Vitamine

În anul 1912 Casimir Funk, biochimist american de origine poloneză descoperea compușii organici esențiali pentru viață și sănătate. Deoarece a crezut inițial că aceștia fac toți parte din clasa aminelor i-a numit vital amine, nume care, în timp, prin transformări specific limbii vorbite și apoi scrise, a devenit vitamine. Timpul i-a dat dreptate lu C. Funk și anume că vitaminele sunt vitale (dar l-a infirmat în privința faptului că toate sunt amine).

Vitaminele sunt compuși organici pe care organismal nu-i poate sintetiza pe măsura nevoilor sale, de aceea asigurarea necesarului de vitamin este posibil numai printr-o alimentație corectă și variată (vezi figura 1). O alimentație monotonă, bazată pe alimente semipreparate și lipsa legumelor și a fructelor din dieta zilnică fac imposibilă asigurarea minimului de vitamine în organism.

Scăderea conținutului de vitamin din organism determină instalarea bolii cunoscute sub numele de avitaminoză.

Carența în vitamine se reglează printr-o alimentație echilibrată și printr-o administrare, sub control medical, a vitaminelor obținute în laborator, prin sinteză; acestea sunt condiționate ca și medicamentele și sunt comercializate sub formăde comprimate, comprimate efervescente, capsule sau fiole.

Luate fără discernământ, unele vitamin nu se elimină din organism și produc hipertvitaminoze, boli cu efecte grave la nivelul sistemului nervos.

Clasificarea vitaminelor se face după solubilitatea lor, determinate de structura molecule. Există vitamin care sunt solubile în apă, numite hidrosolubile (vezi table 4.7) și vitamine care sunt solubile în grăsimi și solvent organici, numite liposolubile (vezi table 4.8).

Tabelul 4.7. Vitamine hidrosolubile; surse alimentare; acțiune fiziologică.

Nr. Crt.

Vitamina (necesar zilnic)

Surse alimentare Acțiune fiziologică

1 Vitamina B1

tiamina(2 mg)

Drojdia de bere; cortexul și germenii cerealelor; legume (mazăre, fasole, sfeclă); în carne (creier); fructe (nuci, prune, struguri).

Intervine în metabolsimului glucidelor; contribuie la buna funcționare a rinichilor, ficatului și inimii.

2 Vitamina B2

Riboflavina (bărbați: 1,6 mg; femei: 1,2 mg)

Lapte și produse lactate; ouă, carne; vegetale (tomate, mazăre)

Intervine în procese redox în organism.

3 Vitamina B6

Piridoxina (2 g)Drojdia de bere; cortextul boabelor de cereale; în legume; caren (ficat).

Intervine în metabolsimului celulelor nervoase și a centrilor hematopoetici.

4 Vitamina B12

Cibalamina (3 g)Carne (ficat, rinichi, mușchi de pește); produse lactate.

Participă la sinteza acizilor nucleici; contribuie la sinteza unor aminoacizi.

5 Vitamina PP Niacina (bărbați: 18 mg; femei:13 mg; copii: 9-16 mg)

Rezultă prin degradarea biochimică a triptofanului;Carne (ficat); făină integrală, lapte; legume (mazăre, fasole, cartofi).

Intervine în procese redox în organism.

6 Acidul pantotenic(apro. 30 mg)

Drojdie de bere; cereale; gălbenuș de ou; flora intestinală.

Biosinteza acizilor grași și a colesterolului; degradarea oxidativă a catenelor hidrocarbonate.

7 Biotina (150-300 mg)

Ficat; gălbenuș de ou; lapte; drojdie de bere; orez nedecorticat.

Intervine în procesele de fixare a CO2 pe unii metaboliți; în metabolismul lipidelor; formarea și degradarea acizilor grași.

8 Acidul folic (400 g) Drojdie de bere; carne (ficat, rinichi, pește); vegetale verzi.

Participă la sinteza acizilor nucleici.

9 Vitamina C acid ascorbic (1 mg/kg corp zi)

Legume (tomate, varză, spanac, ardei); fructe (citrice, pepene galben, măceș).

Participă la procese redox în organism; participă la degradarea oxidativă a unor aminoacizi.

Tabelul 4.8. Vitamine liposilubile; surse alimentare; acțiune fiziologică.

Nr. Crt.

Vitamina (necesar zilnic)

Surse alimentare Acțiune fiziologică

1 Vitamina A(1,7 mg/zi)

În legume (morcovi, varză, spanac); unt, smântână; untură de pește; carne (ficat); ou.

-componentă a pigmentului vizual;-participă la sinteza glicoproteinelor (acid retinoic).

2 Vitamina D(5µg D3 cristalizat)

Untură de pește; lapte, unt, smântână ; gălbenuș de ou; carne (ficat).

-este implicată în metabolismul fosforului și a calciului, favorizând depunerea lor în oase.

3 Vitamina E (0,1 mg/kg corp/zi)

Germenele din bobul de grâu; legume (salată, andive, spanac, țelină); lapte; gâlbenuș de ou; ulei de pește; carne (rinichi, mușchi).

-mărește fertilitatea;-rol de antioxidant (protejează globulele roșii de agenți toxici oxidanți).

4 Vitamina K (2 mg/zi)

Produsă de flora bacteriană intestinală; lapte, gălbenuș de ou; melasă; uleiuri vegetale nesaturate; frunze verzi; tărâța de grâu.

-implicare în biosinteza unor factori de coagulare;-intervine în procese de fosforilare oxidativă.

Vitaminele hidrosolubile se pot pierde ușor în timpul spălării, păstrării, fierberii etc. Produselor alimentare datorită solubilității lor în apă; se absorb ușor în tubul digestiv mai ales în medii acide; excesul se elimină prin urină și nu dau decât rar hipervitaminoze; organismul nu face rezerve importante pentru aceste vitamine; avitaminozele apar imediat.

Vitaminele liposolubile se pierd prin îndepărtarea lipidelor din alimentație, dar nu se pierd la prelucrarea alimentelor; la depășirea necesarului zilnic excesul se depozitează în lipidele din țesuturi și mai ales în cele din ficat, ceea ce face ca avitaminozele să apară târziu; pot provoca hipervitaminoze.

Legătura strânsă dintre tipul de alimentație, prezența sau absența necesarului de vitamine în organism și consecințele acestora, este reprezentată schematic în fig. 4. 32.