7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 1/16

 

„Cam aşa rămâne ea în centrul atenţei iarfostul nostru preşedinte o apără. El, galant, refugiatcu ica şi nepoţii la Scroviştea, gata să declare orice,să se înjure inclusiv pe sine, completează acest peisajde prost gust, blocat în jurul unei poveşti de mahalapolitică. Amândoi vor televiziune, vor zgomot, voratenţie, inclusiv audienţă şi glorie. Altfel nu mai ră-mân decât procurorii care să-i caute în conturi, în de-plasările lui Cocoş şi Blejnar şi în învârtelile Coanei Joiţica.”

 

 Pagina 3 

„Deşi am fost acceptaţi interesat(adică în interesul lor!) în clubul euroatlan-tic, nu suntem nici măcar ultima roată la că-ruţă. Vocea României nu mai e ascultată denimeni şi suntem acceptaţi doar la masa ser-vitorilor, când nu ni se aplică de-a dreptulun bocanc în dos. Ambasadorii occidentalidau lecţii cu voce tare Parlamentului şi gu-vernului României, deşi ţările lor nu au

ştigat nici un război împotriva noastră.” 

 Pagina 4 

Rezultatele fazei naţionale AcadNet 2015, desfăşurat la Universi-tatea „Politehnica” din Bucureşti, la data de 10 Mai a.c., au fost a-şate, în urma acestora s-au ales cei mai buni elevi care şi-au dove-dit  nu numai capacităţile intelectuale, dar  şi valoarea celor care-ipregătesc. Şi, „slavă Domnului!” mereu s-au întors aşa cum ne obiş-nuiseră, cu fruntea sus! 

Ne facem o datorie de onoare din a-i da publicităţii pe aceşti elevi

merituoşi, felicitând profesorii sub îndrumarea cărora se pregătesc:

Secţiunea Calculatoare, grupa claselor 11-12 

Butnariu Gabriel - clasa a XI-a, Andrei O. Barbu -clasa a XI-a. Secţiunea Reţele, grupa claselor 9-10 

Sergiu Lăzărescu -  clasa a XI-a, Vlad Negru -  clasa a X-a,Dacian F. Florea - clasa a IX-a. 

Secţiunea Reţele, grupa claselor 11-12 

Fivia Hancheș -  clasa a XI-a, Vlad Șendroiu -  clasa a XII-a,Bogdan Igna - clasa a XI-a. 

Avându-i ca îndrumători pe domni profesori: Daniel Popa  şiAdriana Chira. Felicitări întregului lot ce a reprezentat din noucu cinste învăţământul orăştian! 

Săptămâna viitoare îi vom aa mai multe despre cei pentrucare a învăţa nu este o corvoadă, ci un mod de viaţă pentru vâr-sta lor.

Dan Orghici

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 2/16agina 2 

N umai frica de protesteledin stradă, al căror ecou

extern le boţeşte imaginea, i-a deter-minat pe premier şi pe preşedinte săridice câţiva milimetri din colţulpreşului sub care au dosit scandalul

urât mirositor al defrişărilor sălbati-ce a pădurilor României. 

E ste imposibil, inadmisibil,de neconceput şi de necre-

zut că cei doi demnitari ai statuluiromân să nu fost informaţi despreaceastă extrem de gravă şi multiva-lentă ameninţare la adresa securităţiinaţionale a României. 

În speţă, avem de-a face cu :  un atentat asupra securităţii me 

diului şi consecinţele sale în planulmodicărilor climatice, urmate deinundaţii şi distrugerile provocatede acestea; 

politici economice catastrofalecare reduc exploatarea aurului verdela o valoricare primitivă, de ex-port a masei lemnoase brute, în timpce tradiţiile româneşti ale prelucrăriilemnului sunt, pur şi simplu asasi-nate;  trădare în varianta subminăriipolitice şi economice a statului, prinanularea ori ştirbirea independenţeişi suveranităţii deciziilor naţionale, în materia bogăţiilor naturale de im-portanţă strategică, vitale continui-tăţii existenţei poporului român;  ignorarea cu criminală premedi-tare a numeroaselor semnale de alar-mă trase de presă independentă, atâtcât mai există, de câteva organizaţiineguvenamentale, a căror lideri nu s-au lăsat corupţi, de numeroaselecomunităţi locale, a căror conştiinţăcivico-patriotică rezistă în faţa inti-midărilor şi a arsenalului mijloacelorde pervertire;  autorităţi publice, care în loc să 

prindă hoţii, se ocupă de organiza-rea lor în reţele criminale, pe careapoi le protejează, securizându-letransporturile de masă lemnoasă;  politicieni de vârf, înfundaţi pâ-

nă peste cap, în afacerile scandaloase

ale retrocedărilor şi exploatărilorilegale de păduri;  reţele în reţele de criminalitateorganizată „albă” în care solidari-zează „pădurari”, poliţişti, avocaţi,notari, judecători şi alte „specia-

lităţi”, fără a a căror „expertiză” nuse pot atroa simţurile VIGILENŢEIOFICIALE, care ar trebui să ne aperede acest fapt criminal. 

Ș  tiindu-se, ecare, cu o foartemare muscă pe căciulă, atât

premierul, cât şi preşedintele au des-coperit, că prin minune, că trebuiesă ia atitudine. 

R aportul Corpului de Con-trol al Guvernului, un acta cărui orientare politică este eviden-

tă, omite muntele depotlogarii forestieregirate de mahăriisocial-democraţi,unii deja inculpaţi,

alţii cu dosare decercetare în stadiiincerte, aşa cum sepierd în neguri şi cauzele penaltransfrontaliere Microsoft şi EADSca să le amintim doar pe cele de cemai largă notorietate internaţională.

D ar, mai mult decât atâtnumitul raport pare a fac

şi un serviciu companiei austriecintimate de opinia publică. Iată ce sspune în documentul guvernulu[cităm]: „(…)societatea austriacă exploatat un volum total de 126.292metri cubi masa lemnoasa pe picior, faţăde volumul total de 200.000 metri cub pe care trebuia să 

-l exploateze conform

contractului de vânzare-cumpărare, ceece a avut drept consecinţă diminuareveniturilor Romsilva cu suma totală d2.152.590 lei.” 

Π n vreme ce scandalul afaceri„Holzindustrie Schweigho

 fer SRL”  şi „Sitel SA”  a izbucnit dincauza dimensiunilor defrişărilorGuvernul României, în contratimpcu realităţile, acuza prea puţine defrişări şi pagubele rezultate din nerealizarea veniturilor planicate ! 

În realitate, însă, defrişările aufost cu mult peste volumul contrac

tat, dar de la furnizori interpuşi din„reţelele în reţea” mai sus amintite. 

P reşedintele ne-a vestit convocarea C.S.A.T.-ului

Aşteptăm cu maxim interes cine şcu ce îl v-a mai intoxica şi dezinforma pe „blândul Ben” în acel guvernparalel, deghizat în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Mai exactcea mai vetustă şi nereformată instituţie a sistemului constituţional, acărei sorginte şi atribuţii sunt pietrele de moară care trag România înmlaştinile Eurasiei. 

Cea mai importantă sărbătoareuală a municipiului Orăştie! Maialul este o sărbătoare de ori-

ne săsească care datează de lamătatea secolului 19. În acest an, în zilele de 23 şi 24

ai, publicul va putea să vizitezecinta medievală forticată a ora-lui, unde va intra în contact cuenimente istorice importante,constituite ad-hoc de către: Lupiiaciei, Legiunea VII Gemina, Terraacica Aeterna, Virtus Antiqua,regrinus sau Arcaşii Hunedoa-i. Contactul cu tradiţia autentica amplicată şi de prezenţa

eşteşugarilor şi a produselor lorecice. Experienţa spectatorilor îmbogăţită prin ghidajul isto-

c profesionist, vernisaje de pictu-sau lansări de carte dar şi de ate-rele de  artă vizuală fotogracă,me,olărit, şoimărit şi sculptu-

ctură în os. Seara ecărei zile deaial va încheiată cu spectacolemuzică pop, rock şi folclor susţi-

ute de către talente locale sau na-onale. 

Program „Maial” 2015 

Sâmbătă 23.05 

10:00 Marea paradă a luptători-or /Poșta mare; 10:30 -18:30 Atelier de tras cu ar-ul /În incinta forticată; 10:30 - 18:30 Ateliere de olărit, cio-lit în os, arme /În incinta fortica-

ă și Lângă statuia lui Burebista; 

10:30 -18:30 Atelier de șoimărit /Înncinta forticată; 11:00 -12:00 Vernisaj de pictură 

Pod peste timp Orăștie – Câmpu-ung – Sighișoara” /Sinagogă; 11:00 -13:00 Ghidaj istoric pentrurupuri Daniel I. Iancu /În fața in-ntei forticate; 

11:00 - 12:00 Lupte de gladiatori / ângă statuia lui Burebista; 11:00 -13:00 Ghidaj istoric pentrurupuri Daniel I. Iancu /În fața in-ntei forticate; 

12:00 -13:00 Bătălia dintre Daci șiomani /În incinta forticată/  

4:00 Atelier național de fotograeusținut de arh.Ionuț Sebastianasiu Sebastiaen (artist fotograf) / inagogă; 16:30 -17:30 Stoica, Bunea, Furdui,usan, Furdui, Nicorescu /Scena

Mare; 17:30 -18:00 Lele de la Orăștie șiorena Pascu /Scena Mare; 18:00 -19:30 ”Școala de gladiatori”upte cu gladiatori /Lângă statuiaui Burebista; 18:30 -20:00 Marea bătălie dintreaci și Romani /În incinta fortica-; 

20:00 Deschiderea ocială a Maia-ului /Scena Mare; 20:30 Doina Mureșului și Eugen

Pistol /Scena Mare; 21:15 Mihai Petreuș /Scena Mare; 22:00 Nicoleta Voica /Scena Mare ; Toată ziua Expoziție artă tradițio-nală românească /Strada pietonalădin centru, Toată ziua Parc de distracții /PoștaMare. 

Duminică 24.05 

10:00 -10:20 ”Trezirea de diminea-ță” /Scena Mare; 10:00 Atelier național de fotograesusținut de arh.Ionuț SebastianVasiu (artist fotograf) /Sinagogă; 10:00 - 18:30 Ateliere de olărit, cio-plit în os, arme /În incinta fortica-tă și Lângă statuia lui Burebista; 10:00 -18:30 Atelier de șoimărit /Înincinta forticată; 10:20 -11:00 ”Copiii cântă și dan-sează” /Scena Mare; 11:00 -13:00 Ghidaj istoric pentrugrupuri Daniel I.Iancu /În fața in-cintei forticate; 

11:00 - 12:00 Lupte de gladiatori / Lângă statuia lui Burebista; 12:00 -13:00 Bătălia dintre Daci șiRomani /În incinta forticată; 11:00 -13:00 Ghidaj istoric pentrugrupuri Daniel I.Iancu /În fața in-cintei forticate; 17:00 Lansare de carte „Almanahuloamenilor de la noi” Dan Orghici / Sinagogă; 16:00 -16:30 Spectacol pop-rockpentru copii /Scena Mare; 16:30 -17:00 Spectacol de danssportiv /Scena Mare; 17:00 -18:30 ”Viața lui Memnius”,

lupte cu gladiatori /Lângă statuialui Burebista; 18:30 -20:00 Marea bătălie dintreDaci și Romani /În incinta fortica-tă; 20:00 ”Talentele Orăștiei” /ScenaMare; 20:30 Replay /Scena Mare; 21:00 Pragu de Sus Scena Mare; Toată ziua Expoziție artă tradiți-onală românească /Strada pieto-nală din centru, Toată ziua Parc de distracții / Poșta Mare. 

Cum ajungeți la Orăștie?-Tren hp://www.cfrcalatori.ro/ 

-Autobuze hp://www.autogari.ro/ -Maşina proprie. 

Unde vă cazați? 

Hotel Dacor hp://www.hoteldacor.ro/ 

Complex Daniel's hp://www.complexdaniels.ro 

Pensiunea Jorza 

hp://hoteluri.infoturism.ro/orastie/hotel-minihotel---pensiunea- jorza-orastie 

Arsenal Park 

hp://arsenalpark.ro/

N.R. Date primite de la organizatorii„Maialului” 2015. 

Program „Maial” 2015 

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 3/16Pagina 3

Niciodată nu mi-am putut imagina că doimeni fără nici o putere pot exercita o aseme-a fascinaţie pentru o ţară şi pot încurca o lumepovestea lor destul de ieftină. Şi nici măcar

e ştie ce deştepţi, sau cine ştie ce valori mora-intelectuale sau culturale nu sunt. Doi aven-ieri cu oarece talente actoriceşti şi nimic mai

ult. Ei doi ţin ţara ancorată cu o parâmă de oţelxează o barjă mare în mijlocul unei mlaştini,ă adâncimi, cu plauri, gropi şi smârcuri. Şia, ca vrăjită de povestea celor doi, stă aşa blo-ă, prostită chiar, cu gura căscată, cu creierulăţat de un singur subiect: Udrea şi Băsescu. 

De săptămâni întregi , România e depen-ntă doar de ce zice Băsescu şi de ce scrierea pe Facebook. Nici măcar nu scrie. Nici nunsmite. Nu putea să aibă nici tunel, nici con-ctă, nici r cu unii care postau ultimele sale

nseuri. Uneori, pur şi simplu o maşinărie ne-noscută, numită echipa de comunicare, a pos-în numele ei. Să e personajul care colinda

ndva site-urile cu comentariile pozitive desprena Udrea şi o făcea mai bună, mai frumoasă

mai deşteaptă şi care, mai apoi, s-a dus să po-stească în direct la tv cum era plătit cu banin mână? Să fost psihanaliştii sau dizeuzele,

ismenele sau umbrele de la Tecuci? Dumne-u ştie! Ţara a fremătat de ecare dată. Televizi-le anunţau ce a mai zis Coana Joiţica, radiou- şi ziarele la fel, iar seara, moaca dogită a ce-care ne-a fost preşedine se ridica pe micul

an ca o cobră din păpuriş şi ne spunea lucuricare să ne crucim. Verzi şi uscate, adevărate şigite despre Victor Ponta, despre ce a făcut el

la Bruxelles când a înghiţit listuţa de la Barroso,despre Iohannis, despre te miri cine. În fapt, ma-rinarul nu vrea să obosească în uitare. Şi nici înpuşcărie. E fascinat de luminile rampei şi ale pu-terii iar Coana Joiţica, şi ea îmbătată de sinele ei blond, o ţine cu însemnările pe Facebook. S-aprostit ţara prin reprezentanţii sau prin repre-zentantele sale cu microfoane? Toată media sereduce la recircularea numelor Băsescu şi Udreaşi la propoziţiile lor ţipurite? Sau asta o lumeade azi!? Nu mai organizezi evenimente, nu mairedactezi nici un material, nu mai scrii cărţi, numai citeşti nimic în afară de traducerea dialogu-rilor din lme, nu mai construieşti nici o strate-gie. Zici două vorbe şi le postezi pe Facebook.Ca frizeriţa, ca tractoristul, ca nea Gheorghe, fe-ricit să-l bage şi pe el prietenii în seamă şi să sehlizească la ultimele sale fotograi de la prăjitulmicilor. Asta este dezbaterea despre viitorul Ro-

mâniei? Numai atâta mai poate duce presa dinţara noastră? La atât se rezumă politicienii şi su-ratele lor în încercarea de a pune mâna pe pute-re? Asta-i toată agenda publică a ţării noastre? 

Tărăboiul făcut de Udrea şi Băsescu nearată ce agendă debilă are ţara şi cât de tare sepoate concentra lumea cu pretenţii şi pe ce subi-ecte şi fenomene! Postează Coana Joiţica o altădeşteptare decât cea din penitenciar, una în patcu puf, în complexul lui Ion Ţiriac, loc la care aadăugat şi ea un spa ca să-şi bucure oasele, avemun eveniment naţional. Nu de alta, dar nu carecumva să ratăm interjecţiile de porumbiţă şi pro-poziţiile sale de jurnal adolescentin. De bună

seamă că ea cu tot felul ei de a şi cu toate încli-naţiile sale de actriţă fără şcoală se bucură şi chi-

ar crede că ne trage pe sfoară. Toţi îi sorb imagi-nea şi inteligenţa, toţi o invidiază, toţi vorbescdespre ea. Numai oale şi ceşti cu chipu-i gingaşnu se vând. Toate îi dau impresia că e mai cevaca Eva Peron care luminează balta şi salveazăsărăcimea. 

Cam aşa rămâne ea în centrul atenţei iarfostul nostru preşedinte o apără. El, galant, refu-giat cu ica şi nepoţii la Scroviştea, gata să decla-re orice, să se înjure inclusiv pe sine, completea-ză acest peisaj de prost gust, blocat în jurul uneipoveşti de mahala politică. Amândoi vor televi-ziune, vor zgomot, vor atenţie, inclusiv audienţăşi glorie. Altfel nu mai rămân decât procuroriicare să-i caute în conturi, în deplasările lui Cocoşşi Blejnar şi în învârtelile Coanei Joiţica. Lor leconvine. Câtă vreme nu au partid şi nici o insti-tuţie care să-i ajute, circul acesta cu echipa de

comunicare, cu reducerea României la postărilepe Facebook ţine loc de viaţă politică şi de dez- batere serioasă. Şi cu un pic de exagerare, ţineloc şi de program PNL şi de ”România lucrului bine făcut” a lui Klaus Iohannis. 

Cine-i de vină pentru această înglodare înneputinţă? Ei doi? Nici vorbă!? Noi că îi băgăm în seamă, presa pentru că e plină de oameni decalibrul lor (sau mai nemernici şi mediocri decâtei), profesionişti ai nimicului care se spânzură depropoziţiile şi de postările lor. Nimicologii facdin cele două mediocrităţi lustruite primele su- biecte ale Românei. Şi ţara, în întregimea ei, frea-mătă de plăcere şi geme de ridicol că nu poate

rezista la nici o altă discuţie serioasă despre al-tceva decât despre Udrea şi Băsescu. 

ARTA ADULTERULUI Teatrul de Artă din Deva-17 mai 2015 ora 19:00 

O poveste nebună, în ultimul moment vila de lux este transformată într-o pensiune de cătrecei doi îndrăgostiţi care sunt în pericol de a prinşi! 

Timp de zece ani, Jean-Francois Moncey îşi minte soţia că este îndrăgostit de munca lui carese desfăşoară la o pensiune de pe Riviera Franceză, de fapt el îşi petrece timpul alături deamanta lui Magali care are o vilă superbă în sud. Soţia lui Jean-Francois decide la un moment,să petreacă weekend-ul împreună cu soţul ei şi îl anunţă telefonic că ajunge într-o oră la pensi-une. Totul se transformă în haos din acel moment, vila de lux ajunge pensiune iar Magali setransformă în recepţioneră. O nouă producţie a Teatrului de Artă Deva,  Arta Adulterului, re-gia şi scenograa Marius Oltean.

 Adulterul a evoluat de ceva timp, aproape că a devenit o ştiinţă. Ce spun eu o ştiinţă, oartă! Poţi foarte bine să duci o viaţă paralelă şi să rămai totuşi elegant. Uite, ne întâlnim de-aproape un an şi nevasta-mea nu a aat nimic , sunt cuvintele lui Jean Francois personajulprincipal al acestei piese, interpretat cu mult aplomb de Mihai Panaitescu, alături de AndreeaPascu, Roxana Olşanschi, Isabela Haşa, Mihai Feier, Cristina Lazăr, Daniel Dobruţchi, EugenMoraru, Delie Leontin. 

Regizorul Marius Oltean reuşeste cu mult talent să pună în scenă acest best seller care s-a bucurat de un enorm succes pe tot mapamondul. Cu rădăcini în farsa medievală, acest tip decomedie bulevardieră şi-a însuşit rolul de a propaga râsul, utilizând pentru asta o gamă largăde mijloace: situaţii comice abile, confuzii şi comic de limbaj. Această reţetă, este aplicată cu

ingeniozitate de către regizor în Arta Adulterului , adaptare dupa Pierre Chesnot. Spectacolul se adresează publicului tânăr și adult. Informaţii şi rezervări la nr. de telefon: 0766.068.728 

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 4/16Pagina 04

 

Câștigătorii

D in punctul de vedere almaghiarilor, nici un savant

nu a reuşit să explice cu adevăratconvingător unde a dispărut dinstorie aproape 1 000 de ani popo-ul român, misteriosul „mileniuăcut” din istoria noastră. Maghia-ii, hunii şi celelalte triburi migra-oare care s-au instalat foarte târziun Câmpia Panonică s-au grăbit

prin istoricii lor comici de mai târ-ziu să arme că ne-am retras la sudde Dunăre şi că ne-am abandonatpământurile, dintre cele mai bunedin Europa. Şi asta după o exis-enţă pe teritoriu neîntreruptă,

atestată ştiinţic, de vreo 8-10 mile-nii. Pământurile erau tocmai bunepentru ca ei să le ia în posesie fărăuptă, fără nici o opoziţie. Totuşi,

nu e mai puţin adevărat că pentru

un timp cât o istorie urmele scriseunt foarte puţine, iar cele impor-ante ne-au fost furnizate chiar de

cronicarii maghiari, deşi mărturiilearheologice abundă.

D e vreo 25 de ani, dacă nuchiar de vreo 40, începând

de prin 1975 deci, România a intratntr-un alt con de umbră al istorieiale, cu tendinţe agravate de dis-

pariţie. Dacă Nicolae Ceauşescu,un stalinisto-leninist dogmatic, ar ost înlăturat în 1975, adică după

două mandate de cinci ani, şi ar

ost înlocuit de un alt bolşevic, Ionliescu, mai brejnevist, chiar maigorbaciovist (glasnost şi perestroi-ka), alta ar fost România astăzi.Dar Securitatea zisă naţionalistă l-aapărat (şi s-a apărat !) cu dinţii pedictatorul în decădere. Ceauşescu aămas singur, prin voinţa sa şi a

clanului său familial, fără prim-

ministrul său informat şi util, IonGheorghe Maurer, fără idei perso-nale, fără viziune, dar cu un diabethandicapant. Nu l-am mai avutpe Ion Iliescu după 1989, cu celevreo patru mandate ale sale, două

mai scurte dar două întregi de pa-ru ani. Am fost scutiţi de medio-

critatea sa (criminală în acei ani !)de aparatcik cu şcoală la Moscova în anii ’50. Şi poate am scăpat,după 1989, şi de ul său politic,coruptul Adrian Năstase, şi poatechiar de marinarul infernal TraianBăsescu. N-a fost să e ! 

 Azi, cu toate zgomotele asur-zitoare ale presupusei de-

mocraţii de import, am intrat camdemult într-un nou secol anonim alistoriei noastre. Greşelile, laşităţile,incompetenţele, ratarea oportuni-tăţilor se plătesc, şi încă foartescump. Aproape nu mai avem re-laţii economice cu Rusia. Cele di-plomatice sunt pur formale, fărăsubstanţă şi fără consecinţe. Cum s-a ajuns aici într-un timp atât descurt? Colonialii euroatlantici neinterzic un alt comportament. Cu

Ungaria, relaţiile nu au fost atât de jos decât pe la începutul secoluluitrecut, înainte şi după 1918. Un po-litician maghiar din România ur-mărit de justiţie s-a refugiat la Bu-dapesta, iar guvernul maghiar re-fuză să-l trimită acasă. Ungaria, cucomplicitatea lui Călin PopescuTăriceanu prim-ministru şi a luiMihai Răzvan Ungureanu ministrude Externe, sub ochii binevoitori aiserviciilor secrete române, şi-a în-suşit cu tupeu şi iresponsabilitatemoştenirea Emanuil Gojdu. Unga-

ria a inventat astfel un casus bellicu România, poate ireparabil, com-parabil cu cele existente între Ro-mânia şi Rusia în ceea ce priveşteBasarabia şi tezaurul României.Relaţiile între vecini nu pot clădi-te pe trădare, rapt şi ultimatumuriteritoriale. 

M arele vecin de la nord şiest, Ucraina, a intrat într-o

epocă dramatică, chiar tragică aistoriei sale, sfâşiată ind de intere-se inavuabile de la Vest şi de la Est.Oricum, teritorii româneşti, Buco-vina de Nord, cu Cernăuţi, Trans-

carpatia cu Maramureştul de Nord,Basarabia de Sud, cu cele trei ju-

deţe – Bolgrad, Ca-hul şi Ismail – au fostadăugate forţat Ucrainei de putereasovietică (rusă), şi deci dialoguldintre cei doi vecini, România şiUcraina, a fost şi va rămâne dicilchiar dincolo de procesul cu InsulaŞerpilor şi platoul continental. 

M izeria şi micimea condu-cătorilor români de după

1989 e dată şi de lipsa de proiectnaţional pentru Basarabia, numităazi Republica Moldova. Ocialiiruşi spun de cîte ori au în faţă pa-trioţi români că ei sunt dispuşi sănegocieze revenirea Basarabiei laRomânia, dar vor să poarte negoci-erile cu reprezentanţi ai poporuluiromân, şi nu cu prepuşi români aiputerilor occidentale. Oricât de ma-chiavelici ar diplomaţii ruşi, în

aceste armaţii e o doză de adevărneluată în considerare de nimeni, în ultimii 25 de ani, la Bucureşti. 

 Austria, prin reprezentanţiisăi autorizaţi şi în interesul

său, s-a pus să ne hăcuiască şi pă-durile. Asta după ce a obţinut încondiţii dubioase (de la acelaşi co-rupt Adrian Năstase) petrolul şigazele româneşti. Dintre toate ţări-le apropiate, Austria este cea maiagresivă, cea mai violentă şi obraz-nică în relaţia cu România. O de-păşeşte şi pe micuţa ei soră imperi-

ală, Ungaria. Foarte probabil, Aus-tria se consideră reprezentantaGermaniei neoimperiale în aceastăparte a Europei. Atât Austria, cât şiUngaria sunt două ţări mici care se închipuie încă imperii, şi deci în-dreptăţite să procedeze imperial cumai înapoiata (din punctul lor devedere şi cu concursul trădătorilornoştri !) Românie. Ungaria Micăvisează chiar aberant să redevină, în dauna României, Ungaria Mare.Austria, ca şi Germania, semulţumeşte cu o exploatare econo-mică la sânge, fără pretenţii terito-

riale deocamdată. 

S erbia, cealaltă vecină şisoră ortodoxă, nu şi-a reve

nit încă după destrămarea Iugoslaviei, un dezastru orchestrat în primul rând de Germania, cu interesmai vechi mai ales în Croaţia. Nivelul de trai s-a prăbuşit în Serbiaasta după ce vecinii noştri reuşisersă se descurce admirabil în blestematul de comunism. Singurii prieteni adevăraţi care ne-au rămas învecinătate sunt fraţii noştri bizantini, bulgarii, dar tocmai pe ei nuştim să-i apreciem la justa lor valoare. Nu trebuie uitată, dintrapropiaţi, nici Grecia, aată azi înt-un labirint economic aproape fărieşire. Investiţiile greceşti din ultimii 20 de ani ne-au fost de mar

folos. Dar, desigur, istoria nu s încheie niciodată cu ultimele evenimente, oricât de răsunătoare ar acestea. 

D eşi am fost acceptaţi interesat (adică în interesu

lor!) în clubul euroatlantic, nu suntem nici măcar ultima roată la căruţă. Vocea României nu mai e ascultată de nimeni şi suntem acceptaţdoar la masa servitorilor, când nuni se aplică de-a dreptul un bocan în dos. Ambasadorii occidentadau lecţii cu voce tare Parlamentu

lui şi guvernului României, deşţările lor nu au câştigat nici un răz boi împotriva noastră. În schimbau reuşit să ne ocupe ţara prin serviciile noastre conduse de dragomani yesmen-i de teapa lui GeorgMaior, Mihai Răzvan UngureanuTeodor Meleşcanu etc., prin oengeuri populate cu fripturişti local jalnici. Personaje ca Monica Macovei, Laura Codruţa Kövesi, GeorgMaior, MRU par a cetăţeni ai puterilor coloniale racolaţi dintre cecare ne vorbesc limba. Ca în Africsubsahariană.

Quo vadis Romania ?

 Petru Romoșan 

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 5/16 Pagina 05 

Interviu inedit despre umanitate și ONG -uri cu preotul

Constantin Necula 

Așa cum nu exișta vara fara furtuni, nici viata nupșita de necazuri. Deșeori imprevizibile, încer-ile vietii ne pot copleși într-atat cat șa nerdem și șperanta ca o mai putem lua vreodata

la capat. Și totuși, în aștfel de momente Dumne-u ne întinde o mana de ajutor prin oamenii carepot trece indiferenti pe langa noi, acei buni șa-rineni pentru care miloștenia nu e un cuvant

haic, ci o realitate mereu actuala. Daca o fac per-nal șau daca își ofera timpul șau banii prin inter-diul unei organizatii non-proit, conteaza maitin. Important ește ca șunt ala turi de cei alati înre nevoie! Unul dintre ei ește preotul Conștan-Necula, conferentiar la Facultatea de Teologie

todoxa „Andrei Ș aguna” din Șibiu. Invitat la Simpozionul Național de Pedagogieeștină, desfășurat la București în perioada 27 9 aprilie 2015, părintele i -a dedicat lui Gabrieldor cele 10 minute de pauză pentru a ne ex-ca de ce este importantă milostenia în viațaastră. Gabriel Tudor (Asociația “Salvează o in-ă”): Vorbim astăzi despre milostenie și

birea aproapelui, în special din perspectivaelor caritabile. Care este rolul milosteniei înța iecăruia dintre noi? 

Preotul Constantin Necula: Șa ne apropie demnezeu. Dumnezeu e miloștiv în primul rand.e nu miloștivește în numele lui Dumnezeu nu șeoștivește nici de șine! E un fel de canal deatura fundamentala între mila lui Dumnezeu și

ercitiul tau de a i ca Dumnezeu. te milostenia o datorie sau o simplă alegere? 

Eu cred ca e o alegere deloc șimpla, pentru ca decare data, nu-i așa, șe întampla dupa ce ai dat 2la un amarat, cand te duci șa -ti cumperi primul

oduș din primul magazin, conștati ca îti lipșeșc 2Adica ește o alegere care are în șpatele șau în-

deauna ișpita de a crede ca ai dat proșt, ca ai datui care nu era vrednic de cei 2 lei, dar în aceeașișura ește și un efort de a te șaraci pe tine dea ce ai vrea șa ai. Și atunci devine un exercitiurem de complex, deloc șimplu. nd spunem „milostenie”, primul gând carevine în minte sunt… banii. Este milostenia

ar un ajutor inanciar sau ceva mult de atât? 

Eu cred ca e mult mai mult decat atat pentru cașpatele banilor e o mana care șe întinde, șuntte ochi care te priveșc, șunt cei la care ajung înal acești bani. Eu lucrez de cativa ani buni înatia aceașta cu dependentii de alcool și de drog,n act de miloștenie șa îi ajuti! Multi bodogane și

un: „Ce, chiar cu betivii ti-ai gașit și tu șa facia?”, dar e frumoș pentru ca în momentul candîntorc acașa vin împreuna cu familia lor, iar în

milia lor ește și copilul pe care îl iubeșc, iar copi-tine în brate un cateluș, adica șe reștaureazamoșul familiei, și așta e un lucru foarte impor-t. Cine este „aproapele nostru”? 

E grea întrebarea… Mantuitorul șpune ca aproa-e noștru ește oricine dintre aceia care șe apro-de noi. 

Vă întreb pentru că trăim într-o lume în careriera spațiu-timp se depășește tot mai multacum, datorită internetului mai ales, poate iproapele nostru” o persoană dintr-o altă ța-

de pe un alt continent sau poate chiar de oă religie? 

Acum, de exemplu șirienii decapitati de ișlamicimai șunt aproapele noștru, șunt șintii noștri.

menii care șufera în orice regiune a lumii șuntbiect de rugaciune și, nu în ultimul rand, eu credși cei care șcrașneșc din dinti de ura împotrivaaștra șunt șubiectul rugaciunii noaștre și atuncioapele meu ramane tot acela care ește șubiectugaciunii mele. Sfântul Apostol Iacov spune „Credința fărăte este moartă în ea însăși”. În ce măsură

ele caritabile pot i o dovadă sau unarometru” al credinței? 

Șa nu ie proiecte de genul „luam dintr-o partecolata șa dam în cealalta, facem pungulite”, ca

noi ne-am cam obișnuit așa, șa lucram etanș. Eș-te foarte important șa întelegem ce vrea șa nezica Hriștoș de iecare data prin aceșt dar. Vreaușa șubliniez un așpect: caritatea avand ca funda-ment real credinta nu șe împlinește decat atuncicand șporește caritatea celuilalt de langa tine, îlobliga și pe celalalt șa șimta ca din bucata lui depa ine poate șa mai hraneașca un om și un ca ine. 

Ce avem de câștigat dacă suntem milostiviși ne pasă de cei neajutorați? 

Mantuirea! E limpede, cine nu e miloștiv nu șemantuiește. Acuma, pretul e cam mare dar merita! 

Dumnezeu ne avertizează să facem în așa felîncât „să nu știe stânga ce face dreapta!”. Ceînseamnă acest lucru dacă vorbim de gesturifrumoase, de fapte bune făcute prin intermedi-ul unui ONG, unde totul poate i transparent.Pierdem valoarea sau răsplata milosteniei? 

In niciun caz! Eu cred ca și Bișerica trebuie șaie un pic mai tranșparenta în miloștenia pe care oface. Un exemplu șimplu: luni de zile, pe Facebookam foșt „chinuit” de un nene care îmi șpunea ca eln-are nevoie de fraze ca șa -i șpun ca Bișerica lu-creaza, ci de cifre. Am început șa-i poștez caminulde batrani din judetul Șalaj, faptul ca EpișcopiaDevei a lucrat la îmbuna tatirea calitatii vietii într-

un șpital, au foșt copiii din Bucium de la noi din

Fagaraș care au adoptat bunici, pana cand a aparutinclușiv raportul Patriarhiei Romane, unde 19,5milioane de euro au foșt date pentru așiștenta șo-ciala. Și atunci, într-adevar omul a rașpunș cu reș-pect. Avem nevoie șa le șpunem oamenilor undeșunt banii de care șuntem învinuiti ca îi luam de lapopor! 

 Așadar, preotul și levitul nu mai trec nepăsă-tori în zilele noastre pe lângă omul tâlhărit… 

Șunt cazuri nefericite în care o fac așa, dar decele mai multe ori preotul și levitul șunt ta lharitii. 

Cum facem să im buni samarineni, cândpoate și noi ducem o viață în care nu ne-ar stri-ca puțin ajutor? Când putem spune: „Am preapuțin încât să dau și altuia!”? 

Nu cred ca exișta o aștfel de limita de joș a bu-natatii. Bunica mea era o femeie extrem de șaracași de iecare data tot mai gașea un cartof undeva,așcunș în camara. Deci, eu cred ca trebuie șa imlipșiti de orice fel de bucurie ca șa nu mai avem ceda. Azi-dimineata, cand veneam șpre șimpozion,un nene m-a rugat șa-i dau banuti, n-aveam cum șama mișc în șituatia așta. Era vanzator de lori și i -

am șpuș: „Uite, n-am bani, dar îti dau binecuvanta-rea șa îti vinzi toate lorile!” Acum, în pauza, a ve-nit șa-mi șpuna ca le-a vandut pe toate. O binecu-vantare șa-și faca bine treaba nu e o miloștenie? 

În Asociația „Salvează o inimă” există tinerivoluntari care-și oferă timpul pentru a ajutacopii grav bolnavi să aibă o șansă în plus la via-ță. Este și aceasta o formă de milostenie, nu -iașa? 

Așta înșeamna șa-i dai inima ta celuilalt, care ebolnav de inima! Noi trebuie șa ne învatam ca ini-ma noaștra daca bate pentru cineva, pe a celuilalt oface șa bata mai bine. Știu șigur din șituatia bolna-vului de pe patul de șpital, dar și din șituatia omu-

lui care ajuta oamenii din șpital ca oamenii nu tre-buie oboșiti cu miloștenia, dar trebuie înșotiti panadeparte, pana șa ie dincolo de orizont. 

Dumnezeu care ne dă tot ceea ce este bun ne-a dat iecăruia câte un talant. Pasiunea investi-tă într-un scop caritabil poate i considerată o„înmulțire a acestui talant”? 

Pașiunea nu în șenșul de patima, da. Dar candhobby-ul tau devine patima ta… cu patima nu potiface ajutor! Nu poti șa ii pa timaș, încrancenat și șada ruiești ceva care șa dezîncranceneze. 

Ce credeți că i-ar motiva pe tineri să dăru-iască mai mult din timpul și banii lor pentru a-iajuta pe cei sărmani? 

Șa vada realitatea! Eu aș propune școlilor șamearga din cand în cand cu copiii aștia mai nara-vași prin cate un penitenciar șa-i vada pe copiiicare au luat -o pe coaja ca n-au foșt cuminti, șamearga prin șpitale, șa ajute la șpalat pe joș, șa mai

puna cate un geam, șa curete cate un parc… Adicatrebuie puși în șituatia de… și aratat ce șe întam-pla. Am ștat zilele aceștea într-un cartier mai mar-ginaș al Bucureștiului și m-am ștrecurat șeara

printre oameni și, poveștind cu ei, i-am vazut cedișpuși erau șa ajute. Extraordinar! Din bucata depaine pe care am împartit -o împreuna și ne-amfacut șandvișuri, au mai gașit la un moment dat șipentru celalalt care ș-a adaugat. Și am poveștit ca-te în luna și în ștele, am poveștit cu oamenii pe ca-re nu îi baga nimeni în șeama. 

E adevărat că oamenii care trec prin greutățiîi înțeleg mai bine pe cei suferinzi și îi ajutămai mult? 

Uneori da, alteori ba. Uneori li șe marește rauta-tea, depinde cum își așuma aceașta greutate. Șuntoameni care tocmai pentru ca au trecut prin greu-tate nu mai șuporta pe nimeni și îndeparteaza ori-ce fel de iertare pentru lumea din jur și Dumnezeulcare tine lumea. 

Din cauza anumitor cazuri de fraudă din tre-cut, sunt numeroase asociații umanitare acumcare se luptă din răsputeri să câștige încrede-rea românilor. Cum credeți că putem depășiprejudecata potrivit căreia toate ONG-urilesunt saci fără fund și niciodată nu știi undeajung banii pe care îi donezi? 

ONG șe numeșc și cei care dau din gura și ceicare munceșc. Ar trebui pentru ONG-urile caremunceșc pe bune și ajuta oamenii șa nu aiba ace-eași denumire. Eu nu pot șa alatur, de exemplu,AȘUR-ul de așociatia care a conștruit un șpital,pentru ca nu vad nimic ieșind din mana lor. Șiatunci eu cred ca și unii și ceilalti trebuie șa aibaaceașta reșponșabilitate de reștartare a șoftuluicomunicational catre lume. Ește și problema Bișe-ricii. Noi înșine trebuie șa șpunem lumii ce șe în-tampla cu ceea ce facem! 

Pentru că suntem în Anul comemorativ al

Sfântului Ioan Gură de Aur, aș dori să încheiemcu un îndemn al acestuia către toți creștinii:„Dă banii tăi lui Hristos, căci mai fericit este ada decât a lua!”. Practic, citându-L pe Mântui-tor, Sfântul Ioan ne îndeamnă să-i ajutăm pesăraci, cu care Domnul se identiică… 

Mi-ar place șa avem atati Hriștoși cati șaraciavem. Din nefericire, șaracii noștri șunt unii dintreei atinși crunt de lene, de aceșt „Dolce far niente”al așigurarilor șociale. Zilele trecute citeam într-oștire ca într-un judet din tara 3 din 5 oameni aș-teapta în iecare zi șa ie șuștinuti de ștat. Șunt„angajatii” Directiei pentru Protectia Șociala. Oaștfel de șaracie nu ește șaracia în care Ș-ar înveș-manta Hriștoș! Hriștoș Șe înveșmanteaza în șara-cia pe care eu am guștat -o în zilele trecute de la unbatran care m-a rugat șa-l ajut șa cumpere Pam-perși pentru șotia lui care ește bolnava la pat șichiar nu șe poate ridica. A doua zi de dimineata,pentru ca nu putea șa-mi aduca banii – nici nu i-amcerut, Doamne ferește! – a venit și mi-a aduș unceai ierbinte pentru ca a vazut ca șunt oboșit. Aș-tea-ș geșturile în care nu mai știi cand dai și candprimești. Ceaiul ala a facut cat șute și șute și șutede medalii! 

Semn că există întotdeauna o răsplată pen-tru binele făcut… 

Șemn ca tot timpul e Hriștoș acolo! *** 

Părintele Constantin Necula este unul dintre ceimai îndrăgiți slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române,mai ales în rândul tinerilor. Este doctor în teologie,a publicat zeci de cărți și predă la secția Catehetică-

Omiletică a Facultății „Andrei Șaguna” din Sibiu. Asusținut nenumărate conferințe și simpozioane pediverse teme în marile centre culturale ale țării, în-tre care: București, Cluj, Iași, Timișoara, Oradea,

Craiova și Brașov. De asemenea, participă la emisi-uni de radio și televiziune, unde face misiune printalentul oratoric și prin spiritul dedicat problemelorvremii. 

Omul milostiv, mâna lui Dumnezeu întins ă  spre cel suferind  

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 6/16VORBA se ascultă dar se şi citeştePagina 6  

Iată, niște parlamentari românir să schimbe în Codul penal sin-ma “suspiciuni rezonabile” cutagma “indicii temeinice” ca pre-să pentru arestarea preventivă. Se pare că nimeni dintre cei carerează pe banii contribuabilului

erican la Ambasada SUA de lacurești, nu i-a spus domnuluiompson că potrivit hotărârilorDO, sursă de inspirație și pentrudul penal român, “arestarea pre-ntivă se poate dispune numai da-există indicii temeinice care să

nducă la suspiciunea rezonabilăo anumită faptă penală a fost co-să”. Lucrul este oricum subânțe-întrucât pentru orice om rezona-suspiciunea nu poate rezonabi-decât dacă se bazează pe indicii

meinice. Așadar, mult zgomotntru nimic. Problema nu este îndul penal ci în rătăcirea minții

ocurorilor DNA; sau mai exact înlinația spre abuz a acestora. Înotirea abuzului vede, deci, Deanompson cheia succesului în luptacorupția. Diplomatul american mai esterijorat de asemenea întrucât alți

rlamentari vor să legifereze regu-ca în cazul arestului preventivătușarea să se aplice numai celor

nuiți de comiterea unor infracți-i cu violență sau de intenția de atruge probe. DNA susține că astaputea îngreuna lupta împotrivaupției, întrucât corupții nu sunt

i violenți și nici totdeauna dori-i ori în măsură să distrugă probe-(mai ales atunci când arestarealoc la ani buni după începerea

chetei). În ce fel încătușarea învi-ților a căror vinovăție este încă

dovedită facilitează urmărireanală rămâne un mister. Asta nu-i dacă în punerea cătușelor nu

dem un act de tortură morală șică apt a smulge celor în cauzărturisiri – recunoașteri sau de-nțuri. Așadar, ambasada ameri-nă este îngrijorată că Parlamentul

României legiferează măsuri careexclud folosirea torturii în anchetapenală. Asta în contextul reinamă-rii scandalului așa-ziselor centre dedetenție CIA din România, create,zice-se, pentru a-i tortura în voie peteroriștii care în condițiile legii ame-

ricane nu ar putut supuși unorasemenea tratamente în SUA. Îngrijorări similare au determinat

desigur misiunea condusă de DeanThompson ca acum ceva timp să îianunțe pe parlamentarii români„veniți disciplinat” spre a solicitaaprobarea în vederea adoptării uneilegi care să elimine confuzia dintrelobby și tracul de inuență, căSUA, țara care a inventat lobby-ul,consideră că România nu este încăsucient de matură pentru a avea oasemenea lege. Aceasta în condițiile în care, oricum, numai incompeten-ții sau cei de rea credință pot punesemnul egalității între comercializa-rea persuasiunii profesionale în sco-pul promovării unui proiect corect(avocații o fac în ecare zi) și traca-rea ascendentului personal (publicsau privat, real sau iluzoriu) asupraunui funcționar public pentru a-lface să își exercite atribuțiile de omanieră anormală. Așadar, în con-dițiile în care legea respectivă nuurmărea dezincriminarea unor faptede corupție ci înlăturarea confuzieicu privire la natura licită a unoranumite servicii comerciale, precumși disciplinarea prestării acestora. 

Toate inițiativele legislative lacare ne referim sunt evident de nu-anță și au un cracter mai mult sim- bolic. Într-o lume normală în carelegea se interpretează și aplică cu bună credință și bun simț precizăriprecum cele menționate anterior nusunt necesare. De aceea ele nici mă-car nu garantează eliminarea actua-lelor abuzuri. Pentru un magistratnerezonabil simpla lui bănuială esteun indiciu temeinic. Dacă unii oa-meni nevinovați au fost condamnațiexclusiv pe baza unor „rațio-

namente logico- juridice”, cu atâtmai mult s-ar putea dispune arestăripreventive pe baza unor raționa-mente similare. Totul depinde de„logica” celui care ia măsura. Deasemenea, nu trebuie nici o lege ca-re să reglementeze utilizarea cătușe-

lor ci bun simț și eventual, un bunministru al justiției care să înlăturepe cale administrativă abuzul de încătușare sau un adevărat CSMcare să sancționeze transformarea încătușării dintr-o măsură de sigu-ranță într-un act de tortură. În ne,nimic nu îl împiedică pe un magis-trat profesionist de bună credință și bun simț să facă distincția între lob- by și trac de inuență, chiar și înabsența unei legi speciale. Din păca-te bunul simț nu poate legiferat; îlai sau nu îl ai. În timp ce buna cre-dință este un standard juridic nede-

terminat al cărui conținut se de-nește numai în contextul ecăruicaz concret, în raport de nivelul decultură și civilizație ale celui chematsă îl respecte și ale societății căruiaacesta îi aparține. 

În concluzie asemenea schimbărimai degrabă simbolice nu au cumpericlita lupta împotriva corupției.Se pune întrebarea în ce măsură elepericlitează securitatea relației ro-mâno-americane? Evident că elesunt în mod obiectiv ultima grijă aWashingtonului. SUA sunt implica-te acum în războiul cumplit cu Sta-

tul islamic și au de rezolvat dispute-le cu Rusia legate de arhitectura desecuritate în Europa de est. În acestcontext America are nevoie de oRomânie demnă și senină iar nu deuna îngenuncheată care scrâșneșteprintre dinți înjurături antiamerica-ne. Atunci de ce a simțit nevoia în-sărcinatul cu afaceri american laBucurești să se agite prin Parlament,Președinție și Guvern, făcând valuri în presă?!!! 

Nevolnicii politicieni de la Bucu-rești, mai preocupați de salvarea

pielii lor decât de salvarea țării, arputea da înapoi aplicând o nouăumilință poporului român. O umi-lință pe care românii o vor pune însă pe seama SUA. Tocmai aceasta

va săpa la rădăcina parteneriatuluiromâno-american. Deja, Președintele Johannis, pus

sub presiune și speriat să nu ajungățintă, a făcut pasul greșit confun-dând un proiect legislativ în dezba-tere parlamentară cu o lege trimisăspre promulgare și grăbindu-se sădeclare că nu este de acord cu pro-punerea de amendare a Coduluipenal. Neinspirată, nefondată și ne-constituțională această declarațieriscă să aducă fără nici un sens rela-ția dintre Președinție și Parlament în pragul conictului inter-

instituțional dar și mai grav, să es-cladeze americanofobia românilor. De aici vin următoarele întrebări:

1. Este Dean Thompson incompe-tent, iresponsabil sau cu problemede discernământ? 2. Este DeanThompson intoxicat de personalulambasadei (rămas de la ex ambasa-dorul Gitenstein) sau de contactelelui românești (selectate numai dintr-

o anumită parte a societății)? 3. Lu-crează Dean Thompson pentru unalt stat decât SUA? 

Scriu aceste rânduri cu revoltă și îngrijorare. Gestul lui Dean Thom-

pson nu este doar nociv, provocatorși umilitor. El este mai ales inutil.Tocmai de aceea este suspect. Chiarnu poate face Departamentul deStat nimic pentru a trimite în Româ-nia diplomați pe măsura mizei geo-

strategice a acestei țări sau măcarpentru a-și instrui trimișii așa cumse cuvine? 

România va trăi și cu actualulcod penal. Parteneriatul americano-

român nu va trăi cu demersuri caacelea ale domnului Dean Thom-pson. 

Concursului Național “Nicolaus Copernic”,desfășoară în perioada 19 februarie – 24 sep-

mbrie 2015. Competiția are rolul de a încurajaeresul elevilor din învățământul preuniversi-pentru astronomie și pentru știință, de a le

nsolida cunoștințele deja existente și de a for-altele noi, precum și de a le pune în valoare

itățile creative. Concursul este organizat de către Asociația

cular-Umanistă din România (ASUR), în par-eriat cu Agenția Spațială Română (ROSA),ERO România, Agenția Spațială EuropeanăSA), Institutul Polonez din București și Insti-

tutul Astronomic al AcademieiRomâne. Parteneri media: Hot-news, Știință și Tehnică, RadioRomânia Cultural.... 

Colegiul National AurelVlaicu Orastie participa cu oechipa formata din 5 elevi con-dusa de elevul Moldovan Ho-ria si Sibisan Lavinia,Perta Da-vid,Pandariu Madalina si Apa-tachioaie Daniela coordonatide prof Giurgiu Margareta. 

Echipa Zenith. 

Proiect NICOLAUS COPERNICUS 

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 7/16agina 7

 

Ce titlu să-ţi mai pun… 

Brambureala dedusă din ipocrizie şi falsi-tate la cel mai înalt grad al evidenţei, în

ncubinaj cu hăituiala arestărilor dar şi inexpli-bilitate brusc-dez-arestărilor, conduce la întă-ea convingerii că-n ţara asta mai trăiesc doarmenii cinstiţi din patriotism, obişnuinţă orionştienţă, alături de tagma hoţilor şi desigurnui imeeeeens aparat represiv de tip pur sta-st, asimilat epocii digitale cu interceptări ne-

nuite şi desigur nelimitate, care digeră şi re-rgitează după voie tot ce are la-ndemână şi la

depicior mai ales, după mândru-i chef.

 

Mi-a atras atenţia de astă dată, nu vreo ştiredenţioasă ori exagerată, prost gândită, redac-ă sau transpusă pe ecranele teveului sau/şi pertie ori net pe care suport o el. Şi nici oa-ce comentariu de doi bani găuriţi, de niciorte, c-o antenistă ori de pe labeunu. Ci pursimplu îmi pare idioată şi în deplină concor-nţă cu noţiunea de batjocură, o aşa-zisă recla-, sau nu ştiu cum să-i zic, apărută ca măgaru’ceaţă. Iniţiată şi plătită de către măria-sa

NAF. 

Ce iaşte şi paşte la mintea românului îm-pricinata debil debitata… „România

ncţionează cu taxele tale”. Păi, hai să ne-

legem, România în primul rând nu preancţionează că biata de ea n-are cum. E din pă-e o colonie unională uitată intenţionat la coa-

da vacii ş-aia una nebună ind. Ocupatăla concurs de tot felul de interese ue şiamericane; şi ruseşti! România a trecutdemult sub limita cotei de avarie, e pefaza descendentă existenţială din toatepunctele de vedere omeneşte, economi-ceşte şi politiceşte posibile. 

Oţară în care când ai apă n-ai cu-

rent sau invers, tot la săptămână,pe motiv de meseriaşi guguştiuci caresapă pe unde-i apucă în loc de unde tre- buie, la care se adaugă sistemul învechit zice-se înnoit de mântuială dar pe şpăgi; în care bine c-

avem telefonie de ne ţârâie greierii-n cap, şi in-

ternet chiar dacă din doi în doi, dar cam atât, încât am duce-o relativ bine-n spaţiul virtual,timp în care în realitate o ducem de la prost spre îngrozitor. 

Culmea naibii e însă că toată tărăşeniaasta cu funcţionarea României (corect ar

fost: funcţionăreala, ori plimbatu’ hârtiilordeodată cu datu’ din vârfu’ cozii), îi e aruncatăromânului pe post de egmă-ntre ochi. Cică, săe mulţumit că prostia la rang de lege se petree-ce întocmai pe banii lui! Ptiu, re-ar a’ dracu’!Adică fraieru’ român plăteşte, deci logica ANAFzice că fraieru’ român trebuie să e şi mulţumitpentru asta. Pentru ce?; pentru harababură, pen-

tru incompetenţă şi desigur corupţie cât PalatulParlamentului cu Palatul Victoriei şi cu pirami-dele egiptene şi aztece la un loc, bonus Statuia

Libertăţii şi Turnul Eiel. Ptiu, Ptiu!  Addenda: Nicio ocazie scăpată a udreissimei

de-a-şi pomeni băssisimu’, cu atât mai mult la

eliberarea de după gratiile puşcăriei, în perspec-tiva panoramică a penthouse-ului de lux. Dupăce oaia creaţă devenită din linsa prezidenţială,’şi pomeni ciobanu’, rămâne de văzut, de citit,de inspirat şi expirart. S-o scos-o ăla de pe ze-ghe?; cu ce i-a mai rămas din tot mai puţina-iinuenţă malecă asupra justiţiei nu-i aşa inde-pendente… Să-i eliberat locul puşcăriabilului băsescului traianului, aş -nţeles, dacă n-ar fost vorba despre o-nchisoare de muieri… Să fost superextaz superexcitaţie desigur neuronicăpur mult-gândită-amânată la vizitele iubirii ovreme pusă la păstrare de nevoia penală… Măgândesc că ar putea cert un singur lucru, şi

anume: udrissimei i-

a rămas un singur neuron, băssisimu’. Precum probabil şi ăluia, reciprocAleluia! 

Slavă Domnului, MajestateaSa, Regele Mihai al României

ieşte! Este ultimul supravieţuitorntre conducătorii de state, caredecis soarta omenirii în cel de-alilea Război Mondial. La Palatulsabeta a fost sărbătorită, dumini-ziua de 10 mai, readusa la ran-

de zi naţională. Şi, totuşi, Ro-nia, deşi are un rege, nu este onarhie. Oare de ce? 

Pentru a răspunde la această în-trebare, cred că este inte-

ant pentru cititori să ae de cea de 10 mai a redevenit, pentruma dată după multe decenii, onaţională şi de ce, totuşi, nu estecea mai importantă sărbătoare amânilor. Aşa cum a fost pânănd Majestatea Sa a fost forţat, cutolul la tâmplă, să părăseascăa, al cărei suveran a fost şi este.

Răspunsul, extrem de succint, la întrebarea de mai sus este că toţicei care au fost şi mai sunt comu-nişti au fost şi sunt duşmani ai mo-narhiei. Ei l-au alungat pe Regelenostru. Ei au încercat să şteargăcele mai luminoase decenii de ar-mare a României, ca una dintre

civilizaţiile europene de prim-

rang.Eu sunt cei care au instaurat repu- blică. Ei sunt cei care au consideratcă ziua în care România şi-a căpă-tat, după uriaşe sacricii, indepen-dentă, ziua de 10 mai nu merită sămai e menţinută drept cea maiimportantă zi a românilor pentrucă, nu-i aşa, comuniştii fuseseră ceicare au închinat tara Moscovei? Şi,apoi, au subjugat-o propriilor inte-rese. Iar astăzi, tot urmaşii comu-niştilor sunt cei care, în Parlamen-tul României, s-au opus atunci

când senatorul Puiu Hasoi împre-ună cu mulţi alţi parlamentari libe-rali, între care m-am numărat şi eu,a încercat să facă din ziua de 10mai, din nou, ceea ce a fost cândva.Şi ceea ce se cuvine să e. Cea maiimportantă sărbătoare a românilor.Şi s-a opus PSD împreună cu parla-mentarii coaliţiei aată la guverna-

re. Ceea ce totuşi s-a obţinut, şi nu

este chiar puţin, este ca ziua de 10mai să redevină, totuşi, o zi de săr- bătoare naţională. 

Realitatea descrisă mai suseste relevantă pentru moti-

vele care fac, astăzi, din Româniaun stat ciudat. Care îl venerează,din ce în ce mai mult, pe RegeleMihai, şi, totuşi, refuza să între-prindă cele necesare pentru a rea-duce monarhia la locul cuvenit. Aufost doar câteva decenii care auschimbat, cu desăvârşire şi într-omanieră care nu a mai putut în-

toarsă, nici măcar de Moscova, des-tinul acestei ţări. Au fost deceniilepe care le-au trăit romanii subdomnitorul şi, apoi, Regele Carol Işi sub Regele Ferdinand. După careau urmat vremuri tulburi, caracte-rizate prin ascensiunea, în Europa,a nazismului şi abandonarea Ro-mâniei de către marile puteri, odramă din care tânărul Rege Mihai, în ciuda gestului sau înţelept, cura- jos şi eroic, nu ne-a mai putut sal-va. Sub comunism, deşi circa 90%dintre români erau monarhişti,

acest raport, trep-tat, s-a inversat. 

Propaganda şi-a atins ţinta. Ea alucrat prin dezinformare, denigra-re, printr-o grasă falsicare a istori-ei. Noi nu avem, astăzi, un rege

pentru că majoritatea cetăţenilorRomâniei sunt republicani. Iar eisunt republicani pentru că sunt, încontinuare, o masă de manevrădezinformata. 

Deşi îl respectăm şi îl vene-ram pe Regele Mihai şi, în

ciuda faptului că ziua de 10 mairedevine zi naţională, ce consta-tăm? Că cetăţenii României, în con-tinuare, învaţă o istorie falsă. Nuneapărat de la un ticălos ca TraianBăsescu. Ci, culmea, chiar din ma-nualele de istorie, din întreaga isto-riograe a ultimelor decenii, în care

prea puţin li se preda romanilorlecţia exemplară a monarhiei şi amonarhilor romani. 

Dar dacă ştim acest lucru,atunci ştim şi care este so-

luţia. Pe de o parte, o informarecorectă a populaţie, iar pe de altăparte, şi, abia apoi, un referendumconstituţional, absolut necesar, princare romanii să e întrebaţi ce do-resc. Aşa cum se cuvine. Iar ei sărăspundă. Vor monarhie sau vorrepublică? Până atunci, avem şi nuavem un rege. 

Sorin Roșca Stănescu 

E ’vanghele dupî d -aldele’ Daniel M arian

 

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 8/16Pagina 8  

EPORTAREA GERMANILOR 

„În cererea sa de armistițiu de25 august 1944 către aliați, prin

mbasadorul său la Ankara, Ale-ndru Crețianu, Guvernul românlui Constantin Sănătescu a pro-

us «completa expulzare a germa-lor de pe teritoriul României».eabă cât se poate de urâtă, pe ca-a făcut-o Ceaușescu mai târziu…

a măsură pregătitoare, preconizaMinisterul de interne ar putea săregistreze pe toți germanii civilire au împlinit 16 ani, atât bărbațit și femei, și în realitate atât cetă-nii străini (mai ales unguri), cât șirsoanele care făceau parte din

Grupul Etnic German», prin ur-are germanii (Ministerul de inter-, decretul 12.500; 27 august 1944).inistrul de externe Grigore Nicu-scu-Buzești își dăduse consimță-ântul aliaților prin delegația ro-ână, care va semna armistițiulncheiat la 12.9.1944), aându-se laoscova, măsură care a premersțiunii de deportarea germanilor

din România în Uniunea Sovietică.Toți bărbații între 18-45 ani, iar fe-meile între 18-35 de ani, au fost tri-miși la munca de reconstrucție înU.R.S.S. Nici în acest caz n-a existatun criteriu politic sau de clasă, indtrimiși chiar și comuniști și antifas-ciști germani care abia ieșiseră din închisori. Ce acțiune generoasă,atestând OMENIA românească.

Culmea, rușii au avut o altă părere.Deși Gheorghe Gheorghiu-Dej acerut expulzarea etnicilor germani,Stalin s-a opus unei asemenea mă-suri, dar a acceptat lipsirea de drep-tul de vot a tuturor celor incrimi-nați, sub pretextul oferit de liderulPCR că făcuseră parte, în cea maimare parte, din Grupul Etnic Ger-man. Membrilor Grupului EtnicGerman (99% din populația germa-nă) li s-au luat drepturile civile, ne-maivorbind de case, averi… 

Istoricul Mircea Rusnac s-a ocu-pat de acest subiect, al deportărilor.„În rândurile populației românești,cu excepția cercurilor de extremă

stângă, în special ale ro-mânilor din Ardeal, (șiBanat, n.n.) se manifestă, în general, compătimirepentru soarta minoritari-lor germani, deportarealor ind înfățișată drepto pierdere mare pentrupotențialul uman și eco-nomic al țării. În unelecercuri românești se ada-ogă că, oricum, minorita-rii germani trăiesc de 800de ani pe aceste melea-guri și deci ar trebui pro-tejați, mai ales că Germa-nia, indiferent de regi-

mul ei politic intern, nuva ierta niciodată Româ-niei că a consimțit la de-portarea lor.” Credeți cămemoria germanilor a

fost ștearsă? „În special în Ardeal,arestările minoritarilor germani aurepercusiuni evidente asupra ran-damentului muncii, stânjenind acti-vitatea în toate sectoarele vieții eco-nomice.” De unde se vede ce rol auavut germanii în dezvoltarea eco-nomiei românești. 

„În timp ce regele Mihai și ge-neralul Rădescu au protestat pu-

 blic, primul ministru al Marii Brita-nii, Winston Churchill, a consideratcă este dreptul sovieticilor să aducăforță de muncă de origine germanădin Europa de est. Este celebră re-marcă sa „Why are we making afuss about the Russian deportations în Rumânia of Saxons and ot-hers?“ (De ce facem atâta caz cuprivire la deportarea în Rusia a sa-șilor din România și a altora?). Deșvabi poate nici nu știa proesorulde război britanic, corcitură între omamă indiană irocheză din Ontarioși un nobil englez. Informație Wiki-pedia: 

„Statisticile privind deportarea

sașilor transilvăneni indică faptcă peste 30.000 de persoane au fodeportate în Uniunea Sovietică, rprezentând circa 15% din populațgermană a Transilvaniei (după dtele din 1941). În cazul a 12% dpersoanele deportate nu s-a respetat vârsta prevăzută în ordin, încau fost deportate o fată de 13 ani

persoane de 55 de ani. Deportații au fost repartizați 85 de lagăre. O treime din deportalucrau în mine, un sfert în construții, restul în industrie, agriculturCirca 12% dintre deportați (3.076 dpersoane) au murit, raportul inde 3 bărbați morți la o femeie moată. La eliberarea din deportare, usfert dintre deportați au fost trimi în Germania, dintre ei numai undin 7 reîntorcându-se în Transilvnia. Rata maximă a deceselor s înregistrat în 1947. Unui număr d202 persoane li s-a permis să se î

toarcă acasă abia în perioada 1951952. Sovieticii susțineau că șappersoane deportate au ales să rămnă în URSS. 

Revenim la notele domnulRusnac: „Circa 33.000 șvabi bănțeni au fost ridicați de la casele l între 14 și 16 ianuarie 1945. În orșe, cei vizați a fost scoși cu forța dcasele lor de patrule militare mixromâno-sovietice. În sate au foadunați de jandarmi și funcționade la primării, duși la locurile dadunare, apoi urcați în trenuri spa trimiși la Timișoara. Primetransporturi din Timișoara, spUniunea Sovietică, au început pe ianuarie 1945. Săptămâni în șir, omenii au fost urcați în vagoane dmarfă și duși spre minele de că buni și centrele industriale soviece. Acolo, deportații au avut uprogram de muncă zilnic de 12 orcu hrană insucientă și măsuri digienă precare. Din persoanele dportate circa 5.000 au decedat (cir15%).” 

Sper ca naționaliștii noștri să mulțumiți de acest adevărat holocust al germanilor nevinovați.”

Sursa: hps://bureriu.wordpress.co

2015/02/22/tragedia-germani

Tragedia etnicilor germani după sfârșitulCei 223 000 de nemţi care locuiau în parţea romana a

anaţului, la fel ca şi cei 253 000 din Tranşilvania şi 12000 din reşţul Romaniei, conşţiţuiau o şurşa ademeniţoare

nţru recruţare de şoldaţi. Primele încercari ş-au facuţca din 1940. Dar şi aţunci şi mai ţarziu ei au înţampinaţzişţenţa din parţea oicialiţaţilor romane, care aveau ne-ie de nemţi. Înca din perioada 1940-1941 Himmler pro-

uşeşe ca din Romania şa ie recruţaţi cel puţin 1 000 de

volunţari, şarcina neacoperiţa ţoţal. Cea mai mare parţe avolunţarilor recruţaţi au foşţ reparţizaţi la Divizia 2 ţancuri"Daş Reich". Abia în mai 1943, guvernul roman a daţ unordin ce permiţea ţinerilor şa inţre în Wehrmachţ şi în uni-ţaţile SS, fara a pierde ceţa ţenia romana. 

Dupa ţerminarea „Celei mai devaşţaţoare conlagraţiimondiale”, repercuşiunile aşupra eţnicilor germani nu auînţa rziaţ şa apara.

Saşi din Țara Bârsei/ Burzenland/ Barcaság 

Fotografie de grup, anii '20-'30, probabil atelier braşovean – colecţia Renascendis 

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 9/16agina 9

 

În „Războiul în memoria co-ităţii germane”, studiu făcutrd. Aura Comănescu Pintea,

ublicat în Anuarul Institutuluitorie Orală, nr. VII / 2006, am

t următoarele:„În prezentul studiu, am avutedere comunitatea germană

orașul Orăștie, unde și-au datnire, datorită dezvoltării in-riale din anii ’60-’70 etnici

mani din satele și comunelecinate, dar și din orașe pre-Blaj, Arad, Sebeș, Lupeni șis-au stabilit aici, au format

lii și au fost adoptaţi de oraș.tradiţiile lor, evenimentele

estite, uneori chiar și limbareligia diferă, ei sunt altfelt majoritatea, alcătuiesc ounitate ale cărei valori suntnoscute și respectate. Au su-împreună în momentele înnu a mai contat cât sunt de

riţi, iar singurul lucru care conta

ă vorbeau în familie o altă lim-ecât cea ocială, că erau pur șiplu „nemţi”. Trăind împreună

l de evenimente, micile dife-e de accent sau dialect se estom-ă, și rămâne doar amintirea

or trăiri… 

Am găsit în Orăștie o comunita-ermană mică, mare cândva, daresantă prin varietatea locurilorprovenienţă a membrilor săi,experienţele trăite, care ne-au

sentimentul că avem în faţă unale cărui ape provin din sute deare, dar care acum sunt ameste-

într-

un tot care împărtășeșteași soartă, își urmează acelașiin, într-o singură albie. Aceastăetate nu face decât să înfrumu-ze „peisajul” memoriei colecti-care deși nu este atât de bineegată ca în cazul comunităţilor

ate, compacte de la ţară, nu estepuţin vrednică de cercetareatră. 

Deși adulţilor le era încă proaspă-amintire groaza prin care trecu-

în timpul Primului Război Mon-încât își doreau ca nou-născuţiie fete, pentru a nu și-i pierderont, așa cum mărturisește o

mnă despre tatăl său: „Săracu’.

Nu uit cuvintele lui când m-am năs-

cut io, era fericit că eram fată. Zâce:să nu e un băiat că altfel trebuie sămeargă şi el în război și el s-a sătu-rat că a fost în primu’ război mon-dial. Şi s-a bucurat că eram fa-tă...” (Edith Muntean), intrarea înrăzboi era hotărâtă de undeva de sus,unde suspinele oamenilor de rând nuputeau ajunge. 

Preoţii, ind de cele mai multe orialături de învăţători, oamenii cei maieducaţi ai localităţilor rurale, deci avizide informaţii și cu păreri proprii, s-au înscris în partide politice sau și-au ma-nifestat alierea la formaţiunile nou

 îninţate. Doamna Bianu, chiar dacămărturisește că tatăl său a fost închispe motive politice, imediat se apără,adăugând că acesta n-a făcut nimicreprobabil: „ca preot s-a mai ocupat șicu politică... Normal n-a făcut nimic.Io știu? Dar știţi cum a fost atunci...” șirăspunde vag cu privire la „vina” carei s-a atribuit: „pentru că a fost naţional-socialist, sau Dumnezeu știe.” Iar înnal, ca un fel de disculpare, deși in-tenţia intervievatorului nu a fost săacuze, doamna spune: „a făcut politi-că, a crezut că... și după aia i-a părutrău, că n-a știut că... și-a dat seama că s-a greșit.” (Erdna-Luise Bianu). 

Au existat însă și simpatizanţi ai

politicii lui Hitler, care nu caută să

găsească scuze pentru ceea ce au făcutsau au simţit, ci, mai mult, sunt și as-tăzi la fel de convinși de justeţea fapte-lor lor, însă cercetătorii nu au avutocazia de a intervieva un astfel demartor, ci o rudă: „fraţii mamei auluptat în armata germană. Unul dintreei știu că o luptat și în trupele SS și îimarcat de convingerile lui, și de multeori ajungem la disensiuni când stăm șidezbatem tematicile astea, pentru că...cu cât înaintează în vârstă, cu atâtarecade în entuziasmul și în fanatismulăsta pe care eu nu l-am putut nici înţe-lege, nici accepta.” (Valentin Lădar). 

După 50 de ani de tăcere, motive-le participării la război în cadrul tru-pelor SS a unora dintre ei sunt destulde greu de abordat de către etniciigermani. În toţi acești ani, simplul faptcă vorbeau aceeași limbă cu Hitler aconstituit pentru mulţi din conaţiona-lii de altă etnie o vină grea, de caregermanii din România n-au putut săe absolviţi nici după „ispășirea” dinRusia a multor dintre ei. Etnicii ger-mani sunt conștienţi de acest fapt, șiau rezerve atunci când se aduce vorbadespre acest episod. „Cred că lumea îimarcată de un tipar, să zic așa, carepune pe picior de egalitate germaniicu armata nazistă, și asta e o greșeală

de fond, pentru că mulţi germani nici

măcar nu au simpatizat cu naziștii șichiar în rândul germanilor, și a celordin Germania, nu a etnicilor de aicea,au fost mulţi care au fost de cu totulaltă orientare decât cea pro-

nazistă.” (Valentin Lădar). De multe ori intervievatorii s-au

 întrebat dacă faptul că sunt români nua alterat răspunsurile martorilor, de-terminându-i să nu dezvăluie uneleamănunte și să le inducă tot timpulnevoia de a se dezvinovăţi inutil. Pede altă parte, așa cum foarte bine aobservat unul din interlocutori, dupăatâţia ani, prin prisma celor petrecute,

se pot judeca altfel unele fapte, trăiri,evenimente: „angajându-te în război,probabil că îl privești într-un fel. Fă-când un bilanţ după niște zeci de aniși după ce-ai văzut că o însemnat răz- boi și distrugere și... toate consecinţele, îl descrii în cu totul alţi ter-meni.” (Valentin Lădar).” 

Resurse:Aura Comănescu Pintea „Al doilea

Război Mondial în memoria colectivă acomunității germane din Orăștie”,Anuarul Institutului de Istorie Orală,nr. VII / 2006

Foto: hp://www.orastieinfo.ro/ 

istoric-orastie.html

Grupaj de: Dan Orghici

Războiului Mondial în țară dar și la OrăștieOrăștie 1947 

Este desființat „Corpul Pompierilor Voluntari".

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 10/16

După ce iarna agonizase o vreme,imăvara se instalase, în sfârşit,intre blocuri. Poate că venise eaai repede pe dealurile şi pe câm-

urile de la marginea oraşului dartre zidurile de cărămidă ori prefa-icate din beton ce se înălţau înghe-ite unele în altele nu a prea pututzărită decât în momentul în carerdele a devenit mult mai bogat şiai întunecat. Până atunci, culorilelide ale orilor şi crudul naiv alelor de iarbă fuseseră parcă îneca-

de maşinile ce cotropiseră aproa-toate spaţiile grădiniţelor de

dinioară, transformate între timpparcări mocirloase, insalubre şiestetice. Odată cu primăvara apăruseră

intre blocuri şi copiii. Unii maiminţi, alţii mai răi… sau poate

oar mai copii decât oamenii mari.edeta celor din urmă era, de de-rte, el, un băieţel de vreo opt-

ouă ani, nu prea înalt, tuns chilug,pezit în mişcări şi murdar în vor-. Nimeni nu-i ştia numele, aşa că-iuneau Ţigănuşu. Nu era ţigan,

ea doar pielea feţei mai măslinie,inele mai jegoase, umbla mai nes-lat şi înjura mai acătării decât cei-ţi puşti din cvartalul acela de blo-ri de la marginea oraşului. Până atunci frigul îl ţinuse şi pe

mai mult prin casă. De pe laârşitul lui martie însă prezenţa luia făcut simţită printre lucruri, oa-eni şi întâmplări minore. Primulc l-au resimţit vecinii în momen-l în care, după ce spărsese geamul

nei maşini cu o piatră aruncată du- un copil mai mic decât el, maică-

ieşise la fereastra de la etajul al

oilea al blocului în care se găsearsoniera lor şi îl blestemase tare,să audă toţi: 

Trăsniţi-ar Dumnezău capu’ decopil tâmpit!... 

Adevărul era că, după cum veci-nii atunci când vorbeau despre el îispuneau Ţigănuşu, tot aşa şi maică-

sa îl alinta de obicei cu apelativul de„tâmpit”. Nimeni nu o auzise nicio-dată, nici pe ea, nici pe taică-su să-lstrige pe nume. Dacă răbufneauprintre blocuri strigăte isterice de„băăăăă!” sau „băăă, tâmpitule!”,atunci toată lumea era sigură că ma-ma îşi chema copilul. Iar copilul ştia

şi el că este strigat de maică-sa. Fraţi şi surori mai avea trei. Osoră mai mare, tăcută, liniştită, har-nică (o ajuta tot timpul pe maică-sala măturatul şi spălatul scărilor blo-curilor din acea zonă a cartierului,adică lucra ea şi maică-sa lua banii),şi o soră şi un frate mai mici, preamici ca să-ţi dai seama dacă vor golani cu acte în regulă sau nu. Nicilor vecinii nu le cunoşteau numele.Iar aceeaşi vecini se îndoiau serioscând îi bârfeau familia, că taică-su le-ar şti cu adevărat numele. Era beţi-vu’ cartierului. Iar maică-sa îl secon-

da. El, copilul, Ţigănuşu, părea să nu înţeleagă mare lucru. Nici de vorbitnu vorbea, numai atunci când înju-ra. Unele cuvinte i se păreau şi luistrăine şi de neînţeles, dar le ziceacu foc, aşa cum i-auzise pe oameniimari. Aceiaşi oameni mari se făceaufoc şi pară când îl auzeau pe el imi-tându-i, iar asta-i făcea o plăceremare, mare… şi izbucnea în râs.Acel râs îi enerva şi mai tare pe ve-cini, care născoceau vorbe şi maigrele la adresa lui, a lu’ taică-su dar,mai ales, a maică-sii… 

De când primăvara venise cuadevărat, tot timpul şi-l petreceanumai pe afară. La şcoală nu mai

mergea din iarnă, de când îi rupseseo mânuţă unui coleg, în urma uneipiedici puse cu măiestrie (gândeael), din spate, pe gheaţă. Tatăl bă-ieţelului venise aproape imediat şi îlcăutase şi îl ameninţase pe coridoa-rele şcolii că-l omoară în bătaie, în-văţătoarea îl susţinuse pe bărbatulăla furios, directorul bătrân şi căruntfusese tot timpul palid şi nu zisesenimic, iar el auzise totul ascuns inddupă uşa scărilor ce duceau la can-celarie. Aşteptase să sune de oră,

lumea se liniştise şi intrase în clase,iar el fugise fără să se uite în urmă şifără să-i pese de ghiozdanul jerpelitşi de ălea două caiete lăsate în ban-că.

Cât fusese frig pleca dimineaţade acasă şi după trei-patru ceasurivenea înapoi îngheţat de bântuit pestrăzi lăturalnice. Apoi toate după-

amiezile se plictisise de moarte. Stă-tea aproape nemişcat întins în patsau cocoţat pe pervazul de la geam,la bucătărie, şi-şi spiona vecinii, vii-toarele victime. Singurele distracţiierau certurile între taică-su şi maică-

sa, când veneau beţi acasă, sau par-tidele de bătaie pe care le încingeacu surorile şi cu fratele lui. El câştiga întotdeauna, chiar dacă, mai târziu,o lua de două ori mai mult pestecap, spate, picioare sau direct în gu-ră. Depinde cât de beţi erau ai lui, şiunde nimerea mâna sau cureauacare-l altoia… 

Acum însă era bine. Era de dimi-neaţa, de când se trezea, până searatârziu numai printre blocuri. Ştiatoate scările, ştia unde sunt oamenicare-l urmăresc să-l bată, ştia cinevrea să-l prindă cu adevărat sau în-

cerca numai să-

l sperie, ştia de undepoate şterpeli unele lucruri, ştia co-piii de la care poate fura mâncare că

nu ziceau nimic acasă. În principiuştia tot ce-i trebuia pentru a stă-pân printre blocuri. Bine, uneori o încurca urât de tot. Dar erau acci-dente peste care putea să treacă. Maales că, dacă făcea vreo prostie urâ-tă, putea să nu meargă acasă toatăziua, că nu murea de foame. Soră-samai mare, aia tăcută şi liniştită, era o bleagă. Ascundea din mâncarea ceio dădea maică-sa, sau lua de prin bucătărie ce apuca, şi venea de-l că-uta prin scări. El nu pricepea de un-de ştie, dar ea îl găsea tot timpul.Aşa că îşi propusese să n-o mai batăErau de ajuns spinările celor mici săle mai tragă câte una când se plicti-sea. Dar de fapt, de la un timp băgase de seamă că nici nu-şi mai băteafraţii atât de des. Existau în jur altetentaţii, copiii străini din vecini care

puteau să plângă cât voiau fără ca esă păţească nimic. 

Căci uneori se şi plictisea. Rău detot. Mai ales când afară ploua mocă-neşte, ploi de primăvară care păreausă nu se mai oprească, să nu se maigate niciodată. Încercase de maimulte ori să nu le bage în seamă şisă se joace prin băltoace, dar cumdupă un timp îl prindea frigul, începuse să prefere să stea prin scări.Nu prin a lui sau ălea chiar apropiate, ci prin de-ălea din blocurile unpic mai depărtate. Lumea îl ştia şiacolo, dar nu chiar aşa bine. Prefera

totuşi scările cu două ieşiri deschisesă poată fugi, pentru că o dată îlumpluse o doamnă de sânge. Nicinu făcuse mare lucru, doar că, stândun timp luuuung-luuung într-o sca-ră văzuse cutiile poştale. Nu ştia săcitească prea bine, da’ voise să vadăce pot conţine plicurile alea albe decare erau pline toate cutiile. Îşi vârâse degetele mici pe unde putuse şiscosese afară toate plicurile. Apoi lea rupt să vadă ce-i înăuntru. Nuerau decât nişte foi albe, umplute cuscris ca de ziar. Le aruncase pe jos,că doar nu avea ce face cu ele. Even-

tual un foc mic, în faţa uşii de la in-trarea în beci, da’ n-avea chibrituri.

Va urma

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 11/16

Herlea, Alexandru 

1907 -1979 

- avocat   profesor universitar  

doctor în Științe juri-dice și economice 

- poet  Se naște în 24 iunie 1907, la Vine-– Orăștie, ca u al notarului Ale-

ndru Herlea, primarul Orăștiei, șiMinadorei, născută Rațiu. El des-de dintr-o veche familie de cărtu-i și clerici ardeleni, care l-a datii pe episcopul Vasile Moga – în-

meietorul primului episcopat orto-x transilvan, pe protopopii Nico-Rațiu (duhovnicul lui Horia) și

igore Rațiu (ucis de unguri la ieși-din Dietă, în care votase împotri-

alipirii Transilvaniei la Ungaria),u memorandiști ca Nicolae Her-, Ioan Rațiu, Ion Balaș, Rubin Pa-a, fără să mai vorbim de Lucianga. Urmează școala primară la Ha-, studiile secundare la Orăștie, lalegiul KÚN, până în 1918, apoi laeul „Aurel Vlaicu”. În 1925 se înscrie la Facultatea deept din Cluj, unde își ia doctora-(în anul 1930) în Științe economi-după ce în 1928 își luase licența

Drept la Cernăuți. 

În anul 1934 își ia doctoratul înnțe juridice, la Facultatea de

ept din Iași. În 1929 se înscrie în baroul avoca-r, și profesează la Cluj, Orăștie,va și Brașov, pledând și la CurteaCasație, până în 1949. Paralel, a

sfășurat o bogată activitate publi-și de jurnalist. Încă din studenție a fost preșe-

ntele Societății Studenților dinețul Hunedoara aați la studii la

uj (1926), membru fondator al re-tei tineretului P.N.Ț.hemarea” (1926), candidat națio-

țărănist în mai multe alegeri par-mentare, secretar al grupului deputați hunedoreni în Parlament32), secretar general al „Frățieiodoxe române”. 

Din studenție ia atitudine împo-triva fascismului, prin conferințe șicampanii de presă. 

Democratul Herlea nu se putea împăca în nici un fel cu totalitaris-mul comunist. El, care refuzase tota-litarismul de dreapta, nu putea să

nu ia atitudine și împotriva regimu-lui de impostură, înscăunat de co-muniști cu ajutorul Armatei Roșii.Această poziție are ca urmare înlă-turarea lui din învățământul superi-or, de la primele epurări, în 1947,precum și din barou și din postul deconsilier juridic al societății „Astra”- în 1948. 

În primăvara anului 1949, securi-tatea arestează un mare număr defruntași național-țărăniști. Securita-tea formează două loturi: unul jude-cat la București (șef de lot: VictorAnca), și altul judecat la Brașov (șef

de lot ind Alexandru Herlea). Herlea este condamnat la 5 ani de închisoare, pe care îi efectuează la închisoarea din Brașov (un an) și laCanalul Dunărea–Marea Neagră (4ani, din care 3 în lagărul de la ValeaNeagră). 

Eliberat în 1954, profesorul Her-lea este obligat să lucreze timp deun an ca cioplitor de piatră. Abia întoamna lui 1955 reușește să e anga- jat ca șef al Ociului juridic (noucreat) al regionalei GOSTAT Brașov,pe care el îl organizează, încadrându-l cu personal foarte capabil: 17 avo-

cați de prima mână, majoritatea foștideținuți politici. În primăvara anului 1958, este

arestat un funcționar de la BancaAgricolă Brașov (pe nume Mitan),care delapidase peste 100.000 lei, șicare, conform legii, urma să e con-damnat la moarte. Pentru a scăpa deaceastă pedeapsă, Mitan declară –sfătuit de Securitate – că el nu a fu-rat, ci a sabotat economia națională,din ordinul profesorului Herlea. 

Securitatea arestează atunci alțidoi național-țărăniști, pe care îi con-strânge să arme că în iulie 1954Herlea a organizat o acțiune contra-

revoluționară teroristă. Se constituieun lot de 18 persoane, naționalist-țărăniști și legionari. 

Este condamnat la 20 de ani mun-

că silnică, în ciuda evidentei salenevinovății și a pledoariei curajoasea avocatului Gheorghe Voișan dinCluj (născut în Orăștie), prietenulsău intim, care îl apărase și în pri-mul proces. 

Este eliberat în anul 1964. 

La doi ani după ieșirea din închi-soare, prof. Herlea reușește cu greusă e acceptat – în 1966 – ca cercetă-tor științic la Institutul de Istorie„Nicolae Iorga”, datorită mai alessprijinului dat de acad. Ilie Murgu-lescu, președintele Academiei Ro-mâne din acea vreme, care i-a ajutatpe mulți foști profesori universitarideținuți politici, încadrându-i în cer-cetarea științică. 

Elaborează, în această perioadă aactivității sale științice, peste 30 destudii, majoritatea privind istoriadreptului și instituțiilor transilvane,

prezentate într-o largă perspectivăistorică și umanistă, cu referințefrecvente la disciplinele complemen-tare. În unele insistă asupra unorcaracteristici fundamentale ale drep-tului românesc: umanismul și rațio-nalismul său; continuitatea și origi-nalitatea sa; unitatea dreptului dindiferitele Țări Române. În altele, fa-ce istoricul unor instituții sau ra-muri de drept din Transilvania. Maimulte sunt studiile de drept compa-rat, în care se subliniază atât analo-giile cât și diferențele existente întredreptul românesc și cel al altor po-

poare. 

Câteva studii rețin mai ales aten-ția, din bogata activitate a profeso-rului Herlea, în ipostaza sa de cerce-tător tolerat. În 1968, el depune laInstitutul „Nicolae Iorga” trei studiiintitulate: 

-  „Elemente umaniste în vechiuldrept românesc” 

-  „Jurisdicția în Transilvania șiprobele primitive” 

-  „Relații inter-teritoriale întrepopulațiile Țărilor Române” 

În aceste lucrări relevă absențaordaliilor* și permanența spirituluiroman în vechiul drept românesc,fapt ce constituie o probă în plus însusținerea a ceea ce Herlea numeșteargument instituțional. Măsura încare principii și instituții juridice,

sociale, administrative, scale, reli-gioase se perpetuează din antichita-te, de la romani până în epoca mo-dernă, ind conservate de poporulromân, și nu se găsesc la popoarele

conlocuitoare sau vecine, constituie- armă prof. Herlea - un argumentesențial în demonstrarea continuită-ții românești pe întreg teritoriul ță-rii. Acest argument instituțional(mai susține prof. Herlea) trebuieinvocat alături de argumentele tra-diționale ale istoriograei noastre –lingvistice, toponimice, arheologice– în apărarea cauzelor naționale. 

Cu toată evidenta importanță aacestor studii, în care Herlea aduceo contribuție personală de prim or-din, ele nu se publică. În revista„Argeș” din Pitești reușește să inse-reze (în 1968) un scurt rezumat, iar în 1972 să le includă în planul editu-rii „Bibliotheca Historica Roma-niae”, de unde însă sunt scoase laintervenția personală a profesoruluiOțetea, care invocă argumente poli-tice legate de persoana profesoruluiHerlea. Rezumate și părți alese dinaceste studii vor apărea mai târziu în revistele „Studii de istorie”,„Revue roumaine d'histoire” și„Recherches sur l'histoire des insti-tutions et du droit”. 

O situație asemănătoare are șilucrarea „Approbatae Constituti-ones”, care este prima traducere în

limba română, însoțită de o docu-mentată și cuprinzătoare introduce-re a acestui document juridic, careconține sinteza hotărârilor DietelorTransilvane, între anii 1540-1653,vădind nedreptățile săvârșite popu-lației românești. „ConstituțiileAprobate”, se arată în introducerealucrării, formează un mare docu-ment pentru istoria Transilvaniei.Această lucrare, terminată în 1967,nu a putut să apară decât, cu chiu cuvai, în 1978, la Editura Mitropolieidin Sibiu, într-un număr foarte re-dus de exemplare, și numai după ce

Herlea și-a asociat doi co-autori. Din cauza vederilor sale politicenațional-liberale a fost nevoit să pă-răsească țara. 

A decedat în anul 1979, în Franța. 

Înaintașii 

Alexandru Herlea 

Adrian Ioan B. Secui

„Destinul său tragic e într - un fel exemplar pentru asemenea personalitățire, din postura lor de oameni care o viață întreagă s -au preocupat ca norma

drept sau legea să nu conțină nici o impuritate și să triumfe ideea de drepta- au căzut tocmai ei victime ale celor mai crase nedreptăți.”

 „Virgil Ierunca ”

Albina Coop” Orăştie organizează: mesefestive și evenimente la:

Restaurantul „Coroana” 

Pizza sau meniul zilei: 12 lei

Înscrieri şi relaț ii la sediul „Albina Coop”,sau la telefoanele:0254-241.716; 0733-732.200 şi 0723-381.840

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 12/16VORBA se ascultă dar se şi cite  șteagina 12 

Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu”unedoara-Deva organizează în ziua de 18

ai 2015, ora 1700, în incinta Deva Mall, etajultru, Salle d’Or, lansarea celui mai recentlum de versuri al poetei și editoarei Maria-Pândaru, volum bilingv intitulat „Cartea

orilor - The Book of Flowers”. Variantele înmba engleză ale poeziilor sunt tălmăcite deriitoarea Muguraș Maria Petrescu, volumulnd ilustrat cu fotograi color realizate decolae Jianu.Numele Marianei Pândaru este de peste treicenii bine cunoscut iubitorilor de literaturăn județ, în special iubitorilor de poezie. Deroape patru decenii, de la debutul în revistaibuna, din 1974, Mariana Pândaru s-a dedi-t literaturii și a oferit cititorilor volume valo-ase de poezie (Dincolo de râu, câmpia –87, Salt mortal – 1992, Ferigi înzăpezite –96, Lacrima de ambră – 1998 etc.), interviuri,te de drum etc.În calitate de editor, a înințat editurile Că-

uza v.b. și DaniMar, ambele din Deva, care adus pe piața de carte lucrări de valoaren aproape toate genurile și speciile literare:ezie, proză, memorialistică, eseuri, note deum etc.Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu”

unedoara-Deva i-a acordat „Trofeul Miculuititor” în anul 1996. Despre activitatea litera-a Marianei Pândaru au scris elogios perso-lități precum Constanța Buzea, Cezar Ivă-scu, Mircea Ciobanu, Constantin Cubleșan,

umitru Velea etc.Placheta de poezii Cartea orilor – The Bo-

of Flowers va prezentată, la lansare, deriitoarea și publicista Muguraș Maria Petres-. Volumul este un orilegiu, în sensul pro-iu, de poezii dedicate celor mai îndrăgite

ori, de la mac la garoafă, de la liliac la crin,ate prezentate în versuri esențializate ce ducgândul la tehnica haikuului. Fiecare poezie

te ilustrată cu o fotograe artistică menită săblinieze calitățile orii pe care poeta o des-ie cu o sensibilitate și delicatețe remarcabile,ecice, de altfel, personalității Marianeindaru.Moo-ul sub care autoarea și-a așezat pla-eta de mici bijuterii orale este elocvent:Florile – daruri ale lui DumnezeuPentru suetul omului.

Cu deosebită considerație, Manager, 

Ioan Sebastian Bara 

Giulgiul este o țesătură de bră de inpur, în spin de pește, lung de 4,36 metri și latde 1,10 metri. Greutatea sa este de 225 gr./mp.Ţesătură confecționată manual, era consideratăpentru acele timpuri o stofă foarte nă. Ţesăturaeste clasicată de specie „Z” , ceea ce înseamnă căoriginea ei este Sirio-palestiniană. 

De câteva secole, Giulgiul de la Torino consti-tuie obiectul unor aprinse controverse. Mulți cre-dincioși susțin că ar pânza în care a fost învelitMântuitorul când a fost coborât de pe cruce. Dim-potrivă, scepticii susțin contrariul și armă că ar un fals ranat. Vom vedea pe parcurul acestei ex-puneri părerile oamenilor de știință ce au studiat,pluridisciplinar, acest artefact controversat. 

Giulgiul de la Torino a ajuns în atenția opinieipublice în anul 1898, atunci când a fost fotograatde Secondo Pia. Negativele au scos la iveală ima-ginea unui bărbat ce prezenta urme specice cru-cicării, precum și numeroase zgârieturi în zonafrunții. Venerat de creștini ca o dovadă inconstes-tabilă a existenței Mântuitorului, Giulgiul este închis astăzi într-o casetă de argint în catedrala

din Torino.Scurtă istorie în date : 

# În anul 544, la Edessa (Turcia), poate în tim-pul lucrărilor de restaurare a zidurilor orașului, înurma asediului regelui persan Cosroe, s-a desco-perit într-un intrând o pânză împodobită cu undesen, sau o imagine, pictată într-un mod misteri-os (acheropictă). Expusă, aici, se arată numai chi-pul de pe Giulgiu. La această imagine au apelattoți pictorii din acel timp și din secolele următoa-re, lucru evident în miniaturile și frescele antice începând din sec. al VI-lea până în sec. al XII-lea. 

# Pe 15 august 944 Grigore arhidiacon la Sfân-tă Soa din Costantinopol, primește Giulgiul care

va pus în Biserica Sfânta Maria din Blancherne.Păstrarea la Constantinopol a fost foarte docu-mentată și se știe că Giulgiul era arătat integral,dar numai pe partea frontală. 

# În anul 1172, Amonis, regele Ierusalimului, însoțit de cronicarul Wilhelm de Tyr vin la CurteaBizantului. Împăratul Manuil Comnenul, obișnuitcu vizite și cu faste ceremonii, arată oaspețilorcomorile Bizanțlui din timpul lui Constantin celMare, Teodosie, Justinian etc. Este menționat șiGiulgiul. 

# În jurul anului 1200, Nicolae Messoritis, lacererea Curții Bizantine și patriarhului de Con-stantinopol face un nou inventar la Capela “Sf.Maria”. Acesta pune Giulgiul, alte relicve și nu-meroase obiecte snte într-o lădiță și le transferăpentru mai multă siguranță în Biserica MănăstiriiVlahernelor, notând: „Giulgiul este din pânzăobișnuită de in, miroase încă tare a smirnă…”. 

# Cavalerul Roberto de Clari, cronicarul crucia-dei a IV-a, scria încă din 1203: “deși am vedereaslabă cred că am văzut chipul lui Hristos pe opânză din Bizanț…”. 

# Armata cruciaților, în 1204, cucerește Con-stantinopolul și este avidă după obiecte sntepentru comerț. Othon de la Roche, pe ascuns a împachetat Giulgiul sub hainele sale de cavaler șil-a trimis tatălui său, Donche de la Roche, care îlprimește în 1206, la Lirey (Franța). Acesta-l dăru-

iește episcopului Amedeo de Bessancon.La rândul său Bessancon o depune în Biserica Sf.Ştefan. 

# În timpul cruciadei a IV-a dispare pentru 150de ani, ind luat de cavalerii Templieri. Icoanasemănătoare cu Giulgiul se răspândesc în timpuEvului Mediu, astfel încât chipul Giulgiului domină toată cultura picturală Exemplul caracteristieste icoana sfântă din Laon (Franța), din anu1200. Pe ea se aă scris în limba bulgară„Portretul Răscumpărătorului întipărit pe Mandylion (Giulgiul în limba greacă)” 

#1276, Papa Adrian al V-lea, a vorbit, în publicdespre Giulgiu pentru prima oară. 

# În 1349, un fanatic aprinde focul lângă incintăși un incendiu mistuie biserica; ca prin minuneGiulgiul este salvat fără a suferi vreo stricăciuneimportantă. Nobilul Geofrey de Charny plăteștesume mari de bani și ridică relicva de la Lireyducând-o la Trieste. După puțină vreme, pânzaeste depusă în biserica Sf. Ipolit, apoi este transportată cu mare cinste la Chymy (Belgia). 

# Prima prezentare publică a Giulgiului, în Eu

ropa, a avut loc în anul 1357 la Lirey. # În 1450, Contesa Margareta, nepoata de u alui Giofrey de Charny, oferă pânza ducelui Ludovic I. Acesta, mai rece și străin de sensibilitățilcreștine, o dăruiește familiei Savoia. În cinstea eCasa de Savoia ridică o capelă la Chambery, care în 1532 este mistuită de ăcări, dar din nou pânziese aproape nevătămată. 

# Emanuele Filiberto transferă Giulgiul la Torino. În 10 octombrie 1578, sfântul Carol Boromeu ajuns venind pe jos de la Milano pentru a veneraGiulgiul și pentru a-și respecta jurământul făcucu scopul de a se termina epidemia. 

# 1 Iunie 1694; Giulgiul este mutat de la capela

regală din Palazzo Madama în noua capelă regalăopera arhitectului Guarino Guarini, construit între catedrală și Palatul Regal, catedrala „SfântuIoan Botezătorul”. 

# În 1898, Secondo Pia (fondatorul societățiitaliene de fotograe) a avut ideea de a fotograa“pânza sfântă” pentru publicitate în toată lumeadar pe negativ în loc de fâșii obișnuite, a apăruimaginea (în pozitiv !?) unui om în suferință. La28 mai, ora 23:00, Pia obține două clișee, pentruunul pozând 14 minute, pentru celălalt, 20 de minute. Curioșii au năvălit asupra pânzei și vâlvadeclanșată a determinat municipalitatea din Torino să închidă lada cu relicva. 

Pentru prudență, Giulgiul nu a mai fost expus.

# 21 Aprilie 1902, Yves Delage, academicianfrancez, ține prima conferință științică cu privirla Giulgiu. 

# În 1931 cardinalul din Torino a încuviințaexpunerea pânzelor, nu numai Giulgiul, ci și altfâșii, care ar poseda puteri miraculoase (husa cucare a fost învelit Giulgiul). De data aceasta, savanții de diferite specialități au început investigațiile. Când toată lumea credea că pe pânză “afost pictat” chipul Domnului, iată că biologii șantropologii constată: chipul apărut este al unuom din sânge nu din vopsele# În 1946, Giulgiul a fost expus din nou în acelașloc. Pelerinajul se reia. 

# 18 Martie 1983: Cu moartea lui Umberto deSavoia, Giulgiul trece prin hotărâre testamentară în proprietatea Sfântului Scaun.

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 13/16ORBA se ascultă dar se şi cite  ște Pagina 13 

DumitruTâlvescu

ALTFEL, POEMELE

 Editura EMIA , 2014La această oră înclin săcred că Dumitru Tâl-vescu este un autorformat, nu neapărat unprofesionist, dar unpoet pentru carecreaţia nu mai este unsimplu excurs ideaticprin materia primă, cio implicare cu rami-caţii profunde atât însubstanţa cât şi, de cenu?, în construcţia teh-nică a versurilor:

„Bucuriile ascunse înadânc, sub noi/Răsar arar, cu greu, n-au anotimp, nici ploi/Stau să se coacă în nişte bulbi anume/Să iasă la lu-mină în timp incert, fără de nume/Firave în grădini pără-site/Cu gânduri şi doruri dospite” (NAŞTERE , pag. 54)Prin această prismă privind şi analizând poezia sa,descoperim un Dumitru Tâlvescu extrem de atent lareceptarea şi valoricarea tematicii propuse. Astfel,alternarea cel puţin a două forme de reprezentareepico-grace pe modulul grav-energic şi uzarea for-mei semiclasice a poemelor, sau a „strofelor din po-eme” atrag cititorul într-o „capcană” în care se aătransmiţătorul mesajului, adică poetul. Doar un micexemplu: „De s-ar putea, senin dinspre dorinţe/Gândulcel bun, falduri să coboare/S-aducă la lumină un dor şi

mai mult soare”  (DORINŢĂ , pag. 65). Înainte de amă folosi, însă, de un alt citat consider că este bineşi corect să mai spun că, dincolo de aparenţe, dar demulte ori şi direct, poemele din volum par existenţezglobii, uşor de receptat şi, în orice caz, un câştigpentru poet. Însă, marele câştig pentru DumitruTâlvescu vine din altă parte şi anume: vers de vers,poem de poem, cititorul are senzaţia, apoi, spre înţelegerea deplină a lucrurilor, certitudinea că în-treaga creaţie lirică din prezentul volum este o legă-tură intrinsecă între lirica, poetul şi omul Tâlvescu,ceea ce, desigur, este normal dar nu mulţi autorireuşesc această interferenţă/performanţă. Să înţele-gem de-aici că acest trio se constituie în liantul careeste proiectat cu succes spre cititor, în multe, foarte

multe poeme, ajutat „frăţeşte” de ritmul şi rima ba-ladescă, dar care camuează un realism aat în casă bună cu cine ştie ce drame sociale. În poemul dincare voi cita, chestiunea în sine nu mai este acciden-tală, ci o formă acută a vieţii materiale în care socia-lul este partea cu greutate a poemului: „ Maică dulce gând şi greu/Zilele îţi trec mereu/Singurică -n colţul tău(…) ( MAMA , pag. 41), sau în frumosul poem(CLEPSIDRA CU SENTIMENTE , pag. 76)„Clepsidra cu sentimente s-a spart/N -o mai întoarcenimeni, pereţii i-au crăpat”. 

Aşadar, îmi permit să spun că Dumitru Tâlvescua parcurs etape principale ale ascensiunii artistice,iar trecerea sa printre aceste… furci caudine a în-semnat, de fapt maturizare şi o bună experienţă po-etică. 

Despre calităţile sale de prozator, poate cu altăocazie… 

Dumitru Hurubă 

Uneori, constatăm că scena pe care ne-amerpretat rolul a fost doar o pînză de păianjen,omul – rezistentă şi delicată, deopotrivă. Se-

mplă însă, ca înainte de a se consumat ulti-ul act, aparent inexplicabil, să cadă cortina.oi discret, silenţios, se desfăşoară paradaintirilor acompaniată de un recviem, ca unns fără lacrimi… 

Salonul de spital în care intrasem pentru aita un fost coleg, devenit peste ani, bun prie-, duhnea a măcelărie de cartier, a sînge dos-a sudoare de bovine căsăpite, cărora le-a

t ignorat pînă şi dreptul de a-şi negociereaţul propriei sacricări. – Bună ziua, domnilor! Bună ziua, sărut mîna, bine aţi venit pe la. – au răspuns bărbaţii echipaţi ca-ntr-o pie-

neterminată, de Cehov, plasaţi într-o izolareectivă. – Ne luaţi un interviu? – mă întrebă un des-nat fără vîrstă, pe obrazul căruia suferinţelesăpat riduri adînci, pentru curgerea lacrimi- 

– Ooo, nu, domnule. Am venit doar pentrusă vă îmbrăţişez, să vă urez însănătoşirebnică şi să… 

– Alo, păi tu ai venit în vizităstat, ori ai venit la mine? – îmigă Mihai, oarecum contrariat.i să te văd, curajoaso. Stai,i, stai, nu mă pupa fără mască.ar dacă ţi s-a făcut de un con-

diu medical prelungit, strînge-

la piept şi ţi-oi da viruşi, bac-ii şi toţi paraziţii sistemului de

nătate publică. – Adevăraţii paraziţi sînt prin

binetele parlamentare, guver-mentale, chiar şi medicale, pecuri, dar cei mai periculoşit tot la Bucureşti, Mihai. Cei ai

or gazdă eşti, vremelnic, sîntfensivi în comparaţie cuintitele chicheriţe. 

– Hai du-te, că nu te cred. Vezi că i-ai omispe cei din „cabinetele” penitenciare, depozitaţiaşa, doar pentru cosmetizarea temporară a cla-sei politice… 

– Ai chef de anecdote cu tîrfe politice, Mihai? 

– Nu. Ai dreptate. Impostori jalnici, care ne-

au trăit vieţile, coioţi devoratori de cadavre. – Suporţi o întrebare idioată? Vrei să ieşim,

să visăm în ploaie? 

– Ştii, cîndva, aş dorit să mă mut în viaţata, dar erai deja trofeul unui găligan cu şerpi laepoleţi. Nu l-am urît, dar în ecare dimineaţă îifrigeam, terapeutic, un pumn între ochi. Imagi-nar, reşte. Nu l-am urît, dar niciodată nu m-

am vindecat. Unde este acum? 

– A ieşit… 

– … din scenă? 

– … 

– Ahm, în curînd îl voi revedea, aşadar. Îivoi plăti poliţa ş-apoi îţi vom scrie cîte-un vers,pînă cînd poemul va reda povestea toată. 

Că bine zici, hai să ieşim. 

Ploaia încetase. Soarele s-a iţit de sub poalaunui nor, atingîndu-ne cu blîndeţea Celui careştie cînd să mîngîie suetele-nlăcrimate. 

– Ştii, desigur, la maturitate, omul se desco-peră. Slavă Cerului că nu am ratat întîlnirea cumine însumi. La prima vedere nu m-am recu-noscut, dar încet- încet coabitarea cu insul dinoglinda timpului trecut, a devenit suportabilă.Astfel a fost cu putinţă să primesc, nu cu resem-nare, ci chiar împăcat, viza pentrul zborul nal. 

– Taci! Ascultă… 

– Ghemul negru zburător, care ţopăie pe ra-murile mestecanului de la fereastra salonului,

este prietena mea, e tare amuzantă. În ciudalimbajului frust al înfăţişării, mierla pe care oasculţi acum, cîntă adesea cu accent străin.Cînd este entuziastă, cîntă ca o ciocîrlie, cînd eapatică, se văicăreşte ca un piţigoi. Alteori, epitulice, sticlete ori mormăie ca un grangur…Niciodată însă, nu se prosteşte ca un papagal. Eadorabilă. Acum se alintă ca un canar, vibrează-

a despărţire. – Mihai, orice despărţire poate însemna o

regăsire. Zbor lin, Prietene! – Cînd mă voi întoarce, voi mesteacăn. Sînt

sigur că mă vei îmbrăţişa, oriunde ne vom re-găsi. 

Felicia Popa

Gabriel Cute Petric 

Zbor IV 

Nino Orlandi 

Sculptură

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 14/16  VORBA se ascultă dar se şi citeștePagina 14 

ORIZONTAL: 1) Suveran înproducția de petrol -  Produscu îmbrăcămintea varză. 2) Se

produce cu menținerea echili- brului. (fem.) 3) Simbol (ic)produs de rodiu - Se pro- ducindependent. 4) Vinde produ-se de ospătărie -  Producătorde pește. 5) Produs de pui - Aproduce deprimare, mâhnire.6) Unealta de producție agri-colă -  Produs de telefon. 7)Produse 100% la suprafață - Produse de îmbrăcăminte dedamă. 8) Produc venituri dincărți -  În fond, made! 9) Pro-ducătoare pentru Ion. 10)Produs prin zgâriere - Se pro-duce după ton. VERTICAL: 1) Produs prin-

cipal din fosta Iugoslavei - Produs de imobilizarea unororgane. 2) Produse de îmbră-

căminte. 3) Produs din grăsi-me la țară - Care produce râ-sul. 4) Produs de îmbrăcă-minte din mai multe piese. 5)Produs retro de galanterie dedamă -  Produs de elan. 6)Produs ritmic pe muzica lati-no -  Semn al produsului. 7)Produse hipice la modă înRebus - Semnul unde se pro-duce demarcația. 8) Manierade (re) producere a segregați-onismului -  Apus în aprilie!9) Produsul încercării pru-dente. 10) Produse de autori-tate - Consilier în producereași distribuția de utilități. 

Careu de: Nicolae Oana 

ERBEC  21.03-20.04:Vă interesează în modosebit să obțineți un job mai bun și vă satisfa- curiozitatea aproape insațiabilă prin tot felullecturi legate de un anumit domeniu. Creativi-ea este și ea la cote înalte și o veți folosi, mais, să progresați la serviciu. Romantismul nu sea nici el mai prejos. În calea dumneavoastră vaări o nouă iubire. 

AUR  21.04-21.05: Gândurile v-ar putea ține

i toată noaptea și asta pentru că subconștien-pare a foarte activ în aceste zile. Luați înnsiderare și sfaturile apropiaților, mai ales da-vă ajuta să percepeți o nouă perspectivă asu-vieții. Stimularea capacității de a rezolva pro-

mele revine în prim-planul preocupărilor. 

GEMENI  22.05-21.06: Oricare ar problemele provocările cu care vă confruntați, cineva cue vă întâlniți vă va da câteva sfaturi prețioase.a nu înseamnă că trebuie să discutați cu ea și

e mai intime secrete.

RAC  22.06-21.07: Astrele vă pregătesc câtevaprize uimitoare sub forma unor evenimentecute sau chiar prin cunoașterea unor noi per-ne. Dacă ați tot amânat planurile pentru carie-în această săptămână puteți să luați inițiativa

ă vă îndepliniți visul a unei promovări. 

EU 22.07-22.08: Va preocupa în mod deosebitătoriile pentru odihnă sau de afaceri însă veținecia de cunoașterea unor cărări inedite care

vor deschide calea unor noi experiențe deță. Dacă vă duceți în vacanță, alegeți locațiide ați mai fost pentru a evita surprizele maiin plăcute și nu vă aventurați departe de casă. 

ECIOARA 23.08-22.09: Finanțele vă provoacătul de multe încurcături și veți apela la uncialist pentru a putea ieși din impas. Nu văriați, situația nu este atât de gravă pe cât vi see dumneavoastră. Farmecul personal este ace-

care va ajuta în situații limită. Uzați de el însămăsură. 

ALANŢA 23.09-22.10: Ce faceți dacă cei apro-

ți vă pun la îndoială părerile? Cu siguranță căveți impune puțin mai mult decât ar cazul.trați-vă însă calmul!

CORPION  23.10-21.11: Ați căutat de multăme dragostea adevărată și iată că acum see că o veți găsi. Provocarea constă însă în di-rea persoanei potrivite. Se pare că vă încon-ră mai mulți doritori dar nu îi luați în serios,de obicei. 

ĂGETĂTOR  22.11-21.12: Pentru a obține ceiți trebuie să vă gândiți și la strategii bine pu-a punct. Folosiți-vă inteligenta și abilitatea deunoaște oamenii ca să vă ajutați puțin. Oriceface însă, nu lăsați lucrurile la întâmplare.

CAPRICORN 22.12-19.01: O viață calmă și or-nizată vi se pare un vis de neatins. Aceastătămână se arata la fel de agitată, în special la

miciliu. Toate problemele se cer rezolvate ur-nt și micile șicane încep tocmai de la ușoarătare cu care priviți lucrurile. După atât delt entuziasm, sigur, în perioada următoarei avea nevoie să vă calmați. 

VĂRSĂTOR  20.01-18.02: Când vine vorba derte legate de petrecerea timpului liber devenițirte precauți. Nu vă place chiar tot ce vi se ofe-ci preferați să vă alegeți locațiile liniștite, undebeneciați de intimitate și vă retrageți alăturipersoana iubită. Nu ar rău să țineți cont șipreferințele partenerului. 

EŞTI 19.02-20.03: Sunteți copleșiți de senzațiitot felul și vă simțiți ca într-un carusel. Poate

ar problemele nanciare vă provoacă acesteri. Nu trebuie să vă e teamă să cereți ajutor.

neva vă poate informa că există soluții de carei nu știați că există. 

oros op 

Realizat de asandra 

PRODUSE 

Inginerii Un inginer traversa un drum când

 broască din basme îi atrage atenția și îispune: 

- Dacă mă săruți voi deveni o prințesăfrumoasă. Inginerul ia broasca de pedrum și o bagă în buzunar. Broasca arepetat mai tare: 

- Auzi, dacă mă săruți, voi rămâne cutine toată săptămâna. 

Inginerul a scos-o din buzunar, i-azâmbit și a vârât-o înapoi. Atunci broas-

ca a strigat: -  Fii atent domnule, dacă mă săruți,

voi deveni o prințesă frumoasă, voi ră-mâne toată săptămâna cu tine și voi faceORICE vrei. 

Inginerul o scoate din buzunar, îi zâm- bește și o pune înapoi. Broasca disperatădevine isterică: 

- Măi, ce-i cu tine. N-auzi că-s o prințe-să frumoasă și că voi face dragoste cutine o săptămână?! Care-i baiul? De cenu mă săruți odată naibii?! 

Inginerul îi răspunde: - Auzi, bă, eu sunt inginer. N-am timp

de muieri, dar să dai de o broască vorbi-toare... asta chiar e interesant! 

Ține cont de această observație: A) Dacă dimineața când te trezești,constați că nu ești inginer, ești norocos. 

B) Dacă te trezești, nu ești inginer și o blondă spectaculară doarme lângă tine în pat, ești îngrozitor de norocos. 

C) Dacă te trezești, ești inginer și o blondă superbă doarme în pat lângă ti-ne... nu te stresa, încă visezi. 

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 15/16Pagina 15 

Fondator  

Dan Orghici

EDITORIALIST 

Cornel Nistorescu 

Sunt prezenți cu texte:

Petru Romoşan Aurel I. Rogojan 

Sorin Roşca-Stănescu

 Radu Toma 

Dumitru Hurubă 

Daniel Marian 

 Adrian Ioan B. Secui  

Fotograf: Călin Jorza 

Sandu Cazan 

ISSN 2286 – 0339ISSN -L 2286 – 0339

SĂPTĂMÂNAL EDITAT DE: Asociația de Presă 

„VORBA din ARDEAL” 

Orășe, str. A. Vlaicu, nr.1 

tel: 0765372065 

vorba.orase@gmail.com 

Tipărit:TIPOGRAFIA PROD COM SRL 

Târgu-Jiu 

Publicitatea gratuită 

Vând: apartament camere, str. Pricazului, bl. 28, ap. 76 

Info: tel. 0765.889.595 

Vând Dacia 1310, an fabricație 1995,75000 km parcurși.

Telefon: 0354-103164

Vând urgent: 

Casă , curte și grădină în localitatea :Pricaz, nr. 13 

Info: 0732.460.390 

Vând: urgent:Casă cu anexe, apă, gaz, canalizare,

curte și grădină în localitateaAurel Vlaicu, nr. 10 

Info: 0726.724.192 

Când romanii, în fulminanta expansiunea imperiului, au ajuns în teritoriile de la

rd de Dunăre, se pare că, aşa cum atestă une-izvoare istorice, populația autohtonă, geto-

ca, atinsese un înalt nivel de spiritualitate, unesențial, în acest sens, avându-l cultul esca-

ogic (referitor la destinul omului după moar-al lui Zalmoxis (Zamolxe), centrat pe nemu-

ea suetului, care a favorizat, în opinia luircea Eliade (după cum arma în lucrareae la Zalmoxis la Genghis Han») creştinareaerioară a acestui popor. 

Despre religia geto-dacilor, cele maivechi surse se găsesc în scrierile istori-

ui grec al antichității, Herodot, care consem-despre Zalmoxis că era un sclav al lui Pita-

ra (reformator religios şi lozof presocratic,mul cel mai înțelept al Helladei») şi care, du-ce şi-a dobândit libertatea, a călătorit în lu-, ajungând şi în Egipt, desăvârşindu-şi în-ătură. A ajuns în Dacia, petrecând trei aniras într-o peşteră, pe muntele sacru Koga-

on (Vârful Omul, din Bucegi), unde a primittere divină (după spusele lui Strabon), întor-ndu-se în mijlocul oamenilor pentru a-i con-nge de eternitatea suetului. La început, aut doar rolul de sacerdot (mare preot), dupăe a fost proclamat singurul adevărat zeu. At considerat « cel mai mare dintre toți zeii »,mele lui provenind, după unele surse istori-

din limba tracă, unde zalmos» însemnaele», «Zamol – xis» semnicând «piele de», sau, după alte etimologii, «Zalmoxis» –emnând «Zeul Moş», «Cel mai bătrân/elept dintre zei» sau «Zeul care stăpâneştena eliberării nale». Era considerat deopotri-

zeu al cerului şi zeu htonian (al adâncurilor),u civilizator, judecător şi învățător al oame-or, altfel spus, zeul suprem. Dimensiunea deeu ceresc », asupra căreia insistă Mircea Elia-a fost pusă în relație şi cu faptul că sanctua-

e dacice de la Sarmizegetusa şi de la Costeşti

nu erau acoperite, având, prin urma-re, un accentuat simbolism celest,solii trimişi zeului erau sacricați «învăzduh», ind aruncați în sus, pen-tru a cădea pe suliți, iar doctrina as-cetică nu permitea consumarea ni-ciunui aliment «viu» (ca o condiție aajungerii în «ceruri»), vegetarianis-mul (de sorginte pitagoreică) exclu-zând ofrandele animale. 

Referitor la religia geto-

dacilor, Vasile Pârvan, în lu-crarea de referință «Getica», susține că, în po-da faptului că erau venerați mai mulți zei, im-portanta acordată lui Zalmoxis conduce, maidegrabă, spre monoteism (religie în care esterecunoscută o singură divinitate). Istoricul şiarheologul Hadrian Daicoviciu crede că Zal-moxis era văzut, mai degrabă, că zeu al pămân-tului şi al vegetației. Alți zei cărora li se închi-nau dacii au fost Gebeleizis, zeu al cerului, alluminii şi al fulgerelor, în cinstea căruia se tră-

gea cu arcurile (pentru a se risipi norii), într-un

gest ritualic de puricare, Bendis, zeiță a pădu-rilor, a vrăjitoarelor şi a lunii, Derzis (Derzelas)zeu al sănătății, şi alți zei nenumiti, protectori airăzboiului, ai focului, ai metalelor etc. 

Πn privința trecerii de la religia politeistă(sau monoteista, după alte opinii) la creşti-

nism, în Dacia, există cel puțin trei puncte devedere, unul rezultând din tradiția folclorică,altul ind al Bisericii ortodoxe şi altul al istori-cilor. Potrivit legendelor, Apostolul Andrei estecel care a ajuns în Dobrogea, făcându-şi adă-post în peşteră care, şi astăzi, îi poartă numele(trasnsformata în biserică, în 1944, distrusă de

trupele ruseşti, în timpul războiului, şi refăcutădupă 1990), ind «Cel dintâi chemat la vestireaEvangheliei lui Hristos». Miturile autohtone îlnumesc «Apostolul lupilor», în sens pozitiv,având în vedere că acesta era animalul veneratde dacii războinici («daci»/«daoi» – «lupi») şi

simbol central al sanctuarelor din epoca pre-creştină. Nenumărate colinde şi legende, maiales din spațiul dobrogean, îl au ca personajprincipal pe Apostolul Andrei. 

Din punctul de vedere al Bisericii orto-doxe, romanizarea şi creştinarea popu-

lației de la nord de Dunăre au fost două proce-se care s-au derulat în paralel, astfel încât, lanalul lor, se poate spune că a apărut în istorieun nou popor, poporul român, cu o credință

nouă. Altfel spus, poporul român s-a născut

creştin, spune biserica. 

Din punctual de vedere al AcademieiRomâne, urme ale creştinismului, pe

teritoriul țării noastre, se găsesc începând apro-ximativ cu secolul al IV-lea, biserica, înțeleasăca instituție religioasă fondându-se mult maitârziu, probabil şi din pricina invaziei popoare-lor migratoare, ceea ce a făcut ca perioada cu-prinsă între secolele al VI-lea – al X-lea, să ecaracterizată drept «vârsta pastorală» a acestuipopor, care, probabil, a construit şi biserici, dardin lemn, astfel explicându-se absența oricărorurme din perioada respectivă. Majoritatea isto-

ricilor admit un anumit recul al creştinismului în Balcani, în timpul invaziei slavilor, susți-nând, în acelaşi timp, că procesul creştinării, ladata respectivă, era deja încheiat. 

Resursa: hp://destepti.ro/religia-geto-dacilor-zalmoxis 

Sfinxul din Bucegi 

7/21/2019 Vorba nr. 116

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-116 16/16

Hippocrates este cunoscut drept părintele medicinei şi a lăsat omoştenire impresionantă prin experienţa acumulată în timpul ne-număratelor sale călătorii în Grecia şi Asia Mică.

Supa lui Hipocrates găsită de dr. Gerson, integrată terapiei in-

ventate dr. Gerson, pentru tratarea unor boli foarte grave, pre-cum: tuberculoza, cancerul, diabetul, artrită, alergiile, ulcerul, bo-lile de inimă, de rinichi şi chiar scleroza multiplă, nu se deose- beşte prea mult de supă bunicii, însă are un puternic rol detoxi-ant. Încercând să echilibreze relaţia cantitativă între potasiu şi so-diu din organe. 

Conform reţetei originale a lui Hippocrates, ingredientele su-pei trebuie erte la foc lent, fără a se adăuga apă în timpul erbe-rii. Tocmai pentru că alimentele să-şi păstreze calităţile nutritive.Şi tot din acest considerent, legumele se erb fără să e decojite,spălate cu mare grijă înainte.

De preferat ar să se folosească legume cât mai naturale, ceeace înseamnă, în cazul vremurilor actuale, că le putem alege pecele ecologice. 

Într-

un litru şi jumătate de apă, într-

un vas acoperit cu un ca-pac potrivit, în aşa fel încât să nu iasă aburii, se erb timp de 30de minute: 

1 cană de morcov tocat  1 ceaşcă de ţelina tocată 

1 cana praz tocat (atenţie, nu ceapă!)  1/2 cana pătrunjel tocat Se consuma în maximum 2 zile. După această reţetă, formula de viaţă a dr. Gerson es-

te următoarea: O cantitate de apă cât să acopere:  1 ţelina medie 

1 rădăcină de pătrunjel medie 

usturoi după gust  2 bucăţi mici praz (iarăşi praz, şi nu ceapă!)  700g roşii sau chiar mai mult 2 cepe potrivite 

1 kilogram de carto 

pătrunjel verde 

Legumele sunt în tot coaja, curăţate bine prin spălare, tăiate cubu-leţe. Se erb la foc mic într-un vas cu capac etanş. Timp de o oră şi jumătate. După erbere se pasează bine. Rezultă o supa-crema. Pro-dusul rezultat se păstrează în frigider, acoperit. Dar nu mai mult dedouă zile. Se încălzeşte doar atât cât se consumă. Se serveşte cu pă-trunjel proaspăt. 

De acum înainte, la prepararea supei, putem ţine cont de sfaturilepărintelui medicinei, Hippocrates, precum şi de cele ale unui medicpractician, dr. Gerson, un talent recunoscut de laureatul premiuluiNobel, dr. Albert Schweier. În fond, nu avem nimic de pierdut, cinumai de câştigat… Sănătate! 

(Surse: hp://www.doctoryourself.com, www.realitatea.net; O terapiet lă i tă t t t l i i lt b li /d M

A fost odată un ţăranomân, sărac şi cinstit . 

În sătucul său natal, izolat de lume,zvonise că undeva departe, peste no-mări şi nouă tari, s-ar aat o baro-

asă înstărită, cu dărnicie fără seamăn,e s-ar numit Uniunea Europeană.

zvonul nu era numai zvon, căci văzu-omul prin vecini, ba pe unul, ba peul, fălindu-se cu darurile acesteia. Într-o bună zi şi-a luat toiagul şi arces la drum. A bătut la poarta pala-ui şi i s-a deschis. Doamna cea mare lprimit, l-a poftit să şadă şi, indcă eraste măsură de ostenit, l-a îmbiat cuca-Cola şi gumă de mestecat. Ţăra- a gustat cu măsură din bucate şi,ăbdător şi-a spus păsul: „Mărită Doamnă Uniune, am auzitfaci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă pământ bun, ape lim-

zi, am şi păduri. Iarna însă-i ca lungămine în ţinut, aproape patru-cincii pe an. Ca să lucrez bine, aş avea

voie de o pereche de încălţări. Suntsculţ şi mi-e frig. Doar atât iţi cer". Doamna Uniune Europeană l-a mă-at din cap până în picioare şi a ră-s cu privirea pironită la degetelestuia, vineţii, înfrigurate, bătătorite

prăfuite de drum. Apoi a glăsuit: „Omule, eşti desculţ şi eu te înţe-

... Dar, tot ce-ţi pot oferi este o bască.a nouă şi de calitate europeană - Ar-ni. Ţine de frig, de ploaie." Omul a luat bască, a oftat dezamăgit,

mulţumit şi a făcut calea-ntoarsă zi-nd: „Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-

dea nimic". A trecut iarna şi, din gerurile salemplite, omul a ieşit destul de bine,ar cu un deget degerat la picior. Apoi vară a purces iar pe lungul

um al Doamnei Uniuni, spunându-isul vechi: "Sunt desculţ. O pereche de încălţări-ar prinde tare bine". Doamna l-a privit cu înţelegere, l-a

pătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o

 bască nouă-nouţă. „Dacă-i degeaba, merită s-o iau", îşi

spune la întoarcere ţăranul cel sărac. Iarna a trecut cu chiu cu vai şi, în

afara altui deget de la picior, degerat şiamputat de doctor, omul n-a avut desuferit. A urmat primăvara, vara, iartoamna ţăranul şi-a amintit de Doamnacea darnică, pornind iar spre ea, să-şi

 încerce norocul. Dinaintea acesteia şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, baa mai şi cerut unul, căci începuse să-iplacă, dar de întors s-a întors tot cu o bască. 

Totuşi nu s-a dat bătut. An după an,a străbătut calea plin de speranţă, pri-mind cu politeţe ştiutul dar. Până într-oiarnă, când zăpezile şi gerurile au fostmai amarnice ca niciodată, picioarele i-au degerat şi doctorul a trebuit să i leamputeze. 

Purtat pe braţe de vecini, omul a bă-tut la poarta Doamnei Uniune, care,iute, şi-a dat seama de trebuinţe, făcân-du-i cadou un cărucior de invalid, curotile, nou şi strălucitor, având două-zeci şi una de viteze şi telecomandă. 

Omul a mulţumit, şi întorcându-se în satul său cu maşinăria cea arătoasă astârnit mari invidii. De aici i s-a tras unnecaz: într-o noapte a fost călcat de hoţi.Aceştia nu găsiseră mare lucru, dar ple-caseră acasă cu saci întregi de băşti. Oa-meni cu frică de Dumnezeu, îi lăsaseră,totuşi, căruciorul. În prag de iarnă, ţăra-nul s-a pomenit astfel fără nicio bască. 

Aşezat comod în căruciorul său si-lenţios, a pornit iar cale de nouă munţi

şi nouă ţări, s-a înfăţişat Doamnei Uniu-ne şi i-a spus: „Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii

şi, acum, la căderea zăpezii, sunt cu ca-pul descoperit. Fii bună şi dă-mi o bas-că, indcă ştiu că ai şi poţi". 

Doamna l-a măsurat din cap până la brâu (acolo unde începea căruţul) şi,gânditoare, i-a spus: 

„Bade dragă, eu te înţeleg. Dar, tot ce-ţi pot dărui acum este o pereche de încălţări. Apropo, aşa cum te văd, credcă tu nu mai poţi munci. Nu-mi vinzimie pământul dumitale? 

Cu banii primiţi ai putea să-

ţi cum-peri cea mai bună bască.” 

Supa lui Hippocrates şi dr. Max Gerson 

Ludovic Bassarab

Car cu boi