IULIE - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2018/07/vpr072018.pdf · 2018. 7. 30. · Plătici la feeder cu...

Plătici la feedercu pop-up

36

Congresul A.G.V.P.S.din România - Predeal, 23 iunie 2018

3

Câte ceva despre pescuitulsportiv la crap

34

Vânătorii vechi și noi

15

NR. 67•aNUL MMXVIII

IULIE

ww

w.a

gvps

.ro

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICacad. dr. Atilla Kelemendr. ing. Nicolae Goiceadr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected] destinate tipăririi vor fi în format digital.

Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și

nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducereaoricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 67/IULIEMMXVIII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

20

22

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu(Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EVENIMEMTCongresul delegaților asociațiilor de vânători și de pescari recreativi afiliate la A.G.V.P.S. din România10 PE }EAVA PU{TIIVânătorii vechi și noi11 POVESTIRIAmintiri cinegetice (I)12 STUDIUCinegetică (VIII)14 ECHIPAMENTÎmbrăcămintea pentru vânătoare15 GASTRONOMIEMușchi de căprior cu legume și sos vânătoresc16 STUDIUIepurele de vizuină (II)18 DIN TERENDe-ale vânătorii20 RESTITUIRIÎntâlniri cu urși (II)22 DE SEZONPândă cu surpriză24 CHINOLOGIEIntegritate corporală și confort

25 PLANTE T~M~DUITOAREAfinul26 UMORBuline • Caricaturi

PESCUIT28 COMPETI}IICampionatul privat al A.G.V.P.S. de pescuit la crap30 OPINIEEchilibru și armonie31 ATELIERUL MUSCARULUIRoyal Coachman, o artificială de vară32 SPINNINGCând bibanii fac mofturi34 TEHNIC~Câte ceva despre pescuitul sportiv la crap35 GASTRONOMIECrap cu legume la cuptor36 PESCUIT DE SEZONPlătici la feeder cu pop-up38 TEHNIC~„Ariciul” cu ancore40 Solunar – Rebus – Mica publicitate

30

34

D upă intonarea Imnului Vânăto-rilor din România, dl președinteal A.G.V.P.S., dr. ing. Neculai

Șelaru, a deschis lucrările Congresuluicu un cuvânt de „Bun venit!”, adresatinvitaților și delegaților prezenți.

Apoi a prezentat invitații la aceastăreuniune: dl senator Emanoil Savin, dl.Florin Moise din partea JandarmerieiRomâne, dl acad. Andrei Munteanu dinpartea Societății Vânătorilor și Pescari-lor din Republica Moldova, dl Ionel Că-piță redactor-șef al revistei Vânătorul

și Pescarul Moldovean, dl Adrian Boiș-teanu din partea Departamentului Bio-diversității din cadrul Ministerului Me-diului, dl Sarkany Arpad vicepreședinteCIC și dl Ion Angelescu de la A.J.V.P.S.Buzău, decanul de vârstă al Congresu-lui, care împlinește pe 24 iunie venera-bila vârstă de 95 de ani, dintre care 78în calitate de vânător.

În continuare, propune din parteaConsiliului și supune la vot componențaprezidiului: dl dr. ing. Neculai Șelaru,președinte al A.G.V.P.S., dl ing. Mugurel

Constantin Drăgănescu, președinte exe-cutiv al A.G.V.P.S., dl acad. dr. Atilla Ke-lemen, vicepreședinte FACE pentru zonade sud-est a Europei și vicepreședinte alA.G.V.P.S., dl ec. Teodor Bentu, vice-președinte al A.G.V.P.S, dl senator Ema-noil Savin, dl Sarkany Arpad, vicepre-ședinte CIC, dl acad. Andrei Munteanudin partea S.V.P.M., dl Ion Angelescu,dl Mărescu Dorin, președinte alA.J.V.P.S. Caraș Severin și dna VeronicaIspas, vicepreședinte al A.J.V.P.S. Sălaj.

Comisia de validare și numărare avoturilor a fost formată din dl GheorgheVrânceanu, A.J.V.P.S. Bacău, dl IonuțGavrian, A.J.V.P.S. Caraș-Severin și dlFlorin Țarălungă, A.J.V.P.S. Brăila, iarsecretariatul a fost format din dl TudorTănase, A.V.P.S. Sitarul, dna MarianaCristache, A.G.V.P.S., dra Anca Lepă-datu, A.G.V.P.S.

Dl președinte Neculai Șelaru dă cu-vântul invitaților, primul vorbitor fiinddl Sarkany Arpad, care prezintă o scri-soare deschisă adresată Congresului șidlui Neculai Șelaru, de către președin-tele CIC, dl George Aman.

Dl Sarkany Arpad înmânează dluipreședinte Neculai Șelaru, din parteaCIC, Certificatul și Medalia de aur,semn de recunoștință și înaltă aprecierea acestei organizații internaționale pen-tru activitatea depusă timp de aproape30 de ani, în fruntea vânătorilor și pes-carilor din România.

Dl președinte Neculai Șelaru mul-țumește pentru gestul CIC, care îl ono-

Congresul A.G.V.P.S. a avut ca scop, pe lângă dezbatereași aprobarea documentelor referitoare la desfășurareaactivității de la ultima sa reuniune, analizarea modului în care s-a realizat preluarea treptată, din mers, a conducerii activității executive.

IULIE 2018 | 3

VÅN~TOARECongresul A.G.V.P.S. 3

Cinegetică (VIII) 10Îmbrăcămintea pentru vânătoare 12

Pe țeava puștii 15Iepurele de vizuină (II) 16

Pândă cu surpriză 22

IULIE

EVENIMENTCongresul A.G.V.P.S.

Congresul delegațilorasociațiilor de vânători și de pescari recreativi afiliate la A.G.V.P.S. din RomâniaPREDEAL, 23 IUNIE 2018MUGUREL IONESCU, FRANC PLĂIEȘU

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

rează și, în egală măsură, onoreazăA.G.V.P.S. din România.

Ia cuvântul dl Atilla Kelemen, careadresează tuturor celor prezenți salu-tul din partea FACE și din partea pre-ședintelui acestei organizații, dl Mi-hael Edner.

Dl acad. Andrei Munteanu doreștesă acorde, din partea S.V.P.M, o di-plomă de gratitudine A.G.V.P.S. din Ro-mânia, în semn de înaltă recunoștințăpentru îndrumarea, contribuția esen-țială și colaborarea cu S.V.P.M. În con-tinuare, dă citire scrisorii adresată Con-gresului A.G.V.P.S. din România de dl.Oleg Ciocoi, președintele S.V.P.M.

După cuvântul invitaților și răspun-surile la acestea, dl Neculai Șelaru in-vită la cuvânt delegații care și-au ex-primat dorința de a vorbi Congresului,

dar propune ca dezbaterile să fie pur-tate puțin diferit față de cum s-au purtatla congresele anterioare, pe tematici dediscuții, iar după epuizarea dezbaterilorpe fiecare temă, să se tragă concluzii șisă se închidă subiectul.

Mai înainte cere permisiunea să pre-zinte concis activitatea A.G.V.P.S., des-fășurată în anul derulat de la alegeriledin 6 mai 2017 până în prezent. Dis-cursul acestuia este este redat completîn continuare.

Apoi dl Neculai Șelaru propuneprima dintre tematici spre dezbatere șianume pesta porcină africană.

Dl Vladimir Talpeș,director laA.G.V.P.S., prezintămodul superficialprin care este tratatăaceastă problemă deA.N.S.V.S.A. și mă-surile contraproduc-tive adoptate, prin-

tre care interzicerea vânătorii la toatespeciile, inclusiv la carnivorele necro-fage, măsură contrară reglementărilor

europene și programului național desupraveghere. Menționează căA.G.V.P.S. a conceput un proiect de„Ghid de proceduri” pentru îndeplinireaobligațiilor ce revin personalului și vâ-nătorilor, precum și factorilor respon-sabili din structura A.N.S.V.S.A., în sco-pul aplicării planului național desupraveghere și combatere a P.P.A.Acest ghid a fost afișat pe site-ul propriuși transmis la A.N.S.V.S.A., pentru ob-servații și completare din partea orică-rei persoane interesate.

Dl Daniel Dragoș, di-rector al A.J.V.P.S.Satu Mare, afirmăcă, cei din nordul ță-rii, se lovesc deja deproblema P.P.A.Menționează căaceastă boală a pă-truns deja în Româ-

nia. Ridică două probleme: cadrul legis -lativ absolut neclar și inaplicabil și lipsatotală a alocărilor financiare. Solicităfactorilor de decizie ca, din banii virațide asociații la bugetul statului – impo-

Congresul delegațilorasociațiilor devânători și de pescarirecreativi afiliate laA.G.V.P.S. din România- Predeal, 23 iunie 2018

Stimate domnule Șelaru,

Vreau să-mi exprim sincerele regretecă nu am putut fi personal lângă dvs., darpermiteți-mi să vă adresez totuși câtevacuvinte. Aș dori să încep prin a sublinia căRomânia nu are numai o lungă istorie devânătoare, ci a fost unul dintre membriifondatori ai CIC în 1930 și, de atunci,Asociația Generală a Vânătorilor șiPescarilor Sportivi din România și CIClucrează împreună pentru a abordaprobleme importante legate de conservareavieții sălbatice; asociația dvs. aduce ocontribuție semnificativă la protecțiaspeciilor, iar CIC apreciază munca dvs.dificilă și devotamentul arătat.

România rămâne o remarcabilădestinație de vânătoare, care atrage mulțivânători datorită numărului mare de urșibruni, lupi, mistreți, cerbi și capre negre și,în această privință, aș dori să-mi exprimsincerele felicitări cu privire la reușita de aaduce din nou vânătoarea de maricarnivore spre vânătoarea obișnuită. Esteo realizare comună, iar fără dedicația șisuportul dvs. nu ar fi fost posibilă. CICcontribuie prin intermediul PlatformeiCarnivore Mari și a acordat întotdeaunaprioritate acestui subiect, chiar și în Ordineade zi a Adunării Generale a CIC de la Madrid

din acest an. Să nu mai menționămprânzul bilateral organizat între ComisiaEuropeană, președintele vânătorilor nordiciși președintele asociației vânătorilorfinlandezi.

CIC este recunoscător pentru faptul căfaceți parte din organizație și nu măîndoiesc că Asociația Generală a Vânătorilorși Pescarilor Sportivi din România vamanifesta aceeași angajare la nivel înalt șiinițiativă în viitor și va continua să aplicelegea împotriva braconajului și a exploatăriiforestiere ilegale din România.

Între timp, nu trebuie să uităm că existăunele lupte de purtat în apărarea a ceea ceînseamnă vânătoarea adevărată.Doamnelor și domnilor, dragi prieteni,presiunea politică și socială asupra multorprobleme legate de vânătoare și de vânat

sunt în creștere. Ne confruntăm cu uninamic puternic, bine organizat și cu resursefinanciare importante. Acest inamic constăîntr-o mișcare a organizațiilor pentrudrepturile animalelor, care încearcă sădiminueze, bucată cu bucată, drepturilenoastre ca vânători. Avem nevoie de maimulte resurse financiare pentru noi, pentrua lansa activități de susținere și comunicareeficientă, capabile să apere interesulvânătorilor. Președinții CIC și FACE auconvenit să colaboreze la inițiativa noastră,numită „1 euro/vânător”. Obiectivul acesteiinițiative este de a atrage atențiacomunității internaționale și europene devânătoare asupra muncii esențiale ale CICși FACE, care au un impact decisiv asuprapoliticilor și legislațiilor naționale și regionalelegate de gestionarea faunei sălbatice șiconservarea naturii. Această inițiativă va fiadusă în atenția tuturor autoritățilorinteresate, a partenerilor din lumeavânătorilor, și contăm pe sprijinul României.

Sper că ne putem baza pe dvs. și înviitor, deoarece acum este crucial să neunim forțele și să găsim căile și mijloacelede a ne pregăti mai bine pentrureprezentarea și ocrotirea patrimoniuluinostru, vânătoarea.

Vă mulțumesc pentru tot ceea cefaceți! Vă doresc un Congres constructiv șimult succes la continuarea lucrărilorimportante în anul care vine.

Cu stimă,George Aman

SCRISOAREA C.I.C.

IULIE 2018 | 5

zite, taxe, redevențe etc. – o parte să sealoce pentru acest gen de probleme.

Dl vicepreședinteAtilla Kelemen îl pa-rafrazează pe dl. Da-niel Dragoș, „nici numai știm ce facem!”.Dă exemplul docto-rului veterinar șefdin Ungaria, careiese zilnic la televi-

zor și liniștește populația, spunând cătrebuie limitat turismul, alte activitățicitadine și vânătoarea în focare depestă. Această problemă trebuie rezol-vată cu competență și responsabilitate.Spune că a atras atenția dlui ministruDaea despre această problemă.

Dl dr. vet. Sorin Mi-nea spune că, pentruaceastă boală, nuexistă tratament, nuexistă vaccin. Singu-rul mod este de adistruge tot. Singurametodă este zonarea

sau regionalizarea, dar asta este o po-veste. Va fi blocat orice comerț cu carneîn comunitatea europeană. În toate fer-mele unde vor apare cazuri, animalelevor fi distruse, nici nu se vor da spreconsum. Problema este Delta, unde înstuf sunt și porci domestici pe lângămistreți. Închiderea vânătorii în DeltaDunării a fost o prostie. Factorul politica fost factorul decizional. Acum „s-apus batista pe țambal” și nu s-a declarat

ce există pentru că nu se știe ce vaurma. Mai explică faptul că, la un mo-ment dat, în 2-3 generații, mistreții vorcăpăta rezistență la virus și vor trans-mite în continuare boala.

Dl Neculai Șelaru subliniază că res-ponsabilitatea în această problemăaparține A.N.S.V.S.A. și amintește că,de aproximativ 3 ani, conducereaA.G.V.P.S. s-a oferit să conlucreze cuaceasta. În Delta Dunării, în 2011, s-aufăcut intervenții pentru recontractareagestionării celor 18 fonduri cinegetice,care au fost luate și date temporar, cuexcepția unuia, la RNP Romsilva, darfără temei legal. A fost o atribuire abu-zivă. Menționează că a fost conceputproiectul de „Ghid de proceduri”, carea fost transmis la A.N.S.V.S.A. cu rugă-mintea de a-l completa, în calitate despecialiști, și de a da răspunsuri în le-gătură cu ce pot face vânătorii și ge-stionarii fondurilor, pentru prevenirea,supravegherea și combaterea P.P.A.

Dl Neculai Șelaru propune ca temăde dezbatere, cea a carnivorelor mari.

Dl Benke Iosif, de laA.J.V.P.S. Covasna,arată că, în acestmoment, sunt douăplanuri interne deacțiune. Primul esteplanul de acțiunepentru specia urs,unde principala mă-

sură de management este vânătoarea.Acest plan prevede ca acolo unde suntdensități mari de urși și au fost pagubedovedite prin procese verbale, să existeo cotă de recoltă, care să readucă lanormal structura pe clase de vârstă șisexe. Planul de acțiune pentru specialup este o catastrofă, o mare nereușităa ONG-urilor care au primit acest pro-iect, în care s-a investit 900.000 euro.În acest plan nu se recunoaște vână-toarea ca măsură de management, doarprelevarea de anumite exemplare.

Răspunsul la scrisoarea CIC

Stimate Domnule Președinte,Vă rugăm să primiți cele mai sincere

mulțumiri pentru mesajul transmis cuocazia Congresului Asociației Generalea Vânătorilor și Pescarilor Sportivi dinRomânia, din 23 iunie 2018.

Totodată, permiteți-mi să vă mul-țumesc personal pentruCertificatul de aur și pen-tru Medalia de aur a CIC,pe care ați avut amabili-tatea să mi le acordați,apreciindu-le ca fiind celemai valoroase distincțiiprimite vreodată de mine,într-o viață dedicată maibinelui activității de vână-toare din România.

Ca fost membru titular, membru șiapoi membru individual al CIC, timp de25 de ani, am apreciat și consider că lo-cul nostru, al AGVPS din România, tre-buie să rămână activ lângă mișcareamondială a vânătorii, a cărei direcție șiresponsabilitate o aveți dumneavoastrăîn prezent.

Această poziționare a Asociației Ge-nerale a Vânătorilor și Pescarilor Sportividin România a fost deja consolidată prin

alegerea domnului inginer Mugurel Dră-gănescu în funcția de președinte executival A.G.V.P.S. și membru care o reprezintă

în Delegația României înCIC.

Apreciem, amândoi,că CIC, la nivel mondial, șiFACE, la nivel european,vor putea reprezenta, îm-preună, cu știință, dem-nitate și eficiență, intere-sele celor peste 30milioane de vânători dinlume și, respectiv, celor

peste 7 milioane de vânători din Europa.Închei prin a vă asigura că Asociația

Generală a Vânătorilor și PescarilorSportivi din România va redeveni cât sepoate de activă în cadrul CIC, în susți-nerea intereselor comune și tuturor ce-lorlalte obiective ale CIC.

Cu aleasă considerație,Neculai ȘelaruPreședinte

SCRISOAREA A.G.V.P.S.


Dl Ion Angelescuspune că este vână-tor de 78 de ani și aprins perioada di-naintea comuniști-lor, din timpul co-muniștilor, dar și pecea de după 1989. Îlfelicită pe dl. preșe-

dinte Șelaru pentru activitatea depusăîn cei peste 27 de ani în frunteaA.G.V.P.S. și pentru distincțiile primitela acest Congres. Susține că vânătoareaeste măsura cea mai bună pentru res-tabilirea echilibrului ecologic.

Dl Aurelian Zaheu,de la AV Gorun, sus-ține că, în problemacarnivorelor mari, nutrebuie să cedăm. Îlsusține pe dl Benkeși roagă conducereaA.G.V.P.S. să pună

presiune pe autorități pentru emitereaordinului în august-septembrie.

Dl senator EmanoilSavin precizează căface parte din comisiade mediu și a susținutpunctele noastre devedere în cazul ariilorprotejate. Prezintăunele nereguli făcutede guvernul tehno-

crat, care au afectat și vânătoarea. Re-feritor la urși, face mențiunea că a pre-zentat în comisia de mediu toate pro-blemele ridicate de cetățeni la cabineteleparlamentare din zona Prahova, dar șidin zona Brașovului, le-a prezentat încomisia de mediu și, împreună cu re-prezentanți A.G.V.P.S., a inițiat o dez-batere în Parlamentul României. A rămassurprins că unii reprezentanți ai ONG-urilor nu aveau domiciliul în România,iar alții nu știau românește, adresându-se în limba franceză. Precizează că pro-blema pestei porcine africane este oproblemă de siguranță națională și artrebui să ajungă imediat la comisiile deagricultură din Senat și din Camera De-putaților, pentru ca A.N.S.V.S.A. să apliceurgent un plan de măsuri coerent și efi-cient.

Dl președinte Șelaru cere președin-telui comisiei de validare și numărare avoturilor să prezinte procesul verbal în-cheiat în acest sens. Sunt prezenți parti-cipanți care însumează 5.173 de voturistatutar valabile. Procentul este de78,40% voturi statutar valabile, iar co-misia precizează că acest Congres estestatutar constituit și își poate desfășuraîn mod legal și statutar lucrările.

Dl președinte Șelaru reliefează faptulcă, pe site-ul A.G.V.P.S., sunt afișate toatematerialele privind intervențiile conduceriiasociației în legătură cu toate problemelede interes general abordate. Pas cu pas, neapropiem de deschiderea vânătorii la marilecarnivore, pe baza planurilor de manage-ment, care sunt cele mai bine conceputede până acum, dar se mai pot încă îmbu-nătăți. Crede că doamna ministru va trebuisă aprobe cote de recoltă, în afara cifrelorde intervenție, care vor fi punctuale. Urmeazăo scurtă pauză de cafea.

După pauză, dl Lau-rențiu Radu, direc-tor al A.J.V.P.S. Brăi-la, prezintă proble-ma autorizațiilor demediu. Cei care auachitat, la Agențiade mediu județeană

Congresul delegațilorasociațiilor de vânătoriși de pescari recreativiafiliate la A.G.V.P.S. dinRomânia- Predeal, 23 iunie 2018

Către delegații la Congresul A.G.V.P.S. din România - Predeal, 23 iunie 2018

Stimate domnule Președinte, onoratăasistență, stimați delegați, prieteni!

În numele a peste 15 mii de membriai Societății Vânătorilor și Pescarilor dinRepublica Moldova, vă adresăm sincerulși frățescul nostru salut!

Deja ani buni și temeinici ne leagă re-lațiile de prietenie și înțelegere, colegiali-tate și colaborare întru menținerea, con-servarea faunei și florei pe ambele maluriale Prutului – tezaurul nostru național,și vrem să vă asigurăm că, în tot acestrăstimp, noi, vânătorii și pescarii din Re-publica Moldova, am avut și am simțitsprijinul consistent și multilateral în di-verse aspecte de activitate a Societății,profitând de un suport metodologic și ști-ințific, pe care îl aplicăm în practică întrudezvoltarea cinegeticii. Aportul dvs. a fostnemijlocit în perioada interzicerii, fără niciun argument științific, a vânătorii pe plaimoldav, când ne-ați oferit, cu deschidere,și posibilitatea ca membrii organizației

noastre să participe în aceleași condiții lavânătoare în România; ne-am bucuratde succesele în domeniu pe care le-ați ob-ținut, am învățat multe din ceea ce ațifăcut și ați obținut pe tărâm cinegetic, înactivitatea de zi cu zi. Totodată, știm cănu v-a fost ușor, ca și nouă, înfruntândatacurile nefondate, luptând cu braco-najul, atitudinea cazonă a mai multoradin eșalonul birocratic, pentru a învinge.Și, credem, că ați învins, pentru că altfelnu se poate, pentru că, luptând în numelebiodiversității, în numele Naturii, în-seamnă că luptăm pentru viitor, pentru

a lăsa ce este mai sănătos, mai scump șimai frumos generațiilor care ne urmează.

Venind către dvs. cu acest salut dinsuflet, ne exprimăm convingerea că ex-tinderea relațiilor noastre frățești, tradi-țiilor vânătorești și pescărești de secole,trebuie să continue, să se aprofundeze,cuprinzând absolut toate aspectele acti-vității societăților pe care le reprezentăm.

Succese și noi realizări!Așa să ne binecuvânteze Dumnezeu!

Oleg CiocoiPreședintele CR al SVPM

SCRISOAREA S.V.P.M.

IULIE 2018 | 7

Invitație la reflecție…

și la custozi taxele impuse pentru au-torizația de mediu, nu au dat dovadăde solidaritate de breaslă, iar acestlucru poate fi invocat în procesul deanulare a contravenției de 30.000 lei,aplicată de Garda de Mediu Brăilacătre A.J.V.P.S. Brăila. Roagă toți co-legii să încerce să acționeze unitar șiastfel să nu-și creeze probleme sin-guri.

Dl președinte executiv Drăgănescususține că A.G.V.P.S. a notificat Mi-nisterul Mediului pentru anularea de-ciziei de solicitare a autorizației demediu, întrucât ordinul nr. 410/2008,prin care sunt solicitate aceste autori-zații de mediu, contravine Legii nr.407/2006, lege care prevede explicitla art. 6, lit. f), că nu este nevoie deaceastă autorizație. Precizează că s-au făcut nenumărate intervenții laMinisterul Mediului, la Comisia demediu din Senat, la Ministerul Apelorși Pădurilor, pentru abrogarea din or-din a acestei obligații nelegale. În plus,Ministerul Apelor și Pădurilor, subsemnătura dlui ministru Ioan Deneș,a cerut Ministerului Mediului abroga-rea parțială a Ordinului 410/2008.Consiliul A.G.V.P.S. a hotărât să ini-țieze un proces civil împotriva Minis-terului Mediului în acest sens.

Dl Dorin Mărescu sereferă la Ordinul 60al Ministerului Agri-culturii, care, dinpunctul său de ve-dere, este extrem desumar și lacunar. Semai referă la diverșitermeni utilizați în

acest ordin și dă exemplul „bazinuluihidrografic”. De acest lucru s-au pre-valat unele asociații mici, neafiliate laA.G.V.P.S., care au încheiat contracteabuzive cu A.N.P.A. și astfel au creatconcurență neloială.

Dl Petre Timofte, dela A.J.V.P.S. Co-vasna, expune treiprobleme, una a aso-ciației și două de in-teres general. Primase referă la faptul că,în contractul înche-iat cu A.N.P.A., s-a

prevăzut că, pe lungimea de 90 km arâului Olt, care străbate județul Co-vasna, se poate pescui numai pe parteadreaptă. A doua problemă se referă lainițierea unui act normativ, în care săse prevadă ca asociațiile să aibă drept

Cuvânt în deschiderea lucrărilor CongresuluiStimați invitați și colegi,Doamnelor și domnilor,

A trecut mai bine de un an, din 6 mai2017, de când a fost aleasă actuala con-ducere a A.G.V.P.S. din România.

După cum am promis la acel momentși în primul Consiliu organizat după Con-gres, am rămas alături de dl președinteexecutiv Mugurel Drăgănescu și am lucratefectiv, împreună, pentru soluționarea pro-blemelor A.G.V.P.S. și ale asociațiilor afi-liate. Am încercat, deci, să predau din mers„ștafeta” conducerii activității noastre, așaîncât să nu se resimtă nici un fel de sincopeca urmare a schimbărilor decise.

Acum, după trecerea acestei perioadede acomodare, pot afirma că am reușit,împreună și cu sprijinul unora dintre mem-brii Consiliului și Congresului A.G.V.P.S., săfinalizăm cele mai multe dintre obiectivelepropuse. Nu le repet, fiindcă au fost periodictransmise prin comunicate și detaliat pre-zentate în Broșura Congresului.

Aș remarca, totuși, ca fiind foarte im-portante pentru asociațiile afiliate, ducerea

la bun sfârșit, cu doar câteva excepții, a ini-țiativelor demarate în anii precedenți, pentrucontractarea utilizării durabile a resursei ac-vatice vii și prelungirea sau iminenta pre-lungire a contractelor de gestionare a fon-durilor cinegetice. Aș mai remarca, în plus,crearea unor premize reale pentru îmbună-tățirea legislației care privește domeniilepescuitului, vânătorii și armelor.

Consider, totuși, că a sosit momentulsă mai fac un pas înapoi, pentru a lăsa maimultă libertate de acțiune și posibilitate deafirmare conducerii executive actuale, care,din mers, va trebui să se îngrijească, în pri-mul rând, de întinerirea echipei de lucru șide reactivarea comisiilor de sprijin, comisiicare niciodată nu au fost foarte motivateîn interes general.

Apoi, cu ajutorul nostru, al reprezen-tanților asociațiilor afiliate în Congres șiConsiliu, va trebui să-și completeze și săurmărească consecvent realizarea obiecti-velor prioritare ale A.G.V.P.S., în interesulcomun al asociațiilor afiliate și al membriloracestora. Iar dintre aceste obiective priori-tare, foarte importantă pare să rămânăurmărirea modificărilor ce se doresc a fiaduse, periodic, legislației din domeniilevânătorii, pescuitului și armelor.

Pe lângă obiectivele prioritare de interesgeneral, menționate în Broșura Congresu-

lui, conducerea executivă a AGVPS din Ro-mânia mai are de soluționat o multitudinede probleme proprii, de funcționare efi-cientă, indisolubil legate de posibilitățilesale financiare, insuficient susținute de lanivelul asociațiilor afiliate.

Așadar, conducerea executivă aA.G.V.P.S. din România are în față suficienteprobleme de soluționat, de unde nevoia unuisprijin mai concret din partea tuturor per-soanelor fizice și juridice interesate, mai ales,subliniez, din punct de vedere financiar.

În ceea ce mă privește, ca fost președinteexecutiv care a resimțit lipsa de timp a ante-cesorilor președinți, promit să fiu alături dedl ing. Mugurel Drăgănescu în toate proble-mele funcției pe care o îndeplinește, atâtatimp cât va considera necesar. Fără a exageraînsă, pentru a-i lăsa deplină libertate de evo-luție și satisfacție pentru propriile realizări șipentru a-mi rămâne suficient timp în vedereaabordării unor lucrări de specialitate, în inte-resul vânătorilor din România.

Închei, deci, cu promisiunea de a ră-mâne alături de dvs. și de dl președinte exe-cutiv Mugurel Drăgănescu pentru a-mi în-deplini obligațiile funcției până la viitoarelealegeri, dacă nu voi considera oportună oschimbare mai înainte și, bineînțeles, dacănu voi avea nici un fel de probleme de in-disponibilitate. Vă mulțumesc!

NECULAI {ELARU


de control asupra pescuitului în apelecare sunt contractate și să poată luamăsurile care se impun. A treia pro-blemă este excluderea cotelor de vânatla vulpe, care îi împiedică să facă o re-ducere normală a efectivelor speciei.

Dl Traian Oprea, pre-ședinte al A.J.V.P.S.Timișoara, doreștesă-l completeze pe dl.Mărescu, conside-rând că A.N.P.A. esteo „căpușă”, care iabani de la asociații șinu face nimic. Nu i

se pare corect modul în care a fost definittermenul de „bazin hidrografic” în Or-dinul nr. 60/2017 și dă exemplul uneiasociații de „apartament”, care a încheiatun contract pe câțiva afluenți, încasândilegal bani mulți de la pescari. Mai ridicăproblema braconajului, Ordinul nr.60/2017 prevăzând că asociațiile careau contract pot face control, dar nu potaplica sancțiuni.

Dl Neculai Șelaru invită vorbitorii sătreacă la următoarea temă de dezbatere,

privind probleme organizatorice și sta-tutare. Sunt propuse multe modificăriale Statutului și Statutului-cadru, carenecesită discuții și analize mai ample,pentru care este necesară împuternicireaunei comisii care să lucreze un an, astfelca la următorul Congres să putem su-pune aprobării un proiect concis și co-erent de modificare și completare a Sta-tului A.G.V.P.S.

Dl Virgil Cadăr, pre-ședinte al A.J.V.P.S.Vaslui, a reținut, dupăanaliza Bugetului devenituri și cheltuielial A.G.V.P.S., un micdezechilibru între ve-nituri și cheltuieli.Propune o soluție de

îmbunătățire a situației prin majorareacotei de participare a asociațiilor afiliate,corespunzător numărului membrilorpescari recreativi/sportivi.

Dl Neculai Șelaru prezintă faptulcă, atât FACE cât și CIC, și-au pus pro-blema contracarării acțiunilor ONG-urilor verzi extremiste, care sunt finanțatecu sume mari de bani din surse necu-noscute. Dl Sarkany a transmis că, înCIC, s-a propus ca cele 30 de milioanede vânători din lume să participe cucâte 1 euro pentru a contracara aceastăsusținere financiară a ONG-urilor „verzi”și „ultra-verzi”. Există această cerere lanivel FACE și CIC, ceea ce pentru

A.G.V.P.S. ar înseamna cca. 40.000euro/an, dacă ne angajăm, ca toate ce-lelalte țări membre ale acestor organi-zații. Va trebui să facem acest efort co-mun, la nivel european și mondial, înscopul arătat. Precizează că, înainte dea supune la vot propunerea dlui VirgilCadăr, vrea să asculte și alți delegați.

În urma discuțiilor care au urmat,s-a votat cota de participare a asociațiilorafiliate la bugetul de venituri și cheltuielial A.G.V.P.S. la nivelul de 1 euro/mem-bru pescar, 0,5 euro/membru pescar și0,25 euro/membru pescar, corespun-zător categoriei de pescari. Majorarease va aplică de la 1 ianuarie 2019.

Pentru a duce la îndeplinire hotărâreade modificare a Statutului A.G.V.P.S.,dl. președinte Șelaru propune ca dl.președinte executiv Drăgănescu să fieîmputernicit să semneze oriunde va finevoie, pentru înregistrarea modificăriloraprobate, prin vot majoritar, a fi aduseStatutului A.G.V.P.S. din România șiStatutului-cadru.

Dl Liviu Mircea, dela A.J.V.P.S. Buzău,felicită participanțiila Congres pentru căau ales bine în anulprecedent și pe ceice ocupă funcțiile deconducere, pentruceea ce au realizat.

Îi felicită pentru transparență și speră

Congresul delegațilorasociațiilor de vânătoriși de pescari recreativiafiliate la A.G.V.P.S. dinRomânia- Predeal, 23 iunie 2018

Fragmente din intervențiile domnului președinte executiv ing. Mugurel Drăgănescu

Dl președinte executiv MugurelDrăgănescu a menționat că, pe temacarnivorelor mari, s-a adresat, în ne-numărate rânduri, atât la MinisterulMediului, cât și la Parlamentul Româ-niei, pentru deblocarea situației.

Prezintă faptul că le-a cerut publicONG-urilor ca, în momentul în carespun stop vânătorii, acestea să-șiasume răspunderea pentru tot ce seîntâmplă. Crede că suntem pe drumulcel bun și că planurile de acțiune pen-tru urs și pentru lup, dar în special celpentru urs, vor fi aprobate prin ordinde ministru și că din toamna acestuian se va debloca situația. Mai men-ționează faptul că, dacă anul trecutWWF nu avea o poziție vehementăpentru stoparea vânătorii, conștienți

că interdicția nu a rezolvat problema,și-au reevaluat poziția și nu mai îm-părtășesc acest lucru.(...)

În domeniul pescuitului recreativ/sportiv, spune că acum este și el pescarși reprezintă interesele pescarilor, in-clusiv la A.N.P.A. A avut discuții repe-

tate cu conducerea A.N.P.A., însă tre-buie ca totul să se facă în scris, fiindcăA.N.P.A. uită de promisiunile făcute.

În privința altor probleme, de exem-plu paza resursei, combaterea braco-najului piscicol etc., se bazează pe spri-jinul Jandarmeriei Române în toatejudețele, pentru care mulțumește.(...)

Toate problemele se puteau rezolvaprin Legea de modificare a Ordonanțeinr. 23/2008 care reglementează pes-cuitul și acvacultura. În legătură cuaceastă lege, a făcut nenumărate dru-muri la Parlament, împreună cu dl. pre-ședinte Șelaru și dl. director Talpeș, laComisia de agricultură și silviculturădin Camera Deputaților, unde au sus-ținut toate aceste puncte de vedere,iar parlamentarii au fost de acord și autrimis legea la promulgare. Din păcate,unele articole au fost declarate necon-stituționale și legea a fost retrimisă dePreședintele României, pentru revi-zuire, în Parlament.(...)

Speră într-o promulgare, cât maicurând, a legii care reglementează pes-cuitul.

MUGUREL DR~G~NESCU

ca, în viitor, să ducă la bun sfârșit atâtceea ce și-au propus să facă, cât și sar-cinile ce vor rezulta la sfârșitul lucrăriloracestui Congres. Rezumă, afirmândcă avem nevoie de organe de judecare,la nivelul A.G.V.P.S. și al asociațiilorafiliate, și respectiv, pentru soluționareaproblemelor în cadrul asociației. Semai simte nevoia de descentralizareeconomică și organizatorică a grupelor,făcută cu atenție și înțelepciune, pentrua nu cădea în capcana pierderii coe -ziunii.

Dl Francisc Vaștag,de la A.J.V.P.S. Ca-raș-Severin, lasă in-tervenția sa scrisă lasecretariat. Aceastase referă la cuprinsulconvocatorului pen-tru Adunările gene-rale, termenul în care

trebuie făcută convocarea, unde se pu-blică, de către cine etc. În același timp,susține că trebuie stabilită o sancțiuneîn cazul nerespectării acestor prevederiși anume nulitatea hotărârilor neincluseîn ordinea de zi cuprinsă în convocator,ca și în cazul nerespectării termenuluide convocare și convocarea de cătrealte persoane decât cele nominalizateîn statut. De asemenea, consideră căse impune a fi stabilită o limita devârstă în ceea ce privește personalul

angajat al asociațiilor afiliate, pentru aîncerca o dinamizare a activității aso-ciațiilor afiliate, dar și pentru a asiguraprogresul acestora, prin utilizarea mij-loacelor moderne aflate la îndemânanoastră (informatizare, marketing on-line etc.)

Dl Neculai Șelaru precizează că pro-blemele ridicate sunt complexe, necesitătimp și va apela la comisiile de sprijinpentru idei în vederea rezolvării acestora.Crede că trebuie să lăsăm Consiliuluiposibilitatea să aleagă o echipă de oa-meni care să lucreze la un proiect care,în final, va ajunge în fața Congresului.Această comisie va trebui să cuprindăeconomiști, juriști, tehnicieni, directori,

președinți și alți delegați interesați înaceastă problemă.

Dl dr. Alexandru Pun-gă, de la A.J.V.P.S.Vrancea, se referă lacâinii de vânătoare.Aduce în atenție fap-tul că, pentru câiniipontatori și prepeli-cari, se organizeazăcompetiții în adevă-

ratul sens al cuvântului, iar pentru câiniihărțuitori, copoi, jagdterrieri și teckelide vizuină, A.CH.R. a interzis cu des-ăvârșire probele de lucru. Ridică pro-blema revigorării chinologiei de vânătoareîn cadrul A.G.V.P.S., pentru toate rasele,dar mai ales pentru câinii de mistreț.

Dl Jan Dorin Calciu, director alA.J.V.P.S. Hunedoara, anunță că aso-ciația pe care o conduce și-a manifestatdisponibilitatea de a organiza copoiadaîn luna octombrie sau noiembrie 2018.

Dl Neculai Șelaru afirmă că trebuiesă facem demersurile necesare pentruînființarea unei „Asociații a posesorilorde câini de vânătoare”, care să fie afiliatăla A.G.V.P.S. și, ulterior, la A.CH.R.

La finalul lucrărilor, dl Bogdan Aga-che prezintă un program care gestio-nează toate activitățile unei asociații,și anume gestiunea membrilor, cu isto-ricul fiecăruia (înscriere, excludere,contravenții avute, permise de vânătoareși permise de pescuit).

Dl Cătălin Iluț prezintă, în continuare,aplicația sa care urmează să reducă nu-mărul de accidente de vânătoare.

La final, dl președinte Neculai Șelarumotivează absența regretată a dlui vi-cepreședinte Florin Iordache, care ne-a sprijinit cel mai mult, în toate de-mersurile întreprinse, în interes general,în ultima perioadă. Apoi declară închiselucrările Congresului A.G.V.P.S. dinRomânia și invită participanții la omasa comună.

IULIE 2018 | 9

Fragmente din intervențiile domnului vicepreședinte acad. dr. Attila Kelemen

Dl vicepreședinte Atilla Kelemenspune, pentru cei care nu știu, că a fostuna dintre cele 21 de persoane care, înanul 1969, a reînființat chinologia de vâ-nătoare și chinologia românească. Maispune că 22 de ani a fost președintele co-legiului de arbitri a ACHR. Promite că în-cearcă să ajute și această îndeletnicire.(...)

Mai prezintă câteva aspecte legatede Expo FeHoVa 2018, unde a participatalături de conducerea A.G.V.P.S. Sus-ține că prezența României la această expoziție a fost de un real succes. Au parti-cipat 231 de firme din 41 de țări. Standul României a fost vizitat și foarte apreciatde vicepremierul Ungariei, ambasadorul României în Ungaria și de o serie miniștri.Spune că, în cele trei zile cât a durat expoziția, a primit numai laude de la mii devizitatori. Spațiul alocat României a fost cel mai mare, pentru că aceasta a avutstatutul de „țară invitată”. Transmite Congresului că poate fi mândru de valoareași tradiția în vânătoare pe care o are România. Mulțumește și RNP Romsilva,care a făcut echipă cu A.G.V.P.S. și, de asemenea, conducerii A.G.V.P.S., care aprezentat foste și actuale trofee de mare valoare expozițională.

ATTILA KELEMEN


OPINIE Pe țeava puștii

Din punct de vedere psihologic,vânătorii cu ștate vechi suntpersoane mature, cu expe-

riență vănătorească de invidiat, carepot face față cu brio oricăror provăcări,indiferent de impulsuri de moment, do-rințe sau înclinații de a aspira la statu-tul de vedetă. În general, vânătoriitineri par dispuși la compromisuri șisunt, de regulă, mai impulsivi. Tocmaide aceea, de multe ori riscă greșeli denatură să le afecteze postura de vână-tor. De foarte multe ori nesocotesc sfa-turile oferite de vânătorii cu experiențăsau le iau în derâdere. Vor celebritatecu prețul încălcării normelor și reguli-lor, comportamentul lor afiliindu-se, nude puține ori, la practicile încurajate debraconieri.

În esența lui, mesajul care parafra-zează binecunoscuta exprimare „cinenu are bătrâni, să-și cumpere” scoate înevidență înțelepciunea pe care o au vâ-nătorii cu ștate vechi, oameni care, sus-țin psihologii, știu să cântăreascăfiecare decizie pe care urmează să o iași, totodată, să transmită tinerilor dinjurul lor sfaturile cele mai bune. Vână-torul veritabil are o gândire organizată,funcționează pe baza unor planuri șidispune de o dinamică amplă pe totparcursul căutării, pândei, capturării

sau împușcării vânatului. El are idei șiviziune, nu obsesii izvorâte dintr-un in-stinct primar. Întrebarea este, ce șanseexistă pentru ca vânătorii „cruzi” să seformeze armonios, să capete croialaunor vânători copți, educați, pregătițisă slujească și să apere adecvat și per-manent capitalul național denumitfond cinegetic?

Șanse există, o primă condiție fiindînțelegerea cuvintelor rostite de un vâ-nător veteran, care îmi declara cu patruani în urmă că „bărbăția pentru vânătornu înseamnă agresivitate, ci puterea dea-și stăpâni simțurile atunci când are în

față un animal aflat în bătaia puștii. Celcare nu ocrotește, nu merită să ținăarma în mână. Cine practică vânătoareadin interes, nu este vânător. Poate bra-conier. Totul pleacă de la educație și dela moralitate”.

Pare evident rolul pregătirii în ca-riera vânătorească. Performanța se fi-surează doar atunci când educația estetrecută în plan secund. Personal mi separe că o parte dintre tinerii intrați înrândul vânătorilor reflectează uneoriprea puțin atunci când ies pe teren.Deseori fac pe deștepții, încântați de eiînșiși, și se aventurează în acțiuni indi-viduale, străine de conduita vânăto-rească. O trecere în revistă a cazurilorîn care respectarea legii a fost încălcatăevidențiază, în majoritatea situațiilor,prezența vânătorilor necopți ca autoriai faptelor necinstite. Acestă realitatearată că, din diferite motive, sunt lăsatela o parte bunele maniere, instruireaminimală, modestia, simțul valorilor,conștiința datoriei, corectitudinea șialte asemenea cerințe, irelevante pen-tru vânătorii noi, însă importante și res-pectate de vânătorii vechi.

Nu vreu să arunc piatra, crezându-ifără de păcat pe toți vânătorii cu maimultă experiență. S-au înregistrat de-rapaje de la reguli și norme și la vâ-nătorii vechi, este adevărat, mult maipuține ca număr față de greșelile co-mise de proaspeții deținători ai permi-sului de vânător.

Recunosc, am întâlnit și vânători, cuani puțini în activitate, care reproșeazăvânătorilor cu vechime anumite greșeli,replica lor fiind de tipul: „Păi, și ei aufăcut greșeli, uneori exact aceleași ca alenoastre!” Este un punct de vedere eronat,care arată că educația acestor vânătorinu include un element funda mental,acela că greșeala nu se moștenește și nicinu trebuie continuată.

A face ceva pentru disciplina vână-torească înseamnă, înainte de toate, ascăpa de anumite mentalități nesănă-toase, iar până a stabili priorități, artrebui să aruncăm o privire asupraconduitei de vânător, cu experiențăde o viață, ce trebuie tratat cu respec-tul cuvenit de generația mai tânără devânători.

Mesajul din expresia „cine nu are vânători vechi, să-i cumpere” are în plan psihologic oînsemnătate deosebită, care merită analizat cu atenție și înțeles cum se cuvine. Mai alesde către vânătorii tineri, care, în cea mai mare parte, se diferențiază prin temperament,caracter și personalitate de vânătorii cu experiență.

Vânătorii vechi și noiELIADE BĂLAN

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

bărbăția pentruvânător nu înseamnă

agresivitate, ci puterea dea-și stăpâni simțurileatunci când are în față unanimal aflat în bătaiapuștii. Cel care nu ocrotește,nu merită să țină arma înmână. Cine practicăvânătoarea din interes, nueste vânător. Poatebraconier. Totul pleacă de laeducație și de lamoralitate”.

A tmosfera casnică amintită afost brutal răscolită de sunetulstrident al telefonului care,

așa cum îi era menirea incontestabilă,fusese inventat în primul rând pentrua deranja oamenii și de abia apoi pen-tru a le transmite ceva vești, pe cât po-sibil bune.

Mă așteptam să aflu orice. dar în niciun caz să fiu invitat la o vânătoare toc-mai acum, după ce trecuse iarna, se du-sese zăpada și atât pădurea, cât șiviețuitoarele, ei se bucurau de calmul bi-nemeritat al revenirii la viață a naturii.

- Ce faci mă, dormeai? am auzit gla-sul inconfundabil al prietenului meu,Marin Ferecatu.

- Nu, doar mă gândeam la cine arputea să mă deranjeze.

- Și, eram și eu pe listă?- În fruntea ei, i-am răspuns eu, pre-

făcându-mă deranjat, ia zi, ori te mă-nâncă în tălpi?

- Hm, oarecum, mi-a intrat iuteMarin în joc.

- Hai, spune care-i baiul.- Deci, am în mână o autorizație de

recoltare a unui țap, în cealaltă mânăo pușculiță nou-nouță Vierling care,printre altele, are și o țeavă pentru car-tușe de 5,6 mm, iar alături un „fraier”care a aterizat mai adineauri cu avereaasta la el, venind de la Munchen, șicare moțăie, așteptând să audă ce ho-tărâre vom lua.

- Stai, că m-ai luat cam repede.Adică, cum vine aia, că are și o țeavăde 5,6 mm?

- Măi, dar tare deștept ești! Vezi, d-aia ne-nțelegem noi așa de bine.

- De tine nu spui nimic? l-am încol-țit, grăbit ca să nu scap prilejul.

- Ho, că-ți explic acum. De-abia acumpărat-o și are la ea doar țeava de5,6 mm, cu care vrea să împuște țapulpentru care a și luat autorizația. Dar nuștie unde-l găsește.

- Și eu ce misiune am? - Tu să conduci mașina, că eu m-am

cinstit cu el până mai adineauri.- Mda, bună treabă, am bombănit

eu nemulțumit, dacă știam de la înce-

put, îți povesteam că am prișnițe pefrunte, ca să-mi potolească febra…

- Hai, lasă, că nu-mi faci tu tocmaimie driblinguri d-astea. Uite, și Dieterte salută, și îi pasează receptorul.

- Servus Țiți! se face auzit imediatglasul amicului nostru, un sas simpaticde prin Făgăraș și, totodată, prieten denădejde, care era și cabanierul de laBâlea Lac.

- Salut, Dieter! Deci tu erai „fraie-rul” ăla care moțăia sprijinit în pușcă?Deci, să-nțeleg că te-ai săturat de caprenegre și acum vrei să guști și d-astearoșii, de la câmpie?

- Da, eu eram, dar nu eram sprijinitîn pușcă, ci doar turnam în pahare, iarde capră neagră, să știi de la mine, cănu te saturi niciodată, dar tot mai bineeste doar să o admiri.

- Mă rog, voi nemții munciți și cânddormiți, nu-i așa?

Ne-am amuzat un timp, pe când elturna din nou în pahare, după care amstabilit ca a doua zi, de dimineață, săpornim la drum, deoarece eram aștep-tați de paznicul pădurii Scrioaștea delângă Roșiorii de Vede, pentru terenulcăruia fusese eliberată autorizația.

A doua zi, dis-de-dimineață, ne-amîmbarcat în mașina lui Marin, un Tra-bant 601, „Reactorul”, cum îl boteza-sem noi, deoarece, mai de fiecare dată,îl solicitam la maximum, iar consecințainevitabilă, știută și acceptată, era că,datorită turației prea mărite a motoru-lui, bujiile se ancrasau, așa că opreampe dreapta, le înlocuiam rapid cu altele,anume pregătite într-o pungă din plas-tic. Mai concret cu cele care, la rândullor, fuseseră și ele ancrasate și le arse-serăm, așa cum se cuvenea, pe aragaz,devenind astfel ca și noi.

Tot drumul până la pădureaScrioaștea am sporovăit că, slavă Dom-nului, aveam și ce să ne spunem.

Bună oară, ne-am reamintit de es-capada din iarna care de-abia trecuse,când un tip din comuna Măldăieni,care copilărise cu Marin al meu, s-a totținut de capul nostru să facem rost decâteva setci cu care să mergem cu el la

o baltă a nimănui, care era plină cupești imenși, numai somni și crapi, darpe care nu-i putea prinde nimeni, de-oarece balta era plină cu buturugi șicrăci de care s-ar fi agățat sculele.

- V-ați mai întâlnit cu Zvâc? ne-a în-trebat Dieter, pocnind din palme lapronunțarea poreclei pe care noi i-o pu-seserăm deoarece, de câte ori povesteacum era la pescuit, imposibil ca măcarun pește să nu facă o vreo mișcarebruscă, de fapt un „zvâc”, și să-i scape.

- Nu prea am mai avut timp de el,dar mare minune ca să nu fie și el pe lanea Zamfir, paznicul de vânătoare cucare este prieten.

- Mi-ar face plăcere să-l revăd, ne-aspus Dieter zâmbind cu nostalgie, maițineți minte cum am plecat de la baltă?Cum eram de rebegiți după gerul nă-prasnic din timpul nopții și aveam mâi-nile albastre de ger și vânt, iar apaînghețase pe degetele noastre, scoțândașchiile de gheață din copcile prin carevârâsem setcile în apă, iar de câte oribubuia gheața sub picioarele noastre,ne speriam să nu ne înecăm.

- Dar tu nu știi ce față ai făcut când,dimineața, după ce am tras setcile afarăpe gheață și, din somnii și crăpălăii ăiacât picioarele lui de lungi, ne-am alescu trei roșioare și doi cărășei care, ime-diat cum i-am scos la aer, au și înghețatinstantaneu.

- Exact, văzând amărâții ăia de peș-tișori care înghețaseră pe loc la picioarelenoastre, îmi venea să-l omor pe Zvâc, șiDieter a izbucnit în hohote de râs. Ne-vastă-mea îmi dăduse ordin clar să nuurc la cabană fără cel puțin un somn caresă aibă măcar zece kilograme, din careea urma să gătească nu știu ce șmecheriid-ale ei, pe care le și promisese invitațilorla masa de Revelion.

- Dar mai țineți voi minte cum aurămas sătenii stană de piatră când auzărit „Reactorul” nostru mergând peulița mare?

- Văleu, a izbucnit și Marin în ho-hote de râs, păi când am tras afară dinapă cele șase setci înghețate instanta-neu, motiv pentru care ne-am ales cuun ghem imens de sfoară neagră maimare decât Trăbănțelul, deoarece numai încăpeau în portbagaj, am pus ghe-mul deasupra, legându-l de mașină cusfori trase prin geamurile ușilor.

- Ce fețe uluite aveau țăranii…

– va urma –

IULIE 2018 | 11

POVESTIRI

Amintiri cinegetice (I)ȚIȚI

Se anunța un sfârșit de săptămână tihnit, cu o luminăblândă a soarelui și cu foarte puțină muncă pe lângă casă.Cum ridicam privirea de pe paginile revistei Vânătorul șiPescarul Român, pe care o răsfoiam nu mai țin minte acâta oară, fiind nerăbdător în așteptarea număruluiurmător, zăream cerul senin și norișorii zburdalnici cucare se juca adierea ușoară, mai mult de dezmierdare.

D e aceea, vom încerca să siste-matizăm tematica clocitului,așa încât să poată fi sesizate și

reținute diferențele între specii, impor-tante pentru supraviețuirea acestora.

Începerea clocitului diferă, în pri-mul rând, între speciile nidifuge și ni-dicole. Pe când nidifugele începclocitul unui cuibar cu multe ouă, deregulă imediat după depunerea ulti-mului ou, nidicolele încep clocituldupă depunerea primului ou, în cazulcelor ce depun două ouă, și după de-punerea celui de-al doilea ou, în cazulcelor ce depun 3-4 ouă. Drept urmare,ouăle nidifugelor vor fi clocite aceeașiperioadă, ceea ce conduce la sincroni-zarea eclozării puilor, uscării pufuluiacestora și părăsirii cuibului, pe cândla nidicole eclozarea are loc diferențiatîn timp, cu semnificația dezvoltării di-ferite și supraviețuirii, în situații difi-cile, doar a primului sau primilor doipui eclozați. Asupra explicației acestuiaspect vom mai reveni.

În al doilea rând, trebuie reținut căfenomenul clocitului nu se desfășoarăîn mod continuu, ci cu anumite pauze,diferite de la specie la specie. Astfel, fă-zănițele, potârnichile și alte specii gra-nivore, dar nu numai, fac pauze,necesare mișcării și hrănirii, dimineațadupă ivirea zorilor (orele 5.00-7.00) șidupă-amiaza, când soarele începe săcoboare spre apus (orele 16.00-17.00).Pauzele sunt mai lungi după-amiaza șidin ce în ce mai scurte pe măsură ceclocitul înaintează spre momentul eclo-zării. De la regula celor două pauze, dedimineața devreme și de după-amiază,sunt constatate unele abateri ca, deexemplu, în cazul rațelor sălbatice, carefac astfel de pauze și noaptea. Acestobicei nu trebuie să ne surprindă dacăluăm în considerare faptul că rațele sehrănesc și pe timpul nopții.

Clocitul cu schimbul, cunoscut laspeciile monogame de gradul A, ur-mează un regim mai puțin cunoscut,diferit și el de la o specie la alta. Ast-fel, se susține că la porumbei masculiiar cloci doar ziua, mai ales dimineață.La speciile răpitoare de zi, masculiiclocesc mai puțin, iar la unele specii,aceștia se ocupă doar de aproviziona-rea cu hrană a femelei clocitoare,hrană pe care o aduce și o depune pemarginea cuibului. La speciile răpi-toare de talie mare, schimbul se reali-zează după o zi întreagă și chiar dupămai multe zile, pe când la speciile ră-pitoare de talie mică, schimbul se facecu orele, în aceeași zi. La cioara grivă,clocitul se face exclusiv de femelă, pecând la corb și cioara nea gră este po-sibil schimbul la clocit între soți. În li-


STUDIU

Din observații făcute direct în natură și ca urmare adatelor certe obținute de cei ce s-au ocupat cu incubațiaartificială a ouălor de păsări sălbatice s-au putut trageconcluzii importante în legătură cu fenologia clocituluiacestora, pentru cinegeticieni, protecționiști,conservaționiști și alte persoane interesate. Aceastafiindcă, într-un fel se desfășoară clocitul la fazan șipotârniche, în cuiburi simple așezate direct pe sol uscat,altfel la rață și gâscă, în cuiburi amenajate pe sol maiumed, altfel la porumbelul gulerat și turturică, în cuiburisumar construite la înfurcătura ramurilor, altfel lahuhurez și cucuvele, în cuibare localizate pe putregai înscorburi, și altfel la ciori, coțofene, corbi, acvile etc.

Cinegetică (VIII)CLOCITULText NECULAI ȘELARU, fotografie VLADIMIR TALPEȘ

teratura de specialitate se prezintăaparte cazul unui corb mascul a căreifemelă a fost ucisă în perioada cloci-tului, iar acesta a preluat singuraceastă sarcină și a scos cu succespuii. Oricum, masculii de corvidee, cași cei ai speciilor răpitoare, participăefectiv la creșterea puilor și la aduce-rea de hrană și crenguțe cu frunzeverzi în cuib, în perioada clocitului șia creșterii acestor pui.

Durata incubației diferă și ea înfuncție de specie, dar și în cadrul ace-leiași specii, în funcție de starea indi-vizilor, vechimea ouălor, factoriimeteorologici, lungimea pauzelor șialtitudine. Se cunoaște că la oul proas-păt, cu aspect mai puțin lucios decâtcel vechi, incubația este mai scurtă,fapt ce contribuie și el la sincronizareaeclozării. Se mai știe, de asemenea, căincubația ouălor mari durează maimult decât a ouălor mici, dar sunt șiunele excepții de la această regulă.

Seceta îndelungată face ca em-brionul să se usuce ușor și să piardădin volum în ou, pe când surplusul deumiditate îl face să crească, în ambelecazuri eclozarea fiind afectată sau im-posibilă. Aceasta fiindcă, din cauzauscăciunii, membrana de sub coajaoului se întărește și puii gata de eclo-zare nu au suficientă putere să o per-foreze ori fiindcă, din cauza umezelii,puii se dezvoltă mai mult, ocupă totspațiul interior al oului și nu mai auloc pentru efectuarea mișcărilor nece-sare spargerii cojii oului cu ciocul.

Și amplasarea cuibului poate con-stitui un factor determinant pentru in-cubație. De exemplu călifarii, carecuibăresc frecvent în vizuini sau scor-buri, au o incubație mai lungă decâtrața mare, care așază cuiburile în lo-curi mai vulnerabile, ceea ce a impusîn timp, prin selecție naturală, rămâ-nerea raței timp mai redus în astfel delocuri riscante.

Mai amintim doar migrația, carepoate fi factor accelerator pentru in-cubație, deoarece speciile care mi-grează clocesc timp mai scurt și au puicu creștere mai rapidă, îndeosebi spe-ciile care produc două rânduri de puiîntr-un sezon, pentru a putea fi apțide plecare la timpul potrivit.

În legătură cu clocitul se impunesă mai reamintim cazurile, destul defrecvente, de părăsire a cuibului, dincauza deranjării păsării clocitoare.Tendința părăsirii cuibului se mani-festă gradual, în funcție de faza cloci-tului. Dacă ouăle sunt proaspete șicuibarul nu este încă complet(depus), părăsirea poate avea loc lacea mai neînsemnată speriere. După

începerea clocitului, tenacitatea păsă-rii clocitoare crește pe măsură ce seapropie de momentul eclozării ouă-lor. Această părăsire a cuibului diferăînsă de la specie la specie și de la o fe-melă clocitoare la alta, în funcție desensibilitatea acestora față de anu-mite tipuri de deranj. De reținut, to-todată, că femelele sunt mai atașatede progeniturile eclozate decât de cui -bul cu ouă. Aceasta nu înseamnă căunele femele nu pot părăsi și progeni-tura, chiar nidicolă, în situații de marerisc pentru ele.

Dacă clocitul a mers bine și em-brionul a avut o dezvoltare normală,urmează eclozarea.

–Prelucrare concisă din „Biologia și Principiile culturii vânatului”, de A.M. Comșia.

IULIE 2018 | 13

În legătură cu clocitulse impune să mai

reamintim cazurile, destulde frecvente, de părăsire acuibului, din cauzaderanjării păsăriiclocitoare.

CE VÅN~MMAMIFERE: căprior (mascul),mistreț, șacal, vulpe.PĂSĂRI: cioară grivă, cioarăgrivă sudică, coțofană; de la 10 iulie: stăncuță.

Î n ceea ce privește îmbrăcămintea,progresul tehnologiilor și noile ma-teriale de fabricație au adus schim-

bări semnificative, astfel încât s-a ajunsla o îmbrăcăminte ușoară, impermea-bilă și cu factor ridicat de „respirabili-tate”, ce permite menținerea unuiconfort sporit, indiferent de intensita-tea efortului fizic pe care îl facem.

Practic, confortabil și rezistentPrivind la momentul actual, este

luna lui Cuptor și, fie că ieșim la comba-tere la răpitoare sau la un căprior, rela-tiv la îmbrăcămintea pentru vânătoare,vom avea în vedere, în principal, confor-tul fizic personal, culorile, impermeabi-litatea și „respirabilitatea” vestimentațieiși, nu în ultimul rând, rezistența mate-rialelor din care este confecționată.

Deși ziua este cald, în zori esteadesea răcoare și umezeală. Pentruacest moment, îmbrăcămintea în maimulte „straturi” subțiri a fost dintot-deauna recomandată. De la tricoul îm-brăcat pe piele și până la jachetaexterioară, fiecare rând de îmbrăcă-

minte creează un „strat termic” izola-tor. Se formează astfel „bariere ter-mice” stratificate, fiecare conservând,în funcție de fibra textilă, temperaturadin imediata vecinătate, ferindu-ne derăcoarea și umezeala dimineții.

Următoarea problemă este transpi-rația. Cunoaștem senzația neplăcutăcând, după efortul fizic depus, transpi-răm, un fapt cât se poate de normal șisănătos, dar după care, de regulă, tre-

buie să ne oprim și să stăm pe loc, fiepentru a observa terenul, fie pentru căam ajuns la locul de pândă. Problema afost rezolvată odată cu noua tehnologiede confort și climatizare care permite„respirabilitatea” materialului. Noilefibre textile, cu o textură și structură spe-cială, absorb transpirația de la nivelulpielii și transferă umiditatea spre exte-rior, accelererând procesul de evaporarea apei. Tricoul nu se udă, rămânândpractic uscat la suprafața pielii. Aceastătehnologie, cunoscută adesea sub nu-mele de clima control, permite menține-rea unui confort stabil, permanent, fie căsuntem în mișcare sau în repaus.

Pentru perioada de dimineață este re-comandat să ne îmbrăcăm „ușor”, pentrupartea de deplasare, un tricou și un pu-lover sunt suficiente, iar apoi să adăugămo jachetă când ne-am așezat în stand.Fibra sintetică fleece înlocuiește cu succeslâna, având proprietăți termice similareși o „respirabilitate” foarte ridicată. Ja-cheta exterioară trebuie să fie impermea-bilă pentru ploaie și vânt și esterecomandat să aibă și ea un grad ridicat


ECHIPAMENT Sezonul estival

Îmbrăcăminteapentru vânătoareText și fotografie MAC

Vânătoarea, în general, a adus dintotdeauna în discuție, pe lângă alegerea armei și amuniției, aspectul echipamentului. De la îmbrăcăminte și încălțăminte și până ladispozitivele optice folosite, toate constituie elemente ce țin atât de preferințelepersonale, cât și de cunoașterea tradiției, dar și a noutăților și a tendințelor existentepe piața de specialite la momentul respectiv.

de „respirabilitate”. În plus, un design cufante de ventilație este de apreciat.

Pantalonii trebuie să fie lejeri și săpermită mișcările fără a stânjeni. Pre-ferabil, tot din material impermeabil șicu aceeași respirabilitate ca și jacheta.Un număr suficient de buzunare ne vapermite stocarea tuturor „mărunțișuri-lor” atât de necesare, de la briceag lalanternă. Modelul „cargo”, cu buzunarelaterale pe picior, a câștigat o mare po-pularitate în domeniul outdoor.

Culoare și textură pe măsurăFie că stăm în stand sau ne depla-

săm pe traseu, culorile camuflaj, în

ton cu nuanțele terenului și vegetațieila momentul respectiv, sunt cele carene vor ajuta să ne facem „nevăzuți” înconturul peisajului natural. Chiardacă este vorba de un desen ce imităstructura vegetației sau, mai nou,doar de un colorit pe tonuri inspiratedin culorile naturale, toate ne vorajuta să devenim parte din mediul încare ne aflăm. Acoperirea feței și amâinilor este o măsură foarte bine ve-nită, deoarece vom elimina astfel „pe-tele de culoare”, altfel foarte vizibiledin cauza nuanței sensibil mai des-chise a pielii, în contrast cu restulechipamentului.

Cât privește anihilarea zgomotuluiprodus în mișcare, îmbrăcămintea tre-buie să fie confecționată dintr-un ma-terial cu textură moale, care să nufoșnească. Păstrarea liniștii în timpuldeplasării, cât și în stand, sunt ele-mente cheie ce pot înclina decisiv ba-lanța succesului în favoarea nostră. Înplus, există materiale care blocheazămirosul uman, folosind o tehnologiemodernă, bazată pe încorporarea car-bonului în structura fibrelor textile.Dispare astfel și amprenta odorifică cene poate trăda prezența în teren. Estedrept, costă ceva mai mult, dar meritătot efortul financiar!

Cantități pentru două porții: 600 gmușchi de căprior, 25 g de unt, 15 g defăină, 40 ml ulei, 50 g de slănină, 2 linguride pastă de tomate, ½ de litru vin roșu,5 lingurițe de oțet, morcovi, o ceapă, uncățel de usturoi, câteva foi de dafin, cim-bru, pătrunjel verde, sare și piper boabe.

Preparare:se împănează carnea cu bu-cățele fine de slănină și se așează într-o cra-tiță cu felioare rotunde de morcov și ceapă,un cățel de usturoi întreg, foile de dafin,cimbru, câteva fire de pătrunjel, sare, piperboabe, vinul rosu, oțetul, două linguri de uleiși un pahar cu apă. Se lasă carnea în baiț 2-3 zile. Înainte de a o găti se scoate, sezvântă într-un șervet, se unge bine cu untși se pune pe grătar, câte zece minute pefiecare parte pentru a fi pregătit mediu sause lasă un pic mai mult pentru bine făcut.

Sosul vânătoresc: baițul în care astat carnea se pune să fiarbă într-o cratițăpână scade la jumătate. Se trece prinsită, se adaugă pasta de tomate și făina,după care se ține la foc mic 4-5 minute,amestecând permanent, până se leagă.

Servire:servim carnea rumenită pe unplatou, adaugând legumele fierte și sosulvânătoresc. Un pahar de vin roșu demisec,shiraz/pinot noir, va adăuga un plus de sa-voare bucatelor. Poftă bună!

IULIE 2018 | 15

MUȘCHI DE CĂPRIOR CU LEGUME ȘI SOS VÂNĂTORESCNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Preparatele culinare cu mușchi de căprior au fost mereuapreciate de meseni. Servite cu sos vânătoresc și legume, potconstitui atracția unei mese oferite pentru o ocazie specială.


STUDIU

C u un minim de efort, dar cuatenție în privința protejăriinucleelor populate împotriva

prădării, se pot crea premizele uneiactivități vânătorești interesante înRomânia, precum în Spania, Franța,Germania etc.

Prin eventuala introducere a lapi-nului în cât mai multe zone care sepretează din țară, am pune în valoareo nișă ecologică nefolosită, mai ales încondițiile diminuării efectivelor de ie-puri de câmp, și am favoriza nebănuitde mult prădătorii specifici, dintrecare mulți protejați prin lege, cu efec-tive în regres evident în Europa (pi-sica sălbatică, bufnița, huhurezii,striga, ciufii etc.).

Riscul ca specia să devină supără-tor de stricătoare pentru agricultori,pomicultori, viticultori și silvicultori,nu există în România, datorită exis-tenței unui număr mare de prădătorinaturali. Măcar să se reușească natu-ralizarea speciei în cât mai multe zone

din țară, pentru a putea deschideefectiv vânătoarea, în viitor, și laaceastă specie.

DescriereLapinul seamănă foarte mult cu ie-

purele de câmp, dar se deosebește înmod evident de acesta, prin mărime,culoarea blănii, forma și lungimeaurechilor și lungimea picioarelor.Greutatea sa nu depășește, decât ara-reori, 1,5 kg, la o lungime a corpuluide 40-45 cm, din care coada este de 7cm. Blana sa prezintă nuanțe de gri,bej și brun, cu tentă de iarbă uscată.Doar albul de sub coadă se distingemai tranșant când iepurele fuge. Deremarcat culoarea gri a pufului aflatsub jar, spre deosebire de cea alburiea iepurelui de câmp. Având picioarelemai scurte, pare mai îndesat decât ie-purele de câmp, iar urechile sale maimici nu se pot confunda cu cele evi-dent mai lungi, mărginite cu negru,ale celui din urmă. De altfel, urechea

îndoită a lapinului nu atinge vârfulbotului, așa cum se întâmplă la iepu-rele de câmp. Sunetele scoase de la-pini constau într-un fluierat subțire,discret, în caz de pericol și într-unmormăit, la fel de discret, al masculu-lui care urmărește femela în călduri.Un alt sunet specific lapinului este celde alertare al celorlalți membri ai co-loniei, scos prin baterea pământuluicu picioarele din spate. Când esteprins, se vaită precum iepurele decâmp, dar puțin mai ascuțit. Dentițiasa prezintă 28 de dinți, ca și a iepure-lui de câmp, dispuși potrivit formuleidentare:

Se susține că simțurile sale, în spe-cial auzul și văzul, ar fi mai dezvoltatedecât la iepurele de câmp. Urmelesale sunt identice cu ale iepurelui decâmp, dar mai mici. Depune excre-mentele grămadă, în același loc, deregulă pe ridicături și în imediataapropiere a gurei vizuinelor.

BiotopChiar dacă preferă solurile ușoare,

în care își poate săpa ușor vizuinele,preferând terenurile uscate și calde,se poate instala în aproape orice tipde peisaj, situat până la 500-600 m al-titudine. În alte țări îl întâlnim pe ae-roporturi, în cimitirele mărginașelocalităților, pe povârnișurile auto -străzilor, în malurile abrupte situatede-a lungul râurilor, în diguri, în mo-vilele din șesuri și, mai ales, pe costi-șele însorite cu pâlcuri de arbori,printre care crește vegetație erbaceesălbatică. Preferă totuși solurileușoare, nisipoase, ușor drenabile, aco-perite cu vegetație arbustivă și erba-cee din abundență.

HranaConstă în plante sălbatice și de cul-

tură, coajă de arbuști și pomi fructiferi,mlădițe tinere de arbori și arbuști,boabe de cereale și porumb etc. Prinmodul său de hrănire poate produceprejudicii în viile și livezile tinere,unde roate coaja și mănâncă muguriiplantelor, în culturile de cereale și delucernă, unde poate produce pagubevizibile, în grădinile de legume și pe-penării etc.

Stricăciunile pe care le poate pro-duce prin hrănire, dar și prin perfora-rea digurilor, a condus la categorisirealui ca specie riscantă de colonizat.

În prezent, în România, lapinul nu mai prezintă nici unfel de interes. Dar, în condițiile reducerii numărului despecii cinegetice admise la vânătoare și al scăderiicotelor de recoltă pentru acestea, precum și alpotențialului extraordinar de înmulțire al lapinului,constatat în alte țări europene în care specia esteapreciată de mare interes vânătoresc, se impune areconsidera specia și în țara noastră.

Specii în pericol

Iepurele de vizuină (II)Text FRANC PLĂIEȘU, fotografie NECULAI ȘELARU

I 21 C 00 N 65

De remarcat totodată că, asemeneaaltor specii de iepuri, este cecotrofag,adică își mănâncă excrementele încondiții de hrănire precară, dar și pen-tru un surplus de vitamine consideratindispensabil acestuia.

ComportamentTrăiește în colonii, în apropierea

grupului de vizuine (garene), de carese îndepărtează, de regulă, foartepuțin. Doar în condiții vitrege, con-strâns de foamete, de secetă sau debulversarea gravă a teritoriului său, sedepărtează, din aproape în aproape,de locul în care s-a născut. De aceease susține că lapinul moare la maxi-mum 150-200 m de locul în care s-anăscut.

Se hrănește în general seara, dupăapusul soarelui, și noaptea, adeseoriîntârziind și dimineața, pe lumină, lagura vizuinelor. Pe timp frumos, darși pe furtună, pot fi frecvent găsite șiexemplare rămase în afara vizuinei,pe timpul zilei, dar numai dacă vege-tația îi permite camuflarea. Se susținecă, pe timp de ploaie și vânt, lapinii arfi chiar mai activi.

De remarcat că teritoriul familialal lapinului, care cuprinde și grupulde vizuine al acestuia, este strict deli-mitat și apărat cu agresivitate împo-triva oricărei intruziuni. Între masculiau loc lupte aprige și pentru posesiafemelelor.

Viața în familie, în vizuine și ime-diata apropiere a acestora, le favori-zează autoprotecția. Primul lapin caresimte vreun pericol bate cu zgomot,cu picioarele dinapoi, pământul. Laacest semnal lapinii se refugiază îngăuri. Ultimele rămân iepuroaicelebătrâne, care repetă semnalul dealarmă până ce întregul grup se refu-giază, apoi intră și ele înăuntru.

ReproducereaLapinul este o specie extrem de

prăsitoare. Se susține că nu există nici

o altă specie de faună cinegetică la felde prolifică. Explicația acestei prolifi-cități constă în vârsta minimă de re-producție, care este 6 luni la femelă și12 luni la mascul, la care se adaugăun timp de gestație scurt, de cca. 30de zile, și o perioadă lungă de împe-rechere, din februarie până în septem-brie, perioadă în care fată de 3-6 ori,câte 4-8 și chiar 10-12 pui.

Cu câteva zile mai înainte de anaște, femela sapă o vizuină separată,de aproape 1 m lungime, dreaptă saucurbă, dar întotdeauna oblică în jos.Fundul vizuinei este lărgit, iar cotlo-nul este garnisit cu ierburi uscate șipăr smuls de pe burta femelei. Aici ie-puroaica naște puii.

Ei sunt născuți orbi și fără păr,stare pe care o depășesc în primele 10zile, și sunt alăptați 3 săptămâni,după care ies din vizuină și devin in-dependenți.

Când iepuroaica părăsește vizuinapentru a se hrăni, astupă cu pământintrarea în vizuină. Pe măsură ce puiicresc, lasă o fantă, din ce în ce maimare, pe unde pătrunde lumina înă -untru, până ce puii ies afară.

Deși iepuroaica-mamă fată puii învizuine separate, pe care le astupă lagură cât timp puii sunt mici și nu potieși la gura acestora, aceștia pot cădeaușor pradă câinilor și vulpilor, care îisimt și le sapă vizuinele, precum și di-horilor, beicilor, hermelinelor și ne-văstuicilor, care pătrund în vizuinepentru a se hrăni cu puii neputincioșide lapini, dar și cu exemplare adultedacă le poate prinde.

Se mai susține că femelele nasc învizuine separate de colonie, pentru aferi puii proaspăt născuți de iepuriicare au obiceiul să-i omoare.

De remarcat, în plus, referitor laprolificitate, că iepuroaicele născuteîn prima parte a anului pot avea, larândul lor, primul lot de pui încă dintoamna aceluiași an.

Lapinii trăiesc în mod normalpână la 6 ani, în mod excepțional pu-tând atinge maximum 10 ani.

IULIE 2018 | 17

Lapinul seamănăfoarte mult cu

iepurele de câmp, dar sedeosebește în mod evidentde acesta, prin mărime,culoarea blănii, forma șilungimea urechilor șilungimea picioarelor.Greutatea sa nu depășește,decât arareori, 1,5 kg, la olungime a corpului de 40-45 cm, din care coadaeste de 7 cm.

A șezarea geografică a țăriinoastre, prezența arcului car-patic, diversitatea zonelor de

relief, precum și dispunerea acestoraîn trepte, ne oferă privilegiul de a nebucura de o mare biodiversitate. Spe-cii care în alte țări sunt amenințate cudispariția se găsesc la noi în densitățiconsiderabile. Este cazul ursului brun,a lupului sau a pisicii sălbatice.Aceeași poziționare georgafică neconferă avantajul prezenței noastrepe rutele de migrare ale păsărilor.Astfel, ne putem bucura, în anumiteperioade ale anului, de prezența gâș-tei cu gât roșu, a călifarului alb sau abecaținei mari. Cea mai cunoscută șiașteptată perioadă pentru cei pasio-nați de vânătoarea „la pană” și de vâ-nătoarea în echipă, cu un câine devânătoare, este perioada de pasaj aprepelițelor.

Avem datoria să ne îngrijim cu toțiide această bogăție neprețuită, în a opăstra nealterată pentru generațiile vii-toare. Este o îndatorire de onoare, pe

care, din punctul meu de vedere, o arefiecare dintre noi, vânătorii. Îmi vineîn minte axioma pe care o aminteaIonel Pop în scrierile sale: „Cel ce nu eocrotitor al vânatului, nu e vânător”.

Mulți poate veți spune că influențanoastră individuală este una neînsem-nată și că cei care se ocupă de adminis-trarea și gestionarea fondurilorcinegetice sunt actorii principali. Euspun că fiecare dintre vânători, prin cu-noașterea și respectarea legilor scrise șinescrise ale eticii vânătorești, prin im-plicarea în activitățile de evaluare aefectivelor de faună de interes cinege-tic, în activitățile de educare a noilorvânători, participă la susținerea și păs-trarea speciilor de animale și planteexistente astăzi pe teritoriul României.

Vânătoarea este mult mai multdecât actul de împușcare a unui ani-mal sălbatic. Ea presupune cunoaște-rea arealului și obiceiurilor speciilorde vânat, respectarea epocilor de vâ-nătoare, practicarea cu precădere avânătorii de selecție, respectarea co-telor de recoltă. Secole de-a rândul,natura ne-a oferit cu mărinimie daru-rile ei de hrană și adăpost și ne-auimit cu frumusețea lucrărilor sale.Oamenii, în timp, mânați de dorința

DIN TEREN


Pașii pe cărările vânătorii ne pot duce în atâtea locuri minunate și diverse: de la luncaDunării, pornind în amonte pe malurile râurilor prin zonele de câmpie și pădurile defoioase, spre văile line și culmile rotunjite ale dealurilor, urcând pieptiș prin pădurile deconifere ale căror vârfuri se ridică spre crestele semețe ale Carpaților. Câte locuri, atâteaamintiri și întâmplări. Un caleidoscop de imagini, sunete și miresme, o lume de basm, înmulte zone neatinsă de mâna omului, dezvăluindu-ni-se așa cum a fost ea creată.

De-ale vânătoriiText și fotografie MARIA SĂVULESCU

IULIE 2018 | 19

Invitație la reflecție…

evoluției, a cunoașterii, au ajuns „săașeze cătușe tot mai strânse pe mâinilecelei ce înainte vreme îl stăpânea”(Ionel Pop, „Vânătorul și natura”,1969, p.14). Tot Ionel Pop, făcând re-ferire la ancestrala relație a omului cunatura, descrie cu o simplitate dure-roasă starea de fapt: „Omul descoperăcămările tainice ale bogățiilor natu-rale, le sparge porțile, le răpește como-rile pe care înainte nici nu le bănuia. Îidibuiește izvoarele de putere și le în-dreaptă spre slujirea lui. Cu cât a prinsmai multă putere, cu atât a descoperitși și-a apropiat mai multe din taineleputerii naturii și, rând pe rând, le-a în-tors pe toate ca să robească pe aceea că-reia odinioară îi era sclav” („Vânătorulși natura”, 1969, p.15).

Locul vânătorului este în mijloculnaturii, de unde se poate bucura defrumusețile și minunile ei și de undepoate vedea nevoile ei și ale tuturorviețuitoarelor. Vânătorul trebuie să fieîn primul rând protectorul naturii, șiacesta este și modul firesc în care artrebui să fie perceput de societate. Elpoate fi cel ce, cu strictețe și fermitate,le reamintește ciobanilor sau agricul-torilor neglijenți ori nepăsători că tre-buie să respecte legile, să prețuiascăși să păstreze curate habitatele anima-lelor, necontaminate și nevandalizate.El este cel care poate exclude din rân-durile lor pe cei ce nu se supun legilorscrise și nescrise și care, prin atitudi-nea lor, fac de ocară breasla vânăto-rilor. El este cel ce aduce hranăviețuitoarelor în iernile grele, le con-struiește adăposturi, le analizeazăcomportamentul și le simte când suntsperiate sau amenințate. Ca vânători,suntem fiecare dintre noi membri aiunei asociații sau club de vânătoare,unde plătim o cotizație anuală. Ar fiminunat dacă fiecare dinte noi, măcaro dată într-un sezon, am face o activi-tate benevolă în folosul fondului devânătoare și a sălbăticiunilor.

Gândindu-mă la zilele și nopțile pe-trecute în teren, clipele în care pușcamă însoțea atârnată pe umăr, îmi ser-vea drept sprijin în observator, se ri-dica spre cer urmărind vânatul în zborsau se odihnea alături de vânat, la ta-bloul de vânătoare, sunt cu mult maimulte decât cele în care a declanșatfocul. Și ceea ce este și mai interesanteste că cele mai frumoase și memora-bile momente sunt cele din perioadeleîn care ea mi-a fost însoțitor mut, celeîn care nu a glăsuit. Glăsuirea ei esteurmată de momentul de liniște și recu-legere de după. Nici un vânător nu îșidorește ca acea liniște să fie curmatăde țipătul vânatului rănit. Astfel de

momente sunt cele de care fiecare vâ-nător își amintește cu părere de rău șide care nu este mândru.

Tălpile încălțărilor de vânătoare aupurtat vânătorul prin tufele dese,peste canalele mâloase, peste urmelede mistreți, căpriori, vulpi și șacali, ca-râmbul cizmelor s-a plecat în fața cer-bului doborât în semn de respect.Vânător este acela care le poartă astfelși nu așezate cu trufie peste vânatuldoborât. Legile nescrise ale vânătorii,cele după care s-au ghidat bunicii șistrăbunicii nostri, sunt oglinda respec-tului ce-l poartă vânătorul pentru ca-marazi, natură și vânat. Modul în carene îmbrăcăm, în care ne tratăm cama-razii, în care tratăm vânatul din terensau pe cel doborât, este cartea de vi-zită a fiecăruia și ar trebui să fie un cri-

teriu de selecție pentru accesul într-ogrupă de vânătoare.

Poate că discursul meu din acestarticol a fost unul puțin mai sever, dartare îmi doresc ca lucrurile negativesă rămână excepții. Din anii copilăriei,de când tata mă lua cu el la vânătoareși până astăzi, s-au scurs mai mult departuzeci de ani. În tot acest răstimp,m-am întâlnit cu mulți vânători și, dinfericire, marea lor majoritate au fostoameni care au iubit și iubesc arta vâ-nătorii, natura și sălbăticiunile ei. Spi-ritul de camaraderie și prietenie estecaracteristic vânătorilor adevărați, șiselecția se face cumva firesc, natural.

Depinde de fiecare dintre noi săpăstrăm și chiar să înmulțim ceea ceavem astăzi. Aceste daruri rămânpeste timp.

„Tudor și cu mine ne aflam în clasaa 7-a de liceu. Eram tocmai în vacanțade a nul nou și băteam iepurii pe câmpcu țăranii vânători din satele noastre. Eivorbeau in sistent de vizitarea unui bâr-log de urs, pentru a mai „stârpi” ceva dinaceastă sămânță, de oarece, într-adevăr,se înmulțiseră în mod anormal, pricinu -ind în cursul verii trecute enorme pagubeîn vite mari și oi. Ca băiețandrii-vână-tori, po sedând deja o fișă bună în ma -terie de urși, am fost acceptați pentru oatare expediție. Într-o zi de ianuarie, peun ger crân cen și o zăpadă-pulbere pânăla genunchi, am pornit-o cu noaptea-ncap, împreună cu tâ nărul țăran Ion, vâ-nător de „mărunțișuri”, și cu nenea Năs-tase, meșter în ale vânatului mare,având un răvaș de 3-4 urși. Ținta erabârlogul vestit din Pârâul lui J., situatspre fundul munților, la o înălțime de

1.200 m, pădurea fiind de brădet. Amluat și doi câini tineri cu noi, nemeșteșu-giți însă pentru urs. După un marș is -tovitor de șapte ore cu coasta-n piept,cum nici nu se poate alt fel în Munții Fă-gărașului, ajunserăm în apropierea locu -lui: un fund de pârâu zdren țuit destâncărie și turbat în cădere. BătrânulNăstase ne descrisese exact înfățișareabâr logului pe care el îl văzuse ultimadată cu cinci ani în urmă.

Un bloc de piatră în unghi drept.Înăl țime doi metri. Intrarea în bârlog, ocrăpătură în partea de jos a unghiului.În față un mic platou de 3 pe 3 metri, acărui margine o con stituie un perete cuo adânci me prăpăstioasă de șapte metri.Deasupra bârlogului, un brad uriaș carese vede de departe între ceilalți. Or, dedata asta lipsea tocmai el, din care cau -ză se dezorientase badea Năs tase. După

o dibuire de un ceas, ne-am hotărît să„facem” din nou coasta în curmeziș, mer-gând unul sub altul para lel, la distanțăde 30 de pași. Câinii, pe care Ion îi purtade lanț, făceau mutre apatice și plictisite,semn pentru noi că am făcut expedițiadegeaba. Deodată auzim fluieratul scurtal lui Tudor, la care semn au venit la elNăstase și Ion cu câinii. Eu am rămas peloc dea supra, de unde însă nu vedeamnimic din ceea ce se întâmpla sub mine

„Asta-i gaura”, zise pe șopti te Năs-tase, iar câinii trăgeau cu nasul spre ea.În clipa aceea se auzea un mormăit, așacum îl produce un urs care se for țează săiasă dintr-o strâm toare.

„Drumul la câini, Ioane” strigăTudor, în timp ce da să scoată pușca delaspate și să tragă cocoașele. Aceeași miș -care o face și Năstase, care avea o „mo-ghiogă” cu capse ce se încărca pe la gurăși care era legată cu o batistă peste co-coașe pentru a apăra capsele de zăpadade pe crengi. Ion apucase să slobozeascănumai un singur câine, luase coastadrept la vale, cu arma cru ciș pe spate, șicăzuse peste perete în abis, rămânândtea făr și nemișcat în zăpadă, ca un șoa-rece. Năstase a sărit după trunchiul debrad la doi pași, a stârcit jos și a statacolo încremenit cu arma legată. Tudor,căruia tatăl său îi spusese că la gauraaceea se trage nu mai de deasupra, făcuseun salt în stânga, ca să se cațere la res-pectiva poziție de trage re. Din nenorocireînsă, după patru pași în sus, scapă cu un


RESTITUIRI Probleme istorice

Preluate din istorisiri demne de încredere, unele scriseiar altele povestite, și din trăiri personale aparte, unelecu adevărat primejdioase, vă prezentăm, spre cunoaștere,pentru cei ce consideră fiara inofensivă și numaifolositoare, nicidecum riscantă pentru om, mai alesvânător, și bunurile acestuia. Redăm, în continuare, ceade-a doua parte a articolului cu același titlu, publicat subsemnătura autorului Manole Avrigeanu.

Foto: MUGUREL IONESCU

Întâlniri cu urși (II)FRANC PLĂIEȘU

picior în stratul scorțos de ză padă; simteînsă după zgomo tul din spate că ursuleste după el; își sucește corpul spre a ficu spatele la perete; ursul, care se aflaacum sub picioare le lui, se ridică, îl în-șfăcă cu gura de genunchiul stâng ; vic-tima vrea să tragă în el, dar nu se maipoate, deoarece gura țevii trece deja din-colo de ca pul ursului. Atunci cel puțin înșira spinării. Focul răsună, ursul răc-nește ușor.

„Trage Năstase, dumnezeul lui, cămă omoară!”, răcni Tu dor ridicat de na-milă în aer și adus în semicerc jos sub el.În acest salt el s-a prins cu amân douămâinile de lâna gruma zului ei; gest in-stinctiv pentru a evita frângerea genun-chiului. Pușca o scăpase din mâini. Ajunssub urs, care din feri cire n-a suferit dinfoc decât o pârlire a lânei depe spinare(focul a fost dat aproape ver tical și nu s-a putut plasa din acea poziție în așa felca să „prindă”), a fost părăsit brusc deel, din cauză că a trebuit să se întoarcăspre cățelușa cu lanțul târîș care îl încol-țise se rios în partea de dinapoi. Goa nasălbatică pornește de-a coasta; Tudor seridică anevo ios și vede cum alți doi urșitocmai ies prin crăpătura bârlogului,luând-o la sănătoasa după primul. Pen-tru a nu fi din nou atacat, el se trage du -pă bradul care îl adăpostește pe Năstase.Acesta se văică rește plângând, cu toatecă el a rămas teafăr. E greu să-ți imagi-nezi așa ceva despre un vânător de urși.A fost însă rezultatul unei prăbușiri a

ner vilor în fața unei situații dra maticeintervenite mult prea brusc. Asta-i tot.Lucrurile, de la primul mormăit de urspână după trânteală, s-au pe trecut pânănumeri cel mult la 5. A fost o ursoaică șicel doi pui de un an ai ei. Dacă focul arfi deșelat-o, victima de sub ea n-ar maifi scăpat cu viața. Psihologia ei de aataca se ex plică prin intenția de a aco-peri ieșirea puilor din bârlog. Eu, avândde cățărat în jos vreo 30 m de stâncărie,

am ajuns la fața locului prea târziu. PeTudor l-am sprijinit din două părți, timpde patru ceasuri, prin omătul mare,până la o așezare omenească unde amluat o să niuță. În acel ger cumplit, n-amîndrăznit să-l dezbrăcăm pen tru a-l ban-daja cu o cămașă. Aproape că a sângeratcom plet. Sângele de la o vreme se revărsadin bocanci. Și totuși, numai după treiore l-a prins un scurt leșin. Rana a fostgra vă, dar nu fatală. Pulpa era ruptă subgenunchi, cu o deschidere largă, colții ca-nini tre când pe lângă tendoane. O încol-țire primejdioasă avea în încheieturagenunchiului. După 6 săptămâni de spi-tal a fost din nou pe picioare. După o ju-mătate de an n-a mai șchiopătat. Cânda venit în clasă, elevii se adunau în jurullui ca la urs.

Este de menționat că, din acelaș bâr-log, au fost scoase cu 10 ani în urmă 3piese de aceeași compoziție familială;însă cu multă caznă, prin ,,afumare”.Tragerea având loc de pe stân că, grupaa fost ucisă lesne de tot.

Cu nenea Niculae nu-i de glumit. Înasalt e categoric, însă aș putea zice, nici-când ucigător. Îți dă o tăvăleală zdrobi-toare, ce numai în cazuri excepționaledurează mai mult de trei secunde și o iarazna mai departe. Ce ți-a putut face înacest scurt timp, rămâne bine făcut. Ata-cul se produce întotdeauna pe patru pi-cioare (să nu-și închipuie cineva că elvine spre om în două picioare, ca pe stră-zile ca pitalei), ridicându-se de abia în ul-tima clipă pentru a mușca sau lovi suspe adversar, om sau bou, iar nu jos la pi-cior (principiul oricărei lupte). El cautăfața, grumazul, sau piep tul omului, așaprecum caută greabănul vitei; țeluri pecare, de pe patru picioare, nu le-ar puteaatinge. De urs au murit numai acei ne-norociți care, du pă întâmplarea neplă-cută, n-au putut primi vreun ajutorme dical, sucombând târziu prin hemo-ragie sau infecție. Sau acei care au avutghinionul să ajungă în ghiarele unui ursrănit în așa fel, încât nu se mai poatemișca din loc, cum e cazul lui Ioan Mi-cudă din Zărnești. Determinant pentruhotărîrea de a ataca este, în primul rând,depărtarea dintre urs și vânător, lucrucare de pinde de împrejurări și de vâr stăsau de individualitatea ani malului.

În situații de extremă pri mejdie, ra-țiunea face automat loc instinctuluicare acționea ză mai simplu, mai logicși mai rapid; nu încet și compli cat caprima. În clipa penulti mă, când totulpare pierdut, când nu mai ai împrejurultău nici pușcă, nici topor, nici câi ne șinici pe un Năstase, in stinctul te vatrânti la pământ cu fața în jos. Îți va co-manda să nu faci nici cea mai mică miș-care și salvat ești.”

IULIE 2018 | 21

Cu nenea Niculae nu-ide glumit. În asalt e

categoric, însă aș puteazice, nicicând ucigător. Îțidă o tăvăleală zdrobitoare,ce numai în cazuriexcepționale durează maimult de trei secunde și o iarazna mai departe. Ce ți-aputut face în acest scurttimp, rămâne bine făcut.Atacul se produceîntotdeauna pe patrupicioare (să nu-și închipuiecineva că el vine spre om îndouă picioare, ca pe străzileca pitalei), ridicându-se deabia în ultima clipă pentrua mușca sau lovi sus peadversar, om sau bou, iar nujos la picior (principiuloricărei lupte).

Z eița protectoare a dăruit pădu-rii, dar nu numai, drept dar depreț, o simbolică „pată roșie” cu

genă aparent cameleonică vara și, maiapoi, spre iarnă, cu umblet de fantomăîn ceasuri de taină și popasuri înfrântede patimi greu de stăpânit. Grațioase șigingașe, cu linii fine pe care numai ra-finatele sculpturi davinciene au reușitsă le redea, bot negru adulmecător șiochi blânzi, dar și fulgerători la mânie,nu sunt altele decât căpriorul și pere-chea lui.

Licențiat în agronomie, filozofie șiștiințe juridice, îndrăgostit de natură șivânătoare, lăsând literaturii o bogatăzestre de legende și povestiri desprefauna și anotimpurile vânătorii, EugenJianu spunea: „Căpriorul este un vis, odragoste, o patimă!” Așa este! Fiecaredintre noi, vânătorii, cu inspirație și cu-noaștere, mai putem adăuga neasemuitelaude celui care, deseori, intră în cartearecordurilor cu neprețuitul lui trofeu.

E vremea căpriorului. Pânda saudibuitul și, uneori, apropiatul pe jos

ori în căruță, sunt practici alese de vâ-nătorul autorizat să-și încerce iscu-sința pusă la grea încercare deprotejatul Dianei. Pânda este prefe-rată pentru motivul că poate fi utili-zată în locurile în care își petrectimpul căpriorii.

Dibuitul oferă un spațiu mai larg deurmărire, o acțiune mult mai dinamică,dar nu la fel de tentantă ca pânda, care,din punct de vedere al reacției vânăto-rului este, desigur, mai mică. Ca tradi-ție se preferă, indiferent de practicautilizată, vânătoarea de dimineață, îna -


Vânătoare la căprior

Pândă cu surprizăText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

DE SEZON

E o seară de vară de iunie darnică, în care ultimele raze ale soarelui se ascund grăbitedupă vârfurile pădurii, lăsând locul unei adieri de vânticel înmiresmat cu parfumulnaturii. Păsărelele se retrag cu cânt pe la cuiburile lor, dând hrană, cât să ajungăpentru o noapte, lacomelor progenituri, iar liniștea pune stăpânire, încet-încet, pestetot. Până și greierii au amuțit! Undeva, într-o margine de pădure, într-un observator,vânătorul stă la pândă.

IULIE 2018 | 23

inte răsăritului de soare, sau la lăsareaserii, când animalele ies în căutareahranei.

Miza reușitei este trofeul, reprezen-tat de coarne, pentru care se acordăpuncte în funcție de mai multe criterii,respectate și aplicate „la rece” de spe-cialiștii în domeniu. După toate acesteconsiderente, mai rămâne șansa loculuibine ales, bazată pe o constantă careniciodată nu dă greș: cunoașterea obi-ceiurilor vânatului în contextul mediu-lui de viață.

Urâțenia păcatuluiÎn primul rând, trebuie să luăm în

considerare îndemnul la rațiune, în-ainte de pasiune, cu cât observăm cutoții că ne aflăm într-un domeniu alu-necos, între plăcere, necesitate și res-pect față de natură și componenteleacesteia. Vânătorul adevărat stă de-parte de urâțenia păcatului, înțele-gând prin aceasta că, respectândnatura, se respectă pe el. Oriunde,aflat la vânătoare sau nu, dar undeva,într-o margine de lume a faunei undepădurile sau câmpiile cu râuri și bălțipot avea farmec, purtând denumirilecele de demult, și unde trăiesc românide baștină, cel cu gânduri bune estebine primit. Chiar și pentru o seară.

Sunt oameni, fie ei istorici, filologiși nu numai, care nefiind vânători saupescari nu pot înțelege toate acestetrăiri, în care sufletul cutreierătoruluieste îndulcit de locurile curate, de îm-părăția sălbăticiunilor, de legendele șiisprăvile unice de vânătoare. Cu res-pectul cuvenit față de un adevărat pa-sionat pentru vânătoare, îndrăgostitsincer de natură, ctitor al muzeului devânătoare lăsat nouă astăzi sprealeasă potecă de cuget și simțiri vână-torești, colonelul August von Spiess,spunea pe la 1928: „Nu-mi pot im-agina aceste păduri minunate, acestestânci și acești munți, fără neastâmpă-rul lupului, fără râsul cu blana pătată,fără mistrețul scurmător, mândrul cerbși ursul voinic”.

Am adăuga, fără de a fi învinuițicumva de simbolurile trecutului, că lafel de mândru, grațios, sălbatic și vi-clean, poate fi alăturat bogățiilor cine-geticii românești căpriorul câmpiilor șidealurilor, simbol al trăitelor emoții pro-vocate vânătorului. Teritorial și solitar,cu cel mai sedentar comportament, mi-nune a naturii, invită vânătorul, prinfelul lui de a fi, să se așeze la umbră decodru des sau în bătaia firavă a unuivânticel care de-abia se face simțit laînăl țimea observatorului, bine postat laintersecții de cărări bătute de animale șiștiute de gospodarul fondului.

Fructul răbdării și al eficacității fo-cului slobozit dau mereu noi valențeactului de selecție la vânătoarea de că-prior. Tindem spre a crede că în Româ-nia, din fericire, nu se mai practicăîmpușcarea țapului folosind cartușe cualice, fie ele de plumb sau de oțel, ne-fiind o faptă demnă de un adevărat vâ-nător. Numai așa este modern și ruptde obiceiuri care țin de o altă epocă.

E vremea căpriorului! Și, ca deobicei, nu pot a nu spune că, până lao altă vânătoare, bucurați-vă de ziuade azi și de mâine și fiți mândri de tra-diția vânătorii.

Pândă cu surprizăPânda are loc undeva, mai departe

de cabana de vânătoare, care, cu mă-iestrie, e meșteșugită din lemnul pădu-rii, în perimetrul unui trup de foioase,numit din bătrâni „Nebuna”, și careparcă a fost binecuvântat datorităabundenței populației de căprior. Ajun-gem tocmai când un mascul mai tânărse luptă, desigur inegal, cu un țap bă-trân, ai cărui ani trădează iscusința cu

care parează loviturile și își impunedestul de repede supremația locului.Putem considera că rutul se apropie.

Spre marea surpriză, nici-un țânțarnu ne deranjează cu specificu-i bâzâit.Doar câte un bondar întârziat amba-lează motorul și, fără a păstra direcția,se pocnește cu zgomot de trunchiulmasiv al unui ștejar ieșit în cale.

Vânătorul se grăbește să treacă maiîntâi pe la o hrănitoare, spre a vărsa ruc-sacul cu boabe de porumb, pentru căașa e regula în grupa din care face parte.Paznicul de vânătoare Titel noteazăceva într-un carnețel, ducând instinctivvârful creionului în colțul gurii, de parcăera obișnuit cu acele vremuri în care sefolosea creionul cu mină chimică.

După aproape două ore de calm, deliniște totală, de călire a voinței aceluiaaflat la pândă, se aude slab zgomot decrăci frânte sub apăsarea unei greutăți,apoi din ce în ce mai apropiat. În șir in-dian, înaintează spre hrănitoarea dinapropiere, cu rare grohăieli, nouă go-daci și vreo doi mistreți mai mărișori.Bogată familie! Bogată va fi și vânarealor când le va veni vremea.

Vânătorul mulțumește naturii pen-tru că a spart liniștea și i-a îmbogățitprogramul pândei cu o astfel de scenă.S-au mai scurs câteva minute bune,după care aceeași tăcere apăsătoare selasă în împrejurimi. Nimic nu mișcă, deparcă și pădurea a devenit o iscoadă!Deodată, din desimea frunzișului,apare un cap de țap care își prelingetrupul precum o fantomă, apoi încădouă căprioare. Parcă împinși de ci-neva, își mai fac apariția cu pași repezidoi țapi, dintre care unul uimește paz-nicul de vânătoare și vânătorul printrofeul purtat. Titel cunoaște bine fie-care potecă a pădurii și fiecare teritoriual țapilor, cât și pe cei sortiți selecției.Acesta e însă o noutate, cu siguranțăvenită din alte zone unde, în lupta-ipentru teritoriu, a pierdut bătălia.

Se adaugă la grupul celorlalți, mo-mentul fiind prielnic și grabnic, deoa-rece, privit prin binoclu, prezintă oanomalie la coarne, trei în loc de două,perlare vizibilă, structură osoasă binesprijinită pe frunte, culoare definităspre brun. Cu siguranță, este un țap bă-trân, trecut de 6-7 ani, cu coarne ati-pice, ajunse la apogeu. Trei vârfuri decorn sunt rupte, probabil în lupte, iarîn totalitate bine lustruite. Putem vorbidespre un trofeu de selecție.

Paznicul decide extragerea aces-tuia. Vânătorul decide naturalizarea. Epăcat că, atunci când apeși pe trăgaci,vânătoarea se termină. A fost o searăde iunie plăcută, în care natura și-a eta-lat valorile.

Unele rase de câini de vână-toare au labele picioarelor cupernuțe mai rezistente, altele

sunt mai sensibile din acest punct devedere. După primele ieșiri în teren,putem vedea clar cât de rezistentesunt acestea și, în consecință, să luămmăsurile necesare pentru refacerea șiprotejarea lor, dacă va fi necesar. Te-renul pe care ieșim cu câinele de vâ-nătoare este determinant în ceea ce

privește starea integrității picioare-lor/pernuțelor labelor câinelui.

Retrieverii, având în vedere fap-tul că se deplasează pe teren maipuțin dur și petrec o mare parte dintimp în apă, de regulă nu au problemecu labele picioarelor. Se întâmplă însăca papura uscată, stuful sau scoicilede la malul apelor, să facă tăieturi,uneori chiar adânci și, cu siguranță,dureroase, fapt ce va afecta, fără în-

doială, activitatea câinelui, distră-gându-i atenția și făcându-l să ezite laefectuarea comenzilor obișnuite.

Pontatorii lucrează cel mai ade-sea în condiții de teren deosebite deretrieveri. În afara faptului că aleargăore în șir, pot parcurge chiar înaceeași zi suprafețe de teren completdiferite, cu grade de asperitate și du-ritate diferite, fapt ce crește risculafectării condiției picioarelor lor, maiales a pernuțelor labelor și a pielii in-terdigitale. Să ne gândim doar la par-celele cu păiș proaspăt secerat, cândcăutăm prepelițele, sau, prin contrast,la terenul accidentat al văioagelor cutufe de măceș, rugi de mure și, nu ra-reori, cu piatră la suprafață, când cău-tăm potârnichile sau fazanii.

În general, cu cât terenul este maidur și mai aspru, cu atât crește posi-bilitatea rănirii picioarelor câinelui.Pentru a preveni, cel puțin într-o oa-recare măsură, deteriorarea stării la-belor câinelui, putem lua câtevamăsuri înaintea deschiderii sezonuluide vânătoare. Ieșirile și antrenamen-tul saptămânal și deplasarea pe zonede tern cu suprafață diferită ca du-riate ajută mult în dezvoltarea rezis-tenței picioarelor câinelui. Alergareape suprafețe acoperite cu pietriș sauchiar beton are un efect favorabil.Amenajarea unei porțiuni cu o astfelde structură în țarcul în care se aflăcușca câinelui poate ajuta la rândul ei.Astfel, acesta va petrece o perioadă detimp deplasîndu-se pe o suprafață maiaspră sau mai dură, consolidându-șiîn acest mod, considerabil, rezistențapernuțelor labelor.

Pentru cazuri extreme există „pa-pucei de vară” pentru protecția picioa-relor câinelui în sezonul estival, diferițide cei pentru iarnă. Și nu sunt ieftinideloc. Unii specialiști recomandă folo-sirea lor preventivă, când ne deplasămpe terenuri extrem de dure. Folosirealor rămâne însă o alegere personală,iar cât de confortabil se va simți câi-nele nostru cu ei și cât de mult va fipreocupat cu noile „ghetuțe”, rămânede văzut. Este o încercare pe care oputem face, iar în eventualitatea uneitotale nepotriviri, putem păstra imagi-nea unui simplu episod distractiv. Voiabună prinde bine oricând!


CHINOLOGIE Câinele de vânătoare

Câinele nostru de vânătoare poate fi într-o foarte bunăcondiție fizică, dar dacă picioarele nu sunt perfectsănătoase, nu va putea face prea multă treabă în teren.Trebuie deci să acordăm toată atenția picioarelorpartenerului nostru patruped și, în mod special,pernuțelor labelor, care sunt în permanent contact cusubstratul pe care se deplasează.

Integritate corporală și confortALECSANDRU CODRIN

IULIE 2018 | 25

C unoscut în țara noastră și subdenumiri populare, cum suntmerișor de munte, afin de

munte, afin negru, afene, asine sau po-mușoară, afinul crește în regiunile al-pine până la altitudinea de 2.000-2.500m, mai ales pe versanții umbriți șiumezi, pe pajiști montane, pe stîncăriisau prin păduri de conifere, preferândsolurile ușor nisipoase.

Este un arbust de talie mică, cutulpina de culoare verde, ce poateajunge la circa 60 cm înălțime, creștesub formă de tufe, formând, în locu-rile prielnice, un adevărat covor vege-tal. Frunzele ovale sunt crestate pemargine, iar florile sunt albe-rozaliisau verzui-roșietice, cu formă de clo-poțel, fiind așezate câte una sau douăla subțioara frunzelor. Afinul înflo-rește în lunile mai-iunie, iar fructul,

numit afină, este de culoare albastră-închis, zemos, cu gust dulce-acrișor.

Cunoscut încă de pe vremuri, afi-nul a fost folosit în special pentruameliorarea deranjamentelor stoma-cale. Frunzele, împreună cu ramurile,se culeg începând din iunie și până înseptembrie, după care se usucă laumbră împreună cu ramurile, în lo-curi bine aerisite. Fructele se culegcând sunt bine coapte, în funcție demersul vremii, începând de prin iuliepână în septembrie, și pot fi consu-mate proaspete sau uscate.

Fructele conțin acizi organici, sub-stanțe antibacteriene și antiseptice,taninuri, dar și un echivalent vegetalal insulinei, mirtilina. Tot în ele găsimpectine, zaharuri, provitamina A, vi-tamina B1, B2, C, E, PP, acizi - citric,benzoic, oxalic, tartric, succinic, malic

și lactic. Interesant este că fructele îșipăstreză proprietatițile chiar și dupăce sunt uscate. La rândul lor, frunzeleconțin tanin, derivați flavonici, deri-vați antocianici, hidrochinonă, mirti-lină, ericolină, neomirtilină și altele.

Preparatele din afin sunt, de re-gulă, sub formă de ceai-infuzie, sirop,suc și decoct din fructe sau frunze.Afinata este o bautură alcoolică apre-ciată în multe zone. Dintre efectelebenefice ale preparatelor din afinamintim scăderea nivelului trigliceri-delor, protejarea vaselor sanguine șisporirea rezistenței capilarelor, pre-cum și efecte protectoare în ulcerulgastric indus de stres. Acestora li seadaugă proprietățile antibacteriene,de protejare împotriva sclerozei și areumatismului, precum și reglareatulburărilor digestive.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale, în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din afin să sefacă numai la recomandarea acestuia.Opinia medicului este neapărat nece-sară și se impune ca o măsură de pre-vedere, precauție și siguranță.

FLORAPlante tămăduitoare

AfinulDOCTOR PLANT

fructe

Afinul (Vaccinium myrtillusL.) este un arbust care faceparte din familia Ericaceae,întâlnit în Europa, nordulAsiei, Groenlanda, vestulCanadei și vestul Statelor Unite ale Americii.

Bulă l-a luat pe Bulache și se plimbăamândoi prin grădina de la țară a bunici-lor. La un moment dat, Bulache seoprește în dreptul unui pom încărcat defructe și îl întreabă:

- Tati, ce fructe sunt astea?- Cireșe negre.- Dar văd că sunt roșii.- Păi,… deocamdată sunt verzi, că

încă nu s-au copt.

* * *Bulă împreună cu Bulina au cam în-

târziat în grădina unui restaurant și, por-nind spre casă, Bulă o cuprinde pe dupăumeri și o sărută:

- Să știi că băutura te face mai atră-

gătoare!- Vorbești ca să te afli în treabă, eu

aproape că nici n-am băut.- Hm,… tu n-ai băut, dar eu, slavă

Domnului!

* * *- Tati, pe unde sunt Dolomiții? în-

treabă micul Bulache, care tot buchiseala geografie.

Bulă de-abia ațipise de câteva clipe,așa că se strâmbă nemulțumit și, of-tând, mormăie îmbufnat:

- Habar n-am, mai sigur întreab-o pemaică-ta, că ea le tot pune și le aranjeazăpe unde nu-ți trece prin cap, de nu maiștie nici ea de ele!

* * *De ziua aniversării Bulinei, Bulă a in-

vitat-o în oraș, conducând-o la un maga-zin cu bijuterii, iar după ce a probat omulțime de minunății, aceasta a înclinatspre o brățară imensă, groasă și cu o su-medenie de floricele cu pietre nestematepe suprafața ei.

Văzând-o, pe Bulă l-au cam trecutapele, dar cum dispunea de extrem depuține posibilități de a o face să renunțela acel cadou, a apelat la singurul argu-ment onorabil care ar mai fi reușit să-l

scoată din impas. Arborând o mină câtmai indiferentă, i-a șoptit:

- Vai dragă, dar te face așa de grasăîncât nu te mai recunosc!

* * *Bulă se duce la poliție și reclamă dis-

pariția Bulinei.- Când a dispărut? îl întreabă polițistul.- Păi, să tot fie vreun an de zile.- Ce vorbești, domne?! Și tocmai

acum vii să reclami?- Păi, m-am bucurat așa de tare că

am scăpat de ea, că nici nu mi-a venit săcred că nu mai e.

* * *După ședința de la asociația de

vânătoare, conform obiceiului, Bulă șiȚiți se opresc la o bere, moment încare Țiți observă un cercel prins delobul urechii stângi a lui Bulă:

- Ce-ai măi, te-ai sonat?! Porți cercei?- Lasă-mă naiba și tu, că de-abia

am scăpat.- De cine să scapi?- Păi, l-a descoperit nebuna aia de

Bulina la mine-n pat și n-am avut înco-tro, așa că i-am spus că-i al meu, iar deatunci a trebuit să mi-l prind la ureche.

BULINEȚIȚI


UMOR

CaricaturiGHEORGHE ȘTEFĂNESCU

IULIE 2018 | 27

PESCUITCompetiții 28

Atelierul muscarului 31Pescuit la răpitori 32

Pescuit la crap 34Pescuit de sezon 36

Tehnică 38

IULIE

În luna lui Cuptor, temperaturiletot mai ridicate din timpul zilei di-minuează activitatea peștilor diniazuri și heleștee, pescuitul prac-ticat în aceste ape devenind des-tul de dificil, cu rezultateimprevizibile. Peștii se hrănescmai mult noaptea, de aceea tre-buie să-i căutăm în primele ore aledimineții. Rezultate mai bune seobțin în apele curgătoare și în la-curile de acumulare cu adâncimemare și curenți sau valuri care oxi-genează apa. Vom căuta peștii înzonele cu vegetație, submersăsau plutitoare, cu structuri, cu iz-voare, la umbra sălciilor sau a per-delelor de stuf, locuri care oferă,pe lângă hrană, o oxigenare sufi-cientă a apei.

Pescuitul se poate practica întoate categoriile de ape, naturalesau amenajări, cu respectareaspeciilor protejate și a dimensiu-nilor minime pentru reținere.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

C ompetiția a fost structurată ast-fel: două manșe prelimi nare,cu participarea tuturor

echipelor înscrise în concurs, o etapă

semifinală, cu participarea primelor 12echipe calificate în preliminarii, și oetapă finală cu participarea primelor 6echipe clasate în etapa semifinală.

Vă prezentăm în continuare rezul-tatele înregistrate, pe întreg parcursulcompetiției, de echipele participante.


COMPETI}II

În acest an, campionatul nostru de pescuit la crap a avut o amploare fără precedent,reunind la startul competiției 39 de cluburi afiliate direct la A.G.V.P.S. saureprezentante ale unor asociații afiliate tradiționale. Complexitatea competiției a impus o abordare etapizată, având ca finalitate desemnarea echipei campioane a A.G.V.P.S. pentru anul 2018.

Campionatul privat alA.G.V.P.S. de pescuit la crap Text MUGUREL IONESCU, fotografie GEORGE IORGA

1. C.S. GREEN LAKE – 209 capturi – 1.166,170 kg;2. MR. FISH BUCUREȘTI – 294 capturi – 1.488,225 kg;3. C.S. CARP UNITED – 209 capturi – 1.133,875 kg;4. THE ONE TEAM – VULTURUL – 196 capturi – 1.053,825 kg;5. AJVPS PRAHOVA – MASTER`S CARP – 154 capturi – 854,425 kg;6. KAN-VIS RM. VÂLCEA – 122 capturi – 763,500 kg;7. C.S. CARPATING FISHING – 88 capturi – 667,925 kg;8. ENERGY CARP-VIITORUL CLAUMAR – 174 capturi – 916,300 kg;9. AJVPS SUCEAVA – 151 capturi – 808,275 kg;

10. FAIR PLAY FISHING CLUB – 126 capturi – 659,700 kg;11. C.S. LAUDA – 103 capturi – 558,275 kg;12. CLUB TOMIS CARP – 100 capturi – 537,100 kg;13. C.S. MIVADO CARP TEAM-BISTRIȚA – 103 capturi – 505,575 kg;14. AVPS DIANA – 106 capturi – 575,775 kg;15. AVPS ARDEALUL – 72 capturi – 457,150 kg;16. ENJOY FISHING – 81 capturi – 479,950 kg;17. C.S. CRAP ARAD – 87 capturi – 407,590 kg;18. AVPS ACVILA – 69 capturi – 369,100 kg;19. CLUBUL PELICANUL – 69 capturi – 293,100 kg.S-au calificat în faza semifinală primele 6 echipe.

MAN{A I-a DE CALIFIC~RI, 17-20 mai 2018

1. C.S. SENIOR CARP – 136 capturi – 762,900 kg;2. CLUB CRAP CORBU CCC – 121 capturi – 732,935 kg;3. AJVPS CONSTANȚA – 129 capturi – 662,475 kg;4. AJVPS CĂLĂRAȘI-LACUL SĂRULEȘTI – 119 capturi – 601,000 kg;5. WLC CARP CLUB – 153 capturi – 763,925 kg;6. BUCOVINA CARP TEAM – 93 capturi – 605,225 kg;7. AVPS ȘOIMUL – 103 capturi – 523,000 kg;8. AJVPS DÂMBOVIȚA-NATURAL CRAP – 77 capturi – 478,200 kg;9. AJVPS BACĂU-FREEDOM MIKADO TEAM – 54 capturi – 315,225 kg;

10. DACIC CARP CLUB – 60capturi – 385,050 kg;11. C.S. OLTENIA FISHING – 66 capturi – 292,150 kg;12. AVPS SITARUL – 52 capturi – 290,400 kg;13. C.S. APS – 51capturi – 256,050 kg;

MAN{A a II-a DE CALIFIC~RI, 31 mai - 3 iunie 2018

IULIE 2018 | 29

14. C.S. FRIENDS CARP TEAM – 42 capturi – 235,870 kg;15. AJVPS ARGEȘ – 47 capturi – 290,550 kg;16. AJPS CLUJ – 58 capturi – 261,850 kg;17. HYDRA CARP-SUCEAVA – 36 capturi – 243,600 kg;18. C.S. MG SPECIAL CARP – 56 capturi – 290,900 kg;19. C.S. CRAP CRISTIAN – 39 capturi – 205,250 kg;20. CARPING CLUB – 21 capturi – 111,150 kg.S-au calificat în faza semifinală primele 6 echipe.

MAN{A a II-a DE CALIFIC~RI, 31 mai - 3 iunie 2018

1. CLUB CRAP CORBU CCC – 105 capturi – 670,925 kg;2. MR. FISH-BUCUREȘTI – 109 capturi – 629,275 kg;3. THE ONE TEAM-VULTURUL – 115 capturi – 705,950 kg;4. AJVPS CĂLĂRAȘI-LACUL SĂRULEȘTI – 95 capturi – 594,875 kg;5. AJVPS CONSTANȚA – 100 capturi – 536,650 kg;6. KAN-VIS RM. VÂLCEA – 107 capturi – 521,125 kg;7. AJVPS PRAHOVA-MASTER`S CARP – 112 capturi – 525,750 kg;8. C.S. SENZOR-SENIOR CRAP – 79 capturi – 526,850 kg;9. C.S. CARP UNITED – 82 capturi – 422,600 kg;

10. C.S. GREEN LAKE – 62 capturi – 381,595 kg;11. WLC CARP CLUB – 79 capturi – 376,025 kg;12. BUCOVINA CARP TEAM – 43 capturi – 261,350 kg.S-au calificat în faza finală primele 6 echipe.

SEMIFINALA, 14-17 iunie 2018

1. AJVPS CĂLĂRAȘI-LACUL SĂRULEȘTI – 185 capturi – 1.119,625 kg;2. MR. FISH-BUCUREȘTI – 168 capturi – 1.050,050 kg;3. THE ONE TEAM-VULTURUL – 149 capturi – 840,025 kg; 4. AJVPS CONSTANȚA – 129 capturi – 772,600 kg;5.- KAN-VIS RM VÂLCEA – 118 capturi – 688,600 kg;6. CLUB CRAP CORBU CCC – 110 capturi – 608,425 kg.

FINALA, 28 iunie - 1 iulie 2018

C a pescar, reușesc să ajung pemalul apelor și să practic o par-tidă de pescuit la spinning sau

la fly cam de două ori pe săptămână.Când se ivesc alte activități ce trebuiescîndeplinite, vremea nu este bună saudin alte motive potrivnice, pot să treacăși două sau trei săptămâni în care numai ajung la nicio partidă de pescuit.

Am prieteni sau simple cunoștințe,ce practică pescuitul recreativ, care

ajung să facă doar câteva partide depescuit într-un an, alții, cam în aceeașimăsură ca mine și puțini care, într-ade-văr, ajung să facă și patru sau cinci par-tide de pescuit pe săptămână. Făcând,totuși, o medie a ieșirilor la pescuitpentru pescarii pe care îi cunosc, și nusunt deloc puțini, acestea sunt clar înlimitele decenței și ale bunului simț.

Luând ca unitate de măsură a tim-pului un an, la partidele de pescuit pe

care le desfășor în acest interval detimp, din peștii pe care reușesc să îiprind, eliberez cam trei sferturi. Îmiface plăcere să îi eliberez și o fac dintoată inima. Din când în când, la anu-mite partide de pescuit, opresc câțivapești ce se încadrează în limitele legale,ca să îi mănânc cu familia sau cu prie-tenii. Și când opresc din peștii captu-rați, o fac cu drag și din toată inima.

Sunt pescari care eliberează tot ceprind pe apele naturale, alții care elibe-rează o mare parte din ce prind și alțiicare opresc cam tot, însă, atâta timp câtpeștii opriți se încadrează în limitele șicantitățile stabilite prin lege, totul estecât se poate de în regulă. Oricum, și ospun din proprie experiență, sunt des-tule partide de pescuit pe apele natu-rale când, încercând la tot „arsenalul”din dotare, rezultatele au fost slabe sauaproape nule. Deci, pescarul cu undițanu produce pagube în apele naturaleunde pescuiește!

Sunt, într-adevăr, și pescari cu un-dița care opresc și mulți pești sub di-mensiunea legală sau opresc cantitățimai mari de pește decât cele admise,dar este de datoria organelor abilitate,prin acțiuni și măsuri ferme, să reducă,pe cât posibil, aceste nereguli.

Sunt oameni care ajung în funcțiiimportante și care, din exces de zel,idei preconcepute sau interese obscure,facând calcule aberante, au ajuns săarate cu degetul către pescarii ce prac-tică pescuitul recreativ, din care fac șieu parte, și să-i acuze ca pe niște dis-trugători ai faunei piscicole. Nu se pro-duc pagube în apele naturale din cauzapescarilor ce practică pescuitul recrea-tiv, că mai opresc, atunci când reușescsă prindă, câțiva pești care se înca-drează în limitele și cantitățile admiseprin lege!

Din punctul meu de vedere, a în-cerca să impui pescarilor ce practicăpescuitul recreativ un regim de pescuit„no kill”, cu eliberarea tuturor peștilorprinși, în anumite zone și chiar încer-carea de extindere la nivelul unei țări,este clar un abuz, dar și o încălcare alibertății!

Întotdeauna, când urmează a se luaanumite hotărâri și a se da anumitelegi, totul trebuie să fie gândit cât maibine și apoi formulate, clar și corect,astfel încât să nu se cadă în extreme șisă fie, pe cât posibil, în echilibru și ar-monie.


OPINIE

Echilibru și armonieText și fotografie DORU DINEA

Din punctul meu de vedere, pescuitul recreativ reprezintăcel mai bun mod și cea mai plăcută activitate pentrupetrecerea timpului liber. Că este un pescuit staționar,unul la spinning, la fly sau oricare alt stil, aduce bucurie șiliniște sufletească. Cu undițele în mână, pescarii, ca niștemisionari ai apelor, străbat cărările de la nesfârșita mareși până sus, pe crestele pietroase și abrupte ale munților.

R oyal Coachman este unuldintre aceste modele demuște artificiale care a câști-

gat simpatia și respectul muscarilorpasionați, dacă ne este permis să spu-nem astfel. Istoria acestui model în-cepe acum mai bine de o sutăcincizeci de ani, în Anglia, unde în pe-rioada anilor 1830, Tom Bosworth,pasionat și cunoscut pescar, a meșterito muscă artificială cu corp din remigede păun, hackle din fulg maro și douăaripi albe din pană de porumbel, con-cepute pentru pescuitul pe timp denoapte, dar care s-a dovedit a fi la felde eficientă și ziua. Și pentru că Tomera de profesie vizitiu (coachman în

engleză) la curtea regală, modelul ar-tificialei a fost numit Coachman. Ulte-rior Tom a confecționat o variantănouă a artificialei, de data aceasta cuaripi de culoare gri, din pană de rațăsălbatică, variantă cunoscută dreptLeadwing Coachman, ce aducea destulde bine cu adultul insectelor caddys.

Cum informațiile în materie depescuit circulau foarte repede în în-treaga lume, modelul Coachmanajunge și în America de Nord unde, în1878, John Haily, din New York, pes-car pasionat și consacrat în legareamuștelor artificiale, confecționează ovariantă nouă a modelului, cu parteade mijloc a corpului din mătase roșie,

pentru a fixa mai bine pana de păunși adaugă și o codiță din pană de rațăde scorbură, din genul Aix. Și pentrucă artificiala era impresionant de„arătoasă” și sclipitor de bine „îmbră-cată”, asemenea unei „figuri regale”,la sugetia unui prieten, dl. L.C Orvis,fratele renumitului pescar CharlsOrvis, a denumit noul model de Coa-chman, Royal Coachman. Artificialaa atras rapid atenția muscarilor ame-ricani și va traversa bineînțeles, dinnou, oceanul, de data aceasta spre Eu-ropa, unde va ocupa, la rândul ei, unloc de merit între modelele consacratede artificiale pentru pescuitul păstră-vului și lipanului, dar nu numai. Întimp, au apărut și variante ale acestuimodel, precum Royal Wulff, RoyalHumpy și Royal Trude.

Nelipsită din majoritatea lucrărilorscrise de specialitate, Royal Coachmaneste o muscă artificială ce poate fi fo-losită într-o varietate largă de condițiide pescuit. De la zilele cu soare stră-lucitor, la „griul” zilelor mohorâte, fiepe apă limpede sau ușor tulbure, mo-delul a dat rezultate foarte bune, fiindadesea folosit ca ultimă resursă în si-tuațiile când muștele consacrate pen-tru locul și momentul respectiv nu audat rezultate, iar peștii s-au lăsat ex-trem de greu de convins. Contrastulde culori ale componentelor artificia-lei, asemena celor regăsite și la „bivi-zibila”, despre care am amintit înnumărul anterior al revistei, RoyalCoachman oferă o vizibilitate sporităatât pentru pești, cât și pentru pescar,fiind ușor de condus/controlat într-ovarietate de condiții de luminozitateși de claritate a apei. Structura pe an-samblu permite folosirea artificialeiatât ca muscă udă, cât și uscată, le-gată singură pe forfac sau în tandem,fie cu o altă muscă udă sau cu onimfă. Fir întins!

IULIE 2018 | 31

Atelierul muscarului ECHIPAMENT

Royal Coachman,o artificială de varăALEX CODRESCU

În univesul atât de bogat și variat al muștelor artificialeexistă câteva modele consacrate de-a lungul timpului,modele care și-au câștigat renumele datorită eficacitățiiprinzătoare dovedită pe malul apei. Pescarii de pe toatemeridianele globului au reținut aceste modele, iaracestea nu lipsesc din colecțiile păstrate cu adevăratăsfințenie în cutiuțele speciale pentru acestea.

Royal Wulff Royal Humpy Royal Trude

Mulți spun că bibanul este „peștele-școală”, ABC-ul pescuitului la răpitor, însă existădestule situații în care această specie dă bătăi de cap chiar și celor mai experimentațidintre pescarii cu momeli artificiale. Fie că vrem să prindem bibani cât mai mari, căpescuim pe lacuri adânci, precum Bicaz, sau pe acumulările de pe Valea Mostiștei,precum Gostilele, acești răpitori nu încetează să ne dea lecții despre pescuitul de finețe,din care avem mereu câte ceva de învățat.


Pescuit la răpitoriSPINNING

Când bibanii fac mofturiText și fotografie ANDREI ZABET

D e exemplu, din partidele depescuit ale ultimilor ani, amobservat că, atunci când „mă-

nâncă prost”, cum se spune, pescuitultrebuie abordat altfel, atât din punctde vedere al prezentărilor, cât și dincel al echipamentului folosit.

Stilul prezentăriiMai întâi, hadeți să discutăm des-

pre felul în care recuperăm nălucile,adică despre modul în care le prezen-tăm în zonele în care se află bibanii.De câte ori observ activitate scăzutădin partea bibanilor, schimb imediatstilul prezentării și adopt o recuperareliniară, cu pauze pe substrat. Nu mairidic lanseta, nu accentuez jocul în V-uri al nălucii, fiindcă simpla recupe-rare din mulinetă este suficientăpentru a ridicat năluca de pe substrat.

Echipamentul recomandatÎn aceste situații, prefer mulinetele

de BFS (Bait Finess Style) cu raport demultiplicare de 6,3 sau 6,6:1, nufoarte rapide, care să recupereze un-deva la 65-66 de centimetri pe tur demanivelă. De regulă, fac între o jumă-tate de tur și maxim un tur de mani-velă înainte de fiecare pauză în caredau timp nălucii să revină pe substrat.Atunci când sunt slab activi, atacurilebibanilor se simt foarte greu în fir și învârful lansetei, de cele mai multe oridau senzația că „se lasă” pe nălucă, iaratunci când încercăm să înțepăm, îiratăm, pentru că și bibanii pot fi ex-trem de mofturoși și de selectivi.

Lansetele „solid tip”, cele mai eficiente

Ce-i de făcut pentru a înclina balanțadinspre atacuri ratate către pești captu-rați? Am observat că, atunci când nu sehrănesc agresiv, o lansetă BFS cu vârfblectorizat și extrem de fin, capabil sălanseze și să „simtă” un jig de maximum2 grame, este singura soluție în a-iprinde pe „dungați”. Personal, folosescniște lansete de baitfinesse produse deAbu Garcia Japan pentru pescuitul de fi-nețe la rock fish, în apă sărată, care se po-trivesc perfect pentru aplicațiile mele labiban. Am pescuit cu multe branduri șimodele de lansete, însă acestea le întrecchiar și pe cele de bass, de 10 ori maiscumpe, din simplul motiv că sunt createpentru niște pești la fel de mici și de de-licați în atacuri ca bibanii autohtoni.

Avantajele vârfului plinCe beneficii îmi oferă vârful blecto-

rizat, sau din grafit plin? O elasticitatemult mai mare decât a unui vârf tubu-lar și, deci, o rată substanțial crescută

a peștilor înțepați. Practic, acest vârffin și extrem de flexibil „se lasă dupăpește” și îmi permite să îl simt, să îidau timp să prindă năluca și să-l înțep,toate acestea înainte ca el să mă simtăpe mine. De când pescuiesc la bibanam observat că exemplarele mari au demulte ori un comportament „disimu-lat”, adică pare că la capătul firului seaflă un bibănaș de 10 cm. Mușcăturilesunt foarte fine, repetate, iar dacă în-țepi rapid, chiar și cu vârful blectorizat,riști să ratezi peștele. Trebuie puținărăbdare și o sincronizare bună cu muș-căturile repetate, dublate de o înțepă-tură „în reluare”, lentă, aproape ca lavobler, în lateral, pentru a nu smulgenăluca din gura peștelui.

Ce fire folosescÎn asemenea situații, nici nu se

pune probleme utilizării unor fire tex-tile, indiferent de cât de „fabulos” desubțiri ar fi ele. În astfel de cazuri, fo-losesc întotdeauna fluorocarbonul între0,16 și 0,18 mm diametru, de la pro-ducătorul japonez Sunline. Spre deose-bire de monofilament, fluorcarbonul sescufundă în apă și are o elongație re-dusă, ceea ce îmi oferă un plus de sen-zitivitate în detectarea mușcăturilor.

Năluci diverse pentru bibaniCheia în aceste condiții nu este nă-

luca, ci echipamentul în ansamblulsău. Chiar și așa, nălucile de contactcu substratul dau cele mai bune rezul-tate, este vorba de jiguri între 2 și 5grame, plastice de 3-4 centimetri lun-gime de genul Crappie Slider-ului,Ecogear Minnow S sau cicade de 4-5centrimetri. Folosesc exclusiv echipa-mente de Bait Finesse, care oferă per-formanțe maxime în lanseu și, spredeosebire cele de spinning, nu răsu-cesc firele subțiri.

IULIE 2018 | 33

De când pescuiesc labiban am observat că

exemplarele mari au demulte ori un comportament„disimulat”, adică pare căla capătul firului se află unbibănaș de 10 cm.

P ână în prezent, s-au desfășurat19 ediții ale acestei competiții,echipa reprezentativă a

A.G.V.P.S. din România participând înfiecare an și obținând rezultate exce-lente: un loc I, două locuri II, două lo-curi III pe echipe și două locuri I, douălocuri II, trei locuri III la individual (pe-rechi), regăsindu-se pe locul III în lumeîn clasamentul pe medalii.

Mulți practicanți ai pescuitului re-creativ au auzit despre această disci-plină a pescuitului sportiv, dar puținicunosc complexitatea regulamentuluicare trebuie respectat. Încercăm săredăm în continuare câteva prevederi

semnificative, pentru informarea citito-rilor noștri mai puțin familiarizați cuacest tip de competiții.

Participanți și capturi admiseFiecare club admis în concurs va

avea dreptul de a prezenta o singurăechipă compusă din 10 persoane, ast-fel:

• trei perechi de concurenți titulari; • două rezerve; • doi manageri.Vor fi validați doar crapii (oglindă,

comuni, golași) și amurii (albi sau ar-gintii) cu greutatea minimă de 1.500de grame. Peștii trebuie păstrați vii

numai în sacii de păstrare (un singurpește în fiecare sac). Pe toată duratacompetiției, sacii de păstrare cu capturitrebuie să fie ținuți scufundați în apă,pe toata lungimea lor, fără plumb, lestsau alte obiecte în interior. Concurențiitrebuie să dispună de o cantitate sufi-cientă de saci de păstrare. Concurențiicare vor prezenta spre cântărire peștirăniți sau morți în urma unei manipu-lări neglijente, vor fi sancționați și cap-turile în cauză nu vor constituiexemplare punctabile. În cazul epuiză-rii sacilor de păstrare obligatorii(minim 25 buc.), concurenții trebuie săsolicite arbitrilor cântărirea capturilor,pentru eliberarea sacilor de păstrare.

Nade, momeli, ustensile și accesorii permise

Se permite folosirea exclusivă afăinurilor, pasturilor, mixturilor, se-mințelor, bilelor (boilies), peletelornaturale sau artificiale. Orice produsrezultat din combinarea produsele demai sus nu trebuie să depășească di-mensiunile unei sfere cu diametrul de70 mm. Pe parcursul celor 72 de orede pescuit, cantitatea de nadă și mo-meala folosită nu trebuie să depă-șească 200 kg de echipă/pereche.Această cantitatea poate fi redusă înfuncție de caracteristicile pistei deconcurs.


Pescuit la crapTEHNIC~

Pescuitul Sprtiv la Crap a devenit probă internațională în cadrul Federației de PescuitSportiv – apă dulce (F.I.P.S. - ed) în anul 1999. Prima ediție a campionatului a avut loc înPortugalia, în localitatea Arraiolas, pe lacul Barrage de Divor, în perioada 14-17 octombrie.Primele 3 locuri au fost ocupate, în ordine, de echipele Belgiei, Italiei și Franței.

Câte ceva despre pescuitul sportiv la crapText și fotografie MUGUREL IONESCU

Lungimea lansetelor trebuie să fiemai mică de 4 metri, iar mulinetele vorfi obligatoriu cu tambur fix.

În timpul pescuitului, monturile sevor plasa în zona de pescuit numai cuajutorul lansetelor destinate pescuitu-lui, evitându-se orice alte mijloace.Fiecare dintre liniile de pescuit sepoate echipa cu o singura montură,având un singur cârlig, obligatoriulegat în varianta „fir de păr”.

Este permis numai pescuitul cu unplumbaj de minimum 50 de grame.

Sacii de păstrare și salteaua de pri-mire a peștelui sunt obligatorii. Mări-mea și calitatea acestora trebuie săasigure securitatea peștelui. Udareasaltelelor și a sacilor de păstrare esteobligatorie înainte de depozitarea peș-telui pe/în acestea. După cântărire,peștele trebuie eliberat în apă cu pre-cauție, viu și în condiții optime.

Concurenții vor putea monta ori-câte lansete vor dori, dar nu vor pescuidecât cu maximum 4 lansete simultan,pe fiecare stand. Lansetele de rezervăse vor amplasa vertical, recomandabilîn direcție opusă luciului de apă, cuajutorul unor suporți de lansete.

Mânuirea minciogului este permisădoar concurenților. Modalitățile de nă-dire permise sunt următoarele:

• nădirea cu mâna;• nădirea cu praștia sau cupa de

nădire; • nădirea cu bastoane (tuburi) de

lansat bile (boilies) manevrate cu unasau ambele mâini;

• nădirea cu linguri de nădire cumâner, manevrate cu una sau ambelemâini;

• nădirea cu catapulta pe suport fi-xată în pământ, manevrată manual,propulsată cu benzi elastice sau cu arc;

• nădirea cu săculeti solubili, pungisolubile sau fire solubile;

• nădirea cu rachete de nădire cudiametrul interior de max. 70 mm și

lungime de max. 200 mm, aruncate cuajutorul unei lansete.

Farmecul competițieiO desfășurare de forțe, ajungând în

acest an, în Campionatul Privat de Pes-cuit la Crap al A.G.V.P.S., la 39 de clu-buri, obligând organizatorii la

pro gra marea a două manșe de calificări,o fază semifinală și o fază finală, repre-zintă un spectacol extraordinar. O com-petiție de anduranță, ale cărei rezultatepot fi așteptate până în ultimele zeci deminute, cu răsturnări spectaculoase peparcurs, fac din aceast gen de concur-suri atracția unui sezon canicular.

Ingrediente: un crap de 1,5-2 kg, 4cartofi, 3 cepe roșii, 2 dovlecei, 3 roșii,o căpățână de usturoi, 250 ml vin alb,150 ml ulei de floarea-soarelui, sare,piper măcinat, boia de ardei dulce, pă-trunjel verde.

Preparare: se curăță și se evisce-rează peștele, se îndepărtează capul șicoada, păstrându-se pentru o „fier-tură”, se pudrează cu sare, boia și piper

și se lasă o oră la frigider. Cartofii, ceapași dovleceii se curăță și se feliază în feliigroase. Se rânduiesc lagumele în tavaunsă cu ulei, se mai dă un praf de sare,se așează peștele deasupra, se unge cuulei și se bagă la cuptor. După ce se ru-menește pe o parte, se scoate, se în-toarce cu grijă pe cealaltă parte, seadaugă usturoiul mărunțit, se acoperăcu felii groase de roșii și se stropește cuvin. Se bagă din nou la cuptor până sepătrunde bine și roșiile se coc, se scoateși se acoperă cu pătrunjel tocat.

Servire: se scoate peștele din tavă,se porționează și se servește cu garni-tura din legume coapte. Un pahar de vinalb/roze, sec/demisec, îi vor spori cali-tățile gustative. Poftă bună!

IULIE 2018 | 35

CRAP CU LEGUME LA CUPTORMAMA PAȘA

GASTRONOMIE PESC~REASC~

Deși în competițiile de pescuit la crap capturile sunt strictprotejate, cu dezinfectarea rănilor și păstrarea în condiții optimepână la cântărire și eliberare, în pescuitul de agrement legea nepermite să păstrăm crapii capturați, în măsura cantității șidimensiunilor reglementate. Un crap proaspăt, pregătit cum secuvine, ne va aduce faima în rândul invitaților la masă.

C u doar câțiva kilometri înamonte, Trotușul aduceaunde învolburate și tulburi în

Siretul relativ mai așezat, modificânddrastic calitatea și limpezimea apeiacestuia. Pe lacul de baraj de la Căli-mănești, la orele dimineții, câțiva pes-cari erau deja așezați pe digul aflat îndreptul ieșirii din comună, dig ce îna -intează câteva zeci de metri în apă,dinspre malul drept. Valurile, destul

de măricele, stârnite de vântul cebătea cu destulă putere, mențineauturbiditatea crescută a apei. Cei pecare i-am găsit așezați ocupaseră dejalocurile mai bune, aflate „sub vânt”,așa că ne-am așezat pe latura dinamonte a digului, cu fața în plin vânt.Un aspect care, după spusele priete-nul meu care mai pescuise aici, puteaavea și o parte bună, împingând peștiidinspre larg spre dig și, implicit, spremonturile noastre.

Feluritele monturiȘi eu și prietenul meu adusesem

lansetele pentru feeder, dar pregătisemmonturi diferite. El folosea clasicul nă-ditor - coșuleț de nădire, atașat la tijăanti-tangle, iar eu, așa cum am obiș-nuit în ultima vreme, method-feeder-ulîn linie cu năditor deschis și forfacscurt la cârlig. Preparasem nada pen-tru plătică și caras cu ceva aditiv cumiere, iar pentru momeală aveam vier-muși albi și roșii pe cârlige nr. 8. For-facul scurt, din fir textil, avea numai

12 cm și era legat direct la conectorulcu vârtej al năditorului method-feeder.Cele 20 de grame ale năditoarelor erausuficiente pentru a învinge forța vân-tului la lansare și pentru a fixa bine nă-ditoarele pe substrat.

Poziționasem monturile la numai20-25 de metri unele de altele, iar va-lurile, cel puțin până ne-am obișnuit cuefectul lor asupra vârfurilor lansetelor,ne-au dat ceva emoții. Fără capturiînsă! După câteva lansări și realimentăriale năditoarelor, cu toate valurile careadesea ne păcăleau destul de ușor, prie-tenul meu a reușit și a adus la mal douăplătici pe la 500 de grame. La mine,doar vibrațiile ușoare ale vârfurilor, da-torate rafalelor de vânt și valurilor, pecare, după câteva recuperări fără rezul-tat, am învățat să le trec cu vederea….

Method-feeder cu pop-upSpre ora prânzului, vântul s-a li-

niștit treptat, pentru ca numai într-ojumătate de oră valurile să dispară,iar apa lacului să se liniștească com-


Pescuit de sezon

Plătici la feeder cu pop-upText și fotografie MAC

TEHNIC~

Vremea schimbătoare, cu multe ploi, de la începutul verii, nu a fost prea prielnicăpescuitului sportiv-recreativ, perioadele cu precipitații abundente și temperaturioscilante din această perioadă din an alternând cu zile senine, cu cer albastru și soarestrălucitor. Aceste câteva scurte pauze cu vreme bună ne-au permis însă câteva ieșiri pe malul apei.

Și eu și prietenul meuadusesem lansetele

pentru feeder darpregătisem monturidiferite. El folosea clasiculnăditor - coșuleț de nădire,atașat la tijă anti-tangle,iar eu, așa cum am obișnuitîn ultima vreme, method-feeder-ul în liniecu năditor deschis și forfacscurt la cârlig.

plet, devenind un luciu nemișcat. Soa-rele urcase deja și începuse să ardă bi-nișor, iar colegul meu mai prinsese oplătică. La mine… nici măcar o trăsă-tură. Greu de înțeles ce nu funcționa,pescuiam relativ aproape unul dealtul, nada era aceeași, momeala lafel, doar prezentarea cu năditoare di-ferea. Trebuia să schimb ceva.

Și pentru că viermușii nu dădeaunici un rezultat cu montura mea, amlegat cârligul cu fir de păr, pe care ammontat o boabă de porumb dulce și unpop-up galben-portocaliu, cu aromă deananas, cu dispersare graduală, careformează un norișor colorat în apă,asemenea celui generat de cunoscutulatractant Goo. Mă gândeam că poatevoi ademeni vre-un crap aflat poate,din întâmplare, prin preajmă.

Speranțe împliniteOdată cu dispariția valurilor au

dispărut și prezentările la coșulețeleclasice ale colegului. Ceva se schim-base în adâncuri. Am lansat monturacu pop-up și am așteptat. Nu știamdacă pot avea ceva speranțe dar me-rita să încerc. Iar faptele aveau să con-tureze o cu totul nouă situație. Dupănici zece minute a venit prima trăsă-tură. Încercam să ghicesc ce peșteaveam în cârlig. Cu apa aceea tulbure,și obiceiurile peștilor în drill se puteauschimba. Nu puteam să-mi dau însăseama. Venea destul de ușor darpărea să fie măricel. Apoi, la capătulunei recuperări cu mici emoții, numică mi-a fost mirarea să descopăr, lacapătul firului, o captură ce puteastârni oricând admirația. Sclipea însoare și parcă nu-i venea nici ei săcreadă ce se întâmplase. Prinsesem oplătică de toată frumusețea la method-feeder cu pop-up…!

IULIE 2018 | 37

Accesorii Method-feeder și pop-up Montura finală

C a să mai elimin pe cât se poatedin aceste neajunsuri, mi-amconfecționat un dezagățător.

Dacă la început confecționarea aces-tuia a fost mai simplă, cu timpul ammai îmbunătățit-o și am ajuns să amacum un dezagățător cu care reușescsă salvez mare parte din nălucile carese prind în diferite obstacole.

Construcția dezagățătorului e des-tul de simplă, iar investiția nu depă-șește prețul unei năluci de calitate. Sepoate folosi sfoară împletită de 3-4milimetri în diametru, cu o lungimede 20-25 de metri, care se înfășoarăpe un mic mosor. Eu am folosit pentruînfășurarea sforii un mosor de la măr-gelele pentru pomul de Crăciun.Sfoara nu trebuie să fie exclusiv po-liesterică, deoarece este prea rigidă,se răsucește foarte ușor și nu se în-tinde bine atunci când se efectuaeză


Un altfel de dezagățătorTEHNIC~

„Ariciul” cu ancoreText și fotografie DORU DINEA

Pe malurile apelor ne putem confrunta și cu situații mai puțin plăcute. Dintre acestesituații fac parte și agățările în obstacole ale monturilor sau ale momelilor artificiale cucare pescuim. Dacă în pescuitul staționar agățarea și pierderea unei monturi nu e chiaratât de costisitoare, în pescuitul la spinning, agățarea unei năluci de bună calitate șipierderea acesteia se dovedește a fi, de cele mai multe ori, deosebit de păguboasă.

operațiunea de dezagățare a nălucii.Câțiva plumbi de formă cilindrică

se prind laolaltă cu bandă izolatoareși vor constitui corpul „ariciului”, aldezagățătorului. Dacă dispunem deun plumb mai mare și voluminos, neputem confecționa, cu ajutorul unuiciocan, un corp unic pentru dezagăță-tor, caz în care nu mai este necesarăfolosirea unei benzi de montaj. Dinexperiența mea, acest corp e bine săaibă o greutate de aproximativ 80-100 de grame. Dacă acest corp e preagreu, atunci când îl vom culisa pe firulde linie, acesta se va lăsa, va face„burtă”, iar dezagățătorul nu va maiajunge la nălucă, dacă aceasta e agă-țată în vreun obstacol. În cazul în carecorpul dezagățătorului e prea ușor șinăluca e agățată în vreun obstacolîntr-o apă curgătoare, acesta va fi dusfoarte repede în aval de curentul apeiși, din nou, nu va ajunge la nălucă.

După realizarea corpului dezagăță-torului se înfășoară pe toată lungimeaacestuia sârmă cu diametrul de aproxi-mativ 1-1,2 milimetri, de preferințăzincată. Din loc în loc, prin răsucire, serealizează ocheți de prindere. Pe aceștiocheți se introduc, în timpul procesuluide înfășurare al sârmei ori la sfârșit,inele despicate de calitate, care să nuse desfacă ușor. Pe aceste inele despi-cate se introduc ancorele triple. Numă-rul ancorelor triple e bine să fie deminim zece dar, în funcție de lungimeacorpului dezagățătorului, poate săajungă și la douăzeci. Pentru dezagăță-tor, folosesc ancore de mărimi 1 și 1/0.Dacă se folosesc ancore de dimensiuniprea mari, când acestea se agață într-un obstacol foarte greu sau bine fixat șiforțăm trăgând de sfoară, ancorele nuse mai dezdoiesc și suntem nevoiți săabandonăm dezagățătorul.

De ochieții din sârmă care se rea-lizează în partea de sus a corpului seleagă sfoara. Pentru a evita răsucireaexcesivă a dezagățătorului, putem fo-losi în partea de sus a acestuia un vâr-tej de dimensiune mare. Cu ajutorul adouă inele despicate, putem prindeacest vârtej în partea de jos de ochiețiidin sârmă ai corpului dezagățătorului,iar în partea de sus de sfoara de susți-nere.

Atunci când năluca nu este agă-țată la o distanță mare de mal, cu firulde linie cât mai întins, agățăm unasau două ancore pe acesta și, dânddrumul încet la sfoară, lăsăm corpulcu ancore să coboare la năluca agă-țată. Când simțim că dezagățătorul numai coboară, cu mișcări sacadate, în-cercăm să prindem și să dezagățămnăluca, trăgând de sfoara de legătură.

Atunci când năluca e agățată la o dis-tanță mai mare față de mal, se lan-sează corpul dezagățătorului pedirecția unde e agățată aceasta. Selasă să atingă substratul, după care seîncepe recuperarea lentă a dezagăță-torului, trăgând de sfoară. Cu cealaltămână, ținând lanseta orientată în sus,

prin intermediul firului de linievedem cam în ce loc e agățată nălucași putem, în timp ce tragem de sfoarade legătură, să ne deplasăm pe malspre stânga sau spre dreapta, astfelîncât dezagățătorul să vină cât maibine pe direcția nălucii.

De-a lungul anilor, am reușit săsalvez cam trei sferturi din nălucilecare s-au agățat în obstacole. Uneoril-am folosit chiar și la curățarea deiarbă sau plante subacvatice, în anu-mite zone de pescuit.

Vă recomand cu toată încredereasă vă confecționați un astfel de deza-gățător sau, în cazul că aveți și alteidei, unul mai performant. Folosireadezagățătorului va fi utilă în multe si-tuații mai puțin plăcute și vă va salvași multe năluci care s-au agățat în ob-stacole.

IULIE 2018 | 39

Cu ajutoruldezagățătorului, de-a

lungul anilor am reușit săsalvez cam trei sferturi dinnălucile care s-au agățat înobstacole. Uneori l-amfolosit chiar și la curățareade iarbă sau plantesubacvatice, în anumitezone de pescuit.

Sunline FC Sniper BMS combinătoate avantajele invizibilității fluoro-carbonului cu cele ale unui fir „hi-viz”, adică extrem de vizibil în oricecondiții de luminozitate.

BMS este acronimul de la Bite Mar-ker System, un sistem de culori fluo-rescente incluse în construcția firului,care te ajută să detectezi mai ușormușcăturile indiferent de condițiile din

acea zi - valuri, cer acoperit, umbre, ră-sărit sau apus. În plus, sub un cer în-norat, zonele fluorescente ale firuluiFC Sniper BMS devin parcă și mai vi-zibile. La fel de folositor pentru pescui-tul cu jiguri la șalău și biban, atât înlanseuri lungi, cât și în cele de precizie(tehnici de pitching și flipping), în ma-lurile cu vegetație, în stuf, în copaciiscufundați etc. Datorită naturii sale,

fluorocarbonul este și cel mai rezistentfir la abraziune dintre toate (fire textileși monofilamet), iar elongația redusăîi conferă și excelente capabilități dedetectare a celor mai fine mușcături.

Inovația companiei japoneze Sun-line este disponibilă în magazineleAbrevis - online, pe www.abrevis.ro,și „offline”, în magazinul fizic din Bu-curești, strada Orzari nr. 10.


noutăți de prin magazineABREVIS

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Firul FC Snipper BMS semnalizează orice mușcătură

IULIE 2018 | 41

AUGUST 2018VÂNZ~RI

1 M 3.03 8.26 14.28 20.512 J 3.51 9.13 15.21 21.443 V 4.46 10.09 16.18 22.374 S 5.37 10.52 17.05 23.25 U.P. 6.05 20.375 D 6.31 11.47 17.51 -6 L 0.43 7.26 13.09 19.527 M 1.31 8.14 13.57 20.458 M 2.24 9.02 14.45 21.389 J 3.16 9.50 15.33 22.2710 V 4.03 10.42 16.21 23.1311 S 4.48 11.31 17.15 23.52 L.N. 6.13 20.2712 D 5.36 12.24 18.07 -13 L 0.37 6.20 13.04 18.4814 M 1.29 7.13 13.57 19.4115 M 2.19 8.02 14.46 20.2916 J 3.07 8.50 15.33 21.1617 V 3.54 9.36 16.18 22.0218 S 4.40 10.21 17.03 22.57 P.P. 6.21 20.1619 D 5.26 11.04 17.54 -20 L 0.11 6.54 12.36 17.1621 M 1.07 7.43 13.23 18.0422 M 1.49 8.30 14.11 19.5123 J 2.37 9.18 14.59 20.4524 V 3.25 10.06 15.48 21.3125 S 4.13 10.54 16.37 22.2226 D 5.02 11.45 17.28 23.07 L.P. 6.31 20.0327 L 5.49 12.37 18.19 -28 M 0.09 5.51 12.35 18.1729 M 0.57 6.40 13.24 19.0630 J 1.46 7.28 14.12 19.5431 V 2.34 8.19 15.03 20.41

CANICULĂION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitateVând armă de vânătoare MERKELSUHL cal. 16 împreună cu toc depiele, la prețul de 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

Vând sistem ochire model WN. 300,cătare, antișoc, fibră roșie lumines-centă, înălțător, semișină ochire ra-pidă, la prețul de 150 ron. Tel. 0745-370.948.

CAPCANE VÂNĂTOREȘTIRezolvarea din numărul trecut

REBUS

ORIZONTAL: 1) Duce apa la gură pe caniculă –Închis la culoare, când plecăm. 2) Tratat cumultă ...căldură (fig.) – Extrase din smoc! 3) Scoase din caniculă! – Consternat. 4) Sunăgrav – Ban găurit! – Greutatea comercianțilorde altă dată. 5) 13 la umbră! – Vrednic de luatîn seamă. 6) Obișnuit cu iarna siberiană – Îm-blăniți chiar și pe caniculă la pădure. 7) Aducecăldura în suflete – Femei de noapte care facvrăji. 8) Fără pereche (fem.) – Capete la tiv! 9) A întrerupe o acțiune – Iute la mâncare. 10) La întâmplare – Preparate cu mult oțet.VERTICAL: 1) Suflă în benzină. 2) 27 în cani-culă! – Se ridică din fierturi – Capete de plajă!3) Acoperit cu omăt (ferit clar de caniculă!) –Mic cântăreț dim pădure. 4) Reperul vârstelor- Arbore cu frunze ovale și dințate. 5) Trăgătorde elită. 6) Situeată în interior (fem.). 7) Trans-pirați la spate! – Ieri …pe când soarele apunea.8) Mișcător – Margini de disc! 9) Stau îm-preună la o bere pe caniculă (masc.) – Volatilîn lumina soarelui. 10) Definitivă, desăvârșită– Se hrănește cu lumina soarelui (fem.).


Doritorii se pot adresa pentru informații d-lui Mihai Neagu, la tel. 0727-985.219.

A.G.V.P.S.

anunță valorificarea

următorilor

câini și căței:

Câinii și cățeii, vaccinați și dehelmintizați, se vând la prețurile de mai sus, care TVA inclus, cu carnete de sănătate și certificate de proveniență.

O femelă de copoi ardelenesc standard, gestantă de cca. 20 de zile cu un mascul de elită la lucrul în teren, în vârstăde 2,5 ani, la prețul de 1.000 lei.O femelă de brac german cu păr scurt, scoasă de la reproducție, în vârstă de 10 ani, excepțională la prepelițe și fazani,mai puțin folosită la apă, la prețul de 520 lei.O femelă de brac german cu păr scurt, în vârstă de 6 ani, care lucrează bine la prepelițe și mediocru la fazani și apă,la prețul de 1.000 lei.Un jagdterrier mascul, în vârstă de 8 luni, care a rămas cu vederea grav afectată din cauza unui tratament făcut lavârstă mică. Are constituție standard și lucrează deja, la mistreți în țarc și vizuină. Se oferă gratuit.Un cățel de copoi ardelenesc, în vârstă de 3 luni, la prețul de 520 lei.Un mascul de tekel sârmos standard, în vârstă de 7-8 luni, care lucrează bine la mistreți în țarc, la prețul de 520 lei.Un mascul și două femele de jagdterrier sârmos, în vârstă de 8 săptămâni, la prețul de 320 lei fiecare.Doi căței masculi și două femele de tekel sârmos, în vârstă de 10 săptămâni, la prețul de 320 lei fiecare.

La sfârșitul lunii august vor fi de vânzare 3 masculi și 3 femele de copoi alpin, la prețul de 320 lei fiecare.

1

2

3

4

5678

876

543

21

CANISA CERNICAAUTORIZATĂ SUB NR. 0115-IF/18.11.2013

IULIE - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2018/07/vpr072018.pdf · 2018. 7. 30. · Plătici la feeder cu...

Documents

Transcript of IULIE - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2018/07/vpr072018.pdf · 2018. 7. 30. · Plătici la feeder cu...