8/15/2019 Vorba nr. 108

1/16

Nu vreau să mor

ână nu termin detrăit!”  

Cu acest moto, ASO-AȚIA de PRESĂ

VORBA din ARDEALӔncepe calendarul

anifestărilor culturale

ale anului curent. Între 5 și 7 martie vă

invităm la o suită demanifestări dedicată pri-măverii. 

Joi, 05.03, ora 17 Deschiderea expoziției

de artă plastică, expunpictorii

Gesy Filip,

Mircea Zdrenghea , 

Vineri, 06.03, ora

18 Lansare de carte,

Gabriel Bota,

„sushi” 

Sâmbătă, 07.03,

ora 17 

Muzică și poezie cu: Sonia Stâncel 

Poeții: Daniel Mariș, 

Dumitru Tâlvescu, 

Daniel Marian și alțiinvitați surpriză.

 

Lansările, prezentările șicelelalte evenimentevor avea loc în „Sala

Expozițională” de la

Moara Cetății

(fosta Sinagogă)

din Orăștie 

Intrarea liberă!

În temeiul prevederilor Legii nr.1/2005 şi ale actului constitutival societăţii ALBINA COOP SOCIETATE COOPERATIVĂ

Orăştie, Consiliul de Administrație convoacă Adunarea Genera-lă Ordinară a membrilor cooperatori la Restaurantul Miorița

pentru data de 25 martie 2015 ora 11 şiAdunarea Generală Extraordinară a membrilor cooperatori laRestaurantul Mioriţa pentru data de 25 martie 2015 ora l2,30

având următoarea ordine de zi: PENTRU ADUNAREA GENERALĂ ORDINARĂ 

1. Prezentarea, discutarea şi aprobarea Raportului Consiliului deAdministraţie pe anul 2014; 

2. Prezentarea  şi discutarea Raportului cenzorului; 3.Dezbaterea  şi adoptarea situaţiilor financiare anuale şi stabi-

lirea modului de repartizare a profitului pentru 2014; 4. Descărcarea de gestiune a administratorilor;

5. Adoptarea bugetului de venituri şi cheltuieli şi a programuluide activitate pentru 2015;

 

6. Alegerea comisiei de cenzori. PENTRU ADUNAREA GENERALĂ EXTRAORDINARĂ 

1.înfiinţarea sau desfiinţarea de sedii secundare ale societăţii; 2. Transmiterea în folosință a unor spatii comerciale. 

8/15/2019 Vorba nr. 108

2/16agina 2 

Am o plîngere serioasă împo-va unor agresiuni grosolane, careinjectează clipă de clipă picături

răvite în ochi, în minte şi în su-t. Cui mă plîng, nici eu nu ştiu,um, cînd toate au luat-o razna,r mizeria ne  este servită pe post

mic dejun, prînz şi cină. Site-ul

re ne sare automat în ochi atuncind ne decuplăm de la e-mail, esterba despre Yahoo România , ne

age cîte o plamă dureroasă nouă,oamnelor, care mai avem bunulmţ şi ruşinea la cote normale. Mi

face greaţă de anumite titluriizerabile, preluate de pe revistedoi bani, cum ar : Istoria vibra-

arelor , Cinci metode care te ducorgasm , Cele mai bune poziţiintru orgasm , De ce bărbaţii mi-ează orgasmul et caetera. Astfel

articole produc silă, nu interes.ansul la bară, sexualitatea la ve-re şi pornograa cu noua ei bru-itate, sînt o sumă dramatică dehibiţii, care nu-şi au locul într-ocietate cu capul pe umeri. Gene-ţia aceasta, hrănită cu de-a silan propriile vicii şi slăbiciuni, dinolenţă şi ruină, trebuie să se tre-ască la realitate.  Societatea ladere ar trebui să e un loc de

guranţă publică şi moralitate, unc-oglindă unde să e proiectateoar aspecte educative. Exhibărileîrlăneşti trebuie închise în spaţiimetice, nu aşate în apele inter-tului, accesibile şi minorilor. 

Nici prea titrat, nici cu oprofesie la bază Dar, să revenim la ciobanii şi

le noastre. Că e de bine sau e deu numirea lui Eduard Hellvig larma S.R.I. nu vom şti prea curînd.acă Preşedintele României n-ansultat axa Washignton-Berlin,r numirea lui Hellvig ar parten pachetul de datorii faţă deonsori, atunci, se cheamă că a

 înţărcat bălaia. Ar vorba de încăun buştean doborît sub pretextulcopacilor smulşi de inundaţiile şiviitura arestărilor din ultimul timp.În contextul vasalităţii faţă de im-periile hiperactive ale Occidentu-lui, era resc să-ţi consulţi stăpîniicare ţi-au întins o mînă în compe-

tiţia cîştigată. Nici prea titrat, nicicu o profesie la bază (a se vedea căun curs de cîţiva ani, trei parcă, la ouniversitate, plus nişte cursuri po-litice de vară, sînt cuiburi născătoa-re de politicieni cu capul în nori),din postura de şomer de lux, Edu-ard Hellvig a făcut un salt acroba-tic tocmai în fruntea ServiciuluiRomân de Informaţii, una dintrecele mai importante pîrghii în ad-ministrarea statului. Dacă sistemulde învăţământ, metamorfozat cuintenţii criminale, produce doarsemianalfabeţi cu diplome de alfa- beţi, de unde să scoatem guver-nanţi sau ociali de calitate? Laconducerea României s-a rotit per-petuu acelaşi prol de politiciancare şi-a dat pantalonii jos la co-mandă sau şi-a ridicat generos fus-ta, cu plecăciune şi smerenie, înfaţa valorilor occidentale! 

După cîte vedem de ani şi anide zile, a te remarca, azi, în politi-că, înseamnă a frauda şi a-ţi facestagiul după gratii. În acest ritm alinversării acute şi dureroase a valo-rilor românismului, nu peste multtimp, copiii românilor se vor numi

 în mod obligatoriu, Klaus, Orban,Helga, Merkel, Hellvig, MarkoAila, acesta din urmă ind nume-le deputatului fugar, care se ascun-de în Ungaria după ce Camera De-putaţilor a dat aviz de arestare pre-ventivă din luna decembrie a anu-lui trecut, iar M.A.E. s-a spălat pemîini. 

Se impune pentru români

un salariu  minim peUniunea Europeană, da-

că tot vorbesc despredrepturi şi obligaţii ne-

discriminatorii Efectiv, pe Eduard Hellvig l-a

căutat norocul pe acasă, avînd învedere că în 2009, absolvent ca bur-sier Sörös al unor cursuri speciale,a solicitat acordarea de ajutor deşomaj din partea statului român,pentru că nu şi-a putut găsi un locde muncă. Păi, cred şi eu! Cum să-şi găsească loc de muncă în bazaunei şcoli politice? România arenevoie de medici, profesori, ingi-neri, arhitecţi, muncitori, oamenide ştiinţă, nu de prăsirea şi în-mulţirea la innit a unei clase poli-tice degenerate. O analiză a decla-raţiilor de avere a celor 59 de foştiparlamentari care au solicitat ajutorde şomaj, printre care şi EduardHellvig, arată că mulţi dintre ei facparte din categoria şomerilor delux, cu conturi consistente în băncişi acţiuni la diverse rme aducă-toare de venituri. Rogu-vă, gîndiţi-

vă la un român muncitor, al căruiloc de muncă a fost desinţat şicare va primi o îndemnizaţie deşomaj de 500 de lei pe lună, timp enouă luni. Din ce trăieşte bietulromân, cînd numai întreţinerea la bloc pe timp de iarnă se ridică la400 de lei pentru un apartamentmodest? Dar un ţăran cu o pensiede 400 de lei  cum supravieţuieşte?Europarlamentarii care reprezintăRomânia la curţile de neînduplecatale Uniunii ar trebui să propunăpentru români un salariu  minimpe Uniune, dacă tot vorbesc despre

drepturi şi obligaţii nediscrimina-torii. Guvernanţii noştri acceptăcondiţiile abuzive ale infamei dic-taturi F.M.I., în faţa căruia dă ra-portul cu slugărnicie şi umilinţă.Nu prea înţeleg cum devinecestiunea: sîntem integraţi în Uniu-nea Europeană, dar F.M.I.-ul dic-tează? Cîţi stăpîni are România? Acui colonie sîntem? Măcar să ştimşi noi.  Muncitorii calicaţi şi neca-

licaţi care lucrează în condiţii grele, uneori inumane, clasa mijlocicare lucrează cîte 12 ore pe zi, intelectualii, medicii, profesorii ar tre bui plătiţi cu mii de euro pe lună. 

Auzim cum  se cioplescţepele! Poporul nu poate

sabotat la nesfîrşit! Un fapt m-a şocat în tot aces

sfert de veac, şi anume, obrăzniciamereu crescândă a clasei politicede a da găuri în partea de barcă a

poporului nostru, reuşind împărţirea lui în două şi scufundarea întro mare măsură. Mă întreb, cîndoare ne-a dat nouă mintea pe dinafară? Atunci cînd unii au intrat în biserica Adorarea lui Băsescu şi austat prea mult în genunchi, sauacum, cînd, cu coada între picioarealţii sau tot aceiaşi se ploconesc înfaţa unor snţi străini, care nu svor trezi niciodată din revelaţialăcomiei şi corupţiei? Auzimcum  se cioplesc ţepele şi vedemcum se pun în scenă piese de teatru, actori ind vechile lichele politice. Brambureala cu arestările preventive şi eliberările de după, nu eo întîmplare simplă. S-a dorit unnou episod gen ziariştii răpiţi înIrak , în care Băsescu şi serviciilsecrete trebuiau să apară ca salvatori, iar opinia publică să aibă mintea ocupată. Regia aceasta nu vamai funcţiona prea mult timp. Poporul nu poate sabotat la nesfîrşit! Dacă aş prim ministru areduce la jumătate numărul servitorilor din servicii. România nu-şpoate permite luxul unei concurenţe cu C.I.A. sau F.S.B., privindnumărul de angajaţi, aceştia con

sumînd bani serioşi de la buget, întimp ce  sănătatea şi educaţia trăiesc de pe o zi pe alta. De ce ar avenevoie România de atîţia servitorservili, care să spună mereu ye(dar fără să iasă din sistem!), înschimbul unor salarii consistentecînd soarta României este tranşată în spatele uşilor închise de nedreptele şi întortocheatele politici.

Maria Diana Popescu, Agero

Cerere de ofertă servicii juridice Societatea comercială Activitatea Goscom SA , cu sediul în Orăştie, jud.Hunedoara, str.Piaţa Victoriei,19, tel.0254241723 , fax 0254242242, având obiect de activitate servicii comunitare de utilităţi publiceă – canal şi salubritate (colectarea deşeurilor nepericuloase), intenţionează achiziţionarea de servicii juri-ce de consultanţă, asistenţă şi reprezentare, pentru realizarea în condiţii legale a obiectului de activitate alcietăţii şi a altor proiecte. Principalele domenii de intervenţie care urmează a fi achiziţionate sunt: proce-ri de achiziţie publică, dreptul mediului , dreptul muncii , dreptul societăţilor comerciale , drept comerci-, drept fiscal , etc .Vechimea în profesie – cel puţin 2 ani de la definitivat. Durata contractului 6 luni. Ofertantul va prezenta portofoliul / lista de clienţi beneficiari ai serviciilor sale, modul de finalizare a liti-

ului, modul de îndeplinire a obligaţiilor contractuale sau alte documente din care să rezulte experienţa rele-ntă. Societatea impune prezenţa unui număr de 8 ore zilnic, cu excepţia timpului de reprezentare în instanţă. Preţul unitar al serviciilor care urmează a fi achiziţionate este de 1800 lei lunar, plus decontarea mijlocu-

i de transport de la sediul societăţii, la instanţele de judecată.Data limită pentru depunerea ofertelor: 16 martie 2015 , ora 14: 00, la sediul societăţii . Informaţii suplimentare se pot obţine de la sediul societăţii sau telefon 0254241723. 

PIZZERIA

SUPREME  ANGAJEAZĂ  

OSPĂTAR  Relații la pizzerie 

(str. N. Bălcescu, nr. 5,Orăștie în curtea fostului

cinematograf) 

 Rog seriozitate

8/15/2019 Vorba nr. 108

3/16Pagina 3

Două lucruri triste au căzutste noi la sfârşitul săptămâniicute. Primul a venit de la vizitaeşedintelui Klaus Iohannis înrmania. Al doilea, de la progra-

ul de guvernare al ”marelui”NL. Trebuie să recunosc că mi-am

aginat că un preşedinte etnic ger-an pentru România va reprezentacă nu un avantaj de credibilitate,

unci măcar un interlocutor fărăermedieri pentru motorul Euro-i. Ce să vorbit bietul Traian Bă-scu cu Angela Merkel sau cu ma-e grupuri germane?! Tot timpul rămas o undă de îndoială şi ne-

m temut că la mijloc este o ne-elegere. Un preşedinte german

prezenta până mai ieri (cel puţinmintea mea) o şansă în plus ca

area industrie germană şi moto-l politic al Europei unite să înţe-agă mai bine cauzele României.hiar şi acum, după ce prima vizitălui Klaus Iohannis în Germaniare un fel de semi-eşec, tot maied acelaşi lucru. 

Vizita destul de grăbită aeşedintelui României în Germa-a a avut loc mult prea repede înport cu capacităţile diplomaţieimâneşti de a pregăti un asemeneaoment de referinţă. Probabil căată lumea şi-a imaginat că etniaului preşdinte al României artea surmonta improvizaţiile ge-

nerate şi de criza de timp. Din păca-te, n-a fost să e aşa. După cum amărturisit Paul Porr, preşedinteleForumului Democrat al Germanilordin România, prezent alături deKlaus Iohannis la întâlnirea cu An-gela Merkel, ne-am ales doar cu oevaluare rece, egală cu o punere lapunct. ”România şi Bulgaria au in-trat un pic precoce în Uniunea Eu-ropeană.” 

Ce înţelegem din asta? Cămai avem mult de lucru, că nici mă-car un compliment de politeţe nuam izbutit să smulgem doamnei

cancelar. Că am rămas tot acolo un-de eram, în zona dubitativă a pro- blematicii europene. De altfel, vizi-ta preşedintelui român, plecat laBerlin ca simbol al unei minuni pe-trecute la spectaculoasele alegeridin noiembrie 2014, n-a mai intere-sat ziarele şi televiziunile germanecum se aşteptau cei din echipa teh-nică a preşedintelui român. Asaltulimpresionant al diasporei asupraambasadelor şi consulatelor pentruexercitarea dreptului la vot a re-deşteptat atenţia faţă de România,dar nu atât de mult pentru a bazaunui interes care să depăşească gra-

niţele gesturilor protocolare. La vi-zita lui Klaus Iohannis, reacţia me-diei germane fost ca şi inexistentă.Asemănătoare, într-un fel, cu a An-gelei Merkel. 

S-ar putea ca această vizităsă conţină şi detalii care ne scapă.

Dar judecând după cum arată lu-crurile din cele transmise publicu-lui român, nu a fost decât o vizităde ochii românilor şi mai puţin deochii şi interesul Germaniei şi algermanilor. 

Ceea ce înseamnă că echipapreşedintelui, abia adunată la Co-troceni, trebuie să se trezească din beţia câştigării alegerilor şi să pur-ceadă la proiecte mult mai solide, lavizite mult mai bine pregătite şi lamai puţine operaţiuni de ochii lu-

mii. A doua veste proastă vine de

la ”guvernul meu”. PNL-ul cel carese grăbeşte să prezinte programulde guvernare născut din programulelectoral al preşedintelui Iohannis aieşit la rampă sâmbătă dimineaţa.Şi ce ne-a adus? O listă de măsuriredactate de Adriean Videanu(până la un punct) şi de ceilalţi des-curcăreţi din PDL, plus câteva mă-suri liberale gândite de inexistenţiistrategi liberali ai PNL, dar prezen-tate cu multă dezinvoltură femininăde Alina Gorghiu. 

Ce conţine programul PNL?Vorbărie politică de tip electoral şimăsuri după măsuri şi măsurici, pecare nu le ţine minte nici un calcu-

lator cu memorie medie. Taxa pestâlp, accizele, reducerea TVA şicreştereanatalităţii (ridicată de gu-reşul avocat Predoiu la rangul deproblemă de ”securitate naţiona-lă”). Marea noutate şi bombă a pro-gramului Blaga-Predoiu-Gorghiu-etc. este promisiunea cu clasa mijlo-cie de 50%, cât nu au nici Germaniaşi nici Italia. Esenţa programului deguvernare al PNL are totuşi o pia-tră de căpătâi. Îşi propune să înde-plinească programul preşedinteluiIohannis, devenit în gândirea luiPredoiu ”platformă electorală”.Adică în ce fel PNL-ul poate împa-

cheta electoratul şi opinia publicăpentru a izbuti să ducă la împlini-rea celei mai erbinţi dorinţe a nou-lui preşedinte: cum să facă marelePNL să izbutească gura cu scoate-rea din pălărie a ”guvernului meu”,sau ”guvernul Iohannis”. 

Taxa pe stâlp , reducerea TVA,scăderea accizei pe carburanţi, maimulţi copii şi ”un guvern al meu”care să răspundă repede la co-menzi. Cam astea par elementeleimportante ale programului PNL,pus la cale inclusiv de PDL-iştii pecare îi caută procurorii. 

Să vedem cine mai rămâne liberşi ce mai rămâne din program dupăreţinerile şi dezbaterile din săptă-mânile şi lunile următoare! 

COMUNICATDragobetele sărbătorit de PNL Orăştie Simultan cu alte oraşe hunedorene:

eva, Hunedoara, Vulcan şi Orăştia aut cerul luminat în seara sărbătorii de

ragobete. În seara caldă aei de 24 februarie, au fost

alţate lampioane de cătreembrii PNL Orăştie şi deecători mici sau mai mari.ucuria cea mai mare a fostcopiilor care au urmărit cuivirea ecare lampion.cţiunea a stat sub semnuldemnului : “ Dragobete- beşte româneşte!” Sub semnul tradiţiilorchi, de acum doua mileniipână în zilele noastre,

mpioanele au reuşit să işistreze proprietatea de afrumuseţa cerul, de a da

credere şi speranţă, de aeri o ambianţă liniştitoarede ce nu, de a ajuta la

apropierea dintre oameni, proprietăţi ceşi le vor pastra, cu siguranţă şi pe par-cursul mileniilor ce urmează. 

 Adriana Chira 

Preşedintele Organizaţiei FemeilorLiberale din Orăştie 

8/15/2019 Vorba nr. 108

4/16Pagina 04

 

Câștigătorii

Dl. Hasotti: Dar partide de blocse pot infiinta? Dl. Zgonea: Da. Sepot infiinta si firme de bloc, si ong-uri. 

Valeriu Zgonea, 24 februarie 2015;  înComisia pentru cod electoral: 

„Dispare obligativitatea depunerii uneiiste de câteva zeci de mii de susținători în8 județe. Poți să-ți faci un partid cu trei

oameni. Dispar condițiile, dacă am intratpe listă deja la parlamentare, este clar că numai avem obligativitatea de a depune oumă de bani pentru a putea candida în

circumscripția electorală. Toți suntem egalin fața legii, indiferent de candidatură tre-

buie să avem susținere în timpul campanieielectorale, 100 de oameni într-o comună,500 de oameni minim într-un oraș și 1.000de locuitori într-un municipiu. Dispareobligativitatea de a semna doar pentru uningur candidat, deci putem să semnăm

pentru mai mulți candidați. Și, automat,Biroul electoral de circumscripție va veri-ca această listă” 

Așa cum  am anunțat  acum trei săptă-mâni, vom prezenți la Curtea Constituți-onală a României pentru a vorbi în fața ju-decătorilor despre caducitatea Legii Parti-delor. 

Deși „societatea civilă” prin nenumăra-elor ONGuri, vedete media și grupuri fa-

cebookiste cunosc acest demers, nimeni nu-a înghesuit să ne încurajeze. 

Cu două excepții notabile: „Asociația pentru Minți Pertinente AM-

PER” care a redactat un Amicus Curiae și,haha, țineți-vă bine, „Comisia comună aCamerei Deputaților și Senatului pentruelaborarea propunerilor legislative privindlegile electorale, propunerilor legislativeprivind modicarea Legii partidelor politi-ce și a Legii privind nanțarea partidelorpolitice și a campaniilor electora-le” (absolut haios faptul că Valeriu Zgoneas-a referit, în susținerea necesității schimbă-rii Legii Partidelor, la Partidul Pirat dinSuedia..) 

Totuși.. Care ar putea să e motivul pentru care

restul „societății civile” a rămas mută? Ha- bar nu am. Mie îmi sunt suciente cele do-uă susțineri, împreună suntem 3. Vom în-cerca să motivăm Curții Constituționalănecesitatea modicării nu numai a Legiidar și a articolului nr. 40 din Constituție*,astfel încât nimeni să nu mai poată modi-ca, în funcție de interese de moment, careva varianta inclusivă a românilor în viațapolitică: direct, participativ, liber în institu-țiile statului sau indirect, din spatele barie-rei, din păpușoi ascunși în biserici. 

*art. 40: „(1) Cetăţenii se p ot aso cia liber  (am pro-

pune așa: și necondiționat) în partide politice,în sindicate, în patronate şi în alte forme de asoci-

ere. 

(2) Partidele sau organizaţiile care, prin sco- purile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului dedrept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a inde- pendenţei României sunt neconstituţionale. 

(3) Nu pot face parte din partide politice jude-cătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului,magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şialte categorii de funcţionari publici stabilite prinlege organică. 

(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzi-se.” 

Claudiu Mărginean

Deși este recent înințat, Ansamblul Profesionist „Drăgan Muntean”pune osul la treabă, pentru a oferi hunedorenilor ceea ce merită, în ma-erie de tradiție, muzică și dansuri populare românești. „Este primulpectacol pe care îl organizăm cu ocazia sărbătorii de Dragobete, dar în

care am pus foarte mult suet, lucru ce s-a și văzut pe scenă. Este unpectacol prin care am dorit să vestim oarecum venire primăverii, prin

cântec, joc, mici scenete și multă iubire. Sperăm că am fost pe placul pu-blicului și le promitem hunedorenilor că vom organiza spectacole denaltă ținută de ecare dată”, a declarat Cristian Fodor, manager An-amblul Profesionist „Drăgan Muntean” Deva. Artiștii s-au obișnuit de-a cu emoțiile, iar acum nu fac nimic altceva decât să se perfecționeze dea un eveniment la altul. „Nu putem spune că am avut emoții, dar ne-

am bucurat din tot suetul că am reușit să aducem în fața hunedorenilor

artiști de valoare ai județului, dar și din alte zonale țării, dar mai ales această sărbătoare românească. Deși nu este un obicei specic zonei Ardealului, el se găsește în special în Moldova șOltenia, dar este sărbătorit în toată țara. Sperămcă am fost pe placul publicului”, a precizat Ovidiu Olari, director artistic Ansamblul Profesionis„Drăgan Muntean” Deva. 

Cristian Fodor, Liliana Laichici, Ovidiu OlariGabriel Popescu, Flaviu Cristea, Lorena PascuAida Busuioc și Izabela Tomiță au fost cei care auurcat pe scena Teatrului de Artă Deva și au cântadespre dragoste. „Totul a fost extraordinar. Mulțumesc organizatorilor pentru acest spectacol minunat, în special lui Cristian Fodor, pentru că none cunoaștem din festivaluri, acolo unde am cân

tat și alături de soțul meu. Am avut parte de oseară excepțională, iar publicul a fost peste așteptări”, a spus Izabela Tomița. 

Joi, 05.03, ora 17 Deschiderea expoziției de artă plastică, expun pictorii

Gesy Filip,

Mircea Zdrenghea, 

Lansarea va avea loc în „Sala Expozițională” de la Moa

ra Cetății (fosta Sinagogă) din Orăștie, 

http://www.cameradeputatilor.ro/pls/dic/site.home?idl=1&iptl0=26&iptl1=75http://www.cameradeputatilor.ro/pls/dic/site.home?idl=1&iptl0=26&iptl1=75http://blog.partidulpirat.ro/legea-partidelor-faza-pe-ccr/http://blog.partidulpirat.ro/legea-partidelor-faza-pe-ccr/http://blog.partidulpirat.ro/legea-partidelor-faza-pe-ccr/http://www.cameradeputatilor.ro/pls/dic/site.home?idl=1&iptl0=26&iptl1=75

8/15/2019 Vorba nr. 108

5/16 Pagina 05 

„SOȚ DE VÂNZA-E” este cadoul de Ziuameii a Teatrului de Ar-din Deva. ,Soț de vânzare'', adaptarenică după Mihail Zadornov,ia artistică Marius Oltean,nograa Mihai Panaitescu.biectul tratează cu multor și nuanțe tragi-comicerna temă a triunghiuluioros, piesa contemporanăr-un act cu multiple răstur-ri de situații. Cele două per-naje feminine sunt interpre-e de actrițele Teatrului detă Deva, Roxana OlșanschiAndreea Pascu, persona-,,soțului de vânzare'' este

at de actorul și regizorul

n Mirea de la Teatrul dest Reșița. Se va juca începând cu orape scena teatrului devean.rarea este liberă și se face peză de rezervare, în limitaurilor disponibile. Rezervăripot face și la numărul de

efon 0766. 068. 728.

Dan Orghici 

Era o tânără frumoasă șise numea Ripoșan. Ţăra-

nii îi spuneau Ripoșanca darniciodată n-ar avut curajul să-ispună asta în față. Umbla îm-

 brăcată în negru și intra în sin-gura sală a școlii cu un aer se-ver. Până își rotea privirea pestenoi ca să vadă cine lipsește seauzeau muștele în captivitateageamurile duble. Trecea la con-trolul temelor. O temă nefăcută însemna cinci în palmă. Ne ridi-cam frumos în picioare și întin-deam palma. Una, două, trei, jap, jap ! Palma ardea de parcă în mijlocul ei ar căzut un picurde foc. Ne controla temele. Caie-

tele și cărțile. Chiar dacă ve-neam la școală cu traista, abece-darul nu trebuia să aibă urechide măgar. Ne controla și bocan-cii. Chiar dacă veneam pe jos șidin alt sat, în clasă bocanciinoștri trebuiau să străluceascăde curățenie. Pentru o minciunăpedepsea mai rău. Dădea cinci într-o palmă, cinci într-alta șilovea cu dunga subțire a liniei.Lovea scurt și cu mânie. Dădeași note de doi, dădea și trei, lăsa

corigenți în clasa a doua și nelăsa corigenți și-n clasa a patra.A lăsat și doi repetenți. Stătea îngazdă la părinții unui elev. Îiscotea la tablă. O auzeam cumzice, întinde mâna. Personal, șiacum am un respect nemărginitpentru rigla de 30 de centimetri.Pentru ecare greșeală pe care ofac îmi vine să întind mâna.Fiica învățătoarei a crescut și într-o bună zi a apărut în prima bancă, îmbrăcată în uniformă de

elevă. Cam la câteva săptămânide clasa întâi a ridicat-o în picioare și i-a spusscurt, întinde mâna.După-amiezile ne du-cea la cules de tutun,la înșirat pe sfoară, ladepănușat. Nici unpărinte nu avea cura- jul să încalce înalteleordine venite de latovarășa. Era o femeiesingură și aprigă, a

cărei privire aspră ne-a urmărit până depar-te, la locurile de mun-

că, în licee sau universități. Peurmă n-am mai văzut-o și,printr-o ciudată discreție, ni-meni nu pomenea nimic desprefosta noastră învățătoare. 

Π  ntr-o bună zi unul dintrenoi, medicul Bazil Bodea, a

avut un accident. I-a fost fatal.Şi toți copiii acelei școli elemen-tare, răspândiți prin țară, mun-

citori, profesori, medici, țărani,deja oameni în toată putereacuvântului și aproape buni demurit, ne-am reîntâlnit în preaj-ma celui care pleca. Şi ecaredintre noi a descoperit cu uimi-re că lângă fostul nostru coleg,alături de părinți, de rude, îndu-rerată și tristă, puțin atinsă detimp era învățătoarea noastrădin acel modest și prizărit sat depe Valea Mărtineștilor, cea caredin prea multă iubire îi spusese

și lui Bazil, și mie și celorlalți, întinde mâna, și noi ne ridicam în picioare și întindeam mâna șideschideam palma purpurie șine uitam cu ciudă la stingheraliteră a, căreia îi lipsea o căciulă. 

 Au trecut 25 de ani și spuncă femeia aceasta a păzit

cu strășnicie limba română. Şicând ne-a bătut, parcă ne-a bă-tut mama.

Articol apărut în Flacăra 

Anul 1984, nr. 26, p. 26  

Ripo ş ancaCornel Nistorescu

8/15/2019 Vorba nr. 108

6/16VORBA se ascultă dar se şi citeştePagina 6  

Πn cele 2 săptămâni înainte deduminica trecută, când au

t premiile Oscar, presa occiden-ă, îndeosebi cea anglo-saxonă, aut un promo nebun pentru l-

ul lui Clint Eastwood, ”Lunetistulerican”, se părea că nimic nu-l

opri să ridice 6 statui, la cele 6mpetiții unde fusese selecționat:mai bun lm, cel mai bun actor,mai bun regizor, cel mai bun

nariu etc. Mai bine spus, a fostpromo de-a dreptul indecent, înlitate pentru mesajul politic al

mului, același ca în toate lmeleRambo ale lui Silvester Stallone,lui Chuck Norris, cu eroi

ericani invincibili, carespulberat tot ce le-a

t în cale de la al doilea

boi mondial încoace,vietici, chinezi, vietna-zi, cubanezi, arabi,roape toate națiile.

După cum arată și ti-tlul lui, lmul, al-

interi bine făcut, un wes-n unde cowboy-ul clasic at înlocuit cu un trăgător deă, a avut în America un mare

cces de box oce, a ridicat,etutindeni, în picioare sălile, aodus o mare mândrie patrioti-

la tineri, s-a aplaudat, uierat,amat, strigat ”Yes, Yes, Yes”,cele 200 de ”ținte” lovite toateect în cap, eroul principal a de-

nit erou național. Filmul cu killer-nevăzut părea că a picat peță tocmai la țanc, cu 2 zile îna-e de mega-evenimentul de lallywood, la Washington istoricixperți militari au anunțat că, de

nașterea SUA, din 1776, deci de0 de ani, SUA au purtat războaie0 de ani (?!), că, practic,

i președinții ameri-ni, fără nici o excep-au fost

reședinți în vremerăzboi” (war timesidents); că denci încoace ameri-

nii s-au bătut abso-

lut cu toată lumea, cu indienii nord-americani, cu englezii, francezii,spaniolii, mexicanii, băștinașii dininsulele Pacicului (Fiji, Gilbert,Samoa, Filipine etc.), cu chinezii,pirații de toate națiile și de pe toateoceanele, s-au bătut între ei ca orbii

și au murit cu sutele de mii (625.000de morți în războiul civil 1861-65), s-au bătut cu aproape toate țările

Americii Centrale și deSud; cu germanii și ita-lienii, au bombardatRomânia, îndeosebiBucureștii (7.693 morțiși 7.809 mutilați); cu

 japonezii, coree-nii, vietname-zii, cambogi-enii și laoție-

nii, cu liba-nezii, irakie-nii, sirienii,afganii, irani-enii, cu țăriafricane, cu

rușii bolșevici în 1919-1921 etc.

Deci, 2 zile du-pă publicarea

 în premieră aacestei liste neferi-cite, urma ca ea să

e ”onorată” cucâteva Oscaruri și,astfel, la nesfârșita înșiruire de bătăliiși morți să se maiadauge încă unrăzboi, unul virtu-al, cinematograc,dar făcut după opoveste reală, răz-

 boiul din Irak allunetistului

Chris Kyle. Totul părea să meargăstrună, în preziua premiilor mogu-lii din industria lmului au dat asi-gurări că pelicula nu conține nici unmesaj politic (atunci, de ce oareBagdadul a anunțat chiar în sâmbă-ta aceea, că lmul este interzis în

Irak?), criticii de lm din interiorulsistemului și a mașinăriei de propa-gandă au armat că lmul este ”unfenomen cultural autentic” (cumadică, un tip care împușcă în cap160 de oameni în 100 de minuteeste ”un fenomen cultural auten-tic”?), criticii independenți au între- bat cum a ajuns, de fapt, lunetistulrespectiv în Irak, de ce domnul re-gizor Eastwood n-a explicat, nicimăcar într-o propoziție, cum i-aumințit foștii Bush Jr. și Dick Cheney

pe conaționalii lor și o lume întrea-gă cu războiul din Irak și au maispus că lmul este făcut pentruamețiți și spălați pe creier. Faimosulregizor american Michael Moore(Fahernheit 9/11, Una mare, Capita-lism: o poveste de dragoste etc.) azis și el cam aceleași lucruri despre”capodopera” colegului Clint, înplus că ”lunetiștii sunt toți niștelași, care stau ascunși și omoară oa-meni”, și că n-ai ce să aplauzi la ei,nici îndemânare, nici curaj și nici

patriotism.

Iar apoi, a venit dezastrul.”Lunetistul american” n-a

luat aproape nimic, un amărât deOscar pentru ”montajul sonor” (ceo de premiat la chestia asta,”montajul sonor”, poate tăcereaamortizorului de sunet de la pușcalunetistului...). De necrezut, la Hol-lywood, duminica trecută, nu aucâștigat cei cu războiul, cu Pentago-nul, cu complexul militar-industrial-nanciar și cu băieții macho. Pre-

miile mari s-au dus toate către unregizor hispanic, mexicanul Alejan-

dro Gonzáles Iñarritu, echipa șilmul său, Birdman, o poveste deviață. A fost, vorba unui coleg depresă, un Oscar hispanic. De ce?Credem că dintr-un motiv îngrozi-tor de politic, pe care puțini oamenideștepți și inuenți ai Americii l-au înțeles. Anume că, în următoareledecenii, problema nr. 1 a SUA vor înceta să mai e militarismul, răz- boaiele, expansionismul globalist și

dominația mondială, cu opțiuneaforței. În 2-3 decenii, problema nr. 1a Statelor Unite ale Americii va una existențială, în sensul că esta- blishmentul politic american actualva risca să-și piardă controlul și do-minația nu în lume, ci chiar în pro-pria țară. În 1960, în SUA erau 5milioane de hispanici și asiatici, as-tăzi sunt 60 de milioane, în 2050numai hispanicii vor număra peste100 de milioane (25% din popula-ție), americanii de origine europea-

nă vor o minoritate, iar Mayo-wer va istoria unui grup nord-american minoritar. Cuvântul imi-grare este pe cale dispară din voca- bularul americanilor realiști, câțivafolosesc deja altul, invazie, uniispun că Reconquista, adică recuce-rirea Sudului, luat de două secole încoace de la Mexic, a început.

Oscarul hispanic 2015 este unsemn că vântul a pornit să

sue cu tot mai multă putere din-spre Sud, de dincolo de Rio Grande,

și că profeția Reconquistei se împli-nește. 

Un Oscar pentru o altă Americă 

 Radu Toma 

Albina Coop” Orăştie organizează:mese festive și evenimente la: 

Restaurantul„Coroana” 

Pizza sau meniul zilei: 12 leiÎnscrieri şi relaț ii la sediul „Albina Coop”,

sau la telefoanele:0254-241.716; 0733-732.200 şi 0723-381.840

8/15/2019 Vorba nr. 108

7/16agina 7

 

Circumstanţele vizitei lui KlausIohannis la Berlin i-au dat pri-

lejul lui Traian Băsescu să lovească. Să-l acuze pepreşedinte pentru o pretinsă trădare. El ar trădat „axaBucureşti – Londra – Washington”, creând o nouă „axaBucureşti – Berlin – Washington”. Aceasta deviere,

această schimbare a polilor politicii noastre externe arreprezenta, conform fostului preşedinte, o eroare. Cuconsecinţe negative asupra României. Aşa să e?  

Π mi amintesc, cu precizie, ca după ce a câştigat ale-gerile prezidenţiale, la sfârşitul anului 2004, Tra-

ian Băsescu, care încă nici nu depusese încă jurământulîn faţa Curţii Constituţionale, şi-a permis să acorde uninterviu pentru BBC, în zorii unei zile, şi în acest inter-viu a anunţat faimoasa axa şi a mai adăugat că va redes-chide capitolele de negociere cu Uniunea Europeană.Am reacţionat. 

Era o gafă monumentală. Născută cumva din„noaptea minţii”. În primul rând, denumirea de

axă este de rău augur şi, date ind antecedentele istori-ce, este respinsă, la unison, de toţi partenerii noştri eu-roatlantici. În al doilea rând, dacă Traian Băsescu a în-cercat atunci să sublinieze importanţa parteneriatului

nostru Euro-Atlantic, bine a făcut că s-a raportat laWashington, dar rău a făcut că s-a raportat la Londra.Din simplu motiv că nu Londra este pivotul în jurulcăruia se mişca Europa. Ci Berlinul. Sau, eventual, bi-nomul Berlin – Paris. În al treilea rând, Băsescu a gafatvorbind despre necesitatea redeschiderii şi renegocieriicapitolelor de aderare la Uniunea Europeană. Dacă s-ar întâmplat aşa cum a dorit el atunci, România ar fostintegrată mult mai târziu. Sau deloc. Ţin minte, cu pre-cizie, ca în cursul acelei dimineţi am vorbit cu el – încăaveam o relaţie apropiată – şi i-am spus, textual, urmă-toarele:” Înainte să faci asemenea declaraţii, ar trebui sămergi la toaletă, să te priveşti în oglindă, să-ţi dai douăpalme, să te trezeşti, să realizezi că nu mai eşti în cam-pania electorală şi că vorbeşti în calitate de preşedinteal României.” Dacă s-a supărat, nu ştiu, pentru că nu aavut vreo reacţie de acest fel. Dimpotrivă. S -a scuzat.

Dar dublă gafa fusese făcută. Şi nu peste mult timp,mesa lui, pe atunci neeliminata, a zburat în bătaia vân-tului, pe Wall-Street, în faţa reşedinţei prim-ministrului britanic. 

Aşa că, ce face rău Klaus Iohannis? Strategia sa desecuritate naţională prevede, la primul punct,parteneriatul României cu Statele Unite, cu UniuneaEuropeană şi cu NATO. Iar Uniune Europeană înseam-nă, ne place sau nu ne place, vrem sau nu vrem, moto-rul, bine uns, al Germaniei. Care a funcţionat şi în tim-puri de criză. 

Sorin Roşca Stănescu tatul diafan: poliţienesc,securistic, delaţionist

Smulgeţi-le unghiile da’ numa’ de la pi-cioare, zdrobiţi-le deştele idem, frigeţi-i

ălpi, ţuguiaţi-le ţeasta, atârnaţi-i cu capu-nîn bălegar, băgaţi-le muşte-n nas, gâdilaţi-iburic, puneţi-i să jure pe declaraţia de averesă pupe egia deneau-lui şi p’a sereiului!ma’ să nu le vătămaţi simţul civic de-a re-

rgita ce ştiu au ba, să deie-n gât pân’ la alcilea neam şi de la Pământ la Marte şi-poi, să-i mozolească bălos pă toţi şi p’ăia deă nu-s veniţi pă lume, după care SĂRIE! Făceţi-i scriitori, băăă!... 

Cică, s-ar auzit pe surse dintr-o inter-ceptare făcută de numita udrea elena

logofăta Kovesi şi boier-mare Coldea pend se sfătuiau ca la uşa galaxiei în căutareextratereştri cu diplomă de aleşii neamuri- pe care să-i bage la ghiorţălăi şi carcalăi.spună tot, tot, tot. Şi Parlamentul ăla um-şi bleg să dea o lege acolo, ca ecare nou-

scut să declare ce-are de gând să facă dupăntâia belire-a ochilor, altfel la incubator cupână la fript! 

Acuma, c-o ori vezi să nu, io n-am deunde-a şti. Întrebarea e însă: vă place

sagistica? E destul de covârşitoare-n zaţulndirii, încât să nu-ţi mai vină să te bagi înza de date nici măcar cu certicat deştere? Pentru că, la proporţii ceva mai blân-

dar pe principii asemănătoare, cam aşancţionează măria-sa Statul Român, într-undivivus stalinism. Timp în care i se mai spu-şi stat de drept, habar n-am de ce, poate să

nu numai de la statul-

de-

drepţi ci şi de laeptate-avui-când mă gândii-să-nu-mă-nasc-România(!). 

Πnorător de real pentru că aidoma se în-tâmplă. Şi nu la vreun capăt de lume şi

vremuri, ci în România (excesiv de) euro-ană a anului 2015 – de graţie sau de gratii.un Cod penal absolut scăpat din mână de isărit literele din capitole. Nu contează ce-

ăcut, vorbit, respirat sau gândit. Conteazămai ce cred sperietorile cocoţate sus pe gar-l naţiunii de defunctatul politic băsescuian, şi-npte-atât de bine, că nici ăla nu maipă acuma de dumnealor.

I-o-nţărcară de mai ce s-o halească, şi încăde două ori, pe kokotoţofana strict per-

nală, de-

nvaţă aia cum s-

ar zice pe nasu’ şiponeaţa ei şi turceşte şi alte limbi nu doara pe care le ştia de era-nvăţată cu ele. Nunu mai pot iaca io de dorul şi de grija udrii,Nu-s nicidecum d’ăla de dorm cu poza-i

unde nu te-aştepţi, dar nişte lucruri trebuieuse. Exact în zilele gri ale udrii, precum aubuit spuse şi în cele aşijderea ale lui Patri-, Năstase, Voiculescu et co. 

Categoric indiferent despre cine-i vor- ba, n-am mai auzit nici la dracu’n

aznic a trebui să-ţi dovedeşti nevinovăţia,nd alţii trebuie să dovedească una-alta des-

tine. Probele indirecte n-au ce căuta înul de acuzare, darmite de justiţie, dacă nudrept sprijin probe concludente, neîndoiel-

e şi desigur, în primul rând, directe.O

ri, ce avem noi la dosarele fabricate pe bandă rulantă de deneaul/gestapoul/

enkavedeul uns cu toate aliile de nu se li-peşte niciun apropo’s de el, nici măcar vreunverde-n-faţă… Interceptări, da. Denunţuri,da. Interceptări, da. Denunţuri, da. INTER-CEPTĂRI, DA. DENUNŢURI, DA. Desprealtceva, n-am auzit, cel puţin eu. A! ar mai ceva, extrem de toxic: formarea unor curentede opinie clar tembele, în aşa-zisa justiţie tele-vizată, căreia iar nu i-s deloc fan, de nicio cu-loare a postului teve.

Iar chestia cu arestul preventiv din excesde zel, cred că excede oricărei norme

ded bună-practică, precum chiar şi normelorlogice atunci când sunt coroborate cu cele ale

 bunului simţ tehnic. Aici e însă toată şmeche-ria: cum să le bagi canceru’n minte, dacă nuastfel? Ceva de zis? Sau o destul… 

O idee despre-o eventuală justiţie laie bălaie:

 Hâşti-Bâşti-Câşti-Ţâşti-Zâşti 

După ultimele trăsnăi preluate, debitatei comentate pe canalele media, maică-mi vine să zic că s-a dus pe gherla sâmbeteii ultima fărâmă de ameeală de justiie din

ara asta! Evident, după ce casc ochii i ure-chile ca la balamuc, de-ajung să zic c-o de-adreptu’ vreun rai, dar în conceptul etalat de Jaroslav Hasek, în epopeea bravului “Svejk”.

Drept pentru care, rubricii ăsteia o să-ischimb numele chiar aa: “Fain îiRaiu’ ca la Balamuc” . Iniial, am vrut aici,sub actuala denumire, să atrag atenia asuprafaptului că actul de justiie de pe la noi, nu esubordonat legilor decât foarte rar din bunsim i profesionalism, iar cel mai ades din…eroare judiciară. Că, nu-i aa, nu ne subor-donăm cum ar trebui, practicilor in-stituionale care-ar trebui să e oarbe atuncicând este inută balana-n mână, deopotrivăde către unii procurori i alii întocmai făptu-

itori de justiie, ce să vezi, i inamovibili.

Cei de pe urmă ind, pare-se, la mânacelor dintâi, deci total aiurea! Cui nesubordonăm, dragi prieteni? Ordinelor maicu sau fără de perdea, venite deopotrivă de laBruxelles, precum i de la Washington. Deunde i stupizenia asta porcească, cu mcv ,care-ntr-o ecuaie voit deformată, poate trans-gura întreaga relativitate teoretizată de Ein-stein, de parc-ar mai conta că există aa ceva.

Nu e nicio vedenie de relativitate, ci de-a dreptul bulversare / busculadă a…dreptului, puin spus miculaiune browni-ană, eronat a se vrea bazată pe entropie in-formaională (care, a se vedea pe Wikipedia,denumită i entropia Shannon, “măsoară in-certitudinea asociată cu o variabilă ale-atoare…”, conceptul ind introdus de ClaudeShannon în lucrarea sa din 1948, “O teoriematematică a comunicaiei”). Formularistic:entropia H a unei variabile discrete X i cufuncia de probabilitate p:

 , iar dacă X estecontinuă, având funcia de distribuie f(x),

atunci: , unde b este o bază pentru logaritmi, reală i su-praunitară.

În realitate, cei mult-prea/pre-ocupai cu împăreala dreptăii, mai degrabă se vede

treaba că i-au pus piedestal la deteptăciune,un alt derivat conceptual, tiut îndeobte caentropie economică, i denită drept un

Daniel Marian 

“proces complex de degradare continuă i iremedia- bilă a potenialului de resurse existente, ca i/deopotrivă cu crearea unei dezorganizări. Îmi pare răucă aici nu se regăsete o expresie transpusă pur ma-

tematic, ci doar noiuni ce in de aplicabilitate.

Dar: despre ce vorbeam? Pare-mi că aa-zisa justiie independentă mioritică era baiul întoată povestea asta. Iar bomboana de pe colivaaberaiilor din sistemul cu pricina, iaca tocmai ce-amprins-o din zbor, dis-de-dimineaa, pe nebăutu’ cafelei,când cât pe ce s-arunc cu teve-ul pe geam, în ideea că-idefect, din moment ce transmite tiri extraterestre…

Ş i când colo, ce să vezi, defect ind tocmai capu’la ăia magistrai care hotărâră că-ntr-o nu’’cecomună de prin Gorj, toi sătenii tră’ să-i mute gardu’de la case, cu… 2,6 mm. !!!!!!!!! Păi băi, ătia oligofrenide detepi ce suntei cu vr’o balană beată-n braă,venii voi cu ubleru’ să gâdilai pă uliă? Ptiu, pieideteptăciune, dacă-n halu’ d’ăsta ai ajuns, mâroagăde tembelă! 

Oar ar trebuit să se re-chemat mai departerubrica asta: E=2,6mm ? Acum gata, că nu mă

mai răzgândesc… Astea ind zise, Daniel Marian. 

8/15/2019 Vorba nr. 108

8/16Pagina 8  

Să revenim la problema falsuri-r pusă pe masă în articolul deptămâna trecută. În licitaţiile

ublice, mai periculoase decât fal-rile, înlăturate, evitate aproapetal (cu o singură excepţie, cunos-tă de toţi cei care vor s-o cu-ască), sunt lucrările care nu auobe suciente de autenticitate.ea multe opere sunt prezentateră pedigree, numai cu ooezie”, o prezentare simpluţăspre artist – Tonia, Luchian,

rigorescu, Müner, Şirato, Iser,ciurea, Medrea... –, fără referirepictura sau sculptura concretă,

care se vinde pe nişte sume exce-siv de concrete. Fără provenienţă,fără istoric, fără un volum cu tri-mitere directă la obiect, fără con-rmarea scrisă, şi nu verbală (cumobişnuia să procedeze regretatulRemus Niculescu pentru N. Gri-gorescu) a unui expert indepen-dent şi recunoscut pentru artistul în cauză. Iar preţurile sunt foartemari, enorme faţă de lipsa de con-rmări indiscutabile, juridic vala- bile. 

E cunoscut şi recunoscut faptulcă mai toate muzeele mari vest-europene – britanice, franceze,italiene... – au fost păcălite cu fal-suri pentru artiştii mari din trecut.Să falsice artişti români care aulucrat în secolul XIX sau XX, pen-tru marii profesionişti mondiali aifalsului e oare la ureche. Au la îndemână documentaţie, cataloagede expoziţii, operele din muzee,pot reinventa tablouri lipsă, conti-nuă „creator” opera artistului. Aufost falsicaţi cu succes Leonardoda Vinci, Rafael, Tiţian, Rem- brandt, Vermeer, Monet, VanGogh, Gauguin. Pentru sume inte-resante, falsicatori foarte antre-naţi din Düsseldorf, Paris, Londra,Chişinău, Moscova pot crea operefascinante ale clasicilor artei româ-neşti, pe care zişii lor autori nu le-au văzut niciodată. Cum ne apă-răm de asemenea nenorociri ? Cucataloage luxoase de licitaţie, pehârtie satinată, cu ritualuri de lici-taţie care imită provincial marilecase occidentale ? Cu fonfăieli şicu gargariseală ? 

Poliţia îi caută pe falsicatori –când îi caută, dacă îi caută – înDrumul Taberei sau Balta Albădin Bucureşti, în vreun sat din

nordul Transilvaniei, dar ei suntde cele mai multe ori la Paris, Lon-dra şi New York. Pe lângă cei carelucrează bine mersi şi la Bucureşti, în excelentă colaborare cu„negustorii” care le răspândescmizeriile.

În ultimii 7-8 ani s-au vândut

sute, mii de tablouri şi sculptunu tocmai vericate de la 5 000 deuro până la 70-80 000 de eurfără să le putem numi de-a dreptfalsuri – şi pentru a arma aşa cva ai nevoie de probe – dar, indicutabil, neexpertizate profesionadupă toate regulile. În lumea occdentală, de unde am preluat acesapucături ale colecţionatului licitaţiilor publice, asemenea obecte de artă – pictură, sculpturartă decorativă, desene, acuarelgravuri... – se vând la preţuri masau foarte mari numai însoţite dprobe venind din cataloage raisonés, cu experţi specializaţi în unsau, cel mult, doi-trei artişti, caconrmă în scris (nu verbal), deci răspund în faţa legii, cu reptaţia şi cu banii lor, că e vorba char de acea lucrare, care e, bineînţles, autentică. Cu documente dprovenienţă care merg uneori pnă la atelierul artistului, cu succsiunea colecţiilor din care a făcparte opera de artă, cu starea dconservare descrisă minuţios (dpildă, un Rembrandt excesiv drestaurat dar autentic poate valode zece ori mai puţin, poate şi dmai multe ori, decât unul binconservat). 

Istorioare copiate din biograale lui Tonia, Ressu, DărăscTheodorescu-Sion, fără referiexpresă la chiar obiectul pus vânzare nu au nici o valoare, bchiar sunt binişor ridicole. Sapoate că au o valoare pentru nişcolecţionari care au făcut pesnoapte milioane de euro şi trebusă aibă şi ei o mică idee, o povesdespre artistul pe care l-au cumprat ca să se poată lăuda colegil într-ale corupţiei.

Capodopere şi falsuri,

8/15/2019 Vorba nr. 108

9/16agina 9

 

menea colecţionari nu au vre-

de citit cărţi, marile afaceri cu

ul îi aşteaptă presant.

Repetăm : nu vorbim acum de

uri caracterizate. Vorbim de

cte de artă aate „în limburi”,

un purgatoriu al expertizei :

pot autentice dar au nevoie

o conrmare, una care nu se

e obţine decât respectând ri-

s procedurile agreate de toată

ea occidentală, lume care a

ntat domeniul acestui tip de

ament şi care are o îndelungă

iţie, obligatoriu de asimilat.

m se procedează în cazuri simi-

la Paris sau la Londra, două

capitale ale comerţului de

alături de o a treia, New York

Asemenea obiecte, cele fără o

rtiză încheiată – picturi, sculp-

acuarele, desene etc. –, unele

mnate, fără mărci de atelier,

prezentate ca „atribuite” în

cazul în care prezumţia de autenti-

citate e foarte puternică şi deja ba-

zată pe argumente uşor de prezen-

tat, dar lipsite de expertul pentru

artist, lipsite de cataloagul ştiinţic

al operei artistului sau de o probă

materială indiscutabilă (menţiuni

 în testamente şi liste succesorale

sau altele) că opera îi aparţine fără

dubiu artistului. 

Pentru arta de până la 1840,

arta clasică, marea artă

„veche” („old masters”), se folo-

sesc etichete ca : „atelierul lui...”,

„şcoala lui...”, „în genul/gustul/

maniera lui...”. Sau, mai vag,

„Şcoală franceză de secolul cuta-

re”, „Şcoală italiană din oraşul sau

regiunea cutare, secolul cutare”

etc. Pentru operele produse înce-

pând cu marea revoluţie elibera-

toare (şi de şcoala severă a tra-

diţiei) impresionistă, se folosesc

etichete mai simple : „Şcoală im-

presionistă”, „Şcoală modernă”,

„Şcoală europeană”, „Şcoală româ-

nească” etc. Sau se sugerează dis-

cret o posibilă atribuire printr-o

notă de subsol : „a fost atribuit lui

cutare de către cutare” etc., etc. Se

 înţelege sau ar trebui să se înţelea-

gă că pentru asemenea prezentări

preţurile sunt mult mai potolite,

mult mai mici. Ceea ce nu împie-

dică cumpărătorul, care nu o dată

ştie mai mult decât vânzătorul

(casa de licitaţie), să plătească, în

focul licitaţiei, mult mai mult. Şi

nu se mai poate întoarce împotriva

casei de licitaţie, care şi-a prezen-

tat corect produsul şi nu l-a înşelat

asupra calităţii mări. 

Marele jaf al privatizărilor, al

retrocedărilor frauduloase, început

prin 1998, se caracterizează în do-

meniul comerţului de artă prin

saltul mortal direct la marile

preţuri, „occidentale”, fără cerceta-

re, fără cataloage ştiinţice, albu-

me serioase, biograi temeinice ale

artiştilor comercializaţi, cu experţi

şi negustori improvizaţi, dar cu

gură mare, foare grăbiţi să recupe-

reze timpul pierdut în şedinţe de

partid. E mult mai rentabil să vinzi

tablouri şi sculpturi la preţuri co-

losale decât să te chinui o viaţă

 întreagă, în sărăcie, credinţă şi

onestitate, cu ordonarea vieţii şi

operei unui artist dispărut de

mult. 

Ca în toate celelalte domenii,

de la afaceri la doctorate, s-a trecut

direct la culegerea roadelor înainte

de a produce instrumentele nece-

sare pentru a o face cinstit, fără

riscuri şi DNA, conform tradiţiei.

Miniştrii Elena Udrea, Monica Ia-

cob-Ridzi, şefa antimaa Alina

Bica, ca şi numeroşii lor colegi,

deja sau în curs de a încarceraţi,

au fost la timpul lor un fel de ex-

perţi improvizaţi. Chiar şe peste

experţi, deşi nu erau decât absol-

venţi mediocri ai unor facultăţi de

tranziţie ! Şi oare câte active toxice

 în opere de artă cu autori nu foarte

 bine precizaţi se găsesc în seifurile

de valori ale băncilor tranziţiei

româneşti ? Câte tablouri discuta-

 bile au intrat în muzee ?

(Retrocedările de mari colecţii con-

stituie un subiect aparte, necerce-

tat încă de DNA. Nu întâmplător

avocaţii care au lucrat la aceste

retrocedări sunt adesea aceiaşi ca-

re s-au ocupat de retrocedările fra-

uduloase de case şi terenuri.) Des-

pre colecţiile private, mai bine ne

mărginim la ce am spus până

acum... 

Experţii generalişti sunt oa-

meni foarte curajoşi, dacă nu sunt

cumva mai degrabă perfect ires-

ponsabili. O vorbă veche, care vine

poate din Evul Mediu, spune că

experţii de artă sunt ca poliţiştii.

Cum aşa ? Poliţiştii ar doar nişte

hoţi rataţi care, pentru că nu mai

 îndrăznesc să fure, s-au pus să-i

prindă şi să-i lege pe hoţii încă

practicanţi. Tot aşa

experţi şi farsori de: Petru Romoşan

8/15/2019 Vorba nr. 108

10/16

Mă sună confrații agitați,nfrații indignați, confrații ne-

umeriți de ceea ce vor aleșiir din Uniuni, precum și aleșiieșilor lor din Parlament cu

est timbru; și mă acuză căau insensibil, privind cu preault calm. 

Mă sună, dintre cunoscuți,espectatorii mai obiectivi șiă-ntreabă ce părere am desprese tot spune la televizor, că

mbrul ar schimba soarta fame-ă a scriitorului. Mă sună profesioniști buni

re mă-ntreabă dacă avem ce-de câștigat din asta și mă

nă grafomani care speră că,șind scandal, să-i primească și

ei în Uniunea Scriitorilor. 

Mă sună, mă sună, mă su-!... 

Înainte vreme aș spus căefonul meu sună-ntr-una caGara de Nord; dar cu foameata generală, în care nu maint bani pentru biletul de tren,

ngura comparație e cu urgen-e de la unu, unu, doi!... Mănă, iar eu nu pot să răspundndcă râd și râd și râd… 

Nu, nu râd de moftul lor, allor care spun populist că facată această tevatură pentru

ine și pentru nivelul meu deai; nici de ranamentul celorre vorbesc elevat despreondiția creatorului”!... Nu.indcă asta nu e de râs. Logicamplă îmi spune că, pentru mi-, ca scriitor pe piața liberă,re depind de modul în carei se vând cărțile, orice scum-re mă îndepărtează de cum-rător, deci mă lasă mai ă-ând. Eu știu clar că doar rela-

a mea intermediată de editor,cititorul care mă cumpără,

mi face masa mai bogată sauai săracă. În vreme ce relațiacasărilor mele intermediată o organizație ce le timbrează,operă cel mult salariile celorre o timbrează. Așa că nu măg în această poveste și, la felm cetățeanul agresat de sca-ate se roagă la Dumnezeu să

u-l mai binecuvinteze guver-ul cu vreo taxă, eu sunt mulțu-it cu orice stare care nu-miungă sau nu-mi împuțineazăitorii. 

Pentru că, așa cum vedeauutorii ratatei prevederi legisla-ve, banii pe timbru trebuie să

fure din punga autorului,sându-l fără cititiori și fa-

cându-i pe editori să dea banii înainte, precum știm noi unde:La casa de toleranță a guvernu-lui scalist!... De aici ar ur-mat, chipurile, să se împartă cu

organizații asociative care nu-

iredistribuie niciodată la toțimembrii, ci numai între o micăparte a lor. Deci, beneciari ar câțiva, iar perdanții sunt mareamasă de creatori la care se ada-ugă editorii sau producătoriilor, plus cititorii cărora li se ba-gă mâna-n buzunar pentru otaxă de vreo șapte ori mai mare. 

Și atunci, vă veți întreba, de-sigur: Ce naiba găsesc de râs?! 

Găsesc de râs toate argumen-tele caduce pe care le-au rostitaseară la un post TV niște sta-roști de breaslă artistică - preșe-dinți care, au și recunoscut că„Încasând timbrul, își pot plăti încălzirea pentru biroul lor”,adică un lucru care, pe mine, numă încălzește cu nimic... Dargăsesc de râs mai ales faptul cărizibilul nu i-a făcut să se jenezepe parlamentarii care au luat înserios această Lege. A cărei ex-punere de motive, chiar dacăeste semnată de doi deputați șiun senator, are stilul inconfun-dabil al unui confrate de al nos-tru pe care de curând l-am vă-

zut lăcrimând. Dar nu din grijapentru noi, ci din usturimeagazelor... furnizate la preț ieftinunui veros cavaler de industrie. 

Se constată, deci, că lucrurilenu stau așa cum mă acuză unii:m-a interesat și pe mine scanda-lul și am vrut să mă documen-tez. Astfel am ajuns la elemente-le însoțitoare ale „Legii p rivindinstituirea timbrului cultural” inițiată de domnii parlamentariTraian Dobrinescu, VarujanVosganian și Gigel Sorinel Știr- bu, care scriu în Expunerea demotive, adică în documentul desusținere ce trebuie să e celmai temeinic și mai sobru la olege : 

„...Prezentul act normativ...va înlocui Legea nr 35/1994... în-trucât s-a dovedit greu aplicabilăși, în consecință, inefcientă...” –text onest  și la locul lui, dar,căruia, imediat, îi urmează ca omare tiradă de teatru sforăitor,următoarea frază ce se dorește a argumentativă: „...Cultura ro-mânească, deși este copilul in-

teligent și talentat al familiei, a fost trimisă la colțul străzii săse descurce. Și nu se descurcă la

colțul străzii! Timbrul cultural poate, însă rezolva problema exis-tenței ei...”etc, etc… 

Vai de mine, Domnule De-putat Dobrinescu, vai de mine

Domnule Deputat Știrbu, măemoționează sensibilitatea artis-tică a limbajului Dumneavoas-tră, dar nu pot crede că gogo-mănia cu copilul de la colțulstrăzii vă aparține!... De ce nu sedescurcă, oare, acolo, la colțulstrăzii, acest copil inteligent șitalentat al familiei?! 

Păi, cum o să se descurce,dacă nici un ministru nu trecepe acolo ca să-i dea și lui niștegaze mai ieftine?!... Cum o să sedesurce dacă nici un președintesau prim-vicepreședinte deUniune nu-i dă și lui un premiupentru opera-omnia?!... Cum osă se descurce dacă, oricât s-ar încasa acest timbru, el se cheltu-iește tot pentru împingereaunora spre „Nobel”; chiar și înșoapte!.. Șoapte manipulateprin fondurile de la Copyro șimai puțin auzite de membrii derând, pe care nu-i încălzește cunimic timbrul!... 

În vreme ce, nouă, ni se alun-gă bruma de cititori, prin tenta-tiva acestor accize umate, ca și

cum cartea se vinde ca benzinași poate suporta oscilația prețu-rilor articial globalizate.

Există o singură soluție legis-lativă pentru aceasta: Să acor-dăm imunitate parlamentarămembrilor Uniunii Scriitorilorși să-i facem să aspire la premiiliterare pe parlamentari!... 

Vă rog frumos, luați-mă înserios și nu râdeți de acest para-dox. Eu cred că -  de facto -  lu-crul s-a și întîmplat. Poate că nuvoit legislativ; dar din confuziacreată voit de unii, de vreme ce

sunt în stare să împăneze cuasemenea formulări o prea cin-stită și sobră expunere de moti-ve. Și tocmai de asta, copilulinteligent și talentat își consumăgenialitatea stând cu mâna-ntinsă la colțul străzii, ca și cumar cere milă în plenul Senatului. 

Teribilă metaforă! Tare așvrea s-o văd analizată și co-mentată sub toate aspectele va-lențelor ei etice și estetice, într-un studiu pe care, la despărțireade prim-vicepreședintele său, îlva semna Nicolae Manolescu. 

Pe care îl salut netimbrat, darcu întregul meu respect colegialde cotizant la zi. 

Corneliu Leu 

Uitucilor ...Ion Bedeleanu

Vedeți că vine 1 Martie, uitucilor, nu vă luațdupă ăia care scriu cu m mic, adică neimportantă, că o să mergeți la treabă, pe unde aveți treabăfără pachețel și o să mâncați hrană rece până după 8 Martie. Am înțeles că uitați să le luați orca să nu le jigniți cum că ele n-ar mai ori, dacâteva re de oarea soarelui de plastic merităpentru că fără ele ar întuneric în casă ziua în

amiaza mare. Ați uitat de când lucrați și-n zi dsărbătoare în agricultură și făceați practica prinoarea soarelui. 

Nu vă luați după ăia care au învățat prin cartier: ,,să ți-o trag’’, ,,să mi-o tragi’’, nici după ăia învățați până la detalii și poziții din ,,literatursexologică’’, după liceeni nici atât pentru că ministerul educației a introdus ore de educație sexologică, dar uitucii n-au publicat și metodologide practică așa că mai bine șoptițile, printre îm brățișări, la ureche: ,,iubito, hai să ne măsurămde lungi’’ că tot acolo ajungeți, dar pe un drumpresărat cu margarete, dacă nu vă opriți la nicuna. 

Lăsați placa ,,ședința s-

a prelungit’’ pentru căau luat lecții de detectivi particulari pe internetgratuit, și au aat că lumea s-a plictisit, a pleca înainte de ședință și au mai aat și de ăla carținea ședințele pe canapea sau pe birou. În asemenea cazuri nu țin nici măcar cadourile pentruzilele scrise cu majusculă. Ca să nu uitați de cadouri priviți reclamele care taie lmele. După oastfel de reclamă a venit soția din oraș și ca să nuuit mi-a zis: ,,dragă, am văzut o rochie modernăde rmă, iubitule, era un pic cam lungă, dar ofac eu mini. Și cât costă, vreo 2- 3 poli? I-au sărițăndările: Ce, 2-  3 poli merit eu? Nu iubitomeriți și Polul Nord și Polul Sud. I-a reenit zâm betul și fața i-a înorit ca o garoafă roșie. Și-adus aminte când i-am șoptit la ureche: ,,Te găsesc, îmi zice / Un semnal din cord / De zbor peste colnice / Din Polul Sud la Nord’’. ,,Cu asta madat gata, altfel rămâneai ăcău’’! Vezi, de-aia tiubesc eu. Pui zeamă de lămâie (pentru sănătate în orice vorbă. Și am continuat, crezând că nu maude, ai bună de ministru de nanțe după cumaduni banii și de ministru la transporturi, dupădrumurile pe care le faci (prin magazine) și î bagi în drumuri înfundate. 

Ești divină și în rochia de alaltăseară, am vrusă mai zic, dar n-am mai avut când. ,,Ba, tu eștdi vină! Astă vară ai zis că mă duci ... și m -adus ... cu vorba. De sărbători ți-am zis că ,,miau’’ și-am rămas cu ,,miau’’. De data asta gataMă duci în Dubai sau merg singură! Nu degeabase spune: unde dai și unde crapă! Am dat de șmai mare bai! Mi-a sărit mie țandăra și câtevațigle, că tot zic unii că n-am toate țiglele pe casă ,,Nu! Nu și Nu! Adică să admiri peisajul din BuDubai și să te întrebe ăia: singurică, singurică?’’.

Până la urmă am intrat în coabitarea normalăațâțând jarul iubirii să nu se stingă, cu ceva promisiuni (cum fac și alții), dar de data asta fermși, uitucilor (și a zilei când ați spus Da!) trebuisă înțelegeți și mesajul: ,, Nu reții, deși-ți repemereu / Nu vreau s-aud alt expozeu, / Frumoasăși deșteaptă-s ... eu!’’. Eu, Floricia, vă zic Pa și vpup pe toate pentru că toate sunteți frumoase șdeștepte ca mine.

Voi, cei care sunteți ,,uituci’’, ocrotiți iubirea

țineți-o caldă, chiar erbinte, pentru că reîncălzită își pierde calitățile terapeutico- suetețti. Sfade la un fost Uituc!

8/15/2019 Vorba nr. 108

11/16

Cunțan, Maria(1862-1935) 

- poetă 

Maria Cunțan s-a născut la Sibiu,ziua de 24 februarie 1862, ca icărofesorului de cântări bisericeștitriptic la Seminarul Andreianu,mitrie Cunțan (1837-1910). Copi-ia și-o petrece în orașul natal,na în tovărășia păpușilor, iar va-

a camarazilor ei de joacă, înrtea cu verdeață a bisericii dineajma casei părintești. Prin iunie68 va juca în trupa lui Pascali, înneu la Sibiu, rolul unui copil

ntr-o piesă tradusă din franceză.l care i-a șoptit atunci replicile,aa poeta mai târziu, a fost ido-ei literar, Mihai Eminescu. 

Urmează școala la Sibiu, la Lice-

luteran, și apoi la Institutul fran-, dar nu va face studii superioa-În anii de liceu se produce debu-literar, rește, într-un album, cu

poezie care imită foarte aproapeara pe deal” a lui Eminescu. Camacelași timp se îndrăgostește, fă-succes, de criticul Ilarie Chendi.mediul literar al Sibiului cunoaș-

devreme pe colaboratoriiribunei”, dintre care a impresio--o în chip deosebit Ioan Slavici,

mai cu seamă George Coșbuc. 

Slavici îi va înlesni intrarea la

Institutul Manliudin București, un-de poeta va ajungesă țină loc de subdi-rectoare. Atmosfera

 belferească, de in-trigi mărunte, sâcâi-toare, o determină săpărăsească institutulși să primească pos-tul de institutoare înfamilia unui negus-tor. Poeta are o ușoarăsenzație de liniște șitihnă, pe care i-o vatulbura repede șipentru multă vreme

moartea fratelui ei,Eugen. 

În acest răstimp, printre necazuriși bucurii, printre multele griji alevieții, publică poezii originale șitraduceri, în „Familia” (lui IosifVulcan), „Tribuna” (lui Slavici), înrevista ilustrată „Dochia” (condusăde Adela Xenopol), „Revista Politi-că și Literară”, „Vatra”,„Convorbiri literare”. 

În 1901 își va strânge, în volumul„Poezii”, publicat la Orăștie, toateversurile risipite până atunci prinziare și reviste. 

Volumul se bucură de un realsucces. Goga o va considera„Condeiul cel mai chemat de a in-terpreta sentimentul femeii române în țara Ardealului.” 

Odată cu apariția revistei„Luceafărul” -  Budapesta, 1901 –Maria Cunțan va unul din colabo-ratorii ei de bază, semnând aproape în ecare număr versuri originale,traduceri sau poeme în proză. În1905 va tipări al doilea volum deversuri, iar în 1909, traducerea dra-mei lui Schiller -  „Fecioara de laOrléans”. 

Moartea tatălui, în 27 iunie 1910,va deschide în viața poetei o maremizerie materială. 

Rămasă singură (cu mama nu s-a

 împăcat încă din copilărie), MariaCunțan ajunge în pragul primului

război mondial o biată învățătoare bolnavă, săracă și fără sprijin. Aju-tată de poetul Andrei Bârseanu și

publicistul Oct. C. Tăslăuanu, Ma-ria Cunțan va părăsi pentru tot-deauna Ardealul ei drag, pentru unazil în București. Era prin 1915 cândpoeta pleca din Sibiu, mărturisindu-și cu un or nostalgic starea sue-tească, în poezia „Despărțire”. 

La București nu întâlnește înțele-gerea așteptată. Cu greu, profesorulIon Bianu îi găsește un loc la azilulDomnița Bălasa. Aici, în capitalaȚării Românești, va scrie piesele

„Apostolii” și „Brâncovenii”. În 1916 va edita volumul antolo-

gic „Din caierul vremii”, la Editura„Minerva”. 

În timpul războiului, Maria Cun-țan devine soră de caritate, și-și pe-trece zile și nopți de veghe la căpă-tâiul răniților, răstimp în care pro-priul ei suet va primi nenumăraterăni de nevindecat. Viața și situațiasocială se arată din ce în ce mai pre-care. 

Într-o bună zi, îi va cere dispera-tă - prin intermediul Bucurei Dum- bravă, Hortensiei Papadat-Bengescu, directoarea azilului Ote-teleșanu -  un post de educatoare,angajându-se să lucreze cu tot sue-tul pentru idealurile pedagogice șiliterare în numele cărora lupta ma-rea prozatoare. Anii 1918-1919 ogăsesc tot mai bolnavă, dar tot maistăruitoare în ceea ce privește scri-

sul. De acum datează „Orfanele”,

„Legenda” și volumul de versuri„Din durerile noastre”, căruia, desi-gur, sub inuența lui Coșbuc, șipoate, a lui Vlahuță, îi va schimba

titlul în „File rupte”. 

În curând urmează poemul dra-matic „Nepotul lui Moș Pralea”,

povestea „Frații Mircea”, precum șipiesele „Dorul de mamă” și„Cântarea lui Andrei”, „Copiii bar-dului”, rămase aproape toate nepu- blicate și nejucate, în manuscris, laBiblioteca Academiei. 

Obosită, singură, dezamăgită deneînțelegerea multor confrați, Ma-ria Cunțan se hotărăște, prin 1926,să renunțe la scris. Ruinată zic șimoral, se stinge „de oftica bătrâne-țelor foarte înaintate”, la 23 noiem-

 brie 1935, în Sanatoriul Filaret –cum scria N. Iorga – acel „suet blând și bun, care n-a avut parte înviață de nici un noroc, și pare chiarcă nici n-a avut îndrăzneala să crea-dă că pe această lume ar putea uncolț de fericire sau măcar de linișteasigurată pentru dânsa.” Va în-mormântată la Cimitirul Belu, undenimeni nu-i mai știe mormântul,„fără noroc și fără prieteni”. 

Fără a o poetă mare, MariaCunțan, autoarea cunoscutelor ro-manțe „La fântâna cu găleată”, „Teduci”, „Pe sub fereastră-mi curgeun râu”, „La castelul dintre brazi”,care însoțite de muzica lui EmilMonția, înfruntă timpul cu ecaregenerație, poeta aceasta merită sănu e uitată. 

Cine are puterea de a răscoli cuopera lui suetul omenesc merită sărămână viu în acest suet. O astfel

de putere au romanțele Mariei Cun-țan, al cărei cântec, cum zice Nico-lae Iorga, „rămâne curat și clar”. 

[Ion Dodu Bălan -  „Ethos și cultu-

ră” (sau „Vocația tinereții”) – Editura

„Albatros”, București, 1972; pag. 357-361]

Înaintașii 

Maria Cunțan 

Adrian Ioan B. Secui 

„suflet blând și bun, care n - a avut parte în viață de nici un noroc,pare chiar că nici n - a avut îndrăzneala să creadă că pe această lu- e ar putea fi un colț de fericire sau măcar de liniște asigurată pen- u dânsa.”  

Nicolae Iorga  

Pentru a sprijini demer sul de publicare a cât mai multor personalități alezonei noastre și nu numai, vă rugăm să ne ajutați cu materiale (fotograisau/și texte).

Noi le vom scana sau fotograa - după caz - ca acestea să rămână în pose-sia dumneavoastră, incluzându-vă ca sursă la materialele ce vor în viitor publicate. 

 Adrese: Str. A. Vlaicu, nr1, Orăștie; mail: vorba.orastie@gmail.com; sautelefonic la: 0765372065, 0254241356. 

Persoană de contact: Dan Orghici 

8/15/2019 Vorba nr. 108

12/16VORBA se ascultă dar se şi cite  șteagina 12 

N. T . Or ășanu(1833 -1890 )

din cobză şi din gură, . cioară, din nai, ă s-au pus pe băuturăei ce vînd pe-o secătură ra lui Mihai. 

zi ciocoii chituieşte u paharul plin, ra plînge şi plăteşte, 

ăci o suge mişeleşte ftă de străin. 

zi ciocoii trag danţ mare,ăci au priimiteţul lor pentru trădare, ntru-a naţiei vînzare, ecum s-au tocmit. 

zi beţii si zaiafeturi, îndre sărbători, ăci se vînd a ţării drepturie acei ce port pe piepturiuci de vînzători. 

zi ciocoiul strigă : ura !, 

â-i triumfător ; ar cînd s-o umplea măsura,or vedea cum vin de-a dura,u străinul lor. 

din cobză şi din gură, . cioară, din nai, ă s-au pus pe băutură ei ce vînd pe-o secătură ra Iui Mihai. 

1870 

Satire, dicţionar politic şi alte marafeturi

Bucureşti / N.T. Orăşanu”; ed. îngrijită:

Adina Kenereş şi Petru Romoşan.

- Bucureşti: Editura Compania, 2007 

În timpul facultății , unul din-tre profesori – părintele Horică –,ori de câte ori îl salutam cu: „Lăudat să e Isus!”  , ne exasperarăspunzându-ne pe un ton uşor

ridicat: „Cu fapta, cu fapta, nu nu-mai cu vorba!” . Parafrazând-ul pepărintele, mă gândeam ce-ar în-semna să postim cu fapta, nu nu-mai cu gura? Prin gură, a se înţele-ge, desigur, postul alimentar. Nuvoi mai relua, deci, decretul Biseri-cii despre postul şi ajunul alimen-tar – curioşii îl pot găsi  -  înschimb, voi încerca sa găsesc câte-va exemple concrete ale postuluicu fapta. Iar dacă veţi dori să com-pletaţi lista de mai jos, prea-iubiţilor, sunteţi invitaţii mei! 

Pentru început  , voi repeta ceea

ce deja ştiţi cu toţii: postul înseam-nă transformarea renunţărilornoastre în gesturi de caritate. Aşa-dar, dacă în timpul postului - prinrenunţarea la carne în favoareacartolor, spre exemplu -  am eco-nomisit câteva zeci sau sute de lei,este recomandat ca aceşti bani sănu e puşi la saltea pentru a-ifolosi în concediul estival, ci să einvestiţi în fapte ale milei trupeşti,conform dorinţei Mântuitorului:„Am fost ămând şi mi-aţi dat sămănânc, am fost însetat şi mi-aţidat să beau, am fost străin şi m-aţiprimit, gol şi m-aţi îmbrăcat, bol-nav şi m-aţi vizitat, am fost în închisoare şi aţi venit la mi-ne” (Matei XXV, 35-36). 

Bine, bine -  îmi veți spune - dar noi abia reuşim să ne cumpă-răm cartoi şi fasolica cele de toa-te zilele, că în cratiţele noastrepostul ţine tot anul! De unde decisă mai punem vreun bănuţ deo-parte? Auzi la el, concediu estival!… Am prevăzut acest gen de scu-ză, aşa că în cele ce urmează voi încerca să exemplic ce înseamnăpostul cu fapta, cel care nu costă

nici un leu. 

Câte ore petreceți zilnic  înfaţa calculatorului? Cele pentru

serviciu sunt excluse, bineînţeles.Trei, patru, cinci? Şi nu aţi vrea sămai tăiaţi din ele? Spre exemplu,tinerilor din parohie le recomandca în post să nu zăbovească maimult de o oră pe zi în faţa tableteipentru a-şi verica mesajele deose- bit de importante - sunt convins - ,iar în restul timpului să citească…un capitol din scriptură sau o pagi-nă din catehism! Sau chiar să-şiviziteze bunicii bolnavi, deoare-ce Face- book-ul are capacitatea dea stoca preţioasele informaţii timp îndelungat… Şi să nu îmi spuneţică cititul bibliei sau vizita făcutăvecinilor suferinzi vă costă preamult! 

Dar vreo telenovelă preferatăaveţi? Cine, noi? Păi, Magnicul

Suleyman nu e chiar telenovelă,deci, nu, Doamne fereşte, apără şipăzeşte! Bine atunci, dar vreo emi-siune TV? Ceva cu şi despre co-rupţia politicienilor?… Păi, atuncinu vă costă absolut nimic să re-

nunţaţi la ea până la Paşti. Iar euvă garantez că dânşii, aleşii noştrscumpi, îşi vor vedea de…  trea bă şi fără să îi mai urmărim. Şi uiteaşa, aţi mai câştigat încă o oră încare puteţi studia religia iubiriicreştinismul, sau chiar puteţi aprofunda acest studiu cu ajutorul rugăciunii. Că, vorba aia, dacă tot nuavem un leu pentru cerşetorul dla uşa magazinului, nu ne opreştnimeni să îi dăruim cinci-zece minute de rugăciune făcută cu fer

voare, nu? 

Dar un sfat bun, cât costă? Daaplanarea unui conict apărut lamuncă sau chiar pe stradă? Dazâmbetul oferit celor din jur, înlocul feţei acre de ascet al Păresimilor? Dar să nu înghiţim nici o bucătură de mâncare de post pâncând nu rostim o rugăciune demulţumire? Dar să mergem duminica la Sfânta şi DumnezeiascLiturghie, cât ne costă? Dar să înlocuim bârfele cotidiene despre persoanele antipatice din viaţa noastră cu rugăciuni pentru aceleaş

persoane? Dar reluarea legăturilocu persoanele pe care le-am marginalizat din cauză că nu sunt pacelaşi calapod cu noi, cât să ncoste, câteva minute naţionale incluse în abonament? Sau conversaţia cu Dumnezeu, în mod repetat, în ecare zi a postului, că todispunem de abonament cu minute nelimitate către Cer? 

Cât să ne coste acestea toate şmulte altele?… Absolut nimic, înafară de bunăvoinţă! Haideţi să npropunem ca în acest post să nutreacă nici măcar o zi fără să facem

o fapta bună! Iar înaintea SnteSărbători a Învierii, atunci cândvom întrebaţi de duhovnic dacam postit, noi să răspundem că daam postit, dar nu numai cu gura, cşi cu fapta! 

Gregory ReadeSculptura

 

 Postul cu faptaVictor Ostropel

Martin Hudáček

„Copilul care nu s-a mai născut niciodată”

8/15/2019 Vorba nr. 108

13/16ORBA se ascultă dar se şi cite  ște Pagina 13 

În anii petrecuţi la Liceulurel Vlaicu” din Orăştie41-1948), o mare bucurie m-a

mărit statornic (în ciuda unuintiment persistent de dezră-cinare, de numeroasele pri-iuni şi necazuri din anii răz-ului): posibilitatea de a aveaes permanent ia bogata bibli-

că a şcolii, al cărei responsa-era consăteanul meu, profe-ul de geograe Bujor Popo-i. în inventarul acestei biblio-i se aau cărţi de o valoareosebită, în română, germană,nceză, italiană şi maghiară,iste de prestigiu, de laonvorbiri literare" lauceafărui" iui Goga, publi-iile de la Orăştie,osânzeana”, „Solia dreptăţii",rări ce te reţineau ore în şir,nişte inţe vii, care te-ar prins în braţe, te ţineau derbă, îţi stimulau gândirea şiurile, îţi deveneau prieteni dedespărţit, deli, discreţi şielepţi. în această bibliotecă-am potolit setea de culturăîntregi. Aceste cărţi, deveni-

„prieteni” minunaţi, le-amzut într-o dimineaţă arzândvii în groapa de gunoi a lice-

ui. Cărţile deveniseră duşmaniiriculoşi ai noului regim im-s de tancurile sovietice, şibuiau arse. Erau socotiteşmani chiar de către duşma-

interni ai neamului, care ledepseau prin arderea pe rug. „Habent sua fata libelli", scri-e Terentianus Maurus în „Deeris syllabis, pedibus et me-”, din care traduceam cu bu-l nostru profesor de latină,ibatarul Gheorghe Tamaş, unde părinte spiritual al elevi-interni. Pe când eram în clasele a V-a,

Vl-a şi a Vll-a, se publicase ooşură cuprinzând lista neagrăublicaţiilor interzise - primulc sinistru împotriva culturii

mâne, a personalităţilor spiri-lităţii naţionale, pe care con-uam să le comentăm, în ciudareliştilor, la orele de literatu-Bibliotecarul Bujor Popovicii spusese, înecându-se înns, că, încă de la armistiţiul

ntre URSS şi România, se sti-lase ca, până la 1 august 1945,e scoase din biblioteci toateblicaţiile considerate naţiona-e, fasciste, legionare sau anti- 

vietice. Lista a fost completatănă în 1948, ind vizate, incri-nate fără argumente, peste

00 de titluri. Cât a putut, bie-bibliotecar nu s-a conformat.r au început controalele, veri-

cările, care se puteau lăsa cuani grei de temniţă. într-o zinefastă, au căzut victime aleabsurdei epurări autori, cărţi,reviste care n-aveau nimic de-aface cu tematica incriminată:Dimitrie Cantemir, Mihai Emi-

nescu, Nicolae lorga, OctavianGoga, Lucian Blaga, Aron Co-truş şi mulţi alţii, colecţii în-tregi de folcor şi publicaţii fărăconţinut politic. 

 într-o dimineaţă mohorâtă,au fost aruncate în groapa degunoi sute de volume, subochii plânşi şi speriaţi ai timi-dului profesor- bibliotecar Bu- jor Popovici, supravegheat deo comisie de troglodiţi, trimisănu se ştie de unde şi condusă deun fost elev de origine maghia-ră, rămas în mai multe rândurirepetent. Multe cărţi le ţinusem în mâinile mele, le răsfoisem, lecitisem, pe unele - în splendidelegături de piele - le mângâia-sem ca pe nişte inţe dragi. Pro-fesorul, u de preot de la minedin sat, avea mare încredere îndiscreţia mea. A trimis un elevsă mă cheme din sala de medi-taţii, unde îmi pregăteam lecţii-le. Am coborât în fugă şi amajuns exact când administrato-rul, la ordinul comisiei, aruncagaz peste cărţi şi aprindea focul. 

-Te-am chemat să vezi unautodafe, mi-a zis, în şoaptă.

Parcă auzisem cuvântul la olecţie de istorie sau de religie. întors cu spatele la vâlvătaiacare se înteţea, mi-a spus tot înşoaptă şi cu vădită spaimă: 

-Autodafe înseamnă ardereape rug a celor condamnaţi deInchiziţie, şi a operelor indezira- bile. E vorba de cărţile unor per-sonalităţi oprimate. 

Vlăjganii din comisie se hli-zeau; vâlvătaia - mărturiseau eicu mult haz - le amintea de„bâlbătaia” de la tăiatul porcu-lui. -Să nu zici nimic, dar să ţii

minte!, m-a sfătuit profesorul.Deodată, unul din echipă s-arăţoit la mine: 

-Tu ce cauţi aici? Tu ai cititdin porcăriile astea! Vei citit şiastea în germană, ale fasciştilor,şi alea capitaliste, franţuzeşti... 

N-am scos o vorbă. Se apro-pia ora 8 şi elevii externi începu-seră să vină la şcoală. Unul din-tre vlăjgani îi îndruma direct laclasă, nu-i lăsa să se apropie. 

Nu mai văzusem un foc atâtde mare şi mi se părea că vădarzând în ăcările lui oameni,

autori, martiri. în câteva secun-de, mi s-a părut că aud prin vre-me, prin veacuri, din pocnetele

autodafe-ului, glasurile sacri-caţilor pentru ştiinţă şi credinţă,vocile marilor poeţi pe care-icitisem, dar nu-i auzisem nicio-dată... Mi se părea că vorbescvolumele de versuri, în biblicelimbi de foc, şi că acuză şi afuri-sesc nemernicia la care asistam.Nu e nimic de exagerat în stărilemele de spirit, indcă am iubitde mic cărţile, ca pe nişte inţeapropiate sueteşte. 

Cineva a tras clopotul mă-năstiresc de la intrarea în clădi-rea liceului. Elevii au alergat, şieu odată cu ei, căci întârzierea şiindisciplina se pedepseau foarteaspru. Alergam şi mă văităm înminte: „Ce frumuseţe de cărţi,ce valori s-au distrus...”. Şi, par-

că din vâlvătaia ăcărilor, caprin minune, am auzit vocea luiSchiller rostind versul din poe-zia „Nănie”, pe care o analiza-sem ia ciasă, cu eminentul ger-manist Victor lacob: „Auch dasSchone muss sterben!” („Şi ceeace-i frumos trebuie să moară!”) 

„Da, dar nu trebuie să eucis”, comentam eu, în sineamea. Asistasem, oripilat, la ocrimă, fără să pot face nimic. Cesoartă tristă, tragică au avut bi- blioteca liceului nostru şi atâtea biblioteci din toată ţara! 

Am revăzut gesturi oarecumasemănătoare de epurări chiarşi în 1990. Un lector care, meta-morfozat peste noapte din zelosactivist şi comunist devotat înrevoluţionar anti-comunist, um- bla cu câţiva studenţi, chemaţide el pentru a cotrobăi prin bi- bliotecile facultăţilor din Uni-versitate şi arunca din rafturicărţi de diverşi autori, în careerau citate din Ceauşescu şi dindocumentele de partid elaboratede-a lungul timpului şi care fă-ceau referire la cultură. 

Practic, se săvârşea o nouăacţiune de reprimare a valorilor.Ca pe vremea lui Stalin. 

Ioan Dodu Bălan 

Doina Dobreanu,Vasile Dobreanu:

LA OBÂRŞIE, LA IZVOR  Editura: „Cezara Codru ţa Marica”

Vol. I (2013), vol. II (2014)(II)

 

Într-un Cuvânt înaintede la primul volum, Valen-tin Marica subliniază:„Ceea ce întreprinde DoinaDobreanu, în colaborare cuVasile Dobreanu, este exe-geză afectivă şi, în acelaşitimp, cercetare ştiinţică,documentul de arhivă întâl-nindu-se cu documentul pecare îl etalează, deodată,mintea şi suetul, senti-mentul apartenenţei la un spaţiu identitar în

care tradiţia înseamnă şi continuitatea valori-lor morale.” (p. 8). Extinzând niţeluş spaţiul ideatic pornind

de la titlul grefat excelent pe conţinutul celordouă volume, consider că autorilor li se asigu-ră în acest fel statutul de pionierat în domeniu,cel puţin la nivel de localitate, fapt consnţit şide notorietatea şi aprecierile de care se bucură,pe bună dreptate, nu doar la nivel de judeţ. M-a impresionat în timpul lecturii grija autorilornu numai de a reda prin convorbiri/interviuricare pot risca să cadă în derizoriu, răspunsuri,adesea neaoş-fermecătoare, din care se degajă,perfect mulată pe idei, ambianţa vieţii dintr-olocalitate de munte. Mulţi, cei mai mulţi dintreconvorbitori au făcut sau fac parte din arealul

existenţial al comunei contribuind, prin ceea cefac, la îmbogăţirea nu doar a zestrei sale spiri-tuale, ci şi la ridicarea prestigiului localităţisau, cel puţin, la menţinerea sa la o cotă respec-tabilă creată dintr-o şi printr-o îndelungată tra-diţie. La acestea, iată, (şi) prin amintirile, gân-durile/trăirile exprimate, ei îşi exprimă senti-mente care, nu o dată, „suferă” acut de afecţiu-ne, de… imixtiune fain-elegantă în problemelecomunităţii, care nu sunt puţine. În acest largcontext, profesia parcă nici nu mai contează,deşi este grăitoare imaginea unui întreg focali-zat spre lumea de-acolo… Aceste elementeconstitutive – psihologiile intervievaţilor – secontopesc ideal în creuzetul complex al… Var-vizului – numele comunei folosit, încă!, destulde frecvent de către localnici. Şi, dacă tot venivorba, pentru a-mi „apăra” armaţiile de pânăaici, autorii au avut în vedere, sigur, o repre-zentativitate destul de… echilibrată a profesii-lor: învăţământ, informatică, literatură, medici-nă, armată, psihologie, aviaţie, jurnalism, tran-sport feroviar, arta plastică, diplomaţie, tehni-că… Se vede limpede: de-a lungul timpului,cam toate domeniile de activitate au fost„acoperite” de născuţii în Subcetate-Mureş de-veniţi personalităţi distincte într-un domeniusau altul… 

Şi , în nal, profesiunea de credinţă a Doi-nei Dobreanu: „Mi-am propus să scriu nu doardespre mine, ci şi despre satul obârşiei mele, încare mi-am înrămurat aproape întreaga viaţă,un sat care şi-a asigurat dăinuirea, cel puţin

până în prezent, prin oamenii săi.” (La obârşie,la izvor…, vol. I, p. 59) …Care mă scuteşte de alte comentarii. 

Dumitru Hurubă 

8/15/2019 Vorba nr. 108

14/16  VORBA se ascultă dar se şi citeștePagina 14 

CU MĂSURĂ ORIZONTAL:  1) Măsură-tori de abateri. 2) Înlocuitorulsau -  Măsură de control. 3)Încep măsurători! -  Obiect decontrol ginecologic - Mijloc deşantaj! 4) Mic de oaie -  Măsu-rate de... apă. 5) Ia măsuri laCasa Alba - Clasa de măsură acredinţei. 6) Îşi măsoară nasul-  Oneşti peste măsură. 7) Mă-sura la şah -  Măsură de clasaVII. 8) Jumătate de banc! - Mă-sura la scrimă -  La mijloculdecadei! 9) În mare măsurădar -  Măsura la frig. 10) Con-ductoare de măsuri. 

VERTICAL: 1) Măsură detotalitate. 2) Măsură de durată-  În afară de etaj. 3) Măsuripunitive... în tenis! - Pe măsu-ră cafeniului - Limite de ţinut!4) În măsură de a epata - Mă-sură de înconjurare. 5) Măsu-rată din ochi -  Slavă ţie,Doamne (pl.). 6) Măsura tarede aliere -  Măsoară nesimţi-rea!! 7) Fond de salarii! – Înegală măsură sturion. 8) Iamăsuri de sol! - Soldat cu calul- Măsură de gască! 9) Măsurat în (13,14) versuri - Măsurat de

stele. 10) Dau măsură spaţiilor închise. 

Dicţionar: LAR. 

***************** Vând: apartament 2 camere,str. Pricazului, bl. 28, ap. 76 

Info: tel. 0765.889.595 *****************

 

Vând Dacia 1310, 

an fabricație 1995,75000 km parcurși.

Telefon: 0354-103164

*****************Vând urgent: Casă , curte și grădină înlocalitatea : Pricaz, nr. 13 

Info: 0732.460.390 

ERBEC 21.03-20.04: Nu numai că sunteţi ocu-i cu noii prieteni şi cu cunoştinţe mai vechi, ciloviţi şi de situaţii interesante. Vă ocupaţi în-

osebi de socializare şi veţi vedea câteva chi-ri care vă vor aduce aminte de cineva drag pee aţi cam uitat în ultima vreme să-l contactaţi.mai staţi pe gânduri... 

AUR 21.04-21.05: Vă grăbiţi să-i mulţumiţi peînsă uitaţi că niciodată nu veţi putea să vă

părţiţi pentru ecare lucru în parte. Mai bineneţi pe primul plan familia, casă şi apoi priete-

Se pare că toată lumea va solicita în ultimame şi sunteţi extrem de ocupaţi. Trebuie săeptaţi ca nu puteţi face pe toată lumea fericită! 

GEMENI 22.05-21.06: În această săptămânănteţi predispuşi la tot felul de mici accidenteunul dintre motive este acela că va cam supra-maţi. Tot ce trebuie să faceţi pentru a le evita

e să ţi atenţi şi conştienţi de capacităţile dum-voastră reale şi să nu faceţi promisiuni pee nu le puteţi respecta. 

RAC 22.06-21.07: Sunteţi aruncaţi în două do-nii de conict: veniturile şi proprietăţile dum-voastră şi ale partenerului de viaţă. Discuţiileate de acestea se desfăşoară mereu destul desionat. Un lucru este cert, situaţia durează

nă joi sau vineri, când toate apele se liniştesc şiaşterne un timp numai bun pentru meditaţie.  

EU 22.07-22.08: Optimismul va dă putere săceţi peste obstacole şi provocări. Desigur, ceai bună opţiune este să ţi şi mai răbdători.re atenţie la remarcile acide,