ională de Vânătoare şi Pescuit Sportiv - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2012/08/08.pdf ·...

Nr. 8/AUGUST 2012

Comportamentul vidrei

August cu floarea soarelui și guguștiuciVânătoarea cu ogari

Vânătorul şi Pescarul Român

Rev

ista

NaŢ

ion

ală

de

Vân

ăto

are

şi P

esc

uit

Spo

rtiv

ww

w.ag

vps.r

o

Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România

Fondată în anul 1919Serie nouă

Anul MMXII nr. 8 / 2012

Redacţia şi administraţia:Bucureşti – Calea Moşilor 128

Sector 2, Cod 020882,Tel : 021 313 33 63

E mail: [email protected]

Consiliul ştiinţific

Acad. dr. Dan MunteanuAcad. dr. Atilla KelemenDr. ing. Nicolae GoiceaDr. ing. Vladimir Talpeş

Colectivul de redacţie

Dr. ing. Neculai Şelaru - director generalProf. Bianca Botezat – redactor revistă

Arh. Mugurel Ionescu – redactorPictor Dragoş Botezat – machetare şi

prelucrare fotoIng. Mariana Cristache– difuzare

Manuscrisele destinate tipăririi vor fi, de preferinţă, în format digital. Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolele

publicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor şi nu reflectă în mod necesar opinia

redacţiei. Reproducerea oricărui material, fără acordul redacţiei este interzisă.

ISSN 1582 – 9650

Sumar

Membrii Consiliului AGVPS din România şi judeţele pe care le reprezintăPreşedinte : Mugur Constantin Isărescu , Director general: Neculai Şelaru, Vicepreşedinte: Vicepreşedinte Florin Iordache (Olt, Dolj), Atilla Kelemen (Bistrița,

Harghita, Mureş), Vicepreşedinte: Teodor Bentu (Giurgiu, Asociații de pescari sportivi), Membri : Dorin Calciu (Alba, Arad, Hunedoara), Filip Georgescu (Argeş, Teleorman), Gabriel Surdu (Bacău, Iaşi, Vaslui), Teodor Giurgiu (Bihor, Satu-Mare), Horia Scubli (Cluj, Maramureș, Sălaj), Nicolae Goicea (Botoşani, Neamţ,

Suceava), Ion Antonescu (Vâlcea, Sibiu), Eusebiu Martiniuc (Galaţi, Vrancea), Ion Vasilescu (Bucureşti), Florică Stan (Buzău, Dâmboviţa, Prahova), Ilie Sârbu (Caraş Severin, Timiş), Valentin Jerca (Călăraşi, Constanța), Ștefan Stoica (Tulcea), Adrian Duţă (Gorj, Mehedinţi), Laurențiu Radu (Brăila, Ialomița),

Gheorghe Iaciu (Ilfov)

EditorialM. OLTEANU, N.STORESCUO experiență relativ nouă - filiale, cluburi și grupe autogestionare …… 3

CULTURĂ VÂNĂTOREASCĂN.ŞELARU Vânătoarea cu ogari • Hrana vânatului ………. 10, 22Mitică GEORGESCUComportamentul vidrei …… 12 Al. ALACIȘacali și enoți .......... 21

CHINOLOGIE VÂNĂTOREASCĂAlexandru CODRINDeschiderea sezonului, ultimele pregătiri …….. 19

ÎNSEMNĂRI DE SEZONMACAugust cu floarea soarelui și guguștiuci ……. 6Fănică-Voinea ENEPândă cu peripeții …………… 20Maria SĂVULESCU Vântul ….. 15

TIR ŞI BALISTICĂMatei TĂLPEANUPlumbul va fi exclus și din gloanțele de vânătoare ? (I) ………….. 16MAC Alicele de plumb şi alicele din oţel (II) .................... 18

FILE DE ISTORIE Marius POPESCUUltimul autograf ..................... 14Sorin GEACUDate asupra altor specii de păsări din judeţele Buzău, Râmnicu Sărat şi Ialomiţa din perioada 1937-1949 (II) ………………... 24Nic. STRĂVOIU Alice fabricate în "Casa Străvoiu" ...... 25

PESCUIT SPORTIV Dumitru GIUGIUCĂLimba de mare .......... 26Mugurel IONESCU Campionatul Mondial de Pescuit la Crap …………… 27Valentin MALICIUCTainele malului surpat • Bucătăria pescarului ...... 28, 29MACClenii lui cuptor ………………. 30 Titus PINTEACândva, apele de munte aveau păstrăvi ! • Pescuit termal …………….32, 33Reţeta • Ce putem vâna • Rebus • Solunar …… 7, 11, 33, 34

Nr. 8/AUGUST 2012

Comportamentul vidrei

August cu floarea soarelui și guguștiuciVânătoarea cu ogari

Vânătorul şi Pescarul Român

Rev

ista

NaŢ

ion

ală

de

Vân

ăto

are

şi P

esc

uit

Spo

rtiv

ww

w.ag

vps.r

o

3|Vânătorul și Pescarul Român

|Editorial

O ExPERIENţĂ RELATIV NOUĂ –FILIALE, CLUbURI ŞI GRUPE AUTOGESTIONARE

GeneralităţiAutonomia organizatorică, funcţională şi financiară, cunoscută şi sub denumirea de autogestiune, a fost aplicată, cu prudenţă, până de curând, doar la nivelul unor filiale sau cluburi din puţine asociaţii ale vânătorilor şi pescarilor sportivi din România. A fost experimentată, doar temporar, şi pentru grupele unor asociaţii vânătoreşti din Ardeal. Dar astfel de experimente nu s-au generalizat, în principal din cauza conducerilor autoritare ale majorităţii asociaţiilor în cauză ori a solicitării sau stabilirii unor condiţii inechitabile de autogestionare pentru structurile subordonate.Acum – după trecerea prin focul unei atribuiri riscante, in-corecte şi imorale a gestionării faunei cinegetice din multe fon-duri de vânătoare, pe fondul experienţei unora dintre noile asociaţii şi al dorinţei membrilor filialelor, cluburilor şi/sau grupelor de vânători de a nu mai fi exagerat de încorsetaţi în intenţiile şi iniţiativele lor pozitive de gestionare mai eficientă a faunei cinegetice – dezideratul autogestionării pe filiale, cluburi şi grupe a redevenit de actualitate, iar con-ducerile unor asociaţii vânătoreşti au avut răgazul să acorde atenţia cuvenită cererilor legitime ale membrilor vânători în sensul arătat.Bineînţeles că astfel de probleme, de relativă noutate în lumea vânătorească din România, au dat naştere la dez-bateri şi controverse serioase, finalizate prin concluzii diferite, în funcţie de flexibilitatea sau rigiditatea şi in-teresul celor ce au încercat să găsească o rezolvare echitabilă cerinţelor vânătorilor din filialele/cluburile şi grupele care au solicitat „autogestionarea”.Conducerile asociaţiilor vânătoreşti, care au găsit o soluţionare favorabilă cerinţelor vânătorilor în acest sens (AJVPS Sibiu, AJVPS Bihor, AJVPS Mureş, AJVPS Co-vasna etc.), au luat în considerare câteva avantaje esenţiale ale noii organizări, pe filiale/cluburi sau grupe autoges-tionare, pe care le sistematizăm în continuare, în interesul simplificării expunerii, doar pentru grupele autogestionare:

• creşterea responsabilităţii membrilor grupei în privinţa pazei, ocrotirii şi îngrijirii vânatului din fondul de vânătoare preluat în gestionare;• creşterea responsabilităţii membrilor vânători în privinţa a ceea ce împuşcă şi, mai ales, a ceea ce evită să împuşte (găini de fazani, scroafe etc.), în scopul favorizării înmulţirii vânatului din fondul de vânătoare preluat în gestionare;• beneficierea, în totalitate, de donaţiile şi sponsorizările membrilor grupei;• o coeziune mai pronunţată, familiară, a membrilor grupei, care îşi impun democratic, cu respectarea legii şi statutului asociaţiei, propriile reguli de vânătoare şi comportament vânătoresc unanim acceptate;• o reprezentare mai eficientă la nivelul asociaţiilor şi filialelor/cluburilor din care grupele fac parte şi, mai departe, la nivelul AGVPS din România.

Desigur că în astfel de situaţii, de autogestionare, puterea de decizie a conducerilor, democratic sau mai puţin demo-cratic alese, ale unor asociaţii vânătoreşti care-şi asumă riscul restructurării, în sensul prezentat, se reduce. Ele nu vor mai putea decide cotizaţii egale pentru toţi membrii asociaţiei, indiferent de pretenţiile acestora şi contribuţiile lor la ges-tionarea fondurilor cinegetice, nu vor mai putea elibera autorizaţii de vânătoare, pentru străini sau nemembri grupei ori pentru capturarea vânatului viu, pe fondul unei grupe

fără consultarea conducerii acesteia, nu vor mai putea crea avantaje unor membri din grupa autogestionară fără acor-dul celorlalţi etc. Nici vorbă de autorizarea unor vânători speciale, în cursul săptămânii, pe terenurile pe care sâmbăta sau duminica urmează să vâneze grupele de vânătoare au-togestionare.Noua organizare prezintă, deci, avantaje şi dezavantaje, pentru unii sau alţii. Fiecare vânător, pus în postura de a alege, va decide probabil potrivit propriilor interese. Trebuie să primeze însă interesul comun şi de durată, al majorităţii vânătorilor din grupă, căreia minoritatea trebuie să-i ac-cepte deciziile. Şi garanţia, pentru conducerea asociaţiei gestionare a fondului de vânătoare în cauză, că respectiva grupă de vânători se va achita de toate obligaţiile con-tractuale, aşa încât să nu se ajungă, din vina acesteia, la eventuala reziliere a contractului de gestionare. Fiindcă pierderea fondului de vânătoare în cauză nu ar afecta doar vânătorii din grupa de vânători vinovată, ci asociaţia din care fac parte şi, implicit, toţi ceilalţi vânători din asociaţie. Iar pierderea nu s-ar limita doar la contravaloarea garanţiei de bună execuţie.De aceea, autogestionarea aflată în discuţie se impune a se baza pe un acord foarte clar, încheiat între asociaţie şi grupă, cu obligaţii concrete pentru cei din urmă şi posibilitatea celei dintâi de a renunţa unilateral la acord în situaţia în care grupa nu se achită la timp şi de toate obligaţiile asumate. Conţinutul acordurilor concepute de conducerile AJVPS Covasna şi AJVPS Mureş sunt interesante de urmărit din acest punct de vedere.

Aspecte juridiceAsociaţiile vânătoreşti sunt entităţile cu personalitate juridică, gestionare de fonduri cinegetice, pe bază de con-tracte încheiate cu autoritatea publică centrală care răspunde

Foto: N.Șelaru

ce decurge din conţinutul contractelor de gestionare în-cheiate între asociaţie şi autoritate, grupele de vânători se organizează la nivel de fond cinegetic.În directă corelare cu suprafaţa fondului cinegetic respectiv, grupa de vânători poate avea un număr maxim de vânători. De regulă, numărul vânătorilor din grupă este mai redus.Grupa este condusă de un organizator, un locţiitor al aces-tuia şi un gospodar ori numai de un organizator şi un gospo-dar, după cum se prevede în statut.Grupa are, în numele asociaţiei din care face parte, obligaţia îndeplinirii tuturor condiţiilor contractuale, prevăzute pen-tru fondul pe care este constituită, şi beneficiază, în schimb, de cota de recoltă aprobată pentru acest fond, în funcţie de evoluţia efectivelor speciilor de interes vânătoresc şi

realizările din anii precedenţi.Cele de mai sus sunt statuate, în limitele legii, statutului asociaţiei şi hotărârilor organelor de conducere ale acesteia.

bugetul grupelor autogestionareUn astfel de buget se poate stabili mai simplu şi exact plecând de la cheltuielile anuale ale grupei, care trebuie egalate din veniturile acesteia, de regulă echilibrate prin contribuţiile financiare ale membrilor vânători, în princi-pal sub formă de cotizaţii.

Cheltuielile totale ale unei grupe autogestionare se com-pun însă din două categorii de cheltuieli şi anume: chel-tuielile generale (A) şi cheltuieli ale grupei (B)

A. Cheltuielile generale ale grupei autogestionare, se pot compune din:

• parte din cheltuielile administrativ-funcţionale ale asociaţiei:- curent, gaz, apă-canal etc.;- birotică, formularistică etc.;- reparaţii şi întreţinere mijloace proprii asociaţiei;- taxe şi impozite;- eventuale chirii etc.;• parte din cheltuielile de salarizare:- salariaţii din centrala AJVPS (director, tehnician, contabil, casier-secretară, şofer etc.);- salariul minim pe economie pentru paznicul de vânătoare din fond;• parte din tariful de gestionare al fondurilor cine-getice la nivel de asociaţie;• c/valoarea unui mijloc de transport adecvat, pus la dispoziţia grupei, de regulă în gestiunea paznicului de vânătoare;• cota de participare la bugetul AGVPS, de 2,2% din cotizaţia achitată de fiecare membru al asociaţiei.

Repartizarea unei părţi din cheltuielile generale către grupă se va face prin împărţirea cheltuielilor generale

|4 Vânătorul și Pescarul Român

de silvicultură, pentru perioade de 10 ani.În cadrul unora dintre aceste asociaţii pot funcţiona filiale cu personalitate juridică limitată, cu sau fără patrimoniu propriu, care gestionează parte din fondurile cinegetice contractate de asociaţiile din care fac parte. Aceste filiale sunt, de regulă, autogestionare.În cadrul altor asociaţii, mult mai multe, pot funcţiona clu-buri fără personalitate juridică, care sunt responsabile de gestionarea fondurilor cinegetice contractate de asociaţiile din care fac parte, în regim de autogestionare sau nu, după caz.De curând, în structura unor asociaţii vânătoreşti au luat fiinţă şi grupe autogestionare, care gestionează fonduri cinegetice contractate de asociaţiile din care fac parte, pe baza unor acorduri încheiate între entităţile juridice (asociaţii) şi structurile lor fără personalitate juridică (grupe).Structura asociaţiilor vânătoreşti, pe filiale/cluburi sau grupe autogestionare ori nu, trebuie regăsită însă în statutele asociaţiilor, potrivit hotărârilor adunărilor generale ale acestora. De abia după adoptarea unor astfel de statute, structurile autogestionare devin reale şi opozabile celor interesaţi.Caracterul asociaţiilor în discuţie se schimbă întrucâtva, ele devenind din organisme de decizie totalitară, organisme de reprezentare şi de decizie condiţionată de punctele de vedere ale conducerilor filialelor, cluburilor sau grupelor autogestionare, după caz, în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea activităţii, precum şi managementul fondului cinegetic preluat în responsabilitate (cu respectarea întoc-mai a legii şi a contractului de gestionare).

Organizarea grupei autogestionare de vânătoriConform reglementărilor în materie şi responsabilităţii

Foto: N.Șelaru

Foto: N.Șelaru

Foto: D.Todosiuc


(administrativ-funcţionale, de salarizare şi tarifului de gestionare la nivel de asociaţie) la numărul de vânători pe care-i are asociaţia şi înmulţirea cifrei unitare obţinute cu numărul maxim de vânători pe care-i poate înscrie grupa respectivă (în funcţie de suprafaţa fondurilor cinegetice). În acest mod se asigură o egalitate de tratament între membrii grupelor de pe fondurile obţinute direct în atri-buire de asociaţie (la tarife reduse) şi cei de pe fondurile obţinute prin licitaţie publică în atribuire. De asemenea, se compensează economic avantajul vânătorilor care, fiind mai puţini în grupă, beneficiază de condiţii mai avanta-joase de vânătoare. Experienţa AJVPS Bihor din acest punct de vedere este interesantă de urmărit.

B. Cheltuielile grupei autogestionare se pot compune din:• cheltuielile de producere şi achiziţionare a hranei complementare pentru vânat, al cărui minim este stabilit prin contractul de gestionare;• cheltuieli pentru edificarea şi repararea unui minim de instalaţii vânătoreşti; • eventualul adaos la salariul paznicului de vânătoare, peste salariul minim pe economie asigurat de asociaţie;• cheltuielile cu combustibilul, întreţinerea şi repa-rarea mijlocului de transport pus la dispoziţia grupei, de asociaţie etc.

Veniturile totale ale unei grupe autogestionare, prin care se asigură echilibrarea cheltuielilor acesteia, se pot com-pune, la rândul lor, din diverse venituri (A) şi cotizaţiile membrilor grupei (B).

A. Diversele venituri ale grupei se pot compune din:• valorificarea autorizaţiilor individuale de vânătoare cu vânătorii grupei, ai asociaţiei, ai altor asociaţii vânătoreşti şi cu vânătorii străini;

• valorificarea unei părţi din vânatul dobândit de grupă;• eventuala valorificare a unei părţi din cota de recoltă aprobată, prin capturarea şi comercializarea unor exem-plare vii de iepuri, fazani, căpriori, mistreţi etc.;• donaţii şi sponsorizări etc.

B. Cotizaţiile membrilor grupei rezultă dintr-un cal-cul matematic simplu, ca diferenţa între cheltuielile totale ale grupei (cheltuielile generale + cheltuielile grupei) şi diversele sale venituri. În vederea stabili-rii nivelului cotizaţiei pentru fiecare membru vânător al grupei, totalul cotizaţiilor membrilor grupei se va împărţi la numărul vânătorilor din grupă.

Teoretic, bugetul de venituri şi cheltuieli al grupei se va închide pe 0 (zero) profit, ceea ce este normal în cazul ONG-urilor din care face parte.Practic se impune un coeficient de siguranţă, mate-rializat printr-o cotizaţie uşor mărită, pentru a putea compensa neplata integrală a cotizaţiei de către unii mem-bri ai grupei, care beneficiază de reduceri statutare ori care se retrag din asociaţie pe parcursul anului vânătoresc sau la finele acestuia.

Evidenţă contabilăEvidenţa veniturilor şi cheltuielilor grupei autoges-tionare se va ţine, pe bază de documente legale, separat pentru fiecare grupă autogestionară, aşa încât orice organizator să poată cunoaşte situaţia financiar-contabilă a grupei sale la orice moment. Nimeni nu-i împiedică însă să-şi ţină, tehnico-operativ, propria evidenţă.

ConcluziiOrganizarea pe filiale, cluburi sau grupe autogestionare, după caz, poate fi benefică protecţiei vânatului şi intereselor vânătorilor din aceste structuri, în condiţiile în care con-ducerile acestora, ca de altfel şi paznicii de vânătoare, îşi iau în serios obligaţiile ce decurg din acordul încheiat cu asociaţia din care face parte.În situaţia în care filialele, cluburile sau grupele nu se achită la timp şi în totalitate de obligaţiile contrac-tuale şi cele asumate prin acordul scris încheiat cu asociaţia, ea poate fi desfiinţată şi fondul cinegetic dat în responsabilitatea altei grupe nou înfiinţate, ori grupa poate fi readusă în cadrul filialei sau clubului, din care au făcut parte. Hotărârile de această natură se pot lua operativ de consiliul asociaţiei, urmând să fie ratificate de adunarea generală a acesteia.Experienţa asociaţiilor care s-au organizat pe filiale/cluburi sau grupe autogestionare este interesantă şi constituie un exemplu incitant de urmat pentru cele-lalte.Oricum, vânătoarea în devălmăşie, încă la modă în cadrul unor asociaţii tradiţionale, nu mai poate dura foarte mult, fără riscul împuţinării, în şi mai mare măsură, a vânatului care a reuşit să supravieţuiască până acum. Şi fără generalizarea unor nemulţumiri generate de inechitatea de tratament, la care sunt predispuşi unii membri vânători. Hotărârile privind o eventuală reorganizare a activităţii asociaţiilor - pe filiale, cluburi sau grupe autogestionare - aparţin statutar adunărilor generale reprezentative ale asociaţiilor în cauză, la care orice membru poate lua parte şi poate să-şi susţină punctul de vedere.

M. OlteanuN. Storescu

Foto: N.Șelaru


Mult aşteptata vreme a deschiderii sezonu-lui la guguştiuci a sosit, iar acum avem un prilej foarte bun pentru verificarea tirului la zbor. În plus condiţiile din acest an, cu lanuri întregi de floarea soarelui rămasă

„pitică” din cauza secetei prelungite, ne va pune la încer-care cunoştinţele, dar şi îndemânarea cu care punem în practică arta camuflajului în materie de vânătoare. Înaintea partidelor de vânătoare propriu-zise, este recomandat să fa-cem câteva ieşiri pentru recunoaşterea terenului şi pentru a cunoaşte locurile de trecere ale guguştiucilor, dimineaţa spre locurile de hrănire, iar seara spre cele de înoptat. Ast-fel îi putem aştepta la locurile de hrănire sau unde se duc să bea apă. Guguştiucii frecventează de regulă lanurile de culturi agricole coapte de la marginea localităţilor, oraşe sau sate. Şansele de a-i găsi sporesc considerabil, dacă eventual în zonă se află ferme cu silozuri, locuri unde pot găsi apă şi eventual un mozaic de culturi, cu parcele unde parte din cereale au fost deja recoltate. Dacă nu sunt deranjaţi peste măsură, îşi vor păstra traseele de pasaj vreme suficient de îndelungată pentru a-i găsi atunci când revenim pe teren pentru vânătoare.Guguştiucul este cunoscut pentru deosebita sa capacitate de adaptare. Acest fapt i-a permis să trăiască în cele mai diverse condiţii de mediu şi să valorifice foarte eficient atât zonele marilor aglomeraţii urbane cât şi pe cele ale sate-lor cu gospodării şi ferme din vecinătatea culturilor agri-

cole. Lanurile coapte de floarea soarelui sunt locuri spre care guguştiucii fac zilnic pasaj, locuri unde putem amenaja standurile de aşteptare, dimineaţa devreme şi după-amiaza, de regulă până la lăsarea serii.Odată ce am ales locurile unde vom aştepta pasajul păsărilor, va trebui să ne îngrijim de amenajarea standurilor de pândă. Guguştiucii sunt recunoscuţi pentru vederea deosebit de ageră şi pentru faptul că pot distinge de la distanţă nu nu-mai mişcarea, dar şi modificările terenului în perimetrul pe care îl frecventează. În multe regiuni, din cauza secetei prelungite din acest an, floarea soarelui nu a mai crescut la înălţimea obişnuită, iar lanurile au rămas de-o şchioapă. În aceste condiţii, camuflajul poate fi cheia reuşitei partidelor de vânătoare la guguştiuci. Pornind de la acoperirea feţei şi a mâinilor şi până la îmbrăcămintea folosită, totul trebuie să armonizeze cu culorile ambientului în care ne aflăm. Dacă până acum înălţimea tulpinilor de floarea soarelui ne per-mitea să ne ascundem de ochii păsărilor, fie la marginea lanului sau nu departe de aceasta, în condiţiile în care în multe locuri plantele nu au crescut în acest an mai sus de centură, camuflajul, putem spune, trece practic pe primul loc. Echipamentul în culori camuflaj ne poate oferi un ajutor semnificativ în acest sens, iar standul de pândă trebuie să fie ales pe cât posibil folosind vegetaţia naturală existentă, liziere sau arbori şi tufişuri din apropierea lanuri-lor, profitând în acelaşi timp, pe cât mai mult posibil, de configuraţia terenului. Nimic nu trebuie să iasă în evidenţă,

AUGUST CU FLOAREA SOARELUI ŞI GUGUŞTIUCI

|MAC


iar dacă purtăm ochelari de vedere sau de soare va trebui să fim atenţi la reflexiile lentilelor pentru a nu ne trăda prezenţa în teren. Pentru tirul la guguştiuci vom alege şocuri în funcţie de distanţele la care tragem şi de condiţiile concrete din teren. Pentru o armă cu două ţevi, putem opta pentru un şoc mai deschis, cilindru sau cilindru îmbunătăţit şi unul mediu, modificat, pentru distanţe mai mari. În cazul armelor semi-automate va trebui să optăm pentru un singur şoc, de regulă cilindru îmbunătăţit sau modificat în funcţie de îndemânarea personală şi de distanţa la care ne propunem să tragem. Oricum nu este recomandat să ne întindem peste 25-35 de metri pen-tru a evita rănirea şi pierdera păsărilor. Atenţie şi la muniţia folosită! Este recomandat să echilibrăm puterea-gramajul cartuşelor cu şocul folosit şi cu distanţa la care tragem. În privinţa muniţiei, de regulă se folosesc alice de 2 – 2,5 din plumb sau non-toxice, din oţel sau combinaţii ale aces-tuia, cele din urmă fiind mai rapide şi permiţând reducerea corecţiei de tragere. Avantajele oferite de rapiditatea alice-lor de oţel se pot pierde însă foarte uşor dacă nu ne rezervăm timpul necesar pentru a ne obişnui cu acest gen de muniţie. Câteva antrenamente în poligon, înainte de a ieşi în teren, vor fi cu siguranţă binevenite. Dacă vreţi, şi în acest caz este ca la şcoală. Dacă ne-am făcut temele şi am venit în teren cu “lecţia învăţată”, vom fi recompensaţi cu o “notă” pe măsură, iar reuşita partidei de vânătoare la guguştiuci nu se va lăsa aşteptată!

Guguștiuc urban

În așteptare

Avantajul camuflajului

O partidă reușită

Guguștiuc la apă

Guguștiuc pe lan

PORUMBEI LA CUPTOR CU SOS DE SOIA ŞI VIN ROŞUApreciaţi dintotdeauna drept adevărate delicatese culinare, porumbeii sălbatici pot constitui oricând atracţia unei mese ce nu va fi uitată curând de invitaţi. Relativ uşor de pregătit şi preparat, porumbeii sălbatici la cuptor, stropiţi cu un sos de vin şi soia, cu aroma frunzelor de dafin, vor duce faima gazdei şi vor face mereu subiectul amintirilor ce nu se uită.

Ingrediente necesare pentru două porţii: 4 porumbei sălbatici, un pahar de vin roşu, o lingură de sos de soia, 3 linguri de ulei de măsline, opt frunze de dafin, sare, piper.Preparare: într-o crăticioară amestecaţi vinul, uleiul şi sosul de soia, adăugaţi frunzele de dafin, sare şi piper după gust. Puneţi porumbeii curăţaţi la marinat timp de 24 de ore – dacă nu este timp, cel puţin 4 ore, în frigider. După ce au stat la marinat, scoateţi porumbeii şi lăsaţi-i 30 de minute pentru a reveni la temperatura camerei, timp în care daţi sosul marinat la foc mic până scade la jumătate.Preîncălziţi cuptorul şi puneţi porumbeii în interior, pe grătar deasupra unui vas ce va colecta sosul. Ungeţi bine carnea cu sosul marinat de două, trei ori în timpul celor 5-6 minute în poziţia iniţială. Rotiţi porumbeii pe fiecare parte, câte 1-2 minute sau până se rumenesc uniform, având grijă să-i ungeţi gene-ros cu sos marinat la fiecare rotire.Scoateţi-i din cuptor, mai ungeţi-i odată cu sos şi lăsaţi-i să se răcorească câteva minute. Serviţi porumbeii pe farfurii preîncălzite cu sau fără garnitură, eventual cu cîteva foi de salată verde sau muguri de asparagus daţi la steamer. Un pahar de vin roşu, Pinot Noir, Shiraz, va adăuga un plus de savoare bucatelor. Poftă buna!

Nana NINA

Ilustrația autorului


VPR: Într-o recentă reuniune internaţională afirmaţi că vânătoarea este bine structurată în Europa, iar vânătorii manageriază terenul de vânătoare într-o manieră sau alta, însă întotdeauna în bună coopera-re. De asemenea, referindu-vă la vânătorii din UE, spuneaţi că avem 7 milioane de voluntari pentru biodiversitate. În acest context, care credeţi că sunt principalii paşi pe care trebuie să îi facem pentru a menţine această unitate şi cooperare ?

A.M. Da, este adevărat, eu simt că Europa este norocoasă că are vânători pentru care fauna sălbatică şi habitatele acesteia sunt importante şi cred că Europa ar fi mult mai săracă fără vânători şi vânătoare. Desigur noi, ca vânători, trebuie să recunoaştem că, în această familie de 7 milioane, există şi unele exemple mai puţin bune, care nu ar

trebui să umbrească lucrurile remarcabile cărora majoritatea vânătorilor se dedică zi de zi în toată Europa.Întrebarea dvs. despre cum continuăm acest interes comun este foarte importantă. Pentru început tre-buie să recunoaştem că vânătorii sunt pasionaţi de vânătoare. De multe ori încercăm să ascundem vânătoarea în spatele chestiunilor de management şi altor lucruri mult mai banale, apoi începem să ne concentrăm pe aceste probleme, dar în realitate este o pasiune, care ne leagă.Să începem prin a recunoaşte că nu vânătoarea contează atât de mult, ci vânătorii şi vânătorii sunt cei mânaţi de pasiunea lor. La rândul lor, pentru că au această pasiune, vânătorii ajută la gestionarea vânatului, conservă habitatele şi recurg la toate acele lucruri care fac din vânătoare un lucru impor-

tant pentru conservarea vânatului în Europa.Deci, pentru început, trebuie să recunoaştem că este vorba de o pasiune şi trebuie să găsim modalităţi de a stimula interesul fiecărui vânător în parte, fără a uita, în acelaşi timp, interesele colective ale vânătorilor şi ale societăţii în general.

VPR: FACE este percepută de vânătorii români, dar nu numai, ca principalul forum la nivel european care se implică foarte activ în tot ceea ce înseamnă apărarea intereselor şi a activităţii lor.Care sunt preocupările dvs. actuale în interesul celor 7 milioane de vânători europeni pe care FACE le are în acest moment şi ce orientări preconizaţi să daţi acţiunilor FACE în perioada care urmează ?

A.M. Mulţumesc. Cu siguranţă muncim din greu pentru a încerca să reprezentăm interesele vânătorilor din Europa la nivelurile corespunzătoare, în special faţă de UE, dar şi faţă de Consiliul Europei şi alte organisme internaţionale. Chiar zilele acestea particip la Ramsar COP11, care se desfăşoară aici, în Bucureşti. În acest caz, intenţionez o colaborare mai strânsă cu Ramsar şi încerc să mă asigur că noţiunea de utilizare raţională, iniţiată de către Ramsar, rămâne în cadrul legal. Acest lucru este, desigur, important pentru vânătorii români, în contextul vânătorii în Delta Dunării, fiindcă doar pentru că este desemnat sit Ramsar, acest lucru nu înseamnă în mod automat că trebuie complet protejat. Dimpotrivă, ar trebui să includă în managementul său utilizarea raţională şi, în cele mai multe cazuri, acest lucru include vânătoarea într-o formă sau alta.Fac o paranteză, în legătură cu ceea ce facem, şi pot să vă spun că urmărim 8 teme majore, cele mai im-portante pentru noi fiind Serviciile pentru Membri, apoi zonele principale de activitate, politicile de conservare, acordurile internaţionale (de exemplu cu Ramsar), sănătatea şi bunăstarea animalelor, pre-cum şi armele de foc şi muniţia. Dar urmărim, de asemenea, şi alte domenii, cum ar fi comunicaţiile, proiectele şi sprijinirea metodelor de vânătoare şi culturii vânătorii. Cele 8 teme FACE conţin peste 70 de dosare care se schimbă în funcţie de obiective.Tuturor le place să recunoască, dar, în cazul nostru, este absolut adevărat că principala reţetă a succesu-lui este o bună colaborare şi comunicare cu Membrii noştri. FACE este structurată astfel încât avem doar un singur tip de Membru cu drept de vot, respectiv Asociaţiile Naţionale de Vânătoare din 38 de ţări europene. Suntem, probabil, una dintre cele mai mari organisme reprezentative ale societăţii civile din Europa şi expertiza de specialitate provine, în mare parte, de la Membrii noştri. Astfel, conlucrând în beneficiul tuturor acestor aspecte, vocea noastră devine mai credibilă şi, cu siguranţă, mult mai puternică.

VPR: În calitate de Director general al FACE, călătoriţi mult şi vă aflaţi adesea faţă în faţă cu problemele reale din diverse ţări. Într-un cadru din ce în ce mai delicat, cum vedeţi viitorul vânătorii în Europa şi în lume ?

A.M. Într-adevăr, călătoresc mult şi am privi-legiul în Europa să mă întâlnesc în mod frecvent cu vânători şi, uneori, să merg împreună cu ei la vânătoare. Acest lucru mă ajută, de multe ori, să înţeleg mai bine ce se întâmplă într-o anumită ţară şi cum trebuie abordate diverse chestiuni. În ceea ce priveşte viitorul vânătorii, personal cred că viitorul său este luminos, deşi avem multe probleme, dar,

De curând am avut onoarea şi plăcerea să îl avem oaspete pe domnul Angus Middleton, cel care din anul 2008 se află la conducerea executivă a Federației Asociațiilor de Vânătoare și Conservare a Faunei Sălbatice din UE (FACE), mai întâi ca Director pen-

tru Conservare şi mai apoi ca Director General, personalitatea care se implică direct în problemele europene privind politicile legate de conservarea naturii şi vânătoare. Dl. Angus Middleton deţine o diplomă în Ecologie (University of Newcastle) şi un masterat în Economia şi Politica mediului (Imperial College, London). A lucrat peste 10 ani în manage-mentul de conservare, atât în Europa cât şi în Africa de Sud, experienţa sa pe ambele continente fiind largă, de la dezvoltarea şi implementarea politicii de mediu la nivel local până la companii multinaţionale şi guvernamentale. Pe lângă poziţia pe care o ocupă la FACE, dl. Middleton este implicat activ în numeroase iniţiative şi acorduri multilaterale privind mediul, inclusiv Acordul AEWA şi Convenţia pri-vind Conservarea Speciilor de Păsări Migratoare. Manifestă un interes deosebit în ceea ce priveşte conservarea păsărilor, interes suscitat de o mare pasiune pentru păsările de pradă. De asemenea, dovedeşte o preocupare majoră pentru carnivorele mari, care, în viziunea sa, reprezintă reale provocări sociale, ecologice şi economice de conservare. Este un membru cu experiență al BirdLife Zimbabwe, un pasionat pescar de muscă, vânător şi falconier, rămânând în acelaşi timp un conservator.

Confesiuni cu dl. Angus Middleton, directorul general al FACe


în mod fundamental, vânătoarea este modul de a întreţine o relaţie mai onestă cu natura. Cred că atâta timp cât această relaţie păstrează respectul pentru natură, vânătoarea îşi va păstra locul bine stabilit. Mai precis cred că în Europa sufletul vânătorii se află în acele ţări, inclusiv în România, care încă se mai bucură de natură, dar şi de tradiţii de vânătoare şi o cultură a vânătorii foarte puternică, bazată pe un profund respect pentru natură. Deci, un viitor lumi-nos, dar unul în care ne promovăm ca vânători care vânează în mod corect.

VPR: Care sunt în opinia dvs. condiţiile ce ar trebui im-puse pentru a avea garanţia unei vânători durabile ? A.M. Pentru mine există patru condiţii simple în interesul unei vânători durabile. Acestea sunt mediul, economia, politica şi societatea. În ceea ce priveşte mediul, avem nevoie de natură pentru a ne bucura şi de animale sălbatice pentru a vâna. În ceea ce priveşte economia, ar trebui să fie disponibile şi accesibile toate oportunităţile şi echipamentele de vânătoare, recunoscând faptul că politica stabileşte modul în care este administrată vânătoarea, avem nevoie de politici care să ne ia în considerare poziţiile. În cele din urmă, în ceea ce priveşte societatea, avem nevoie de o societate care acceptă vânătoarea, iar în cadrul acestei societăţi avem nevoie de oameni care să-şi păstreze interesul pentru vânătoare.De mult timp ne ocupăm de partea de mediu, de fapt, de mai mult timp decât o fac multe organizaţii de conservare de astăzi. FACE împlineşte în acest an 35 de ani şi este printre cele mai tinere, mulţi dintre membrii noştri fiind mult mai longevivi, având chiar şi peste 100 de ani. În ceea ce priveşte economia, trebuie să recunoaştem, pe de o parte, contribuţia enormă a vânătorilor pentru conservarea naturii, şi, pe de altă parte, trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru a sprijini politicile care fac vânătoarea disponibilă şi accesibilă, fără a-i compromite însă calitatea. În ceea ce priveşte politica, cred că trebuie să ne străduim mai mult să fim non-partizani şi să ne asigurăm de sprijin din partea tuturor partidelor. Ar trebui, de asemenea, să ne străduim mai mult să urmărim tendinţele politice în care să ne inserăm mesajele. În cele din urmă, trebuie să colaborăm cu societatea pentru a ne asigura că înţelege şi acceptă motivele pentru care vânăm şi, legat de acest lucru, eu personal sprijin cu tărie femeile care vânează.Dacă vom lucra în continuare asupra condiţiilor legate de mediu, economie, politică şi societate, vânătoarea va rămâne durabilă.

VPR: Există ţări în Europa şi în afara Europei în care orice formă de vânătoare a fost interzisă. Consideraţi că această măsură este mai eficientă pentru conserva-rea faunei sălbatice şi a habitatelor ?

A.M. Nu sunt astfel de ţări. Noi, vânătorii, sun-tem printre primii care promovează protecţia na-turii, avem sezoane închise, avem zone interzise vânătorii, etc. Dar este iresponsabil să credem că numai protecţia naturii poate conserva fauna sălbatică şi biodiversitatea, acest lucru subliniind lipsa de conexiune dintre om şi natură. Facem parte din natură şi am modificat planeta în atât de multe moduri, încât dacă credem că soluţia o reprezintă numai protecţia naturii (a anumitor spe-cii sau zone), dăm dovadă de iresponsabilitate şi, în multe moduri, lipsă de onestitate cu privire la relaţia noastră cu natura.

VPR: Care este părerea dvs. în ceea ce priveşte rein-troducerea anumitor metode de vânătoare vechi/tradiţionale, precum vânătoarea cu capcane, vânătoarea cu arcul, vânătoarea cu şoimi sau vânătoarea cu ogari ? Din bogata dvs. experienţă, dobândită în întâlnirile cu diferite cluburi reprezen-tative de acest gen, care credeţi că sunt şansele ca aceste metode tradiţionale de vânătoare să fie adoptate de vânătorii români ?

A.M. Aceasta este întotdeauna o întrebare dificilă, deoarece, uneori, ceea ce într-o cultură este ac-ceptabil, în alta nu este, dar, în general, FACE ca şi organizaţie este structurată astfel încât să respecte aspectele naţionale şi să sprijine culturile şi tradiţiile naţionale. În cazul particular al întrebării puse, cred personal că aceste metode se adaugă la bogăţia tradiţiilor de vânătoare, dacă sunt practicate corect. În ceea ce priveşte alte ţări, există exemple bune care merită urmate pentru toate aceste metode şi, desigur, dacă sunt corect aplicate în cadrul general al unei legi naţionale de vânătoare, acestea ar putea fi adoptate. Dacă pot fi adoptate în România, asta nu ştiu, dar eu personal sper şi suntem dispuşi să oferim tot sprijinul necesar.

VPR: Care sunt avantajele acestor metode de vânătoare pentru biodiversitate, sportivitatea vânătorii şi societate ?

A.M. În primul rând pur şi simplu diversitatea aduce şi o cultură bogată şi o mai mare rezistenţă. În special, fiecare dintre aceste metode, dacă sunt prac-ticate în mod corect, necesită multă îndemânare şi multe cunoştinţe despre animale şi fauna sălbatică. Vânătoarea cu capcane este importantă în contro-lul speciilor invazive sau dăunătorilor, dar este şi o abilitate care poate fi folosită în zone mai sensi-bile, cum ar fi mediul urban. Vânătoarea cu arcul poate fi, de asemenea, utilizată în medii sensibile, dar oferă, în acelaşi timp, două alte elemente utile, permite o lansare mai uşoară în vânătoare (alături de pescuitul cu undiţa), pentru că tinerii pot prac-tica tirul cu arcul, şi este un tip de vânătoare în care este normal să existe foarte multe ore de vânătoare cu o captură mai mică, permiţând, astfel, mult mai multe oportunităţi de vânătoare. Falconeria a primit recent statutul de patrimoniu cultural imate-rial UNESCO, care, printre altele, înseamnă că, în ţările în care este recunoscută, trebuie obligatoriu protejată! Vânătorii cu şoimi pot contribui, de ase-menea, cu multe cunoştinţe despre păsări răpitoare, la conservarea acestora. În cele din urmă, cursele cu ogari sunt, poate, cele mai controversate, dar au loc oricum în unele ţări şi sunt bine reglementate şi or-ganizate.Nu trebuie să uităm că acestea sunt activităţi de nişă, iar vânătoarea cu puşca rămâne şi va rămâne mult timp principala formă de vânătoare.

VPR: Am aflat că sunteţi un pasionat practicant al vânătorii cu păsări de pradă. Este această pasiune o moştenire atavică sau a fost dobândită ? Ce plăceri oferă vânătorilor această metodă tradiţională de vânătoare, odinioară apanajul unei clase sociale privilegiate ?

A.M. Într-adevăr, sunt pasionat de falconerie şi povestea mea, ca multe poveşti de vânătoare, este una foarte personală.

Am avut norocul să cresc în Zimbabwe, cu terenurile sale virgine şi necultivate, unde, încă de la o vârstă foarte fragedă, am învăţat să vânez, să prind în cap-cane şi să pescuiesc şi, desigur, am avut un interes profund pentru natură şi animalele sălbatice. Am dezvoltat un interes aparte pentru păsări, care s-a concentrat asupra păsărilor ce, asemenea omului, vânează: păsările răpitoare. În această perioadă am avut norocul să merg la un internat unde unul dintre profesori conducea un club de falconerie (vânătoare cu şoimi). La început nu am fost prea interesat pen-tru că era o muncă grea, era mult mai uşor să aşezi capcane şi să mergi la pescuit pentru a obţine mai multă mâncare. Totuşi, mi-am dat seama că, dacă doream să înţeleg mai bine răpitorii, cel mai bine ar fi fost să devin un vânător cu şoim. Aşa că m-am iniţiat, am trecut probele şi am devenit un tânăr vânător cu şoim. Trebuie să vă spun că am avut drep-tate, este o muncă foarte grea, dar extrem de plină de satisfacţii.Am avut norocul să-l am ca mentor pe Ron Hartley, un vânător cu şoim de talie mondială şi un mare conservaţionist al păsărilor răpitoare, care m-a învăţat multe lucruri pe care le folosesc şi astăzi în activitatea mea dar şi în viaţa personală. A fost şi o bună metodă de a mă antrena ca tată, dar nu-i spuneţi soţiei pentru că încă crede că îmi învăţ fiul la fel cum îi vorbesc câinelui de vânătoare (cu iubire şi respect, bineînţeles). De fapt, falconeria nu este mai costisitoare decât celelalte forme de vânătoare, dar necesită timp. Nu poţi să aşezi pasărea în dulap şi să aştepţi sezonul următor. Pentru mine, plăcerea falconeriei constă în arta instruirii unei păsări sălbatice şi unui câine pentru a-i învăţa să colaboreze cu tine în scopul vânării. Când dă roade, e pură poezie în mişcare, o recompensă pentru toată munca grea depusă.

VPR: Ce le răspundeţi tuturor acelora care militează pentru interdicţia totală a vânătorii ?

A.M. Depinde cine sunt, dacă sunt oponenţi înfocaţi ai vânătorii, îi ignor, nu merită efortul. Se pare că, dacă analizezi majoritatea societăţilor, descoperi că sunt formate dintr-un procentaj mic de oameni care înţeleg şi sprijină de la sine vânătoarea şi un procentaj mic de oponenţi care sunt total împotrivă şi cu care nu există nicio şansă de dialog raţional. FACE se axează pe grupul cel mare de la mijloc, oamenii deschişi să înţeleagă şi să sprijine vânătoarea.Dacă sunt oameni rezonabili, le vorbesc despre locul nostru în natură şi că prefer să vânez şi să mănânc vânat decât o bucată de carne procesată dintr-un animal crescut şi tăiat la fermă. Într-o societate care mănâncă carne şi poartă încălţăminte din piele, dar chiar şi într-o societate vegetariană care are nevoie de o agricultură modernă, dar care, oricât de ecologică ar fi, tot omoară animale, interzicerea vânătorii este nerezonabilă, necinstită, împiedicând însăşi conser-varea naturii.

VPR: Vă mulţumim !

A.M. Trebuie să vă mulţumesc pentru căldura şi ospitalitatea cu care m-aţi primit şi pentru ocazia de a înţelege mai bine vânătoarea în România. Sper să revin şi să am ocazia să văd mai multe din această minunată parte a naturii Europei, în cel mai minunat mod posibil … vânătoarea.


Titlul acestui articol poate şoca mulţi vânători, cunoscători ai ogaru-lui zilelor noastre şi ai

fenomenului braconajului cu ogari. Dar nu ogarii sunt vinovaţi de secătuirea multor terenuri de iepuri – în sudul, dar şi în vestul şi nord-estul ţării – şi nici, singuri, stăpânii lor. Factorii decizionali în domeniul cinegetic din execu-tiv şi legislativ au fost şi rămân, deocamdată, principalii vinovaţi de nereglementarea problemei şi, implicit, amploarea fenomenului. Fiindcă au fost în mod repetat sesizaţi, dar nu au dorit la nivelul executivului şi nu au avut curajul necesar la nivelul legislativului, pentru soluţionarea urgentă şi tranşantă a acestei probleme. Problemă care nu a fost şi nu tre-buie închisă, dacă dorim să mai vânăm iepuri în viitor.Istoria interbelică a braconaju-lui cu ogari pare să se repete pe aceleaşi plaiuri de altă dată, dar soluţionarea problemei, ce a ur-mat anului 1930, nu mai pare fezabilă în zilele noastre. Aceasta din cauza lipsei de temei legal, iar adoptarea temeiului legal este împiedicată de prea multă dra-

goste pentru câinii comunitari şi sălbăticiţi, nicidecum pentru ie-puri. Şi de slăbiciunea parlamen-tarilor inhibaţi în faţa presiunii zgomotoase a pretinşilor iubitori de animale.

Ogarii nu sunt însă câini obişnuiţi şi nu pot fi trataţi ca nişte javre. Originea lor se pierde în negura timpului. Popoarele arabe au păstrat câini de tip „ogar” de mii de ani, iar aceste rase se mai menţin încă pure în triburile de nomazi. Beduinii nici măcar nu consideră ogarul ca fiind câine. Ei îl acceptă ca tovarăş în corturile lor şi pe cămila pe care călăresc. Naşterea unui ogar este considerată pen-tru aceştia la fel de importantă ca naşterea unui copil. În vechiul Egipt, apoi în Grecia antică şi în Imperiul Roman, ogarii erau ţinuţi, de asemenea, la mare cinste, fiind înfăţişaţi ca însoţitori respectaţi ai faraonilor, zeilor şi împăraţilor. Este sigur că ogarii se bucurau de această consideraţie, pentru loialitatea lor faţă de stăpân şi pentru calităţile demon-strate la vânătoare.În anul 124 Î.Ch., Arrian scria însă că „adevăratul vânător nu va ţine

aceşti câini pentru a distruge ie-purii, ci pentru curse şi concursuri între câini, fiind foarte fericit dacă iepurele scapă”.Cu toate acestea, ogarii aproape dispăruseră în Evul Mediu, fiind salvaţi de ecleziaşti, care i-au crescut pentru nobleţea lor. Ogarii de vânătoare constituiau însă un drept exclusiv al nobililor, iar celor ce aparţineau altor clase sociale (inferioare) li se mutilau picioarele pentru a nu putea fi folosiţi la vânătoare.Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, englezii au creat, însă, primul club popular al crescătorilor de ogari, deschis publicului, şi, drept urmare, cursele de ogari au re-devenit realitate. În plus, ogarii au rămas, în secolul XIX-lea, fa-miliari şi printre regii şi nobilii Angliei. Concomitent cu revoluţia industrială din acea epocă şi cu acumularea de averi, s-a dezvoltat „industria ogarului”, stimulată de începerea vânzării lor prin licitaţii publice. Drept urmare are loc ex-tinderea ogarilor din Anglia, în Ir-landa şi USA, unde sunt importaţi pentru debarasarea fermelor de lapini şi pentru alungarea coioţilor care ucideau vitele fermierilor.

Tot în secolul XIX, spre sfârşitul acestuia, a fost inventat iepurele mecanic şi a fost organizată prima cursă în linie dreaptă cu ogari (1876), apoi puţin mai târziu, prima cursă circulară cu ogari, în California (1912). Urmează amenajarea multor altor piste în SUA, primul chinodrom la Londra (1926), apoi altele în Irlanda, Aus-tralia şi Franţa. Din cauza afirmării în forţă a curselor de cai, cursele cu ogari au pierdut din importanţă pe la jumătatea secolului trecut. Re-nasc însă din propria cenuşă în anul 1970, dar nu la egalitate, ca importanţă şi recunoaştere, cu cursele de cai. Totuşi ogarii, de diverse rase şi mărimi, se cresc actualmente în foarte multe ţări din lume, pentru curse, vânătoare sau agrement. Şi la noi, în special pentru braconaj.

În România, ogarul a fost adus iniţial pentru a fi utilizat la vânătoare. O vânătoare nobilă, cum puţine sunt altele, despre care ne puteam face doar o impresie relecturând articolul „Vânătoarea cu ogari” de Mr. Schneider – Sny-der Roland, publicat în Revista

METODE TRADIȚIONALE DE VÂNĂTOARE (IV)

| Cultură Vânătorească

VÂNĂTOAREA CU OGARI

|N. Șelaru


Vânătorilor din anul 1932.Redăm câteva citate, întru facilita-rea documentării cititorilor:

«Vânătoarea „parforce” călare şi îndeosebi vânătoarea cu ogari, care este într’o mai strânsă legătură cu vânătoarea propriu zisă, se exercita cândva cu pasiune. Genul acesta de vânătoare îl interesează pe vânătorul de astăzi numai ca o amintire istorică, pentru că în ţara noastră legea opreşte exercitarea ei.Este regretabil, pentru că, din punct de vedere al educaţiei călăreţilor pe teren, valoarea acestor vânători este imensă. Căci ogarul ori prinde iepurele, ori îl scapă. Altă soluţie nu există. În timp ce la vânătoarea ordinară rămân pe teren o mulţime de iepuri aliciţi, care devin nişte hoituri sau o friptură sigură a răpitoarelor, după o suferinţă şi chinuri de nedescris.Este sigur că iepurele mânat de ogari nu este scos afară din ţara noastră! Mai mult: eu personal, pentru plăcerea de a vâna cu ogari, am neglijat de multe ori utilizarea armei.Am vânat cu ogari englezeşti şi ungureşti. Apoi cu Barzoi ruseşti în şesul infinit al Ucrainei.Patria Barzoilor este stepa. Acolo acest câine nu este fals, nici înşelător, nici necredincios şi nu muşcă, din contră, este un însoţitor credincios al stăpânului şi educatorului său, ceace în general nu este cazul cu ogarul englezesc şi unguresc”.„Cine a galopat pe un cal pur sânge, pe un şes fata morgana, numai acela ştie ce deliciu este vânătoarea cu ogari, ce admirabil este aspectul unui ogar ce mână în galop, animal care în perspectivă pare că sboară pe aripile vântului.”„În timpul vânătoarei, un vânător conducea 2-3 ogari, în partea dreaptă a calului. Numai după un antrenament îndelungat caii se obişnuiau să meargă liniştiţi lângă acest trio de ogari. Fiecare vânător avea o cingătoare lată de curea aşezată dela umărul stâng spre şoldul drept. Această curea avea la dreapta un un mare inel de care erau legate atâtea cureluşe subţiri lungi cam de 4,5 metri, câţi câni conducea vânătorul. Cureluşa se trecea prin inelul ce se găsea la gâtul cânelui, capătul cureluşei rea-ducându-se în mâna vânătorului, încât dacă acesta îi da drumul din mână, ogarul putea să sară uşor din curea.Afară de aceasta vânătorii cazaci mai purtau la brâu un pumnal lat de Caucaz şi în mână o nagaică prevăzută la vârf cu plumbi.

Călăreţii înaintau pe câmp la pas în linie de trăgători, cu intervale de 40-50 paşi. Cum sărea un iepure ori o vulpe, ogarii erau eliberaţi, iar călăreţii înaintau în galop moderat. Goana era scurtă, pentru că ogarii prindeau iepurele în scurt timp. Vulpea era gonită câteodată mai mulţi kilometri, însă când fălcile uriaşe o apucau de ceafă, era gata cu dânsa. La luptă nu se ajungea niciodată.”„O descriere plină de poezie a vânătoarei cu ogari găsim în ro-manul lui Tolstoi „Război şi Pace”. Este o descriere de o perfecţiune clasică a vânătoarei de lupi cu aju-torul barzoilor, şi nu i s’ar putea adăuga nimic”.„In 1920-21 am vânat cu ogari în ţinutul Caracal, unde am găsit la ţăranii de acolo ogari englezeşti şi moldoveni, de un exterior ex-celent. Ţăranii vânau pe jos. Acest sport este acolo vechiu, iar ogarii moldoveneşti erau animale renu-mite şi plătite cu bani scumpi.”„Deci vânătorul cu ogari, care practică un vechiu sport naţional, poate să fie unul cu mult mai corect decât acela cu puşca, ce aruncă alice la orice depărtare şi care vânează numai pentru friptură.”»

În România zilelor noastre, braconajul cu ogari, nicidecum vânătoarea cu ogari care este interzisă prin lege, a devenit, ca şi altă dată, „fenomen popular”. Acest fapt a fost posibil în lipsa unor reglementări clare privind deţinerea şi utilizarea ogarului, care a fost şi rămâne „mijloc de vânătoare”, ca şi arma, capcanele, păsările de pradă şi arcul. Şi din cauza pactizării, de cele mai multe ori interesate, a funcţionarilor pu-blici îndrituiţi prin lege să constate şi să sancţioneze braconajul cine-getic cu stăpânii unor ogari folosiţi la braconaj.

Eforturile şi intervenţiile noastre repetate, întreprinse în interesul soluţionării acestei probleme vi-tale pentru vânătorii de iepuri, s-au lovit, în decursul timpului, de neînţelegerea miniştrilor, din gu-vernele 2000-2004 şi 2004-2008, apoi de precauţia parlamentarilor, care, după cum arătam, s-au simţit timoraţi în faţa iubitorilor de câini în general şi de câini comunitari în special. După atâtea eforturi şi decizii ce mai putem face?Să căutăm o soluţionare mai înţeleaptă, acceptabilă pentru vânători şi societate, pentru a avea sorţi de izbândă. Despre aceasta, în numărul următor.

Ce putem vânaAUGUSTMamifere: căprior (mascul), mistreţ, şacal, viezure, vulpe.Păsări: cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară neagră, coţofană; stăncuţă; de la 15.08; cioară-de-semănătură, guguştiuc, porumbel gulerat, porumbel-de-scorbură, prepeliţă, turturică.

SEPTEMBRIEMamifere: bizam, capră neagră (exemplar de selecţie), căprior (mas-cul şi femelă), cerb comun (mascul de selecţie, femelă şi viţel), cerb lopătar (mascul de selecţie, femelă şi viţel), mistreţ, şacal, viezure, vulpe, de la 10.09 - cerb comun (mascul de trofeu); de la 15.09 - câine enot, dihor comun, hermelină, jder, marmotă, muflon, nevăstuică.Păsări: becaţină comună, becaţină mică, cioară grivă, cioară grivă sudică, cioară de-semănătură, cioară neagră, cocoşar, coţofană, gaiţă, găinuşă-de-baltă, gâscă de-vară, gâscă-de-semănătură, gârliţă mare, graur, graur dobrogean,guguștiuc,lișiță, porumbel-de-scorbură, po-rumbel gulerat, prepeliţă, raţă mare, raţă mică, raţă fluierătoare, raţă-cu-cap-castaniu, raţă moţată, raţă pestriţă, raţă sunătoare, raţă lingu-rar, raţă suliţar, raţă cârâitoare, raţă-cu-cap-negru, sitar-de-pădure, stăncuţă,sturz-de-vâsc, sturz cântător, sturzul-viilor, turturică; de la 15.09. - ciocârlie-de-câmp,ieruncă, potârniche.Ilustrația autorului


COMPORTAMENTUL VIDREI

|M. Georgescu

| Etologie vânătorească

Pentru prima dată, am văzut urme de vidră – pe zăpadă – pe malul Oltului, la Hărman, în fondul de vânătoare cu acelaşi nume, fondul didactic al Facultăţii de Silvicultură din Braşovul de atunci, când se numea

„Oraşul Stalin”. Eram student, cam prin anul III, şi era într-o seară de sâmbătă, când la căminul studenţesc din „Petofi” se desfăşura mult aşteptata „reuniune” cu dans.Atunci am văzut mai întâi urmele şi mai apoi însăşi vidra... dar după alte nopţi de înfrigurată aşteptare, la figurat dar şi la pro-priu, pe malul aceluiaşi râu. Ispitit mai degrabă de şansa de a ob-serva prin binoclu, silueta sa parcă alunecând pe zăpadă, decât să stric frumuseţea momentului printr-un foc de puşcă hazar-dat. Vidra pornise într-una din expediţiile sale de vânătoare nocturnă. După mai mulţi ani, am reîntâlnit vidra, în cu totul alte locuri şi împrejurări.

Rudele vidreiFăcând parte din numeroasa familie a Mustelidelor, vidra are o sumedenie de rubedenii. Cele mai cunoscute ar fi viezurele, di-horul, jderul, nevăstuica, hermelina şi nurca, specii care trăiesc în medii terestre – subterane ori arboricole – nurca fiind singura care împarte cu vidra mediul acvatic. De fapt, nici ea, nici vidra nu îşi duc viaţa exclusiv în acest mediu, astfel că, desfăşurând bioritmuri şi pe uscat, încadrarea ca animale semi-acvatice este cea corectă.

RãspândireaDatorită amplitudinii sale ecologice, vidra trăieşte – în condiţiile ţării noastre – de la nivelul Deltei Dunării până în zona montană, în – mai degrabă „lângă” – râurile şi pâraiele de munte, nedepăşind altitudinea de 1300 m. Între aceste limite, poate fi găsită de-a lungul Dunării, ca şi cel al râurilor interioare de câmpie şi colinare, dar şi ca riverană a lacurilor şi bălţilor mari. Am fi tentaţi să credem că, datorită unei astfel de răspândiri geografice, vidra este şi o prezenţă obişnuită. Din păcate, nu este deloc aşa. Dacă, într-un singur an interbelic, erau vânate cca. 600 de vidre, astăzi nu numai că a devenit extrem de rară, dar a fost necesar să i se acorde o protecţie totală. Şi nu numai la noi în ţară, prin legea nr. 407/2006 privind vânătoarea, ci şi pe plan european, prin Convenţia de la Berna cu rezoluţiile din 19.09.1979. Sensibilă la modificările survenite în biotopu-rile sale – poluări, desecări, îndiguiri şi baraje – dar mai ales unei vânători necontrolate, vidra a ajuns la situaţia actuală, de specie în pericol de extincţie. Hrãnire æi reproducere. Activitãåi acvatice, activitãåi terestreÎn ape, acolo unde încă mai există resurse de hrană, principala activitate a vidrei este cea de hrănire. Deşi este de obicei asociată consumului de peşte, dieta sa – de altfel foarte variată în funcţie de sezon – cuprinde şi batracieni şi crustacee, dar înaintea aces-tora, acolo unde există, se află bizamul. Dar, este bine de ştiut că, deşi este admirabil adaptată şi dotată la dobândirea hranei în acest mediu acvatic, vidra nu se osteneşte prea mult pentru asta, din două motive. Odată pentru că de obicei caută locurile cu potenţial ridicat din punctul de vedere al ofertei trofice, iar în al


doilea rând pentru că vânează cu prioritate animale tarate fizic.O altă activitate, în mediul acvatic, este cea de împerechere care, fără a avea o perioadă fixă, se desfăşoară fie în timpul ier-nii, în februarie, fie vara, în iulie. În această epocă, masculul este cel care caută femela. La rândul ei, femela aptă pentru reprodu-cere emite cu intermitenţă semnale sonore în tonalităţi ascuţite. De asemeni, lansează şi semnale olfactive, prin secreţiile unei glande perianale. Masculul, care le receptează prin excelen-tele simţuri, cel al auzului şi cel al mirosului, se ghidează pe această „pârtie” nevăzută înspre parteneră. Întâlnindu-se, urmează un scurt recital nupţial, care se desfăşoară în apă, ca şi acuplarea, totul consumându-se în 40-50 minute. Indiferent de mediu – acvatic sau terestru – vidra are activitate preponderent crepusculară şi nocturnă.

Teritorialism Activităţile terestre ale vidrei sunt destinate în primul rând delimitării unui teritoriu şi vânătorii. Instinctul de teritorialism este dezvoltat şi se manifestă prin marcarea pe un traseu bine-cunoscut a unui spaţiu – să spunem vital – în interiorul căruia animalul îşi desfăşoară viaţa. Marcarea se face prin urină şi lăsături care includ şi resturi nedigerate, care degajează un puternic miros de peşte. Acestea sunt lepădate de obicei pe locuri mai înălţate, movile, cioate de arbori, bolovani, ca nişte borne de hotar, semnale olfactive cu rol esenţial în comu-nicarea dintre indivizi. Dacă în interiorul acestui teritoriu delimitat masculul (mai ales) întâlneşte întâmplător un alt mascul, întotdeauna au loc înfruntări violente între „titular” şi un „intrus”, soldate uneori cu răni şi chiar moartea unuia dintre competitori. Se apreciază că un astfel de teritoriu al unui individ – mascul sau femelă – cuprinde cam 200-300 ha de teren, iar dacă animalul trăieşte riveran unei ape curgătoare mai mari, teritoriul se întinde pe o lungime de 10-15 km, paralel cu apa respectivă.

Un eratic perpetuuSă înţelegem acest eratism în viaţa vidrei ca un obicei de a nu se stabili definitiv la una din vizuini. Dimpotrivă, având în cu-prinsul teritoriului său câteva zeci de locuri de popas temporar, vidra nu îşi petrece câteva zile la rând în acelaşi loc, mai ales dacă aceste locuri sunt simple culcuşuri la suprafaţa solului, în desişuri ierboase. Aşadar, vidra îşi parcurge necontenit terito-riul, fără să zăbovească într-un loc, aflându-se într-un vaga-bondaj permanent în interiorul acestuia.Lucrurile se schimbă însă, când este vorba de femelă – după consumarea acuplării şi a perioadei de gestaţie de cca. 62 de zile – care fie că a găsit anterior o vizuină pentru fătare, fie a amena-jat una nouă, acest instinct de vagabondaj şi de schimbare a vizuinilor şi a locurilor de odihnă dispare. Astfel că vidra care urmează să fete, se stabileşte la o vizuină sigură, unde va rămâne până la despărţirea de pui. Întot-deauna însă, locul ales pentru vizuină trebuie să fie unul liniştit şi în imediata apropiere a surselor de hrană. Este caracteristică – în condiţiile de la noi – o vizuină amplasată sub şi printre rădăcinile unui arbore de pe mal, cu două intrări, din care una în mod obligatoriu sub apă. Vizuina conţine o încăpere uscată şi căptuşită cu ierburi, muşchi ori frunze, destinată fătării şi creşterii puilor.

Viaåã socialã ori de cupluVidra nu poate fi „bănuită” nici de una, nici de alta. După consumarea reprizelor legate de biorit-mul împerecherii, interesul masculului pentru parteneră dispare cu desăvârşire. După fătarea ce-lor 2-4 pui, care se nasc lipsiţi de vedere timp de 4-5 săptămâni, femela parcurge cu ei câteva etape. În primul rând, îi învaţă să se obişnuiască să intre în apă, de bună voie, iar dacă vreunul manifestă reţinere ori teamă, femela îl forţează pur şi sim-plu să intre în apă. Acest lucru se întâmplă atunci

când au atins vârsta de două luni, când încep şi primele lecţii de înot. La vârsta de 5-6 luni, puii sunt înţărcaţi. Dar până atunci şi chiar după aceea, până la vârsta de 8-9 luni, puii, deşi au învăţat să pescuiască, sunt hrăniţi cu hrană animală de către femelă, care îi părăseşte doar în timpul nopţii, când porneşte după pradă. Însuşirea de către pui a „tehnicilor” de vânătoare, se realizează – ca şi la alte specii – prin imitarea „instructorului”, în acest caz femela, şi prin exerciţii. Apoi, puii sunt siliţi să părăsească vizuina părintească şi pornesc fiecare în căutarea unui nou teri-toriu. La vârsta de 2-3 ani ating maturitatea sexuală şi sunt apţi pentru reproducere.

Simåuri. Alte însuæiriCel olfactiv este cel mai dezvoltat, comparativ cu cel al canide-lor. Dar şi cel al auzului, deşi pavilioanele urechilor sunt mici. Simţul văzului este mai slab pe uscat, neputând distinge clar obiecte situate la mai mult de 20 m depărtare. Se pare însă că în ape limpezi este mult mai performant. Membrana interdigitală îi serveşte perfect la deplasarea în apă, putând să atingă şi viteza de 30 km/oră în caz de nevoie. Încă din stadiul juvenil, vidra manifestă un instinct spre ceea ce am putea numi joacă. Îşi petrece o bună parte din timp jucân-du-se cu eventualele obiecte plutitoare pe care le întâlneşte la suprafaţa apei, pe care le scufundă şi le recuperează pentru a le scufunda din nou. Este binecunoscută una din poziţiile de înot pe spate asociată cu odihna. Aceste jocuri au fost observate în locurile foarte liniştite, când vidra poate fi văzută şi în timpul zilei. În imersiune, poate rezista până la 7-8 minute şi poate să coboare până la adâncimea de 7 – 8 m.Capturată în tinereţe şi îngrijită corespunzător, vidra se ataşează puternic de om, pe care îl urmează cu vizibilă plăcere şi în lib-ertate. În treacăt fie spus, am cunoscut în tinereţe un pădurar de pe Valea Argeşului, care se mândrea cu vidra sa domesticită şi învăţată chiar să-i aporteze, ca un câine, mici obiecte pe care i le arunca, este drept, nu prea departe.Pe uscat, pare a se deplasa cu o oarecare dificultate, prin mici salturi combinate cu un galop mărunt. Asta nu o împiedică să facă incursiuni de 15-20 km într-o noapte.Datorită faptului că majoritatea peştilor pe care îi prinde sunt dintre cei cu diferite afecţiuni, vidrei i se atribuie şi un real rol sanitar. Totodată, prezenţa sa într-o apă oarecare constituie un indicator sigur al unei stări de sănătate a acelei ape, fie din punct de vedere chimic, fie din punct de vedere biologic. Să sperăm că prin înţelegerea modului său de viaţă şi prin protecţia care i se acordă, acest splendid animal va reuşi să readucă bucuria de a-l şti din ce în ce mai prezent în apele încă nepoluate din bogata reţea hidrologică a ţării. Şi, totodată, mai sperăm să nu devină obiectul de cunoaştere exclusiv prin parcu-rile acvatice, aşa cum se întâmplă în câteva ţări europene.


făcea acest lucru. De asta, nu voi şti niciodată, dacă în cele ce am scris se va fi strecurat fără voia mea şi vreun lucru nelalocul său.În plus nea Victor deţinea harul de a ocoli ştrengăreşte defectele ori cusuru-rile lucrurilor ori ale caracterelor care parcă se doreau cu obrăznicie a fi în-fierate. Ştia cum să descopere până şi bruma lor de pozitiv - dacă aceasta exista. Iar de nu, le inventa dânsul câte una, doar pentru a le mai oferi câte o şansă în regăsirea binelui. Această ati-tudine m-a convins că de fapt pe lume nu există lucruri urâte, ci doar noi oa-menii le vedem aşa.Multe evenimente de familie dar şi alte diverse preocupări comune ne-au mai apropiat ca oameni. Cred că tata ar fi putut fi invidios fiindcă prietenul său, cu care a împărţit cea mai tumultoasă perioadă a vieţii devenise de ceva vreme prietenul fiului său.

Filolog, publicist, făuritor şi iubitor de artă în cele mai diverse aspecte ale aces-teia, prin lucrări grafice - unele devenite coperţi ale unor cărţi - pictură, gravură şi sculptură, nea Victor Jerca ne-a ui-mit cu talentul său. Mi-o şi închipui pe mama lui doar reamintindu-mi cu ochii minţii una dintre sculpturile sale pe care a botezat-o ”Muica de la Gorj“. Sunt convins că acest har l-a moştenit doar din seva plaiurilor natale, din care provine şi marele nostru Brâncuşi.Pe genericul unor filme de epocă, regi-zate de către renumitul regizor Sergiu Nicolaescu apare şi numele Victor Jer-ca, în calitate de consultant de speciali-tate, iar asta probează încă odată profe-sionalismul, competenţa şi dăruirea sa.Totuşi, dintre toate preocupările no-astre comune, nimic nu a avut magia întâlnirilor vânătoreşti. Acestea ne-au apropiat într-un fel aparte, misterios şi captivant, ca şi cum am fi fost cândva

Ultimul autograf

... Uneori mi se pare că nimic nu este întâmplător în viaţă…

Prietenia dintre oameni se aseamănă întrucâtva cu duhul vinului bun. Degustat cu ticăială,

cu fiecare sorbitură îi vei descoperi noi virtuţi. Dar de vei îndrăzni să îi încerci cumva tăria exagerându-i măsura, s-ar putea să te ameţeşti de unul singur. Şi ameţit vei rămâne…Cu toţii avem prieteni. Mai vorbăreţi sau mai tăcuţi, mai potoliţi sau mai vulcanici, mai glumeţi sau mai sobri… Dar tot prieteni se cheamă …Într-un fel sunt prietenii din copilărie, într-un alt fel sunt prietenii din şcoală şi într-un cu totul alt fel sunt prietenii de conjunctură.Dar prietenii de o viaţă sunt un dar de la Dumnezeu lăsat !...Iar eu, în cele ce urmează, cu regret voi vorbi la timpul trecut despre un prieten de o viaţă…Pe nea Victor Jerca l-am cunoscut încă din copilărie, fiind prietenul tatălui meu. Îndepliniseră împreună stagiul militar ca paraşutişti în batalionul comandat de către viitorul celebru general Grigore Baştan, care pe atunci purta gradul de maior. Iar prietenia lor s-a continuat şi după lăsarea lor la vatră.Soarta a făcut ca eu să urmez studii mili-tare în capitală şi aşa am avut privile-giul să îl reîntâlnesc pe nea Victor şi să îmi împărtăşească din încercata lui experienţă de colonel proaspăt rezervist, ca ofiţer al unei arme mai puţin ştiute ca atare: condeiul. Ba mai mult : întâmplarea a făcut să locuim în blocuri alăturate. …Am pomenit întâmplarea deşi… uneori mi se pare că nimic nu este întâmplător în viaţă…Pasiunea pentru vânătoare ne anima pe amândoi deopotrivă. De aici am avut a ne împărţi mai bine de un sfert de veac minunate opinii, trăiri, nu numai colindând natura cu puşca pe umăr ci aflându-ne uneori la masa de lucru, iar alteori aşezaţi la un pahar cu zaibăr de pe meleagurile olteneşti – meleagurile tinereţilor noastre.Pentru publicaţiile mele vânătoreşti, singurul meu critic atestat în materie era - desigur - tot nea Victor. Iar nea Victor era un incurabil pozitivist: avea ochi doar pentru partea bună a oricărui lucru şi se pricepea să o pună în lumină cu o specială măiestrie, nedisimulându-şi un anume soi de voluptate cu care


|Însemnări

Elementele primordiale ale vieţii - focul, apa, pământul şi aerul - alcătuiesc univer-sul în care trăim. Grandoarea acestor el-

emente primordiale reflectate în nemărginirea oceanelor, flăcările nemistuite ale vulcanilor, lumina Soarelui, măreţia munţilor ce ridică pământul către albastrul nemărginit al cerului, suflarea vântului, toate guvernează lumea dintre cer şi pământ. Vieţuitoarele le cunosc instinctiv puterea, le recunosc binecuvântările şi ştiu să se ferească de capriciile lor. Arealul fiecărei specii este cu grijă plămădit dintr-un amestec potrivit şi binecuvântat al acestor elemente. Indiferent cât de avansate sunt tehnologiile prezentului, nimic nu poate domoli furia dezlănţuită a natu-rii. Necuvântătoarele, mai apropiate de natură decât noi, recunosc dinainte apropierea furtu-nii, înaintarea focului în pădure, iminenţa unui cutremur sau a unei furtuni, iar noi dacă le-am urmări cu atenţie am putea afla veştile naturii. Deşi nu există un element mai important ca al-tul, căci dacă unul ar lipsi echilibrul s-ar nărui, am ales a mă apropia prin aceste rânduri de o materializare a forţei aerului – vântul.Vântul întruchipează ideea de zbor, de calm şi armonie, dar poate aduce cu el şi furia natu-rii, răzvrătirea furtunilor, frângerea pădurilor, distrugerea aşezărilor, răspândirea incendiilor. Prezent în mitologiile popoarelor, vântul este întruchipat de zei în diferitele culturi : Austru (în mitologia greacă), Njord (în mitologia nordică), Vata (în mitologia persană). Vântul poate înteţi focul iscat din nesăbuinţa omului, dar poate aduce şi norii de ploaie – înger şi demon, vân-tul ne protejează, ne susţine, ne domoleşte. Prezenţa, dar şi lipsa lui se fac întotdeauna simţite, omul chemându-l pe diferite nume specifice zonelor geografice şi manifestării caracteristice. În Muntenia, Baltăreţul este vântul cald şi umed ce aduce ploi, în Dobrogea şi Bărăgan, Vântul negru sau Traistă goală este fierbinte şi uscat, aducător de secetă. Din cori-dorul mai larg al văii Mureşului bate un vânt de-

numit „Moroşanul”. În Depresiunea Sibiului cel mai frecvent bate Vântul Mare, care vine dinspre munte şi contribuie la topirea zăpezii. Vânturile calde care topesc zăpezile poartă denumiri pre-cum „Boarea Râului” (Gura Râului) sau „Gureanu” (Avrig). Zefirul este vântul slab ce suflă din apus. Nemerre este un vânt local din depresiunea Brașov aducând din Carpații Orientali masele reci de aer din văile munților.Importanţa prezenţei vântului a fost dintot-deauna recunoscută şi este cu atât mai mult apreciată şi respectată de vânători. Prezenţa lui poate fi aliatul câinelui de vânătoare sau al sălbăticiunilor. Zgomotele iscate de freamătul frunzelor acoperă sunetul paşilor, înlesnindu-ne de multe ori apropierea de vânat. Vântul poate aduce binecuvântarea ploii după arşiţa verii, mirosul zăpezii sau al furtunii, poate răcori aşteptarea pândei. Vântul-demon suflă peste stufărişul ce se agită zgomotos. Raţele devin mult mai vigilente atunci când vor să coboare pe luciul apei, iar urechea vânătorului nu mai poate auzi de la depărtare zbaterea aripilor. Tot el îţi biciuie obrajii şi îţi înfige fulgii de zăpadă în ochi, făcând aproape imposibilă privirea ţintei, îţi blochează drumul troienind cărările, îngreunând aportul câinelui. Când bate către vânat, duce acestuia vestea prezenţei tale şi răpeşte mirosul câinelui. Vântul zvântă mai iute roua dimineţii risipind urmele, îngreunând munca scotocitorului. Vântul aprig ce te mută din loc face atât de dificile ochirea şi tirul. Vântul-înger te răcoreşte în zilele to-ride, bate dinspre vânat spre vânător ajutând câinele şi ascunzând prezenţa omului. Vezi cum într-o clipă câinele îşi schimbă brusc direcţia de căutare, căci adierea i-a adus în nări miros de vânat şi, hotărât, se îndreaptă către destinaţia doar de el cunoscută. Întreţinând miresmele pământului şi florilor, purtând mirosurile prezenţei sălbăticiunilor, risipind liniştea apelor, stârnind cântările tresti-ilor, vântul ne însoţeşte în incursiunile noastre cinegetice, îmbogăţind şi diversificând pove-stirile şi snoavele adunate de fiecare în tolba sa.

Maria SĂVULESCU

fraţi, într-o altă lume. Şi poate că aşa a şi fost... Nu aş putea descrie în cuvinte sentimen-tele, dar sunt convins că şi dumneavoastră, cititorii aces-tor rânduri le simţiţi, fără a încerca să vi le explicaţi, ca pe un dar de la divinitate ce este. ... Un dar primit fără prea multe instrucţiuni de fo-losire...La început de iunie 2012, nea Victor s-a ridicat către Ceruri. ... Împotriva voinţei noastre !A plecat discret, aşa cum a fost dânsul o viaţă întreagă, încât puţini au apucat să îi priceapă harul.Cu aproape patru luni în urmă, în luna februarie, mi-a scris o dedicaţie pe una dintre cărţile sale, intitulată ”Opriţi Jaguarul albastru ! “ şi publicată cu mai bine de treizeci de ani în urmă. Pe atunci îi dăruise tatălui meu unul dintre exemplare şi tot de atunci îmi încolţise în suflet dorinţa de a avea şi eu unul, dorinţă pe care am reuşit să mi-o îndeplinesc abia de curând, cumpărând cartea de la un anticariat.Iar acum, când tocmai mi-am realizat visul, nea Victor a ple-cat dintre noi… Cu onoruri militare !Dacă aş fi ştiut că despărţirea va fi venit atât de curând, aceea fiind chiar ultima noastră întâlnire, aş fi fost în stare să mai aştept acel auto-graf nu încă treizeci de ani, ci o întreagă veşnicie. Pentru că acum sunt chiar convins că nimic nu este întâmplător în viaţă:Prietenului meu nu îi fusese dat să părăsească această lume, până ce nu îşi va fi luat rămas bun şi de la mine, doar în felul său: printr-un ultim autograf ! Şi nimeni dintre noi - nici măcar nea Victor însuşi - nu aveam cum să realizăm în taina acelui moment nu numai faptul că o făcea în felul său, dar nici măcar faptul că era de fapt un gest de rămas bun. - De ce ? … - Fiindcă totul făcea parte dintr-o Lucrare Astrală…Dumnezeu să îi ţină sufletul în pace, iar cei care aţi cutreierat cu dânsul, cu respect vă rog să îi păstraţi ...o lacrimă...

Marius POPESCU

Vântul


Ilustrația autoarei


Fig 1

| Tir și Balistică

PLUMBUL VA FI EXCLUS ŞI DIN GLOANŢELE DE VÂNĂTOARE ? (I)

După excluderea alicelor de plumb din cartuşele desti-nate vânatului de baltă, legiferată mai întâi în S.U.A. şi în curs de extindere în toată Europa, iată că apare o tendinţă de excludere a plumbului şi din gloanţele de

vânătoare pentru ţevi ghintuite.A început tot în America, unde condori în curs de dispariţie s-au otrăvit cu plumbul înghiţit din hoiturile de vânat părăsite. Acolo gloanţele cu plumb au fost interzise mai întâi în Parcurile Naţionale, iar cele netoxice apărute (Barnes, din 1974) au fost atât de apreciate de vânători, încât unii le-au adoptat la Safari sau vânat mare autohton. În Europa, prima ţară care a interzis toate gloanţele cu plumb, ce otrăvesc vulturul codalb, a fost Suedia, în anul 2007. Firma germană MEN fabrica de mulţi ani gloanţe SF şi SFS din tombac, fără plumb. În anul 2005, firma finlandeză Lapua a lansat gloanţele netoxice Naturalis, ea ex-portând în S.U.A.o mare parte din muniţia produsă. În ultimii ani mai toate firmele mari ce produc muniţie au lansat cel puţin un model de glonţ netoxic, altele au cumpărat acele modele pentru a le încartuşa, sau brevetul pentru a le produce în uzinele proprii, prin strunjire ori presare Au apărut şi inventatori cu mici ateliere, mai ales în Germania. Noi am încercat să-i ţinem la curent pe vânătorii români cu apariţia noilor gloanţe netoxice şi cu evoluţia acestora, în paginile revistei de faţă (nr.5/2002, nr.3/2004,nr.7/2005, nr.1/2006, nr.8/2006, nr.9/2006, nr.5/2007, nr.10/2007, nr.2/2011, nr.3/2011,nr.5/2011, nr.8/2011 şi nr.12/2011), dar din păcate nu ştim dacă vreunul dintre cititorii revistei a folosit asemenea gloanţe şi cu ce succes ? Aţi citit în interviul Dlui Dr. Yves Lecocq, Secretarul General al FACE, publicat în V.P.R. nr. 5/2012, pag.3, următoarele : "Personal vânez deja de 3 sezoane cu gloanţe de tip "Barnes", fără plumb, de cal..243 (mai ales la căprior) şi 9,3x62 la mistreţ, şi nu am constatat o eficienţă redusă sau distanţe de fugă mai lungi. Nu pot să mă bazez decât pe circa 20 de piese vânate pe an, iar experienţa mea nu are aşadar mare valoare. statistică, însă sunt mulţumit şi acest lucru contează, cu atât mai mult cu cât aceste cartuşe mă costă acelaşi preţ ca cele cu plumb." Cercetări, bazate pe statistici ample, au iniţiat înainte de anul 2010 diferite foruri din Germania (ştiinţifice,vânătoreşti, silvice, ecologice etc.). În Deutsche Jagd Zeitung nr.9/2010 pp.20-23 au fost publicate rezultatele unor cercetări ale silvicul-torilor din landul Brandenburg, efectuate în 3 ani şi bazate pe 7 000 exemplare de vânat mare, împuşcate cu gloanţe netoxice. În condiţiile de teren din acest land peste 85% din piese au fost doborâte sub distanţa de 100 m, iar 63% aveau greutatea între

11- 45 kg, deci erau exemplare de talie mică şi mijlocie, totuşi au putut fi trase câteva concluzii generale: 1) Eficienţa glonţului nu depinde de materialul din care este alcătuit, ci - pe lângă masa şi viteza sa - de construcţia lui şi cum corespunde ea mediului unde este utilizat. 2) Păstrarea direcţiei după pătrunderea în corp şi schimbarea formei glonţului decid eficienţa acestuia. De forma lui depinde direcţia, lungimea şi lărgimea canalului rănii. 3) Energia teoretică a loviturii defineşte eficienţa potenţială a glonţului, dar nu spune nimic despre efectul real în corp, adică al rănirii în funcţie şi de locul loviturii. Cuprul este cu 22% mai uşor decât plumbul. Această inferioritate a masei poate fi compensată din punct de vedere balistic al loviturii prin forma glonţului". În aceeaşi revistă, la pp.14-16, Frank Rakow arată că problema a fost preluată şi de DEVA (institutul federal ger-man ce autorizează armele de vânătoare şi sportive şi muniţia autohtonă şi de import), urmând ca până în octombrie 2010 să fie trase 10 000 de focuri cu diferite gloanţe netoxice de 3 cali-bre (.243, .308 şi 9,3x74), în diferite materiale (lemn, desiş tip NATO, pietre, pământ moale şi tare, săpun balistic), în 7 un-ghiuri diferite şi de la 3 distanţe - 25, 50 şi 100 m. Scopul era de a se studia cum ricoşează gloanţele netoxice, care provocaseră câteva accidente, dintre care unul mortal. Expertul german Norbert Klups, autor a numeroase cărţi despre armele de vânătoare cu glonţ şi despre muniţia lor, a analizat - pe măsură ce apăreau pe piaţă - noile gloanţe ne-toxice autohtone sau importate din alte ţări. El a publicat recent un lung articol de sinteză în Deutsche Jagd Zeitung nr.5/2012, pp.84-91, însoţit de un amplu rezumat, în care prezintă stadiul actual al cunoaşterii problemei şi de un tabel cu preţul în euro a 28 de gloanţe netoxice de calibrul .30-06 accesibile vânătorilor germani. În rezumatul său, el arată că există deja aseme-nea gloanţe netoxice pentru diferite situaţii. "Când se trage la distanţe mai mici, la vânătorile cu gonaci, sunt potrivite cele cu expandare rapidă sau care se fragmentează, ca Lapua Naturalis, Brenneke Nature şi RWS Bionic Yellow. Pentru vânat mai greu şi la distanţe mai mari, sunt potrivite cele care îşi păstrează bine greutatea iniţială şi au o traiectorie mai dreaptă, ca gloanţele Barnes, Hornady GMX, Nosler E-Tip sau Remington Copper Solid." "Atât precizia cât şi eficacitatea sunt foarte bune la gloanţele moderne fără plumb.Deosebirile între ele şi cele cu plumbul legat de manta sunt prea puţin relevante în privinţa ricoşeurilor, aşa cum au arătat

actualele teste efectuate de DEVA. Cine vrea să tragă cu gloanţe netoxice are posibilităţi foarte mari de a face o alegere". La începutul articolului explică nu-mele date aliajelor de cupru cu zinc, utilizate la fabricarea gloanţelor ne-toxice: când cuprul reprezintă mai puţin de 80% din aliaj acesta este nu-mit alamă, iar când reprezintă peste 80% se numeşte tombac. De notat că tot din tombac sunt în general lucrate cămăşile gloanţelor cu miezul din plumb. După cum am menţionat mai sus, firma americană Barnes a început să fabrice gloanţe X în 1974 (dintr-un aliaj destul de dur de cupru + zinc), nu-

| Matei TĂLPEANU

mele fiind dat după forma pe care o capătă vâr-ful glonţului (cu orificiu şi canal central) după ce a pătruns în corp şi înfloreşte cu 4 petale, păstrând practic toată greutatea iniţială. Pentru a nu încărca şanţurile ghinturilor cu resturi din cupru, suprafaţa glonţului XLC a fost acoperită cu un lubrifiant solid albastru închis, însă glonţul subcalibrat capătă o viteză iniţială ceva mai mică, fără a pierde din pre-cizie. A urmat forma TSX (Triple Shock X), cu 3 centuri în relief ce au contact cu şanţurile ghinturilor, apoi forma TTSX (Tipped Triple Shock X ) cu o coafă ascuţită din polimer pe orificiul din vârf ce îmbunătăţeşte traiectoria. Cea mai nouă formă, numită MRX (Maximum

Range X) are un miez din Silvex (un aliaj netoxic de wolfram, mai greu decât plumbul) în partea posterioară a glonţului, putând pătrunde mai adânc în vânat. Ultimele 3 forme sunt încartuşate, pe lângă Barnes - şi de firmele Federal, Norma, Weatherby, S&B şi Sako.În Fig.1 (de la st.la dr.) gloanţe Barnes: XLC, TSX întreg şi în secţiune, TTSX întreg şi în secţiune, Barnes MRX întreg şi în secţiune. Nosler a dezvoltat împreună cu Winchester glonţul E-Tip, din aliaj de cupru-zinc, cu orificiu în vârf, sub el o cameră de expansiune şi un canal central, coafa balistică ascuţită din polimer iniţiind expansiunea imediat ce a pătruns în vânat. Traiectoria este îmbunătăţită de coada "boat-tail", iar imediat după ce şi-a dublat diametrul acest glonţ cu deformare controlată îşi încetează expansiunea, fără a pierde din masa iniţială. Efectul este asemănător cu cel al lui Barnes TTSX. Winchester îl utilizează în seria de gloanţe Supreme pentru vânat de talie medie şi mare (Fig.2), la distanţă mare, pentru calibrele .270 WSM, .270 Win, .308 Win., .30-06 Spr., .300 WSM şi .300 Win. Mag.

Tras la distanţa de 300 m, glonţul de cal..308 Win.greu de 9,72g cade numai 21,6 cm.! Firma Winchester a lansat un model propriu de glonţ netoxic, cu 95% cupru şi 5% zinc, numit Power Core 95, asemănător primului Barnes X, fără coafă ascuţită, fără centuri de conducere prin ghinturi, fără lubrifiant solid pe suprafaţă, uşor subcalibrat pentru a nu întâmpina o prea mare rezistenţă la trecerea prin ghinturi. În Fig.3 vedem secţiunea prin acest glonţ, care îşi va dubla diametrul formând o ciupercă cu 4 "petale", ce vor rula cât permite adâncimea canalului central, restul corpului înaintând

nedeformat. Hornady utilizează tot aliajul de 95% cupru cu 5% zinc pen-tru glonţul său omogen netoxic GMX, cu coafa ascuţită din polimer roşu înfiptă în canalul larg de sub orificiu, ea va iniţia expansiunea cu 20% mai lentă decât în cazul unui glonţ din cupru curat. Două centuri preiau contactul cu ghinturile iar baza uşor tronconică asigură o traiectorie mai alungită până la ţintă (Fig.4). Glonţul este potrivit pentru

calibre magnum, vânat mai greuşi la distanţe mari. Remington oferă glonţul Copper Solid, ceva mai scurt în partea cilindrică, deci mai uşor, decât Hornady GMX cu care seamănă destul de mult(Fig.5). El nu este fabricat cu un strung au-tomat, ci rezultă dintr-o presă cu mai multe trepte, care marchează 4 şanţuri în locul unde coafa ascuţită astupă canalul central, determinând în-ceputul expandării şi rularea ulterioară a margini-lor ciupercii. Vârful ascuţit şi baza tronconică au acelaşi efect balistic favorabil asupra traiectoriei până la ţintă, expansiunea mai rapidă şi un canal al rănii ceva mai scurt fac diferenţa faţă de GMX. Vom prezenta alte gloanţe de vânătoare fără

plumb în partea a II-a a acestui articol.


Fig 2

Fig 4

Fig 5

Fig 3 vinde

fazani vii

REGIA NAȚIONALĂ

A PĂDURILOR -

ROMSILVA

DE fOARTE BUNă CALITATE PENTRU :• VâNăTOARE• REPOPULAREA TERENURILOR DE VâNăTOARE• REPRODUCERE SAU • ABATORIZARE ŞI INDUSTRIA ALIMENTARă

Relaţii suplimentare se pot obţine apelând următoarele contacte:

1. REGIA NAȚIONALă A PăDURILOR - ROMSILVA, cu sediul în orașul București – telefon: 021. 317.1005, fax: 021.312.0587;2. DIRECȚIA SILVICă GIURGIU, cu sediul în orașul Giurgiu –telefon: 0246.218.238. / fax.: 0246.218.292 (fazanii fiind produși la fazaneria Ghimpaţi);3. DIRECȚIA SILVICă TIMIŞ, cu sediul în orașul Timișoara – telefon: 0256.294.255. / fax.: 0256.294.265 (fazanii fiind produși la fazaneria Pischia);4. DIRECȚIA SILVICă PRAHOVA, cu sediul în orașul Ploiești – telefon: 0244.594.706 / 0372.702.286 / fax.: 0244.595.836 (fazanii fiind produși la fazaneria Gherghiţa).


Continuând considerentele pro şi contra pentru alicele din plumb şi alicele din oţel – non toxice, vom amin-ti rezultatele unor teste efectuate de firma americană producătoare de muniţie Remington. La încărcături

echivalente, procentul de alice din oţel găsite în ţintă – un cerc cu diametrul de 75 cm, este de 82% din totalul alicelor dintr-un cartuş, faţă de numai 70% în cazul alicelor de plumb. La 60 de metri distanţă, alicele din oţel numără nu numai un procent mai ridicat în ţintă şi anume 50% din totalul alicelor din cartuş, dar şi un număr practic mai mare în sine, faţă de încărcătura cu alice din plumb din care, tot la 60 de metri, procentul de alice din ţintă a fost de 30%. În acelaşi timp s-a constatat că focul cu alice din oţel se deplasează mai compact, cu circa 50-60% faţă de cel cu alice din plumb, şi este cu 60-70% mai grupat decât cel din urmă. Asta înseamnă că focul cu alice din oţel oferă o zonă de lovire practică a ţintei mult mai îngustă, dar şi mai precisă decât în cazul alicelor din oţel. De aici şi necesitatea din partea vânătorilor de a efectua un antrenament corespunzător înainte de a schimba cartuşele cu plumb cu cele cu alice din oţel!

Cartuşele non-toxice în EuropaSpre deosebire de continentul nord-american, în Europa cartuşele cu alice non-toxice, cu excepţia cîtorva state şi regi-uni – Olanda, Danemarca şi parte din Belgia, nu sunt obliga-torii deocamdată. Comisia Europeană a recomandat Statelor membre să încurajeze folosirea muniţiei non-toxice în zonele umede, cunoscute mai simplu drept zonele unde se vânează păsări de baltă. Oficialii în ale vânătorii susţin un program progresiv de instruire activă şi reală a vânătorilor în acest sens, un program care să ţină seama şi de progresul tehnolo-giei în fabricarea acestui nou tip de muniţie. Aceasta trebuie nu numai să se ridice la parametri performanţi necesari, ci să fie în acelaşi timp şi accesibilă ca preţ pe piaţa industriei de profil. Sondajele efectuate au arătat faptul că, momentan, vânătorii europeni nu sunt pregătiţi practic pentru o asemenea schimbare radicală în folosirea noilor tipuri de muniţie non-toxică, dar se fac permanent progrese. S-a constatat de ase-mena o atitudine în general favorabilă în rândul vânătorilor, ceea ce demonstrează reorientarea gradului de conştientizare, înţelegere şi acceptare vis-a-vis de conservarea şi dezvoltarea

durabilă a vânatului la nivel continental. Este un fapt încurajator şi un semn pozitiv pentru vremea cartuşelor non-toxice ce va să vină, vremea la care, progresul va deveni tradiţie!

MAC

ALICELE DIN PLUMb ŞI ALICELE DIN OţEL – ÎNTRE TRADIŢIE ŞI PROGRES ( II )



Deschiderea sezonului la prepeliţe, porumbei şi guguştiuci bate la uşă şi este timpul pentru a face ultimele pregătiri înainte de a scoate tânărul

nostru prieten patruped la prima vânătoare. Unele detalii pe care dorim să le finisăm, câteva corecţii pe care dorim să le practicăm încă odată, toate consti-tuie elementele celor câteva ieşiri dinaintea primei partide de vânătoare cu adevărat, o premieră în adevăratul sens al cuvântului pentru căţelul nostru de vânătoare.August este o lună foarte călduroasă, iar anul acesta poate chiar mai mult decât eram obişnuiţi. Este un element foarte important de care trebuie să ţinem seama, atât pentru noi cât mai ales pentru căţelul nostru. Câteva idei în acest sens cred că sunt bineve-nite şi ne vor ajuta în pregătirile finale pentru prima vânătoare.Dimineţi răcoroaseChiar dacă peste zi soarele arde puternic, iar tem-peraturile din termometre ajung să arate chiar şi 30-35 de grade, dimineţile sunt răcoroase şi păstrează încă umiditatea în aer, parte din aceasta provenind din evaporarea stropilor de rouă de pe vegetaţie. Este poate cel mai indicat moment al zilei pentru a ieşi cu câinele pentru o partidă de antrenament. După cum este bine cunoscut, mulţi dintre „junior” sunt în stare să alerge până la ultima picătură de energie, dăruindu-se total pasiunii pe

care au moştenit-o. Este un element foarte bun, dar care poate pune în pericol starea de sănătate de mo-ment, colapsul fizic poate apare în orice clipă, dar şi cea de perspectivă. Răcoarea dimineţii plus umidi-tatea din aer permit un efort fizic mai susţinut şi mai îndelungat, astfel încât cu fiecare ieşire condiţia fizică se ameliorează, iar capacitatea de efort creşte. În apropierea apeiAlegerea unui teren în apropierea apei este un alt element important pentru juniorul patruped în pregătirea premergătoare a vânătorii. Poate fi în apropierea unui lac, a unei bălţi sau a unei ape curgătoare. Indiferent dacă este vorba despre un pontator sau un retriever, prezenţa apei constituie un mare avantaj. Odată pentru că în orice moment câinele se poate răcori atunci când simte nevoia să o facă. În al doilea rând şi nu ultimul, prezenţa apei în apropiere oferă de fiecare dată prilejul pentru a mai lucra cu câinele la malul apei, obişnuindu-l cu mediul acvatic atât de diferit de cel natural, terestru, cu care este obişnuit. Şi de data aceasta capacitatea de efort creşte, iar pregătirea fizică per total este îmbunătăţită.Teren variatOri de câte ori este posibil, alegeţi un teren variat pentru antrenament. Varietatea terenului, şi mă refer aici la vegetaţia cu care este acoperit, per-mite căţelului să se obişnuiască cu diferite tipuri de vegetaţie, fie că este vorba de câmp agricol secerat,

pârloagă, lan de lucernă sau cu porumb şi chiar mărăcinişuri sau stufăriş. Fiecare câine reacţionează diferit la medii diferite, unora nepăsându-le practic de ce fel de teren au în cale, alţii refuzând de-a drep-tul să intre spre exemplu într-un pâlc de vegetaţie mai întunecos sau într-un lăstar cu glădiţă şi cătină. De aceea este important să-l obişnuim încă de la început cu o varietate de condiţii pe care să le cunoască, să le înveţe şi să le considere pe toate la fel de normale, fără a mai ezita sau a se feri de ele.Indiferent de locul, timpul şi condiţiile de teren pe care le veţi alege pentru aceste antrenamente de finisaj, nu uitaţi de cel mai important element pe care trebuie să îl aveţi în permanenţă pregătit pentru tânărul căţel: apa de băut. Chiar şi dacă în apropiere este vreun curs natural, un bidon cu apă de băut trebuie să fie la îndemână. Hi-dratarea câinelui este poate una din primele condiţii pentru a putea beneficia de toată ca-pacitatea de efort a acestuia. Şi dacă, înainte de deschiderea sezonului, veţi reuşi să sacrificaţi din timpul dumneavoastră preţios cel puţin două, sau trei dimineţi pe săptămână pentru o ieşire alături de noul companion, cu siguranţă veţi primi răsplata odată cu primele ieşiri la vânătoare. Efortul vă va fi răsplătit pe deplin şi veţi avea un câine cu care să vă mândriţi printre colegii de breaslă!

Alexandru CODRIN

DESCHIDEREA SEZONULUI ULTIMELE PREGĂTIRI



m-am dezis între timp. Am dat din cap că am înțeles și am pornit împreună la atac, în pași furișați, strecurân-du-ne aplecați printre lujerii de porumb, pentru a nu ni se vedea capetele dintre spicele lor. Dar abia am făcut câțiva pași, că dinspre turmă au venit la urechile noastre voci omenești. Să nu ne vină să credem. Am rămas pe loc perplecși. – Hai, hușchelă că pleacă șoferul, am auzit clar una din voci. – Nu-i nasol, că l-am plătit, a răspuns o alta. Nu încăpea îndoială că erau… mistreți bipezi veniți la furat porumb. – Poftim ghinionul! i-am șoptit lui Sile. O mai fi vreunul? Nu cred, pentru că s-a cam terminat cu vânătoarea din seara asta, am conchis eu. – Ei aș! Fii serios… Trebuie să punem mâna pe ei, a adăugat apoi roșu de furie. – Ești nebun!? Sunt pe puțin patru-cinci, i-am replicat eu. – Avem puștile… – Știi bine că nu pot fi folosite împotriva oamenilor. – Suntem în legitimă apărare!... Dar disputa noastră, care între timp ajunse-se să fie rostită cu voce tare, ne- a fost întreruptă de o comandă fermă din partea adversă: – Hușcheală, că au arme! Unul din hoți se apropiase probabil să vadă despre ce-i vorba și dăduse alarma. Imediat s-a pornit o vânzoleală precipitată, depărtându-se spre pădure, apoi motorul unui autoturism cu farurile stinse, și liniște. – Hepy end, am conchis eu mulțumit. – Hepy pe dracu! a replicat înciudat Sile. Îți convine să spui asta, că doar nu-i proprietatea ta. – Oricum nu mai recuperai nimic. Și pe deasupra, deznodământul putea fi periculos. Bine că au spălat putina.

Peste dealurile Vrancei se lăsase noaptea. Sub lințoliul ei de zăbranic, lanul de porumb în care mă aflam devenise deodată o oaste de săbii întunecate, încremenită parcă întru veșnicie. Pădurile de stejari secu-lari din stânga și din dreapta sa păreau ziduri de cetate medievală. Era liniște-n jur, o liniște sihastră venită parcă de pe alte tărâmuri. Nu se auzea decât țârâitul molcom al greierilor, sporind senzația de tihnă și încremenire. Abia m-am așezat pentru pândă, că scaunul cu trei picioare de sub mine s-a afundat înclinat în pământul reavăn, îmbibat din belșug de ploaia de după amiază, și m-am prăbușit printe lujerii de porumb. Semn rău, mi-am zis în perciuni. Superstițios din fire, gândul ce-a urmat a fost să renunț. Mistreții – căci pentru ei mă aflam în dispozitiv de luptă – pot fi periculoși, mai ales când sunt răniți. Găseam eu o scuză plauzibilă față de Sile Orghidan, coechipierul meu, aflat și el în dispozitiv în dreapta mea la cățiva zeci de pași: că mă simt rău – doar sunt cardiac –, că mi-e greață, că mă dor șalele…. Dar câte motive credibile nu pot fi invocate, când nu vrei să mai participi la o vânătoare! Însă l-aș fi supărat rău pe amicul meu într-ale cinegeticii, așa că am abanbonat ideea, propunându-mi în schimb să fiu mai atent cu ce mi se-ntâmplă de aici încolo, și m-am ridicat. Am ales alt loc de pază pe un petec cu iarbă deasă, iertată de prășitori. Curând a răsărit și luna, poleind în ar-gint totul în jur. Umbre străvezii prefăceau întunericul prăzuliu într-o țesătură de fantasme. Misterele nopții își scriau poezia lăuntrică. Tocmai mă cufundasem în caruselul reveriilor, când un foșnet abia perceptibil venit dinspre liziera pădurii din dreapta m-a făcut să tresar. Am întors capul într-acolo, străpungând întunericul cu pri-viri ascuțite, dar n-am zărit nimic altceva decât licuriciul țigării lui Sile. Ticălosul! l-am apostrofat eu în gând. Nu se poate abține, deși clamează ipocrit că fumul de țigară

e pentru mistreți, iar fumul de tămâie pentru draci. Din cauza viciului ăsta al lui, am evitat să merg de multe ori cu el în pândă. Acum acceptasem mai mult din spirit de într-ajutorare; lanul de porumb era proprietatea părinților săi și-mi ceruse sprijin pentru apărarea lui de jefuitorii cu rât. Și nu erau puțini, căci cele două păduri de stejari ce străjuiau parcela de porumb erau sălășuite de numeroase turme de colțați. Curând s-a pornit un fuiag de vânt trezind întreaga oștire de săbii la viață. Noroc că luneca printre păduri, ferindu-le de mirosul țigării coechipierului meu. Altfel pânda ar fi devenit inutilă. Din nou foșnetul acelala dinspre liziera din dreapta; de data aceasta putenic, distingându-se clar printre acordurile simfoniei de săbii. Oare să fi venit smoliții? m-am întrebat, ascuțindu-mi simțurile. Mi se părea prea devreme; de regulă apar mai către miezul nopții. Și îndată, ca un neașteptat răspuns la îndoielile mele, s-a pornit într-acolo o forfotă de știuleți rupți, de parcă intraseră-n lan câteva combine de recoltat. Ei sunt! am conchis emoționat și m-am ridicat. La fel a făcut și Sile, după ce și-a stins în sfârșit blestemata de țigară. Am ascultat atent; în loc să se apropie de noi, cum esti-masem la organizarea vînătorii, turma se depărta. Nu-i nimic, mi-am zis înciudat. Dacă nu vine ea la noi, ne du-cem noi la ea, am hotărât pe loc și am pornit spre Sile. Forfota făcută de colțați și foșnetul lanului bătut de vânt ne permitea să ne apropiem de ei pe nesimțite. Probabil și colegul meu de pușcă gândea la fel, fiindcă mi-a făcut semn că mă așteaptă să pornim atacul împreună. Cînd am ajuns lăngă el, i-am șoptit de căzătură și de posibilitatea unor ghinioane, gândindu-mă să-l fac și pe el mai atent cu ce ni se-ntâmplă. – Te știam mai rațional, mi-a reproșat tot cu glas scăzut… Amândoi tragem în aceeași țintă, a con-tinuat, ignorând total temerea mea. În cel mai mare. Era o înțelegere deja pusă la punct încă înainte de a ne instala în dispozitiv, deși nu fusesem de acord cu ea. A repetat-o, probabil să fie sigur că nu

PândÃ cu PeriPetii,

|Fănica-voinea ene

Foto: D.Todosiuc


Între timp vântul încetase și o liniște nefirească s-a șternut peste tot și toate. Nu se auzea decât uruitul carului mare pe prundișul de stele; și con-certul greierilor. – Numai bine de pândă, a apreciat Sile, revenindu-și din supărare. – N-are rost Sile, l-am contrazis eu. Locul a fost deranjat. Dacă e să fi fost mistreți prin preajmă, s-au dus. Hai să ne luăm scaunele și să mergem acasă. Până la urmă m-a aprobat. Așa că am făcut cale-ntoarsă spre locul de pândă, cu Sile mai resemnat ca niciodată. Dar abia am pornit, că o forfotă mare venită dinspre cealaltă pădure ne-a țintuit pe loc. – Ptiu drace! Doar n-or fi tot hoți! mi-a șoptit coechipierul meu derutat. – În nici un caz, l-am asigurat eu tot în surdină, după câteva clipe de ascultare iscoditoare, în care am distins limpede, în tăcerea ce ne încon-jura, agitația specifică mistreților care dau iama-n porumbiște. – Atunci hai la ei! a ordonat Sile, căruia îi venise brusc lumina pe chip. Am pornit în același stil discret ca mai înainte. Când ne-am apropiat la vreo sută de pași, am zărit umbrele de catran ale unei scroafe și ale câtorva godaci de vreo două-trei luni. – Trebuie cruțați, i-am șoptit lui Sile. – Să mai așteptăm că vine și vierul, m-a asigurat el. Presupunerea sa nu era lipsită de temei. De regulă mistrețul însoțește turma la oarecare distanță. Și într-adevăr, nu după multă vreme am zărit undeva în stînga turmei la vreo sută de pași, desenată de lumina cernută a lunii, silueta zveltă a masculului. Era mult mai prudent decât scroafa. Culca cu grijă porumbul la pământ, pentru a face cât mai puțin zgomot și din când în când se oprea din mâncat, înălța capul și ciulea atent urechile; relua apoi ospățul doar după ce se asigura că nu-i nicio primejdie. Am pornit cu pași de pisică spre el. Mergeam doar cât timp mînca; când se oprea din mâncat, ne opream și noi. Curând am ajuns la bătaia armei și ne-am oprit la câțiva pași unul de altul, să nu ne asurzim reciproc când vom trage. Mistrețul era cu fața la noi – o țintă cu puține puncte vulnerabile, însă n-aveam de ales; rar se-ntâmplă să găsești vânatul în pozițiile cele mai favorabile. L-am studiat atent. Era un exemplar monumental. Avea aproape dimensiunile unui mânzat. Coama-i înaltă de peste două laturi de palmă era zburlită, semn că e pregătit de atac la nevoie; parcă realiza că e la furat. Nu văzusem până atunci un mistreț atît de impunător. Începusem să regret că trebuia să-l ucidem. Mi-a trecut chiar prin minte gândul năstrușnic să mă prefac că amețesc și să mă prăbușesc peste doi-trei lujeri de porumb. Aș fi deconspirat poziția și smolitul ar fi scăpat. Mi-am adus însă aminte ce spunea mentorul meu în ale vânătorii, nea Ionel Pupăză – fie-i sufletul ușor, fiindcă nu demult a plecat la vânătoarea cea fără de întoarcere în tăcutele păduri ale cerului – , anume că vânătorul poate fi senti-mental, dar trebuie să-și facă datoria de vânător; așa că am renunțat la idee și am dus pușca la ochi. Aceeași mișcare am zărit-o și la Sile. Așa ne fusese înțelegerea; ca atunci când unul din noi ridică arma pentru tragere, celălalt să-l secondeze imediat. Doar deschiderea focului n-o puteam sincroniza; așa că fiecare apăsa trăgaciul când era gata. Trebuia să mă grăbesc, pentru a fi primul care trage, știind bine că cine apasă trăgaciul primul are marele avantaj de a trage pe țintă fixă; mult mai ușor de doborât, căci după prima împușcătură vânatul se sperie și fuge.

N-a fost să fie așa. Mai ager decât mine, și probabil și mai antrenat, Sile a tras primul. Aproape că nici nu i-am auzit detunăra din cauza concentrării. Colțatul a rămas o clipă pe loc, într-o mare nedumerire. Și stupoare! Mare stupoare! În loc să fugă sau să cadă răpus, a pornit-o furios în salturi repezi spre mine; de parcă focul lui Sile nici nu l-a atins. Urechile îmi țiuiau, iar inima-mi izbea aprig darabana pieptu-lui. N-am stat deloc pe gânduri. Mi-am domolit bătăile inimii și am apăsat trăgaciul. Mă așteptam ca aprigul smolit să mai înainteze câțiva pași și să cadă, dar n-a fost așa. Și-a continuat nestingherit galopul. L-am tras și pe-al doilea. Dumnezeule, nici un rezultat! Smolitul o ținea întins vijelie spre mine. Colții uriași îi scânteiau în lumina lunii ca două iatagane scoase amenințător din teacă. Părea însuși spectrul sângerosului monstru al sălbăticiei ucigașe. Din vânător devenisem vânat. Alt ghinion! Așa-mi trebuie, dacă n-am renunțat! mi-am reproșat cu înfrigurare. Am frânt precipitat arma și am încercat s-o reîncarc, dar, paralizat de teamă, nici vorbă să nimeresc camera cartușului. Gândul ce-a urmat a fost să dau bir cu fugiții, dar am mai așteptat o clipă cu sufletul la gură, sperând că-l va răpune Sile cu al doilea foc… Ce s-o fi moșmondind atâta, ticălosul!

– Trage odată, fir-ar să fie! am strigat dis-perat la el. În sfârșit, i-am auzit focul. Mi s-a părut că a trecut o veșnicie până să-l aud. Fioroasa fiară a mai făcut câțiva pași și s-a prăbușit în fața mea la câțiva pași. S-a zbătut de câteva ori, apoi a încremenit în neființă. I-am căutat îndată locurile împușcăturilor; două erau superficiale și două în locuri vitale: în piept și la spată – ultima a lui Sile, cea mai eficientă și care m-a salvat de la o mutilare sigură; cu toate astea, nu-mi trecuse furia pe el. – Ce ți-a trebuit atâta până să-l tragi pe-al doilea! – Ți s-a părut că am întârziat. Am tras cât am putut de repede. Ba chiar mai repede decât la alte vânători. – Scuză-mă, mi-am retras eu reproșul, dându-mi seama că exagerasem. Când ești în primejdie, clipele se scurg cu încetinitorul. Acum crezi în premonițiile mele? – Să fiu al naibii, dacă nu cred! Și de atunci – poate părea bizar –, dar când apare orice semn rău la vânătoare, amândoi renunțăm la ea.

ȘACALII ȘI ENOȚII Sunt specii relativ puţin întâlnite de vânătorii tineri, care nu le au în palmares ca exemplare dobândite şi înscrise pe răbojul trofeelor de vânătoare.De fapt, ambele specii nici nu au existat în fauna autohtonă, înfiltrându-se în secolul trecut, la adăpostul întunericului, şi ocupând arealele con-venabile, care le ofereau şi satisfăceau regimul alimentar şi adăpostul.Fiind puţin cunoscute, consider că merită să fie re-descrise şi prezentate vânătorilor actuali, cărora, întâmplător, le pot apărea în cătarea armei în epocile admise, atunci când se aşteaptă mai puţin.ŞACALUL (Canis aureus L.) originar din India şi răspândit în Africa, dar şi Asia, cu infiltraţii în Europa, a parcurs teritorii vaste până a ajuns şi în ţara noastră, primul exemplar fiind vânat în apropierea Craiovei, prin anul 1929 (VPR Nr.6/1954), de atunci având apariţii sporadice, cu precădere în ultimele decenii, în Dobrogea şi sudul Munteniei.Este un carnasier cu talie mai înaltă decât a vulpii, dar mai mică decât a lupului, cam de 50 cm la greabăn şi cântărind circa 15 kg. Are o coloraţie galben-roşcată înspicată cu negru, asemănătoare cu cea a lupului, datorită căreia i se mai spune şi lup de trestie.Specificitatea şacalilor sunt urletele prelungi şi ascuţite, al căror timbru impresionează atunci când sunt auzite în fapt de seară, exprimând adunarea haitei în vederea procurării hranei. Aceasta constă preponderent din şoareci, dar şi orice alt vânat ce poate fi capturat şi digerat, fără a exclude stârvurile din preajma fermelor de păsări ori porcine. Într-o viaţă de vânător, la una din bătăile făcute în pădurea Ologeni-Dâmboviţa, am văzut un şacal pe care l-am ratat, dată fiind surpriza momentului, dar şi bâlbâiala clipei (se întâmpla în anul 1988). De atunci nu am mai avut prilejul să văd altul, decât sub formă de blănuri argăsite.Cât priveşte CâINELE ENOT (Nyctirentes procyonoides Gray), i se mai spune câine bursucar, ori bursuc cu barbă, precum şi câinele jder. Originar din ţinutul Us-suri al extremului orient rus, a fost introdus în partea

europeană a Ucranei şi Moldovei, de unde a migrat şi a ajuns şi la noi, prin 1951. Primul exemplar a fost capturat la Ghimpaţi, în 1953, fiind identificat de Dr. Doc. Horia Almăşan. De asemenea, Biolog Ludovic Rudescu îl semnalează în 1953 în Delta Dunării.Astăzi a prosperat în această zonă, dar poate fi întâl-nit şi de-a lungul luncilor râurilor interioare, cât şi ale Dunării, unde întinderile de stuf şi papură îi asigură procurarea hranei. Aceasta este constituită din ba-tracieni, de unde şi denumirea de câine broscar. Caracteristic enoţilor sunt barbeţii fălcilor şi blana argintiu-fumurie înspicată, mai închisă pe abdomen. Oricum, ca orice carnasier care are o densitate mare, poate deveni dăunător celorlalte vieţuitoare, cărora le poate diminua efectivele, consumându-le puii şi ouăle, dacă nu poate captura adulţii.Ca vânător, am în palmares, în decursul mai multor ani (1971-1977), trei câini enoţi vânaţi în Deltă, cu ocazia vânătorilor de mistreţi (când apa era îngheţată) cu vânătorii din Crişan, conduşi de Ţuidea Dumitru – care era la acea vreme caban-ierul AGVPS.Enotul reprezintă o apariţie surprinzătoare şi fugitivă, îi auzim mai mult foşnetul decât să îl vedem. Se strecoară prudent, iar după focul armei, dacă nu mai auzi mişcare, înseamnă că a căzut.

ALEXANDRU ALACI

Foto:F.B.Dragomir


solizate în pământ, conservate în sare de bucătărie sau aşezate cu grijă în lădiţe pentru a fi folosite, ulterior, în hrana vânatului; • frunzarele se recolteazănumai în lunile mai-iunie, se usucă în snopi, doar sub umbrare sau solare, şi se îmbăiază într-o soluţie de sare (2%) şi zahăr (0,5%) pentru a fi mai atrac-tive; • ogrinjii de leguminoaseşi graminee, rămaşi după consumar-ea frunzelor de către vânat, se pot strânge şi „recicla”; • castaneleporceşti sepotusca, pentru a putea fi păstrate, în cuptorul de pâine, dar nu sunt reco-mandate întregi şi uscate pentru cer-vide, deoarece acestea se poate îneca cu ele(?); • corcoduşul fructificăpână în luna octombrie; • întreţinerea remizelorde porumbar se recomandă a se face „prin practicarea de culoare de circulaţie pentru vânat în inte-riorul acestora”; • „vâscul este un arboret parazitat”; • în pădure cresc arbori şiarbuşti normali şi „arbori şi arbuşti de sacrificiu”; • seminţele de amorfă sunt asemănătoare celor de stru-gure; • iepurii rod coaja tul-pinilor tinere doar pentru a-şi toci dinţii; • „ursul, cunoscut ca ursul brun” deteriorează pomii şi muşuroaielor de furnici şi consumă ciuperci şi licheni, melci şi rozătoare ca delicateţe, bursuci, cuiburi de albine şi bondari etc.; tot ursul mai consumă multă coaja de molid şi de brad; • fazanul este considerat mare consumator de şerpi şi şoareci; • hrana fazanului se poate îmbunătăţii prin înfiinţarea de „crescătorii de melci de grădină” şi de „vetre cu râme” în terenurile în care habitează; •mistreţul estemare con-sumator de ouă, pui şi făzăniţe; • urşilor care intră în somnul de iarnă li se administrează uruieli de furaje şi furaje granulate în jgheaburi, prin intermediul cărora pot fi trataţi cu antihelmintice împotri-va ascarizilor; cele 3-5 kg de con-centrat/urs/zi trebuie completate doar iarna cu încă 1,2 kg de sucu-lente/urs/zi (sfeclă, napi etc.); • hrana caprei negre sepoate îmbunătăţi prin „plantări de sălcii pitice, de salcie căprească, mur, afin şi scorus” la limita superioară a pădurii; de asemenea, prin îmbunătăţirea compoziţiei floristice a

Orice lucrare nou apărută în specialitate este, fireşte, binevenită. Cu atât mai mult cu cât se referă la domenii în care sursele moderne de informaţii nu abundă în detalii. Autorii au totuşi obligaţia conceperii acesteia cu acurateţea şi claritate necesară, pentru a le fi uşor cititorilor de lecturat, de înţeles şi de aplicat. Şi, mai ales, utilă şi convingătoare. Nu este însă cazul, şi o spun cu regret, lucrării la care ne referim. Nici a lucrării precedente „Furaje şi ogoare pentru vânat”, aproape identice, scrisă de d-nii Vadim Nesterov, Aurel Negruţiu, Ovidiu Ionescu, Petre Gărgărea şi Ion Adămoaia.Cartea „Hrana vânatului” – scrisă de dnii dr. Vadim Nesterov, ing. Petre Gărgărea şi prodecanul „copy-paste” Ovidiu Ionescu – constituie un amal-gam „sistematizat” de învăţăminte diverse în legătură cu hrana vânatu-lui, în care limba română şi reper-toriul cuvintelor de specialitate sunt grav viciate, iar cunoştinţele transmise, un amestec derutant de date interesante şi corecte, cu altele originale, dar grav eronate şi cu o maculatură fără valoare în speţă. Pretenţia de „lucrare de înaltă ţinută ştiinţifică” este subliniată de la început, din calculul, care se doreşte a fi riguros şi credi-bil, al necesarului de hrană pentru diversele specii de vânat, efectuat în funcţie de cerinţele zilnice în

calorii ale fiecăreia în parte(?) şi de energia calorică oferită de biomasa vegetală pentru acestea(?), stabilită în câte 10-20 „parcele”/ha, de câte 1 mp, situate deasupra solului, până la 120 cm pentru cervide, şi în sol, până pe la 10-15 cm adâncime pen-tru mistreţi. Iar „parcelele” se impun a fi amplasate pe fiecare ha din cele 5.000–20.000 ha ale fiecărui fond cinegetic în parte, ceea ce constituie un lucru imposibil, dacă ne gândim că în România există delimitate peste 2.150 fonduri cinegetice. Toate cele de mai sus, pentru a se ajunge la concluzia ştiinţifică extrem de doctă, ce nu poate fi nicicum contrazisă, privind „biomasa vegetală care diferă în terenurile forestiere în funcţie de tipul de pădure, vârstă, consistenţă şi etajarea arboretului”. Iată cum am putut realiza şi noi, cei mulţi şi ignoranţi în domeniul fores-tier, cât de importantă este ştiinţa cercetării în materie şi cât de preţioşi sunt autorii de tip nou în domeniul literaturii cinegetice de specialitate. Din multitudinea afirmaţiilor şi recomandărilor „erudite” şi/sau „practice” regăsite în opera la care ne referim, am reţinut, pentru satisfacerea curiozităţii dvs., doar câteva origi-nale: • vegetaţia erbaceeeste folosită, nicidecum mâncată (ingerată), de speciile plantivore; • îmbunătăţireacompoziţiei floristice a pajiştilor frecventate de vânat se face eliminând

buruienele periculoase pentru speciile plantivore, prin plivit şi extragerea rizomilor şi rădăcinilor acestor plante; • apa din zonele umede,colectată în drenuri, se poate folosi ca sursă de adăpat pentru vânat numai după dezinfectare cu var; • „supraînsămânţareacărărilor forestiere” se face prin greblare primăvara, administrare de îngrăşăminte, semănare şi tăvălugirea solului cu dosul cazmalei sau călcarea aces-tuia în picioare; •fertilizareaterenurilordehrană pentru vânat, pe mari suprafeţe, se poate realiza pragmatic prin adaos de pământ negru din liziera pădurii, bine cernut pentru îndepărtarea res-turilor vegetale; • fânul poate să fie „fân cultivat”, iar începutul „înfloririi” este rebotezat „înspicare”; •furajelepotfifurajeprin-cipale şi „furaje secundare”; • stejarii constituie un „termen colectiv care include mai multe specii”; • sursele de hrană aleieruncii „provin de la arbori”, iar aceas-ta consumă „fructe de arbori”; • oul este vietate lipsită de apărare; • mistreţul este „agentsanitar al pădurii”; •hrănitoareapentrupurceieste denumită „automat de furaje pentru accesul purceilor”; •mistreţul este răspândit„pe toate formele de relief”; • toate speciile de vânatsunt consumatoare de ciuperci cres-cute pe sol sau pe arbori; • vârsta minimă defructificaţie a gorunului este de 60 de ani, inclusiv a celui regenerat din cioate (?); • frunzele de stejar suntde calitate superioară pentru hrănirea vânatului plantivor, mai ales dacă sunt recoltate în 15-30 mai; • excesul de uscare al fânurilor lignifică tulpinile cosite; • amplasarea gârniţei la10-20 m de hrănitori, în formă de triunghi, constituie un bun adăpost pentru vânat contra curenţilor de aer; • scorușul de deal, care artrăi până la 500 ani, produce doar 2-5 kg de fructe/arbore, iar fructele sunt căutate de jderi etc.; • mărul şi părul pădureţcontribuie la „înfrumuseţarea pădurii” şi pot fi întreţinuţi prin „toaletări”; •frunzeledemărşidepărpădureţ se pot colecta şi se pot folosi iarna în hrana vânatului; •mereleşiperelepădureţese recomandă a fi culese direct din „pom” şi păstrate, peste iarnă, în-

„HRANA VÂNATULUI”Editura Ceres, 2010


zonei acestora de păşunare, cu plante erbacee adecvate zonei alpine, prin supraînsămânţări „insulare” disper-sate, protejate în primul an cu ra-muri uscate puse deasupra; • pentru capra neagră serecomandă să se amenajeze, la limita superioară a pădurii, „instalaţii de hrănire cu depozitări de fân” şi jghea-buri în care „se depun amestecuri de uruială de porumb, cu urzică şi frunze suculente de leguminoase”; • pentru cocoşii demuntesunt prevăzute a fi amenajate scăldători, „formate din cenuşă şi nisip, în părţi egale, în amestec cu 1% sulf (pucioasă), în care se include şi un preparat antiecto-parazitar”; • scăldătorile de cocoş demunte, recomandate de autori, trebuie realizate sub formă de cerc, cu diame-tru între 1,0 – 1,5 m şi interior concav, de 6-8 cm adâncime; • ierunca este afectatăde căpuşe, motiv pentru care-i sunt recomandate scăldători similare celor prezentate pentru cocoşul de munte; • autorii recomandă ad-ministrarea în timpul iernii, pentru cocoşii de munte, de furaje mai con-sistente, constând în mănunchiuri de lucernă, de sorg pentru boabe şi de ovăz cu spice, pe ramurile arborilor, la prima bifurcaţie de la tulpină”; • pentru speciile acvaticese recomandă a fi amenajate, pe malul râurilor, locuri de adăpost, formate din trestie şi papură, intercalate cu pipirig, rogoz şi salcie; iar în interiorul acestor locuri, spaţii de cuibărit; • pentru „susţinerea existenţei păsărilor acvatice” se recomandă cultivarea malurilor râuri-lor cu lucernă, trifoi, borceag, mazăre etc., iar în mediul acvatic, „plantarea” de lintiţă, limbariţă, săgeata apei, broscăriţă etc.; • pentru păsările insec-tivore, de interes vânătoresc (?), se recomandă cultivarea de cânepă şi floarea soarelui, iar iarna, hrănirea cu slănină. Ce am mai putea adăuga pentru a vă trezi curiozitatea?Cele prezentate mai sus vă incită, cu certitudine, la lecturarea lucrării eterogene prezentate, parţial originală şi utilă. Şi, bineînţeles, la descoperirea părţilor bune şi a mult mai multor „perle”, întru aprecierea operei şi autorilor la justa lor valoare. Dar şi la reflecţie, fiindcă puteţi rămâne cu gustul amar al unui viitor nesigur pentru vânat şi vânătoare, din cauza mâinilor pe care ne pregătim să le lăsăm pe amândouă!

N. ŞELARU

METODE ŞI CULTURI DE VÂNĂTOAREVânătoarea cu capcane – GermaniaÎn Germania, vânătoarea cu capcane con-stituie o parte integrantă a vânătorii, iar Asociaţia de Vânătoare din Germania (DJV) doreşte să progreseze în acest domeniu prin-tr-o evoluţie permanentă a cunoştinţelor. Astfel, pentru a-şi pregăti o nouă poziţie asupra vânătorii cu capcane, DJV a organi-zat o reuniune la Berlin, în data de 14 iulie, intitulată Grupul de lucru interdisciplinar privind folosirea contemporană a cap-canelor, care a reunit reprezentanţi ai DJV, dar şi vânători, veterinari şi experţi în problemele bunăstării animale. Pentru facilitarea discuţiilor, participanţii au fost repartizaţi în patru grupe: conser-varea naturii, protecţia speciilor & ştiinţe, tehnici & metode de captură, vânătoare & expertiză şi bunăstarea animală & contro-lul dăunătorilor. Directorul responsabil cu Datele Biologice al FACE, Cy Griffin, a participat în cadrul primei din cele patru grupe şi a împărtăşit sfaturi privind Acordul asupra normelor internaţionale de captu-rare fără cruditate, concluzionând că aceste discuţii ar trebui să conducă la o consul-tare mai largă privind normele practicării vânătorii cu capcane în Germania şi la o percepţie mai bună a vânătorii cu capcane în beneficiul conservării naturii, vânătorii, cercetării şi controlului dăunătorilor.

CONSERVAREA NATURIIGestiunea mistreţuluiIntergrupul Vânătoare Durabilă a organizat o reuniune la Parlamentul European de la Strasburg pe tema exploziei demografice a populaţiilor de mistreţi în Europa. Delphine Dupreux, din partea Organizaţiei europene a proprietarilor funciari (ELO), a prezen-tat un raport vizând mai multe ţări, în care a evidenţiat posibilele motive ale acestei

creşteri a populaţiilor şi eventuale măsuri de neutralizare sau atenuare a efectelor şi im-pactului negativ. D-na Dupreux s-a focalizat pe hrănirea artificială – de către vânători – a mistreţilor (o practică mai mult sau mai puţin reglementată, chiar interzisă în unele ţări). Studiile arată totuşi că o astfel de hrănire nu are niciun efect semnificativ asupra creşterii populaţiilor de mistreţi: o interdicţie completă nu ar rezolva deci problema. În prezentarea sa, Secretarul General al FACE, dl. Yves Lecocq, a identificat schim-barea climatică şi repercusiunile acesteia asupra ecosistemelor şi activităţilor umane (în special agricultura) ca principală cauză a acestei explozii de populaţie la o specie sălbatică foarte adaptabilă – un fenomen deja prezent în anii '70 şi deloc limitat în Europa. A mai prezentat consecinţele, uneori deza-struoase, ale unui mare număr de mistreţi: pagube considerabile recoltelor, riscuri mai crescute de coliziune rutieră, probleme grave de securitate la periferie şi în zonele urbane, transmisia de boli animalelor do-mestice şi oamenilor şi, nu în ultimul rând, impactul negativ asupra biodiversităţii (de exemplu păsările care cuibăresc pe sol). În faţa acestei situaţii extrem de complexe, Dl. Yves Lecocq şi-a manifestat poziţia contra unor soluţii simpliste şi ideologice precum şi a unei strategii europene standardizate. Singura soluţie realistă este aceea de a în-curaja şi de a motiva vânătorii să crească recoltele de mistreţ. Aceasta presupune un cadru juridic corespunzător care să permită evitarea apariţiei unor restricţii iraţionale (prea multe scurtări ale sezoanelor sau alte interdicţii de vânătoare). Pentru FACE este clar că vânătorii trebuie să-şi recunoască responsabilitatea – iar aceştia sunt întru-totul dispuşi să o facă – dar şi alte sec-toare ale societăţii ar trebui să le urmeze paşii. Preşedintele Intergrupului, D-na Véro-nique Mathieu şi alţi Deputaţi europeni au susţinut aceste concluzii şi s-au angajat să urmărească problema îndeaproape (cel mai probabil printr-o campanie publică în cadrul UE pentru promovarea consumului de carne de mistreţ).

(din Buletinul Informativ al FACE)

MAPAMOND CINEGETIC

Foto: N.Șelaru

.


DATE ASUPRA UNOR SPECII DE PĂSĂRI DIN JUDEŢELE BUZĂU, RÂMNICU SĂRAT ŞI IALOMIŢA DIN PERIOADA

1937-1949 (II)|SORIN GEACU

Continuăm cu partea a doua a prezentării datelor obţinute din cercetarea unor fonduri arhivistice care ne-a permis evidenţierea unor informaţii referioare la 22 de specii de păsări.

F). bECAţINEÎn judeţul Buzău numărul exemplarelor vânate a fost de : 184 în intervalul 1 aprilie 1941-31 martie 1942, 79 în intervalul 1 aprilie 1942-31 martie 1943, 66 în intervalul 1 aprilie 1943-31 martie 1944, 68 între 1 aprilie 1944 şi 31 martie 1945, 25 în intervalul 1 aprilie 1945-31 martie 1946 şi numai 6 în perioada 1 aprilie 1946-31 martie 1947.La 16 octombrie 1943 Inspectoratul de Vânătoare al judeţului Ialomiţa înainta Ministerului Agriculturii şi Domeniilor o adresă în care menţiona mulţimea de becaţine din Balta Ialomiţei.G). bECAţINE MARIS-a vânat în judeţul Buzău şi această specie (numită atunci dublă) şi anume: 125 exemplare în intervalul 1 aprilie 1941-31 martie 1942 şi 74 în intervalul 1 aprilie 1943-31 martie 1944.h). SITARIRecolta în judeţul Buzău a însumat : 47 exemplare în intervalul 1 aprilie 1941-31 martie 1942, 169 în intervalul 1 aprilie 1942-31 martie 1943, 361 în intervalul 1 aprilie 1943-31 martie 1944, 211 între 1 aprilie 1944 şi 31 martie 1945, 52 în intervalul 1 aprilie 1945-31 martie 1946 şi 33 în perioada 1 aprilie 1946-31 martie 1947.Menţionăm şi faptul că, în anii 1946-1948 în perioadele de pasaj, numărul de sitari era redus.Pe teritoriul judeţului Râmnicu Sărat în 1939, cei mai mulţi sitari s-au recoltat lângă Vârteşcoiu şi Stăvărăşti. În lunile octombrie şi noiembrie ale anului 1945, timp de 40 de zile « a staţionat în judeţ un număr foarte mare de sitari, în zăvoaie, păduri şi cătinişuri ». La sfârşitul toamnei anului 1946 s-au observat « stoluri de 500-1000 de bucăţi ».În lunca Dunării, 60 de membri ai Societăţii de vânătoare „Mircea cel Bătrân” din Călăraşi, judeţul Ialomiţa în sezonul de vânătoare 1941/1942 recoltaseră 10 sitari.Din adresa nr. 140 din 23 august 1943 a Inspectoratului de Vânătoare Ialomiţa înaintată Ministerul Agriculturii şi Domeniilor rezulta că terenul comunei Cosâmbeşti era foarte bogat în sitari.Mulţi sitari s-au recoltat în pădurile din lunca râului Ialomiţa aflate pe terito-riul comunei Sfântu Gheorghe (Rogozul, Sfântu Gheorghe, Fundu Crăsani şi Cotu Scurt) în cursul anului 1948. Tot atunci, s-au vânat numeroase exemplare şi în regiunea bălţilor dunărene.I). CÂRSTEIRecolta la această pasăre a fost în judeţul Buzău de : 26 exemplare în inter-valul 1 aprilie 1941-31 martie 1942, 32 în intervalul 1 aprilie 1942-31 martie 1943, 72 în intervalul 1 aprilie 1943-31 martie 1944 şi 6 între 1 aprilie 1944 şi 31 martie 1945.j). COCORIS-au vânat câţiva în judeţul Buzău : 3 în intervalul 1 aprilie 1941-31 martie 1942, 2 în intervalul 1 aprilie 1942-31 martie 1943, 4 în intervalul 1 aprilie 1943-31 martie 1944 şi 2 în perioada 1 aprilie 1946-31 martie 1947.Pe teritoriul judeţului Râmnicu Sărat s-au vânat în 1938 lângă Mihălceni şi

1939 lângă Gologanu. În 1946 s-au observat câteva exemplare pe terenurile sărăturoase din plasa Măicăneşti.Un număr important de cocori a fost semnalat de Administraţia de vânătoare a judeţului Ialomiţa la 15 aprilie 1948. Şi în anii 1942 şi 1946 se observaseră mulţi cocori în acest judeţ.k). COCOŞARIRecolta în judeţul Buzău a fost de : 183 exemplare în intervalul 1 aprilie 1941-31 martie 1942, 124 în intervalul 1 aprilie 1942-31 martie 1943, 235 în intervalul 1 aprilie 1943-31 martie 1944, 100 între 1 aprilie 1944 şi 31 martie 1945 şi 50 exemplare în intervalul 1 aprilie 1945-31 martie 1946.L). EGRETES-au vânat câteva în judeţul Buzău : 4 în intervalul 1 aprilie 1942-31 martie 1943 şi tot atâtea între 1 aprilie 1943 şi 31 martie 1944.M). IERUNCINumai 10 exemplare s-au vânat pe teritoriul judeţului Buzău, toate în inter-valul 1 aprilie 1943-31 martie 1944.N). FAZANIS-a colonizat din anii `30 în pădurile din lunca râului Buzău aflate la est de oraşul omonim. Pe teritoriul judeţului Buzău, în intervalul 1 aprilie 1943-31 martie 1944 s-au vânat 4 exemplare, iar în perioada 1 aprilie 1946-31 martie 1947 - 10 exemplare.Fazanii erau întâlniţi în 1948 pe teritoriile comunelor Cilibia, Movila, Găvăneşti şi Săgeata.Specia fusese colonizată (din 1926) şi în judeţul Ialomiţa în pădurile din lunca râului Ialomiţa din apropiere de Slobozia. Acolo efectivul era numeros în 1942. De acolo, fazanii şi-au extins arealul atât spre est (în 1943 erau mulţi pe terenul comunei Cosâmbeşti), cât şi spre vest (în apropierea satului Poiana în 1942 s-au împuşcat 10 exemplare).În luna august 1944 pasărea exista şi pe teritoriul comunei Eliza Stoeneşti (azi Condeeşti), tot în pădurile din lunca Ialomiţei.O). TURTURELEÎn sezonul de vânătoare 1941/1942 membrii Societăţii „Unirea” din Urziceni judeţul Ialomiţa au împuşcat 229 exemplare.P). SPÂRCACIÎn luna martie a anului 1946 câţiva indivizi s-au semnalat pe teritoriul plasei Măicăneşti, judeţul Râmnicu Sărat.Spurcacii erau „rari” în nordul judeţului Ialomiţa după cum menţiona raportul Inspectoratului de Vânătoare din Călăraşi din 22 septembrie 1946.R). GÂRLIţEÎn anul 1944 se observaseră foarte multe în cuprinsul plăşilor Călăraşi, Feteşti şi Ţăndărei din judeţul Ialomiţa. În raportul Inspectoratului de Vânătoare judeţean pe 1946/1947 era specificat că „pasagiul vânatului de gârliţe a fost din abundenţă pe toată întinderea bălţilor din acest judeţ”. Această situaţie s-a constatat şi în 1948.S). COCOŞI DE MUNTEInspecţia din 16-18 iulie 1946 menţiona existenţa câtorva exemplare pe Muntele Gârbova, judeţul Râmnicu Sărat.T). PELICANIÎn 1948, în bălţile din zona Călăraşilor şi în special în Iezerul Călăraşi (judeţul Ialomiţa) erau mulţi pelicani care ajunseseră chiar să pericliteze producţia piscicolă. Astfel, Administraţia din Călăraşi a Rompescaria, cu adresa nr. 524

|File de istorie

.


Însemnări |din 24 mai 1948, înaintată Inspectoratului de Vânătoare judeţean, arăta că: „în bălţile din regiunea noastră se află un număr foarte mare de pelicani, a căror distrugere fiind oprită, numărul lor a crescut considerabil în ultimul timp”.U). STÂRCI, EGRETE, LEbEDEÎn raportul Societăţii de vânătoare „Borcea” din comuna Făcăeni, judeţul Ialomiţa, înaintat în primăvara anului 1943 Direcţiei Economiei Vânatului din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, se arăta că braconierii din localităţile Vlădeni. Făcăeni, Mihai Vodă (judeţul Ialomiţa) şi Hârşova (judeţul Constanţa), în zona bălţilor Vlădeni-Iezer şi Saltava, „strică cuiburile păsărilor luându-le ouăle” şi „au prins stârci, egrete, pui de lebădă”.Amintim şi un document din anul 1939 – adresa nr. 54922 din 1 martie emisă de Serviciul Vânătoarei din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor înaintată Prefecturii Ialomiţa, în care se menţiona faptul că: „Populaţia comunelor situ-ate în apropierea bălţilor şi mai ales pescarii şi păzitorii vitelor din baltă (Balta Ialomiţei n.n.) duc o adevărată campanie de exterminare a vânatului de baltă prin distrugerea cuiburilor (…). Spre a stăvili acest rău ce ameninţă însăşi existenţa vânatului şi totodată spre a ne conforma dezideratelor Consiliului Internaţional de Vânătoare de la Paris, vă rugăm să binevoiţi a dispune ca primăriile comunelor din regiunea de baltă să aducă la cunoştinţa locuitorilor prin publicaţiuni şi baterea tobei că, în conformitate cu articolul 22 din Legea vânatului, este strict oprită adunarea ouălor păsărilor de baltă”. Totodată, în toamna anului 1945 se observaseră câteva lebede pe Balta Albă din judeţul Râmnicu Sărat.

bIbLIOGRAFIE* * * Direcţia Buzău a Arhivelor Naţionale, Fondurile : Inspectoratul de Vânătoare al Judeţului Buzău (1941-1948), Direcţia a IV-a Silvică Buzău (1942-1948), Societatea Vânătorilor « Mistreţul » Pârscov (1946), Inspectoratul de Vânătoare al Judeţului Râmnicu Sărat (1937-1948).* * * Direcţia Ialomiţa a Arhivelor Naţionale, Fondurile : Prefectura Judeţului Ialomiţa (1939), Inspectoratul de Vânătoare al Judeţului Ialomiţa (1942-1948).

Foto: D.Todosiuc

Alice fabricate în casa „Străvoiu”

| Nic Străvoiu

Se pare că perioadele de criză care au afectat ţara noastră sunt, din păcate, ciclice. Zic acest lucru bazat pe faptul

că în copilărie, mai precis în anii 1939-1940, am prins vremuri întunecate, de criză generală, concretizate prin grave lipsuri alimentare şi altele. Ştiu că nu prea aveam făină de grâu şi mălai, ne hrăneam cu mămăligă din păsat ş.a.m.d.În anii respectivi, deşi tatăl meu avea un prieten apropiat la Braşov, de origine maghiară, pe nume Berta, care îi procura componentele pentru cartuşele pe care le confecţiona în casă, cumpărarea alice-lor devenise o mare problemă, nu se găseau defel. Spre a-şi putea continua pasiunea, adică vânătoarea cu ajutorul câinilor pe care îi avea, ăl bătrân s-a decis să adune de prin casă toate bucăţile de plumb, inclu-siv cele câteva brennekeuri nefolosite. Plumbul astfel adunat îl topea într-o oală veche, neutilizată în bucătărie, după care îl turna fain frumos, cu multă grijă, între podelele de lemn din bucătărie. Eu aveam sarcina ca după răcirea bucăţilor de plumb, astfel formate, să le adun şi să le tai cu foarfeca în bucăţele mărunte, care de fapt formau alicele fabricate de noi, potrivite pentru vânatul mărunt la care ur-mau să fie folosite, precum prepeliţe, potârnichi, raţe şi iepuri, adică aproximativ alice de 2-4 mm.Lucrările de confecţionare a acestor alice, de regulă, aveau loc seara, reuşind ca în 2-3 seri să obţinem alicele necesare pentru 10-20 patroane pentru zilele următoare de vânătoare. Confecţionarea propriu-zisă a cartuşelor o făcea tata. Datorită alicelor colţuroase şi nu prea egale ca formă şi dimensiuni, aplicarea rondelelor şi sertizarea le făceam cu destulă dificultate. Totuşi, pentru mine a par-ticipa la asemenea treburi era una din marile plăceri. Oricum, chiar cu alicele fabricate de noi, ţin minte că vânatul pica în condiţii mulţumitoare, cam la fel precum în cazul cartuşelor încărcate cu alice normale, totul depinzând în cele din urmă de dibăcia celui care trăgea, şi bietul tata era un bun trăgător. IMPOZIT PE INDIFERENŢĂ !

Exprimându-mă în specificul limbaj caragialesc aş defini cu obiectivitate clima care stăpâneşte în acest an perioada din timpul lui “cuptor” şi mai apoi, spunând: “Căldură mare …Monșer". Fie, în Capitală, fie la numai 200 de km de aceasta, în zona litoralului românesc, căldura a

luat-o razna, înnebunind nu numai pe oameni, dar în egală măsură dând de furcă animalelor şi păsărilor. Aflat de curând, pe o asemenea caniculă, la numai câteva lungimi de braţ de învolburatele valuri ale Mării Negre, amestecat printre diverse naţii trădate de inevitabila dorinţă de exprimare prin viu grai, am surpriza de a vedea mergând printre noi, o pasăre, călcând pe nisipul înfierbântat în aşa măsură încât nu-ţi puteai dovedi rezistenţa tălpilor decât dacă ai fi avut înclinaţii de fachir. Pasărea este tristă, abătută, însă deloc speriată de prezenţa bipezilor, în al căror “habitat“ încerca să supravieţuiască, cerşind mila celor cu dragoste pentru me-diul înconjurător. Îmi propun un test care, desigur, nu cere prea multă gândire, un test ce nu se încadrează în categoria celor cu “inimă de ONG “- işti, ci unul natural. Pasărea, un pescăruş, îşi târăşte una dintre aripile rupte chiar în zona care i-ar fi dat forţa propulsoare şi ar fi ajutat-o să plutească graţios în văzduh sau să se odihnească pe o velă de catarg.Acum, pentru un lung timp până la vindecare, această dorinţă devine imposibilă. Ba dimpotrivă, poate fi chiar şi mai rău!Comozi, întinşi pe şezlong-uri, preocupaţi numai de motivul care i-a purtat din îndepărtate colţuri de ţară până aici, oamenii privesc, cu toţii, cu o indiferenţă totală, cum această vietate se chinuie, căutând hrană şi apă. Greu de spus care este cauza nepăsării, dar nimănui nu-i tresare nici cea mai mică stare sufletească faţă de situația ivită. Să fie de vină activitatea soarelui, care poate a generat o anumită stare de moleşeală sau canicula prea obositoare şi enervantă ne prosteşte într-atât încât nu mai gândim? Pasărea îşi continuă drumul târându-şi “braţul” rănit şi parcă spune : “Ce oameni! Ce inimi de piatră! Câtă nepăsare pe pământ. Nicio fărâmă de sămânţă, niciun strop de apă!”Vara generează deșerturi ale insolaţiei colective, efectele ei se simt peste tot, dar ce are de-a face dânsa cu acel fel de a fi al omului normal? Al omului care să-i pese de tot ce-l înconjoară? Pescăruşul ajunge aproape de mine şi tocmai

când cred că încearcă să fugă, această inteligentă necuvântătoare îmi citeşte gândul. Se opreşte, mă priveşte, aşteaptă ! Încep a-i dumica resturi de pâine, cozonac, iar într-un pahar pe care îl fixez în nisipul umezit îi pun apă bună de băut. Ciuguleşte o bucată de pâine, soarbe un cioc de apă. Rămân uimit. Parcă a uitat de durerea din corp. Apoi, se retrage la umbră, lângă hrană şi apă, alături de mine, ciugulindu-şi penele aripii rănite.Simt în apropierea păsării mesajul ei de mulţumire pentru apă şi hrană, iar ea simte siguranţa lângă cel care i-a întins o mână de ajutor, speranţa într-o posibilă vindecare.Printre gânduri îmi stăruie în minte o întrebare care produce o stare de teamă faţă de inevitabilul răspuns. Aşadar, pe când responsabila căldură sufletească o vom întâlni, cu adevărat, până şi la OAMENI !? Dar până atunci n-ar lipsi să ne instituim un impozit pe indiferenţă!

Constantin RĂDAN


|Ihtioloigie

este rotunjită. Corpul, capul, botul şi baza înotătoarelor sunt în între-gime acoperite cu solzi. Linia laterală este completă pe ambele feţe şi este rectilinie.Colorit Faţa zenitală este cenuşie-brună, cu pete negre şi un desen marmorat întunecat.Acest colorit variază mult, în funcţie de culoarea sub-stratului. Faţa nadirală este albă. Dimensiunile pot ajunge până la 30 cm. EcologieEste specie marină, litorală, proprie fundurilor nisi-poase. Trăieşte aproape de ţărm, îngropată în nisip. Odată cu răcirea vremii se retrage în zona mâloasă. Reproducerea are loc de la sfârşitul lunii mai până la sfârşitul lui august. Icrele şi larvele sunt pe-lagice. Ele se întâlnesc în plancton, atât în vecinătatea ţărmului, cât şi în larg. Icrele au un diametru de 1,2-1,3 mm şi au numeroase picături de grăsime. Larva eclozează după 2-3 zile şi este comprimată lateral, în forma unei frunze; sacul vitelin este mare, aproape sferic şi conţine picături de grăsime. După 3-4 zile, sacul vitelin dispare, cutia înotătoare devine uniformă şi începe să apară pigmentul colorat. La lungimea de 6 mm încep să apară radiile înotătoarelor. Hrana constă din nevertebrate benctonice, mai ales Corbulonya.Importanţa economică este mică. Micile cantităţi care se prind la talian şi năvoade se folosesc în general pentru producerea făinii de peşte. Răspândire geografică Trăieşte în Mediterană, Oceanul Atlantic (litoralul sud-european şi nord-african), Marea Neagră şi Marea de Azov. În România se găseşte de-a lungul litoralului, de la Sulina până la Mangalia şi, ocazional, în zonele cu apă mai sărată ale Complexului Razelm.

Încadrare sistematică

- Ordinul Pleuroectiformes - Berg 1940- Familia Solidae - Norman 1934- Genul Solea - Klein 1775

DescriereCorpul este oval. Lăţimea maximă a corpului reprezintă 33-42% din lungimea corpului, lungimea botului fiind de 5,2-7,8% din cea a corpului şi 25-36% din a capului, iar diametrul ochiului 2,8-4,2 % din lungimea corpului şi 12,7-19% din cea a capului. Ochiul stâng este situat mai avansat faţă de cel drept.Spaţiul interorbital este concav. Mandibula superioară se continuă cu o paletă alungită ce acoperă mandibula inferioară. Pe partea nadirală are franjuri în jurul gu-rii şi pe marginea membranei branhiale. În faţa ochi-ului drept există o nară tubulară; pe faţa nadirală se găseşte o nară anterioară foarte mare şi înconjurată de o rozetă de franjuri; diametrul acestei nări este aproximativ egal cu cel al ochiului. Nara posterioară stângă a feţei nadirale constă dintr-un orificiu sim-plu. Regiunea anterioară a capului este acoperită de firişoare subţiri. Dorsala începe la nivelul vârfului botului, iar membrana sa se uneşte cu cea a caudalei. Anala începe imediat în urma deschiderii branhiale şi ajunge, de asemenea, în contact cu caudala. Ventralele sunt scurte, aproape egale între ele şi apro-piate, ambele pectorale sunt la fel de dezvoltate, iar lungimea lor reprezintă 6,6 – 9,8 % din lungimea capului. În jumătatea distală a pectoralei drepte (zenitale) există o pată neagră ovală, foarte evidentă. Caudala

|Dumitru GIUGIUCĂ

Solea lascaris – Risso 1810

Limba de mare


|Competiții

După cum v-am relatat în ediţiile anterioare ale VPR, S.C. RIG SER-VICE CONSTANŢA a

fost desemnată, de către Consiliul AGVPS din România, ca urmare a

analizării ofertei depuse, ca partener al AGVPS în organizarea Campio-natului Mondial de Pescuit la Crap atribuit în acest an României.În continuare vom face o scurtă prezentare a partenerului, devenit oficial, după omologarea pistei de concurs de către delegaţia Comisiei Tehnice FIPS – ed. S.C. RIG SERVICE S.A., cu sediul

în Constanţa, Strada Marc Aureliu nr. 18, este o companie cu capital in-tegral privat, înfiinţată în 2001. So-cietatea are un număr de cca. 500 de specialişti capabili să asigure întreaga gamă de servicii de spe-cialitate specifice domeniului său principal de activitate şi anume: operare, mantenanţă şi reparaţii curente pentru echipamente petro-liere pe uscat şi pe mare, la bordul platformelor de producţie şi foraj, lucrări de foraj sonde ţiţei şi gaze pe uscat şi pe mare, mutări platforme de foraj tip autoridicătoare, laborator me-trologie, laborator radio-comunicaţii, laborator NDT, verificări PRAM, lucrări de scafandrerie cu nava NOORDKAAP. Pe lângă activita-tea principală prezentată, desfăşoară activităţi şi în alte domenii cum sunt:

- piscicultură: ferma piscicolă Corbu II;- turism: Pensiunea Bălteni din localitatea Băltenii de Sus, jud. Tulcea, pe malul braţului Sf. Gheorghe şi Pensiunea Constanţa din Predeal.

Începând încă din 2007, în cadrul fermei Corbu II s-au organizat anual concursuri de pescuit sportiv la crap: „Cupa Rig la Crap”, cu 2 ediţii (primăvara şi vara), „Cupa Presei la Crap”, organizată de Consiliul Judeţean Constanţa, „Cupa Copiilor la Pescuit”, organizate de Clubul Lufarul Constanţa, concursuri organi-zate de Clubul sportiv Green Lake, Jandar-meria Română din Constanţa etc. Succesul activităţilor c o m p e t i ţ i o n a l e desfăşurate în cadrul Fermei piscicole Corbu II s-a datorat atât calităţii cât şi cantităţii materialu-lui piscicol cât şu a premiilor consistente, a logisticii existente şi a capacităţii organi-zatorice a S.C. RIG SERVICE S.A. (Va urma)

CAMPIONATUL MONDIAL DE PESCUIT SPORTIV LA CRAP – EDIţIA XIV – ROMâNIA 2012

VĂ PREZENTĂM EChIPA RIG ! (I)

Dna ec. Daniela Voiculescu CalotăDirector marketing RIG SERVICE S.A.

Dl. ing. Florin CârstoceaPreședinte C.A. RIG SERVICE S.A.- liderul clubului Lufarul- Constanța

Dl. ing. Nelu GheorghiuȘef fermă CORBU - Constanța

Dl. Ștefan Fășie- liderul clubului CRAP-CORBU- Constanța

|M.I.


Vecinii, prietenii, consătenii, colegii de serviciu sau trecătorii curioşi, când pri-vesc un grup mic de pescari

care se deplasează spre locurile de pes-cuit, echipaţi cu tot arsenalul pescăresc, ducând cu greu rucsacurile uriaşe în care transportă mâncare, rezervă de apă, nade şi momeli,umbrele, pelerine pentru ploaie, scaunele, suporţi etc., echipat cu ţintă de camuflaj, semănând cu o echipă anti-tero care duce pe umeri nu arme, ci lansete, undiţe, mincioage şi juvelnice, râd copios pe seama acestora.De când pescuiesc, de 66 de ani, nu am văzut un coleg de breaslă ironizând un nepescar.Pescarul are gândurile tainice, care ajung înaintea lui la locul de pescuit, iar el le urmează, interesându-l mai puţin cine îl priveşte, ce gândeşte despre el şi ce va spune lumii. Adevărat este că pescarul doreşte să-şi realizeze visele, căutând plăcerea în pescuit.Într-o zi din luna lui Gustar, perioada dintr-un an cea mai propice pentru prin-derea peştilor mari, care simt venirea toamnei şi se hrănesc pentru a suporta vitregiile iernii, când am trecut printr-un sat de pe malul Dunării, am văzut un grup de localnici în faţa unei crâşme care râdeau în hohote, imitându-mi mersul legănat, impus de greutatea bagajului ce-mi apăsa umerii. Am grăbit paşii şi am ieşit din raza lor, contopindu-mă cu dru-mul ce mă ducea spre locul mult visat.

După ce am ieşit din sat, am urcat panta digului şi, de pe înălţimea lui, am privit cărăruia ce şerpuia prin hăţişuri, pierzân-du-se printre sălcii, plopi şi arini, spre locul de pescuit numit de mine: „Malul surpat”. Până la bătrânul fluviu şi-au prezentat frumuseţea lanurile de porumb, legănate de briza dimineţii, iar albinele mi-au dat bineţe, zburând deasupra florilor de muşeţel şi „sângele voinicului”, în căutarea nectarului dulce. Privighetorile închinau imnuri de slavă astrului dătător de lumină.Am ajuns la „Malul surpat”, loc de pes-cuit fără egal, ascuns printre hăţişuri. „Malul surpat” este o insulă ruptă în două de o forţă nevăzută, la baza căreia s-a format un anafor ce a săpat un gropan de 4-5 metri adâncime şi în care s-au blocat buturugi şi trunchiuri de copaci aduse de viituri pe un braţ vechi al Dunării, sub care peştii au găsit Raiul lor. Jumătatea de insulă care a rezistat cata-clismului este o ridicătură de pământ împădurită de pe malul căreia pesca-rul, stând cu picioarele atârnate de la o înălţime de un metru şi jumătate, poate plasa chiar la baza malului surpat mo-meala, la o jumătate de metru de peretele vertical, spre adâncuri unde sunt cot-loane, gropi şi ascunzişuri şi adăpostesc peşti mari din toate speciile care trăiesc în Dunăre. Pescuitul în acel loc este unic. În loc să plasezi momeala departe de mal, cu

undiţa sau lanseta, cum faci la o baltă, la „Malul surpat” îi dai drumul paralel cu malul, vertical, spre adâncuri şi nu vei şti ce specie de peşte este în cârlig decât în momentul în care îi vezi silueta la suprafaţa apei sau în minciog. Imaginaţi-vă caraşi, crapi, somotei, şalăi uriaşi, bibani, văduviţe, mrene, sabiţe, plătici la peste un kilogram şi alte specii de peşti, protejate de locurile tainice de la baza „Malului surpat”.Acolo, la „Malul surpat”, pescuitul devine sport extrem. Faceţi o comparaţie imaginară între pescuitul de pe malul unei bălţi, de pe marginea căreia patronul a ordonat să se cosească stuful şi papura pentru a înlesni prinderea braconierilor şi pescuitul în sălbăticie, unde pescarul este înconjurat de jungla tainică, de hăţişuri, unde peştii vânează momeala, nu o gustă.Fiorul pescarului când vede pluta undiţei placând spre adâncuri pe verticală, la câţiva centimetri faţă de mal, este unic, mai cu seamă că nu ştie ce fel de specie de peşte se va agăţa în cârlig. Eu îl consider, cum am spus, pescuit ex-trem.

|Pescuit de sezon

Tainele „Malului surpat”

|V.M.


Căutaţi locurile de pescuit în Lunca Dunării, acele gropane sau ochiuri de apă pline cu peşti rămaşi după retragerea marilor viituri din iarnă şi primăvară. Luaţi-vă ca ghid de început un pescar localnic, cunoscător al tainelor pădurilor seculare de pe malul bătrânului fluviu, iar dacă veţi găsi un loc de pescuit pe un braţ din Dunărea Veche, asemănător cu „Malul surpat”, veţi avea ocazia să simţiţi fiorul pescuitului adevărat.În final vă dau un sfat. Dacă găsiţi ase-menea locuri, nu le popularizaţi, pentru că veţi regreta.Eu am păţit-o ! … După ce am căutat un an întreg un loc asemănător cu cel despre care v-am povestit şi, în final, l-am găsit, am alergat fericit acasă şi am spus marea taină prietenilor mei pescari, iar când duminica următoare m-am dus la pescuit, plin de speranţă, am găsit insuliţa înţesată de pescari. De atunci nu am mai putut pescui în acel loc. Pescarii dormeau în corturi câteva zile, iar când voiau să se ducă acasă anunţau prin tele-fon prietenii, vecinii, rudele, care îi înlo-cuiau şi tot aşa, până venea iarna.Atunci mi-am dat seama că pescarii tre-buie să-şi ţină tainele în suflet, mai cu seamă când este vorba de locuri unice !

Bucătăria pescarului

„Vezi că mă duc la vecina, m-a invitat la o cafea, să nu laşi vraişte în bucătărie

! Abia am pus toate la locul lor … m-a anunţat soţia şi a plecat grăbită, zâmbind cu subînţeles. Ce bine! mi-am zis. Asta înseamnă cel puţin o oră! Ştiţi cum sunt ne-vestele pescarilor, aşa că am timp berechet să pregătesc nade şi momeli pentru partida de pescuit programată în această zi frumoasă din luna lui Gustar ! Dar unde am pus ceaunul cel vechi ? Era pe aici pe undeva, printre oale. Doamne! Parcă a intrat în pământ. Ultima dată când „am fabricat” mămăligă l-am pus în debara, pe raftul doi, dar nu mai este acolo!Aici nu este, nici aici, poate l-am pus în altă parte ! Ia să caut în cutia de carton de sub oale ! poate o fi acolo …Bată-te focul să te bată ! Aici erai? Hai la treabă! Of!... nu am apă suficientă în găleată, mă duc la fântâna din grădină, tu stai aici pe foc că vin imediat !Unde o fi cheia de la portiţa grădinii ? Ce uituc sunt ! Aşa mi se întâmplă când mă grăbesc. Ce miroase a încins! Aoleo!... ceaunul fierbe fără apă, ce a fost s-a evapo-rat ! Trebuia să sting aragazul când am plecat după apă !...Aşa, ciurul şi mălaiul sunt pe masă, cratiţa, pânza din bumbac şi făcăleţul, zahărul vanilat, aromele … am uitat oare ceva ? Ia să mă

gândesc. M-aş fi mirat să nu lipsească ceva !...Cănile pentru prepararea mămăligii şi cuţitul pentru tăiat pătratele, cel cu lama subţire … dar unde o fi ?Acum am tot ce-mi trebuie !... Dar ce-i cu fo-cul asta mic la aragaz ? Vai de capul meu !... s-a terminat gazul din butelie. Mă duc să aduc butelia rezervă, pe cea goală n-o mai duc în magazie… Nu am timp de pierdut. Gata ! Mămăliga este fiartă, trebuie s-o amestec circa 20 de minute, apoi s-o răstorn, s-o modelez, s-o presez, s-o tai cubuleţe, să le înnobilez cu miere de albine… Ehei !... mai am treabă, iar timpul meu parcă zboară! …Vai ce deranj am făcut în bucătărie, nimic nu mai seamănă cu ce a fost la început, peste tot zac cratiţe, una peste alta, lângă ceaunul mur-dar de mămăligă, pe masă stau o grămadă de cârpe, peste ele făcăleţul, cuţitul de care s-a lipit mămăliga, pe jos şi pe pereţi zac stropi din terci. Am uitat să pun capacul peste ceaun şi uite ce s-a întâmplat. Acum trebuie să plec ! se aude claxonul autoturismului companionu-lui meu de pescuit. Gata ! să pun în rucsac cele de trebuinţă şi la drum !...- Ei, ţi-a reuşit mămăliga ? m-a întrebat el vesel.- O bijuterie aurie ! moale, elastică, colorată, aromată şi apetisantă ! i-am răspuns eu în timp ce îmi fixam centura. - Parchează între sălcii, între stufărişuri … am văzut că locurile sunt ocupate ! i-am răspuns eu în timp ce el se pregătea să facă manevre pentru parcare.- Instalează suporţii în dreapta, iar eu mă duc în stânga spre plaur !... am continuat eu preocupat.- Înainte de a pleca, lasă-mi şi mie nişte cubuleţe din mămăliga ta miraculoasă ! A mea a ieşit cam tare ! mi-a răspuns el în timp ce cobora cu echipamentul.- Hai … ce tot cauţi în rucsac ? Pierdem timp preţios, a continuat el grăbit.- Ce caut ? Mămăliga pe care am uitat-o pe masa din bucătărie, învelită în cârpa de bum-bac, i-am răspuns eu necăjit.

|Valentin Maliciuc

|V.M.

Ilustrația: M. Ionescu


|Pescuit de sezon

CLENII LUI CUPTOR

În ultimii ani, am făcut un obicei din a merge pe ape deja cunoscute pentru a vedea ce mai este nou, ce s-a

mai schimbat şi, nu în ultimul rând, pentru a mă bucura de frumuseţea ce dăinuie încă pe acele locuri. Lacul de baraj Valea Uzului face parte din acest itinerariu anual şi pot spune fără îndoială că, prin nu ştiu ce miracol, locurile, apa, se păstrează şi azi aşa cum le-am cunoscut cu ceva ani în urmă. Să fie oare atitudinea oamenilor, grija celor ce-l au în responsabilitate, a celor ce vin aici să petreacă sfârşitul de săptămână şi care au îndrăgit şi înţeles că frumuseţea şi binele naturii trebuie respectate pentru că se vor întoarce într-o bună zi înapoi spre binele nostru, să fie pescarii care au înţeles spiritul sportiv al pasiunii lor, este greu de spus... Cert este că şi în acest an, la finele lui Cuptor, însoţit de bunul meu prieten Lică, pasionat pescar de clean, am urcat pe valea Uzului, la baraj, pentru o partidă de pescuit la clean aşa cum numai lacul de la Valea Uzului poate oferi !

O zi cu soare plinCu toate că zilele sfârşitului de iulie măsurau temperaturi de peste 30 de grade Celsius la amiază, chiar şi pe aceste locuri, lacul ne-a întâmpinat cu o briză răcoritoare şi apă destul de ridicată. Asta datorită ploilor abundente din mai, care au permis pădurilor din muntele din care Uzul îşi adună apele, să pună la adăpost rezerve de umiditate de care să ne putem bucura mai târziu. Şi chiar dacă drumul de la baraj spre coada lacului nu este tocmai în cea mai bună stare, porţiunile cu gropi crescând de la an la an, locurile se păstrează curate şi primitoare.Am lăsat maşina într-una din grădinile de la coada lacului

şi, echipaţi doar cu cele necesare pescuitului, am pornit de-a lungul apei, spre aval. Malul drept tehnic se deschide gene-ros cu o întinsură, aşa cum o numesc de altfel şi apropiaţii locurilor. Panta este lină, fapt ce permite pescarilor să avanseze binişor în apă şi să pescuiască pe un contur destul de larg, căutând clenii la locul unde apele mai calde din apropierea malului le întâlnesc pe cele mai adânci, mai reci, dar şi mai limpezi dinspre larg. De regulă purtăm cizme şold, primăvara devreme şi toamna târziu chiar combinezon din neopren. Acum însă apa este caldă, atât de caldă încât Lică a preferat să intre doar în san-dale, compensând astfel o parte din căldura de afară, pe care briza de la malul apei abia dacă o poate domoli.

|MACIlustrația autorului


În căutarea clenilorTraseul de pescuit urmăreşte practic linia de contur a apei. Panta lină ne permite să intrăm binişor în apă, în unele locuri putând atinge chiar la 20-30 de metri de mal, unde apa ne ajunge undeva, până pe la centură. Trebuie însă să cunoşti bine locurile şi să înaintezi cu prudenţă, pentru că sunt şi porţiuni unde adâncimea apei creşte brusc, probabil locuri unde mai demult s-au făcut excavaţii pe mal. Când apa lacului scade, întinsura malului drept se descoperă vederii, iar obişnuiţii locurilor au învăţat foarte bine configuraţia terenului. În ceea ce mă priveşte, am reuşit şi eu să cunosc relativ bine zonele unde poţi înainta în siguranţă în apă, dar totdeauna am beneficiat de experienţa şi îndrumările lui Lică. Pescuim în tandem la 40-50 de metri unul de altul şi explorăm pe rând apa, coborând spre baraj. Fiecare are astfel şansa de a pescui o porţiune nouă de apă în căutarea clenilor. Putem coborî astfel mai bine de doi kilometri de-a lungul malului drept, până când panta terenului se accentuează şi nu mai permite intrarea în apă. Malul stâng este mult mai abrupt. De regulă aici se pescuieşte de pe mal la clean dar, şi la celelalte specii ce se găsesc în lac: caras, biban, ştiucă şi păstrăv.

Năluci prinzătoareEchipamentul folosit pentru clean este cât se poate de sim-plu. O lansetă de 2,10 m, cu vârf sensibil ce poate lansa năluci de până la 15-18 grame, o mulinetă din clasa 2000 echipată cu fir de 0,16 - 0,18 , cel mult 0,20 şi năluci tipice pentru clean. Voblerele mici, 3 -5 grame, de la Salmo sau StrikePro, cu o singură ancoră, cu bătaie pronunţată pe laterale, dau bune rezultate tot timpul anului, atât cele float-ing cât şi cele sinking. Culorile galben cu argintiu şi gri ar-

gintiu cu roşu par a fi preferate, primele pentru apă limpede, celelalte pentru apă mai tulbure. Uneori, pentru a compensa greutatea redusă a nălucilor, una, două sau chiar trei alice pe fir în faţa lor, pot schimba atât cât trebuie adâncimea de lucru şi pot creşte simţitor distanţa de lansare a acestora.

Când peştii „mănâncă”, cum spun localnicii, clenii, chiar dacă majoritatea nu sunt foarte mari, pot oferi partide ex-celente de pescuit. Exemplarele aproape de kilogram sunt mai rare, dar duc vestea celor norocoşi pentru întregul se-zon printre obişnuiţii locurilor. De regulă lacul este gene-ros, oferind apă suficient de limpede mai tot timpul anului. Există însă şi perioade mai puţin prielnice, despre care poţi însă afla uşor de la localnici, iar unul dintre ei este Lică. Aşa este pescuitul şi să nu uităm că şi aici, poate mai mult decât în alte sporturi, şansa are totdeauna partea ei în reuşita partidei. Iar dacă peştii fac mofturi, vom rămâne oricum cu plăcerea timpului petrecut în aer liber, pe locuri încă bine-cuvântate de natură, locuri ce vor rămâne cu siguranţă în amintire şi pe care putem reveni, cu plăcere, oricând!


|Pagina muscarului

Cândva, apele de munte aveau păstrăvi !

|Titus pintea

Nu spun o noutate când afirm cu toată responsabilitatea că, pe zi ce trece, în România postde-

cembrista patrimoniul nostru naţional salmonicol se reduce dramatic. Titlul articolului se cere explicat şi asta doresc să fac la scena deschisa, în speranţa că poate cineva va încerca, din Guvern ori Parlament, să facă o amănunţită analiză, în unicul scop de a mai salva puţinul cât a rămas. Ca pescar ce-mi port varga de muscă de peste 60 de ani, fac parte din generaţia ce a cunoscut bogăţia apelor de munte, generaţie ce a protejat şi a luptat, alături de silvicultori, pentru păstrarea acestei bogăţii. Desigur, cine-va de acolo de sus, neiniţiat în cauzele distrugerii patrimoniului salmonicol, m-ar putea întreba de ce atunci, cândva, erau ape bogate în păstrăvi şi lipani. Aş putea să răspund că atunci apele aveau o lege fermă. Atunci apele erau păzite zi şi noapte de oameni ce-şi iu-beau uniforma şi ţara. În acel trecut, an de an, administratorii apelor construiau cascade şi topliţe şi deversau în râuri mii de păstrăvi indigeni şi, tot în acel trecut, pescuitul în apele de munte era bine gospodărit. Atunci apele erau pe categorii de bonitate şi se permitea pes-cuitul doar într-un număr bine gândit de zile de pescuit, funcţie de categoria apei. Să fiu explicit, în ape de oarecare categorie se admiteau anual 50 zile de pescuit, deci 50 de autorizaţii. Zilele de pescuit admise erau, pe ape bune, 3 zile săptămânal, iar pe ape mai slabe doar marţi şi sâmbătă. Ce facem azi, iată : Ocolul Silvic Remet din D.S.O. Bihor eliberează autorizaţii zilnice în

număr nelimi-tat, apoi pes-carul face pe apa ce vrea, că ştie că nimeni nu-i va număra păstrăvii, de

măsurat nici pomeneala. În toate ţările vecine pescuitul în apele de munte este o desfătare, cum era şi la noi cândva. Dar, atenţie, sunt zone întinse în care reţinerea peştelui este interzisă, deşi se plăteşte pentru autorizaţia zilnică 20-100 euro. În zonele unde este permisă reţinerea peştelui, numărul admis este de doi păstrăvi. Oare de ce permitem, în actuala lege, să reţinem 10 bucăţi pe zi? Trebuie să vorbesc şi despre dimensiunea legală admisă pentru a fi reţinuţi păstrăvii şi lipanii. Primii la 20 cm, ultimii sunt prohibiţi. Prohibiţia li-panului trebuie prelungită pe următorii 5 ani. Modul în care măsurăm lungimea peştelui este nefundamentat. Un păstrăv măsurat conform actualei legi, de la cap la coadă, nu s-a reprodus încă. În alte ţări, cu legi bine gândite, măsurarea se face de la ochi la baza cozii, şi este sigur că un păstrăv de 20 cm, măsurat astfel, are deja trei ani şi va intra în boişte. Am mai auzit o mare prostie, concret

asociaţia de pescari Aqua Crisius din Oradea, obţinând ca Arie protejată Crişul Repede, a introdus pe lista spe-ciilor protejate zglăvocul, cel mai mare duşman biologic al păstrăvului şi lipanului. Culmea că diletanţii din Ministerul Mediului să mai şi aprobe măsura. Şi tot specie prohibită la pes-cuit, pe aşa-zisa arie protejată este şi avatul, deci măsuri peste prevederile legii pescuitului şi, evident, deloc docu-mentate. Încă o dovadă de total diletan-tism în condiţiile în care Crişul colcăie de avaţi. Un exemplu concret, într-o zi m-am dus cu nepoţelul meu să prindem lângă barajul Traian nişte obleţi dar, la fiecare lansare a viermişorului, micuţul prindea puieţi de avaţi de 10-14 cm, cu zecile. Este ştiut faptul că prin aceste arii protejate se accesează nişte bani europeni care, în fond, intră în anu-mite buzunare, deoarece acţiunile nu sunt controlate de nimeni. Rezultatele sunt poveşti şi cred că nu voi greşi dacă mă adresez direct forurilor euro-pene, dovedind acordarea acestor bani inutilă. Asta, începând desigur cu in-formarea directă a Guvernului Român. Iată câteva aspecte ale modului în care gestionăm apele. Aşa cum s-a procedat şi anul trecut, pe Crişul superior, când, în scopul unui concurs, s-a deversat de către Angling Management circa 200 kg păstrăv cur-cubeu, deci specie alohtonă, interzisă a fi deversată. Era corect a se aplica o amendă uriaşă celor în cauză, dacă nu cumva instrumentarea unui dosar pe-nal. Acum AJVPS Bihor se luptă, cu sprijinul colegilor silvicultori, să revi-goreze râul cu minunatul nostru păstrăv indigen. Acestea sunt, enumerate pe scurt, cauzele distrugerii patrimoniului, în condiţia în care legea nu dă dreptul, ca şi în anul trecut, ca personalul de pază autorizat şi avizat să întocmească procesele verbale de contravenţie ori să aplice amenzi usturătoare. Referindu-mă la pază, menţionez că, recent, secre-tarul Clubului VPS Aleşd, cu personalul de pază, fiind dotaţi de asociaţie cu o

barcă cu motor electric de 4 persoane, a scos din barajele de pe Crişul Re-pede câteva mii de metri de setcă monofilament. Sper că cei din Guvernul României să facă primul pas, acela de trecere a apelor şi pădurilor la Ministerul Agriculturii, aşa cum a funcţionat de-cenii la rând. Oare de ce un sistem ce s-a dovedit viabil trebuie distrus, este întrebarea ce o pun zeci de mii de pescari şi nu numai.


|Titus pintea

augusT 2012

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAVORAbILE PESCUITULUI

fAZA LUNII

SOARER A

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1011121314151617181920212223242526272829 30 31

MjVSDLMMj VSDLMMjVSDLMMjVSDLMMjV

3.394.385.270.361.242.183.053.564.425.270.181.031.472.363.244.155.016.110.561.452.363.214.125.036.010.151.122.183.194.205.18

10.1911.0912.066.227.158.058.499.34

10.1911.076.547.428.299.16

10.0410.5311.0512.045.526.397.268.169.049.55

10.495.586.567.549.01

10.0311.01

16.0417.0317.5613.0513.5714.4715.3216.1717.0217.5112.3613.2414.0914.5815.4716.3617.2717.4912.3413.3114.1115.0315.5116.3817.3112.1112.4213.4114.4415.4816.51

22.4923.21

-18.4919.3820.2721.1422.1023.51

-19.1820.0520.5221.3922.1222.4823.36

-18.1719.0819.5420.4521.3122.26

-18.2419.2720.3121.2922.1323.25

6.04

6.12

6.21

7.03

7.12

20.39

20.30

20.17

19.13

18.58

P.P.

L.P.

L.P.

U.P.

L.N.

sEPTEMBRIE 2012

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAVORAbILE PESCUITULUI

fAZA LUNII

SOARER A

1 2 3 4 5 6 7 8 9 1011121314151617181920212223242526272829 30

SDLMMj VSDLMMjVSDLMMjVSDLMMjVSD

6.210.291.182.052.473.264.084.575.390.191.072.012.503.464.375.296.250.361.242.112.573.444.360.090.542.013.054.075.066.09

12.036.127.017.478.299.089.49

10.2711.117.037.528.419.37

10.2611.1912.0012.496.177.047.518.369.24

10.166.317.398.449.51

10.4911.3712.28

17.4912.5613.4514.3115.0915.4816.3117.0917.5112.4113.2914.2315.1916.1117.0217.5118.4913.0213.4714.3515.2116.1117.0312.1613.2114.2915.3416.3917.3118.27

-18.4119.2720.1920.5721.4622.2723.25

-19.2120.1320.4721.3622.1122.4923.31

-18.4619.2920.1621.0422.19

-19.0120.0820.5121.4622.0922.5423.37

6.47

6.56

7.03

7.12

19.39

19.24

19.13

18.58

P.P.

L.P.

U.P.

L.N.

Atenție la ora de vară

Aşa ca-n alţi ani, m-am gândit să-ncerc o partidă de pescuit cu „musca” pe pârâul Petea, în aval de oraş, apa ce-şi are originea din lacul termal cu nuferi de la Băile 1 Mai, cu un debit completat de o deversare de ape termale provenite de la Băile Felix, pârâul vărsându-se în Crişul Repede,

puţin amonte de comuna Sîntandrei. Tentaţia unei partide de muscă a fost încer-carea unui nou şnur primit cadou de sărbătorile Crăciunului şi nicidecum traista. În apele pârâului am constatat că, în special în perioada de iarnă, urmând firul călduţ al apei, clenii urcă din Crişul Repede cu ape reci spre o zona mai plăcută. În afară de cleni, am constatat în juvelnicele fripturiştilor câţiva caraşi şi porcuşori, specii ce s-au adaptat noului mediu cu apă caldă. Pentru a concretiza termenul de apă caldă, pârâul nu îngheaţă iarna, dar pescarul ce stă cu cizme şold în şuvoaiele pârâului simte totuşi răceala. În acest context, cunoscând de ani carac-terele pârâului, dar şi vadurile ce ţin cleni, am făcut un test al şnurului şi muştelor umede utilizate ce mi-au adus în struna de 0,12 a forfacului lung de trei metri câţiva cleni de peste 30 cm, dolofani şi negrii pe spinare. Pârâul având lăţimi de până la 6 metri, am fost obligat la un pescuit de fineţe, cu lansări cât mai exacte sub surpăturile cu rădăcini, într-o apă ce nu depăşea 60 cm. Am folosit contraste vizibile la muşte, faţă de culoarea maronie a apei, musca având corp galben deschis, perucă gri-alburiu, totul lansat de o vargă de clasa 3 de 280 cm. Pârâul termal ne oferă, deşi într-un mediu ostil, plin de peturi, cauciucuri, gunoaie din gospodarii, cică ar face parte şi dintr-o arie protejată (sic), şansa unor testări în perioada de iarnă a sculelor şi îndemânării noastre.

MUSCÃRIT TERMAL

La 400C, să ne răcorim puțin ...

Ilustrația D. Dinea

Vânătoare la umbră!ORIZONTAL: 1) Nu poate fi luată în bătaia puștii- Les! 2) Simte vânatul după miros – Vânător fruntaș. 3) Coadă de vânat! – A pregăti de însămânțat – A pândi. 4) Inscripționată pe țeava puștii – 13 rase! 5) Vânat prețios – Drum de apă. 6) Devotată vânatorii – Teodor Dropie 7) Tot ca ardeleanul – Calibrul 13! 8) Unul mereu cu tolba goală (fig.) – Plasa de pescuit (reg.). 9) Firișor – Vânător fără frică. 10) A suspenda în cârlig – Vânătorii de răufăcatori ai sultanului.

VERTICAL: 1) Jocul dintre urs și sur! 2) Careu – Scoase primele din magazie! 3) Vânător fără pereche – Indicată în mod precis. 4) Puse la tavă! – Conservat în saramură. 5) Una care face limba ...varză. 6) Îngrijit la rană – Cută la pantalon! 7) Armă descarcată! – Asaltul vânătorilor – Salut scurt. 8) Unu la dus! – Spațiu vast. 9) Avertizarea câinelui de vânătoare – Au sânge cald (masc.). 10) Tabelul cu salarii – Vânători pretuiți. Ion MIhAIU

Dezlegare VPR iulie: MATURIZATI-ASTRONOMIE-SP-AST-INS-TEST-RAR-L-IREALITATE-CIN-AGILA-ATIC-AN-LP-TANGENTIAL-ITA-STINSE-EE-ATATA-N.

1

1

4

4

2

2

5

5

3

3

6

6

7

7

8

8

9

9

10

10


Vând două femele din rasa copoi ardelenesc, de 3-5 ani, dresate pentru vânătoarea la mistreţi; la preţul de 500 Euro/exemplar. Vaida – tel. 0768.585.141 sau 0268/285.620.

Redactez studii de specialitate privind gestionarea durabilă a vânatului. Tel. 0770455079

Mica publicitate

Pune la dispoziţia vânătorilor următoarele categorii de căţei :• ofemelădinrasacopoislovac,învârstăde4luni,lapreţulde 750 lei; • 2căţeimasculidinrasacopoiardelenesc,învârstăde7săptămâni, la preţul de 500 lei; • 2femeleşi3masculidinrasabracgermancupărscurt,învârstă de 7 săptămâni, la preţul de 500 lei.Preţurile includ TVA.

Juvenila este dehelmintizată şi vaccinată de două ori, iar căţeii dehelmintizaţi şi vaccinaţi doar împotriva parvovirozei. Căţeii provin din părinţi selecţionaţi, folosiţi cu rezultate bune la vânătoare. Dintre reproducători este scoasă la vânzare: •ofemelădelimierhanoveran,folosităînteren,învârstăde 7 ani. Doritorii se pot adresa pentru achiziţii sau eventuale prenotări, precum şi pentru alte informaţii, d-lui Dumitru Teodor, la tel. 021.270.80.60 sau 0767.817.908.

CANISA CERNICA

SC SURAKI SRL, producător autorizat conform legislației europene în prelucrarea cărnii de vânat, este interesată în achiziționarea vânatului mare în carcasă, destinat producției de mezeluri, comercializate sub marca “TOLBA VâNăTORULUI”. Oferim posibilitatea încheierii de contracte pe termen lung.

Detalii la numerele de telefon 0752 525 142 sau 021 411 62 30

E-mail: [email protected] sau [email protected]

www.suraki.ro

ională de Vânătoare şi Pescuit Sportiv - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2012/08/08.pdf ·...

Documents

Transcript of ională de Vânătoare şi Pescuit Sportiv - AGVPSagvps.ro/docs/revista/2012/08/08.pdf ·...