Vorba nr. 136

16
7/23/2019 Vorba nr. 136 http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 1/16  Anul al III - lea -  N R . 36 (136) 09.12 -  22.12.  2015   16 pagini 1,5 0 lei « Există trei metode de a deveni înțelept: Meditația, care e cea mai nobilă. Imitația, care e cea mai simplă. Experiența, care e cea mai amară. » Confucius Nu înțeleg de ce țipă politicienii la ne.  De ce mă amenință că intră România colaps.  În ceea ce mă privește, tara mi se re în colaps dintotdeauna. Ce ai măi fra- că nici Guvernul nici Parlamentul nu nt în criză. Nici miile de hectare de vile -s crizate. Dar, defectul meu, e că nu am ut ochi de văzut și urechi de auzit. - Da. Aparatul de Stat este uriaș. Dar populația l-a făcut uriaș. Voi, clasa poli- ă, l-aţi transformat în monstru.  Ce să ne complicăm în asemenea măsu- când, de fapt, „merge și așa"? Răspunsul eu este: Priviți lucrurile minunate făcute om - piramidele, catedralele, podurile, latele, tehnologia high-tech, zborul pe - toate s-au făcut cu gândul la perfec- ne. În toate s - au respectat cu snțenie ate regulile, toate au dus la maxim creati- atea și acuratețea. Morala? Până nu vom educa cel puțin o genera- să gândească și să lucreze în acest spirit  vom rămâne niște mediocrii ca nație. Nu mai dați vina pe politicieni, uitați -  vă în jur și vedeți cum face treaba zidarul, brutarul, inginerul și pantofarul. Acela e și nivelul politicienilor.  Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În dicultate a fost țara și la mica privatizare, și la marea privatizare, și după ce am scăpat de primul FMI, și când dudu- ia economia, și când căutam luminița de la capătul tunelului, pe care văd că n-am mai găsit-o. Dacă există un monstru care căputează mediul privat, acela nu este profesorul, medicul, inginerul, funcționarul public, monstrul care a încălecat țara asta sunteți  voi, clasa politică. Nu buna din pământ a distrus indus- tria, a vândut petrolul și  ranăriile, pe ni- mic a vândut aurul, a tăiat pădurile și a mâ- nărit pământurile. Nu domnule politician, așa că nu urla la mine. Dan Orghici 

Transcript of Vorba nr. 136

Page 1: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 1/16

 Anul al III -lea 

- N R. 36 (136) 

09.12- 22.12. 2015 

 16 pagini 

1,50 lei  

« Există trei metode de adeveni înțelept:

Meditația, care e ceamai nobilă.

Imitația, care e cea maisimplă.

Experiența, care e cea maiamară.»

Confucius

Nu înțeleg de ce țipă politicienii la

ne. De ce mă amenință că intră Româniacolaps.  În ceea ce mă privește, tara mi sere în colaps dintotdeauna. Ce ai măi fra-că nici Guvernul nici Parlamentul nu

nt în criză. Nici miile de hectare de vile-s crizate. Dar, defectul meu, e că nu amut ochi de văzut și urechi de auzit. 

-  Da. Aparatul de Stat este uriaș. Darpopulația l-a făcut uriaș. Voi, clasa poli-

ă, l-aţi transformat în monstru. Ce să ne complicăm în asemenea măsu-

când, de fapt, „merge și așa"? Răspunsuleu este: Priviți lucrurile minunate făcute

om -  piramidele, catedralele, podurile,latele, tehnologia high-tech, zborul penă - toate s-au făcut cu gândul la perfec-

ne. În toate s-au respectat cu snțenieate regulile, toate au dus la maxim creati-atea și acuratețea. 

Morala? Până nu vom educa cel puțin o genera-

să gândească și să lucreze în acest spirit

 vom rămâne niște mediocrii ca nație. Nu

mai dați vina pe politicieni, uitați- vă în jurși vedeți cum face treaba zidarul, brutarul,inginerul și pantofarul. Acela e și nivelulpoliticienilor. 

Trezirea din reverie m-a dus în primulcolaps. În dicultate a fost țara și la micaprivatizare, și la marea privatizare, și dupăce am scăpat de primul FMI, și când dudu-ia economia, și când căutam luminița dela capătul tunelului, pe care văd că n-ammai găsit-o. 

Dacă există un monstru care căputeazămediul privat, acela nu este profesorul,medicul, inginerul, funcționarul public,monstrul care a încălecat țara asta sunteți

 voi, clasa politică.

Nu buna din pământ a distrus indus-tria, a vândut petrolul și ranăriile, pe ni-mic a vândut aurul, a tăiat pădurile și a mâ-nărit pământurile. Nu domnule politician,așa că nu urla la mine. 

Dan Orghici 

Page 2: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 2/16agina 2 

la excursia-n ghips şi cuperfuzii 

Multe foarte multe tâmpeniit naţate prin subtil europe-smul Regio. Astea evident căăugându-se vrând-nevrând,crurilor bune şi necesare. De

rând, m-a trosnit în privire un/nu ştiu exact ce panou-pancartăablă bine vopsită unde… în faţaitalui Judeţean Hunedoara-

Deva. Că să meargă lumea pe Ce-tate, că să trebăluiască pe unde-or

 voi da’ trăbă neapărat dacă tot s-or dat bani p’aşa ceva. 

Nici nu conteşte dacă uniimai puţin dedicaţi fericirii, segândesc cum e să e de pe azi pemâine…; dac-o mai mâine; da’

poate-o mai azi. Haidem la pli-măreală, oameni viteji cu ultimasuare şi tot haidem! 

Personal, chiar n-am nici pă

naiba că banii europeni trăbă fo-losiţi ca să nu devină denitiveuropeni în seif european. Ori-cum le dăm la ăştia mai mult de-cât de cioloşesc ei înapoi. Da’ măioameni buni, cât cinism – să puiinvitaţia de dor şi febrilială întoc-mai acolo unde oamenii şi-ar dori

cel mai mult doar însă că s-ar pu-tea să nu se poată… Hmm ! 

Daniel Marian 

 Vetuța Stănescu face promisiuni„Casa de Cultură din Orăștie va ter-minată până la sfârșitul anului 2016”

 Am auzit-o şi pe asta: „Până la sfârşitul anului viitor va terminată Casa de Cultură din Orăştie”. Am rămas stupeat, curajul acestor cuvinte dar şi patosul cu care erau spusla Radio Color Orăştie m-au făcut să întreb dacă a începucampania electorală şi dacă politicienii chiar cred ce vorbesc. Aş vrea să o cred!  

Ce mă opreşte? Tot domnia sa: „...Din discuțiile avute cu proiectantu

(NR Casei de Cultură) acesta este aproape în faza de«aproape nalizare» a proiectului, acesta având greu accela documente legate de proprietate, legate de PrimăriOrăştiei.” 

 Aceasta mă duce cu gândul la birocrația din țara noastrşi-mi dau seama că numai termenele legale de publicarecaietului de sarcini, licitații de achiziții, contestații şi toat

 în forma dată de legiuitor, am ajuns la jumătatea anului.  Apoi noi Orăştienii, beneciari de fapt ai acestui proiect

nu am văzut nici un plan şi a fost promis acest lucru. Este excelent că vor exista bani, dar dacă contractorul n

se poate apuca de trebă zău că nu văd nalitatea acesteinvestiții la nele lui 2016.

Nu sunt pesimist, doar realist şi credeți-mă doamnă Vetuța Stănescu, îmi doresc „Casa de Cultură” din Orăştiereamenajată şi funcțională. 

Dan Orghic

Un volum despre poezia popularăfolclorul literar, este o carte născutăn dorința de a nu pierde această co-oară descoperită la țară-  folclorul. Orte în care se face o sinteză a evoluțieieziei populare, concepută în douărţi: o parte care are ca temă poeziacă şi o parte care are ca temă poeziaică. Doamna Ana Demian (87 de ani), concentrat în volumul „Poezii siiceiuri populare” asupra principalelor

me descoperite în poezia populară dinna Orăştioarei de Sus. Deşi nu estenolog sau profesor, muzeograf, biblio-car sau cercetător ştiințic, Ana De-an este delă dictonului „vorba vo-

nt scripta manet”, fără a sta la analizaeziei populare din perspectiva genu-în care aceasta se încadrează: ritau-

lic, epic, liric, dânsa a redat aşa cum asimțit melosul şi identitatea zonei etno-folclorice din care acesta a fost culeasă.

 În cartea sa, Ana Demian redă publicu-lui un adevărat patrimoniu. 

Evenimentul de lansare a cărții aavut loc, duminecă, 06 decembrie 2015,

 în Sala de spectacole ca Căminului Cul-tural din Orăştioara de Sus. Cu toate cătrecerea timpului afectează şi memoria,dar şi obiceiurile unui popor, ca şi înalte cazuri, poporul român a păstrat de-

a lungul vremii o serie de obiceiuri şitradiţii care, chiar dacă sunt consideratepăgâne, astăzi mai sunt întrebuinţate în

 viaţa de zi cu zi, dar sub o altă formă. Aceasta este tema obiceiurilor şi tra-diţiilor aşa cum le-a aat din poeziapopulară într-o ediţie de colecţie.

 Începând cu simboluri şi practicispecice celor trei momente importanteale vieţii (naşterea, nunta şi înmormân-tarea) şi ajungând la credinţă, spirituali-tate şi îndeletniciri, dacii au transmismai departe o serie de îndeletniciri are,

 în ciuda eforturilor susţinute de a considerate ca împrumutate din culturaaltor popoare, au, se pare, rădăciniadânc înpte în acest pământ. 

 În continuarea prezentării de car-te au fost readuse în amintirea celorprezenți în sală, în viu cânt şi joc, obice-iurile de Crăciun şi Anul Nou din zonaMunților Orăştiei, aici unde nu au ră-mas puţine lucruri autentice în sărbăto-rile româneşti, dar Crăciunul le-a păs-trat pe cele mai multe. Semnicaţia s-apierdut undeva printre veacuri, dar ră-

mâne lângă noi bucuria de a colinda şide a primi colindători pentru belşug şispor. 

Colindul românesc înseamnă  întreagă cultură, de o bogăţie nespus dmare. […] Înainte ca valurile zilelor şgrijilor ce vor urma să şteargă din suetul cititorilor acest desen, nădăjduim cel să aprindă în suet măcar puţin acăra preţuirii şi chiar a iubirii faţă de tradiţia străbună. Pe vremuri, colindătorierau primiţi în poartă – sau în pragucasei – cu lumânări aprinse, ca niştsnţi purtători de Dumnezeu. Astăznici uşa nu li se mai deschide, iar colindele sunt aşezate undeva între spectacoşi disecţie, departe de viaţa luminoasdin care făceau cândva parte. Însă nupeste tot. Mai sunt locuri şi mai sunoameni care duc mai departe trăire

străveche şi care, credem noi, meritaumăcar această fugară amintire

Dan Orghic

Doamna Ana Demian (87 de ani), recitând din„Poezii si obiceiuri populare” 

Fotografe de : Călin Jorza

Page 3: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 3/16ORBA se ascultă dar se și citește Pagina 3

În absenta unei politici active și aei strategii de dezvoltare concepu-și urmărite cu atenție este imposi-să se excludă posibilitatea ca un

măr destul de mare de orașe mij-i să rezidenți rezidenți și locuri dencă, ceea ce va putea avea într -un

măr mare de cazuri efecte defavo-bile asupra echilibrului teritorial .

 

După o îndelungă „ședere de vorbă”mai mulți Orăștieni, oameni impli-i în diverse forme în bunul mers ații active a orașului nostru - econo-ce, culturale, sociale -  , am detectatmătoarele măsuri capabile să remedi-

problemele și să permită Orăștiei săncureze mai ecient cu marile orașeocuri de viață și de activitate perma-

ntă au în vedere: 

1. Dezvoltarea unei specializări dato-exploatării avantajelor naturale sau

orice (de exemplu, resursele locale,carea forței de muncă, prezența

ei universități și/sau a unui centru decetare, atracția mediului natural și aiunilor înconjurătoare). În practică,a dintre cele mai mari tentații care

oferite de orașele mijlocii estetatea vieții în raport cu marile zoneane. Ce putem face aici: Pe termen scurt -  stimularea investițiilor în turism,ățile Dacice din Munții Orăștiei sunt

nctul forte al acestui capitol. -  deschiderea unui adevărat centruinformare turistică, cu ghizi și pla-

ri de prezentare a Orăștiei și a zonei.  Pe termen lung 

- Muzeu al Culturii Dacice și Roma-la Orăștie. - Amenajarea și punerea în valoare aății Orăștiei. Și multe altele.

2 Dezvoltarea infrastructurilor și aviciilor necesare pentru a susțineșterea rmelor și a locurilor de mun-în domeniul lor de specializare, in-zând creșterea posibilităților de edu-ie și formare privind calicările șitodele de gestiune specializate care

nt cerute de industriile și serviciileale și zonale. Ce putem face aici: „Universități de Vară” cu diverse

luri, care atrag dezvoltarea nu nu-i culturale, dar și relaționarea inte-

mană ind un bun mijloc de promo-

 vare și publicitate.  Ateliere și școli care să readucă în

rândul tinerilor dragostea de autentic. Aici menționăm succint:

- tabere de sculptură cu temă istori-că, în care să implicăm Universitățiledin România și numai,

-  ateliere de olărit, blănărie, și altetradiții, cercuri de promovare a acesto-ra, agroturism. 

3 Întărirea legăturilor, când este po-sibil, cu orașele vecine cu scopul de aatinge un nivel al cererii sucient pen-tru a justica dezvoltarea serviciilor șiechipamentelor comune, incluzând le-

gături de transport de mare viteză. Ce putem face aici: Pe termen scurt: - legarea Orăștiei de Autostradă. -  Transport în comun în localitate

dar și în localitățile limitrofe. 3 Îmbunătățirea echipamentelor

colective, stabilimentelor culturale și de

recreere pentru a spori atracția orașuluinostru.4 Formarea profesională, comerțul

en-detail și administrația publică sunt vitale pentru competitivitatea urbană șicalitatea vieții.

5 Întărirea capacității locale de pla-nicare și de punere în practică a uneistrategii de dezvoltare urbană. 

6 Dezvoltarea tehnologica, deschi-derea orașului către piețele internațio-nale și efervescență economică.

Ce putem face aici: -  Tradiția școlilor Orăștiene este

cunoscută și este bine dezvoltată, dardin punct de vedere tehnologic lasă de

dorit, în special in sectorul meserii.De asemenea, se pot adopta măsuri

și în ceea ce privește accesul la serviciileurbane: 

I Serviciile sanitare 

Serviciile sanitare de calitate și acce-sibile, serviciile sociale, În plus, calita-tea serviciilor de sănătate (în specialmedicina preventivă) ar trebui să îmbu-nătățească condiția zică și capacitateade muncă a populației. 

O infrastructură de servicii de calita-te este necesară în special în contextulunei populații îmbătrânite. Oamenii în

 vârstă au cereri specice și repetate în

privința sănătății și a altor servicii 

Mobilitatea redusă a celor în vârstăeste un argument în favoarea localizării

anumitor servicii cât mai aproape deutilizatori. 

 Anumite servicii operează la nivellocal, în vreme ce altele deservesc o

 întreagă aglomerare. Cartierele degra-date au de pierdut în ambele situații: înprimul rând, serviciile de calitate nusunt disponibile în aceste zone, iar în aldoilea rând este posibil că rezidenții sănu aibă acces la cele mai îndepărtateservicii din diferite motive. 

O soluție neconvențională și inova-toare la această provocare este realiza-rea unui spațiu de agrement și recreare

 într-o zonă degradată. Imediat, acestdemers creează servicii, reduce izolareași îmbunătățește imaginea zonei la ni-

 velul contextului urban mai larg.

II Accesul la serviciile culturale 

Cultură și diversitatea reprezintădomenii cheie ale competenței orașu-lui. O viziune culturală pe termen lungpoate o legătură esențială în planurile

orașului pentru dezvoltare economicăși socială. Prin urmare, unitățile și acti- vitățile de cultură ar trebui să facă partedintr-o abordare integrată a planicăriiorașului și regenerării urbane. 

 Asemenea mediului, amenajărileculturale reprezintă un element cheiedeterminant al atractivității orașului. Înspecial, o cultură diversă și vibrantăeste un factor de localizare importantpentru atragerea forței de muncă speci-alizate și a industriilor creative. În plus,mândria locală, identitatea și imagineape care orașul o prezintă lumii sunt înmare parte determinate de calitatea

scenei culturale locale. Cultura este importantă pentru toa-

te orașele, dar în special pentru schim-barea imaginii de oraș degradat. Uni-

 versitățile sunt importante pentru for-marea imaginii de marcă a orașului.Festivalurile de muzică și expozițiile,evenimentele și acțiunile majore pot, de

asemenea, să transforme imaginea unuioraș. 

 Asociația de Presă VORBA din ARDEAL

 

P.S. Acesta este succint planul nos-tru de dezvoltare a urbei în care trăimși ne desfășurăm activitatea. Adnotațiași îmbunătățirea acestor măsuri suntbinevenite.

Nota redacției: Orăștia la 1935 avea: Hoteluri, restaurante, cafenele.

„Central“ hotel, restaurant și cafenea(strada Regele Ferdinand), „Transilva-

nia“ hotel, restaurant și cafenea (Piața

Regina Maria), „La D-na Lupan“ restau-rant (Piața Regina Mariaj Prețul uneicamere lei 40. Bodegă bună în stradaReg. Ferdinand. 

Băi. Baie cu aburi (strada AndreiBârsan), „Diana“ baie de vară, ștrand(strada Scăldătoarei). 

Mijloace de transport în interiorulorașului: birja și taxiul, cursa lei 40.Stația: Piața Regina Maria. 

 Adrese utile: Poștă și Telegraf înstrada Coșbuc, Telefoane în strada Re-gele Ferdinand, Poliția în strada Reg.Ferdinand, Primăria în Piața Aurel Vlai-cu, Judecătoria mixtă în str. GeorgeBarițiu, Liceul de băieți „A. Vlaicu“ în

strada Gh. Lazar, Gimnaziul de fete înstrada A. Vlad, Banca Ardeleana în stra-da Ardeleana. Ocolul silvic în stradaPricazului, Cinematograf în strada Au-rel Vlad. 

Garaje: la hotel „Central”, „Transilva-

nia“ și „Coroana". Depozite de benzină:„Distribuția" și „Unirea“ în Piața Reg.Maria. 

Extras din: „Ghidul Județului Hune-doara cu 112 Ilustraţiuni” al domnilorOctavian Floca și Dr. Victor Șuiaga,apărut la Deva în anul 1936, la „Ti -pograa Județeană”.

Săptămânalul VORBA, invită pe cei ce cred că au ceva de spus, de arătat, sau de făcut, la;

„IEȘIREA DIN TĂCERE!”. Trăim într-o incultură ce ne micșorează constant stima de sine, în-

crederea în propriile forțe și idei. Parcă totul merge întro direcție opu-să interesului public, tăcere este societăți este și devine din ce mai apă-sătoare. Împreună putem schimba, putem uni mai multe idei și să lefacem un plan de acțiune comun.

Cum?Paginile online VORBA vă stau la dispoziție și deschise oricăror idei

de relansare a spiritului civic.

De la vorbă la faptă poate fi distanță de un singur clic, un singur pas

și suntem siguri că-l puteți face. RED CȚI VORB

Page 4: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 4/16VORBA se ascultă dar se și citeștePagina 04 

Câștigătorii

Ce fel de ţară mai este Româniau un Klaus Iohannis preşedinte, Luca

Niculescu, Emil Hurezeanu, GerogeCristian Maior ambasadori, Sandra Ma-ilyn Pralong (cea care l-a înfundat deja

pe Emil Constantinescu) consilier stră-n la Cotroceni, cu Dan Mihalache, şe-ul cancelariei prezidenţiale dormind

de prea mult traseism prin ideologii şi

partide, consilier la prea muţi şe, caremai de care mai neisprăvit? Cine îi îm-pinge în faţă pe aceşti ciudaţi, inconsis-enţi şi inexistenţi, vântură-lume? E

doar aceeaşi Securitate omniprezentă,are nu a reuşit niciodată să devinăomplet românească şi lucrează tot

pentru Maica Rusie (şi pentru Germa-nia mai nou) sub acoperire americană?Sau acea Securitate a fost de mult pre-uată de forţe externe obscure, necu-

noscute? 

Se aşteaptă cineva cu mintea  înap la ceva serios de la actuala echipăonducătoare ? Crede cineva că Vasile

Dâncu, Dacian Cioloş şi guvernul lorncropit pe colţul mesei vor întoarce

din drum o căruţă care a luat -o de multa vale? Şi comentatorii sau analiştii

politici s-au rărit semnicativ, nu preamai e mare lucru de comentat sau denalizat, aceleaşi feţe plictisite şi plicti-itoare, utecişti îmbătrâniţi în rele, ma-ină aceleaşi vorbe care nu-i mai ascul-ă. 

Ion Iliescu s-a întors în 2001 laCotroceni şi l-a adus în bagajele lui peoruptul Adrian Năstase (ministrulnformaţiilor, al Propagandei era mereuctualul Vasile Dâncu) pentru că Emil

Constantinescu şi CDR eşuaseră, rata-seră, sabotaţi cu succes de „partidulstrăinătăţii” PD, al lui Traian Băsescu,Petre Roman, al „independentului” An-drei Pleşu etc. În decembrie 2004, Tra-ian Băsescu a câştigat împotriva unui

 Adrian Năstase care o luase de tot raz-na şi se credea împăratul veşnic – Na-poleon reîncarnat în Carpaţi – al tutu-ror românilor. În 2009 (realegere dubi-oasă) şi 2012 (referendum de destituiredeturnat), Traian Băsescu a fost menți-nut în geam de puterile „pro-

tectoare” (exploatatoare), care țineau să-şi ia mai departe pensia, renta, dijma,tainul. Victor Viorel Ponta a fost împins

 în faţă de PSD, partid ce mai aveainerţial o urmă de instinct naţional,pentru că Victor Viorel era singuruldestul de golănit, la umbra lui AdrianNăstase, capabil să-l facă din vorbepentru public (şi atât) pe golemul vio-lent de la Cotroceni al Securităţii şi alcombinaţiilor ei periculoase cu diverse„organizaţii”. Klaus Iohannis a fost„providenţial” găsit, la propunerea lui

 Vasile Dâncu, mare profesor la SRI,pentru că, neamţ cum era, trebuia să emai reţinut, mai civilizat decât vaporea-nul antinaţional, vulgar şi atoatedistru-gător (de fapt, distrugerea otei româ-neşti e fapta de vitejie care l-a lansat laapa politicii mari, globaliste). Astfel, unrău a fost mereu reparat cu un alt rău,până la dezastrul nal, de care suntemfoarte aproape.

Securitatea (compusă azi dintoate serviciile şi supranumerică, o ade-

 vărată „dictatură originală”), după năra- vul ei, dar şi la sfatul consultanţilor

străini, de care ascultă orbeşte, a furatplanul cu guvernul tehnocrat şi şi-a pus

 în rolurile principale propriii oameni.Mai încercase şi în 2012, cu marii tehno-craţi, „securiştii” George Maior şi MihaiRăzvan Ungureanu, amândoi şe deservicii atunci, care îi ascultaseră celmai bine, cu tehnică („tehnocratică”)operativă, pe nişte tehnocraţi autenticicare se pregăteau la lumina zilei să pro-pună un guvern naţional şi un proiectde ţară salvator. 

Contextul internaţional s-a înră-utăţit într-o măsură pe care generaţiileactive azi nu au mai cunoscut-o. La

graniţele noastre, la Marea Neagră, Ru-sia ameninţă Turcia foarte convingător.Unii prezic războiul. Ca şi altădată,aproape nimeni nu e capabil să vadămarile schimbări care pot începe chiarmâine. Oricum, ordinea internaţionalăde ieri e deja vraişte. România, contro-lată de o dictatură invizibilă, în civil,băştinaşă şi străină, pare complet ne-pregătită să facă faţă marilor agresiunila care e supusă. Agresiuni economiceeuropene, mai ales din partea Germani-ei şi Austriei (defrişarea sălbatică, con-trolul discreţionar al băncilor, furtulmâinii de lucru calicate etc.), şi poate

chiar militare, prin Moldova, din parteunei Rusii din ce în ce mai ofensive. 

România poate plăti foartscump, printr-o cădere istorică, pentrupoliticienii ei mărunţi, convenţionalipolitic corecţi pentru alţii, şi nu pentrunoi. O ţară, ca şi o familie, se meritprintr-un efort constant, cotidian, nueste un cadou pentru vecie. Ce marfapte se mai pot trece în contul României după pacea de la Paris din 1918care ne-a dat Transilvania şi Basarabiamerit al unei extraordinare generaţipolitice, care îi număra pe Ionel şi Vintilă Brătianu, pe Nicolae Titulescu, p

marele şi pe nedrept uitatul diploma Vasile Stoica (cel care a făcut cunoscutcauza românească în SUA) şi pe atâţialţii? Până vor învăţa Klaus IohannisDan Mihalache, Sandra Pralong, DacianCioloş, Vasile Dâncu, Eduard Hellvig ceste România, care este istoria ei real(nu aceea fantazată de Lucian Boia)care ar merita să e viitorul ei şi carsunt oamenii ei de valoare cu care ţar

 îl poate clădi, s-ar putea ca România snu mai existe. Comedia cu preşedintelneamţ Klaus Iohannis şi echipa lui dmarionete manevrate de capitalul străin şi de puterile „protectoare” ne poat fatală. 

Se numeşte regularizare derac, de la a regulare şi a traca-e dupe cum mă gândeşte io la

mine. Sau semaforizare inteli-ghentă undeva pe muchia trageriiu ochiul dintre a nu trece peoşu şi a sta în potecă până ladânci bătrâneţuri. S-au băgat

aici fără a mai putea scoşi nicicu picamăru’ nici cu slujbe, acolo vr’o 13 milioane de lei, că cică săe cu noroc, de erau 12 sau 14poa’ să fost mult mai nasol.Povestea de basm ori basmul depoveste se petrecu din 2013 şipână spre nu demult departe de

mândrele noastre chinuite darextrem de mândre zile de regene-rare urbană, posibil să-ncurctermenul cu resuscitare sau de-cuplare de la aparate gen eutha-nasiere.

Cert iaşte de mai şi paşte căla un stop d’ăla de odată ş-odatătăt trăbă trăcut, îi de şăzut ca păghimpi, între 2’15’’ şi… innit,adicătelea chestia aia cu ∞. Lasă-

i să bată mingea, cum ar zice cumare drag şi râvnă Simonica Ha-lep, da’ s-o bată tot pă loc, păloc ! Cine-a zis că nu-i bine săbaţi şi câmpii acasă la tine-noraş? Chiar nimenea! 

Se întâmplă aşa cum expresi-unea de mai departe… La UlpiaShopping Center, ţâc-ţâc-ţâc

drept în creierii ălora cetăţunicari ţâţâie dă p’un picior pă altul;sub 3’ nici vorbă. Asta eventualdupă ce dac’ai avut tupeul incali-cabil după legea circulaţiei, săfentezi un metru plus jumătatedă pă la-n faţă dă Spital Judeţean,că ăi -n alterare de gală ori în

pijama ori ştropşit în spume. 

La Poliţia Judeţeană (In-

spectorat de… -  n.m.), -i mareatâmpenie. Stopu’ la dumnealui îităt pă roşu, poţi s-apeşi butonu’ăla dă tăt circu’, să a răcni la tătneamu’ lui, că-i de se face descurtcircuitat for ever time innever. Deci: aici e de trecut păroşu-mpărat, hi-hi, tocma’ la ce şicâte camere big-brothereceşti îs…

La Deva Mall, aşijderea. La Ardealul spre gară, otova. Da’ haică n-ar nimicătelea dac’ faindrept în buricu’ târgului, staţiaOpera, o trecere de pietoni des-inţată pe motive de interese de

pasaj subteran (hă?) visat cum-plit de Primărie, îi chiar coşmaru’dă pă urmă cu moţ pus pă cupola

dă la circus. Am văzut oameniamendaţi c-au îndrăznit să forţe-ze trecerea pă unde şi io trec decând mă ştiu de s-a mai şi inven-tat bulevardu’ Decebal.

 Alineat absolut necesar: Ma-şinuța orbecăită a Poliţiei Localenu poa’ să-ţi inspire decât Încre-dere şi Siguranţă, plantată acolounde trăbă. Pă zebra între timpsacricată-n abatoru’ din puţu’ lagândire primăricească. Bravo, bă,aveţi plan de amenzi? No şo păcetăţean, că nu-i ajung impoziteşi taxe! Astea ind zise, subscriseşi semnate, 

Daniel Marian 

P. S. Este desfinţarea trece-rii. Aştept trecerea desfinţării.

 

Deva Aberaţii urbane

 

Articol de: Petru Romoșan 

Primăria muşcată de semaforizarea turbată

Page 5: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 5/16ORBA se ascultă dar se şi citeşte Pagina 05 

A un dascăl bun înseamnănu uiţi că ai fost cândva tâ-. Trebuie să ştii să treci di-matic peste micile greşelicelor ce învaţă, să te bucuri

preună cu ei de succeselesă-i încurajezi continuu

ndu-le mereu aripi spre vii-Trebuie să ştii să aprinzi în

etul ecărui învăţăcel şiuria cunoaşterii, dar şi bu-ia creaţiei! Un dască bun învaţă dinerienţă, învaţă atunci cândscultă pe elevi, când îi ob-vă lucrând. Fără profesori,ala şi educaţia unui elev nu posibile. Din acest motivfesorii vor ocupa mereu unimportant în suetele şi în

intirea noastră.Adriana Chira, după umila-

părere, este un DASCĂL. 

Dan Orghici: Ce te-a făcutdevii dascăl? 

Adrian Chira:  Sunt dască-de astăzi în memoria tutu-care au fost şi sunt profeso-

mei. Ei spun că în bancă îiultam cu nişte ochi jucăuşi.tratat serios şcoala ca elev,

am văzut în ea cetatea mea deştiință, locul în care respiramalături de cei care discutauproblemele puse de şcoală.Școala era fabrica noastră deidei şi năzuințe. Am vrut săurmez calea ingineriei uşoare,confecții, impresionată de crea-țiile fabricii de blănuri din oraş.

 Am încercat să mă văd, în vii-tor, ca un inginer înconjurat defrumos. Dar depărtarea de fa-cultatea respectivă, care era laIaşi, a făcut să mă înscriu laTimişoara, la Politehnică. Nudoream neapărat să plec, do-ream să evoluez. Am ajuns înşcoală, ca profesor, după doiani de la nalizarea facultății. Eun spațiu de efervescență inte-lectuală. Dacă eşti prietenulcărților, ideilor şi ştiinței,şcoala e totul. 

Dan Orghici: Crezi in eta-loane și care sunt etaloanelein crezi? 

Cred că există un sâmbure în ecare, ca într-un fruct.

Există momente de calm şimomente de furtună. Dar sâm-burele e neatins. Cred în inte-

gritate. Să nu renunți la tine înmomentele în care eşti atrascu putere sau când se încearcăconvingerea ta. Cred în curaj.Să faci totul cu năzuința că nuexistă pericole. Cât respiri ni-mic nu ți se poate lua. Orice

 vine şi pleacă. Nu te poți des-curaja de frica lucrurilor posibilpierdute. Cred în sacriciu.Sunt impresionata de cei carese sacrică până la pierderealor pentru o cauză. Să vibrezialături de cei care îți cer ajuto-rul cu toată forța ta. Cred înempatie, oricine e e capabil săidentice sentimentele şi punc-tele de vedere ale celorlalțipentru a putea înțelege maibine lumea din jur. 

Dan Orghici: Mai crezi in valori? 

 Adrian Chira: Cred în va-lori dar le găsesc în foarte pu-țini oameni. Atunci când legăsesc acestea mă impresionea-ză. Sunt ințe care se folosescde valorile în care cred să ne

ghideze prin univers. Pământulne învârte pe toți dar sunt mici

luminițe vii care dau direcțiilecelor din jurul lor. Valorileacestora spun clar în ce să ne

 încredem şi cum să găsim solu-ții. 

Dan Orghici: Crezi ca va-lorile europene se pot extra-pola la valorile românești? 

 Adrian Chira: Cred ca egreu ca valorile europene sădevină valori româneşti. Am

 văzut o familie care deținea opensiune foarte frumoasă, în

 Austria. Dimineața îi găsea petoți, cu zâmbet larg, muncindpentru turişti. Fiecare cu rolullui. În grupul de orăştieni a ziscineva că dacă eram în Româ-nia, familia respectivă avea dejasecretară, şofer, etc. Suntemmarcați de lipsurile anilor tre-cuți. Nu avem pasul lent alunui european. Vrem acum şitotul. Dar nu suntem organi-zați. Nu planicăm înainte.Facem pe loc şi vedem ce obți-nem. Asta înseamnă şi creati-

 vitate, care e o calitate, dar şiposibile obstacole. 

Dan Orghici: Cum sunt valorile umane ale momen-tului? 

 Adrian Chira: Cred ca va-lorile umane ale acestui timp,la nivel mondial, sunt compasi-unea şi întrajutorarea. Noi

avem destul şi vă dăm vouăcare sunteți nedreptățiți. Une-ori râd cu elevii mei că omuldin peşteră ne-a a dus aici. Da-că se mulțumea cu puținul pre-zentului lui, dacă se mulțumeasă vâneze şi să se îmbrace înpieile animalelor vânate, noi nueram într-o situație complexa.

 Acum, ind aici, trebuie să nedescoperim alte posibilități. Sădonăm, nu oricum şi oricui,dar să redăm vieții, naturii şiințelor ceva. Alt gând e căprezența păcii este esențială.

 Am avut momente de oboseala,

ca şcolar, când doream sa sedeclanşeze un război sau un

cataclism. Doream să măopresc din a învăța. Cât de gre-şit era! Suntem aşa de evoluațişi totuşi ne ucidem noi întrenoi.

Dan Orghici: Ce îți trebu-ie să devii un profesionist? 

 Adrian Chira: Muncă şirăbdare. Și un model. Tatălmeu a fost un profesionist.Uneori obositor cu detaliile şicalculele. Dar toți admirauculturile de grâu şi căpşuni de

pe varianta care duce la Geoa-giu. Modelul de „trebă binefăcută” îl întâlnesc rar. Și suntuimită cum doresc anumițioameni să obțină ceva perfectfără profesionalism. Cred că nu

 văd nuanțe sau detaliile carefac diferența. 

Dan Orghici: Care e„opțiunea” ta din punct de vedere cultural și dacă maicitești 

 Adrian Chira: Am ci tit , amcitit, nu citesc. Fără cuvintesuntem săraci. Uneori aud ele-

 vii că întreabă sensul cuvinte-lor. Ce este solitar, ce este am-bient? Lipsa cărților e un han-dicap. Nu poate un site saucâteva să suplinească bibliote-ca. Fiecare nal de carte e unbun rămas adresat lumii din ea.Toate personajele din cărți şilme le port cu mine, tot ce augândit. Sunt toate nemuritoare.Nu văd o lume, ca în lmulFahrenheit 451, unde scopulpompierilor era de a pune mâ-na pe toate cărțile şi a le arde.Dar văd o lume ghidată de me-saje, cum e de exemplu: „Pâ-nă

la urmă, mâine este o altă zi/ After all, tomorrow is anotherday", rostită de Scarlett O'Hara.

Înscrieri şi relații la sediul „Albina Coop”

sau la telefoanele:

0254 241.716;

0733 732.200 şi 0723 381.840

Page 6: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 6/16VORBA se ascultă dar se şi citeşteagina 6 

1. Cei care urmăresc cu unnim de atenție evoluția Bise-i Ortodoxe Române (BOR),putut observa în această

mnă semnele acumulăriii forțe care în societatea

mânească actuală pare a nua egal. Două momente sunt

referință: hramul Snteivioase Parascheva la Iași șial Sfântului Dumitru Basa-ov la București. 

Momentul sărbătorii propriue a fost precedat de peleri-e și slujbe de priveghi desfă-ate de-a lungul mai multor. Fiecare slujbă a durat înde patru ore. La ele au parti-at mii de credincioși într-oine aproape perfectă. Prin-aceștia am identicat, într-oulegere exemplară și nume-se familii de romi; dintre

lea pe care statul cu greușește să le integreze în școa-au în disciplina socială. Un

electual rom aprecia căastă comunitate-problemăe și-a făcut din ignorareaulilor majorității un mod detrăi și compensa marginali-

ea tradițională, va putea egrată doar prin credință. Căașa sau nu, fapt este că deo-

mdată doar asta pare a func-na. 

La Patriarhie, aranjamenteleale au fost donate de o oră-să. Adică un comerciant care

mod normal trăiește din pro-dar care face asemenea ges-

caritabile an de an. Sute deoți au slujit la altar dar s-auăspândit prin mulțime, păs-nd ordinea deopotrivă admi-trativă și spirituală, precum

și oferind sentimentul uniuniidintre cler și popor. Coruri de oexcelentă calitate artistică aucântat ore și zile în șir cântăricare în anumite momente autăiat respirația auditoriului. 

Participanții, în sumă totală

de câteva sute de mii (aprox200.000 la Iași și aprox 100.000la București) – respectiv de câ-teva ori mai mulți decât ceiprezenți la ceremoniile„spontane” de protest de la Bu-curești și alte orașe, desfășuratetot în această toamnă dar ladate ulterioare, între orele 19 și22 – au stat la rând zile șinopți, adesea la temperaturifoarte scăzute sau pe ploaie,așteptând să se închine pentrucâteva secunde în fața sntelormoaște ori au rămas în picioareaproape nemișcați ascultând

cântările sacerdoților. Nu s-

au înregistrat bătăi, scndaluri, fur-turi, violuri și altele asemenea.(Bănuiesc că unele altercațiitrebuie să avut loc dar la oasemenea masă ele vor fostnesemnicative.)

Pe tot parcursul evenimen-telor, printr-un efort organiza-toric uluitor, credincioșilor li s-a oferit mâncare și băutură(evident nealcoolică) furnizatăde către donatori din parohii.Prin voluntariat s-a asiguratasistență medicală. Pelerinii auprimit cazare gratuită în spații

ale Patriarhiei.

După tot chinul zic înduratla cozile interminabile dar per-fect ordonate și frigul puternicrăbdat la lungile slujbe denoapte desfășurate sub cerul

liber, oa-menii arătau fericiți. Nici o ase-mănare cu chipurile desguratede ură, cu rânjetele anomicesau neliniștea isterică de la altemanifestații populare mai multsau mai puțin contemporane.

(Să mă ierte oamenii profunzi șiresponsabili, cu adevărat fru-moși și măcar în cugetul lorliberi, care au fost de asemeneaprezenți – ca o minoritate – laprotestele politice de masă. Nugurile lor au umplut, însă,ecranele televizoarelor. Dinpăcate.) 

O sărutare dată moaștelor îitranspunea pe credincioșii creș-tini în mod misterios din lumeanecazurilor cotidiene într-olume desăvârșită patronată detreimea credinței, speranței și

iubirii. Întrebată de un jurnalistpentru ce s-a rugat, o doamnă aspus că s-a rugat pentru sănăta-te, copii, familie, prieteni și …dușmani. Nu știu dacă în legă-tură cu dușmanii o fost chiarașa dar este clar că doamna cupricina credea că așa ar bine.(Neîndoilenic, protestatarii anti-sistem din Piața Universitățiinu s-au rugat pentru dușmani.) 

2. Pentru agnostici moaștelesunt o adunătură de oase. (Suntși creștini care nu venereazămoaștele.) Pentru cei care cred

 în cultul moaștelor, acele ose-

minte sunt întruparea haruluisfânt, legătura materială dintreDumnezeu și oameni realizatăprin intermediul rămășițelornemurite (sic!) ale celor care autrăit în respectul legilor dum-nezeiești. Aceste rămășițe sunt,

pentru credincioși, dovada căoamenii trăiesc, pot și trebuiesă trăiască în Dumnezeu, pen-tru că Dumnezeu trăiește tainic

 în oameni.

Credința acestor oamenieste demnă nu numai de res-pect ci și de invidie (un senti-ment mai puțin lăudabil). Ceicare cunosc durerea îndoielii,nu pot decât să admire capaci-tatea atâtor români de a credefără să se îndoiască. Este impre-sionant să auzi poveștile multo-ra care spun cum s-au vindecatde boli grave sau au scăpat denecazuri foarte palpabile, ru-gându-se la diveși snți. E greude spus dacă snții și moaștelelor i-au ajutat sau credința lor i-a salvat. Fapt este că miracolul,

cel puțin aparent, s-

a produs. Înmăsura în care comportamen-tul viscerelor noastre este pu-ternic inuențat de acțiuneacreierului nostru, biserica seconstituie într-un spital al su-etului; suet prin care se vin-decă și celelalte boli. În măsura

 în care asemenea oricărui corp,și corpul omenesc generează uncâmp invizibil care inter-relaționează cu alte câmpurisimilare, este perfect posibil cade calitatea vibrației suetești –cerebrale – a ecăruia să depin-dă starea de spirit – pozitivă

sau negativă, hotărâtă sau șovă-ielnică, empatică sau refractară– a unei comunități întregi. Ostare de spirit care îi afecteazădirect comportamentul, acțiu-nea, eciența.

De ce să li se spună acestoroameni că nu au dreptate? Dece să li se răpească beneciileunei aparențe care produce

doar consecințe reale pozitive?Nu doar pentru ei ci și pentrucei cu care ei vin în contact. Cuce garanții li se poate negadreptatea? De unde știu cu atâ-ta siguranță cei care nu cred, căcei care cred greșesc? Cei care,

 în numele rațiunii, se îndoiescde justețea credinței altora darnu se îndoiesc de justețea pro-priei îndoieli, nu sunt decâtniște bigoți seculari, niște dog-matici de semn contrar. 

Și chiar dacă veneratoriimoaștelor ar greși, crezând în

ceea ce nu există, care ar pa-guba? Nici una. În schimb, dacănu greșesc, cei care se îndoiescși vor să îi smintească s-ar pu-tea să aibă o mare problemă.

Continuare pe http:// vorba.info/

Imposibilaschimbare 

(Pamfet) 

Cei aproape 30 de mii de manifestanţiBucurești și mulţi alţii din ţară au

inut ,,guvern de tehnocraţi’’, adică spe-iști în domeniu și neimplicaţi politic,cum au cerut și ,,vrem o ţară ca afară’’,a ce avem demult, corupţiemediatizată prin Vest), dispreţ al politi-nilor faţă de contribuabil (gânditi- vă cău votat în Parlamentul European un

nus de 1 milion de euro la ieșirea la pen-, înșelătoria practicată de naţionale șiltinaţionale (Volkswagen), înșelătorian codul de bare în supermarketuri,ndalul FIFA, deturnări de fonduri laican, dictatura UE (refugiaţii), NATO șiI, care schimbă guverne și prim-

niștrii care nu se supun (unul dintretivele pentru care Ponta a fost pus pe

a neagră, dar trebuia obţinut ,,acordul’’zii protând de incendiul de la Colec-. 

Domnul Dacian Cioloș, specialist înhorticultură, propulsat în ParlamentulEuropean, împreună cu soţia sa, ica unuigrangur de prin serviciile franceze(Internet) ajuns premier desemnat deIohannis la solicitarea d-lui Juncker, a fost întrebat dacă este oţer acoperit. Sigur vaspune Nu, deși ar putea spune Da, al ser- viciului cutare... și nu i

-ar face nimeni

nimic pentru că ai noștri sunt doar agenţide teren în slujba unor servicii care decidstrategia și acţiunile viitoare, încât să numiște nimeni în front. Cele câteva zeci demanifestanţi prin Piaţa Universităţii nicinu știu dacă mai vor ceva, ,,sistemul ti-căloșit’’ patronat de politicienii ascunșiprin cotloane și cu desuurile ude că li secere ,,demisia în bloc’’, și-a revenit la felcum o bandă de hoţi fugăriţi, se regrupea-ză, se ,,reformează’’ după ce a trecut peri-colul. S-a ratat momentul cu reformareaclasei politice prin curăţirea terenului de vreascuri și putregai pentru că, ni s-aspus, nu există democraţie ,,fără clasăpolitică’’, așa că am ajuns la imposibilaschimbare. 

 Așa stând lucrurile, nu ne miră reco-mandarea unui consilier politic european:,,Trebuie politicul să solicite o listă derevendicări la care să răspundă punctual’’,cu amendamentul: societatea civilă, prinspecialiștii pe domenii stabilește priori-tăţile, Parlamentul le legiferează și Guver-nul execută, potrivit democraţiei partici-pative și principiului : ,,poporul e suve-ran’’. Domnul consilier mai zice: ,,Dacăreprezentanţii mișcărilor de stradă nurecunosc clasa politică drept un interlocu-tor pentru ei, ar trebui să aștepte alegerilede anul viitor și să-și aleagă reprezentanţiicu care doresc să dialogheze’’, lucru pecare îl știm, politicienii noștri ne dau ace-lași sfat: să stăm cuminţi 4 ani după ale-geri, iar unul cu mai mult tupeu ne-a spus-o pe șleau ,,nu-mi dau demisia, sunt alespe 4 ani și n-aveţi ce-mi face’’!

Domnul ex-președinte, Băsescu, l-arecomandat pe Cioloș ca prim-ministru,știa el încotro merge curentul, doar cănoul executiv, luptător împotriva sistemu-lui ticăloșit, are nevoie de susţinere parla-mentară la care au aderat până acum:

PNL, UNPR, minorităţi și la care s-a lipitși UDMR -ul pentru un gulaș mai consis-tent și funcţii, după ce PSD- și este meri-tul lui, l-a scos pe tușă. În ceea ce priveștestarea de colonie politică și economică încare ne aăm suntem vinovaţi toţi și maiales cei care au acceptat momeala ,,plăţicompensatorii’’ să-și ia nevasta și soacraTV color, cu cablu sau antene parabolicepentru telenovele, acceptând distrugereaintreprinderilor și transformarea terenului în parcuri industriale, adică depozite, înloc să e retehnologizate, modernizate. 

 În ceea ce privește reformarea claseipolitice nu ne facem iluzii, schimbareaeste imposibilă, orice tentativă este privităca o ameninţare a propriilor poziţii politi-ce și economice, iar partidele noi vor privite ca intruși, marginalizate și discre-ditate. Dl Cioloș, ca și dl Iohannis, politicși economic vor niște executanţi ai ordi-nelor d-nei Merkel, d-lui Juncker, a amba-sadorului american și ale FMI, care vorface o vizită de ,,curtoazie’’ noului guvernimediat după instalare.

Ion Herdea

I. O forță socială fără egal întemeiată pe credință

Articol de:

Prof. dr. Adrian Severin 

Page 7: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 7/16agina 7

 

ocotenent-Colonel (rez.)rcea Buie - mărturia unuindamnat la moarte prin

pânzurare de extremiştiiunguri 

xtras din volumul „1989tr -o iarnă în alta… Româ-

a în resorturile screte aletoriei”, autor Aurel I. Ro-

jan, Editura Proema, Baia Mare, 2009 

Neorevizionismul ma-ghiar smanifestat cu putere în Har-ta şi Covasna. Avea să o conse pe propria-i piele, Mirceae, un tânăr oţer de securi-e pe care evenimentele din9 l-au prins activând laorheiu Secuiesc. 

Mircea Buie a scăpat ca prinnune de spânzurare, doarsa făcând să se rupă creangacare îl agăţase un grup de

remişti maghiari. Mărturisi-lui e cutremurătoare. 

„În 1989 aveam semnale cla-de inten-sicare a contacte-revi-zio-niştilor maghiari cu

umiţi oameni din zonă. As-, Sándor Csoóri – preşedin-

Federaţiei Mondiale a Un-ilor şi, apoi, lider al Frontu-Democrat Maghiar – ţinea

ătura cu profesorul Katonaám şi cu actorul Bartha Mi-y Levente (ulterior, acesta agrat în Ungaria şi s-a înscris

partidul condus de Csoóri).ul lor era să atragă intelectu-de vârf din Odorheiu Secu- şi Miercurea Ciuc, sub pre-

textul luptei împotriva asimilă-rii şi armării secuilor (ultimatemă a şi revenit la modă). La ocabană din zonă aveau loc în-tâlniri la care mai veneau scrii-torul Sütő András (plecat şi el

 în Ungaria, după evenimentelede la Târgu Mureş) şi fratele luiLászló Tőkés. În ce-l priveşte peSütő András, acesta şi-a îndesit

 vizitele la Consulatul Maghiardin Cluj, iar după desinţareaacestuia, la Ambasada Ungarieide la Bucureşti, în acelaşi timpind contactat şi de alţi diplo-maţi străini acreditaţi la Buda-pesta. Mai ales diplomaţi ma-ghiari, britanici şi francezi şi-auintensicat prezenţa în Harghi-ta şi Covasna. Că lucrurile aufost pregătite cu atenţie, o de-monstrează şi faptul că, în 23decembrie, a şi apărut pe piaţăun ziar în limba maghiară. Dealtfel, din primăvara anului1989, în zonă au apărut şi ruşii,

câte 2-3 într-un autoturismLada. A crescut şi numărul ce-lor care fugeau în Ungaria(„evazionişti” – cum le spu-neam), majoritatea mergând săse pregătească în tabăra de laBicske. 

Zilele de 20-21 decembrie aufost marcate de provocări: aufost incendiate depozitele defân de la CAP-urile din Zetea şiDealu (localităţi de lângă Odor-heiu Secuiesc), precum şi depo-zitul fabricii de mobilă de lângăgara oraşului (dintr-un tren s-aaruncat o sticlă incendiară peacoperişul de plastic al depozi-tului). În dimineaţa zilei de 22decembrie, am predat armele la

şet, conform ordinului genera-lului Iulian Vlad. ComandantulSecurităţii din Odorheiu Secu-iesc, locotenent-colonelul Du-mitru Coman a dat ordin canimeni să nu părăsească sediul(aveam sediu comun cu Miliţia,noi la etaj, ei la parter). Eu amprimit sarcina să aduc nişte

paturi şi saltele de la internatulliceului. Când mă întorceam cuele, la radio s-a anunţat sinuci-derea lui Milea. Pentru a întărisiguranţa sediului a fost adusun pluton din trupele de securi-tate. Cam la o oră după discur-sul lui Mircea Dinescu de lateleviziune, în faţa sediului s-auadunat protestatari. La începutau fost paşnici, apoi au începutsă spargă geamurile şi să agre-seze miliţienii care intrau sauieşeau din sediu. În depozitulde la parter al Miliţiei se aauaparate video conscate din

dispoziţia fostului şef al Miliţieide la cetăţenii care contraveni-seră dispoziţiilor legale. Protes-tatarii au spart depozitul ca să-

şi recupereze aparatele. 

 În jurul orei 16.00, plutonulde securitate a primit ordin săse retragă în cazarma de la Ghe-orgheni. Am protat de situaţiepentru a salva documentele.

 Am deschis şi golit şetele şiam pus documentele în camio-nul cu soldaţi, iar peste ele s-auaşezat militarii, mascându-le.Camionul a reuşit să plece, du-pă ce s-a negociat cu un tracto-

rist care blocase poarta cu trac-torul. Astfel, documentele aufost salvate şi ulterior recupera-te. 

 În sediul de la etaj al Securi-tăţii rămăsesem câţiva oţeri:eu (Mircea Buie -  n.n.), IoanTrifu, Dan Coţofană, Dan Petra-riu şi comandantul, locotenent-colonelul Dumitru Coman. În-tre timp, protestatarii au devas-tat parterul şi l-au incendiat.Din cauza fumului, am ieşit încurtea din spate, unde se aaugarajele. Dialogam cu manifes-

tanţii, îndemnân-du i la calm şirepetând: „Nu vrem sânge!” Seaduna tot mai multă lume. În

 jurul orei 18.00 a sosit un grupde oameni băuţi şi violenţi. Îmireproşau că sunt oţer de secu-ritate. Un tânăr cam la 30 deani, îmbrăcat în costum popu-lar secuiesc - liderul acelui grup– m-a întrebat dacă-s românsau maghiar. Am minţit, spu-nând că tata e român, iar mamaunguroaică. Tânărul a fosttranşant: „Nu corespunde. Exe-cutaţi-l!” Pe lângă cei ce incitaula violenţă (vezi Kapdebó – di-

rectorul Şcolii de şoferi amatoridin Odorheiu Secuiesc), existauşi îndemnuri la calm şi la re-

nunţarea la acte de violenţă, venite chiar de la etnici ma-ghiari (cum a fost Iosif Pető,

 viitor prosper om de afaceri). 

După ce s-a dat sentinţa„executaţi-l”, am fost luat cuforţa şi scos din incinta sediu-lui, care se aa lângă un com-plex alimentar, de care era des-

părţit de o stradă mărginită decastani. Cineva din mulţime astrigat: „Să-l spânzurăm!” Ime-diat au adus de la alimentară ofrânghie şi o ladă de ambalaj dela sticle. Au legat frânghia decreanga unui castan, m-au ur-cat pe ladă şi mi-au pus ştrean-gul de gât. Apoi au tras lada.

 Însă, creanga a cedat şi s-a rupt. În acel moment, s-a creat obusculadă, provocată de ungrup de karatişti, antrenaţi deinginerul Mika Domokos (şefulunei prospere ferme agricole delângă oraş). Ei m-au înconjurat,

mi-au scos funia cu tot cu restulde creangă şi m-au condus îninteriorul depozitului Peco dinapropiere. Oricât m-au protejat,tot am fost lovit în cap cu osticlă de un litru. Dar am scă-pat. Cum rana la cap era destulde adâncă, am fost dus prinspate la spital, unde am rămas

 într-un fel de “arest medical”,răstimp în care (în seara zilei de22 decembrie) mi-a fost spartăşi devastată locuinţa. 

 În spital am mai găsit 3-4miliţieni şi un oţer de securi-

tate, care fuseseră grav bătuţi.Mai era şi o persoană din Zetea,care se alesese cu o plagă împuş-cată, după ce fusese omorâtadjunctul şefului de post dinlocalitate. Tragică a fost şimoartea şefului de post dinDealu – Liviu Cheochişan –tatăl unui băieţel de doi ani. Înseara zilei de 22 decembrie afost luat din locuinţă, scos înfaţa sediului şi bătut până lainconştienţă. Apoi au turnatţuică pe el şi i-au dat foc. LaCristuru Secuiesc, un miliţian afost omorât de rromii pe care-i

cercetase pentru diferite in-fracţiuni. A avut de suferit şipreotul ortodox Călugăru –acuzat că-i protejează pe oţeriide securitate. De aceea, l-aucăutat şi la biserică şi la casaparohială. 

Şi destinul locotenent-colo-

nelului Dumitru Coman a fostcrunt. După apariţia lui Dines-cu la TVR, soţia acestuia la ru-gat să vină acasă. A refuzat-o,rămânând în sediu, la datorie,şi liniştind-o că nu are de ce săse teamă. (Într-adevăr, era per-ceput ca un om de treabă şi erachiar îndrăgit în oraş). Ultimadată l-am văzut înainte ca eu său dus la spânzurat, el rămâ-

nând în curtea cu garajele.Când eram internat, Venczel,directorul spitalului, mi-a spus„Îmi pare rău, dar pentru şefuldvs. n-am putut face nimic,decât să constat decesul.” Amaat că Dumitru Coman a fostscos în stradă, omorât în bătaieşi apoi aruncat în curtea spita-lului. Criminalistul miliţiei,Pop, mi-a spus că Dumitru Co-man nu mai avea nici un os

 întreg. Se ştie cine l-a ucis, exis-tă înregistrări video şi martori.Dar toţi ucigaşii de etnie ma-ghiară au fost puşi ulterior înlibertate, în urma demersurilorpe la forurile europene, între-prinse de fruntaşul UDMR, Gy-örgy Frunda. 

 Întâlnindu-mă prin 1990 cuCorneliu Vadim Tudor, care-mi

cunoştea povestea, acesta m-a întrebat ce gândeam în mo-mentul în care eram cu ştrean-gul de gât. Răspunsul meu poa-te l-a surprins. Mă gândeam sănu mă desgureze prea mult, casă mă poată înmormânta ai mei

 în sicriu descoperit. Nu le-ampovestit părinţilor mei prin ce-

am trecut. Au aat despre păţa-nia mea de la televizor, când seprezentau rezultatele comisieiparlamentare asupra evenimen-telor din 17-24 decembrie 1989din Covasna. Când a auzit toatăgrozăvia, mama a scăpat tava

din mână.  În Evul Mediu scăpai de

spânzurătoare dacă o femeie tecerea de soţ. Eu am scăpat alt-fel. Poate nu întâmplător, amfost pasionat de dendrologie(înainte de a oţer am lucrat

 în silvicultură). Peste ani, m-am întâlnit cu un fost coleg, care m-a întrebat dacă mai ştiu cevadendrologie. Şi, ca să se convin-gă, m-a întrebat care e cea mai

 valoroasă specie de la noi. I-amrăspuns că nu mai e stejarul, cicastanul sălbatic. Căci, dacă m-

ar spânzurat de un stejar,acum îmi aduceai ori la mor-mânt.” 

Articol de

Aurel I Rogojan

Ofițerul Mircea Buie

Page 8: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 8/16Pagina 8  

În lungul hotarului de răsărit alrii Haţegului curge, formând el în-şi acest hotar, Streiul. Iar din Strei şină la Cibin şi Olt, la Turnu Roşu, setind munţii Sebeşului – numiţi astfelpă apa care, izvorând vecină cu Lo-

ul şi pornind drept spre miazănoaptentru a merge la Mureş, îi taie dreptdouă. Munţii Sebeşului, aşa dar.

ograa îi numeşte pe cei din răsăritapă – munţii Cândrelului, iar pe cei

n apus – munţii Surianului, dupăuă din vârfurile cele mai înalte şiai cacracteristice ale ecăreia dinmătăţi. Nu există, în toţi Carpaţiimâniei, un alt sector de munţi pere istoria naţională să-l impună aşamult atenţiei noastre ca jumătateaapus a munţilor Sebeşului, pe care

ultă vreme istoriograa noastră acotit-o a fost vestitul râu Sargetiasalbia căruia Decebal, după înfrânge-şi-a ascuns comorile. Dar nu atât

eastă apă vecină, în care unii conti-ă să vadă încă pe vechiul Sargetias,

dică att de mult în ochii şi suetulstru pe aceşti munţi ai Sebeşului. Ciridică cetăţile,  multelecetăţi dace,

re înununau odinioară o sumă din

rfurile lor. 

 În dreapta Orăştiei se varsă în Mu-reş după ce trece prin acest oraş apanumită a Grădiştei (urmăriţi harta,p.163 – n.Ion Conea). Izvoarele ei sunt

 în sud, sub coasta munteluiGodeanul.Pornind de acolo, ea merge o bucatăde vreme spre apus, apoi se întoarcespre nord şi curge aşa până la vărsa-re.  Aceasta  e apa care a smuls de pefruntea Streiului, dacă putem spuneaşa, coroana de care pomeneam. Înlungul ei, în adevăr, ase înşiră cele maimulte din cetăţile dace de care va

 vorba şi între care vom găsi-o pe în-săşi Sarmizegethusa lui Decebal. 

Pornim din Orăştie spre miazăzi, înlungul râului. Înaintea noastră se des-făşură, netedă ca o masă, lunca lui,largă de patru km. E o luncă pe caren’a făcut-o numai râul Grădiştei ci şirâul Sibeşelului, a cărui ieşire din de-leul munţilor o vedem înaintea noas-tră, drept spre miazăi. Ambele acesteape, aşa dar, au clădit aici una şi ace-eaşi luncă, argă şi netedă ca în palmă.Curg ecare pe câte o extremitate a ei,– una pe cea de răsărit, alta pe cea deapus – şi se varsă una într’alta în mar-ginea de răsărit a Orăştie, după care se

aruncă laolaltă în Mureş. 

Marginea dinsper Orăştie a munți-lor Sebeşului e dreaptă ca un zid. Înfaţa noastră, acolo unde Sibeşulul osparge ca să iasăîn larg, ea are trei sutede metri înălţime peste luncă. În plus,care pe luncă aproape cu aceeaşi înălţi-me peste tot, aşa că ai mai de grabăimpresia că aici, deasupra acestei fru-moase lunci, nu se isprăveşte o lume

de munţi, ci un podiş înalt, care securmă dintr’o dată în marginea uneigropi. 

Facem la dreapta, despărţindu-nede drumul care de aici duce la satulSibeşelului şi o apucăm spre apus, peacela al Costeştilor. Abruptul de munţie acum pe sânga noastră, în vreme cepe dreapta o altă serie de înălţimi, do-minând valea cu cca. două sute demetri, în ţine demnă tovărăşie. Douămaluri de munţi, străjuind o mică apă(dar, totuşi, cu o foarte largă luncă).Lărgimea luncii a scăzut la trei km.După şapte km., de drum, coborâm un

grind abrupt, înalt de şase-

şapte metri:de aici încolo drumul merge prin lunapersonală a râului nostru. S’a isprăvittovărăşia Sibeşelului. Satele sunt dese,locuite azi numai de Români, darodinioară şi de Saşi. Te impresioneazămereu abruptul muntelui şi mai aels

 înălţimea lui, aceeaşi tot drumul. Uita-sem să spun că încă un farmec al lui îlface pădurea, care-l îngroapă literal-mente, de sus până jos, deasă ca peria.Cel din dreapta (malul) e pleşuvit, însă,de această podobabă, care dă atâtafarmec cestuilalt. Castău, Beriu, Săraca,Orăştioara de jos, Bucium, Orăştioarade sus, Ludeştii şi, în sfârşit, Costeştii –

iată numele satelor care se prind, înlungul apei, când de un mal, când decelălalt, când de ambele. Au zionomiesătească: uliţa principală e largă cât unbulevard; casele dau toate în drum,lipite una de alta şi având ecare câte opoartă uriaşă, cu straşină de ţiglă. Un-de-i grădiniţa olteană şi munteană, deecare casă câte una, dacă nu spredrum, măcar în spate, bucurând şi um-plând privirea stăpânului şi a trecăto-rului deopotrivă? Casele nu dau îndrum nici cu faţa, nici cu spatele, ci cu

una din laturi, al cărei acoperiş apareca retezat, nerămânând din el decât omică rădăcină, sus: astfel, o fereastră înzidul descoperit priveşte larg în stradă.

 În Castău, în marginea satului, neaşteaptă copiii de şcoală, cu preotul ş

 învăţătorii. Oprim în urale. Marele Voevod coboară şi strânge mâna cui e

mai aproape. Râde voios, primind de lacopii un braţ de ri. În Beriu, în Săraca– la fel. Tot învăţători tineri. Şi numapopulaţie românească, deşi în sângeleei aleargă, topit, şi acela al Saşilor pecari documentele îi pomenesc aici, cu

 veacuri înainte. Urmează Orăştioara de jos, cea de sus, Ludeştii, Costeştii…Toate sunt în sărbătoare. Impresionează mulţimea glastrelor de ori, pe ba-lustrada prispelor. Nu pricepem cumde au mai rămas atâtea, când toatălumea, copiii, femeile, bărbaţii, aruncăcu ele potop spre Marele VoevodOprim mereu, la intrarea în sate sau îndreptul şcolilor. Nesfârşite urale, regu-

late coborâri din maşină ale Marelu Voevod. 

Dar, pe măsură ce trecem prin sat în sat şi drumul ne poartă tot mai spremunte, malurile de înălţimi din dreapta şi stânga se tot apropie unul de altuDin lunca largă adineaori de patru kmn’a mai rămas, când intrăm în Costeştinici măcar una de două sute de metri. 

Dar şi pe aceasta iată, o închidedintr ’o dată o lume de muncele. Nu edeci, de aici înainte, o îngustare trepta-tă a văii, ci o înfundare a ei dintr’odatăDe unde până aici râul părea, pentru

 valea lui, mult prea mare şi largă pen-

tru el – un şoricel în cuşca unui leiacum te uiţi înainte şi te întrebi peunde se vor strecurând albia şi apalui, din sus de muncele care astupă înfaţa noastră privirile şi valea deopotri

 vă? Aşa de multe şi înghesuite sunacestea. Parcă un zeu s’a jucat, rupânddin munţii cei mari dinspre sud o sumăde vârfuri, pe care le-a adus aici şi aasuptat cu ele valea, pentru ca de aic

 în sus nimeni, venind dinspre Orăştiepe valea cea largă, să nu poată pătrun-de spre izvoarele râului. 

Triunghiul de CetăţiDaci inhaerent montibus

(Annaeus Florus). „Dacii se ţin ţare în munţi”

citat transcris de Prinţul Mihai]  

Plecarea spre București(ultima zi – şi ultimele clipe – la Orăștie) 

Resursa:  Ion Conea, „Cum învăța a-și cunoaște țara Măria Sa Mihai”, Ed. Cartea Românească, 1936

Page 9: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 9/16agina 9

 

ceasta, în adevăr, e întrebuinţareaare nu zeii, ci un popor de muri-nemuritori prin vitejia lor, au dat-da muncelelor din faţa noastră: sădă prin ele acccesul, pe vale, sprea muntelui. Dar mult mai bineînţelege acest lucru suindu-ne pedin ele şi privind de acolo împre-

mile. 

venit azi noapte de la Cluj profe-Teodorescu, cel care de unspre-ani scoate din coasta înălţimiloraici tâlcul celei mai însemnate

din  istoria dacă –  şi a venit, deenea, încă de aseară, profesorul

ovici, care cam de tot atâta vremeropaă de sub ruine, la Grădişteagului, cealaltă Sarmizegethusă:a Trajana Dacica. Şi iată-i acumd, împreună cu noi, pe coasta Ce-, pe un drum pe care de atâtea ori

bătut. Până sus se discută, reşte,ai istoria dacică. 

uim, aşa dară, pe drumul care ducepe vârful ‘Cetăţuiii”, cel dintâi dincelele care astupă, în acest loc,

 valea pe care am venit dinspre Orăsţie.Drumul se întoarce pe după ea, prinpartea de nord, şi te duce astfel, în ser-pentină, pe coasta ei de vest. Ajunsaici, nu mai vezi în jurul tău nimic al-tceva decât monticule de acestea, izo-late, dar îngrămădindu-se totuşi unul

 într’altul, ca nişte vietăţi care-şi cautăsocietate. Ba de Cetăţuia se prindestrâns, până la o anumită înălţime, depar’c’ar crescut cu ea din aceeaşi ră-dăcină, Ciocuţa – mai mică şi frumoa-să, ca o păpuşă. Parcă-i un stog de fân,cu vârful furat de vânt. Şi-i rotund de

 jur împrejur, de parcă-i lucrat de omână de artist. Vârful îi este retezat

 într’un plan perfect orizontal. 

Drumul nostru face la stânga, suindpe coasta Cetăţuii. Am abordat-o peaceasta dinspre est, am urcat pe po-

 vârnişul ei nordic, apoi, ajunşi pe coas-ta ei dinspre vest, facem la stânga şi ourcăm dinspre apus. Profesorii Teodo-rescu şi Daicovici ne invită să lăsămrestul şi să privim de acum înainte nu-

mai pe coastele Cetăţuii. Iată, în ade- văr: drept în faţa noastră, un val de

pământ se întoarce ca o cingătoare pedrum după trupul conic al Cetăţuii.După mersura lui, îl bănuim că o încin-ge de jur împrejur. Bănuim – mai binespus, începem a bănui – cu toţii cam dece poate vorba,m ai ales că ni se spu-sese dinainte că pe Cetăţuia este ceta-tea cea dezgropată. Păşim încet, parcăspre a nu turba liniştea de veacuri a

sacrelor vestigii.Mergem să vedem secţiunea pe care

profesorul Teodorescu a făcut-o în val,să-i descifreze contrucţia. Privim atenţicu toţii şi ascultăm explicaţiile. Valuleste compus din două elemente: unschelet de lemn şi valul propriu zis, depământ, pe care acest schelet îl susţine;la origine, scheletul consta din douăpalisade de lemn, compuse din pariputernici, groşi, în jurul cărora erau

 împletite nuiele sau crengi de grosime variabilă; palisadele mergeau paraleluna cu alta, iar la mijloc, între ele,spaţiul era umplut cu pământ – resp.

cu grăunţiş de şisturi cristaline, dincare sunt zidite, ca să spunem aşa, toţimunţii şi muncelele de aici. Ni se arată,

 în secţiuena valului, tiparul unuia dinparii palisadei. Aşa dar, un val – un felde „brazdă a lui Novac” – format dinsfărâmături de stânci şi pe care-l strân-gea pe laturi armătura din lemn a pali-sadelor. În exterior, feţele zidului astfelobţinut erau acoperite cu o tencuia-

lăfoarte groasă, formată din lut binefrământat şi amestecat cu pleavă.

Specialiştii bănuie că tencuialaaceasta era lustruită cu îngrijire şi văp-sită într’un ton cenuşiu închis. Aşa afost construit valul la început şi aşa s’apăstrat el până astăzi, în stare de ruine– bine înţeles, în cea mai mare a lui

 întindere. Spunem în cea mai mare alui întindere şi nu în întregime pentrucă, iată, aici, pe latura lui sudică, undeurmăm pe cel care l-a turburat dinsomnul lui milenar discecându-l, valuls’a surpat pe o bună bucată – rezultatal unei lunecări de teren care a dezgolitcoasta dealuui până la roca mumă alui. În părţile surpate ale valului s’apăşit mai apoi la reconstrucţia lui.

Mergem spre est, pe coasta sudică,să vedem şi o secţiune a valului recon-struit: observăm că aici, în plus, celedouă palisage ale valului, la distanţa depeste doi metri una de alta, erau legateprin puternice bârne transversale, lu-

cru care făcea ca valul astfel construitsă aibă o mai mare putere de rezis-tenţă. 

Resursa text şi fotograi:Ion Conea,  „Cum învăța a-şi cu-

noaşte țara Măria Sa Mihai”, Ed. CarteaRomânească, 1936,pp.160-199: 

Triunghiul de Cetăţi Dace dinMunţii Orăştiei 

Penultima zi (a XII-a), 21 iunie. 

Dace din Munţii Orăştiei 

Marele Voevod între copii din Costești.(Clişeu M. Ionniţiu) 

Zidul Cetății 

Page 10: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 10/16VORBA se aude dar se și citeștePagina 10

De la Alvinţ sau Vinţi trenul duceept spre Apus. E o câmpie desfășuratăpicioarele munților de aur ai Moților

ri-și scrijelează linia culmilor: tot lanuricucuruz îndelung uscat, care se cule- Peste puţin locul se face mai larg șigă o staţie mărunţică vezi abia un mo-ment sărăcăcios, din care se înalță tro-e aurite. Acesta e vestitul Cîmp alnei, în care Turcii, veniţi prin Poarta der, au fost cu totul nimiciţi de oasteagelui unguresc Vladislav. Luptătorii

Domnului muntean se aau între învinși,și ei vor dorit această soartă, iar birui-torii înșiî erau doi Români din județele

grănicerești ale Banatului și Uniedoarei:Paul Chinezul și Vartolomeiu Dragy,din neamul lui Bogdan- Vodă întemeieto-rul ţerii Moldovei. Îndată ești în Orăștie. 

Urmăm întăiu un drum lung printrelanuri; pe margine trec necurmat, pe josși călări, săteni de-ai noștri din acestepărţi, cari se întorc de la bîlciul ce sefrămîntă colo în fund la stînga, pe iniția-

lul rîuluî Orăștiei. Portul e cu totul deo-sebit de acela cu care te deprinzi pânăaice; e mult mai puţin frumos, mult mai

lipsit de podoabe. Bărbaţii, cu sau fărăchică, poartă pălăriuţe mici; cămașa fără

 înorituri se umă larg; în locul iţarilorsînt pantaloni albi foarte înfoiați; opincilese întrebuințează mult. Unele femei se

 îmbracă întocmai ca la tîrg, altele cu că-trințe foarte înguste și o velitoare simplăin jurul capului. Pe această mucedă vre-me de toamnă toţi poartă ţundre sure șisarici lînoase. Fetele sînt uneori oacheșe,dar alte ori bălane, cu chipul străin. Nugăsesc frumusețe în ele. 

Orașul are 6.000 de suete, și e astfelun orășel numai o orăștie cum i-au zisRomâni! (compară: babă, băbătie), pecînd Sașii înte¬meietori îl numesc Broos,iar Ungurii traduc din românește spuind :oraș săsesc, «Szâszvâros». În șir lung,strada din mijloc întinde căsuţe joaseșindilite, destul de curate, dintre caremulte poartă rme cu nume nemţești,ungurești și uneori și evreiești, de la che-restegiul Goldmann înainte. Stradaaceasta e noroioasă, dar mărgenită de la o

 vreme cu trotoare bune de asfalt tivitfrumos cu basalt galben. Văd pe rînd obiserică românească, cea neunită — uni-ții au numai o bisericuță -  , cu turnulnalt, care se mîntuie sus cu o mulţime de

podoabe de lemn, în stilul ce se întîlneșteși până sus în Maramureș. Lîngă dînsa e obună școală cu două rînduri, care înlocu-iește pe o alta micuţă, cu zidul alb strivitde un mare coperiș până la pămînt aproa-pe. în sfîrșit ești într’o piaţă largă, împo-dobită cu două biserici străine, ce se în-trec din turnurile fără cruce; biserica lu-terană, a Sașilor, și cea calvină, a Unguri-lor. Aceștia din urmă au și un foarte maregimnasiu, cu internat, clădit de mult, dinbanii unui binefăcător al neamului său. 

Săsimea era odată singură stăpînăaici. Astăzi ea decade pe încetul. Ungurii,cari ar vrut să facă la Orăștie și o gară

mare, un nod de cale ferată pentru sco-puri «patriotice», au grămădit de untimp, pe lîngă meșterii lor săraci și ief-

teni, o sumă de funcţionari, trebnici șnetrebnici. Adăugindu-se Evreii, bunnaţionaliști maghiari totdeauna, se fac

astfel suma de vre-o 2.000 locuitori, carau pentru ei averea și sprijinul StatuluRomânii în ciuda celor cari-i privesc cochi răi, întrec această cifră și alcătuiescam 55% din poporaţie. Ei au acum mamulţi membri în sfatul comunal, un preoașa de hotărît ca părintele Moţa, cartipărește foaia politică Libertatea, sprijinită de vre-o douăzeci de inși ce ajută lplata amenzilor; ei au avocaţii lor și dâunâzî au izbutit să aleagă în acest cerelectoral pe tînărul avocat Aurel Vlad, acărui nume e scris încă pe multe zidurcu «trăiască» și «eljen», așternute în acelzile de luptă ale alegerii. Banc«Ardeleana» merge bine și ea are înstăpînire cel d’intăiu otel din oraș. Şi aice vădit pentru oricine că vremea Romînilor se apropie.

 Acesta ar de alminterea în legăturcu vechi tradiţii, căci în acest loc a fos

 jude un Ştefan Romînul, rudă, ca și Cor vineștii, cu Domnii munteni, și al căruu Nicolae, zis Nicolaus Olahus, a fosepiscop unguresc, scriitor și unul din cemai învăţaţi oameni aî Ungariei acestutimp. 

 Împrejurimile Orăștiei. 

Biruinţa a sosit de mult pentru Ro

mânimea din satele înconjurătoare, sprcare mă îndrept îndată, călăuzit de prietenosul deputat al Românilor și de un alavocat din oraș. 

Trăsura trece întăiu printr’un cartiede vile frumoase, foarte îngrijite, pe carle locuiesc numai Sașii. Un parc aorașului, pădurice îmbielșugată, se întinde până departe. Apoi drumul de ţartrece prin șesul îngust între dealurile c

 vin de la hotar, unde, foarte departe, ne văzut, se înnalţă Retezatul și linia ridicata munţilor apuseni. într’una vin de la tîrţeranii cu pălăriuţe și haine albe înfoiatecei mai mulţi beţi de rachiul, d

«vinarsul», Evreilor. In mijlocul lor este șun preot. 

 Va urm

Orăștia văzută de N. Iorga 

Albina Coop” Orăştie

organizează mese festive și

evenimente la

Restaurantul „Coroana” 

Mâncăruri alese, Pizza, ș.a.Meniul zilei: 11 lei 

Înscrieri şi relaț ii la sediul „Albina Coop”,sau la telefoanele:

0254-241.716; 0733-732.200 şi 0723-381.840

Prefața volumului Cu aceste două volume se încheie descrierea țerilor locuite de

omîni pe care am început-o în 1904 cu «Drumuri şi oraşe din

omânia». Rămîne deschisă numai seria «Satelor şi mănăstirilor

n România» din care un al doilea volum va ieşi în curînd. 

Din partea celor cari pot ținea condeiul în mînă toate părțile

estei scrieri au fost întimpinate cu tăcere sau cu batjocuri. Sînt

prins şi cu una şi cu celelalte. Ruşinea e a celor cari se poartă

tfel şi va veni vremea cînd se va recunoaşte aceasta. 

Nu odată mi sa spus că n'am dat atîta cît aştepta unul sau

ul. Dacă aş făcut după dorința lor, de sigur că n’aş tipărit

ciodată aceste cărți care mi s’au părut de o absolută necesitate

ntru acel public bun şi mare ce nu se manifestă prin scris. Am

grăvit ce mi-a fost cu putință să văd şi ce mi-a dat mîna să

d, călătorind totdeauna cu banii miei. Aş putut să fac foarte

sne capitole mari şi trufaşe din lămuririle de toi felul pe care le-

m întrețesut cu povestirea şi descrierea, dar sînt de sigur prea

trîn pentru ca să mă pot hotărî a speria lumea cu ştiință sau cu

entul meu. De altmintrelea sînt atîția cari fac, — şi cu izbîndă

 bună — acest lucru. 

Am fost învinuit şi de nedreptate, de părtenire; ba un om

cum se cade m'a pîrît ca pe un nesimțitor față de poporul româ-

nesc. Acestuia din urmă ce aş putea să’i răspund? Celorlalți le

pot spune că n’aii nici cea mai mică dreptate. De scăderile alor

tăi te doare mai mult decît de ale străinilor. Poleind păcatele

unui neam cu linguşiri} cred că-i faci o foarte proastă îndatorire. 

Aş vrut sa văd toate Ținuturile Romînilor de peste munți

măcar aşa de amănunțit ca pe al Făgăraşului. Nu mi-a îngăduit

nici vremea, nici mijloacele şi nici alte greutăți, bine cunoscute,

de care e întovărăşită o călătorie în condițiile în care am făcut -o.

Descrierea Făgăraşului n’am scurtat-o însă pentru a o face de o

potrivă cu a celorlalte părți: am crezut că e bine, chiar în paguba

proporțiilor, ca măcar un Ținut curat românesc să se înfățişeze

mai deplin, 

Adăogiri s'ar putea introduce într'o nouă ediție, asupra niții

căreia va hotărî publicul. Aceste adăogiri trebuie să îmbogățeas-

că mai ales capitolul despre Banat pe care fără voia mea l-am

lăsat aşa de sărac. 

Decembre 1905

Page 11: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 11/16ORBA se aude dar se și citește Pagina 11

Vlad, Mircea 

(1914-?)

- inginer agronom 

- cercetător științic 

- pasionat istoric 

Fiul doctorului Aurel Vlad, om poli-în lupta pentru unitatea națională,

rcea Vlad este inginer agronom, cer-ător și pasionat istoric. A absolvit

eul „Aurel Vlaicu” Orăștie (promoția1) și Facultatea de Agronomie dinna. A funcționat ca inginer agronom laolul Agricol Orăștie. După 1945 s-agrenat în lupta politică din acea vre-

ca membru marcant al P.N.Ț., ceeaavea să-i aducă în perioada dictatu-comuniste mari suferințe și privați-. A fost arestat în mai multe rânduri,du-i înscenate tot felul de procese,cum obișnuiau comuniștii, iar la

oarcerea acasă a constatat că -i fuse-ocupată casa și luată ferma de la

bâlna. În 1949 se angajează la I.C.S.far București. În 1952 încearcă săă din țară, ind descoperit într-unon de marfă, defectat la granița un-o-cehoslovacă. Este extrădat autori-lor române. Ancheta a durat doi la închisorile Malmaison și UranusBucurești. Este predat apoi închiso-

rii Jilava, acuzat de înaltă trădare șitrecere frauduloasă de frontieră. 

 Acuzația de înaltă trădare se baza pecontactele ce le-a avut ca președinte allialei I.M.C.A. în România și președin-te de onoare al presei străine din țară,cu maiorul Paul Glaude (șeful secreta-riatului misiunii americane în Româ-nia) și cu ziaristul american R. Mar-kham (ce venise în Orăștie cu ocaziacongresului organizației județene aP.N.Ț. din 1945).

Fiind judecat în 1955, a beneciat de

un moment favorabil în destindereadintre S.U.A. și U.R.S.S., prin întâlnireaEisenhower-Hrușciov, iar în procesulde la Tribunalul Militar „Nicolae Iorga”a beneciat de o relație, căci maiorul-procuror Brancovici, ca președinte deproces, era căsătorit cu Lenuța Stoiandin Orăștie, al cărei tată fusese și elP.N.Ț.-ist. În acest proces, este absolvitde învinuirea de înaltă trădare.

Pentru trecerea frauduloasă de fron-tieră, este condamnat la 7 ani de închi-soare, dar beneciază de grațiere înacelași an, ind pus în libertate. 

Pe bază de concurs, reușește să obți-

nă un loc denitiv de muncă (ca ingi-ner proiectant) la „Institutul de Geode-zie, Fotogrametrie, Cartograe și Orga-nizarea Teritoriului Agricol”, de undese pensionează în 1974. 

Pe baza unor lucrări științice pu-blicate în reviste de specialitate dințară și străinătate reușește (în 1980) să

obțină un pașaport pentru Germania,pentru continuarea documentării. Ob-ține azil politic, se alătură lui Ion Rațiu,pentru unirea exilului românesc prin„Uniunea Românilor Liberi”. Continuă

să cerceteze și să publice în străinătate,de unde vine adeseori în țară, după1989, dă interviuri și publică în presăarticole care dezvăluie prigoana comu-nistă.1 

Lucrări publicate:   Vlad, Mircea (ing.); Ciumașiu, Livia

(prof.) -  „Orăștia în viața și istoriaPartidului Național Român și Parti-dului Național Țărănesc Creștin De-mocrat” -  Editura „Traian Dorz”,Simeria, 1993, 52 pag. 

„Agricultura ecologică în producția vegetală, cereale și plante tehnice” - 

Editată de M.A.I.A.A. (Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare și Apelor), Nr. 12, dec. 1975 

„Die Herkunft und Kontinuität der

Rumänen in alt Dazien in Lichte derIndoeure Paischen Etnogenesis” -

Ed. „Association d'Histoire Compa-rative des institution et du droit”,Tirage a part, Bucarest, 1980 

Referințe:  Baciu, Petru -  „Orăștie -  Enciclope-

die” - Editată de Primăria și ConsiliulLocal Orăștie, Editura „Corvin”, De-

 va, 2001; pag. 304-305 

Baciu, Petru - „Alți doi bărbați orăș-tieni proscriși: Mircea Vlad (1914-...)Ion Apostol (1911-1995)” -  În: „PaliaExpres”, Anul V, Nr. 19(94), sept2000 (Apare la Orăștie); pag. 3 

 Amel, Rodica -  „S.A.M.D.” -  Editura„Brumar”, Timișoara, 2011; pag. 58-61 

Note: 1 [Baciu, Petru - „Alți doi bărbați orăș-

tieni proscriși: Mircea Vlad, Ion Apostol(1911-1995)” -  În: „Palia Expres”, Anul V,Nr. 19(94), sept. 2000 (Apare la Orăștie);pag. 3] 

Înaintașii 

Mircea Vlad

Nota redacției 

Pentru a sprijini demersul de publicare a cât mai multor personalități ale

zonei noastre și nu numai, vă rugăm să ne ajutați cu materiale  

(fotograi sau/și texte).

Noi le vom scana sau fotograa - după caz - ca acestea să rămână în pose-

sia dumneavoastră, incluzându-vă ca sursă la materialele ce vor

în viitor publicate. 

Adrese: Str. A. Vlaicu, nr1, Orăștie;

mail: [email protected];sau telefonic la: 0765372065, 0254241356. 

Persoană de contact: Dan Orghici 

Pagină de: Adrian Ioan B. Secui 

Page 12: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 12/16VORBA se ascultă dar se şi cite  ște

MihăițăTalpalaru

am numărat … 

m numărat pe degetele lui dumnezeusă te au unde eşti 

câte vieţi mi-ar de trebuinţă 

ăşluinţă efemeră 

pot înghesui un simplu şi banal cândeşti plecată de acasă 

iubescrşitul l-am aat

dere subţire de zile ar imposibila cu capul 

erdut în şirul cifrelorroape de innit cu socotitul 

etul tău şi-

a dorit să devin pasăremi zbori până la mine aripi lângă tine 

obraji lovind soarele de zidulunui castel dintre nori 

r cerul îţi era pustiună l-am semănat cu stele

să-ţi lumineze visul pământ neumbre fără glas mai există cerere de omănoi

escuţi din intensive cultivărianoste trupuri mergătoare 

căuta doar un sentiment pierdut istoric de demult 

bire 

ndută pe sub mâna fără numeraro cartelă pentru puţinii naivi rămaşi

ie de subzistenţă că mai există şi vagabonzila colţ de străzi 

r liberi să iubească până mor mor la data stabilită de actul

de deces scris de naştere 

Psiholog: „La 26 de ani de la moarte, ArsenieBoca nu este doar Sfântul Ardealului, el a deve-nit și tricou, și prosop de plajă, și cană de cafea

sau orice alt obiect ce poate vândut” 

Sâmbătă, 28 noiembrie 2015, s-au comemorat 26 deani de la trecerea în neință a părintelui Arsenie Boca,unul dintre martirii gulagului comunist. La peste unsfert de veac de la moartea părintelui, zeci de mii depelerini din România și din străinătate vizitează anualmormântul “Sfântului Ardealului”, la Mănăstirea Pris-lop. 

Dincolo de minunile la care mulți credincioşi armă căle-au trăit la mormântul lui Arsenie Boca, psihologul IulianaFűlaş armă că părintele cunoaşte foarte bine psihologiaumană, modul de a pătrunde în suetul omului, iar fenome-nul Arsenie Boca este şi efectul unei mediatizări excesive.„Părintele Arsenie Boca a fost un duhovnic cum rar întâl-neşti, avea capacitatea de a transforma oamenii, de a scoatela lumina ce era mai frumos si bun din ei. Despre minunile

de la mormântul părintelui de la Mănăstirea Prislop se ştia înainte ca Social Media să apară, însă epoca rețelelor de soci-alizare a dus întreaga mediatizare a lui la nivel absolut”, de-clară psihologul Iuliana Fűlaş. 

Psiholog: „Cozile interminabile de la MănăstireaPrislop ascund nevoia românului de moralitate, deprincipii care sa ne ghideze viața și de a aparține uneifamilii extinse” 

Specialistul armă că acele cozi interminabile de laMănăstirea Prislop au o explicație cât se poate de simplă, şianume ascund nevoia românului de divinitate, nevoia aces-tuia de spiritualitate, care este o nevoie fundamentală pen-tru orice ință umană. „Vorbim de nevoia de transcendere şide sens. Este o nevoie emoțională, iar aceasta apare în urmaunui eşec emoțional, a unei traume psihice suferită la un

moment dat în viață. Nevoia de spiritualitate este determi-nată din dorința de satisfacere a unor nevoi ca: nevoia desens, nevoia de valori absolute (adevăr, dreptate, bine) şinevoia de a ne alina unele frici ca: frica de singurătate şifrica de moarte”, explică psihologul Iuliana Fűlaş. În acelaşitimp, psihologul spune că atunci când nimic nu ne mai adu-ce fericire, ne întoarcem către spiritualitate. Tangența ladivinitate poate : o relație de iubire autentică, care ne vaface mai buni, mai nobili, mai spirituali; o relație profundăcu copilul nostru, cu familia noastră, care ne pot da senti-mentul comuniunii, senzația de sens şi bogăție interioara,continuă specialistul. 

„Cozile de la Prislop mai ascund nevoia de moralitate,de principii care să ne ghideze viața, nevoia de a aparțineunei familii extinse, nevoia de a delega responsabilitateafericirii noastre unui lider spiritual -  aşa cum este Arsenie

Boca - sau a divinității. Căutarea spirituală vine de cele maimulte ori în compensare pentru neîmplinirea emoțională,care ar trebui să vină de la părinți, partener de viață, familie,copii etc. Pentru nevoia de împlinire emoțională, oamenii

aderă foarte uşor la diverse grupuri ce le împlinesc nevoadiacente ca: sentimentul iubirii si a acceptării necondiționate, sentimentul unei misiuni speciale, apostolice, senzațiadeținerii adevărului suprem”, declară psihologul IulianaFűlaş.

Fenomenul Arsenie Boca, o sursă uriașă de venipentru mulți preoți 

 Întreg fenomenul Arsenie Boca a devenit o sursă incomensurabilă de venit pentru minunile care apar la tot pasulicoane care lăcrimează, chipul Părintelui Arsenie Boca pcopaci, în copaci, pe pereți etc. În acelaşi timp, Biserica Ortodoxă Română rămâne rezervată în apariția acestor minun

 însă, cu toate acestea, mulți preoți speculează din punct de vedere economic acest fenomen național. „Interesul nanciar a apărut chiar şi din partea Bisericii, mai exact a preoților

care organizează pelerinaje cu microbuzul la Prislop. Părintele Arsenie Boca are şi conturi pe Facebook, de unde organizează aceste pelerinaje. În spatele acestor conturi, de faptsunt preoți care au propriile lor fundații. Aceste pelerinajadună sute de mii de oameni, dar şi sume uriaşe de bani. Înacelaşi timp, Părintele Arsenie Boca nu este doar Sfântu

 Ardealului, el a devenit şi tricou, şi prosop de plajă , şi cande cafea sau orice alt obiect ce poate vândut. Arsenie Bocaeste un fenomen ce oscilează între credința şi afacere”, declară psihologul Iuliana Fűlaş.

 În altă ordine de idei, psihologul compară fenomenupărintelui Arsenie cu fenomenul de la Maglavit din 1935, încare ciobanul Petrache Lupu pretindea că l-a văzut şi a vorbit cu Dumnezeu, cu amendamentul că datorită surselonumeroase de informare de care ne bucurăm în zilele noastre, cel puțin teoretic oamenii sunt mai greu de manipulat. 

Psiholog: „A căuta minuni înseamnă o foarte puțină credință” 

Specialistul armă că mulți oamenilor merg la Prislopnu doar să se roage, ci să caute minuni, iar acest lucru contrazice ideea de credință. „Când sunt întrebați de ce au venila mormântul părintelui Arsenie, ei răspund că sunt bolnavinefericiți şi speră ca Părintele să facă minuni cu ei. A căutaminuni înseamnă o foarte puțină credință. Credincioşii caremerg la biserică, care cunosc Evanghelia, predica preoțilornu caută minuni, ci relația cu Dumnezeu. Suetul se vindecatunci când rămâne deschis, când iubeşte în loc să urascăcând zâmbetul câştigă în fața lacrimilor. Ura, invidia, răutatea sunt sentimente care modică ADN-ul, în timp ce iertarea, iubirea şi rugăciunea din inimă deschid spirala ADNului”, conchide psihoterapeutul Iuliana Fűlaş. 

Drepturile de autor pentru conținutul acestui document aparțin agenției de relații publice PLUS COMMUNICATION. www.pluscommunication.eu 

Părintele Arsenie Boca  pictând 

Arsenie Boca 

Învierea

Page 13: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 13/16ORBA se ascultă dar se şi cite  ște

 Alexandru Macedonsk

 În cer s-ajunge dintr-un salt, S-au nu s-ajunge-n veci de veci... 

Te-aruncă-n el un cântec-nalt,  În care-al vieței plâns îneci. 

Spărgând uidicul sau smalț, Ca o săgeată de-aur treci.-

 În cer s-ajunge dintr-un salt, Sau nu s-ajunge-n veci de veci. 

I se mai dă-n sfârşit asalt Sub jar de patimi când te pleci,  

 În al tău suet când n-ai alt Decât orii dulci şi reci...-

 În cer s-ajunge dintr-un salt. 

Pregăteşte-te să morimn, moartea nu durea-cît viața… 

– Bună seara, Alexan-a. – Seara bună, Ștef. – Cum se vede moar-

a socială de la mansar-

? – La mansardă este

cere, este întuneric…ate şi lumină… Man-rda îți induce siguranțatu eşti unicul viețuitor

re potențează o succe-une de armonii deghi-te într-o stare superi-ră de conştiință. – Este tăcere, spui? 

– Da, la mansardă,ața, ca şi moartea, nut decît silențioase. – Poate pentru că la

itudine, trupul ți-elia care-ncălzeşte-un

st de suet ulcerat,it într-o sferă de iris. – Taina-ntîlnirii cu

gerii… 

– Ce anvergură afecti-ai în noaptea asta! – Ți-e suetul greu?

Te-ascult, Ștef. – Astăzi, cînd veneam

spre casă, m-am întîlnitcu-un gînd care se rosto-golea ne-ncetat… 

– Norocul tău că nu te-ai întîlnit cu un sobor depreoți, ți-ar făcut toam-

na erbinte. – Crezi că mi-ar

descris Infernul? Eştioptimistă. Nu, era doarun gînd şi era trist. Poatepentru că era singur. 

– Solitar, ca orice gîndserios, nu? 

– Prea serios. – Arhivează-l. – Nu pot, revine doar

cînd are el chef. – Dacă tot ai venit să-

mpărțim noaptea, n-ai vrea să împărțim şi gîn-durile? 

– Bine, dacă-țiasumi… 

– Ce să-mi asum? – Nu ştiu. S-ar putea

să te tulbure. – Hotărăşte-te, e un

gînd sau o taină? 

– Nicio taină! E gîndul

care m-a făcut să-nțelegcă trăiesc fără mine. 

– Moartea în registrureal! Prietene, gîndul tăue genial! Și totuşi, pari cîtse poate de viu. 

– Încerc să mă renasc în ecare clipă, Alexan-

dra. – De-aici deviza ta,

“Dacă vrei să rămîi în viață, însoțeşte-te pînă lamoarte…”? 

– Poate, dar nu porni-serăm de la propria-mimoarte, ci de la cea soci-ală, nu? 

– Știi, cînd nu gîndim, începe festinul cuvinte-lor. 

– Cuvintele sînt cauzamorții sociale? 

– Mmm, cuvintelenerostite, mai ales… Con-

 veniențe, succesiuni de întîlniri, contraste, apa-rente stări privilegiate,trădări, umilințe, capca-ne, compromisuri, dez-amăgiri, conversații steri-le, mistere, condescen-dență vulnerabilizantă,

false competiții, şabloanedeontologice articiale,spaime deghizate-n iro-nii, simulări… 

– Viață netrăită, stazăsocială… 

– Trebuie să înveți săaştepți, dar aşteptarea sănu e pasivă. 

– Nu găseşti că estedevastator să-ți consumiexistența aşteptînd undestin alternativ, ratîndcondiția om, nu prin re-ferință sociologică, cispiritual? 

– Ștef, am certitudi-nea că dincolo de demni-tate, de bunătate, verbul„a ” îşi încetează conju-garea şi-atunci trăim fărănoi. 

Felicia Popa 

Pagina 13

E bine să ai insomnii, la pro-u. Mai cugeți la rosturile

mii. Serviciul, piața, banco-atul,vecinul, măturatul curții,atul gazonului, televizorul,

pararea clanței la uşă şi toateelalte nimicuri ale vieții coti-

ene -  le numesc „nimicuri”,ntru că „nimic” rămâne înma lor- ne umplu zilele pânărefuz. Și uneori şi ceasuri

ne din noapte, când abando-m noi lupta cu sarcinile, pen-

u a ne aşeza în aşternut frânțioboseală, a dormi puțin şi

ost şi a lua-o de la capăt aua zi. Dar când ai insomnii şite ajută chiar dacă ai numă-toate oile din județ să pui

geană pe geană, nu te mai gră-beşti, mai stai de vorbă cu gre-ierii, mai dai din cap către vreostea şi te poți întreba în tihnăce o cu graba asta. De undeatâtea sarcini? Cine le-a inven-tat? Cine ni le impune? De cenu mai avem zile lejere în viațanoastră? Poate că există multerăspunsuri, dar eu aş zice că noile-am inventat şi noi ne-am

 însărcinat cu ele şi noi suntemcritici cu noi înşine, cu propriafamilie şi prea adesea cu cei din

 jur, imprimând vieții un ritmnăucitor, de dragul de a înrândul lumii. ( Nu e vorba aici,neapărat, de Orăştia noastră, încare viața se derulează într-o

dulce somnolență - starea aceeadintre veghe şi somn, adesea lamarginea morții, deci nu deOrăştie e vorba, pe care cinevao numea cu o glumă amară„dormitorul pensionarilor”). Șimi se pare că prea adesea nesimțim responsabili de lucrurinerelevante, care pot făcuteaşa sau altfel, azi sau mâine, darşi săptămâna viitoare, după cene-am gândit mai bine. Până laurmă, e problema ecăruia ceface cu viața sa, cât aleargă şicât priveşte cerul, câtă risipă de

 viață face şi cum îşi ierarhizea-ză valorile. Pe mine mă intere-sează responsabilitatea socială,cea care, alături de celelalte

 valori, nu poate intra în vacan-ță. Dar suferindă, poate ! Câ-teodată mi se pare că nu e ocriză acută, ca de apendicită, cidefect major, structural, dacănu genetic, de vreme ce durea-ză de zeci de ani. Dar nu e fru-mos să spun despre nația meacă e defectă genetic, aşa că nuzic! Adică aş zice, dar ce mă faccu toți oamenii minunați, curațişi responsabili pe care i-am

 întâlnit în viață? Cei care mi-au împlinit existența şi s-au aşezat în partea de lumină a lumii.Nici față de ei nu e corect.

 Atunci, zic!Dacă la eliminarea merito-

crației din societatea româneas-că şi politizarea excesivă a func-țiilor publice se mai adaugă şilipsa de responsabilitate, atuncilucrurile devin extrem de grave.Eu cred că aceasta din urmă

 vine dintr-o proastă înțelegerea lucrurilor, pe care doar auto-suciența şi lipsa de educație opot genera. Adică, e chiar atâtde greu de înțeles că tu, celinvestit cu o funcție, ai obligațiifață de societate şi nu altfel? Șică asta s-ar traduce prin a-țiface datoria cât mai bine cuputință? A, nu ştii cum? Nu eşti

pregătit? Atunci, de ce te-

aibăgat? Te-a bâzâit gena aia, ata, stricată, care poartă înscrisă

 în memoria ei tentația bogățienemeritate, a puterii pervertitoare şi a nepăsării. Și a unuorgoliu nemăsurat, acela că tufaci politică. Faci pe dracu! Tufaci plecăciuni. Atât. Și, până lurmă, poți să faci! Nu e treabamea. Ceea ce eu vreau, este catu să faci politici publice. Darlasă! Pentru asta trebuie s

 înveți, să pricepi şi să ai idei Ale tale. Și când nu le ai, să tbizui pe oameni, pe cei carştiu! După cum, a face politicăpolitică devine ştiință şi artă înacelaşi timp, iar acolo undoamenii o fac aşa cu trebuie, s

 vede. Aşa că, voi dormi buştean

atunci când în țara mea ecar va responsabil de ceea ce face. Pentru că orice fel de activitate are importanța ei socialădar vorba bătrânilor:  „Nu oricne are făină pe pălărie îi morar” . Și voi avea vise fără coşmaruri, când nimeni nu va aştepta şi nu va accepta şpagpentru munca lui plătită, considerându-se jignit, când va devotament şi delitate față dlocul de muncă şi nu față dconducători şi când nu toatlumea va vrea să e şef. Adicăatunci când ne vom întoarce lmăsură, bun-simț şi onestitatela demnitatea uitată şi pângărită de netrebnicii democrației

Cred că mă paşte o nouă insomnie… 

Silvia Beldiman

ristian Prună

„Meditație ” 

Vali Irina iobanu

Page 14: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 14/16  VORBA se ascultă dar se şi citeștePagina 14 

Aveți legătura 

ORIZONTAL: 1) Fir de legătu-ră la bordul navelor - Face legă-tura cu restul împărțirilor. 2)Legătură telefonică - Leagă cen-trul cu jumătate de laturi. 3)

 Agent de legătura cu Germania-  Legat superior de vie. 4)Pierderea legăturii cu realitatea(pl.). 5) Legătură de comunica-ție - Legătură la vedere. 6) Pri-mul legat de justiție! -  Centrude legătură - Pană de aici, legatădin bici! 7) Mediu în legătura cucei aați pe val -  Înțepătura ei

te leagă de pat. 8) Percept legatde masă. 9) Lovitul legat de. . .galbeni -  Strâns legată, de ase-menea. 10) Face legăminte detot râsul -  Legat de scaun cupantalonii. 11) Așezări legate deglie - Greșeli legate de credință.

 VERTICAL:  1) Legătură deurgență -  Legătură cu occiden-tul. 2) Articol feminin de legă-tură (pl.) - Un tip fără legăturăcu morala. 3) Legate rău deobligații -  Legat de adâncimeafundației. 4) Reacție legată desatisfacție. 5) Nelegați de tran-sparență, unu -Innitiv legat deposibilele urmări ale alcoolului6) Legătură în fapt! -  Vin înlegătură cu. . . artizanatul - Puspe dos, fără legătură la centru7) Nelegați de transparență, doi-  Legătură de liație. 8) Legatde o calicare. 9) Superdotați

cu legământ în armată-

  Eviden-ța erorilor, legată în cele dinurma. 10) Legat, ușor, de în-gheț¸ -  Perioada de legatuluianimalelor. 11) Păr neelegant -

Solicitare legală. 

Nicolae Oana

ERBEC 21.03-20.04: Simţiţi nevoia să staţi alăturioameni care să vă sprijine și care să își asume res-nsabilităţile cel puţin la fel ca dumneavoastră.ţi să porniţi pe un drum nou și faceţi primii pașincântare, dar și cu precauţie. Mare atenţie la vizi-

unei rude îndepărtate. Vine cu vești bune, dar nubuie să vă grăbiţi să trageţi concluzii. 

AUR   21.04-21.05: Sunteţi obligaţi să luaţi deciziiide, care însă vor în favoarea dumneavoastră.

ţi nerăbdători și nu judecaţi apropiaţii dupărenţe. Ocupaţi- vă puţin și de dumneavoastră.axare, citit, gătit, plimbări, iată cam cu ce ar tre-să vă ocupaţi în weekend. Să aveţi spor! 

GEMENI 22.05-21.06: Aveţi parte de multe schim-i, mai ales pe plan sentimental. Răbdarea estemai ce vă lipsește. Nu forţaţi lucrurile, deoarecei foarte bine ce puteţi face dacă vă presaţi parte-ul să ia o decizie inuenţată de dumneavoastră.cuţii aprinse și cuvinte aruncate cu răutate suntr câteva dintre neplăceri. Aveţi grijă! 

RAC  22.06-21.07: Dacă nu rezolvaţi problemele lap este posibil să apară unele neplăceri la serviciu.

um nu este momentul să leneviţi. Nu vă lăsaţi in-nţaţi de privirile de moment. O alegere înţeleap-

este întotdeauna să nu vă grăbiţi. În weekend văbiţi să terminaţi treburile din casă, ca să vă rămâ-

mai mult timp pentru răsfăţ. EU  22.07-22.08: Un eveniment vă inuenţeazătul de mult și vă ia prin suprindere. Aveţi nevoiesprijinul familiei că să puteţi trece mai ușor pesteoţii. Finanţele sunt cele care vă îngrijorează cuvărat. Puneţi în balanţă investiţiile. Pentru dum-voastră black friday a trecut! 

ECIOARA  23.08-22.09: Discuţii și iar discuţii, iatăm cu ce vă ocupaţi toată săptămâna. Şi nu că văispuneţi, în niciun caz. Cineva încearcă să vă in-nţeze și să ia decizii în locul dumneavoastră.ţi grijă cum puneţi problema autorităţii în faţa

miliei! Apropiaţii au nevoie de protecţia dumnea-stră. 

ALANŢA   23.09-22.10: Relaţia cu persoana iubităe într-un punct nevralgic. Nu este nevoie să-i de-nstraţi – a câta oară? – că iubiţi mai mult decât oeţi dovedi prin fapte. Uneori, prea multe insisten-

deranjează. Dacă vreţi să vă convingeţi, încercaţidiscutaţi fata în fata problemele cuplului. Soluţiistă! 

CORPION 23.10-21.11: Parcurgeţi o perioadă di-din punct de vedere emoţional. Sunteţi prea con-

i și nu știţi care este calea mai ușoară pe care tre-e să o luaţi. Dacă cereţi ajutorul persoanei iubite sputea să vă uimească lejeritatea cu care puteţiepărta ceaţa așternută în calea dumneavoastră. 

ĂGETĂTOR   22.11-21.12: Trebuie să vă mobilizaţintru a rezolva toate problemele legate de nanţe ș ii ales de suetul dumneavoastră. Le-aţi cam negli-de multă vreme. Vă apucaţi de mai multe treburită și nu veţi reuși să terminaţi mai nimic. Mailtă hotărâre va face lumină printre atâtea proble-și întrebări. 

APRICORN 22.12-19.01: Primiţi o veste de la per-na iubită care va scoate un pic din sărite. Amintiţică vi se pot întâmpla și multe lucruri bune doară vă înarmaţi cu mai multă răbdare. Trebuie săprevăzători și să nu vă jucaţi cu promisiuni șiinte. 

ĂRSĂTOR  20.01-18.02: Ar bine să evadaţi dinmea pe care aţi creat-o în jurul dumneavoastră. Vă

taţi echilibrul și tocmai din derularea amintirilorr putea să-l și găsiţi. Şi familia vă poate de aju-

însă nu uitaţi să-l și cereţi. Sunt singurii care văijină necondiţionat! 

EŞTI 19.02-20.03: Familia are nevoie de sprijinulajutorul dumneavoastră. În situaţia actuală, so-ile pe care le oferiţi se par a ideale. Discuţiilet cele care pun însă jar pe foc. Lăsaţi replicile aci-

și ţi mai îngăduitori, chiar și cu cei care conside-că nu merită. 

oros op 

Realizat de asandra 

Medicii atenţionează că, dacătratamentele băbești nu dau rezul-tate, ba mai mult, afecţiunea se acu-tizează, trebuie să mergem la doctor 

Mierea și lămâia sunt remediilecel mai des folosite de ecare dintrenoi atunci când răceala sau gripă ne

 încearcă. Nu puţini își tratează du-rerile de cap sau de gât cu felii decarto sau foi de varză. 

Ca să evite vizita la medic, oa-menii au găsit leacuri și pentru scă-derea febrei. 

Ceai cu lămâie îndulcit cu miere 

Lămâia este cunoscută pentrufaptul că ajută la tratarea rapidă arăcelii sau gripei, datorită conţinu-tului său foarte bogat în vitamina C.Medicii spun că această vitaminăluptă cu orice fel de infecţii, deoare-ce ajută la întărirea sistemului deapărare al organismului. "VitaminaC este necesară sistemului imunitar,prevenind răceala și gripa. 

Organismul nostru nu poarteface rezerve de vitamina C, de aceease impune un aport zilnic cât maisubstanţial, mai ales în această peri-oadă a anului", explică dr. MihaelaBilic, medic nutriţionist. Foarte bo-gate în vitamina C sunt citricele, darși kiwi, varza, broccoli, ardeiul gras,spanacul sau roșiile. 

Mierea de albine are o acţiuneantibacteriană și este un calmantexcelent pentru gât, atunci cândsunteţi răgușit sau aveţi dureri. Fiecă vă turnaţi 1-2 linguriţe de mierepe gât sau vă îndulciţi ceaiul cu ea,

acest "balsam" vă "limpezește" vo-cea. 

Limonada sau ceaiul cu lămâie șimiere le puteţi bea nu numai atuncicând prezentaţi stări febrile, dar și

 în perioadele solicitante.  Varză 

Foile de varză aplicate în jurulgâtului ajută la ameliorarea dureri-lor apărute în laringite. Explicaţiaeste simplă - varza este recunoscutăpentru proprietăţile sale antiina-matorii, mai spune medicul Bilic.

 Varza sau orice derivat al ei, precum varza de Bruxelles, conopida, broc-coli sau salata verde, accelereazăeliminarea toxinelor din organism și

ne protejează ţesuturile de agresiu-nea frigului. Pentru aplicaţii locale, sunt ne-

cesare 2-3 frunze de varză albă carese înmoaie în apă clocotită sau seung cu puţin ulei, se pun în jurulgâtului și se acoperă cu un prosop.Se lasă acolo câteva ore. 

Nuci 

Ceaiul din coji de nuci calmeazătusea. Pentru prepararea ceaiului, sefolosește o cantitate de coji de nuciegală celei pe care o cuprindem într-o mână. Se adaugă două căni deapă și se lasă să arbă 3-5 minute.Ceaiul se bea cald, nu erbinte, șineîndulcit. 

Medicii atrag atenţia că obiceiulde a consuma ceai erbinte atunci

când suntem răciţi este foarte dău-nător, deoarece lichidul ne usucămucoasa și poate produce arsuri la

nivelul ei, iar aceste microleziunifavorizează apariţia bacteriilor îngât. 

Cartof 

Feliile de carto aplicate pe frun-te alungă durerile de cap. Pentrutratarea migrenelor, este nevoie de2-3 felii de carto cruzi, care se apli-că pe frunte și se leagă cu o eșarfă.

 Atunci când durerile de cap nu ce-dează, se poate bea suc cald de car-

to. Cartoful crud se dă pe răzătoa-re, se stoarce și din sucul rezultat sebea câte un sfert de pahar de trei oripe zi. 

Cartoful conţine provitamina A, vitamina K - cu acţiune antihemora-gică și antianemică, sulf -  elementcare combate excesul de seboree.De asemenea, cartoful constituie șio sursă bună de vitamina C, cunos-cută sub denumirea de acid ascor-bic. 

Oţet 

Şosetele îmbibate în oţet saualcool medicinal ajută la scădereafebrei, atunci când aveţi gripă. Ele

trebuie menţinute pe picioare timpde 20 de minute și la ecare jumăta-te de oră se reîmprospătează pânăcând temperatura începe să coboa-re. Se poate utiliza oţet de vin saudin mere. 

Page 15: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 15/16ORBA se ascultă dar se şi citește Pagina 15 

Fondator 

Dan Orghici

nt prezenți cu texte:

Cornel Nistorescu 

Petru Romoşan

 Aurel I. Rogojan 

orin Roşca-Stănescu 

Adrian Ioan B. Secui  

 Adrian Severin 

Radu Toma 

Ion Herdea

Florin Drăghiciu

Fotograf: Călin Jorza 

Sandu Cazan 

ISSN 2286 – 0339ISSN -L 2286 – 0339

SĂPTĂMÂNAL EDITAT DE: Asociația de Presă 

„VORBA din ARDEAL” 

Orăşe, str. A. Vlaicu, nr.1 

tel: 0765372065 

[email protected]  

Tipărit:TIPOGRAFIA PROD COM SRL 

Târgu-Jiu 

PRIN LANȚUL PROPRIU DE MAGAZINE

VINE ÎN ÎNTÂMPINAREADUMNEAVOASTRĂ CU O GAMĂ LARGĂ DE PRODUSE:

ALIMENTARE, CHIMICALE, MOBILIER, FERONERIE,PAPETĂRIE ȘI INDUSTRIALE

 ATENȚIE LA CE POSTAȚIE FACEBOOK! Vă puteți trezi cu un

dosar penal și amendă!  Incredibil, dar adevărat. Justiția independentă din România a

botniță facebook-ului printr-o decizie a Înaltei Curți de Casa-şi Justiţie. 

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a decis că paginaFacebook a ecărui utilizator reprezintă un spaţiu public şi nuul privat. Decizia a fost dată în cazul unui director din Prefec-a Mureş care a scris în propria pagină de Facebook „un mesajilitor” la adresa unor protestatari. Magistraţii Înaltei Curţi auis în această speță că Facebook este rețea publică şi astfel aucâştig de cauză Consiliului pentru Combaterea Discriminării. 

Marele mesaj ofensator a fost „Arbeit macht frei – asta să înțe-gă protestatarii” şi pentru asta, persoana respectivă a fost in-pată si sancționată cu amendă de 1000 lei pe motiv că „faptastituie o propagandă naționalistă care aduce atingere demni-i umane şi creează o atmosferă degradantă, umilitoare şi ofen-oare îndreptată împotriva grupului de protestatari”. 

Mie încă nu îmi vine să cred că se întâmplă aşa ceva în Româ- Am discutat cu webmasteri din China şi Cuba care mi -au ce-lămuriri, nevenindu-le nici lor să creadă ce le spuneam. La eise ia nimeni de ce scrii în propriul cont de Facebook, deoareceiția comunistă din aceste țări nu poate trece peste teritoriali-

ea legilor. Mai concret, nu poți sancționa un român care scriea într-o publicație, rețea de socializare sau orice nu e din Ro-nia şi credeți-mă pe cuvânt că Facebook-ul nu este de la noi. 

Deci, de acum înainte cine aduce injurii, foloseşte cuvinte tri-e, face glume proaste sau comentarii agresive pe Facebook, sete trezi cu un dosar penal de toată frumusețea. Maiv… dacă cineva vrea să organizeze un protest şi lansează invita-a manifestație sau miting pe Facebook poate acuzat de insti-e la revolte, organizare de manifestații neautorizate şi tot cei e necesar pentru a trimis la puşcărie. 

Să e această constrângere nemaiîntâlnită în lume  răspunsulaptul că politicienilor le e frică  de forța rețelelor de socializa-

Vând urgent: 

Casă , curte și grădină în locali-tatea : Pricaz, nr. 13 

Info: 0732.460.390 

Publicitateagratuită

 

Conform credinţelor creştine Cei Trei Magi au venit să se închine „Regelui Iudeilor”, PrunculIisus, spre care au fost călăuziţi de o stea. Apar înEvanghelia după Matei, fără a menţionate nu-mele lor sau ţară din care provin. S-au închinatPruncului ca unui izbăvitor al omenirii, aducându-i daruri reprezentând simboluri cunoscute dincele mai vechi timpuri: aur ca pentru împărat,tămâie ca unui Dumnezeu, smirna că unuia care

 va îndura patimi neînchipuite. Faptul că în Biblienu se dau amănunte privitoare la originea lorpoate atribuit credinţei că personajele erau bi-ne cunoscute în epoca şi evanghelistul nu s -asimţit obligat să insiste în acest sens. 

Tradiţia îi considera înţelepţi, magicieni, citi-

tori în stele, veniţi din Răsărit. Au făcut o călăto-rie lungă, pornind, probabil, din Persia, Babilonsau Arabia, călătorind pe cămile. Întâlnirea CelorTrei pare de neconceput pentru o vreme în caremijloacele de comunicare erau aproape absente,dar Biblia o explică prin credinţa lor erbinte de ase închina noului Împărat. Erau, desigur, nobili înţările lor, de aceea, conform protocolului vremii, l-au vizitat pe Irod, care, la rândul lui, i-a primitcu cinstea cuvenită unor oameni de rang înalt.Cererea împăratului de a se opri la el la întoarce-re pentru a-l informa unde se aă Copilul Divin,ca să i se închine el însuşi, nu a fost însă îndepli-nită, deoarece un vis profetic îi informează deadevăratele lui intenţii şi ei se întorc pe alt drum. 

Numele lor apar însă într-o Evanghelie ar-

meană şi câteva alte scrieri apocrife. Astfel Gas-par (Kaspar), cel mai tânăr dintre ei, venea dinIndia, unde era rege, Melkon cel mai bătrân(Melchior) era regele Persiei, iar Baltazar, regele

 Arabiei. 

Despre numărul magilor s-a vorbit şi s-a scrismult. Unii consideră că au fost de fapt, nouă sau

chiar doisprezece. Cei mai mulţi au concluzionat însă că erau trei, după numărul darurilor. Alţicercetători au susţinut că Cei Trei Magi au fostreprezentanţii celor trei rase de pe Pământ, ur-maşi ai ilor lui Noe (Iafet, Sem şi Han). 

Tradiţia rusă şi cea din Bretania vorbesc des-pre un al patrulea mag, Artaban. Acesta nu areuşit să ajungă la locul de întâlnire cu ceilalţipentru că îi şchiopata cămilă. El îi aducea Prun-cului trei pietre preţioase şi l-a căutat peste 30 deani, ajungând de ecare dată într-un loc de undetocmai plecase Iisus. În acest timp a dăruit celetrei pietre: una unui copil din Bethlehem, altaunui bătrân mort de foame şi cu ultima a răscum-părat o tânără evreică, urmând să e dusă în ro-

bie. L-

a găsit pe Hristos în momentul răstignirii,ruşinat că nu mai are nimic de dăruit. Mântuito-rul l-a mângâiat însă mulţumindu-i pentru daru-rile aduse prin intermediul aproapelui.  

Despre Cei Trei Magi se spune că au primitbotezul de la Sfântul Apostol Toma şi BisericaCatolică îi prăznuieşte pe 6 ianuarie. De altfel înţările iberice şi în America Latină ei sunt cei careaduc daruri copiilor, Moş Crăciun ind o apariţiede dată mai recentă.  

 În Biserica Ortodoxă nu există o sărbătoare închinată lor, dar sunt prezenţi în două creaţiiconstituind o adevărată sinteză teologică a Naşte-rii Domnului: troparul şi icoana praznicului. Ima-ginea lor este întâlnită de asemenea într-o seriede creaţii folclorice. La noi, unde sunt numiţi

„Cei Trei Crai” sunt prezenţi în colinde, în cânte-cele de stea şi în Viclaim. Darurile magilor suntpăstrate la Mănăstirea Sfântul Pavel iar moaştelelor se găsesc la Catedrala din Köln, construităspecial în acest scop pe locul unui mai vechi aşe-zământ. 

Irina Stoica 

http://www.revistamagazin.ro/ 

C i Tr i Magi

 

Page 16: Vorba nr. 136

7/23/2019 Vorba nr. 136

http://slidepdf.com/reader/full/vorba-nr-136 16/16

Ingrediente: 

Tot atâtea bucăţi zdravene depeşte (în jur de 200-250 de gra-me) câţi meseni aveţi de sătu-rat, eu am folosit le de crap,patru linguri de ulei (eu amfolosit extravirgin de măsline,dar merge de oricare), o ceapămărişoara, doi căţei de usturoi,un ardei roşu, unu-doi morcovi,o țelină cât un ou mic (sau douătije de țelină), 400 de ml. deroşii în bulion (roşiile şi sucul),200 de ml. de vin alb, tre-patrulinguri de făină, boabe de piper,foi de dan, cimbru, sare, pipermăcinat, verdeață tocată pentrupresărat (pătrunjel şi cimbru,după preferință). 

 Mod de preparare: 

Bucăţile de peşte se sărează şise piperează, apoi se dau prinfăină. Se încinge într-o tigaie 3linguri de ulei şi se rumeneştepeştele pe ambele părţi. Odatărumenit, peştele se scoate dintigaie şi se păstrează deoparte. 

 În aceeaşi tigaie, fără a o spă-la, se adauga restul de ulei, apoi

ceapă tocată, ţelina tocată mă-runt, usturoiul zdrobit şi arde-iul tăiat fâşiuţe. Se călesc până

 încep să se înmoaie, ameste-când constant, apoi se adaugaşi morcovii curăţaţi şi tăiaţirondele. Se adauga 2-3 linguride vin şi se înăbuşă legumele

timp de 5-6 minute. Se ia de pe foc tigaia cu legu-

me şi se sărează şi se pipereazădupă gust. 

 Într-o tavă adâncă, potrivităpentru cuptor şi de dimensiuniadecvate cantităţii de peşte ceurmează să se pregătească, seaşează toate legumele. Deasu-pra se aşează bucăţile de peşte,se toarnă sucul de roşii iar roşii-le se toacă mărunt şi se distri-buie deasupra peştelui. Se toar-

nă restul de vin în tavă. 

Se adaugă boabele de piper(eu am pus piper roşu, e foartearomat fără a iute), frunzelede dan rupte în bucăţi şi câte-

 va rămurele de cimbru. 

Tava se acoperă foarte bine(cu capacul sau cu foile de alu-miniu) şi se dă la cuptorul pre-

 încălzit la 190 de grade Celsiuspentru 45 de minute. După tre-cerea acestui timp, se îndepăr-tează capacul şi se mai lasă încuptor până când se rumeneştepreparatul deasupra.peşte culegume la cuptor nal.

Se serveşte peştele cald, pre-sărat cu verdeaţă tocată, alăturide o porţie de legume din tava,cu mămăligă sau carto natur(sau ce garnitura îi place ecă-ruia). Opţional, se poate stropicu mujdei de usturoi (opțiuneamea a fost să o fac). 

Erdogan sună la Moscova. 

O dată, de două ori. Nici unpuns. A treia oară, robotul

fonului de la Kremlin îi co-nică neutru:-  Dacă doriți să vă cerețize, apăsați tasta 1. Dacă do-să discutați detaliile inci-

ntului aviatic de la granița cua, apăsați tasta 2.

Nedorind să-şi ceară scuze,ogan apasă tasta 2.După câteva secunde deere, vocea robotului îi spune:- Decizia de impunere a em-goului comercial cu Turcia at activată. Dacă doriți să văeți scuze, apăsați tasta 1.că doriți să discutați detaliileidentului aviatic de la grani-u Siria, apăsați tasta 3.

Nedorind (încă!) să-şi cearăze, Erdogan apasă tasta 3.După pauza de rigoare, ro-ul zice:- Decizia de punere în func-ne a sistemului de apărareiaeriană S-400 din Siria at activată. Dacă doriți să văeți scuze, apăsați tasta 1.că doriți să discutați detaliileidentului aviatic de la grani-u Siria, apăsați tasta 4.

În timp ce priveşte indecise două taste, Erdogan audeelefon vocea Comandantuluielor NATO din Europa, gen.lip Breedlove:What the hell!? Apasă tasta

rachete balistice intercontinen-

tale termonucleare şi ne omoripe toți!

Erdogan apasă tasta 1 şi-laude pe Putin râzând: 

-  Vezi, amice ? Doar ți-amspus că îți interceptează NSAconvorbirile, dar nu mă cre-deai!! 

**Erdogan: „Putin nu mi-arăspuns la telefon. Și nici nu asunat ulterior.”

(France24) 

O tânără înfumurata striga

in avion cu o voce pițigăiată: 

-  Vreau să mă mutați de peacest loc spune ea …. 

Stuardeza o întreba zâm-bind: 

-  De ce doamnă? Care esteproblema? 

-  Nu vezi că m-ați aşezatlângă un negru? Crezi că potsuporta asta, tot zborul? 

Stuardeza arunca o privirecătre ceilalți pasageri şi vede cătoate privirile sunt ațintite asu-pra ei. Toți aşteaptă răspunsulsău. 

Se uită la bărbatul de culoa-re de lângă înfumurată şi-l vedecum se uită şocat la dânsa, fărăsă îndrăznească să spună ceva.Hainele îngrijite şi privirea inte-

-  Voi căuta să văd ce pot

face, doamnă, îi răspunde feme-ii, zâmbind. 

Se duce până în spatele avio-nului. Este aşa cum a bănuit. La„economic” toate locurile suntocupate. Știa asta, dar trebuiasă se convingă. Simte în ceafăprivirile a zeci de oameni. Toțisunt curioşi să vadă cum se vadezamorsa situația aceasta ten-sionată. Ajunge din nou la fe-meia cu voce pițigăiată… 

- Stimată doamnă, după cumam bănuit, avionul este plin… şiface o pauză, în care o priveşteşi o vede cum stă gata să explo-

deze de revoltă şi de scârbă …singurele locuri libere sunt laclasa întâi. Va trebui să am ac-

ceptul căpitanului, pentru a

putea muta o persoană la clasa întâi. Dintr-o dată, o vede cum ia

o față victorioasă şi întâmpinătoate privirile dezaprobatoare,cu un aer de superioritate. 

Toți pasagerii privesc supă-rați. Toți se aşteptau de la stu-ardeză să o pună la punct, peaceastă femeie. 

 Ajunge la căpitan şi-l întrebadacă poate muta o persoană dela „economic”, la „business”. 

Căpitanul îi spune să proce-deze cum crede ea de cuviință,ca să rezolve situația. Cuvintelelui „am încredere în tine, ştiu căte vei descurca minunat” i-auadus un zâmbet pe buze. Dejase simțea mai bine şi acum pu-

tea gestiona orice situație dici-lă. 

Cu acordul căpitanului, se întoarce la femeia isterică. Zâm-bind din toata inima, stuardeză,spune: 

- Stimată doamnă, căpitanula fost de acord. Nimeni nu esteobligat să stea lângă o persoanădezagreabilă. 

Un murmur de nemulțumires-a auzit în tot avionul. Femeia

 jubila. Negrul tăcea. A lăsatmurmurul să se stingă şi, exactcând femeia începea să-şi strân-gă lucrurile, stuardeza a conti-nuat: 

-  Domnule… ați aşa deamabil să mă urmați la clasa I?

 În numele întregii noastre com-panii, pilotul vă cere scuze pen-tru faptul că ați fost pus în situ-

ația de a avea lângă dumnea- voastră o persoană atât de ne-plăcută….. 

Triiască bulibăshescu! 

Pawel Kuczynski „La pescuit”