători, indiferente pentru aceștia și im-

portante pentru braconieri. Se pot înfi-ința toate agențiie, milițiile, polițiile,gărzile forestiere, direcțiile de jandarmiși alte asemenea organisme, speciali-zate în paza și protecția carnivorelormari, dar tot va fi degeaba, pentru cădegenerarea și scăderea acestora, canumăr de indivizi și valoare cinegetică,va fi de neiertat.

Și, ca o paranteză la acest subiect,fie că vrea cineva să recunoască saunu, suntem totuși purtătorii de grijă afaunei cinegetice și a tagmei vânăto-rești, ducând mai departe obiceiurileși tradițiile moștenite.

Nu întâmplător, un coleg de bre-slă, plecat în Germania din 1981, vâ-nător și absolvent al facultăți desilvcultură brașovene, m-a sunat și m-a întrebat, după ce a aflat de deci-zia criticată, care prevede interdicțiavânării carnivorelor mari: „Stimabilaasta de ministru, ce pregătire are?” I-am răspuns că nu știu, și atunci acontinuat: „A fost plătită cumva de mi-nistrul mediului sau turismului dinBulgaria, Serbia, Rusia, Polonia?” „Nuștiu.” am răspuns. A încheiat într-unfel la care m-am gândit mult timp și,drept urmare, vă puteți gândi și dum-neavoastră: „Măi colega, eu cred că lavoi, în ultimul timp, cei desemnați po-litic să vă conducă sunt cu capul…”

Fără cuvinte sau fără replică,dar… noi, ce facem?

APRILIE 2017 | 19

Unul din cei mai distinși vânătoride pe meleagurile maramureșene, curespect și pasiune pentru vânat, iubirede frumos și natură, prețuitor al ar-melor de vânătoare pe care le avea înîngrijire, s-a stins în prima decadă alunii ianuarie.

S-a dovedit o personalitate com-plexă, fiind președinte al filialei de vâ-nătoare și pescuit Sighet în perioada1958-1967, îndrumător tehnic cu pro-bleme de vânătoare și pescuit laaceeași filiala din cadrul A.J.V.P.S.Maramureș în perioada 1968-1973 șisecretar al acestei filiale în perioadaanilor 1974-1988.

A fost membru în Consiliul A.J.V.P.S.

Maramureș, în Consiliul A.G.V.P.S. dinRomânia și membru de onoare alA.G.V.P.S.din România.

În toată perioada în care a lucrat laA.J.V.P.S. Maramureș, a adus rezul-tate deosebite asociației în domeniulcinegetic și piscicol, dobândind, în de-cursul anilor, o diversă și frumoasă co-lecție de trofee, expusă, de ani de zile,la sediul filialei Sighet.

Prin pasiunea și efortul depus, s-aremarcat în acțiunile de gospodărireale fondurilor de vânătoare ale acesteifiliale, iar experiența sa acumulată aîmpărtășit-o și mai tinerilor săi colegi.

Pentru mine, a fost mai multdecât un coleg. A fost un mentor,prieten, și un bun sfătuitor.

Sunt sigur că gingașele căprioareau făcut plecăciune, iar mistreții s-auadunat la sfat, când au auzit clopotulbisericii, rugându-se o clipă pentru celplecat care, mulți ani, a avut grijă dehrană lor, iar păsările au început maitare să ciripească, spunând în cor:

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ!

FANGLI CAROLGEORGE RADU

IN MEMORIAM

A plecat spre cele veșnice Fangli Carol-Toni bacsi, cum îispuneam toți vânătorii și pescarii, în rândul cărora s-abucurat de o stimă deosebită.

Și, ca o paranteză laacest subiect, fie că

vrea cineva să recunoascăsau nu, suntem totușipurtătorii de grijă aifaunei cinegetice și altagmei vânătorești,ducând mai departeobiceiurile și tradițiilemoștenite.


E l consideră măsura ca du-bioasă sub aspect legal, căcinu landul, ci Republica Ger-

mană legiferează problemele armelorși explozivilor/muniției, dar și ine-xactă sub aspect faptic, căci plumbuldin muniția de vânătoare nu polueazămediul înconjurător și nu duce la dis-pariția vulturului codalb.

Cifrele citate de autor sunt convin-gătoare. Anual se consumă pe glob, înconstrucții, circa 3,1 milioane de tonede plumb nou extras, din care Germa-nia folosește circa 403.000 de tone. Celrefolosit intră în circuitul mondial cucirca 90 milioane de tone anual. Dinacest total, conform Wikipedia, cam84,5 % intră în acumulatori și 3,81 %în muniție (din care numai 0,2 % încea civilă, adică vânătoare și tir, restulde 3,61 %, în cea militară). Într-unsimpozion, ținut în anul 2014, s-a sta-bilit cât plumb există în carnea uneipiese de vânat, consumată de noi: 28 mg/kg la căprior și 33 mg/kg lamistreț. Deci, o cantitate relativ mică.La animale domestice normale, carneade vită are 40,4 mg/kg corp, la porc40,4 mg/ kg și, uneori, 60,3 mg/kg laficat de porc. Depinde de hrana datăanimalelor în cauză. Așa că putemmânca liniștiți carnea de vânat mare,împușcat cu glonț care conține plumb!Cel din carnea sa provenea din hrană,nu din glonț. Oricum, și plantele con-sumate de noi acumulează plumb dinmediul poluat, sau chiar ceaiurile dinplante medicinale.

Problema ocrotirii codalbului esteclară: între anii 1975 și 2012, numărulde perechi cuibăritoare în întreaga Ger-manie a crescut de la 110 la 730, decicam de 7 ori (Wikipedia). În aceeașiperioadă, numărul pieselor de vânatmare împușcat crescuse de la circa820.000 la vreo 2 milioane piese, deciaproape de 2,5 ori. Gloanțele utilizateconțineau plumb, pe care sucurile gas-trice ale codalbului îl pot dizolva, când

este înghițit odată cu carnea vânatuluirănit negăsit, în viscerele neglijate, saulăsate pe teren când iarna este grea,pentru a ajuta răpitoarele.

Acum a apărut un pericol multmai mare, care ucide păsări în zbor,ba chiar și lilieci: eolienele cu aripiuriașe ce generează energie electricăpropulsate de vânt. Dintre cei 105 co-dalbi găsiți morți în Schleswig-Hol-stein între anii 1997 și 2011, numai 7exemplare muriseră intoxicate deplumb, 6 s-au lovit de cabluri, 6 elec-trocutate și 26 doborâte de aripile eo-lienelor, care nu pot fi văzute când se

învârtesc repede. Așa că plumbulgloanțelor rămâne un factor minor almortalității codalbului.

În țara noastră, perechile de co-dalbi, numeroase înaintea folosiriistricninei contra lupilor, au devenitrare. Eu i-am mai văzut încă în DeltaDunării, fotografiind, pe 21 mai 1958,la Ilganii-de-sus, doi tineri pe margineacuibului, apoi, în anii 1959-1963, înlungul Dunării, între Brăila și Bistreț.Am mai văzut doi codalbi pe ostroave,la est de Olt, în vara anului 1999.

Dar stricnina din momelile împo-triva lupilor i-a cam lichidat.

Cu plumb sau fără plumbMUNI}IE

De ce gloanțe de carabină de vânătoare fără plumb?MATEI TĂLPEANU

Din 1 aprilie 2015, în landul german Schleswig-Holstein s-a interzis folosirea încarabine de vânătoare a gloanțelor cu plumb, ca și a proiectilelor unice cu plumb înțevile lise, ca măsură împotriva poluării mediului și, implicit, pentru protecțiavulturului codalb. Vinovații de nerespectarea acestor interdicții au fost amendați. Dl.dr. Horst Schulz, jurist, notar, dar și maestru de vânătoare în Luebeck, a protestat înarticolul intitulat, hamletian (trad. ns.), „Cu plumb sau fără plumb, aceasta esteîntrebarea”, publicat în revista Jaeger in Schleswig-Holstein nr. 6/2015, pag. 10-12.

CU PLUMB SAUFĂRĂ PLUMB

21 mai 1958 - Ilganii-de-sus, doitineri codalbi pe marginea cuibului

Doi codalbi pe ostroave, la est de Olt,în vara anului 1999

N esimțindu-se amenințată,vâna liniștită. Am urmărit-oîn tăcere minute bune. După

plecarea ei, mi-am întors privireacătre malul Timișului, unde zăceautrunchiurile imenselor sălcii, doborâtecu nepăsare, neștiință și fără remuș-cări de oamenii locului. Mă gândeam:copaci doborâți fără rost, deșeuri lă-sate cu nepăsare în apă și pe maluri,oile lăsate să pască oriunde fără res-pectarea condițiilor de stabulație, ar-derea vegetației… cât să mai rabdenatura? Gândurile și revolta mea in-terioară au fost întrerupte de ivireaaltei vulpi, ce cu grijă ieși dintre trun-chiurile sălciilor, îndreptându-se spredig. Dintr-o dată, îngheță. Mă zărisepe înălțimea digului și făcu cale în-toarsă. Am coborât și eu, încet-încet,de pe dig, apropiindu-mă de mașină.Am ales o cărare printre tufele de po-rumbar. Din tufe se auzea agitațiemare și, la nici zece metri de mine,ieși descumpănită o altă vulpe. Trei înnici două ore. Mai rar am avut ocaziasă mă întâlnesc cu trei roșcate fără ascotoci cu câinii vegetația.

Mă gândeam când m-am mai bucu-rat de astfel de momente și mi-am adusaminte de o întâmplare din anii trecuți.

Era o zi geroasă, în care ieșisem săpunem mâncare în locurile de hrănire.Terenul de vânătoare este străbătut deo linie ferată pe care trebuia să o tra-versăm. La trecere ne „aștepta” o vulpe.Nu știu dacă era paralizată de frică sauce pusese stăpânire pe ea, pentru că arămas stană de piatră, uitându-se la noicum trecem pe lângă ea. Cred că atunci

am văzut cel mai mult timp, deaproape, o vulpe în sălbăticie. În modcert, animalele au un al cincilea simț,căci ori de câte ori nu ești cu arma, nuvânezi acea specie sau ești doar prinspe picior greșit, ele ți se înfățișează înipostaze memorabile.

Dacă mă gândesc la întâmplărimemorabile, îmi amintesc de una dinvânătorile la care am fost cu tatălmeu, în copilărie, când am asistat,pentru prima și ultima oară (cel puținpână acum), la un dubleu… la vulpe.Tata mă așeza, de obicei, în locuri deunde puteam privi în liniște, și ferităde pericole, spectacolul vânătorii. Laacea bătaie eram așezați pe flanc. Pemine mă pusese să stau în canal. Nuîncepuse bătaia de mult și am începutsă aud sunetul înlănțuit al focurilor dearmă din stand. „Oare în ce trăgeau?”m-am întrebat. Se auzea foșnet ve-nind și dinspre linia vânătorilor, și dinbătaie: două vulpi. Eram împietrită și,sincer, nu îmi dau seama la care a trasprima oară tata, știu doar că am văzutun dubleu la vulpi.

Multe amintiri… și multe alte în-tâmplări asemenea probabil că aș-teaptă să fie trăite. Pe toate acestea,cu bucurie vi le voi povesti.

APRILIE 2017 | 21

POVESTIRI

În zilele frumoase de aprilie mă plimb pe digul Timișului, admirând întinderea câmpuluide un verde crud, despărțit de tufele înfrunzite de porumbar. Vegetația nu este încă atâtde înaltă și permite ochiului să privească și urechii să asculte poveștile câmpului. Dinînălțimea digului poți vedea ițirea iepurelui din arătură, culcușul țapului, fuga grăbită afazanului pe marginea canalului, lunecarea liniștită a rațelor pe luciul apei. La unmoment dat, mi-a atras atenția mișcarea din verdele grâului. O vulpe sărea ca un arc, depe toate cele patru picioare. Era la șoricărit.

De sezon

Trei vulpiMARIA SĂVULESCU

Ș i la noi, ca și la multe alte po-poare, vulpea rămâne un sim-bol al șireteniei ca modalitate

de existență. Pentru vânător, iarnaeste sezonul în care se face practic vâ-nătoarea la vulpe, în scopul menține-rii unui echilibru, desigur însă fărăexcese, între populațiile acesteia și po-pulațiile speciilor pradă. Combaterearăpitoarelor cu păr, din care faceparte și specia la care ne referim, sepractică prin următoarele metode: lagoană, la pândă, la chemătoare, la di-buit, la vizuină. În spatele acestei ac-tivități cu tentă sportivă, vânătoareaeste o acțiune complexă și necesităcunoștințe de eco-etologia animalelor,care se învață în timp, din teorie, darmai ales din practică. Adesea aflămlucruri importante de la vânători șispecialiști cu experiență, care sunt dince în ce mai puțini.

Satisfacția unei vânători de iarnăla vulpi, bazată pe spirit de observație,răbdare și chiar simț muzical, atuncicând se recurge la chemători, vă varăsplăti cu siguranță toate eforturile.


DE SEZON

Vulpea a constituit, de foarte multă vreme, subiectinteresant de inspirație pentru fabuliști și, totodată,vânat cu blană valoroasă pentru vânători. De la un timpînsă, ori atracția vânării acestui erou viclean a dispărut,chiar și pentru cei împătimiți, ori înțelegerea umană afăcut progrese, în sensul de a-i lăsa șansă acestuiprădător, considerat excelent sanitar al fondurilor devânătoare și chiar al terenurilor agricole.

De la Esop citireText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN


APRILIE 2017 | 23

Sinusoidele unor legi vânătoreștiO scurtă incursiune prin tunelul

timpului ne reamintește atât pildedemne de urmat, cât și gustul amar aliraționalului. Și într-un caz și în celă-lalt, autorul nu este altul decâtOMUL, cocoțat într-o anumită funcție,de decizie cinegetică.

Aceata nu trebuie să uite, nici unmoment că, fără interesul vânătorilorsportivi, fără aportul lor, inclusiv ma-terial, la protecția, ocrotirea și îngri-jirea speciilor de interes vânătoresc șihalieutic, deci fără vânătoare practi-cată rațional, totul se poate prăbuși înmaterie de echilibru în natură șimediu sănătos de viață.

Cum lumea este într-o continuăschimbare, să sperăm că și percepțiadespre natură și fauna ei va fi la înălți-mea bogăției cinegetice a țării noastre.

Șiretlicuri la vânătoare de…roșcate

Deși constatăm în rândurile vână-torilor un tot mai scăzut interes pen-tru valoarea blănurilor de vulpe, cuimplicații și în dispariția, în mareparte, a atelierelor meșteșugăreșticare prelucrau și dăteau valoare de în-trebuințare pieilor argăsite, tinerii vâ-nători ar trebui să cunoască mai binespecia și unele metode atractive,practicate în vânare a ei.

Excelent răpitor, deosebit de abilprădător, specie descurcăreață înorice împrejurare, sunt câteva calită-țile care i le atribuie, atât gospodarulcrescător de păsări de curte, cât și vâ-nătorul iscusit, îndrăgostit de peripe-țiile de care are parte la o vânătoarede… roșcate. Pe drept cuvânt, vâna-rea vulpii constitue o artă, cunoscândcomportamentului și reacțiilor viclea-nului animal.

Așadar, știind că este un mareconsumator al unor specii de șoarecicare dăunează agriculturii și, maipuțin de luat în calcul, distrugător alprogeniturii vânatului mic, presupusămotivație care a atras atâta urgisireasupră-i din partea mai marilor „ursi-tori”, să ieșim la o plăcută aventurăvânătorească, înarmați cu răbdare șicunoștințe pe măsură, adunate de laveteranii vânători, spirit de observațieși ceva antrenament la mers.

Atunci când ați descoperit o vizuinăîn apropierea unei ape curgătoare, în-conjurată de stuf bogat, profitați de su-surul apei și foșnetul stufului în adiereavântului, pândind undeva, în apro-piere, acoperit de zgomotul acestora șicu speranța să înșelați viclenia vulpii.

Trebuie știut că vulpea are maimulte ieșiri din vizuină și vizuini de

rezervă, tocmai pentru a păcăli even-tualii dușmani. Pe timpul observăriiactivității acesteia, de-alungul maimultor ieșiri în teren, vânătorul poateidentifica vizuinile de rezervă și gurilede vizuină colaterale și, având la în-demână puțin petrol, îl va picura la vi-zuinele sau gurile respective devizuină, determinând-o astfel să re-nunțe la intrările sau refugiile nepă-zite. Șansele ca vulpea să iasă dinvizuină prin locul pândit cresc înavantajul celui care o așteaptă, de re-gulă, acolo unde intrarea abundă înurme proaspete.

Tot la pândă fiind, puteți deter-mina vulpea să apară utilizând cu mă-iestrie o chemătoare care imită vaietuliepurelui sau chițăitul șoarecelui. Înasemenea momente trebuie să avețideja arma pregătită, stând nemișcat,gata de foc. Știind că vulpea are unapetit pentru iepure, este de preferatsă aveți un corn de vacă la care să ata-șați chemătoarea, oferind o acusticămai bună și pe o rază mare de propa-

gare a sunetului. Desigur că e necesarsă aveți și ceva talent în a imita iepu-rele.

Momeala ideală pentru vulpi este,după cum bine se cunoaște, peștele.Pentru aceasta luați un borcan nuprea mare, de circa 350 ml, pe care îlumpleți, cam 2/3, cu bucăți de peștegras, așezate suprapus. Acoperiți bor-canul cu un capac în care practicați 2-3 găuri pentru aerisire, apoi îl așe-zați la soare, lângă o sursă de căldură,timp de 10-15 zile, până când uleiulse ridică deasupra bucăților de peștecare se depun la partea de jos a bor-canului. În teren, uleiul respectiv tre-buie turnat la gura vizuinei și apoi seașteaptă la pândă, ca vulpea să vinăsau să iasă din vizuină.

Desigur că șiretlicuri sunt multmai multe, ele fiind transmise din vâ-nător în vânător, de la bătrâni la ti-neri, unele adevărate, iar altele,subiecte de fabule cu eroi pozitivi șinegativi. Dar, mai ales, depănate lagura sobei.


C âinii, în general, iar cei de vâ-nătoare în special, au, încă dela o vârstă foarte tânără, încli-

nația de a lua în gură diferite obiectepe care le găsesc în jurul lor, obiectepe care le cară dintr-o parte în alta, înlocul în care se află. Și o fac cu ade-vărată „mândrie”, dacă ne este permissă numim astfel dedicația cu care ofac. În casă, poate fi vorba fie de tele-

comnda televizorului, fie de câte unciorap sau un papuc, lăsat la înde-mâna lui, iar în curte, fie un băț, fieun pet din plastic, găsit prin te miri ceungher al grădinii. În cazul cățeilor devânătoare, la care moștenirea gene-tică în acest sens vine din timpul maimultor generații de înaintași, instictuleste evident mai puternic dar, în ge-neral vorbind, majoritatea cățeilor se

încadrează undeva, într-o medie cuun interes moderat față de aport. Deaceea, pentru tinerii căței de vână-toare, instinctul natural al aportuluitrebuie cultivat cu grijă și atenție, pa-ralel cu antrenamentul specific, edu-carea prin exerciții repetate, pentru adeprinde corect efectuarea aportului.

Un aspect cât se poate de impor-tant și, să recunoaștem, adesea trecutprea ușor cu vederea, este încurajareainstinctului natural al apucării obiec-telor pe care le găsește. Tânătul cățelnu are de unde să știe, la început, ceobiecte sunt sau nu permise. Dacăvom certa cățelul pentru că a luat te-lecomanda sau papucul, este posibilca acesta să perceapă greșit mesajul șisă înțeleagă că, de fapt, a lua obiec-tele este ceva negativ, ce nu trebuie săfacă și, în consecință, șă-și piardă in-teresul în acest sens. Ce putem face înaceasta situație este să reducem, pecât de mult posibil, accesul junioruluila obiectele nepermise și să-i lăsăm înpreajmă doar „jucăriile” permise. Știmcu toții, cere timp și, mai ales, ordine,în primul rând din partea... stăpânu-lui. Dar, la fel de bine știm, nimic nuvine de-a gata și toate cer un pic deefort din partea noastră! În aceastăprimă etapă va trebui, deci, să-i creemposibilitatea de a lua doar obiectelepermise, iar dacă între acestea maiscapă, din când în când, și câte unulnepermis, sa-l încurajăm la fel. Cutimpul, va ajunge să știe și ce este șice nu este permis.

O altă latură ce trebuie avută învedere este păstrarea interesului actival cățelului pentru efectuarea aportu-lui. În acest sens vom evita să repetămaruncarea obietului pentru aport demai mult de două, trei ori în aceeașisesiune de antrenament. Putem reluaaruncările după o pauză, iar astfel că-țelul va ajunge să dorească să apor-teze și să perceapă activitatea cuinteres activ de fiecare dată, ca peceva special pe care îl poate face, aș-teptând cu plăcere acest moment. Și,să nu uităm, este recomandat ca petimpul efectuării exercițiilor, iar fap-tul este valabil și la antrenamentulpentru alte comenzi, să evităm apari-ția altor elemente care să distragăatenția cățelului de la efectuareaaportului. Iar după ce tânărul cățel vaaduce constant „jucăria” aruncată,vom trece la pasul următor, introdu-cerea comenzii vocale „aport!”.Acesta este însă doar începutul. Estedrept, totul cere timp și răbdare, darce poate fi mai frumos decât lucul cupropriul cățel și gândul la partidele devânătoare ce vor fi să vină…!

Câinele de vânătoare

Continuând seria articolelor privind tinerii căței devânătoare pe care vrem să îi formăm pentru a devenipartenerii noștri devotați pe teren și nu numai, să neoprim pentru câteva momente la aport. Și mă refer aici,atât la efectuarea aportului din instinct nativ, moștenit,cât și la antrenamentul pentru deprinderea/învățareacorectă a aportului.

CHINOLOGIE

Aportul - instinctși deprindereALECSANDRU CODRIN

D enumirea plantei se pare căvine de la unul dintre regiiGreciei Antice, Gentius, care

ar fi descoperit pentru prima data ca-litățile tămăduitoare ale plantei. Gen-țiana galbenă este cunoscută la noi șisub denumiri populare, precum fiereapământului, ghimbir de munte, țin-taură, abrămească, ianțură, lumână-rică sau strigoaie.

Pentru obținerea produselor tera-peutice se folosesc rădăcinile plantei,ce se recoltează toamna, de regulădupă ce planta ajunge la vârsta de treiani. Rădăcinile conțin substanțeamare, oligozaharide, acizi fenolici,taninuri și uleiuri esențiale, substanțeminerale, pectine și mucilagii. Dupărecoltare, rădăcinile se pun la uscat șise păstrează apoi în spații bine venti-late, ferite de umezeală.

Datorită componentelor active aleplantei, ghințura poate ajuta în reme-dierea unei serii de afecțiuni și dere-glări hepatice și biliare, digestive, încazul oboselii cronice și a stărilor deepuizare psihică și a depresiilor, înameliorarea stărilor febrile, fiind consi-derată un tonic activ pentru organism,sporind rezistența generală a acestuia.

Preparatele din ghințură pot fi subforma de infuzie din rădăcină uscată,decoct - obținut prin fierberea în apătimp de 10-12 minute a rădăciniibine mărunțite, tinctură - preparatăprin lăsarea la macerat în alcool a ră-dăcinii mărunțite, sirop - îndulcit cuzahăr și pulbere - obținută prin mă-runțirea fină a rădăcinii uscate.

Folosirea produselor din ghințurătrebuie făcută cu precauție deoareceacestea pot avea și efecte adverse saucontraindicații, cum este, spre exem-plu, în cazul persoanelor ce suferă deulcer gastric, gastrită hiperacidă sauhipertensiune arterială.

Informațiile prezentate au caracterorientativ și nu trebuie folosite în sco-pul diagnosticării sau tratării probleme-lor de sănătate sau pentru înlocuireamedicamentelor prescrise de persoana-lul medical autorizat. Înainte de a uti-liza plantele medicinal, în general, suborice formă, este recomandată vizita lamedic, iar administrarea preparatelordin ghințură galbenă să se facă numaila recomandarea acestuia. Opinia me-dicului este neapărat necesară și se im-pune ca o măsură de prevedere,precauție și siguranță.

APRILIE 2017 | 25

Plante tămăduitoare

Ghințura galbenăDOCTOR PLANT

Ghințura galbenă (Gentiana lutea) face parte din familiaGentianaceae, fiind originară din zonele Europei centraleși sudice. Planta poate crește până la înălțimea de 1-1,5metri, are frunze viguroase și flori galbene-aurii, ce aparîn lunile iulie-august. La noi în țară crește spontan înregiunea carpatică și subcarpatică, în zone însorite, pepante sau platouri, în poieni sau în apropierea pădurii,preferând solurile calcaroase ce se încălzesc bine înperioada verii. Planta este declarată monument alnaturii, iar pentru uz terapeutic se cultivă în locurispecial amenajate, fără a necesita însă măsuri de îngrijirespeciale.

FLORA

floare rădăcină


Întorcându-se de la vânătoare, Bulăconduce cam repede și, la un momentdat, o cireadă de vaci îi blochează șo-seaua. Deoarece nu mai are timp să frâ-neze, accelerează, încercând să sestrecoare prin fața lor, dar nu mai aretimp și lovește în plin un taur.

Se prezintă un echipaj de la circula-ție ca să întocmească documentele le-gale, iar văcarul se tot lamentează,plângând că animalul omorât era sin-gurul lui taur de prăsilă pe care nu arecum să-l înlocuiască.

Copleșit de milă, Bulă se strădu-iește să-l ajute pe om și, într-un târ-ziu, gândindu-se ca, eventual, să-icumpere un alt taur, îi propune:

- Hai să încercăm să stingem liti-giul și să vedem cum mă descurc să îlînlocuiesc.

Printre lacrimi și puțin surprins,văcarul se arată destul de mulțumit,așa că murmură la rândul lui:

-Păi, putem încerca, dar să vedemce vor spune și vacile!

BULINEȚIȚI

CarteRESTITUIRI

E laborat de academicianulMihai Băcescu (1908-1999),acest volum a apărut în ca-

drul colecției „Monographia” (ca nr. 3din 1946), editată de fostul Institut deCercetări Piscicole al României și tipă-rit la Imprimeria Națională din Bucu-rești în anul 1947. Menționăm că, ladata elaborării lucrării, autorul era șefde secție la Muzeul de Istorie Natu-rală „Grigore Antipa”, dar și hidrobio-log la Institutul de Cercetări Piscicoleal României, ambele din București.

Mihai Băcescu dedică volumul me-moriei savantului Grigore Antipa, celcare a pus bazele studiului peștilor înțara noastră. De altfel, manuscrisulvolumului s-a aflat pe biroul lui Gri-gore Antipa până în ziua în careacesta a încetat din viață (9 martie1944), savantul dorind să-i scrie au-torului și o prefață.

Lucrarea a fost completată cuunele date în anii 1945 și 1946.

Volumul are 221 pagini, fiindstructurat în patru părți, la care seadaugă un index alfabetic de numeștiințifice ale peștilor, un rezumat înlimba franceză, bibliografia (95 tit-luri) și câteva planșe.

A efectuat cercetările de teren întoate provinciile României Mari, cule-gând nenumărate informații referi-toare la nomenclatura ihtiologicăpopulară. Considera că „românul esteun neîntrecut doritor de pește” și că,

dacă „într-o comună întreagă abia gă-sești uneori 2-3 gospodari pricepuți înale animalelor terestre [sălbatice n.n.],în satele din preajma unei ape, găseșticu zecile țărani-pescari care se pricep deminune la peștii locului” (pag. 12).

Aflăm că în sezonul 1944-1945, peteritoriul României se eliberaserăaproape 20.000 permise de pescuit,din care: 8.071 pentru apele fluviuluiDunărea, 11.262 pentru apele decâmpie și 500 pentru apele de munte.Dar erau atunci și „milioane de țărani

care pescuiau clandestin în toate apelețării”. Chiar și femeile pescuiau înunele locuri!

Prima parte se constituie într-un„catalog alfabetic al numelor popularede pești și corespondentele lor științi-fice”. Acesta include 580 de denumiri,unele însoțite de comentarii maiample sau mai restrânse.

În partea a II-a sunt „observații,discuții, descrieri etc., asupra unora dinspeciile mai interesante sub raportul et-nografic, zoogeografic sau economic”.Aici include 24 de specii: anghila (sauhelul), boarța, boișteanul (sau craiul),breana (sau mreana), caracuda, câra,chișcarul, cicarul (pișcarul), carasul,ghiborțul (sau moșul), guvizii (sauciobănașii), lătețul (sau lătița, bel-dița), mihalțul, moioaga (sau moița),molanul (sau grindelul), oblețul, gu-ranul (sau peștele-lup, avatul), peș-tele țigănesc (sau pălămida de baltă),porcușorul (sau pietrușelul), scobaiul(sau scobarul), soreanul (sau fofigul),țigănușul, țiparul, zglăvoaca (saumoaca) și zvârluga.

Autorul a inclus în cea de-a treiaparte unele nume de pești nedetermi-nați, iar în ultima parte a inclus con-siderațiile generale finale.

Răsfoind volumul, ne dăm seama,în primul rând, de pasiunea cu careMihai Băcescu a adunat toate datelede pe teren, dar și ampla documen-tare bibliografică a autorului. Consi-derăm că este o lucrare unicat prinmodul de abordare, de care merită săne amintim.

„Peștii, așa cum îi vedețăranul pescar român”SORIN GEACU

Se împlinesc 70 de ani de la apariția volumului „Peștii,așa cum îi vede țăranul pescar român” – studiuetnozoologic, zoogeografic și bioeconomic

APRILIE 2017 | 27

PESCUITCampionatul A.G.V.P.S. 29

Echipament 30Pescuit staționar 32Pescuit la feeder 34

Pescuit cu năluci 36Specializarea lansetelor 38

APRILIE

Ne aflăm în plinăperioadă de prohibiție,reglementată prin Ordi-nul nr. 12/144/ 2017

privind stabilirea perioadelor și zonelor de prohibiție a pescuitului, precum șia zonelor de protecție a resurselor acvatice vii în anul 2017, la 60 de zile pentruapele interioare, 1 aprilie – 30 mai inclusiv, și 45 de zile pentru apele care consti-tuie frontieră de stat, adică 1 aprilie – 15 mai inclusiv.

În această perioadă, pescuitul se poate practica numai în bazinele licențiate pen-tru acvacultură, cu respectarea regulamentelor impuse de administratorii acestora.

Apele au început să se încălzească. Peștii se pregătesc pentru reproducere.Se hrănesc intens în zonele cu stuf din apropierea malurilor, unde apa s-a încălzitși este mai limpede.

Știuca, deși teoretic a depășit perioada de reproducere, intră și ea în prohi-biția generală.

Pescuitul la salmonide, în apele de munte este, în continuare, interzis.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

T oate subcomisiile au organizatîntruniri prealabile, în scopulstabilirii calendarului competi-

țional al disciplinei respective pentruanul 2017, cu locații și date de desfă-șurare. De asemenea, s-au formulatpropuneri de actualizare, completare

și modificare ale instrucțiunilor de or-ganizare și desfășurare a competițiilordin sistemul A.G.V.P.S., care s-au dez-bătut și s-au propus pentru aprobare.

CALENDARCOMPETIȚIONAL

A.1.1. FINALE TINERET BĂIEȚIU 15, U 20 și U 25 – 28-30.07.2017

• Săcălășeni - organizator A.J.V.P.S.Maramureș.A.1.2. FINALE TINERET FETE

U 15, U 20, U 25 și SENIOARE -11-13.08.2017 • Vârșolț - Salaj – org.A.J.V.P.S. Salaj + C.S.P.S.A.1.3. ETAPA I - SENIORI

08-11.06.2017 • Vârșolț – Sălaj -org. A.J.V.P.S. Sălaj.A.1.4. ETAPA A II-A - SENIORI

17-20.08.201 • Râul Olt - org.A.V.P.S. Silva Marpod Sibiu + C.S.P.S.În caz de viitură pe Olt sau secetămare, pista de rezervă pentru desfășu-rarea etapei va fi Vârșolț - Sălaj.A.1.5. FINALA ECHIPE

22-24.09.2017 • Râul Olt - org.A.V.P.S. Silva Marpod Sibiu + C.S.P.S.În caz de viitură pe Olt sau secetă

mare, pista de rezervă pentru desfășu-rarea etapei va fi Vârșolț, jud. Sălaj.A.1.6. FINALA VETERANI

26-28.05.2017 • Scornicești – org.A.J.V.P.S. Olt.

INSTRUCȚIUNILE DE ORGANIZARE

ȘI DESFĂȘURARE• Pentru categoriile U 15 –

FETE+BĂIEȚI, finalele categoriei vorcuprinde două manșe de câte 3 ore,pescuit liber;

• Pentru categoriile U 20 – FETE+BĂIEȚI; U 25 – FETE+BĂIEȚI; SE-NIOARE; VETERANI și ECHIPE, fina-lele categoriilor vor cuprinde 2 manșede câte 4 ore, pescuit liber;

• Concurenții vor participa directîn faza finală, pe bază de înscriere.

Pentru categoria SENIORI, s-aufăcut modificări ca urmare a constatăriiunor disfuncții apărute în ultimii ani.

Astfel, datorită nedisputării în anii2015 și 2016 a finalei „B” din diversecauze, cea mai importantă fiind pre-zența, situată sub numărul calificabilal concurenților, s-a propus desființa-


Campionatul A.G.V.P.SCOMPETI}II

Vineri, 3 martie 2017, s-a desfășurat, la sediul A.G.V.P.S. din România, întrunireaanuală a Comisiei de Pescuit Sportiv și Competiții a A.G.V.P.S. La această întrunire aufost invitați să participe responsabilii cu probleme de pescuit competițional,coordonatori care au dezbătut și analizat sistemul competițional 2016 și au inițiatmodificări și completări care să îmbunătățească această activitate.

Campionatul de pescuitsportiv al A.G.V.P.S.din România 2017 (I)MUGUREL IONESCU

A1A2

PESCUIT SPORTIV STAȚIONAR

rea acesteia, campionatul urmând săse desfășoare astfel:

Se desființează diviziile „A” și „B”,implicit cele două finale, acestea fiindînlocuite cu două etape. Prima etapăva fi un concurs OPEN, cu participa-rea oricărui membru pescar sportiv alasociațiilor afiliate la A.G.V.P.S. dinRomânia. La cea de-a doua etapă voravea dreptul de participare numaiconcurenții care au participat la primaetapă. Titlul de campion va reveniconcurentului care va adiționa celemai puține puncte în cele două etape.

Etapele se vor desfășura pe durataa 3 manșe de câte 4 ore, iar în primele2 manșe nu punctează obleții.

Sectorizarea se va face în funcțiede numărul concurenților.

Concurenții vor achita o cotizațiede concurs în valoare de 200 lei pen-tru ambele etape, banii fiind folosițipentru organizare și premii. Concu-renții care nu vor mai participa la adoua etapă nu vor primi banii înapoi.

Modificările au fost motivate astfel:• Relansarea campionatului de

pescuit sportiv staționar categoria SE-NIORI prin oferirea posibilității tutu-ror concurenților de a participa, cușanse egale în campionatul A.G.V.P.S.la această categorie. Se elimină prio-ritatea divizionarilor „A”, care aveauun singur concurs oficial pe an.

Creșterea nivelului calitativ alcampionatului de staționar, titlul ofe-rindu-se celui mai bun după 6 manșede competiție.

Facilitarea modului în care se facselecțiile pentru loturile participantela campionatele mondiale și euro-pene, componenții acestor loturi fiind

obligați să participe la două concur-suri majore.

Fiecare asociație județeană sau clubva transmite la A.G.V.P.S. și la Subco-misia de Pescuit Sportiv Staționar, listacu concurenții pentru fazele finale aleCampionatului A.G.V.P.S., indiferentde categorie, până în data de05.06.2017. Concurenții care nu vor fianunțați nominal de fiecare asociațiesau club nu vor putea participa la fa-zele finale al Campionatului A.G.V.P.S.

CERINȚE OBLIGATORII

a) Pentru toate finalele, concu-renții au obligația de a participa la an-trenamentul oficial premergătorcompetiției. Se penalizeaza cu unpunct concurentul care lipsește nejus-tificat de la antrenamentul oficial;

b) Cantitatea totală de nadă per-misă este de max. 17 l pentru catego-ria – U 15 și max. 20 l pentru celelaltecategorii;

c) Cantitatea totală de nadă vie,inclusiv momeala pentru cârlig, estede max. 2,5 l pentru o manșă, dincare max. 0,5 l „fouillis” și max. 0,125l larve de chironomide;

d) La verificarea cantităților denadă și momeli este obligatorie pre-zentarea acestora în recipiente ofi-ciale omologate. Nerespectareaprevederii atrage penalizarea concu-rentului cu 1 punct. Concurentul de-pistat cu nadă și momeală pestecantitatea admisă va fi suspendat dinconcurs, și din Campionat pentru operioada de 1 an. Perioada nădiriigrele are o durată de 10 minute;

e) Lungimea maximă a vergilor depescuit este de:

• 10,00 m – U 15;• 11,50 m – U 20; U 25 FETE;

SENIOARE; VETERANI;• 13,00 – U 25 BĂIEȚI; SENIORI;

ECHIPE/ASOCIAȚII/CLUBURI;f) Este interzisă folosirea cupițelor

pe chit în timpul pescuitului, precumși utilizarea pastelor, peletelor sau să-culeților solubili;

g) Pentru etapele finale ale cate-goriilor SENIOARE, SENIORI,ECHIPE/ASOCIAȚII/CLUBURI, esteobligatorie folosirea, pentru păstrareacapturilor, a juvelnicelor cu dimensiu-nile minime de 3,5 m lungime;

j) După efectuarea cântăririi și sem-narea fișei de aritraj de către concurent,peștele cântărit va fi păstrat în juvelnicpână la terminarea cântăririi sectorului.Numai în cazul în care cântarul se de-fectează pe parcursul cântăririi, peștii sevor recântări cu noul cântar pentru toțiconcurenții din sector. După terminareacântăriri, pești vor fi eliberați imediat înapă, în stare vie.

Loturile reprezentative aleA.G.V.P.S., participante la campiona-tele internaționale pentru categoriile –U 15, U 20, U 25, SENIOARE, SE-NIORI, VETERANI, vor fi formate dinprimii 4 concurenți clasați în anul res-pectiv, în măsura disponibilității aces-tora, și din alți 2 concurenți, obligatoriuparticipanți la etapa a doua din Cam-pionatul A.G.V.P.S. în anul respectiv, laalegerea selecționerului.

La campionatul mondial pe clu-buri va participa, în măsura disponi-bilității, echipa/ asociația/ clubul carea câștigat campionatul A.G.V.P.S. dinRomânia în anul precedent, din ra-țiuni legate de calendarul competițio-nal internațional.

APRILIE 2017 | 29

Președintele Comisiei - Teodor BentuSecretarul Comisiei - Mugurel IonescuResponsabili de subcomisii:PESCUIT STAȚIONAR – Veronica Ispas, Constantin Mateescu, Ion Poiană.PESCUIT LA FEEDER – Veronica Ispas.PESCUIT LA CRAP – Oliviu Orhei.PESCUIT CU NĂLUCI/SPINNING - Ștefan Dinu.PESCUIT CU MUSCĂ ARTIFICIALĂ – Marius Neamț. Șefi de zonă:ZONA I – Constantin OțelZONA II – Constantin IonescuZONA III – Sorin GeorgescuVicepreședinții cu probleme de pescuit ai asociațiilor care au membri pescarisportivi implicați în competițiile organizate sub egida A.G.V.P.S. din România.Au participat și membrii pescari sportivi cu experiență, palmares și activitatecompetițională recunoscută la nivel intern și internațional.

PARTICIPAN}I

A3

D ar asta nu înseamnă că texti-lul este întotdeauna cea maibună alegere, ci dimpotrivă,

în anumite situații și aplicații poatelucra în defavoarea acestuia.

Firele multifilament pe înțelesul tuturor

Firele textile sunt produse din po-lietilenă, materialul care stă la bazamărcilor comerciale de fibre sinteticeSpectra și Dyneema. De la PoliEtilenăvine și abrevierea „PE”, folosită de uniiproducători în denumirile produselordin această categorie (Sunline SuperPE este primul exemplu top of mind, șifiindcă am folosit ceva ani aceste fire).

Sistemul de măsurare japonezDincolo de obișnuita echivalare a

rezistenței în livre (prescurtat lbs. de

la pounds, în sistemul de măsură im-perial), producătorii niponi au pro-priul lor sistem de măsurare în unitățide măsură denumite „gou”, folosit înechivalarea diametrelor firelor dinmătase, cu mulți ani în urmă. Recent,au transferat acest sistem atât firelortextile, cât și monofilamentelor. Unmod simplu de a afla câte livre ține untextil japonez este de a înmulți numă-rul de „gou” trecut pe etichetă cu 10.

Exemplu: PE 1,5 x 10 = 15 livre(lbs.), deci aproximativ 6,8 kilogramerezistență. Însă unii producători oferăfire textile cu rezistența la ruperemult deasupra măsurătorii în „gou”,cum ar fi cazul YGK.

Modelele G-Soul Upgrade PE X8 aurezistențe crescute, care nu corespundunităților în „gou”: firul de 1,2 „gou”are o rezistență de 25 livre, și nu de 12,

conform sistemului clasic japonez. Fi-rele sunt foarte rezistente pentru dia-metrul lor și au o suprafață foartenetedă, care facilitează lanseurile. Daram avut și surpriza să rup firul de 25lbs. la înțepare, pescuind pe final detoamnă, în ape destul de reci.

De ce suntem „fani textile”Bănuiesc că majoritatea pescarilor a

trecut la „textile” din două mari motive:1. Diametrele reduse în comparație

cu rezistența crescută față de clasicelemonofilamente din nailon, copolimerisau, mai nou, din fluorocarbon;

2. Elongația minimă, sub câtevaprocente, ceea ce asigură o senzitivi-tate excelentă, chiar și cu lansete mai„surde”, adică mai puțin senzitive, maiales în pescuitul cu plastice moi și ji-guri la șalău, biban și chiar la știucă.


Firele și aplicațiile lor în pescuitul la răpitorText și fotografie ANDREI ZABET

ECHIPAMENT

Despre fire se scriu puține lucruri și probabil se știu și mai puține, din moment ce nuprea găsesc multe articole despre cea mai importantă conexiune dintre pescar și peștiirăpitori. De asemenea, mi se pare că, de când cu apariția firelor textile sau amultifilamentelor, cel puțin la noi în țară, pescarii au trecut instant în barca firelor cuelasticitate ori elongație minimă și rezistență mare în comparație cu diametrele oferite.

Senzitivitatea accentuată a firelor tex-tile este utilă și în pescuitul pe apeadânci, când „țacurile” vin de la uncapăt foarte îndepărtat al firului.

Alte beneficiiExistă și alte avantaje ca, de exem-

plu, portanța redusă în curent puternic(pescuitul pe Dunăre), în prezentareajigurilor pe substrat, unde diametrelereduse și rezistența relativ ridicată potface diferența dintre o partidă reușităși una ratată. Datorită elongației re-duse, asigură înțeparea mai eficientă apeștilor (positive hooksets, cum spunamericanii), în special cu monturi of-fset. De asemenea, diametrele reduseale firelor textile și densitățile specificescăzute (producătorul Sunline oferă șiaceste informații) ajută în obținereaunor distanțe mai mari în lansare, fac-

tor important în pescuitul de pe mal șinu numai. Tot datorită elongației re-duse, textilele taie eficient ierburile,deci ușurează pescuitul la știucă în ase-menea medii, inclusiv cu năluci dereacție de tipul lingurilor.

Când nu folosesc textil?Când pescuiesc cu voblere la știucă

sau alte specii, pe apă limpede, în la-curi supuse unei mari presiuni (braco-naj, bărci, supra-pescuit), de genulSnagovului. În asemenea situații folo-sesc cu predilecție fire din fluorocar-bon (Sunline FC Sniper și Sunline FCSensation) între 12 și 14 lbs. (0,28 -0,31 mm), sau monofilament din nai-lon gen Sunline Super Natural.

Când pescuiesc la șalău, pe apă lim-pede, ori când „mănâncă prost” oricând „se atârnă”, cum spunem noi.

Atunci folosesc aproape exclusiv fluoro-carbon Sunline FC Sniper de 8 lbs. pen-tru situațiile de finețe, jiguri până în 5grame, iar FC Sniper 10 lbs. pentru ji-guri și năluci între 5 și 10 grame.

Când pescuiesc la biban am întot-deauna un combo cu textil, plus liderdin fluorocarbon, și un echipament cufluorocarbon de 4 sau 5 lbs., SunlineFC Sniper. Folosesc fluorocarbonul in-clusiv la skipping, sub pontoane, sau lapescuitul cu cicade ori voblere. Uneori,bibanii pot fi la fel de greu de prins pre-cum șalăii, iar cu FC Sniper de 5 lbs.(0,19 mm) am scos din Snagov unșalău de peste 80 cm, cu echipament debait finesse. Prins și eliberat, evident.

Într-un articol viitor vom discutadespre celelalte tipuri mai clasice defire din nailon, copolimeri sau fluoro-carbon.

APRILIE 2017 | 31

Personal, consider firele textileun „rău necesar”, poate pentru că așaam fost învățat de către alți pescarimai experimentați decât mine, cătextilul nu este „buricul pământului”în materie de pescuit la răpitor, înanumite situații și aplicații.

Ca urmare, folosesc firele textilepentru anumite aplicații:

• Sunline SX1 30 lbs. culoare„Dark Green” în pescuitul la știucă peincinte, în ape cu multă vegetație,agățături și șanse de capturi de peste70 cm lungime;

• Sunline SX1 16 lbs. culoare „High Yellow” în pescuitul la șalău cu plas-tice și jiguri între 3 și 10 grame, atât offset, cât și monturi clasice;

• Sunline FX2 de 50 lbs. în pescuitul la știucă în vegetație abundentă, cu„broaște plutitoare” și alte năluci topwater;

• Sunline Super PE 6 lbs. culoare „Light Green” în pescuitul la biban cudiverse năluci, cu sau fără lider din fluorocarbon;

• YGK Soul Upgrade PE X8 30 lbs. în pescuitul cu swimbait-uri soft laștiucă, pentru că pescuiesc cu predilecție cu monturi offset, iar lipsa elastici-tății din sistem mă ajută să înțep mai bine peștii.

În episodul următor vom discuta despre dezavantajele firelor textile (cândnu se recomandă să le folosim), dar și despre firele monofilament și din co-polimeri.

UTILIZARE PERSONAL~

N e pregătim, ca de obicei, cumștim noi mai bine: scule,nade, momeli, accesorii,

echipament, ceva de mâncat și debăut, un tovarăș sau mai mulți, dupăcum ne este obiceiul și cam asta este.Bineînțeles, ne vom informa desprecondițiile impuse pentru bazinul pis-cicol în care dorim să pescuim.

Totuși, s-ar putea să ne mai scapecâte ceva, accesorii utile, mărunțișurile-am spune, dar care se vor dovedi ex-trem de folositoare pe malul bălții. Pen-tru cei care au mai „dat cu nasul” prinpescuitul competițional, aceste mărun-țișuri fac parte din dotarea tehnică obli-gatorie, dar pentru ceilalți, sfaturile potfi folositoare, asigurând un plus pentrusuccesul unei partide de pescuit.

Suportul pentru vergiAcesta are rolul de a vă proteja

vergile în cazul în care vă deplasațimai puțin atent prin standul de pes-cuit, riscând să călcați, din greșală peo vargă așezată pe sol. Pe acesta potfi poziționate vergile de rezervă, des-făcute și montate pentru a fi folositeîn eventualitatea unei schimbări detactică în timpul partidei de pescuit.

1


Pescuit staționar

Mărunțișuri folositoareText și fotografie MUGUREL IONESCU

ATELIER

Semnele magice binecunoscute, îndelung așteptate, cuincantații și ode ale renașterii ciclice a naturii, afirmătriumful asupra vicisitudinilor furiilor trecute. Soareleblând, vântul care adie ușor, purtând miresmele pomilorînfloriți, primele gâze bâzâind prin aerul cald, neatenționează că primăvara s-a instalat definitiv. Suntemîn plină perioadă de prohibiție a pescuitului, dar, pentrucei nerăbdători, există soluții alternative. O variantă ar fiun pescuit staționar, cu varga, sub săciile înflorite de pemalul unui iaz.

1 3 4

5

62

Suporturile pentru cârligeDotate cu resorturi, ceea ce le asi-

gură universalitatea în folosirea orică-rei lungimi de forfac, vor păstra încodiții optime cârligele de diferite di-mensiuni, legate de acasă cu fire de di-ferite lungimi și diametre. Acestea nevor scuti de o pierdere inutilă de timppe malul bălții, în cazul agățării vreu-nui cârlig sau dacă, pur și simplu, vremsă schimbăm dimensiunea, forma saufirul cu care este legat acesta.

Plioarele De diferite dimensiuni și culori,

sunt folosite pentru stocarea în sigu-ranță a liniilor de pescuit, permițândo înfășurare corectă a firului, protec-ția plutei și atașarea cârligului în sigu-ranță. Cu ajutorul lor ne vom puteaconfecționa liniile din timp, în pe-rioada consacrată „atelierului”, echi-librând liniile în cilindrii de sticlăspeciali sau în peturi de 2,5 l cărora leînlăturăm partea superioară.

Pe baltă, în funcție de densitateaapei, vom aplica micile corecții nece-sare. Plioarele vor avea dimensiunicorelate cu dimensiunile plutelor fo-losite, pe care trebuie să le protejezeîn timpul transportului, și culori dife-rite, care să personalizeze liniilemontate pe ele. Pentru rigurozitate,vom nota direct pe acestea, cu creionpermanent, sau pe etichete autoco-lante, lungimea liniei, grosimea firu-

lui, portanța plutei și dimensiuneacârligului.

Cleștișorul pentru plumbi Este un accesoriu aproape ignorat,

strânsul alicelor de plumb cu dințiifiind mult mai la îndemână. De fapt,acesta este un instrument complex, cudublă utilitate. În primul rând, celedouă suprafețe plane paralele permitstrângerea controlată a alicelor moi deplumb, fiind știut că, în cursul partideide pescuit, pot apare situații în careplumbii vor trebui etalați sau, din po-trivă, grupați, culisând pe fir fără a-lafecta. La celălalt capăt se află o pană,în paralel cu un decupaj, cu care vomscoate alicele suplimentare sau pentruînlocuire fără afectarea firului. Folositcu abilitate, va ajuta la centrarea co-rectă a pumbilor sferici sau cilindrici.Reamintim importanța centrăriiplumbilor, care va asigura o coborârecât mai firească a liniei în straturileapei, implicit o prezentare cât mai na-turală a momelii.

SondaAccesoriu indispensabil în compe-

tiții, un fel de sonar rudimentar, darla fel de ignorat în pescuitul recreativ,acesta ne va ajuta, teoretic, la găsirealocului optim pentru plasarea cârligu-lui cu momeală. De diferite forme, di-mensiuni și greutăți, confecționatedin plumb sau alamă, cu sistem de

prindere din plastic sau plută, acestease montează pe tija cîrligului și, avândgreutatea mai mare decât portanțaplutei, prin tatonări succesive, ne vorajuta să stabilim profilul real și con-sistența substratului. Efectuând o son-dare corectă, aceasta va evidențiaeventualele praguri, platouri, depre-siuni sau chiar pâlcuri de plante sub-merse, ajutându-ne la identificarealocurilor favorabile teoretic.

DegorjorulMai des utilizat în partidele de

pescuit a peștilor de dimensiuni micisau medii, metalic sau din plastic,acesta ne va ajuta să extragem cârli-gul din gâtul peștilor prea înfometați,care l-au înghițit complet sau care,din neatenția noastră la înțepare, aurămas mai mult timp cu momeala îngură. I-am simțit lipsa în copilărie,când foloseam o crenguță subțire pen-tru a ajunge la cârligul prea îndepăr-tat. Cele autentice trebuiesc folositepentru a împinge cârligul spre inte-rior, apoi, cu o răsucire delicată,acesta se va elibera și extrage. Cu aju-torul lui, peștii nu vor fi mutilați, pu-tând fi eliberați dacă se dorește.

Ne-am referit aici la câteva mărun-țișuri elementare, aproape indispen-sabile, dar trusa poate fi completatăcu încă o mulțime, la fel de folosi-toare, a căror listă este departe de a fiepuizată.

6

5

4

3

2

APRILIE 2017 | 33

Ingrediente: 700-800 g de pește,două cepe, 1 ardei gras, 2 morcovi,două roșii, 1 cartof, două gălbenușuride ou, 3 linguri de smântână, o lămâie,oțet, ulei, leuștean.

Preparare: peștele, dezosat, setaie bucăți și se sărează. În aproxi-mativ 2 l de apă clocotită se pun lafiert ceapa, morcovul și cartoful, tă-iați cubulețe, apoi adăugăm și roșiileși ardeiul, de asemenea tăiați cubu-lețe în prealabil. După ce legumele aufiert suficient, dar fără să se sfărâme,se adaugă peștele și se mai fierbe 10-15 minute. Se bat gălbenușurile deou, se amestecă cu smântâna,zeama de lămâie și puțină zeamă dinciorbă și se adaugă în vasul de fier-bere. Se pune leuștanul, se acoperăși se îndepărtează de pe foc. Dregețicu sare și oțet, după gust.

Servire: se servește fierbinte, cuardei iuți, proaspeți sau murați șipâine coaptă pe vatră. O țuică bă-trână sau o răchie din fructe îi vaspori calitatea. Poftă bună!

Una dintre celebrele ciorbe de pește specifice Deltei Dunării,mai ales în zonele de la vărsarea în mare, se face, tradițional,din sturion. În lipsa acestuia, cu puțină imaginație șiinventivitate, putem folosi orice pește cu carne albă,dezosat, iar rezultatul, dacă vom adăuga pricepere șipasiune, va fi pe măsură.

GASTRONOMIE PESC~REASC~

STORCEAGMAMA PAȘA

C oșulețele au căpătat forme șidimesiuni noi, iar lansetele pre-zintă caracteristici tehnice noi,

îmbunătățite, atât în ceea ce priveștematerialul de construcție folosit, dar șia acțiunii și rezitenței, atât a vârfuluispecific al lansetelor de feeder dar, maiales, a rezervei de putere în treimea in-ferioară a vergii, pentru a putea facefață capturilor tot mai mari pe careacestea au ajuns să le aducă la minciog.Așa se face că această tehnică de pes-cuit, dedicată inițial pescuitului lamreană, caras și scobar, a ajuns să facădeliciul tot mai multor partide de pes-cuit la crap, la plătică și nu numai, iarsatisfacțiile pescarilor au început săducă tot mai mult vestea adaptabilitățiipescuitului la feeder.

Coșulețe de tot felulDe la clasicul coșuleț cilindric din

plasă de sârmă lestat cu plumb, varian-tele constructive au adus pe piața despecialitate tot felul de noi forme, carede care mai acătării și, relativ, mai prin-zătoare. Cilindrul și-a modificat formași a devenit un paralelipiped cu muchiibine conturate, păstrând plasa metalicădrept material pentru confecționare(Foto 1-2). Plumbul pentru lestare afost finisat, iar prinderea s-a „șlefuit” șia primit vârtej cu agrafă, permițândconectarea rapidă și sigură pe montură.

Pentru evitarea încurcării forfaculuise folosește tubul anti-tangle, un acceso-riu eficient dar, aparent, mai greoi în an-samblul monturii. Tehnica evolueazăînsă din nou și apar noile coșulețe cu

braț pentru conectare care permite eli-minarea tubului anti-tangle și simplificămontura clasică. Este nevoie însă de unfir intermediar, mai rezistent, fluorocar-bon sau textil, pentru porțiunea dinain-tea forfacului, porțiune pe care culiseazăcoșulețul cu braț de conectare (Foto 3-4). Iar evoluția nu se oprește aici…

Method feeder-ul clasic și cel rapid

Method feeder-ul clasic este un nă-ditor deschis, spre deosebire de coșu-lețul tradițional, închis, așa cum estefeeder-ul clasic. Montat pe firul princi-pal cu ajutorul unui stoper și având unforfac scurt, nu mai lung de 12-15 cm,method feeder-ul are plumbul montatpe partea inferioară, permițând așeza-rea năditorului pe substrat întotdeaunacu partea deschisă spre suprafața apei.În acest fel, nada și cârligul cu mo-meala sunt expuse direct în calea peș-tilor adunați pe vad. Method feeder-ulrapid permite garnisirea năditorului cu


Pescuit la feeder

Adaptabilitateapescuitului la feederText și fotografie MAC

TEHNIC~

Echipamentul specific acestui stil de pescuit a cunoscut o evoluție, diversificare și dezvoltare impresionantă în ultimii ani, iar tehnica, la rândul ei, a avansatconsiderabil, monturile clasice lăsând locul unor versiuninoi, tot mai eficace, verificate în practică.

APRILIE 2017 | 35

ajutorul unei matrițe – mould, confec-ționată dintr-un material elastic/silico-nic, special conceput pentru acestăoperațiune, asigurând poziționarea co-rectă a cârligului cu momeală în nadă.Nada este astfel compactată și așezatăuniform pe năditor, tot ansamblulavând o formă aerodinamică ce facili-tează lansarea la distanță și reduceconsiderabil posibilitatea desprinderiinadei la lansare (Foto 5-6).

Montura propriu-zisă este cât sepoate de simplă: un opritor siliconic pefirul principal deasupra năditorului,urmat de năditorul propriu-zis. Diame-trul redus al foarfacului are în vedere fi-nețea monturii, necesară pentru a nutrezi suspiciunea peștilor. Lungimea for-facului, așa cum arătam anterior, denumai 12-15 cm, mult mai scurtă com-parativ cu metoda feeder clasică, esteuna dintre caracteristicile și deosebirileprincipale ale monturii cu method feederfață de feeder-ul clasic și, se pare, unadintre cheile succesului acestei metode.

O lansetă, posibilități multipleAșa cum ne-am obișnuit în ultimul

timp, fiecare tip de pescuit necesită untip anume de lansetă. Pescuitul laștiucă necesită un fel de lansetă, cel lașalău altul, iar cel la crap, bineînțeles,un model anume, astfel că s-a ajuns lao specializare dedicată a lansetelor.Dintre tipurile de lansete „dedicate”, fo-losite pentru pescuitul peștilor pașnici,unul anume s-a dovedit a fi plurivalentși extrem de adaptabil prin faptul căpoate fi folosit pentru prinderea uneivarietăți largi de specii de pești, folo-sind o gamă variată de monturi pentruabordarea condițiilor diverse ce pot fiîntâlnite pe malul apei. Aceasta estelanseta pentru feeder.

Concepută inițial pentru o monturăcu coșuleț năditor, montat fie direct pefir sau pe tub anti-tangle, pentru peștide talie mică și mijlocie, lanseta pentrufeeder a dovedit că dispune de resursesuficiente pentru a putea aduce în min-ciog chiar și capturi de talie impresio-nantă, pecum crapii cu greutățiconsiderabile, ademeniți la monturispecial concepute pentru această spe-cie. Rezerva de putere din treimea in-ferioară, flexibilitatea blank-ului peansamblu și sensibilitarea vârfului auimpus acest tip de lansetă, ce a devenitastfel o nouă provocare pentru pasio-nații pescuitului modern la crap și nunumai. Eleganța impusă de acest tip depescuit, atenția și finețea necesară, auatras tot mai mulți pasionați spre aceststil, aparte, de pescuit. Merită încercatși va oferi, cu siguranță, cel puțin unfir… întins!

1 2

3

5

4

6


Pescuit cu năluciSPINNING

Modificări utile pentru năluciText și fotografie DORU DINEA

Î n anumite perioade ale anului, pemulte lacuri și bălți, dar și peapele curgătoare, substratul pre-

zintă vegetație submersă, resturi deplante sau gunoaie. De asemenea, șiobstacolele prezente pe albiile multorape curgătoare sau stătătoare îmi în-greunau pescuitul la spinning. Înaceste condiții, în special când pescu-iam cu năluci pe și în apropierea subs-

tratului, ancorele cu care erau echipateacestea se încărcau cu vegetație saualte gunoaie ori se agățau în obstacole.

Ca să elimin cât pot de mult dinaceste neajunsuri, pentru cazurile încare am pescuit cu voblere lipless vi-bration sau cu cicade, am eliminat an-corele triple sau duble din părțileventrale și caudale cu care erau echi-pate, din fabricație, aceste năluci.

Pentru cazurile când am pescuitcu voblere lipless vibration, am folosito ancoră dublă, adaptată mărimii res-pectivei năluci, pe care am montat-ope ochetul de prindere al nălucii de pepartea dorsală, astfel încât vârfurilecelor două cârlige ale ancorei să fieorientate către capul respectivei nă-luci. Pentru ca ancora să fie cât maibine fixată pe partea dorsală, i-amprins ambele cârlige de ochetul nălu-cii din partea caudală, cu ajutorulunui elastic. La voblerele ce aveauaripa dorsală mai proeminentă, cejuca un fel de rol de barbetă, nu ammai folosit elastic de prindere, ci amfixat ancora dublă, astfel încât celedouă cârlige să prindă între ele aripadorsală a nălucii.

Pentru cazurile când am pescuitcu cicade, am introdus ancora dublă,adaptată la mărimea acelei năluci, peuna din găurile de prindere de pe par-tea dorsală, și tot cu vârfurile cârlige-lor către înainte. Pentru ca ancora săaibă stabilitate pe partea dorsală a nă-lucii, am fixat cele două cârlige inter-calând corpul îngust al cicadei.

Cu aceste două tipuri de năluci, ast-fel echipate, am reușit să evit, în maremăsură, și încărcarea lor cu vegetațiesau alte resturi de pe substrat, dar și

În totalitatea lor, nălucile de calitate sunt concepute șifabricate astfel încât să reprezinte cât mai realistpeștișorii pradă, alte viețuitoare sau insecte ce viețuiescori ajung ocazional în și pe suprafețele apelor. Laacționarea acestor năluci prin și pe suprafețele apelor,ele dezvoltă diferite tipuri de evoluții ce au ca scopatragerea peștilor răpitori. Deoarece, la multe partide depescuit, m-am confruntat cu multe probleme șineajunsuri, am fost nevoit ca, la anumite năluci, la caream avut posibilitatea, să efectuez anumite modificări.

agățarea în obstacole. Singurul incon-venient este acela că am avut ceva maimulte rateuri la înțepare, atunci cândpeștii atacau respectivele năluci.

Foarte interesante în evoluție, așzice chiar revoluționare, sunt voblerelelipless minnow curbate, ce au ancoraventrală fixată pe partea laterală, șianume cea din interiorul nălucii. Suntfabricate, până în prezent, exclusiv învarianta floating, iar la acționare dez-voltă evoluții pe și spre suprafața apei.

Ca să măresc posibilitățile de evo-luție, am lestat ancora de pe partea la-teral-ventrală a acestui tip de vobler.Lestajul l-am executat, uneori, cusârmă de fludor, iar alteori cu bandădin foaie de plumb. Când lestul a fostmai ușor, voblerul se scufunda încetși pe o distanță mică, după care seoprea, rămânea suspendat. Când les-tul a fost mai greu, voblerul se scu-funda până pe substrat sau înapropierea acestuia. Întotdeauna amfost atent să nu fac un lest prea greu,deoarece, la acționare, năluca nu maievolua. Prin greutatea diferită a lestu-lui am reușit să obțin un vobler tipsuspending sau slow sinking.

Pentru a imprima mișcările de ro-tire și de ieșiri în laterale ale acestuitip de nălucă, execut mișcări înainte-

înapoi, destul de fluide, din vârful lan-setei, dar hotărâte, pe viteze de recu-perare medii și rapide, atunci cândcaut avatul pe râuri, și viteze de re-cuperare lente sau medii, atunci cândcaut știuca sau chiar șalăul în lacurisau bălți. Între recuperări sau mișcă-rile din vârful lansetei, în specialatunci când am pescuit pe lacuri saubălți, făceam pauze, opriri ale nălucii,de câteva secunde. În aceste pauze, înfuncție de felul cum realizasem lestul,voblerul rămânea ori suspendat înmasa apei, ori se scufunda încet cătresubstrat. Pentru cazurile când peștiisunt deosebit de prudenți sau apatici,aceste tipuri de evoluții îi pot deter-mina să declanșeze atacul.

Trebuie avut în vedere faptul că, înmasa apei, acest tip de vobler, care maieste și lestat, mai mult sau mai puțin,nu mai execută mișcările de rotire și deieșiri în laterale atât de ample ca atuncicând voblerul nu este lestat.

Oricare pescar care întâmpinăanumite greutăți sau piedici în folosi-rea unor năluci, în funcție de condi-țiile din apele în care pescuiește,poate încerca să facă anumite modifi-cări sau îmbunătățiri pentru acele nă-luci, astfel încât să beneficieze derezultate pozitive.

APRILIE 2017 | 37

Foarte interesante înevoluție, aș zice chiar

revoluționare, suntvoblerele lipless minnowcurbate, ce au ancoraventrală fixată pe partealaterală, și anume cea dininteriorul nălucii. Suntfabricate, până în prezent,exclusiv în variantafloating, iar la acționaredezvoltă evoluții pe și spresuprafața apei.

A m întâlnit de multe ori lan-sete din clase declarate caUltra-Light sau Light, care

erau cu o clasă de putere peste speci-ficațiile date. Ce înseamnă asta?

Clasele UL și L... la putereSă zicem că alegeți o lansetă a

cărei putere de lansare este între 1/16și 1/4 oz. sau 1,8-7 grame, dar care,în realitate, este mai rigidă și cores-punde unei puteri de 1/8-1/2 oz. sau3,5-14 grame, din clasa Medium-Light, care este, de multe ori, folosităîn pescuitul de finețe la șalău.

Cum vă afectează o lansetă, inco-rect clasificată, eficiența în pescuit?Simplu: dacă folosiți echipament debaitcasting finesse, veți observa, chiarmai rapid decât în cazul spinningului,că lanseta nu se încarcă cu greutățilepentru care ați cumpărat-o și că nuputeți lansa ușor și nici să prezentațicorect nălucile în fața peștilor.


LanseteECHIPAMENT

Ultima parte a seriei este dedicată lansetelor din categoriilelight și ultra-light, folosite în pescuitul bibanului cu năluci -voblere, cicade, spinnerbait-uri, plastice montate pe jiguri șimulte altele. În cazul de față, dincolo de acțiunea lanseteloralese, contează chiar mai mult puterea lor. Fiind vorba deun pescuit cu năluci ușoare și de mici dimensiuni, trebuieca lansetele respective să aibă rating-uri corecte, adică să seîncarce ușor cu greutățile din plaja de lansare declarată.

Specializarea lansetelor de răpitor (III)Text și fotografie ANDREI ZABET

APRILIE 2017 | 39

Atenție la alegerea lanseteiCând vreau o lansetă care are li-

mita superioară 7 grame, mă aștept șiaccept să poată lansa chiar și 10grame, dar nu mai mult, fiindcă altfelînseamnă că e dintr-o clasă de puteresuperioară. Deci, atenție maximă cândalegeți lanseta - încercați mai multemodele, veniți cu mulineta, cereți voievânzătorului să o testați în câteva lan-seuri, în afara magazinului. Dacă nuse poate, întrebați pe forumuri alțipescari care folosesc același model,căutați review-uri online, întrebațichiar la producător sau importator. Încazul bibanului, mă interesează calanseta să aibă un rating corect sau săștiu de la început ce cumpăr.

Ce acțiuni folosim pentru bibaniÎn general, folosesc lansete cu ac-

țiuni moderat-rapide sau rapide, darcu suficientă elasticitate în secțiuneavârfului și chiar în zona de mijloc.Pentru voblere, o lansetă cu acțiunemoderată sau parabolică este prefe-rată de mulți, fiindcă peștii aproapecă nu simt când se înțeapă în ancorelenălucilor din cauza acțiunii permisivea blank-ului. Personal, pescuiesc lavobler cu o lansetă până în 7 grame,cu acțiune moderat-rapidă, iar înainte

foloseam una până în 5 grame, cu vârfdin carbon plin (blector).

Două lansete pentru „bibi”De obicei folosesc două combo-uri în

barcă, unul cu fir textil Sunline SuperPE de 6 lbs., celălalt cu fluorocarbon de5 lbs. Folosesc textilul pe lanseta cevamai „moale”, mai flexibilă pe vârf și maipuțin senzitivă, iar pe lanseta cu senzi-tivitate mare folosesc firul din fluoro-carbon sau chiar și nailon uneori.

Lanseta mai flexibilă este utilizată înspecial cu năluci de reacție - voblere,spinnerbaituri, cicade, în timp ce lansetamai rapidă și presupus mai rigidă estededicată în special jigurilor și monturi-lor offset cu răcușori sau alte „creaturi”împrumutate din pescuitul bass-ului.

De multe ori am întâlnit cazuri încare bibanii se hrăneau slab, iar în ase-menea situații firul din fluorocarbonsau nailon asigură o prezentare mainaturală, în timp ce o lansetă ultrasenzitivă devine o necesitate pentru adetecta atacurile discrete ale peștilor.

Alegerea lansetelor potrivite pentruaplicațiile date și speciile de pești răpitorivizate vă ajută să pescuiți mai eficient, săvă distrați mai bine la fiecare partidă și,de ce nu, să deveniți pescari mai buni șimai compleți, de la zi la zi.

Deci, atenție maximăcând alegeți lanseta -

încercați mai multemodele, veniți cu mulineta,cereți voie vânzătorului săo testați în câteva lanseuri,în afara magazinului.Dacă nu se poate, întrebațipe forumuri alți pescaricare folosesc același model,căutați review-uri online,întrebați chiar laproducător sau importator.


VÂNZ~RI

mica publicitate

Fișa de livrare se completează laoficiul poștal (localitatea, cod poștal,adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „PoștaMoldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Vând armă driling marca KRIEGHOFFPLUS, cal. 6,5x57 R/20, cu lunetăSWAROVSKI 2,2 – 6x42, la prețul de4.000 euro.Vând armă cu glonț, marca KRICO,cal. 243 WIN. cu lunetă SWAROVSKI8x56 (prindere rapidă), la prețul de1.600 euro. Tel. 0737-771.302.

Vând armă de vânătoare marca IJ 58,cu țevi lise, cal. 12, stare foarte bună.Ploiești. Tel. 0745-141.628.

Vând carabină BLASER R93-300WMcu lunetă SWAROVSKI Z6i 2,5-15, patde lemn clasa 2, montaj rapid, la pre-țul de 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.

Vând armă de vânătoare marca IJ 58,calibrul 12x70, cu țevi lise juxtapuse,stare foarte bună. Tel. 0745-141.628.Ploiești.

Vând DRILING unicat, cocoașeexterioare, cal. 16/8x50 MAN. țevi 80cm, preț negociabil. Tel. 0746-019.568.

Vând armă de vânătoare marca MER-KEL SHUL, cal. 16, în perfectă stare defuncționare, cu toc din piele, la prețulde 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

VÂND dublu expres cal. 9,3x74,marca Franz Sodia, în stareperfectă, echipat cu lunetă CarlZeiss Diavari de 1,5-6x42 și aimpoint Docter, la prețul de 4.200 euro(3.250 + 650 + 300), negociabil.Tel 0722-492.170 și 0720-404.444.

VÂND carabină Mausser, cal. 7x66Von Hoffe, în stare perfectă, culunetă de 8x56, montaj fix pearmă, la prețul de 1.200 euro (900 + 300), negociabil. Tel.0722-492.170 și 0720-404.444.

VÂND țeavă de schimb Blaser R, cal. 300W. Mag, în stare perfectă, cucap închizător adecvat, la prețul de 750 euro. Tel. 0723-295.351 și 0720-404.444.

APRILIE 2017 | 41

MAI 2017VÂNZ~RI

1 L 2.51 9.31 14.26 21.412 M 3.39 10.17 15.12 22.393 M 4.17 11.04 16.09 23.17 P.P. 6.03 20.224 J 5.09 11.41 16.53 -5 V 0.39 6.21 13.03 18.466 S 1.24 7.06 13.51 19.347 D 2.19 7.52 14.37 20.188 L 2.59 8.41 15.29 21.119 M 3.41 9.33 16.21 22.0310 M 4.39 10.19 17.19 22.5511 J 5.27 11.01 18.06 23.41 L.P. 5.53 20.3212 V 6.14 11.49 18.52 -13 S 0.21 6.53 12.38 18.1714 D 1.13 7.47 13.21 19.0415 L 2.04 8.39 14.03 19.4616 M 2.48 9.23 14.55 20.3817 M 3.32 10.12 15.33 21.2318 J 4.29 11.07 16.18 22.0519 V 5.17 11.55 17.07 22.51 U.P. 5.44 20.4120 S 6.08 12.44 17.56 - 21 D 0.26 6.06 12.45 19.4322 L 1.15 6.51 13.34 20.3123 M 2.06 7.43 14.25 21.2224 M 2.51 8.36 15.17 22.0725 J 3.46 9.28 16.09 23.01 L.N. 5.39 20.4726 V 4.31 10.13 16.51 -27 S 1.16 7.47 13.31 19.5828 D 2.05 8.36 14.26 20.4628 L 2.52 9.24 15.12 21.3230 M 3.46 10.13 16.04 22.2131 M 4.35 11.07 16.47 23.09

ORIZONTAL: 1) Nu-i plac vânătorile pe întuneric(fig., fem.). 2) Adus de slavă – De față la vânătoare.3) Sunt prezentate în poză! – Vânat din an în Paști– Raid extrem! 4) Otrava din frunză. 5) Imediat – Eca toți vânătorii (masc.). 6) Trofeele unor vânătoride informații – Îi adună pe pescari (pl.). 7) De-adreapta boului – Transformarea vânatului în vânător(fig.). 8) Lună pe lac! – Plini de sucuri. 9) Vânător …de note bune – Crustaceul prins de caracatiță! 10) Ținvânatul deasupra focului – A înțelege un text.VERTICAL: 1) Metalul unor vânători …primitivi – Pre-țul …vânătorii. 2) A simți pașii vânatului de la dis-tanță – Cap și coadă de șarpe! – Debut cinegetic! 3) Prins la urmă! – Registrul trofeelor de vânătoare. 4) Bolovani – Acela din alai! 5) Nepregătită pentruvânătoarea cu veteranii – Adrian Iepure. 6) Rezis-tenți la vânătoare – Încuietoare fără cheie. 7) Sfâr-șitul unui vânător! – Cap de câine! – 2,3 căprioare! 8) Bărbați de succes la vânătoarea de căprioare (fig.). 9) Inversul dorului! – A călca cu toată greutatea. 10) Coadă de erete! – Un fel de vânători …de suflete.

VÂNĂTOAREÎN DIVERSITATEION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVând carabină TITAN RÖSLER cu ac-celerator, cal. 300WM, lunetă DOC-TER 2,5-10x50 cu punct luminos,reticul 4a, la prețul de 1.750 euro.Tel. 0736-366.208.

Vând 450 reviste anii 1950-2015, cor-nuri de vânătoare, 100 insigne/ me-dalii. Ofer trofee campion mistreț,pisică. Tel. 0729-045.817.

Cumpăr armă lisă calibrul 20. Tel.0722-707.589.

PESCUIT DE PRIMĂVARĂ - Rezolvarea din numărul trecut

REBUS

CUMP~R~RI


Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2017).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ........................................................................Mandat poștal nr. ........................................................................

PUBLICITATE

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până în datade 20 ale lunii curente, pentruluna următoare!

Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Doritorii se pot adresa d-lui Mihai Neagu la tel. 0727-985.219 sau d-lui adm. Florin Buzatu la tel 0732-333.113.

• femelă de copoi ardelenesc standard,născută în 17.05.2013, folosită pentrureproducție – val. 1.000 lei, negociabilă;

• femelă de copoi ardelenesc stan-dard, născută în 02.05.2016, cu dre-saj incipient la țarcul de mistreți –val. 600 lei, negociabilă;

• mascul de copoi ardelenesc născut în02.05.2016, scos în teren, care lu-crează deja la mistreți – val. 1.000 lei;

• mascul de tekel sârmos, născut îndata de 08.06.2016, scos deja înteren la mistreți și vizuină – val. 600lei, negociabilă, ori schimb cu fe-melă tânără din aceeași rasă;

• mascul de brac german cu păr scurt, năs-cut în 10.11.2016 – val. 600 lei, negociabilă.

După 20.04.2017, vor fi disponibili lavânzare căței din rasele: brac ger-man cu păr sârmos (3 masculi), jag-dterier sârmos (2 masculi) și copoiardelenesc (o femelă).

Câinii se livrează la valorile de mai sus, care includ TVA, iar cățeii din imaginile alăturate,la prețul de 360 lei cu TVA inclus, cu carnete de sănătate și atestate de proveniență.

A.G.V.P.S. anunță valorificarea următorilor câini de vânătoare și căței proveniți din câini de vânătoare:

VPR52-Revista aprilie 2017 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2017/04/vpr042017.pdf · Adaptabilitatea...

Documents

Transcript of VPR52-Revista aprilie 2017 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2017/04/vpr042017.pdf · Adaptabilitatea...