VPR12-Revista (decembrie) Layout 1 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2014/12/vpr122014.pdfRacul,...

www.agvps.ro

PESCARULVÂNĂTORUL

ROMÂN

ȘI

ROMÂN

ȘI

PESCARULVÂNĂTORUL

Somni la gura Șontei

34

ANUL MMXIV • NR. 24

DECEMBRIE

Așteptând rațeleînainte de Gerar

10

Racul, offset-ulși bibanul

30

Reuniunea ComitetuluiDirector al FACE

5

REDACȚIADirector general

Dr. Ing. Neculai ȘelaruRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor

Alin-Codru ManuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

Ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICAcad. Dr. Dan MunteanuAcad. Dr. Atilla KelemenDr. Ing. Nicolae GoiceaDr. Ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaBucurești - Calea Moșilor nr. 128,

Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected] 1582 - 9650

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi de preferință înformat digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiazăcolaboratorilor. Articolele publicate nu angajează

decât responsabilitatea autorilor lor și nu reflectă înmod necesar opinia radacției. Reproducerea oricărui

material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 24 /DECEMBRIE 2014ANUL MMXIV • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTA NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

15 34

10 32

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintă

Președinte: Mugur Constantin Isărescu, Director General: Neculai Șelaru; Vicepreședinți:Florin Iordache (Olt, Dolj); Atilla Kelemen (Bistrița, Harghita, Mureș), Teodor Bentu(Giurgiu, Asociații de pescari sportivi); Membri: Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), ilip Georgescu (Argeș, Teleoman), Gabriel Surdu (Bacău, Iași, Vaslui), Teodor Giurgiu(Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoșani,Neamț, Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galați, Vrancea), Ion Vasilescu (București), Florică Stan (Buzău, Dâmbovița, Prahova), Ilie Sârbu (Caraș Severin, Timiș), Valentin Jerca (Călărași, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duță(Gorj, Mehedinți), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița), Gheorghe Iaciu (Ilfov).

VÂNĂTOARE

3 EDITORIALTrasul cu pușca în scopurinevinovate5 EVENIMENTReuniunea Comitetului Directoral FACE8 ETIC~Tuși9 ANOMALIEExcepție la Capreolus Capreolus10 DE SEZONAșteptând rațele înainte de Gerar12 ETOLOGIEComportamentul iepurelui15 EXAMENÎntrebări pentru examenul de vânător16 RESTITUIRICu tolba plină18 MUNI}IENoi gloanțe de carabină fără plumb19 CULTUR~ CINEGETIC~Cerbul sfânt al Sfântului Hubertus20 DIN TERENVânătorii bihoreni, buni gospodari22 DIN TERENÎnceput de sezon cu satisfacții vânătorești

24 ADVERTORIALFenomenul CZ26 CHINOLOGIEInstinctul natural al aportului27 FLORAArnica28 Noutăți de prin magazine

PESCUIT

30 SPINNINGRacul, offset-ul și bibanul32 DE SEZONCăutând știucile la început de iarnă34 PESCUIT |N DELT~Somni la gura Șontei36 PESCUIT LA R~PITORNăluci „nervoase” cu evoluțiideosebite38 PESCUIT LA MUSC~ ARTIFICIAL~Periplu marmațian și muscărit cu muște artificiale40 Noutăți de prin magazine41 MICA PUBLICITATESolunare - Rebus

P rintre acestea, ne reamintim cunostalgie despre trasul cu pușcala semn și la ținte mișcătoare,

pentru perfecționarea tirului și inițiereaucenicilor, pentru cunoașterea calități-lor armelor, pentru demonstrarea abili-tăților în competiții organizate ad-hocetc. Ne reamintim, de asemenea, des-pre îngroparea anilor trecuți, cu focuri

de armă, la revelion, când întotdeauna,fix la ora 24 a zilei de 31 decembrie, seauzeau dubleuri răzlețe de la casele vâ-nătorilor. Nici „botezul” vânătorilor,nici nunțile unora dintre ei și nici ple-carea pentru totdeauna de acasă ori lă-sarea acestora în liniștea veșnică dingroapă, nu se făceau, de obicei, fără ra-fale sau focuri repetate de armă.

DECEMBRIE 2014 | 3

EDITORIAL

VÅN~TOAREEditorial 3

Reuniune FACE 5Așteptând rațele 10

Comportamentul iepurelui 12Cu tolba plină 16Fenomenul CZ 24

decembrie

Trasul cu pușcaîn scopuri nevinovateN. ȘELARU

În trecutul nu foarteîndepărtat, până prin anul2004, arma de vânătoareputea fi folosită ocazional,fără a contraveni legii, și înscopuri „nevinovate”,altele decât împușcareaspeciilor admise lavânătoare.

Foto: ALIN-CODRU MANU

Așa erau obiceiurile moștenite dintată în fiu și nimeni nu se gândea sărenunțe, pe atunci, la tradiție. Fiindcăobiceiurile erau agreate, așteptateși/sau apreciate de societatea în caretrăiau vânătorii, nicidecum conside-rate infracțiuni grave, precum în pre-zent, motivate de închipuite pericolesociale care ar pândi vânătorii și con-cetățenii vânătorilor contemporani.

Inițierea ucenicilor (candidaților,stagiarilor) într-ale vânătorii, cunoaș-terea armelor, perfecționarea tiruluiși „trasul în sus” în ocazii aparte dinviața vânătorilor sau ale societății, cucartușe adevărate sau încărcate cu ful-tuială în loc de alice, nu a prezentatnici un pericol în condițiile de atunci,când armele erau mânuite de vânătoripregătiți și responsabili.

Nu-mi aduc aminte, de când măștiu, să se fi întâmplat vreun accidentîn astfel de ocazii. Din contră, acci-dentele cu arme de vânătoare sunt totmai frecvente în zilele noastre, cânds-a impus, prin forța legii, renunțareala astfel de activități formative tradi-

ționale. Explicații pentru această si-tuație (constatare) neplăcută, de in-terdicție totală a folosirii armelor devânătoare în scopuri nevinovate, al-tele decât recoltarea vânatului și tra-gerea în poligoane autorizate, s-aumai dat. Iar aranjamentele, recente șide actualitate din spatele interdicției,sunt îndeobște cunoscute. Printre ele,avantajarea firmelor căpușă, de ini-țiere în domeniul mânuiri armelor defoc, al celor de import și comerciali-zare de artificii, al celor de import șicomercializare de arme și echipamentauxiliar, uneori nepotrivit ori interzisla vânătoare etc. Iar repercursiunileacestei stări de fapt se văd deja încreșterea alarmantă a numărului deaccidente produse cu arma de vână-toare, datorate tocmai lipsei de ini-țiere serioasă și instruire ulterioarăasemenea, prin care să instaureze res-ponsabilitatea de altă dată în privințaalegerii, procurării, păstrării și folosi-rii - mânuirii armelor de vânătoare,inclusiv în scopuri nevinovate.

După cum se poate constata, nuam adus în discuție, în nici un fel, ac-cidentele mult mai frecvente, produsecu alte tipuri de arme letale, inclusiv

cu arme de pază cu glonț, cu arme ne-letale, cu artificii autorizate etc.

În contextul expus, te întrebi, pebună dreptate, care o fi fost logica in-terzicerii, prin lege, a folosirii armelorde vânătoare în scopuri nevinovate,altele decât vânarea speciilor cinege-tice și exersarea tirului în poligoaneautorizate? De asemenea, cum se maipot împușca legal câinii sălbăticiți deprin păduri și de pe câmpuri și cum semai poate trage cu arma de vânătoareîn goană, în scop de auto apărare saupentru împingerea vânatului marespre linia de ștanduri, fără încălcareaactualei legi?

Vrând, nevrând, trebuie să recu-noaștem că nu avem cea mai bunălege în materie și că actuala lege, ex-cesiv de stufoasă și neinspirată dinmulte alte puncte de vedere, a îngro-pat anumite obiceiuri vânătorești, de-venite tradiționale, care țineau,într-un anume fel, de latura formativăși spirituală a activității de vânătoare.

În aceste condiții, de sărăcire pe zice trece a tradiției și spiritualității vâ-nătorești, revenim la aceeași între-bare, devenită probabil plictisitoare:Vânătoarea încotro?

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Trasul cu pușca în scopuri nevinovate

Foto: ALIN-CODRU MANU

R euniunea s-a desfășurat îndouă etape ce au cuprins Lu-crările Comitetului Director al

FACE, în 21 noiembrie, și o partidă devânătoare cu oaspeții participanți, în22 noiembrie, după încheierea dezba-terilor. Lucrările comitetului și cazareaoaspeților au avut loc în condițiile ex-celente, oferite de Casa Capșa din Bu-curești.

Lucrările Comitetului Director aufost conduse de Președintele acestuia,baronul/dl. Gilbert de Turckheim,asistat de Secretarul General, dl.Filippo Segato. La reuniune au parti-cipat membri din Belgia, Danemarca,Finlanda, Franța, Germania, Grecia,Irlanda, Italia, Marea Britanie, Slove-nia și, bineînțeles, din România, dele-gați ce reprezintă, în același timp, șiprincipalele regiuni geografice ale Co-munității Europene.

A.G.V.P.S. din România, gazdaacestei reuniuni, este membră a FACEdin anul 2000 și s-a implicat activ înactivitatea Federației participând, atâtîn cadrul sesiunilor de dezbateri, cât șila cele de consultare a membrilor fe-derației, pe teme tehnice privind Con-

servarea vânatului, Directiva păsări șihabitate, Carnivorele mari, Conserva-rea naturii, Armele și muniția și Me-tode de vânătoare și Cultură.

Participarea reprezentantuluiA.G.V.P.S., dl. dr. Attila Kelemen, carereprezintă totodată și interesele aso-

ciațiilor de vânători din Bugaria, Ma-cedonia, Albania, Serbia, Muntenegru,Bosnia-Herțegovina și Moldova, ladezbaterile și proiectele FACE, asigurăreprezentarea opiniei și a poziției vâ-nătorilor din România, precum și dințările precizate și, prin acesta, par -ticiparea și implicarea acestora în dez-baterile ce conduc la elaborareamaterialelor ce urmează a fi prezen-tate și susținute în fața Comisiei Euro-pene.

Alegerea României, prin persoanaA.G.V.P.S., pentru a fi gazda lucrărilorComitetului Director, în luna decem-brie, se înscrie pe linia întăririi legătu-rilor de cooperare și conlucrare aFACE cu țările membre. Desfășurarealucrărilor Comitetului Director la Bu-curești reprezintă, în același timp, orecunoaștere a contribuției A.G.V.P.S.la eforturile FACE, de a repezenta in-teresele vânătorimii europene, consti-tuind totodată și un prilej deconsolidare a relațiilor bilaterale și decunoaștere mai bună a realităților cucare se confruntă vânătorii din Româ-nia.

Din agenda de lucru a reuniunii,au făcut parte Raportul PreședinteluiFACE, baronul/dl. Gilbert deTurckheim, raportul Trezorierului Ge-neral, dl. Swift John, raportul Secre -tarului general, dl. Filippo Segato,precum și aducerea la zi a programu-lui de lucru al FACE pentru principa-lele direcții și proiecte pe anul 2014 șicele de perspectivă, pentru anul 2015.

Au fost prezentate aspecte privindConferința pe tema Directivei „Păsări”și „Habitate”, din 23 septembrie 2014din Bruxell, regulamentul pentru spe-ciile străine invazive și activitatea In-tergrupului parlamentar pentrubiodiversitatea speciilor de păsări șianimale de interes cinegetic și vână-toare.

Discuțiile au fost deschise de baro-nul/dl. Gilbert de Turckheim, care aținut să sublinieze faptul că Directiva„Păsări” este satisfăcătoare în formaactulă, subliniind, ca o recomandare,faptul că trebuie aplicată la nivel localcu mai multă flexibilitate, în funcție decondițiile concrete specifice, nu modi-ficată. De asemenea, a menționat că,în sprijinul vânătorimii și a tradițiilor

DECEMBRIE 2014 | 5

În zilele de 21 și 22 noiembrie s-a reunit la București,pentru prima dată în Romania, Comitetul Director alFederației Asociațiilor de Vânători și Protecționiști aiVânatului din Comunitatea Europeană - FACE, pentru adezbate probleme actuale, de importanță și interes majorpentru cei peste 7. 000.000 de vânători din aceastăcomunitate.

Reuniunea ComitetuluiDirector al FACEALIN-CODRU MANU

LA ZIEveniment

ei, trebuie îmbunătățită comunicarea,nu numai la nivelul politicienilor, darși la nivelul societății civile.

În cadrul discuțiilor au fost dezbă-tue și alte aspecte:

• importanța rapoartelor fiecăreițări pentru menținerea speciilor per-mise la vânat și evitarea trecerii unoradintre acestea pe lista celor nepermisela vânătoare; combaterea ideei că bra-conajul este vânătoare, aspect folositde unele organizații pentru a conturao imagine negativă asupra vânătorii șia managementului de vânătoare – dl.Papadodimas Nikolas, Grecia;

• pregătirea cu argumente foartebine fundamentate a materialelor pen-tru susținerea vânătorilor în scopulmenținerii sprijinului Comisiei Euro-pene – Dl. John Swift, Marea Britanie;

• accentuarea curentului de opinieîmpotriva vânătorii în Europa și faptulcă deciziile referitoare la vânătoare seiau la nivel politic; în România, 78%din populație trăiește în mediul ruralși are o atitudine favorabilă vânătorii;necesitatea stabilirii unei strategii co-mune pentru apărarea vânătorii, sta-tegie cu care FACE să se poatăprezenta în fața Comisiei Europene,căreia să-i fie prezentată o poziție pro-vânătoare unitară, solidă – dl. dr. Ke-lemen Attila;

• eforturile trebuie concentrate,pentru a explica mai bine noțiunea devânătoare ca o tradiție, pentru a în-tâmpina atitudinea ușor rigidă a Comi-siei Europene vis-à-vis de acest aspect;abordarea cu atenție și clarificarea as-pectelor inițiativei de rediscutare a Di-rectivelor „Păsări” și „Habitate”, pentrua evita pierderea aspectelor pozitiveprivind vânătoarea, cuprinse în textulactual al celor două directive - dl.Filippo Segato, Italia;

• propunerea stabilirii unei reu-niuni anuale la Bruxelles cu reprezen-tanții asociațiilor naționale de vânătoriale țărilor membre, pentru a reiteraactivitatea FACE, modul de gospodă-rire a fondurilor și pentru a demonstrași sublinia importanța și beneficiile,pentru vânătorii din țările membre, ainițiativelor și proiectelor FACE; ac-tualizarea situației privind carnivorelemari (introducerea șacalului auriu pelista acestora), vânătoarea la speciilede pasaj, muniția din plumb și neto-xică, precum și politica europeană aarmelor, inclusiv cele de vânătoare –baronul/dl. Gilbert de Turckheim,Franța.

La finalul discuțiilor, dl. dr. Kele-men Attila a readus în atenție pro-blema expansiunii arealului șacaluluiauriu, subliniind că pagubele și efec-tele negative produse de acesta asupravânatului impun necesitatea introdu-cerii acestuia pe lista carnivorelormari, pentru a primi atenția necesarăîn vederea stabilirii măsurilor necesarede intervenție și management.

Lucrările Comitetului Director aufost încheiate de Președintele, dl. deTurckheim, care a subliniat atmosferaproductivă de lucru, importanța as-pectelor discutate și a activității vii-toare a FACE, bazată pe concluziileîntâlnirii. Cu deosebită considerație amulțumit gazdelor, în mod direct dlui.director general Neculai Șelaru, pen-tru organizarea impecabilă a întâlnirii,pentru condițiile excelente oferite, încadrul elegant, select și, mai ales, os-pitalier al Casei Capșa, subli niind, cao concluzie, faptul că întâlnirea de laBucurești, prin grija și sprijinul

A.G.V.P.S., a fost o ocazie specială dea cunoaște personal tradiția vânătoriiromânești, iar reuniunea de lucru aconstituit un real success.

După încheierea lucrărilor, oaspe-ții au fost ivitați să participle la o cinăfestivă, pregătită în elegantul Salon alCasei Capșa, ocazie cu care au fost ser-vite preparate tradiționale românești,alături de preparate alese din vânat.

Vizita oaspeților la sediul AGVPSÎn după-amiaza zilei de 21 noiem-

brie, după finalizarea lucrărilor Consi-liului Director al FACE, participanții lareuniune au vizitat sediul A.G.V.P.S.,unde arhitectura și interiorul reame-najat al clădirii au creat o impresie de-osebită, fiind apreciate, fără rezerve,de toți vizitatorii. În centrul atenției s-a situat și colecția de trofee de vână-toare, invitații admirând varietateatrofeelor românești expuse – de cerbcarpatin, cerb lopătar, căprior, caprăneagră, mistreț și urs – precum și va-


Reuniunea Comitetului Directoral FACE

loarea locului I, record mondial la tro-feu de capră nea gră și a locului I, re-cord național la trofeu de căprior.

Discuțiile libere, purtate pe temaistoriei, valorii și diversității trofeelorde vânat dobândite și rămase în Ro-mânia, prezentate, în timp, la nenu-mărate expoziții internaționale șimondiale de vânătoare, precum șidespre problemele actuale privindges tionarea vânatului, s-au desfășuratîntr-o atmosferă de profesionalism șicolegialitate. Invitații au remarcatfaptul că trofeele expuse, de fapt, re-prezintă rezultatul muncii și profesio-nalismului personalului responsabil șial dedicației vânătorilor, depuse de-alungul timpului, pentru punerea înpractică a unui mamagement cinege-tic echilibrat și eficient. Oaspeții și-auexprimat admirația deschisă și față deeforturile făcute, eforturi în vedereastrângerii acestor trofee la un loc, pre-cum și a expunerii și conservării lor,într-o colecție atât de valoroasă, carereliefează doar un fragment dintr-o is-torie de vârf a cinegeticii din Româ-nia. O parte din impresiile lăsate aufost consemnate în Cartea de Onoarea A.G.V.P.S., în care invitații au sem-nat în timpul vizitei.

Partida de vânătoare la mistrețiConform programului anunțat, în

ziua de 22 noiembrie, oaspeții s-au de-plasat pe Fondul de vânătoare nr. 20Frumușani, din județul Călărași, fondgestionat de A.V.P.S. București, undea fost organizată o vânătoare la mis-treț, vulpe și șacal. După instructajulfăcut și informațiile primite înainteaînceperii partidei de vânătoare, invita-ții, conduși de personalul asociației, s-au deplasat spre standuri. La primagoană au fost dobândiți trei mistreți șidouă vulpi, oaspeții fiind impresionațide numărul de exemplare și varietatea

de specii de vânat pe care le-au văzut.După a doua goană, cu rezultate simi-lare, a fost servită, direct în teren, ogustare vânătorească, din care nu aulipsit tradiționalele preparate româ-nești, apreciate și savurate, cum se cu-vine, de oaspeți.

În cea de a treia goană, vânatulieșit a copleșit pur și simplu așteptările,astfel că, la încheierea partidei, fiecareinvitat s-a putut mândri cu cel puțincâte o piesă împușcată/dobândită. Fi-nalul vânătorii a fost animat de discu-țiile entuziaste ale oaspeților, privindbogăția, calitatea și sălbăticia vânatu-lui văzut, al numărului de exemplareieșite în cele trei goane, fapt ce reflectămunca și eforturile depuse de persona-lul și membrii vânători ai A.V.P.S. Bu-curești, pentru gestionarea cu adevăratdurabilă și rațională a faunei cinege-tice din terenul vizitat. Partida de vâ-nătoare s-a încheiat cu un frumostablou de vânătoare, format din 11mistreți și 4 vulpi, vânat dobândit înexclusivitate de oaspeți. A urmat foto-grafia tabloului final al vânatului do-

bândit, admirat încă odată de invitațiiparticipanți, care au adresat mulțumiriși cuvinte de laudă sincere organizato-rilor. La încheierea zilei de vânătoarea fost servită o cină vânătorească, cupreparate tradiționale românești șipreparate din vânat, apreciate pentrugustul și măiestria pregătirii lor.

Discuțiile purtate cu ocazia cineitradiționale au evidențiat succesul lu-crărilor Comitetului Director al FACEla București și impresiile, deosebit deapreciative ale invitaților, referitoare laprimirea călduroasă din partea priete-nilor români, care s-au străduit și aureușit să creeze o atmosferă cu adevă-rat propice pentru desfășurarea reu-niunii.

La despărțire, Președintele FACE,baronul/dl. Gilbert de Turckheim, amulțumit încă odată pentru excelentaorganizare a întregului program pringrija conducerii A.G.V.P.S., și a conclu-zionat, în stil francez, întreaga expe-riență ocazionată de această vizită înRomânia, cu un singur cuvânt: „Mag-nifique!”

DECEMBRIE 2014 | 7

Tuși era o copoaică din rasa,acum stinsă, a „copoilor arde-lenești”. Mai mici de stat, cu

trupul în linii fine, cu haină roșcat-gălbuie de aceeași nuanță, din careieșea la iveală gulerul alb, fruntea cudungă albă și manșetele albe deasu-pra labelor din față. Într-o carte a meaam încercat să înfațișez… „biografia”acestei cățelușe. Desprind din ea unmoment, trebuitor pentru a se înțe-lege cum ajunge Tuși în pomelniculspovedaniei mele.

Vânam, într-o zi de iarnă geroasă,în pădurea Meteheia de lângă Blaj.Seara, Tuși n-a venit la sanie, n-am maiputut-o aștepta. N-a venit nici acasă,decât a cincea zi, mai mult moartă, culaba dreaptă din față, neagră, cangre-nată. Sigur că a dat într-un fier de lupi,pus de vreun braconier și s-a chinuitzile întregi până să-și scoată piciorul,cu laba numai oase prinse în zdrențede piele și de tendoane înnegrite.

Un doctor, prieten, a operat-o, i-aamputat piciorul din sus de labă. În

vreo două luni s-a vindecat. Apoi i-ampus proteză. Adică o mănușă din pă-nură groasă, cu periniță moale în ea,cu talpă de piele subțire. Nu a încercatniciodată să și-o sfâșie și a învățat săumble, punând cu nădejde în pământși piciorul beteag. Și am mai vânat cuTuși. Nu mai alerga sprintenă, nu semai răsucea năpraznic în salt, dupăcotitura mincinoasă a iepurelui, numai era în capul haitei, își facea însădatoria vrednic, mânând încet,domol, cu înțelepciune parcă. Înunele dimineți, când plecam la vână-toare, stăteam neho tărât dacă să oduc și pe Tuși cu ceilalți copoi. Credcă îmi ghicea gândul, venea să se gu-dure în fața mea, scân cea plângător,apoi se alătura celorlalți copoi, careerau deja în legătoare. „Nu te lasacasă, Tuși. Vino și tu!”

Când ne-am mutat, Tunși a veniteu noi în orașul mare. A îmbătrânit, s-a îngrășat, s-a îngreunat. Aveam în-spre munte un paznic de omenie, pePetrea Coreheș, din Săcelul Ierii. I-amîncredințat-o, să o țină și să o îngri-jească cu bunătate, făcând eu, peseama cățelușei, o pensie, din carepaznicul o putea hrăni bine. Petrea aluat-o cu el, în autobuzul închis, carefacea peste patruzeci de kilometripână în satul lui, iar de acolo încă vreodoi până la așezarea lui de paznic.

A doua zi, Tuși a fost acasă lamine, la Cluj. Mi-a spus Petrea că Tușiși-a ros legătura, a stat, în mijloculcurții, dezorientată, s-a întors și a pri-vit pe rând în toate părțile, apoi a ple-cat glonț spre Cluj. Nu pe drumul pecare a fost adusă, ci peste munte, farăocoliș, cum zboară pasărea. Petrea n-a putut-o prinde.

Paznicul a dus-o din nou. După olună, m-a vestit că Tuși a murit. „Să măcrezi, domnule dragă, că de supărare amurit. Doar mâncare i-am dat bună,după cum mi-ați poruncit, și i-am făcutși cotlon bun, îi întindeam mâncarea,ea numai cât o atingea. Scheuna și setot uita spre calea muntelui. Lănțugulo ținea în loc. Zău lui Dumnezeu,numai de supărare a murit!”

Așa suntem noi, oamenii. După cem-a slujit atâția ani și mi-a prilejuitatâtea zile de vânătoare frumoase,când nu mi-a mai fost de folos bun,am lepădat-o în străinătate.

Păcatul acesta, al meu, nu-i mânjitde sânge și, to tuși, e păcat greu. Ata-șamentul, de ce nu „dragostea” unuicâine, n-a fost primit de inima meaîmpietrită.

Nu are rost să o fac, e poate de râsși, totuși, zic acum, din aceeași inimă:„Tuși dragă, m-ai putut ierta?”

RESTITUIRI


Etică vânătorească

Odinioară, la iepuri și la vulpi, vânam cu copoi. Mi s-auperindat sub mână mulți dintre acești vrednici ajutătoriai vânătorilor, până ce o legislație… „modernă” a socotitsă scrie, în pravila vânătoarei că… „copoii nu suntsocotiți între câinii de vânătoare”, deci e oprit să sevâneze eu ei. Mi s-au perindat mulți copoi, unii excelențiîn meseria lor, de care îmi amintesc cu plăcere: Tambur,Dudaș, Codru, Frunză. Niciunul nu mi-a rămas legat deamintire și de inimă ca Tuși.

TușiIONEL POP

DECEMBRIE 2014 | 9

Oasemenea excepție o semna-lez și eu, prin imaginea alătu-rată, apreciind că este

interesant de a fi cunoscută. Am primit, pentru naturalizare,

„trofeul bizar” al unei femele de că-prior, care, după elementele de apre-ciere a vârstei, avea cca. 6 ani, iar înanul curent nu a avut pui. Exemplarula fost recoltat pe un fond de vână-toare din județul Olt, în luna septem-brie 2014.

„Trofeul” femelei de căprior aveacoarnele cu 6 vârfuri (5 vârfuri pestânga și un vârf pe dreapta), acope-rite cu piele, această femelă fiind ușorde confundat cu „mascul cu perucă”,exemlar care ar fi trebuit extras, câtmai curând, prin selecție.

Cu multi anii în urmă, probabil înanul 1980, eu însumi am vânat unasemenea exemplar, despre care amscris un articol în revista Vânătorul șiPescarul Sportiv, sub titlul „Căpriorde selecție”. De remarcat, însă, căacea femelă a avut pui.

– Inginer silvic pensionar, Teodor Fleșaru, Râmnicu Vâlcea

„Apariția coarnelor la femela de căprior este orară excepție”, reliefată de Vasile Cotta și MihaiBodea în cartea de referință „Vânatul României”(Editura Agrosilvică 1969).

Excepție laCapreolus CapreolusTEODOR FLEȘARU

Anomalie CURIOZIT~}I

D acă apele îngheață pe supra-fețe întinse, rațele, pentru căpe ele le căutăm în special la

acest timp din an, se concentrează înzonele unde apa este încă liberă degheață. Pe râu, de obicei malurile în-gheață, iar mijlocul apei rămâne des-chis din cauza curentului careîmpiedică formarea gheții. Aici amputea găsi câteva rațe înotând liberdar, din cauza deschiderii largi este deregulă greu să ne apropiem. În plus,dacă viteza curentului este prea mare,rațele nu vor zăbovi prea mult, deoa-rece trebuie să facă efort continuu pen-tru a nu fi luate de apă și duse la vale.

Adăpost și camuflajVa trebui să căutăm o zonă unde

malurile sunt acoperite de vegetație.Fie că este vorba de sălcii cu vegetațielemnoasă arbustivă sau porțiuni cu stufși papură, aceste porțiuni ne pot adă-posti de privirile agere ale suratelor ari-pate. Dacă vom găsi o deschidere mailargă, unde râul scapă practic de strân-soarea gheții de la maluri și se lățește,iar curentul apei se domolește simțitor,rațele vor găsi un loc prielnic pentru amai ciuguli câte ceva din vegetația ac-vatică rămasă, fără a fi nevoite să facăprea mult efort pentru a se menține pepoziție. Aici vom putea folosi avantajulvegetației malurilor pentru a ne apro-pia și a ne crea un loc de pândă binecamuflat. La fel se întâmplă și la cotu-

rile râului, unde apa se rotește înochiuri largi împiedicând formarea po-dului de gheață dintr-un mal în altul.Aici rațele găsesc liniște și adăpost, maiales dacă și malul râului este ceva maiînalt decât restul terenului.

Atenție la detaliiDacă vegetația malurilor oferă, cât

de cât, adăpost, apropierea este relativmai ușoară, dar trebuie să fim atenți,pentru că adesea, una sau două „cer-cetașe”, ies din umbra malului în susulsau în josul apei pentru a observa ce semai întâmplă prinprejur. Uneori găsimrațele gata așezate, iar dacă se întâm-plă să ne deconspirăm prezență, toate

își iau zborul până să apucăm să epo-lăm. Dacă avem răbdare și ne așezămbine camuflați putem avea plăcuta sur-priză ca rațele să se întoarcă dupăscurt timp. Dacă apar, vor face câtevaocoale prin aer pentru a se asigura căeste totul în ordine. Rezistați tentațieiși lăsați-le pe primele să se așeze. Vorveni și altele, atrase de prezența înain-tașelor, iar atunci șansele tirului lazbor vor spori, avându-le în cătare atâtpe cele ce vin, cât și pe cele ce vor în-cerca să se ridice de pe apă.

Atracția atrapelorDacă avem șansa să găsim un loc

deschis, cu apă liberă de gheață,


DE SEZON

Când frigul pune pod de gheață peste ape, este semn căiarna și-a intrat serios în drepturi, iar vânătoarea lamalul apei își schimbă oarecum regulile, căpătând unfarmec aparte.

Așteptând rațeleînainte de GerarText și fotografie MAC

Vânătoare la rațe sălbatice

DECEMBRIE 2014 | 11

putem instala câteva atrape. Schemade poziționare trebuie să includă câ-teva siluete chiar în marginea apei, înapropierea malului, și nu mai mult dedouă, trei mai departe de grup, înamonte și în aval, așa cum, de altfel,am avut ocazia să le observăm în ieși-rile pentru observații dinaintea des-chiderii sezonului de vânătoare.Important este să alegem un loc care,pe lângă camuflaj, să ne ofere și o po-ziție cât mai confortabilă de tragere.Dacă rațele dau doar târcoale, fără ase hotărâ, chemătoarea pe care amprotejat-o de frig, în buzunar, poateface diferența și întoarce din drumulde plecare un stol curios, care va re-veni să vadă „cine” le cheamă cu atâtaardoare. Pe lângă echipamentul decamuflaj și măiestria mânuirii chemă-torii, răbdarea este acum elementulprincipal și poate constitui cheia suc-cesului partidei. Dacă ne-am făcut„lecțiile” din timp și am cercetat cuatenție terenul, putem avea acum câ-teva locuri, numai de noi știute, undeputem petrece momente de neuitat,așteptând rațele, înainte de Gerar...!

RAȚĂ LA CUPTOR CU SOS DEPORTOCALE ȘI ROZMARINGastronomie vânătoreascăNANA NINA

Ingrediente: o rață sălbatică cură-țată și tăiată în patru, 100 ml suc de por-tocale, unt, o porocală întreagă tăiatăcuburi, un pahar de vin alb sec, patru-cinci căței de usturoi, o lingură de miereși o lingură de oțet balsamic, cimbru, câ-teva fire de rozmarin, sare și piper.

Prepararea sosului: se amestecăsucul de portocale cu bucățile de porto-cală și se pune la foc mic, într-o crăti-

cioară. Când dă în fiert, se adaugă vinulalb și se lasă la fiert timp de 15 minute.Adăugăm apoi usturoiul tocat mărunt șicimbrul, cu o lingură de oțet balsamic șio lingură de miere și lăsăm să fiarbătimp de 10 mimute.

Preparare: condimentăm rața cuamestecul de sare, piper și cimbru, oungem cu unt și o dăm la cuptor, la circa200°C, până se rumenește uniform pe

toate părțile, timp în care o ungem cusosul de portocală, gata preparat.

Servim pieptul sau pulpele pe o far-furie în care care am pus anterior bucățide portocală și peste care adăugăm, dinbelșug, sosul rămas. Ornăm cu câtevafire de rozmarin. Un pahar de vin roșu,sec-demisec, cabernet-shiraz, va adăugaun plus de savoare bucatelor. Pofăbună!

Sezonul la rațe s-a deschis de ceva vreme, iar musafiriiinvitați la masă vor fi bucuroși să guste din preparatele desezon. Gătită cu grijă și pricepere, rața sălbatică a făcutdintotdeauna deliciul unui prânz alături de oaspeți.

O zi din viața unui vătui, ori „șol-dan”, adică a unui pui de ie-pure, primul termen folosit și

pentru un ied de căprior, dar nu pânăla vârsta de un an, cum îl prezintă dic-ționarele, deoarece vătuiul ori șolda-nul, atingând vârsta de 4 - 5 luni,devine independent, vârstă la care sepetrece dispersia juvenilă în teritoriu șila care devine matur din punct de ve-dere sexual. Este și vârsta la care pără-sește cuibul, locul în care s-a născut șipărăsește acest teritoriu „parental”,pentru a se stabili undeva și a-și duceviața pe cont propriu. Cam repede, darprecocitatea aceasta este rezultatulunei îndelungate evoluții și adaptări.Dar, până atunci, să vedem ce face vă-tuiul.

Începutul. Apărut pe lume într-omică și superficială adâncitură în sol,fără niciun fel de protecție specială, înafară de blănița cu care se naște, puiulde iepure cântărește cca.120 grame.Imediat după ce a văzut lumina zilei, lapropriu, pentru că se naște și cu simțulvăzului perfect funcțional, nu are alt -ceva de făcut decât să rămână completnemișcat timp de câteva zile, alături decei doi frați ai săi. Ar fi putut să aibădoar unul sau trei frați, dar… a avutdoi. După acest răstimp, potrivit „in-struirii” sale genetice, puii se depăr-tează la 10 - 20 m de cuibul natal,fiecare în altă direcție, mărindu-și astfelșansele de supraviețuire, la această vâr-stă, față de potențialii răpitori. Mai alescă blănița lui, impregnată cu un mirosspecific, i-ar putea trăda prezența. Dar,fiind într-o culoare „de camuflaj”, îm-preună cu adoptarea unei nemișcăriabsolute, devin singurele sale arme deapărare. Așadar, puii sunt fătați în ace-lași cuib, iar ideea că iepuroaica i-arfăta pe fiecare în locuri diferite, spre ale mări șansele de supraviețuire, estedeocamdată numai o presupunere in-suficient fundamentată. Cert este faptulcă, după o primă repriză de alăptare apuilor abia fătați, iepuroaica se depăr-tează de cuib, urmând să revină a douazi, cam în preajma amiezii, pentru oaltă repriză de alăptare. După cele câ-teva zile de ședere în cuibul natal, cumspuneam, puii se împrăștie prin apro-piere, dar se reunesc zilnic, de aceastădată către înserare, pentru a primi onouă porție de lapte, pus la dispozițialor, timp de 3 - 5 minute, prin cele treiperechi de mamele ale iepuroaicei.Acest ritm de alăptare va fi păstrat cca.4 - 5 săptămâni, până la înțărcare,după care urmează o emancipare com-pletă. Înainte de sevraj, vătuiul se obiș-nuiește treptat cu vegetalele din lista sade hrană ca adult. Să nu se creadă că


ETOLOGIE

Vorbind despre cea mai populară specie de vânat, nunumai de la noi, ci cam în majoritatea țărilor europene.S-ar putea crede că nu ar mai fi nimic de adăugat pentrucunoașterea sa, mai ales în privința comportamentului.Dar, sperăm că se vor găsi și cititori, poate mai tineri,care vor întâlni în aceste câteva rânduri, alături de celeștiute, și câteva lucruri pe care le știau mai puțin saupoate deloc. Și cum cu toții aflăm mereu câte ceva, poateașa va fi și cu mica sălbăticiune despre care încercăm săpovestim acum. Un mic adaus de cunoaștere poate aduceși un mic adaus de respect. Pentru această micăsălbăticiune, dar și pentru altele…

ComportamentuliepureluiMITICĂ GEORGESCU, dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU

femela, părăsindu-și temporar puii, arfi lipsită de un puternic instinct matern,dar acest comportament este rezultatulunui lung proces de evoluție și adap-tare. Se mai poate adăuga și observația,mai rară, dar confirmată de unii cerce-tători, în care iepuroaica își poate mutala nevoie, în caz de pericol, puii aflațiîn primele zile de viață, ținându-i întredinți, asemănător cu pisica, de exem-plu. Laptele iepuroaicei este foarte hră-nitor, ceeace determină o creștererapidă a puilor în greutate, atingând lavârsta de două luni cca. 1,8 kg, iar la 9luni, cca. 4 kg. Deci „activitatea” de ozi a unui vătui se rezumă la așteptareaîntr-un cuib, de fapt într-o mică scobi-tură în sol, a timpului în care trebuie săse prezinte la alăptare.

O zi din viața unui iepure adult.Adică a unui iepure care a atins vârstade cca. 4 - 5 luni. Vom încerca, în con-tinuare, să aflăm desfășurarea activită-ții sale, într-o zi obișnuită, înafara unoranume „etape” sau „evenimente”, cumar fi stadiul juvenil - ca „etapă”, oriepoca de împerechere - ca „eveni-ment”. Și vom începe cu răstimpul dinpreajma asfințitului, în care iepurele îșiîncepe activitatea de căutare a hranei,căreia îi va consacra cea mai mareparte din timp sau noaptea întreagă, înfuncție de durata acesteia. Deplasareaîn acest scop, de regulă, nu depășeștecâteva sute de metri față de punctul deplecare, adică acel culcuș pe care vână-torii îl numesc „covru” și în care iepu-rele nostru a stat pe tot parcursul zilei.Culcușul, cum spuneam, este simplu, omică scobitură în sol, orientată întot-deauna spre direcția din care bate vân-tul, ușor adâncit în această parte, asfelcă iepurele se află mereu „cu nasul învânt”, încât să preia auditiv și chiar șiolfactiv orice „informație” purtată devreo adiere.

Distanța pe care se deplasează nueste mare, deoarece el are culcușul,dacă nu în chiar o tarla cultivată, într-oarătură cu brazde mari, ori eventual înliziera vreunei păduri, în ambele situa-ții foarte aproape de locul în care își vapetrece, tot timpul nopții, hrănindu-se.Și pentru că a venit vorba de hrană,precizăm că iepurele este strict vegeta-rian, sub toate cele trei forme ale aces-tui regim, ierbivor, granivor și frugivor,adică, în funcție de ceeace găsește, con-sumă ierburi felurite, sălbatice și culti-vate, cu preferințe pentru părțilefragede, muguri și lujeri, varză etc.,graminee de toamnă, dar și diversegrăunțe și semințe, iar dacă are ocaziași fructe și rădăcinoase accesibile, mor-covi și sfeclă. Spre deosebire de multerozătoare, în rândul cărora a fost o

vreme încorporat, în timp ce se hră-nește, iepurele nu-și folosește niciodatămembrele anterioare pentru accesareahranei, ci numai incisivii. Aceștia aucreștere continuă și sunt dublați,înapoia lor, de câte unul mai mic pen-tru fiecare. Odată ajunse în cavitateabucală, fragmentele vegetale sunt înde-lung mestecate, proces favorizat de omișcare mai amplă a maxilarelor înplan orizontal, apoi înghițite. După oprimă și incompletă digestie, sunt eli-minate rectal, sub forma unor tableteușor aplatizate, moi, colorate în brunînchis și acoperite cu un mucus, numitececotrofe, care sunt reînghițite și dige-rate din nou, după care, sunt eliminatesub forma cunoscută, tot ca tableteronde, dar uscate și deschise la culoare.Prin acest proces, numit cecotrofie, ie-purele beneficiază de reținerea și folo-sirea unor vitamine importante,nepreluate în prima digestie. În timp cese află la locurile de hrănire, este foarteposibil să-și întâlnească și congeneri,preocupați de aceeași îndelenicire, daracest fapt nu-i provoacă niciun fel dereacție de teritorialism sau de concu-rență comensuală.

După trecerea timpului alocat pen-tru hrănire, iepurele se întoarce în co-

vrul său, unde își petrece toată ziua di-gerându-și hrana, odihnindu-se și des-fășurând o amănunțită toaletare acorpului. Începe prin a-și freca botul,urechile, apoi întreg corpul, folosind,după caz, membrele anterioare, apoicele posterioare, pe rând. În timpulacestei toaletări, preia de la glandeleaflate la comisura buzelor secreția odo-rantă a acestora, pe care o împrăștie pesuprafața corpului, imprimând blăniimirosul, specific fiecărui individ. Întimpul staționării în culcuș, iepurele seaflă într-o permanentă stare de veghe,cu urechile lăsate pe spate, dar gata ori-când să preia un zgomot vestitor de unpotențial pericol. Este știut că ține ochiideschiși, chiar și când doarme, dar nudin pricina explicată, printr-o glumă,care circulă printre vânători! Este greuca un iepure să fie surprins nepregătitsă fugă. Dacă este deranjat de aproape,deci adesea suportă apropierea omului,țâșnește cu un salt și se așterne într-ofugă cu cca. 60 km/oră, în liniedreaptă. La nevoie, face o schimbare dedirecție în unghi drept, în plină viteză,lucru rar la alte sălbăticiuni. În timpulunei goane, face scurte opriri „de orien-tare”, înălțat pe membrele posterioareși cu urechile înălțate, pe care le poate

DECEMBRIE 2014 | 13

Apetitul sexual al iepurelui, a făcut să fie asociat cu zeița fertilității -Venus, la romani, Ostara în țările germanice și Baster în Marea Britanie, darși asociat cu Eros, zeul dragostei în mitologia greacă și Cupidon, zeul dragos-tei în mitologia romană. În schimb, mitologia chineză îi conferă un simbolmai diferit, acela al virtuții și prudenței. Mai mult chiar, era considerat „sem-nul împăratului” și pentru că era socotit și „animal solar”, deoarece repre-zenta simbolul longevității.

După ce în mitologia unor popoare europene a fost considerat un animalde rău augur, iar Biblia l-a socotit necurat, apare metaforic, într-o altă va-riantă, în asocierea Sfintelor Paște, cu ouă vopsite, care s-ar explica astfel:iepurele care păzește un cuib - un coș, în care se află un ou roșu, simbolizeazămoartea, iar oul, mormântul Domnului Isus, într-o grădină cu verdeață. Cutimpul, această metaforă s-a diluat și s-a transformat, iar prezența iepurelui,alături de oul pascal, a devenit un simbol al reînvierii și al bucuriei. Și în mi-tologia românească este prezent în ipostaze ambivalente. Dăm doar unexemplu, cel al jocului tradițional „Călușarii”, în care, într-o blană de iepure,sunt ascunse mai multe sfori de diferite lungimi care, în contextual jocului,ar simboliza „puterea iepurelui asupra vieții”...!

PU}IN~ MITOLOGIE

roti la 190°, independent una de alta.Urechile sale au și un rol de reglare atemperaturii corporale. Oricum, ovulpe nu-l poate prinde, înafara situa-ției în care iepurele ar avea vreo sufe-rință. Urmărit intens, este capabil săfacă alte salturi și să își schimbe direc-ția, revenind pe propriile urme. Peaceastă constatare se baza, odinioară,vânătoarea cu copoi, când câinele ur-măritor aducea iepurele către vânăto-rul așezat undeva, pe traseul făcut deurmele acestuia.

Comportamentul la împerechere.Pe cât a fost de liniștit în derularea pro-gramului său zilnic și monoton, odatăajuns la „majorat” și deci dobândindmaturitatea sexual, la vârsta de 4 - 5luni, iepurele este pradă unei agitații ziși noapte. Această stare cuprinde am-bele sexe, mai ales primăvara șitoamna și este pusă în legătură cu mo-dificarea balanței lumină - întuneric,care, acționând asupra unor centri ner-voși din creier, determină intrarea înactivitate a glandelor hormonale. Începcunoscutele alaiuri iepurești, în carepot fi văzuți 3-7 iepuri în alergare, al-ternată cu scurte opriri, cu salturi pecare nu le-ai fi bănuit și cu înfruntăridure. În fruntea acestui alai se află fe-mela, urmărită de pretendenți, iar într-una din staționări mai poate avea loc oluptă între masculi, care se încheie cuun învingător și cu mai mulți învinși,dar și cu răniri, urechi zdrențuite, blanacodiței smulsă, sau chiar cea de pecorp, jumulită. Odată ce se profileazăînvingătorul, acesta se apropie de fe-mela ce părea neinteresată de conflic-tele din jurul ei și, bot la bot, își faccunoscute secrețiile odorante de la co-misura buzelor, stabilind astfel un primcontact necesar pentru finalizarea îm-perecherii. Dar, nimic mai mult de-ocamdată, în sensul că cei doi partenerinu se ating, în afara situației în caremasculul, nerăbdător, își devoaleazăintențiile poziționându-se îndărătul fe-melei, iar dacă aceasta nu este pregă-tită, îi aplică lovituri cu labeleanterioare. Ritualul continuă, mascululridicându-se pe labele posterioare, și levântură pe cele din față, într-o rapidăpedalare. Femela face același lucru,arătând astfel că se află în excitație se-xuală, însă probabil nu îndeajuns, de-oarece la o altă încercare a mascululuide a se acupla, primește din nou lovi-turi. Apoi, la un moment dat, femela oia la fugă, cu tot alaiul de masculi dupăea. De această dată, când învingătorul

o ajunge, începe la rândul lui să o „păl-muiască”, lovind-o cu labele anterioareși se încinge o scurtă luptă între cei doiparteneri. Iepuroaica nu cedează decâtatunci când se află în ovulație, iar acu-plarea durează puțin, cam o jumătatede minut. După cum se vede, activita-tea iepurilor în perioada împerecheriinu este chiar simplă, iar femela este ceacare „dă tonul”. Odată fecundată, fe-mela va împlini o gestație de cca. 42zile, dar cu câteva zile înainte de ter-men, se poate împerechea încă odată,astfel că poate avea în uter două sarcinidiferite, prin însușirea numită superfe-tație. Din primăvară până în toamnă,iepuroaica se poate împerechea de maimulte ori (de cca. 4 - 5 ori), iar dacă so-cotim o medie a fătărilor cu câte 2 - 4pui, ar rezulta, în medie anuală, 10 - 15pui. Dar procentul de supraviețuire estede cca. 25 %, pentru juvenili, datoritănumeroaselor cauze: prădători cu păr

și prădători cu pene, intemperii înexces, mai ales pentru prima generație,la care se adaugă încărcătura parazi-tară și cortegiul de agenți virali și bac-terieni, (Michel Vallance, 2007,director Cercetare în cadrul ONCF).

Glasul. Iepurele este un animaltăcut, dar se face auzit printr-un țipătascuțit, doar în situația în care esteprins. Când este în alertă, emite unzgomot ușor, produs de scrâșnetul din-ților, iar în timpul luptelor în alaiulnupțial scoate mici zgomote, asemănă-toare unui mormăit.

Simțuri. Cel mai dezvoltat este celal auzului, urmat de cel olfactiv. Cutoate că poziția ochilor îi conferă unmare unghi vizual, are două unghiuri„moarte”, înainte și în spate. Vederea îieste adaptată pentru condițiile de lumi-nozitate scăzută, potrivit perioadei de24 de ore în care își desfășoară activi-tatea cea mai intensă.


Comportamentul iepurelui

Alaiul de nuntire

Luptă corp la corp Competiția pentru iepuroaică

DECEMBRIE 2014 | 15

EXAMEN

Cum altfel s-ar putea aprecia,de exemplu, răspunsul consi-derat bun de la întrebarea nr.

206 din setul publicat în MonitorulOficial nr. 301bis/24.04.2014?

Eu îmi permit să susțin că nici un răs-puns nu este corect formulat, chiar dacăcel considerat bun a fost preluat dintr-olucrare de prestigiu în specialitate. Fiin-dcă eu, care am avut curiozitatea să cân-tăresc un stomac de lup capital, umplutdoldora, am ajuns la concluzia că, în niciun caz, un lup nu poate ingera odată maimult de 3 - 4,5 kg de carne.

O fi rezistând el o săptămână ne-mâncat, deși nu este cazul în naturanoastră antropizată, dar o cantitate de10-15 kg de carne, echivalentul greu-tății... unei vătui întregi, este imposibilsă încapă în stomacul său, al căruivolum interior, dilatat la maximum, nupoate avea o capacitate mai mare de 3-4 litri.

Orice candidat la examenul de vână-tor, care nu cunoaște afirmația greșitădin lucrarea bibliografică de referință,poate evita răspunsul ridicol de la lit. a),considerat bun. Fiindcă nu-și poate ima -gina cum un lup de 25-45 kg poatepierde, prin flămânzire, 10-15 kg dingreutate. Ce ar mai rămâne din el?

Această situație imposibilă este sus-ținută totuși de anonimii autori ai tes-telor, care, cu certitudine, nu au avutocazia să vadă vreodată un lup împuș-

cat sau vreunul viu în sălbăticie. Poatedoar la grădina zoologică, ori îl „cu-nosc” numai din cărți.

Dar nu acest lucru este grav, ci pre-tenția sau ambiția și inconștiența de atransmite cunoștințe formative secun-dare și eronate candidaților la calitateade vânător, din dorința de a lăsa altora,poate și lor însăși, impresia de specia-liști în cinegetică.

Din păcate atât noi, cât și candida-ții, suntem obligați deocamdată, prin

forța reglementărilor ministeriale im-puse peste lege, să acceptăm impos-tura în cinegetică, datorată distribuirii,cu condamnabilă ușurință, în ultimaperioadă, a diplomelor de licență șidoctorat în cinegetică.

Ce mai putem face noi, când im-postura este ridicată la grad de vir-tute, decât să atragem atenția asuprasituației dezonorante în care ne aflămși să sperăm la vremuri viitoare maibune.

Deschizând la întâmplare „Setul de întrebări și răspunsuri privind examenul de vânător”, înparte plagiat și în parte conceput de anonimi funcționari publici ai Departamentuluipentru Ape, Păduri și Piscicultură, nu poți rămâne decât contrariat în fața multitudiniide întrebări și răspunsuri neinspirate ori greșite, non-formative pentru candidați. Dacăle și analizezi, ajungi la concluzia că se vor fi simțit ei, funcționarii publici, obligațimoral să facă ceva pentru retribuția primită, dar în loc să facă ce trebuie, și aveau, harDomnului, ce să facă, s-au apucat de un lucru prea dificil pentru pregătirea lor generalăși profesională. La rangul lor ministerial, nu poți să nu le constați lipsa deresponsabilitate, reliefată în conceperea și impunerea, peste lege, a testelor non-formative criticate, cu efect contrar celui de pregătire serioasă a candidaților, în materie de vânătoare competentă și responsabilă.

Întrebări pentruexamenul de vânătorN. ȘELARU

206. Cât timp rezistă nemâncatlupul?a. rezistă și o săptămână, dar cândajunge la pradă mănâncă 10-15 kg;b. rezistă doar 1-2 zile întrucât nupoate mânca mult odată;c. rezistă și 3 săptămâni dacă amâncat o cantitate mare de hrană.

V ânătorul privește în tolbaplină: atâtea culori câte arecurcubeul, atâtea sunete ne-

deslușite ale naturii, atâtea cânturi depaseri și glăsuiri de animale, și lătră-turi vesele de câini, atâtea urme în no-roiul proaspăt, în neaua așternută,pleoscăitul apei, zbaterea aripilor, ră-sunetul coarnelor, susurul pâraielor,fuga ciurdelor, râsul și hărmălaia adu-nărilor vânătorești… Pe toate lescoate cu grijă, să nu le piardă parcă,și le așeză spre păstrare în mintea și

sufletul său. Pe măsură ce le descope-rea, le retrăia pe toate aievea: mirosulcrud al câmpurilor înrourate, silueteletufelor golașe, profilate în culorile vio-lete ale răsăritului de soare, foșnetulspicelor de orz și ovăz ce-i însoțescpașii, zborul năzdrăvan al păsărelelorprintre petalele diafane ale florilor demac, rădăcinile împletite ale maluri-lor abrupte ce stăpânesc apele repezi,imaginea sălciilor mișcătoare ce îm-brățișează albia râului, șoaptele stu-fului ce se unduie de-a lungul

canalelor. Apoi, pădurea de cristal, încare copacii cu trupurile lor înghețate,scâncesc la fiecare adiere de vânt, co-vorul moale și luminos al zăpeziiproaspăt așezată, nerăscolită de pasulomului, crivățul ascuțit ce-i îmbujo-rează obrajii și îi acoperă privirea,scârțâitul zăpezii sub greutatea pași-lor, zgomotul sloiurilor amenință-toare de gheață, ce coboară, purtatede apele învolburate ale râului, tere-nul mocirlos ce îl prindea în strânsa-iîncleștare, stropii de ploaie ce pătrun-deau până la piele, ceața urâcioasăcare acoperă totul. Și, din ceața duș-mănoasă, aude un lătrat prietenos…

Recunoaște în el glasul câinilor devânătoare, chemarea acestora, de fie-care dată diferită. Ei nu știu să cu-vânte, dar glasul lor îi dă de știre dacăsunt nerăbdători sau plictisiți, dacă augăsit vânatul căzut, dacă au dat de el,în cautarea lor prin lăstărișuri și stuf,dacă sunt răniți, dacă s-au pierdut. Eiîl strigă și îi vorbesc, trebuie doar să-iasculte. Se uita la ei cu drag, cum staucuminți culcați la pasajul de seară,ciulind urechile și dându-i de știre deunde se apropie, în zbor, stolul derațe, cum execută aportul, cum răsco-lesc desișurile, cum se aruncă în apaînvolburată a râului pentru a aducerațe. Îi recunoaște și alături de copiiși familie, calzi și iubitori, geloși și po-sesivi, încăpățânați și neobosiți, veșnicîn căutarea prezenței celor dragi, veș-nic veseli și plini de recunoștință…

Privind prin tolbă, se întâlni cufrumoșii căpriori de selecție: fiecarecăprior are povestea sa, fiecare arefrumusețea lui stranie, ieșită din ti-pare, irepetabilă. Unele coarne se înalță asemeni unor sulițe, alteori sedeschid, asemenea unor lalele, alteorise lasă, ca niște peruci, peste creștetulanimalului sau au forme total neregu-late. Indiferent dacă sunt exemplarede trofeu sau de selecție, fiecare înparte are povestea și frumusețea lui.Și tare mult îi place să priveascăexemplarele cele mai frumoase, aler-gând liniștite peste întinderea câmpu-lui, ferite de cătarea puștii.


La sfârșit de anRESTITUIRI

Asemeni orelor dintr-o zi, s-au scurs și lunile anului ce tocmai se sfârșește. Zile de pasaj,de pândă, zile petrecute în poligon sau alături de câine la baltă, toate s-au scurs penesimțite, umplând tolba vânătorului cu snoave, pățanii, învățăminte, cu lucruri demne delaudă sau de dojană. Neobositul vânător, ce a mai adunat un an de experiență, a căpătatparcă și mai mare drag de natură, de vânat, de câine și de camarazii săi. El își prețuieșteexperiențele trecute și face loc, în tolba sa, pentru cele pe care le va trăi în Noul An.

Cu tolba plinăText și fotografie MARIA SĂVULESCU

Și toate bucuriile și întâmplărilesunt împărtășite și trăite în companiacamarazilor din grupă. Ratările co-mice, dubleurile reușite, recuperăriledificile din apele involburate sau dintufele înspinate, descoperirea uneiurme, toate aceste clipe, fiecareunică, poate irepetabilă, sunt trăite și

împărtășite cu bucurie de toți cei dingrupă și retrăite în jurul focului încinsla sfărșitul vânătorii. În aromele bu-nătăților, gătite iscusit de fiecare, seîmpletesc povești de vânătoare și deviață. O vorbă bună, un sfat, o snoavă,o poveste, o încercare a vieții, o tris -tețe, o bucurie, toate pe rând, dar

toate împreună, își fac loc în jurul fo-cului, în atenția tuturor. Este o bucu-rie pentru vânător să poată trăi astfelde momente, să poată visa la cele vii-toare, de fiecare dată, când merge lavănătoare cu grupa sa…

Încet, încet, vânătorul goli tolba șio pregătii pentru Noul An ce bate laușă. Își puse în gând o dorință: să fiesănătoși, el, camarazii săi, câinele său,ca să poată umple tolba și la anul. Îșimai dori ca necuvântătoarele sătreacă cu bine peste iarna grea, pen-tru a se putea înmulți și îmbogăți te-renul, își dori ca Noul An să fie unulcu belșug, fără secetă și fără inundații,ca animalele să aibă hrană și adăpost.Și se mai rugă ca omul să aibă minte,ca să prețuiască toate aceste darurioferite, an, după an, după an!

PUBLICITATE


GlonțMUNI}IE

F irma R.W.S. a lansat noulmodel de glonț netoxic HIT(High Impact Technology) la

IWA 2014. Acesta este un glonț cudeformare parțială și baza solidă, dincupru placat cu nichel. Vârful lui esteacoperit cu TC-Tip (Twin-Compres-sion-Tip), (Fig. 1), o coafă din poli-

mer, de formă ogivală, ce determinătraiectoria razantă, și are două ca-mere laterale care inițiază deformareala impactul cu vânatul. Coafa este în-fiptă în spațiul numit ACC (Active-Crater-Cavity), (Fig. 2), ce asigurădeformarea rapidă a jumătății ante-rioare a glonțului, care „înflorește”

treptat când pătrunde în corp, fărăschije, provocând șocul hidrodina-mic. Deformarea încetează cândajunge la primul din cele două ineleaflate în relief, iar glonțul înaintează,păstrând 99% din greutatea inițială.În final, el dă orificiu de ieșire. Bazasa are o formă tronconică (boat-tai l),asigurându-i glonțului o bună preci-zie și stabilitatea pe traiectoria ae-riană. În Fig. 3 vedem glonțul HITîntreg, în secțiune longitudinală. Ca-talogul Frankonia 2014/2015 pre-zintă primele calibre HIT. Calibreleoferite inițial sunt următoarele: 7mmRem.Mag.,7x64, 7x65 R., .308 Win.,.30-06 Sprf.,.300 Win.Mag.. Datelebalistice nu sunt decât parțiale (lip-sesc viteza și traiectoria), ca atarevom reveni cu alt prilej.

Firma Blaser a lansat, tot la târgulIWA 2014,noul glonț netoxic numitCDC (Controlled Deformation Cop-per). Are corpul din cupru, cu inele înrelief și o cavernă de expansiune subcoafa din polimer cu vârf ascuțit. Aufost produse 12 calibre, de la 7x64 la9,3x62, în cutii cu 20 de cartușe (Fig. 4). În Catalogul Frankonia2014/2015, găsim tabelul cu datebalistice, prezentat simplificat de noi.

Vom prezenta, în alt material, noicalibre sau noi greutăți la gloanțelenetoxice, deja existente.

Noi gloanțe de carabinăfără plumbMATEI TĂLPEANU

TABEL. Datele balistice ale gloanțelor netoxice Blaser CDC. În dreapta, traiectoria în cm, la 100-200-300 m.

Calibrul Greutate (g) V0m/s V100 V200 V300 E0(J) E100 E200 E300 DRO 100 m200 m300 m 7x64 9,4 880 806 735 668 3641 3052 2541 2100 180 +4,0 -2,7 -27,67x65 R 9,4 860 787 717 651 3478 2910 2418 1994 175 +4,0 -3,5 -30,2.308 Win. 10,4 820 751 685 623 3498 2934 2445 2021 167 +40 -5,1 -35,1.30-06 Spr. 10,4 855 784 717 653 3803 3200 2675 2220 175 +4,0 -3,6 -30,3.300 W.M. 10,4 950 872 798 728 4695 3953 3311 2755 196 +4,0 -0,5 -20,28x57 IS 11,0 850 775 703 635 3975 3301 2720 2222 173 +4,0 -4,0 -31,88x68 S 11,0 925 845 770 699 4717 3939 3269 2693 189 +4,0 -1,3 -23,39,3x62 16,2 770 706 645 587 4805 4039 3372 2794 151 +4,0 -7,4 -42,4

1

2

3

Înlocuirea plumbului cu metale netoxice, îngloanțele de carabină, continuă într-un ritmalert. Mari firme producătoare de muniție,constatând că mulți vânători preferă acestenoi gloanțe omogene, întâmpină cerereapieții, producând noi modele în Europa și înSUA. Prezentăm mai jos asemenea noiproduse, apărute în acest an la firme dinGermania.

4

Abia după 16 ani de la trecereala cele veș nice a sfântului, afost redactată prima biografie a

Sfântului Hubertus, însă aceasta, fiinddispărută, este considerată ca și pier-dută. În anul 1643, la Bruxelles, în Bel-gia, într-o culegere despre viața șimunca sfinților, sunt reconstituite da-tele de bază despre Sfântul Hubertus.

Conform unei legende, FranciscHubert s-a născut în familia herțoguluiBerntram Hyen, ca descendent de vițănobilă; a locuit la înce put în palatulregal al lui Teodorich al IlI-lea, iar dupăasasinarea epi scopului Lambert deLiege, în anul 709, a fost desemnatdrept succesorul acestuia.

Hubert a fost un vânător fanatic înpasiunile sale și, până a deveni călu-găr, își petrecea tot timpul liber în pă-dure, cu câini de vânătoare de mărimiimpunătoare, ce erau dresați pentru aurmări vânatul mare. Și iată că,

odată, într-o dimineață de VinereSfântă a Patimilor, pe când gonea uncerb masiv, acesta s-a întors bruscspre Hubert, moment în care vânăto-rul a văzut Sfânta Cruce între coar-nele acestuia și a auzit GlasulDomnului, care 1-a îndemnat să selase de viața mireană și să-și ispă-șească păcatele în fața Naturii prinslujire Domnului. Un medalion de maitârziu consemnează scena de vână-toare, când cânii au înconjurat cerbul,iar vânătorul a sărit de pe cal, gata săomoare vânatul cu sulița. Pe cornulde vânătoare stă falnic un șoim. Doarvocea divină a salvat animalul, la felcum s-a întâmplat altă dată, în le-genda asemănătoare a lui EustațiuPlachide, devenit sfânt ocrotitor al vâ-nătorilor creștini ortodocși.

În anul 1621 a fost publicată, cu ti -tlul „Istoria lui Hubert”, biografia sacompletă, ce descrie pe larg miracolul

botezului său, ce pornește de la arăta-rea oraculară a cerbului alb cu o cruceînroșită între coarne.

Legenda spune că Sfântul Beregis,ajutorul Sfântului Hubertus, a con-struit, în secolul al VIII-lea, o mânăstireîn localitatea Audiu (Andagimim), pedealurile împădurite ale Ardenului.Prin anii 800, după mai multe distru-geri, mănăstirea este refăcută și, la 3noiembrie 817, aici sunt strămutate,din Liege, rămășițele Sfântului Huber-tus, care au fost bine păstrate. Deatunci, acest loc îi poartă numele, iarmânăstirea a fost pusă sub protecția re-gilor francezi. Hubert a decedat la 3no iembrie 727, fiind episcop.

Și încă un detaliu ce ar prezentainteres aparte. Frăția catolică a înlo-cuit vechile sărbători vânătorești depe timpurile celților, la 3 noiembriefiind sărbătorit Sfântul Hubertus. Datfiind dragostea lui Hubert pentru câi-nii de vânătoare, călugării de la mâ-năstirea în cauză se ocu pau și decreșterea și dresarea câinilor de vână-toare (chiens noirs și chiens blancs).Prin tradiție, regii francezi, ca protec-tori ai acestei mânăstiri, primeau deaici, la deschiderea sezonului de vâ-nătoare de toam nă, șapte câini negriși câte un șoim de vânătoare. Din se-colul al X-lea încoace, pe tot spațiulcatolicismului din Europa, au loc, deziua Sfântului Hubertus, partide devânătoare festive și mari ceremonii ci-negetice cu demonstrații rituale.

Și o ultimă informație interesantă.Câinii de vânătoare cu urechi lungi,

prezenți întotdeauna în iconografia de-dicată Sfântului Hubertus, au dat naș-tere, cu timpul, unei specii, numitecâinii Sfântului Hubertus, iar ulteriorau devenit cei mai buni pentru a lucrape urma de sânge a vânatului rănit.Acești câini au stat la baza genetică aunei specii renumite și în prezent,bloodhaund.

DECEMBRIE 2014 | 19

Cultură cinegetică RESTITUIRI

Vânătorii catolici îl au, ca patron al vânătorii, pe Sfântul Hubertus. Este foarte veneratîn Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Belgia, Franța, Olanda și în alte țări occidentale.Imaginea cerbului alb, cu simbolul crucii între coarne, este purtată cu pietate, caînsemn al protectorului și sfântului ce aduce noroc la vânătoare. Cocardele șivestimentația vânătorilor, paznicilor de vânătoare, cinegeticienilor, evidențiază, în modobligatoriu, prin insigne, medalioane etc., chipul sfântului ocrotitor.

Sfinții protectori ai vânătorii (II)CERBUL SFÂNT AL SFÂNTULUI HUBERTUSDr. TUDOR COLAC

D ar fazanul este și specia cetrebuie ajutată și stabilizată înteren, prin combaterea duș-

manilor săi, căci are destui. Astfel, cio-rile grive, coțofenele, câinii și pisicilehoinare, iar, de câțiva ani, înmulțireapisicilor metis, prin extinderea urbanăîn fondurile de vânătoare, dar și mis-treții, mari amatori de ouă și pui de fa-zani, sunt factori ce trebuie controlațiprin toate metodele și tehnicile decare dispunem.

Să nu omitem, din programul desusținere a speciei, hrănirea în vre-muri de restriște, iar cele câteva pun-guțe de porumb pe care noi, cei maivechi, le răspândeam sub tufele demăceșe, chiar în standuri, trebuie sărămână un bun obicei, ca tradiție șigest de respect.

O măsură deosebit de importantăpentru stabilizarea speciei în tereneste lansarea, dacă se poate anuală, apuilor de fazani, la vârsta la care sevor adapta rapid în noul habitat, pe-rioadă în care prezența gestionaruluiîn teren este obligatorie.

O astfel de acțiune, salutată de toțivânătorii bihoreni, a fost lansarea, înfondurile gestionate de AJVPS Bihor,a unui număr de 6.000 fazani adușidin Ungaria, acțiune în care dl. ing.Sorin Bronț, directorul asociației, s-aimplicat și a coordonat direct acțiu-nea.

Este regretabil că fazaneriile dințară au fost distruse, cu bună știință,iar cele rămase practică prețuri nejus-tificate și nici nu dispun de logisticanecesară transportului, fără pierderi,la distanțe mai mari.

Salut și apeciez acest efort, aștep-tat de ani de zile de vânătorii bihoreni,efort la care ne vom alătura prin bunagospodărire a fondurilor.


RepopulăriDIN TEREN

Vânătorii bihoreni,buni gospodariTITUS PINTEA

Fazanul este specia careoferă palpitante partide devânătoare, mult apreciatede adepții SfântuluiHubertus, iar clipele încare minunata pasăre seridică din culcușul său, înzgomotos zbârnâit de aripi,este momentul în care,vânat și pușcaș, au șanseegale.

C âteva ieșiri în teren, în pe-rioada lui Brumar, m-au pur-tat acolo unde, pe luciul unui

lac de peste 1.000 ha, vin an de an, dela mii de kilometri depărtare, gâștelesălbatice călătoare.

Pasajul, eterna pasiuneCu preponderență, gârlița mare și

gâsca de semănătură. Nu lipsește nicigâsca sălbatică cu cioc scurt și gâtroșu, aceasta fiind protejată, în Româ-nia, prin Directiva „Păsări” a U.E. șiatent monitorizată.

Din păcate, nici un ONG nu a ca-tadicsit să avertizeze vânătorul, prinpanouri adecvate, despre involuțiapopulațiilor acestei specii și despreconsecințele pe care le-ar suporta vâ-nătorii, în cazul în care iresponsabili-tatea le-ar întuneca rațiunea, sau aracționa din posibila necunoaștere, îm-pușcând gâște cu gât roșu.

Este lăudabilă inițiativa AJVPSBuzău, care gestionează fondul de vâ-nătoare care înglobează aceste lacuridin zona Amara și Balta-Albă, fiindcăa găsit modalitatea firească de infor-mare, anexând la fiecare autorizațiede vânătoare la pasaj eliberată și unregulament referitor la zona protejată.

Tocmai din Maramureș! Pe la orele șase ale dimineții, lacul

ne întâmpină cu un vânticel tăios, în-soțit de umezeală persistentă, tocmaipotrivite scopului propus.

În drumul spre locul de pasaj, ob-servăm un alt grup de vânători careaveau aceleași intenții ca și noi.

Curând am aflat că veniseră spe-cial pentru o vânătoare la pasaj, toc-mai de unde „se agață harta-n cui”.Doi dintre ei erau la prima lor vână-toare la pasaj la gâscă și „furau” cu in-teres din mulțimea de sfaturi primitede la cei din jur. Dacă le va surâde no-rocul, cu puțină îndemânare, dar și cuceva cunoștințe despre comportamen-tul acestor păsări, vor avea șansa unuibinemeritat „botez”.

I-am încurajat și mi-am pregătit,gospodărește, standul camuflat, aleslângă un smoc de stuf. La orizont, lu-mina firavă a dimineții ridica voalulnopții și dădea contur celor mai apro-piate forme de relief, ușor de identifi-cat cu ochiul liber. Pe întinderea cuapă și stuf se lăsase o liniște apăsă-toare, probă a încordării și a concen-trării care ne stăpânea. Și gâștele auînceput să vină. A fost un pasaj reușitși, în plus, cu o izbândă pe măsură:cei doi începători au reușit să doboareprimele lor gâște, cerând să le fie „nașde botez” cel mai… devreme născutdintre vânători, adică subsemnatul.Acasă vor avea ce povesti, iar prieteniide grup vor fi gata de a istorisi, ori-când, amintirile plăcute cu care s-auîmbogățit aici, pe meleagurile buzo-iene.

O altă partidă de vânătoareÎmi amintesc și alte partide de vâ-

nătoare, care au făcut deliciul trecu-telor zile, în care eroul principal afost, pe nedrept poreclit, „fricosul”.

Numai că acesta ne-a încurcat înnenumărate rânduri calculele, tocmai


DIN TEREN

Început de sezoncu satisfacțiivânătoreștiText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

Pentru mine, vânătoarea la pasaj și cea colectivă, laiepure, rămân întotdeauna o mare ispită și, cum estefiresc, aștept de fiecare dată participarea la astfel deîntâlniri vânătorești, convins fiind că, an de an, mirificanatură îți va oferi alte și alte satisfacții, unice în felul lor.

datorită șiretlicurilor lui, și surprinde-rii noastre pe... picior greșit.

Anul acesta, sezonul la iepure adebutat, atât pentru inițiați și începă-tori, cât și pentru cei aflați în anul deucenicie, cu satisfacții vânătorești pro-mițătoare, pe fondurile de vânătoareaparținând Clubului Râmnicu Sărat alAJVPS Buzău.

Numărul participanților, prezențila prima oră a dimineții, s-a diminuatsurprinzător în câmp, către oreleprânzului, unii fiind preocupați dealte „fițe” extravânătorești, total lipsițide spiritul de breaslă. Am constatat căs-au dus și acele vremuri în care, la oprimă înaintare a gonacilor, iepurii seridicau din culcuș și apăreau, în fațavânătorilor aflați la ținută, câte 8-10urechiați deodată. Asta este! Erau altevremuri, o altfel de agricultură, maimult vânat, dar și vânători mai puțini,dar dedicați pasiunii comune.

Vizibil s-a împuținat și numărulîmpătimiților profesioniști, discipli-nați, serioși, de la care aveai ce învăța.Pentru că ei făceau din vânătoare oartă, nu un moft!

Darnicele ogoare cu brazdeadânci

Așadar, am rămas pe la amiazămai puțini vânători, care ne-am bucu-rat totuși de soarele zilei și de salturileneprevăzute ale vânatului căutat.

Acesta avea amenajate culcușurilemai ales printre brazdele adânci, bo-lovănite, ale ogoarelor cu arătură maiveche, cele mai darnice în aceastăpartidă.

Cu mijlocul de deplasare, utilultractor cu remorcă, am reușit să cu-prindem toate parcelele planificate deorganizator. Desigur că am luat și cu-

venitul repaus pentru a ne consumamerindele din tolbă, apoi, la sfârșit,am organizat și nelipsita amintire degrup, tabloul de vânătoare.

Deci, se poate, cu răbdare, price-pere și pasiune, să se încheie, în modcât se poate de plăcut, și o partidănormală de vânătoare colectivă la ie-puri.

DECEMBRIE 2014 | 23

CE VÂNĂM ÎN DECEMBRIEMamifere: bizam, căprior (femelă), cerb comun (mascul de selecție,

femelă și vițel), cerb lopătar (femelă și vițel), câine enot, dihor comun,hermelină, iepure-de-câmp, iepure-de-vizuină, jder, mistreț, nevăstuică,șacal, viezure, vulpe; până la 15 decembrie: capră neagră (exemplar detrofeu și exemplar de selecție), cerb lopătar(mascul de selecție), muflon.

Păsări: becațină comună, becațină mică, cioară grivă, cioară grivă su-dică, cioară neagră, cioară-de-semănătură, cocoșar, coțofană, fazan,gaiță, găinușă-de-baltă, gâscă-de-vară, gâscă-de-semănătură, gârlițămare, graur, graur dobrogean, guguștiuc, lișiță, porumbel gulerat, po-rumbel-de-scorbură, potârniche, prepeliță, rață mare, rață mică, rațăfluierătoare, rață-cu-cap-castaniu, rață moțată, rață pestriță, rață su-nătoare, rață lingurar, rață sulițar, rață cârâitoare, rață-cu-cap-negru,sitar-de-pădure, stăncuță, sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor,turturică; până la 15 decembrie: ieruncă.

U na dintre cele mai mari dinspațiul est european, fabricadin Uhersky Brod, Cehia, a fost

prima fabrică de profil din domeniularmelor, privatizată de statul ceh încăde la începutul deceniului al IX-lea.Prin pierderea privilegiilor din dome-niul strategic de care s-a bucurat atuncicând industria de armament era mono-pol de stat, noua firmă a fost nevoită săse adapteze cerințelor economiei depiață, legilor impuse de piața liberă șisă depașească rapid o perioadă de tran-ziție dificilă. Bucurându-se de un ma-nagement competent și responsabil,fabrica s-a dezvoltat într-un ritm extra-ordinar, impulsionată fiind și de adera-rea țării la NATO, în 1999.

Susținută de dezvoltarea puternicăa industriei grele, a industriei metalur-gice și de prelucrare a metalelor, bene-ficiind, cu siguranță, și de pe urmaașezării geografice, ce-i asigură accesulla resurse naturale, fabricarea de armese bucură aici de o tradiție îndelungată.

Istoria ei începe în 1916, când ar-mata preia controlul asupra firmelorstrăine ce fabricau arme pe teritoriulCehoslovaciei și le include în „Fabricilede Stat de Inginerie și Armament”,grup care, după un an, își schimbă de-numirea în „Fabricile Cehoslovace deArme ale Statului”. Înainte de 1924,această firmă era însărcinată cu fabri-carea de componente și montarea ar-melor Mauser Model 98. Tot ei auprodus renumitul Mauser „Persan”,considerat unul din cele mai bune ca-rabine Mauser fabricate vreodată.

În 1924, numele a fost încă odatăschimbat, în Cehoslovenska ZbrojovkaA.Z. (Fabrica de arme CehoslovacăS.R.L.). Cunoscut pe scurt ca CZ, a fa-bricat armele Mauser VZ-24 pentru ar-mata cehă, dar și carabine M-98 pentrualte țări, inclusiv cele folosite de armatagermana în al II-lea razboi mondial.

În 1936, la Uhersky Brod, un micorășel din Moravia - Cehoslovacia, ac-tualmente Republica Cehă, la numai 20de kilometri de actuala graniță cu Slova-cia, se înființează firma CZUB ca ramurăa fabricii de arme Ceska Zbrojovska din

Strakonice. Decizia de a construi o fa-brică de arme la Uherski Brod s-a luat lamijlocul anului 1936. După negocieri descurtă durată, dar ferme, dintre Ministe-rul Apărării Naționale cu un grup decompanii, din rațiuni strategice, se hotă-răște transferul fabricilor de arme în cen-trul țării, mai departe de granițele cuGermania. În discuțiile privind transferulunor importante programe militare,agenda negocierilor conținea problemereferitoare la fabrica Ceska Zbrojovkadin Strakonice, locul unde se fabricaumitralierele antiaeriene LK 30, pistoalede semnalizare și alte pistoale.

Pe 22 iulie 1936, consiliul orășe-nesc din Uhersky Brod aprobă construi-rea fabricii, în conformitate cucondițiile stabilite la discuțiile cu CeskaZbrojovka din Strakonice, iar pe 28iulie încep, în mod oficial, lucrările.Încă de la 1 iulie 1936, Ceska Zbro-jovka din Strakonice începuse dejatransferul de tehnologie, utilaje și echi-pamente de producție de fabricație au-tohtonă și străină către noua fabrică.Astfel, printr-un teribil efort, dublat deinvestițiile corespunzatoare, pe 28 no-iembrie 1936 noua fabrică începea săproducă. Se poate afirma că fabrica încare lucrau încă de la început 1.000 deangajați a fost construită în numai 16săptămâni. O performanță într-adevaruimitoare.

După al II-lea Razboi Mondial,toate fabricile de arme erau condusede o singură agenție centrală, a căreicerință a fost ca fiecare armă exportatăsă poarte inscripțiile BRNO. Acestaeste și motivul pentru care, multe armeCZUB, poarta marcaje BRNO.

În perioada războiului rece, CZUB,pe lângă producția de arme militare(inclusiv arma de asalt Sa VZ. 58,Skorpion VZ. 61), fabrica și o mare va-rietate de arme destinate pieței civile,puști și pistoale de calibrul .22 LR pen-tru antrenament și competiție, binecu-noscuta familie de pistoale CZ 75, armecu alice și carabine pentru vânătoare.

După căderea comunismului, dato-rată „Revoluției de Catifea”, CZUB afost prima firmă din Cehia care a înce-

put să evolueze în economia de piață,făcându-și simțită prezența prin ar-mele exportate în peste 60 de țări dintoată lumea. În 1997, firma își impunedefinitiv prezența pe continentul ame-rican prin înființarea CZ-USA, de undeîncepe să se extindă, pe piața armelorde mâna din lumea întreagă, cu armepentru uz militar, poliție, apărare,sport și agrement, de vânătoare(www.czub.cz).

În fabrica CZUB lucrează, în acestmoment, 2.000 de angajați, inginerilucrători și personal administrativ, fă-când din aceasta una din cele mai marifirme producătoare de arme din lume.Astfel, având în vedere dinamica dez-voltării acestei fabrici și evoluția spec-taculoasă pe piața armelor civile șimilitare, putem afirma că discutămdespre un fenomen. Subiectul estefoarte vast și greu de acoperit, astfel căne vom limita la o simplă enumerare acarabinelor pentru vânătoare dinoferta CZ, urmând ca, în viitor, să re-venim cu detalii.

Toată această introducere s-a dorita fi o justificare pentru afirmația că ar-mele CZ reprezintă cel mai bun raportpreț-calitate pe piața armelor de vână-toare. Din lista de produse a fabricii,


Fenomenul CZVILI STANCU

Este unul din cele mai cunoscute brend-uri din lume și,probabil, cel mai cunoscut din România. CZ, este probabil,cea mai vândută carabină de pe la noi, iar varietatea demodele acoperă toate necesitățile și pretențiile pe care unvânător le poate avea. Firma Material Group din Oradeaeste distribuitorul oficial, în România, al acesteia.

Arme de vânătoareADVERTORIAL

27.06.1936 - Fondarea ČeskáZbrojovka la Uherský Brod cafabrică subsidiară a ČeskáZbrojovka a.s. din Strakonice

01.01.1950– Fondarea laUhersky Brod a Companiei destat de Mașini și Unelte dePrecizie ca sub-divizie acompaniei din Praga.

01.04.1958– Firma esteintegrată în compania de statRevoluția din Octombrie, dinVsetín, ca „Fabrica No. 05Uherský Brod”

01.07.1965– Firma estereintegrată în managementulgeneral al VHJ Zbrojovka Brnoca și Compania de Mașini-Unelte de Precizie Uherský Brod

01.01.1983– Firma esteintegrată în Agrozet BrnoGroup, sub denumirea – DiviziaAgrozet, Uherský Brod

01.07.1988– Se fondează compania de statČeská Zbrojovka Uherský Brod

01.05.1992– e fondeazăČeská Zbrojovka a.s.

(Societate pe acțiuni), Uherský Brod

PUBLICITATE

clasa carabinelor de vânătoare este ceamai bine reprezentată, atât ca varietatede produse, cât și ca volum de vânzăriși sunt livrate de S.C. Material Groupdin Oradea, unic distribuitor pentruRomânia (www.huntershop.ro).

Modelele 527 și 550 se bucură deaprecieri unanime chiar din parteaprofesioniștilor. Sistemele Mauser per-fecționate asigură o închidere suficientde robusta pentru a aborda calibre cuadevărat mari, cum ar fi .300 H&HMag, .404Jeffry, .500 Jeffry sau .505Gibbs., iar țevile, forjate la rece, le asi-gură o precizie demnă de oricare altămarcă de renume.

Pentru că ne referim la armele pen-tru vânătoare, le vom clasifica în patrucategorii.

Little cuprinde armele de calibreușoare: 22 Hornet (16”); .222 Rem.(14”); .223 Rem. (9”); .22 Hornet(16”); .204Ruger (12”); .17 Hornet(9”); 7,62x39 (9,4”). Stil european tra-dițional, cu pat bavarian. Zăvorâreaeste asigurată de închizătorul sistemMauser perfecționat, redus la scară.Culata este frezată cu prisme de 16mm, pentru montarea sistemelor deochire optice.

Modele: CZ 527 Exclusive-Ebony

Edition; CZ 527 Lux; CZ 527 LH Lux;CZ 527 American; CZ 527 LH Ameri-can; CZ 527 Carbine; CZ 527 FS; CZ527 Varmint; CZ 527 Varmint Lamina-ted; CZ 527 Synthetic.

Medium cuprinde armele de calibremedii: 243Win.(10„); .308 Win. (12”);.270 Win. (10”); .308Win.(12”); 7x64(8,7”); 6.5x55 SE (8,7”); .30-06 Sprg.(10”); 8x57 IS (9,4”); .300 Win. Mag.(10”); 7 mmRem. Mag. (9,5”); 9,3x62(14,2”). Este cea mai reprezentativă șidiversificată linie de produse, bine rea-lizate atât din punct de vedere funcțio-nal cât și ergonomic și estetic, o paletălargă adaptată la toate cerințele. Înfuncție de model, paturile sunt fabricatedin lemn de nuc de diverse categorii saulemn de fag. Țevile sunt forjate la rece,sistemele de declanșare diferă în funcțiede model, cu sau fără schneller, cu po-sibilități largi de reglaj. Culatele au fre-zate prisme de 19 mm, pentrumontarea sistemelor de ochire opticedar, tot în funcție de model, sunt dotateși cu sisteme de ochire mecanice.

Modele: CZ 557 Carbine; CZ 557Lux; CZ 557 Sporter; CZ 550 Exclu-sive-Ebony Edition; CZ 550 Lux;CZ550Medium Lux; CZ550Standard;CZ550FS; CZ550American; CZ550Pre-

dator; CZ550Varmint; CZ HA550 Hun-ter; CZ550 Varmint Laminated.

Magnum cuprinde armele cu cali-bre magnum: .375 H&H Mag. (12”);.416 Rigby (16,5”); .458 Win. Mag.(14”), proiectate special pentru utiliza-rea calibrelor grele și în condiții clima-tice extreme.

Modele: CZ 550 Magnum Lux; CZ550 Magnum Standard.

Brno Rifles cuprinde armele bas-culante cu țevi ghintuite în calibrele:6,5x57 R (8,6”); .243 Win. (10”); .308Win. (12”); 8x57JRS (9,4”); 7x65R(8,7”); se adresează vânătorilor carepreferă o vânătoare calmă, etică. Auun design grațios, elegant, cu finisăriexcelente și ușoare gravuri executatepe mașină. Folosesc oțeluri de cea maibună calitate, iar pentru paturi, lemnde nuc selecționat. Mecanismul de de-clanșare se armează la deschidere.

Modele: Brno Combo; Brno Efect;Brno Efect FS; Brno Efect Lux.

Ca și concluzie, CZ reprezintă o ca-rabină clasică, robustă, rezistentă, fia-bilă, precisă și, nu în ultimul rând,frumoasă și elegantă, toate aceste ca-lități livrate la pachet cu un preț de-cent, accesibil chiar și atunci când esteîncărcat cu accize.

Prietenul lui de încredere. Înaintede a putea învăța tânărul cățel, trebuiesă stabilim o legătură de prietenie și,mai ales, de încredere cu el. Trebuie sădevenim cel mai bun prieten al lui,dar și cel care conduce, leader-ul în re-lația cu el. Trebuie să petrecem câtmai mult timp alături de el, în fiecarezi, să-l hrănim și să-i fim mereu înpreajmă. La plimbare pe stradă, lacumpărături, în parc, în lesă bineînțe-les, să cunoască alți oameni, să întâl-nească alți câini, pe teren, la câmpsau la pădure, acolo unde va urma săiasă la vânătoare. Toate acestea îl vor

ajuta să devină flexibil și ușor adapta-bil la noile situații pe care le va întâlniîn viață.

Paralel cu aceasta, trebuie să fim„cel ce conduce”, care are inițiativa,pentru a exclude de la început va-rianta ca tânărul patruped să devină,„el”, cel ce „dictează”. Pentru aceasta,trebuie fermitate și consecvență, tre-buie să fim siguri că va învăța să nutragă în lesă, să nu sară cu labele penoi și să învețe corect ce înseamnă„Nu!”, „Șezi!”, și așa mai departe….

Jucăria preferată. Poate că cea maimare greșală a noastră este aceea de a

forța tânărul cățel să ia în gură mingea,batonul de cauciuc sau bățul, să lenumim generic „jucării”, pentru a leaduce drept „aport”. Chiar dacă a apor-tat la primul stăpân, de unde l-am luat,probabil nu va aporta, de prima dată, șicu noi. Are nevoie de un timp pentru ase obișnui, a căpăta încredere și a seatașa de noul stăpân. La primele încer-cări, probabil se va duce și va studiaobiectul, s-ar putea să-l ia și să plece cuel sau îl va ignora complet. Nu trebuiesă ne impacientăm. Cu răbdare, îl vomlăsa „să-și facă numărul” apoi îl punemîn lesă, în poziția „Șezi” și îi oferim ju-căria cea nouă. Dacă o păstreză, putemface câțiva pași cu el, dar tot în lesă șimereu aproape de noi, mângâindu-ldupă fiecare exercițiu efectuat corect.Dacă nu, va trebui cu răbdare, să re-luăm pașii, până vom obține rezultatuldorit, iar noul obiect va deveni jucăriapreferată!

Primul aport. Odată ce i-am câști-gat atenția, iar jucăria a devenit ceva fa-miliar, căreia îi acordă atenție și cu caredorește să se joace, putem trece la ur-mătorul pas. Ținându-l aproape, îlputem incita, aruncând obiectul la odistanță nu mai mare de câțiva pași. Vamerge după el, dar nu este sigur că îl vași aduce. Vom merge noi la el și, cublândețe, îi vom lua jucăria. Dacă o re-ține, insistăm, dar cu atenție, și apoi re-petăm etapele. Putem mări apoidistanța la care aruncăm obiectul,având grijă, ca de fiecare dată, cățelulsă aducă jucăria la noi. Trei, patru re-petiții, sunt suficiente pentru o sesiune,altfel riscăm ca partenerul să-și piardăinteresul și să nu mai fie atent. Este im-portant să înțeleagă că, în acest joc,sunteți împreună și că va primi jucăriadin nou, după ce ne-o va lăsa din pro-prie inițiativă. Este un progres semnifi-cativ și, chiar dacă de aici până laaportul propriu zis, cu vânat, mai suntcâțiva pași, reușita este pe drumul celbun!


AntrenamentCHINOLOGIE

Chiar dacă sunteți relativ noi în „lumea aportului”, cu siguranță ați auzit de ceea cenumim instinctul natural al aportului. Este greu de spus, și mai ales de stabilit, de laînceput, dacă noul nostru partener patruped posedă sau nu această calitate. Ceea ce cusiguranță există, este un instinct, să-l numim „egoist”, dar fără nuanță peiorativă, de a seservi pe sine însuși, de a prinde și păstra tot ceea ce găsește la îndemână. Cu acest instincts-a născut, i-a fost transmis genetic de la părinții săi și, cu răbdare și antrenamentuladecvat, îl putem transforma în aptitudinea de a aporta. Este nevoie de câțiva pași!

Instinctul naturalal aportuluiText și fotografie ALECSANDRU CODRIN

DECEMBRIE 2014 | 27

Alte denumiri populare sunt carul-pădurilor, iarba soarelui, cujda saucarul-zânelor. Planta preferă climatulumed și răcoros și se găsește pe pajiș-tile de munte, de regulă cu expuneriînsorite, urcând până la o altitudinede 2.500 de metri.

Arnica poate crește până la o înăl-țime de 50-60 cm, iar florile au unmiros plăcut și aromat, cu o culoaregalben-portocalie, strălucitoare, șiapar începând din luna iunie până înaugust-septembrie.

În scop terapeutic, dar și cosmetic,sunt utilizate de regulă florile fără co-dițe, mai rar rădăcinile sau restul plan-tei. Florile se pot recolta până la

începutul lunii septembrie, prin tăiereasau ruperea inflorescențelor, fiind bo-gate în flavonoide, carotenoizi, acizi or-ganici, taninuri, fitosteroli și aciziorganici, având în compoziția lor și să-ruri minerale de siliciu, calciu, taninuri,camfor, uleiuri volatile, alcooli triterpe-nici și vitaminele B1, B2, C și E.

Preparatele din arnică sub formă decremă, tinctură, infuzie, pulbere, cata-plasme sau ulei, au proprietăți antisep-tice, antiinflamatoare, antibacteriene,antifungice și decon gestionate. Astfel,planta este utilă, mai ales, în tratareavânătăilor, a durerilor musculare și încaz de entorse și reumatism, deoarecestimulează procesul de regenerare a țe-

suturilor, grăbind vindecarea. Cremadin arnică mai poate calma și durereaprovocată de înțepăturile insectelor.

Înainte însă de a utiliza arnica saupreparatele din aceasta, sub oriceformă, este recomandată vizita lamedic, iar administrarea acestora săse facă numai la recomandarea aces-tuia, întrucât consumul neavizat dearnică poate cauza iritații, vărsături,gastroenterite, amețeală, palpitații,hipertensiune sau chiar paralizia cen-trilor nervoși. Opinia medicului spe-cialist este neapărat necesară și seimpune ca o măsură de prevedere șisiguranță.

Plante tămăduitoare FLORA

Arnica (Arnica montana) face parte din familia Asteraceae,mai cunoscută fiind sub denumirea de potbal de munte.Datorită efectelor sale calmante și antiinflamatorii, arnicaeste cunoscută de sute de ani, fiind folosită ca plantămedicinală încă din secolul al VI-lea, după cum men -ționează unele scrieri din vechime.

ArnicaDOCTOR PLANT


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

Muniție DDupleks Monolit

Un Slug puternic, în greutate de 32 g, cu rezultate de înaltă precizie în zone cu vegetație extrem de densă, arbuștiși iarbă, ideal atunci când utilizarea carabinei este ineficientă. Monolit 32 își păstrează precizia chiar și la întâlnireaobstacolelor de genul arbuștilor cu diametrul 5-10 cm. Impact deosebit de puternic, iar suprafața frontală plană asigurătransfer de energie complet.

Monolit 32(calibru 12/70) cutie 5 buc.• greutate proiectil 32 g • velocitate 430 m/s • energie: 2.960 J

Monolit 32 Magnum(calibru 12/76) cutie 5 buc. • greutate proiectil: 32 g• velocitate: 480 m/s • energie: 3.690 J

Monolit 25(calibru 16/70) cutie 5 buc.• greutate proiectil: 25 g • velocitate: 425 m/s • energie: 2.260 J

Sunt proiectoareprofesionale demână, de mare pu-tere, având ca aplica-ție o gamă largă deactivități (disponibileîn 3 dimensiuni).

Toate proiectoarele sunt dotate cuun sistem de focalizare reglabil și lentilăLexan Polycarbonate, permițându-văun flux de lumină concentrat sau ozonă luminată extinsă doar printr-osimplă rotire a carcasei reflectorului.

Carcasă cu design ergonomic, unmâner texturat, deget conturat pentrua se așeza în siguranță în mâna utiliza-torilor și rezistent la intemperii. TracerSport Light sunt bine echilibrate și con-fortabil de utilizat, dispunând de cablude adaptare pentru priza de mașină.

Se comandă atât modelele SportLight 12V, cu variator de intensitatea flu-xului luminos, precum și modelele Re-mote Sport Lights și Sport Light Roof Bar,ce pot fi montate pe mașină. Opțional, sepot comanda separat filtrele de luminăpe diferite spectre de culoare.

PROIECTOARELEDE MÂNĂ TRACERSPORT LIGHT 12V

VB.65802Monopodînălțimereglabilă84-165 cm

VB.65804Bipodînălțimereglabilă61-157 cm

VB.65805Tripodînălțimereglabilă46-96 cm

VB.65807Tripodînălțimereglabilă61-157 cm

Suporți pentru armă PrimosSe reglează la înălțimea dorită și sunt ușor de

transportat. Trigger Stick® sunt suporți de armă ușori,care se poate adapta și pentru montarea instrumen-telor optice, cu înălțimea reglabilă la poziția perfectă,

în genunchi sau în picioare. Cu o singură mână se apasă pe pârghia de blo-care și puteți regla Primos® Trigger Stick® până la înălțimea dorită.

Sunt echipați cu un suport V detașabil. Se potrivește cu filetele 1/4”-20 și3/8”-16 pentru asigurarea fixării rapide a dispozitivelor diferite. Este perfectpentru aparate foto, lunete, binocluri, dispozitive optice cu laser, telemetre șiaproape orice alt „mono”, „bi” și „tripod” dispozitiv montabil. Au strat de aco-perire pentru manipulare silențioasă și includ curea de mână.

PESCUITRacul, offset-ul și bibanul 30

Căutând știucile 32Somni la gura Șontei 34

Năluci „nervoase” 36Periplu marmațian 38

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

decembrie

DECEMBRIE 2014 | 29

Ultima lună a anului, caracterizată prin temperaturifoarte scăzute și precipitatații abundente, sub formă delapoviță și ninsoare, așterne liniștea peste lumea apelor.Cel puțin la suprafață, pentru că, în adâncuri, viața con-tinuă, chiar dacă la o intensitate mai scăzută. Apele s-au răcit, influențând comportamentul peștilor. Estevremea pentru pescuitul știucii și bibanului, dar și

ceilalți răpitori răspund la provocarea nălucilor. Pes-cuitul la copcă este cel mai practicat, acolo unde condiți-ile o permit.

În zilele însorite putem avea și partide reușite destaționar, la caras, babușcă, plătică și roșioară.

În apele de munte, pescuitul salmonidelor este, încontinuare, intezis.

CE PESCUIM ÎN DECEMBRIE

Uneori, se întâmplă oricăruipescar să prindă câte unbiban mare, în timp ce pescu-

iește după șalău, pe lacurile din jurulBucureștiului (fără a discuta cazulaparte al Deltei). Dar ca să prinzi 5 bi-

bani mari și să aduni din lungimile lor140 de cm, într-un concurs de pescuit,pe durata unei manșe de 7 ore, nu văînchipuiți cât de dificil poate fi. Însădacă reușești o asemenea perfor-manță, se cheamă că ai găsit un „pat-

tern” sau tipar perfect. Asemeneatipar poate fi valabil o perioadă limi-tată de timp și depinde, în mod direct,de un cumul de condiții din mediulacvatic, dar și din cel de „deasupraapei”, deci trebuie să profiți, pe mo-ment, de… moment. E ceea ce unmare pescar de bass american, Mike„Ike” Iaconelli, numește „fishing themoment”.

Capturi, capturi…În manșa a doua a unui concurs de

pescuit, compus dintr-o zi la știucă șiuna la biban, cu cei mai mari 5 peștipunctând în fiecare zi, eu și partene-rul meu de competiție, Sorin Lazea,ne chinuiam să acumulăm o mediecât mai mare. Ziua începuse cu bibanide 20 - 22 de cm, câțiva de 24 și, pro-babil, unul de 25. În condițiile în carepescuiam pe năluci destul de clasice -shad-uri de 3 - 4 cm, micro-voblere șitot așa.

Modele prinzăroareÎn trecut, prinsesem foarte bine pe

alte lacuri, precum Gostilele, biban lanăluci de tipul „racilor” sau „răcușori-lor”, cum le diminutivăm, din cauza


Pescuit la răpitoriSPINNING

Nu, nu este titlul unei fabule, așa cum poate părea la oprimă privire, ci tiparul personal, descoperit și aplicat cusucces la pescuitul bibanului de talie mare, de 28-30 decentimetri lungime sau chiar mai mult.

Racul, offset-ul și bibanulText și fotografie ANDREI ZABET

dimensiunilor adaptate la talia biba-nilor. Printre nălucile folosite, cu pre-dilecție, se numărau Jackall CoverCraw și Ecogear Bug Ants, ambelemodele de 5 cm.

Mediul în care pescuiam în con-curs era destul de ticsit cu agățături,iar Cover Craw-ul nu putea fi pescuitpe cârlig offset. Însă Ecogear BugAnts, mergea cu siguranță și datorităcorpului mai alungit.

Aveam două plicuri la mine, amscos un „răcușor”, l-am montat pe uncârlig offset de 2, cu lest mobil de 4grame, și i-am zis lui Sorin să ne apro-piem de mal.

Cum pescuimAm început să tatonez malul,

metru cu metru, cu lanseuri scurte, pesub mână, ceea ce americanii numesc„pitching” și îl practică exclusiv cuechipament de baitcasting. În cazulnostru, foloseam echipament de bait fi-nesse, un concept de baitcasting inven-tat de japonezi și compus din lanseteși mulinete capabile să lanseze greutățiUltra-Light, de 2 - 3 grame, folosindfire textile sau fluor carbon foarte sub-țiri. Eu aveam un Sunline Super PE, de6 lbs., cel mai subțire din gamă.

Suficient de spus că, o jumătate deoră mai târziu, făcusem „upgrade” la

toți bibanii măsurați deja și săltasemmedia la 25 cm de biban. Cu toateacestea, știam că nu era deajuns, dacăvoiam să ne menținem pe podium. Netrebuiau bibani mai mari, de 28 - 30cm. Însă găsisem, pattern-ul câștigă-tor, fiindcă, dacă după primul sau aldoilea biban, puteai invoca noroculori întâmplarea, după 8 sau 10 bucățiprinse, în aproximativ o oră, tiparuldevenise o certitudine.

Așa că am continuat să folosim„răcușori”, pe cârlige offset de mici di-mensiuni, lestate mobil cu câtevagrame, în apa mică de la mal. Așa amreușit să capturăm doi bibani de 28cm, unul de 29 și unul de 30, totali-zând 140 de cm din 5 pești. Finalul afost chiar dramatic, deoarece ultimulbiban mare a fost prins de Sorin, în ul-timele 10 minute de concurs, dar cuatât mai frumos a fost locul pe care l-am ocupat pe podiumul concursului.

Atenție, bibani!Nu de puține ori, am observat ape-

tența bibanilor pentru „raci”, atât înplin sezon cât, mai ales, în perioadarece, când peștișorii-pradă dispar, iaracești răpitori minunați ai apelornoastre trebuie să se hrănească pen-tru a supraviețui. Data viitoare, cândmergeți la biban, nu uitați să acordațiatenție unor „răcușori”, s-ar putea săvă facă ziua mai frumoasă!

DECEMBRIE 2014 | 31

Așa se face că știucile, chiardacă sunt un pic mai do-moale, continuă să atace peș-

tișorii pradă ce le trec prin apropiere.Cum ar putea să refuze așa ceva pe ul-timii metri ai sezonului, când fiecaregram de hrană aduce un plus de ener-gie, sporind rezervele pentru timpuliernii lungi ce urmează.

Locuri ce promitÎncă mai avem șanse să pescuim

știuci, la linguri și chiar la twistere, bi-neînțeles, dacă știm unde să le căutămși cum să le facem să iasă din începu-tul de amorțeală generat de răcireaapei. Acum, mai mult ca oricând, levom căuta la marginea stufului, undestau la adăpost și de unde atacă selec-

tiv, momeli ce nu trec la mai mult decâțiva centimetri distanță.

Regula „dințoaselor” pare a fi ur-mătoarea: efort minim, captură ma-ximă. De aceea vor prefera prăzilemai mari, care pot compensa energiaconsumată pentru a se deplasa și a oprinde. Vor ieși din adăpostul de undepândesc, mai degrabă pentru o pradăce se mișcă mai încet și care, în con-secință, necesită un efort mai mic. Înaceste condiții trebuie să pescuitm culinguri relativ mari, dar nu foartegrele, și care oscilează foarte bine pecădere. Vom lansa cât mai aproape delinia stufului și vom lăsa lingura să co-boare liber, pe cât posibil, pe verti-cală. Atacul, de cele mai multe ori,survine pe cădere și nu în timpul re-


Pescuit la răpitorDE SEZON

Chiar dacă filele calendarului ne arată că este deja timpul iernii, vremea de afară încămai permite ieșiri pe malul apei. Și cum noiembrie ne-a tratat cu temperaturi ceaminteau mai degrabă de vremea primăverii, apele au mai păstrat câteva grade,permițând peștilor să-și prelungească perioada de hrănire. În plus, ploile abudente dela începutul lui decembrie au menținut nivelul apelor destul de ridicat, poate chiar prearidicat pentru această prioadă a anului.

Căutând știucile la început de iarnăText și fotografie MAC

cuperării. Să nu uităm, acum știucapândește și atacă doar pe o distanțăfoarte scurtă, fără a mai urmări pradamai departe de locul în care pândește.Va trebui să insistăm cu lansările și săbatem, practic, fiecare metru de mar-gine de stuf, până vom reuși să pla-săm lingura la nasul suratei.

Năluci tentanteAcelași lucru este valabil și pentru

twistere. Va trebui să alegem modelecare bat bine pe cădere, pentru că, întimpul recuperării, șansele unei urmă-riri și a unui atac scad considerabil înaceastă perioadă. Lingurile oscilanteargintii sunt recomandate pentru zi-lele mohorâte, dar pot da rezultate și

pe vreme senină, la fel ca și cele auriisau de culoarea cuprului. Ochiul roșu,bine conturat pe lingură sau „codița”din plastic, tot de culoare roșie, delângă ancoră pot face diferența înanumite situații. Twisterele pot fi de7 - 9 și chiar 11 cm, de culoare albăcu roșu sau portocaliu cu „gliter”,montate pe capete cu greutate înfuncție de condițiile în care pescuim.Indiferent de năluca pe care o veți fo-losi, nu uitați de struna suficient delungă pentru a vă proteja firul. Cu câtva fi mai fină, cu atât va influența maipuțin jocul pe care doriți să îl impri-mați nălucii. Pentru fir puteți folosiatât monofilament, cât și fir textil, ale-gerea fiind, de acum, o chestiune de

preferință personală. Firul textil vă vascoate din încurcăturile posibile dato-rate agățărilor, dar monofilamentulva răspunde mai bine mușcăturii maipuțin ferme a știucii, așa cum se în-tâmplă în această perioadă de timp.Cât despre lansete, fibra de sticlă paresă fi recucerit recunoașterea unanimă.Flexibilitatea acesteia, opusă rigidită-ții grafitului, poate fi cheia succesuluiîn această perioadă a anului, pentrucă avem mai mult de-a face cu un pes-cuit de finețe decât cu unul în forță.Și, chiar dacă este iarnă, o nălucă binelansată și mai ales bine controlată vareuși să scoată din amorțeală chiar șicea mai leneșă și pretențioasă din-țoasă!

DECEMBRIE 2014 | 33

Ș ontea este un canal dragat, na-vigabil, care leagă DunăreaVeche, în zona satului Mila 23,

cu lacul Fortuna, constituind, în tim-pul verii, un traseu pitoresc pentrucursele turistice.

Dacă nu e știucă, hai la somn.

Pe cine căutămSomnul este un pește bentonic,

adică își petrece majoritatea timpuluiîn vecinătatea fundului apei, unde-șipândește prada. Preferă zonele cugropi, spălate, situate de-a lungul ma-

lurilor apelor curgătoare adânci șiumbrite, cu rădăcini, copaci și ramuriscufundate. Când nivelul apei estemai ridicat și temperature mai scă-zută, somnul se retrage spre zoneleadânci. În timpul reproducerii se gru-pează în perechi. Masculul păzeșteicrele și nu se hrănește în acest timp.Când apele scad puternic, iar icreleriscă să rămână pe uscat, el le stro-pește, agitând apa cu coada. Se hră-nește cu pești, broaște, lipitori, șoareciși alte viețuitoare, vii sau moarte,fiind carnivor prin excelență. Somnii

mari atacă bobocii de rață sau chiarrațe adulte.

La pescuitÎn primul rând ne procurăm mo-

meala, de neînlocuit, binecunoscutelerâme negre, săpând pe malul unuicanal pitoresc din spatele satului,unde localnicii aveau amenajate țar-curi pentru protejarea vitelor pe tim-pul iernii, acestea hoinărind acum pegrinduri și canale.

Pregătim monturile clasice, cuplumb mare, culisant, blocat cu alicăopritoare și cârlige mari, cu contre petijă, legate direct pe firul principal.Plecăm în zori, încercând să ne orien-tăm la fața locului. Mai pescuisem înzonă, dar nu la somn, și trebuia să neadaptăm condițiilor: curenți puternici,praguri, agățătură, copaci scufundați,rădăcini… o plăcere! Din aceste cauzenu mai pescuisem acolo, dar acumepuizasem toate celelalte variante. Celpuțin la acea oră, până la urmă ammai născocit ceva, dar despre asta…în numărul viitor.

Bărci cu pescari erau destule, uniitatonau, cu „gume”, la șalău sau avat,alții încercau cu mămăligă, la crap,dar majoritatea pescuiau la somn.Capturile nu erau rare, dar majorita-tea, sub dimensiunea legală, de 50 cm.Remarc aici că barca, închiriată de laRomică, avea pe bordaj, la pupa, tra-sate linii permanente, din 10 în 10 cm,pentru verificarea dimensiunilor mi-nime legale ale peștilor capturați. Amaflat ulterior că era o cerință, impusăde cei cu drept de control din zonă.Nu știu câți respectau aceste dimen-siuni, dar, oricum, a fost prima mă-


Pescuit în Delta DunăriiDE SEZON

Somni la gura ȘonteiText și fotografie MUGUREL IONESCU

Zile tipice de sfârșit de toamnă: vânt, frig, burniță, numai văzusem soarele de aproape o săptămână. Era laînceputul celor „35 de zile fără soare”. Suntem „exilați”la Mila 23 și cutreierăm, deja blazați, apele extrem demari, din care peștii, fără excepție, se retrăseseră înzonele cu stuf, unde nu-i puteam ajunge. Despicăm apelenegre, în bâzâitul monoton al motorului, căutând, ca deobicei, știucile, retrase și ele după mărunțiș. Deziluziitotale. Auzim că toți pescarii sunt masați la gura Șontei,unde, în gropanele, curentul și agățăturile canalului, seprinde somotei. Decât nimic…

DECEMBRIE 2014 | 35

sură protecționistă pe care am văzut-o în ultimii 25 de ani.

Am sondat cu grijă, găsind pragulșenalului la câțiva metri de mal, și ne-am poziționat, înfigând doi araci pecare îi împrumutasem de la vecinulPetrică. Astfel am eliminat pericolulagățării de prag, rămânând cele dinstructuri. Cu fir puternic, dezagățător,cârlige dezdoite sau abandonate înagățătură, reușim să aducem în barcăsuficienți somotei „de măsură”.

Ziua era la amiază, dar burnița se

întețise, iar afară se întuneca. Punempunct partidei, cu gândul la camera în-călzită, curată și primitoare de laMama Pașa, gazda noastră fidelă.

Poveste fără sfârșitAceasta este Delta, cu apele, grin-

durile, stufurile și păpurișurile ei, cupăsări și ceva pește, cât a mai rămas.Dar și cu oamenii care, în mare parte,se pare că au început să conștientizezepericolul la care se expun, ca specie,neprotejând celelalte specii.

Ingrediente: un somn de 3- 4 kg, 4cartofi, 3 morcovi, o rădăcină de păstâr-nac, o rădăcină de pătrunjel, o țelină, ocăpățână de usturoi, piper boabe, sare,ulei de floarea soarelui, oțet din vin.

Pentru sos: 3 rădăcini de hrean sauun borcănel de hrean ras, 150 ml ulei defloarea soarelui, 150 ml oțet din vin, 50g boabe de muștar, 50g zahăr, 50 gsare, 200 ml smântână.

Preparare: se eviscerează peștele șise separă “pana”, cum este denumită

partea din spate, de la terminarea ab-domenului și a coastelor. Restul îl păs-trăm sau îl dedicăm altor preparate.Pentru rasol vom folosi și ficatul pește-lui. Cartofii, morcovii, păstârnacul, pă-trunjelul și țelina se curăță de coajă,apoi se taie în cubulețe mari. Se pun lafiert, cu sare, în apă suficientă cât să în-capă și peștele. După ce legumele aufiert, se adaugă bucățile de pește și fi-catul, iar când amestecul începe să clo-cotească din nou, punem ulei, oțet,

piper și usturoiul, curățat și tocat mă-runt și mai lăsăm puțin la fiert, urmă-rind ca peștele să nu se destrame.Amestecăm hreanul ras cu sarea, apoicu uleiul, oțetul, boabele de muștar șizahărul, până când se omogenizeazăbine, după care adăugăm și smântâna.

Servire: se servește rece, bucățile depește împreună cu legumele, stropindu-secu sosul de hrean. Poate fi însoțit atât de oțuică de prună bătrână, cât și de un vinalb, sec sau demisec. Poftă bună !

Somnul este un pește foarte căutat pentru carneasa deosebit de gustoasă, fără solzi și cu un numărredus de osicule, care poate fi preparată în diferitefeluri. Dacă pentru grătar sunt recomandate cotletele,mai „împănate”, „pana” este recomandată pentru rasol.

RASOL DIN „PANĂ” DE SOMNCU SOS DE HREANGastronomie pescăreascăMAMA PAȘA

D in multitudinea de tipuri devoblere existente pe piață, amales să vă prezint două modele

de tip minnow, pe care le-am testat șide ale căror rezultate, în pescuitul laspinning, sunt foarte mulțumit. Suntdestinate, în special, pentru capturareaexemplarelor de talie mare însă, perso-nal, am prins și pești mai mici, adicăsub un kilogram bucata.

Minnows whacky este un voblerfloating, de 12 cm lungime, cu greu-tatea de 14 g. Datorită, în principal,formei constructive a barbetei, dar șia nălucii în ansamblu, aceasta, pelângă mișcarea de vibrație, la recupe-rare, execută și mișcări de ieșire în la-teral. Aceste mișcări de ieșire suntdiferite, în funcție de viteza de recu-perare. La o recuperare lentă a nălu-cii, aceasta execută o mișcaresinuoasă, șerpuitoare, cu ieșirile în la-teral mici, discrete, iar la o recuperarecu viteză medie, năluca execută omișcare sinuoasă, mult mai evidentă,cu ieșirile în lateral ample. Mișcărilede ieșire în lateral, pentru vitezele derecuperare mică și medie, sunt apro-ximativ egale ca amploare. Mișcareacea mai interesantă a nălucii se obținela o recuperare cu viteză mare, atunci


Pescuit la răpitoriSPINNING

Obișnuiți cu anumite tipuri de năluci sau stresați debraconajul sălbatic la care sunt supuse apele noastre,peștii, în special cei răpitori, sunt temători și, de multeori, exagerat de prudenți. De aceea, pescarul de spinningtrebuie să vină în întâmpinarea acestor neajunsuri cunăluci ce au aspecte sau evoluții deosebite ori cu monturimai speciale, cu momeli artificiale.

Năluci „nervoase”cu evoluții deosebiteText și fotografie DORU DINEA

când aceasta execută mișcările de ie-șire în lateral mult mai tăiate și ine-gale ca amploare, ieșind mult într-olaterală, după care una-două mișcăride mai mică amploare, urmate bruscde o altă ieșire amplă, în cealaltăparte, după care ciclul se repetă. Euam asemănat această mișcare cu ceaa unui atacant de la o echipă de fotbalcare driblează cam tot ce-i iese încale. Cu vârful lansetei orientat în sus,se poate pescui și în ape cu adâncimimici, iar cu vârful lansetei orientatoblic în jos, năluca coboară până laadâncimi de 1,5 m în ape stătătoare,iar în ape curgătoare poate să coboarepână la adâncimi de peste 2 m.

Pentru mișcări cât mai interesanteale nălucii, eu am alternat, uneori, vi-tezele de recuperare ale nălucii și, de-asemenea, orientarea vârfului lanseteifață de direcția de recuperare. Pe apestătătoare se pot executa toate celetrei viteze de recuperare, dar pe apelecurgătoare, în zonele unde sunt cu-renți puternici, se pot executa doar re-cuperările cu viteze mici și medii,deoarece la viteze mari de recuperarea nălucii, aceasta este dezechilibratăși scoasă la suprafață. Cu singurul de-zavantaj că are rezultate, în special, lapeștii de talie mare, cu această nalucăse poate pescui la toate speciile depești răpitori de la noi.

Minnows skinner este tot un voblerfloating, cu mai multe variante con-structive în ceea ce privește lungimeași greutatea, începând de la 10 cm și13 g, până la ultima variantă, de 20cm și aproape 100 g. La o recuperare

cu viteză mică sau medie, voblerul areo mișcare de înclinare stânga-dreapta,ca un fel de balans de-a lungul axeilongitudinale, diferită de a altor tipuride voblere, care au o mișcare de vi-brație orientată spre cap, coadă saumijloc, de-a lungul axei longitudinale.Însă mișcarea care atrage, de cele maimulte ori, peștii răpitori, se obțineatunci când smucim, din când încând, din vârful lansetei. Cu cât suntmai lungi aceste mișcări, cu atât maimult va ieși năluca în lateral stânga-dreapta. Aceste mișcări nu sunt foarteample, dar sunt foarte „nervoase”.Adâncimea de evoluție, la spinning,pentru modelele de 10 și 12 cm, estede 0,5 m, deci înspre suprafața apei șinumai modelele mari, de15 și 20 cm,coboară în evoluție până la 1 m adân-cime. Modelele de năluci de dimen-siuni mai mici, adică cele de 10-12cm, dau rezultate bune, în special, lapescuitul știucilor și avaților, iar celede dimensiuni mari, la pescuitul știu-cilor și somnilor.

Deoarece ambele năluci sunt defoarte bună calitate și au prețuri des-tul de ridicate, este bine ca, întot-deauna, să avem la noi undezagățător, pentru ca atunci cândnăluca se blochează într-un obstacol,să încercăm recuperarea acesteia. De-asemenea, cu ajutorul dezagățătoru-lui, putem să realizăm, în anumitesituații, și mici culoare prin perdelelede trestii, ca să ne putem lansa nălu-cile.

DECEMBRIE 2014 | 37

A șadar, la începutul lunii luicuptor, motorul mașinuțeimele zbârnâia pe serpentinele

Gutinului. Ca-n fiece an, fac primulpopas după 200 km de drum la Hanullui Pintea Viteazul, unde vechi cunoș-tințe și prieteni ne revedem cu bucurieși-n sănătate. Am curajul să afirm cămaramureșenii au, în sufletul lor, unloc călduț pentru prieteni și oaspeți.

Apoi, într-o oră, ajung la Ocna Șu-gatag, unde-mi voi trata „rugina” dinoase la minunatele băi sărate, vreme detrei săptămâni, perioadă în care am șiun program de muscărit, în orele și zi-lele fără tratament. Ziua lungă de varăîmi va permite muscăritul pânăaproape-n noapte.

Prima ieșire „la muscă” o fac pe Iza,la Strâmtura, unde albia are un mic ca-nion stâncos. Clenii, pitiți printre strun-gile pietrelor, atacă fulgerător șihapsâni muștele artificiale ori gâzelepicate pe apă.


Pescuit la muscă artificialăMUSC~RIT

Periplu marmațian și muscăritcu muște maramureșeneTITUS PINTEA

Chemat de străbune rădăcini ale neamului meu, am maiprimit și-n acest an, din partea Divinității, șansa șiputerea de a mai muscări pe apele vijelioase din munțiimaramureșeni.

Montez o vargă de 240 cm, clasa4/5 ageră, cu o unică muscă la cap deforfac. O „muscă de grajd”, cu corp ver-zui argintiu, punct roșu sub abdomen,perucă de cocoș negru. După ce intruîn apă, la prima lansare, am un atacdur și un burtos auriu se zbate în paletaminciogului, apoi pleacă fericit cu zile.

Constat că pe mal am asistență, ungrup de olandezi, ce-mi fac semne săies din apă, dar cu flamanda lor suntparalel. Totuși, curios, le fac plăcerea,constatând că erau interesați de teh-nică și-mi admiră muștele din cutieapoi, cu telefoanele mobile, îmi facpoze.

Concluzia primei zile de muscărit laclean a fost pozitivă, cu 27 de burtoșiîn trei ore de lansări și echilibristică pebolovanii și lespezile lunecoase, plustăria curentului de 70 cm adâncime.

Fac două- trei zile de pauză, și me-dicul balneolog, sufletist și simpatic,fără să-mi știe pasiunea, îmi reco-mandă să mă feresc de mediul…umed, cea ce-i promit ferm.

Un spiriduș muscar mă îndeamnăsă dau o fugă tot pe Iza, dar mult maisus, la Săcel, curios să revăd locuri șivaduri din tinerețe. Zis și făcut, dupăvreo 70-80 km, caut un loc umbrospentru mașină. Iza are o lățime de câțiva metri, fac un pescuit rapid în apacurată, clenii acceptă „viespea de Vas-ser”, dar sunt mult mai mici decât ceidin Strâmtura. Totuși, prind 7-8 șol-dani, parcă mai colorați și mai iuți. Uniiau luat musca parcă din aer și am omare surpriză, un lipan de 22, poate ul-timul mohican din zonă.

Un alt spiriduș îmi șoptește că-i vre-mea pentru o ieșire în Țara de sus, așacă, într-o dimineață, plec, via Bârsana-Petrova-Leordina-Ruscova-Repedea, și-n prima zi fac un muscărit pe Rus-cova, ce mă primește cu un debit cres-cut, apă nițel frântă de o ploiță lamunte, dar bună de muscă. Leg dinnou „viespea de Vasser” și, după câtevalansări, am un lipan ce-mi sare din pa-leta minciogului, parcă aruncat de unresort, asta și mulțumită cârligului de-barbetat. Apoi mai iau doi juniori și unpistruiat, dar două tunete, venite parcădin străfundul muntelui, mă trimit lamașină și acasă.

Revin după trei zile, de astă dată di-rect pe Repedea, unde râul, așa cumare numele, îmi cere un efort suplimen-tar prin albie, chiar în apă de 50 cm.

Torentul e puternic, dar sunt răsplătitde lipanii ce sar, toți juniori care, păziți,vor crește.

După 4-5 km de călcat albia vije-lioasă și cu doi indigeni frumoși retur-nați, spre marea mirare a unuimoșneag, ce-mi zice „dacă-i dai îndă-răt, după ce-ai mai venit până aici?”Oricum, nu am reușit să-l conving.

Frânt de orele de muscărit, iau ocafea la ucrainienii din Ruscova și, re-confortat, plec cu o plăcută amintiredin Țara de piatră.

Părăsind bătrâna Marmație, parcăsimt, și în drumul spre casă, aerul cu izde rășină de brad și acel fum acrișorde lângă focul ce troznea cu mii de li-curici efemeri în noaptea maramure-șană, când depănam amintiri desprevremuri și petreceri trecute.

DECEMBRIE 2014 | 39

Nicio altă nălucă nu a avut un impact așa mare în pescuitul în apă dulceprecum The Original Chatterbait. Cu designul său unic și paleta cu șase muchiiChatterBlade, sunetul, vibrația, strălucirea și acțiunea nălucii sunt fără egal. Onălucă ce a fost „desenată” să înoate cu o mișcare eratică, ce simulează un peștepradă rănit, aflat în dificultate. Acțiunea unui crankbait, profilul unui jig cuskirt și sclipirea unui spinnerbait, toate sunt reunite într-o nălucă originală.

Caracteristici:• o nălucă perfectă pentru zonele cu multă agățătură;

• paleta cu 6 muchii servește la protejarea cârligului șielimină încurcarea acestuia în iarbă sau crengi;

• nu hidroplanează la recuperări rapide;• poate fi folosit în combinație cu trailere de culori

diferite din gamele EZ Skirt sau ElaZtech;• modele disponibile – 7 g, 10,5 g, 14 g, 18 g

Stil de pescuit:Atât la o recuperare lentă, cât și la o recuperare extrem de rapidă,

evoluează la adâncimea dorită. Își păstrează traiectoria și ademeneștepeștii pentru atac.


noutăți de prin magazine

ARROW INTERNATIONAL

ABREVIS

The original ChatterbaitBagajeriepentru pescuit

BARACUDA

Geantă pentru accesoriide pescuit B19-A• Material: Oxford 600D Nylon,

cu un strat interior izolator termic;• Culoare: New Camouflage;• Dimensiuni: 38x28x21 cm;• 3 buzunare interioare cu fermoar; • Posibilitate de compartimentare a

interiorului - 4 compartimente;• 3 buzunare exterioare.

Geantă pentru spinning B19-B• Material: Oxford 600D Nylon,

cu un strat interior izolator termic;• Culoare: New Camouflage;• Dimensiuni: 38x28x21cm;• Geanta are în dotare 3 cutii E010

pentru momeli și accesorii de spinning;• 3 buzunare exterioare;• 3 buzunare interioare cu fermoar.

Geantă pentru spinning B19-C• Material: Oxford 600D Nylon, cu

un strat interior izolator termic;• Culoare: New Camouflage;• Dimensiuni: 38x28x21 cm;• Geanta are în dotare o cutie E010

pentru momeli și accesorii de spin-ning, precum și 14 tuburi pentrulingurițe și voblere;

• 3 buzunare exterioare;• 3 buzunare interioare cu fermoar.

STRIKE PRO - Flying Fish JointUn swimbait extrem de ușor de utilizat, ce poate fi soluția ideală pe

canalele și japșele din Delta Dunării.• lungime 9,0 cm • greutate 12 g • sinking .

IANUARIE 2015

DECEMBRIE 2014 | 41

Vând carabină Rossler Titan 6 Exclu-siv – Austria, calibrul 30.06, cu mon-taj rapid și lunetă Schmith & BenderZenith 3 – 12x50, cu punct roșu, ande fabricație 2007, stare excelentă.Preț 1.950 euro.Relații la tel. 0748-144.314.

Vând mixtă Sabatti Forest 12/76 –9.3x74R, an de fabricație 2013, armănouă, nefolosită. Preț 980 euro. Relații la tel. 0748-144.314.

VÂNZ~RI

mica publicitate

1 J 1.43 6.37 12.16 18.592 V 2.44 7.23 13.09 19.433 S 3.31 8.12 13.51 20.364 D 4.15 8.56 16.46 21.245 L 4.56 9.36 17.41 22.19 L.P. 7.52 16.506 M 5.40 10.22 17.37 -7 M 0.24 5.09 11.49 17.358 J 1.12 5.57 12.37 18.229 V 1.56 6.45 13.39 19.1110 S 2.48 7.33 14.16 20.0211 D 3.41 8.29 15.08 20.5612 L 4.39 9.25 15.49 21.5113 M 5.37 10.19 16.43 22.49 U.P. 7.50 16.5914 M 6.31 11.08 17.34 -15 J 0.21 5.38 12.05 18.0116 V 1.13 6.27 12.56 18.4917 S 1.59 7.21 13.44 19.3718 D 2.45 8.16 14.34 20.3619 L 3.31 9.11 15.31 21.2420 M 4.25 9.56 16.26 22.19 L.N. 7.46 17.0821 M 5.10 10.42 17.17 -22 J 0.11 5.22 12.03 17.4923 V 0.57 6.11 12.51 18.3624 S 1.46 7.58 13.42 19.2725 D 2.41 8.46 14.41 20.1126 L 3.39 9.41 15.39 21.0827 M 4.31 10.37 16.36 21.56 P.P. 7.40 17.1728 M 5.21 11.21 17.23 -29 J 0.11 5.22 12.03 17.4930 V 0.57 6.11 12.51 18.3631 S 1.31 7.07 13.46 19.27

ORIZONTAL: 1) Rămas fără muniție la o vânătoarede lei (fig.). 2) Te arată încruntat cu degetul. 3) Serie de produse – Gri – Seve! 4) Marginile scua-rului! – Cai din Dobrogea prezenți la echitație! –Prinde haina vânătorului. 5) Animale… pentru în-chinat – Cerc imperfect. 6) Lăudați pentru rezulta-tele bune la vânătoare. 7) Oi amestecate! –Coșulețul cu hrană la vânătoare. 8) Întărită latemperaturi înalte – Extrase din citat! 9) Perioadedistincte de vânătoare – Jumătate dintr-o namilă!– Cap de coiot! 10) Nuanțe în blana vulpii – Aducevânătorul în preajma apei.VERTICAL: 1) Făcut să pară ceea ce nu este. 2) Ar-monică cu clape, la o petrecere vânătorească (pl.).3) Păstrează urma vânatului – Vas popular de apădulce – Pește de baltă cu apă limpede. 4) Duce vâ-nătorul de nas – A pune laolaltă. 5) Efectul uneihălci… între fălci. 6) Păstrează ochelarii – Belciug.7) Semn de ploaie pentru vânător – Cazate la hotel!– Vânătorul cel mai bun. 8) Trai! – Vânează numaipentru ei înșiși. 9) Înălțimea vânătorului – Întreg,fără lipsuri. 10) Întrecerea obișnuită a vânătorilor.Dicționar: OTE.

Taine vânătoreștiION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

Calități vânătorești - rezolvare din numărul trecut


PUBLICITATE

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

Prețul de vânzare este de doar 600 lei, TVA inclus în preț.Doritorii se pot adresa d-lui. Dumitru Teodor la tel. 021-270.80.60 / 0767-817.908 / 0751-079.671

sau d-lui Buzatu Florin, la tel. 0732-333.111.

Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomania, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

PREȚ ABONAMENT 12 LUNI: 50 LEIDoresc să mă abonez la revista VPR

pe o perioadă de 12 luni (2015).NUME ..............................................................................................PRENUME .......................................................................................Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu ........................................................

Ordin de plată, Nr. .....................................................................Mandat poștal, Nr .......................................................................

CUPON ANUNȚpentru Mica PublicitateMICA PUBLICITATE VPRAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText:....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până îndata de 20 ale lunii curente,pentru luna următoare!Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Cățeii vor fi livrați cu carnete de sănătate model actual, având dehelmetizările și vaccinurile înscrise în acestea, cu cip și cu atestat de proveniență.

Sunt disponibili pentru vânzare:• o femelă de copoi ardelenesc în vârstă de peste 10 luni, cu dresaj incipient la mistreți;• o femelă de copoi slovac, în vârstă de 7 luni, cu dresaj incipient la mistreți;• un mascul și o femelă de pointer, în vârstă de peste un an, scoși în teren;• 4 masculi și 3 femele de copoi ardelenesc în vârstă de 3 luni, din părinți excelenți

pentru vânătoarea de mistreți, premiați în expoziții de lucru.Vor fi disponibili pentru vânzare:• 3 masculi și o femelă de jagdterier.

VPR12-Revista (decembrie) Layout 1 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2014/12/vpr122014.pdfRacul,...

Documents

Transcript of VPR12-Revista (decembrie) Layout 1 - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2014/12/vpr122014.pdfRacul,...